UN SIGILIU PUŢIN CUNOSCUT AL VEL-LOGOFĂTULUI ANDRONACHI DONICI

Dan Cernovodeanu

în i storia vechiului drept românesc scris, aportul deosebit de insemnat al lui Andronachi Donici, autor al reputatului Manual juridic apărut la Iaşi în 1 8 1 4 - colecţie cuprin­zătoare de legi care a servit ca îndreptar întregii jurisdicţii a Moldovei veacului al XIX-lea - este unanim recunoscut. Cariera de dregător a acestui descendent al uneia dintre vechile famil i i boiereşti moldovene constituie de asemenea un fapt îndeobşte cunoscut 1 ; tot astfel şi genealogia neamului Doniceştilor, datorită documentelor existente cît şi studiilor de specialitate intreprinse in acest scop (publicate2 sau nu3) , este astăzi pe deplin stabilită. Mai puţine investigaţii s-au făcut în dOlT.eniul sfragisticii, privitor la unele mărturii de atare fel - de tip heraldic sau doar emblematic - apar­ţinînd atit l ui Andronachi Donici,cît şi altor membri ai in­tinsei sale familii .

Printre asemenea vestigii sigilare menţionăm şi interesan­tul exemplar aflat în colecţia Cabinetului numismatic al Bi­bliotecii Academiei R.s.R., intrat in patrimoniul numitei in­stituţii încă din 1 9 1 64, dar trimis la finele aceluiaşi an la Moscova cu prilejul evacu�rii în Rusi� va . cole�ţiilor . A:ade: miei Române spre a fi fente de calamltaţIle pnmulUl razbOI mondial . Odată cu reîntoarcerea acestor colecţi,i în 1956, sigiliul pe care il vom analiza şi-a reluat locul printre piesele de valoare ale cabinetului amintit, fiind pus la indemina <:ercetătorilor dornici să-I studieze5.

Este vorba de un insemn sigilar ce a aparţinut legifera­torului Andronachi Donici (şi nu vreunuia dintre cei doi nepOţi omonimi ai săi6) , în semn care, deşi nedatat, judecînd după factura şi după elementele ce-l compun, . presupu�em că a constituit unul dintre sigiliile pe care numItul dregator l-a folosit către sfîrşitul vieţii sale şi anume ulterior consa­crării sale ca mare jurist al Moldovei, in perioada ridicării

1 Vezi În acest sens Sever Zona: Date nouă cu privire la Andronachi Donici, În "Arhiva" ( I;şi), XXVI . ( 19 15) , nr, 1 ,

.2 ,. 3 (,ianu.arie-martie) �

p. 34-44; Andrei Rădulescu: Dm -Z:laţa ŞI acttV.tt�t:� LUI Andronachl Donici, J3uc., 1 906, 24 p. (extrase d1l1 "Rev. Jur�dlca , 1 �06, nr. 10) , idem, Doi pravilişti români, Logofăml l'!esto.r �:a�ovesCli ŞI .

Andronac?( Dor/ici, Craiova., Ramuri, 1 923, 52 p. (Blbl. J undlca nr. 1 4)! 1dem, )uns­tltl Andronachi Donici, în nAnal. Acad. Rom., Mem. Sect. ISt., Sena III, Tom. XI", p. 205-245 (Extras, Buc. 1930, 42 p.); N. I?rg,a, Nou de.spr( Andronachi Donici şi nepotlll Săli, al dotl(a Andronachl, 111 "Rev. Isto­rică" , XIX ( 1933), nr. 7-9, p. 209-224 ; Cons�. N. !?mesc�, . p'ocumenu şi scrisori din familia basarabeană Andronachl Domcl, Chlş1l1au, . 1928: 57 p.; Const. Georgescu-Vrancea, O wtă de ani de la moartea pravtllstuiul Andronachi Donici, Chişinău, 1 930, 20 p. etc.

2 Relativ la studiile genealogice publicate (s<1:u lucră�i. posedÎ.n� ref�­rinţe de acest gen), cît şi pentru documentele pnv1l1d famllta Domei, �ezl: Octav George Lecca, Familiile boiereşti român(. Seria 1. GenealogIa a 100 de case din Ţc<ra Româ/Jească şi Moldova, Euc., 1 9 1 1 , tab. 32; Gh. Bezv,iconi: Boierimea Moldovei dintre Prut şi Nistru, VoI. 1-11, Buc., 1 940-1943, 345 p. (1), 3 20 p. (II) ; în pr,imul tom, v. p . . 32, 207-209 şi 2 1 1-24 2 ; În al doilea, v. p. 33-34 şi 106-107: (An:e�l�r, acolaşi autor mai publ icase două documente. desp1:e And�·?nachl Don-ICI 11: revista "Din trecutul nostru" , VII , 1939, 'Ianuar,le-apr�l�e, p. �6-:--27 ŞI mai-iunie, p. 33) . Privitor la documente despre famlha Dom�l,� vezI : Uricarul IV XVI XXII ; Hurmuzak i : Documente . . