Zb7 elefantul african1

Post on 12-Jun-2015

823 views 0 download

description

Supranumit şi elefantul de savană, Loxodonta africana – elefantul african face parte din ordinul Proboscidae, familia Elephantidae.Elefanţii africani pot fi văzuţi mai ales în parcurile naţionale sau rezervaţiile din sudul Africii. Elefanţii sunt ierbivori, hrănindu-se cu toate tipurile de vegetaţie: ierburi, frunze, fructe, coajă de copac Cu fildeşii extrem de ascuţiţi, elefantul African nu este atât de prietenos pe cât îl consideră lumea. Omoară mai mult de 500 de oameni anual. Un singur exemplar cântareşte mai mult de 6 tone.

Transcript of Zb7 elefantul african1

Supranumit şi elefantul de savană, Loxodonta africana – elefantul african face parte din ordinul Proboscidae, familia Elephantidae.

El este cel mai mare mamifer terestru, atingând o înăltime la greabăn de 3-4,5m, o lungime de 6-7,25m şi o greutate de 3.200-7.500kg

Elefantii africani pot trăi chiar şi 60-70 de ani, masculii atingând maturitatea sexuală în jurul vârstei de 10-20 de ani, iar femelele la circa 10-11 ani

Femelele sunt mai mici decât masculii, iar perioada de gestaţie este de 22-24 de luni.

Elefanţii cresc pe tot parcursul vieţii, astfel încât exemplarele în vârstă de 50 de ani sunt, de exemplu, vizibil mai mari decât cele în vârstă de 20 de ani

Elefanţii nu au sezon fix de împerechere. În sezonul ploios rata reproducerii este mai ridicată. Gestaţia durează 22 de luni.

După ce s-au născut îşi urmează instinctiv mama. În timpul vieţii continuă să crească atingând 4 - 4,5 m înălţime masculii şi 2,5 - 3 m femelele.

Se naşte un singur pui care cântăreşte 120-130 de kg, gemenii fiind foarte rari.

Elefanţii africani pot fi văzuţi mai ales în parcurile naţionale sau rezervaţiile din sudul Africii. Elefanţii sunt ierbivori, hrănindu-se cu toate tipurile de vegetaţie: ierburi, frunze, fructe, coajă de copac

Greutatea capului poate avea un sfert din masa corpului. Aceasta parte a corpului, este prevăzută cu mijloace de obţinere a hranei – trompa, fildeşii, măsele de mestecat, uriaşii muşchi ai maxilarului.

Craniul elefantilor este umplut cu celule de aer pentru a uşura astfel greutatea oaselor, iar urechile mari se află în continuă mişcare, având rolul de a disipa caldura în exces

Elefanţii fac parte din familia pahidermelor (pahiderm înseamna în latină „piele groasă şi aspră”), având trompă în loc de nas şi doi colţi albi şi lungi, numiţi fildeşi

Probabil ca trăsătura cea mai interesantă a elefanţilor este trompa, o elongaţie flexibilă a buzei superioare şi a nasului, alcătuită din mii de perechi de muşchi.

Elefanţii sunt ierbivori. În afară de iarba pădurilor sau a savanelor consumă şi alte plante cu tulpina moale, frunze de copaci, diferite fructe şi flori, chiar crengi, tulpini de copaci sau rădăcini

Spre deosebire de dinţi, fildeşii cresc pe tot parcursul vieţii elefantului. S-a înregistrat un mascul de elefant african bătrân care avea fildeşi de peste 3 m

Elefantii pot absorbi in trompa pana la 11,5 litri de apa, pe care apoi o varsa in gura pentru a se adapa sau o arunca pe spate pentru a se imbaia.

Trompa are la vârf două excrescenţe opuse, ca nişte degete, folosite pentru a culege obiecte mici

Trompa are o lungime de 150 cm şi cântăreşte 135 kg. Terminaţia acesteia are aspectul a doua „buze” care pot culege cel mai subţire fir de iarbă.

Trompa este puternică şi poate ridica aproape 300 kg. Aceasta este o continuare a nasului şi a buzei superioare. Prezintă terminaţii cartilaginoase pentru a apuca hrana, a se scărpina sau a ridica ce îi stă în cale.

Trompa este pusă în mişcare de 100.000 de muşchi. Este folosită şi ca telescop deoarece atunci când o ridică poate percepe primejdia de la 100 km departare.

De asemeni serveşte la respiraţie când se cufunda în apă şi cu ea „îşi face duş”. Cu aceasta smulge şi frunzele copacilor. Trompa nu prezintă oase.

Au 4 molari, singurii lor dinţi în afară de caninii transformaţi în fildeşi, pe care îi înlocuiesc de trei ori în timpul vieţii

În fiecare zi consumă aproape 300 kg de vegetale şi până la 100 litri de apă. Trompa îi slujeşte să smulgă iarba, să rupă crengi, să ridice buşteni, sau să

împroaşte apă sau praf.

Fildeşii elefanţilor sunt dinţi alungiţi – incisivi modificaţi – care sunt folosiţi pentru scoaterea rădăcinilor din pământ şi pentru decojirea pomilor.

Elefanţii masculi folosesc fildeşii în luptele lor de stabilire a ordinii ierarhice, lupte premergătoare perioadei de împerechere

Datorită mărimii elefanţii nu au duşmani singurul pericol fiind braconierii. Puii de elefant pot fi atacaţi de lei sau de hiene

Cu fildeşii extrem de ascuţiţi, elefantul African nu este atât de prietenos pe cât îl consideră lumea. Omoară mai mult de 500 de oameni anual. Un singur exemplar cântareşte mai mult de 6 tone.

Elefanţii sunt ierbivori. În afară de iarba pădurilor sau a savanelor consumă şi alte plante cu tulpina moale, frunze de copaci, diferite fructe şi flori, chiar crengi, tulpini de copaci sau rădăcini

Trompa este sensibilă atât la mirosuri cât şi la pipăit, elefanţii o folosesc atât la indentificarea unui elefant străin cât şi la transmiterea salutului membrilor familiei sau la mângăierea perechii dorite

Deşi are pielea foarte groasă şi aspră, aceasta nu îl apără însă pe elefant de razele puternice ale soarelui. De aceea, mamiferul trebuie să facă foarte multe băi: cu apă, nămol sau chiar cu praf.

Şi toate acestea cu ajutorul trompei, cu care aspiră praful sau apa, pe care apoi şi le „aruncă” pe spate, răcorindu-se.

Cu toate că uneori mai strică plantaţiile oamenilor, elefantul este foarte important atât pentru natură, cât şi pentru celelalte vietăţi. În perioadele secetoase, când apa este un lucru foarte rar, elefantul sapă gropi adânci cu ajutorul trompei puternice, în căutare de izvoare subterane.

Gropile lăsate în urmă de acesta sunt adevărate “fântâni” pentru celelalte animale, care se reped după plecarea lui să-şi potolească setea.

Wild Horizons este o societate care se ocupa de salvarea elefanţilor orfani pe care îi foloseşte acum în industria turismului pentru “Back elephant safari”

Din cauză că nu este un animal sperios şi trăieşte în vecinătatea culturilor oamenilor, deseori provoacă pagube mari pe plantaţiile sau câmpurile prin care trece turma

Turma este condusă de cea mai bătrână dintre femele (care poate atinge 70 de ani), iar „familia” este compusă doar din puii acesteia şi rudele cele mai apropiate.

Elefantul mascul părăseşte grupul la vârsta de 14 ani, urmând să trăiască singur sau în turme formate numai din masculi

În căutarea sa de hrană, un elefant poate călători până la 5-10 mii de km anual, cel mai lung record de migraţie al unui mamifer.

Programul de ocrotire este foarte amplu în toată lumea, sutele de centre speciale din Africa si Asia ocrotindu-i şi împiedicând dispariţia rasei

Fotografii:

♦ Sanda Foişoreanu

♦ Lucia Buzdugan

♦ Wild horizons

Prezentare: Sanda FoişoreanuFond muzical: ♦ Safri Duo - Origins Twilight Feat. Youssou N' Dour & Rolando Villazon

♦ Wimoweh - The lion sleeps tonight

Zimbabwe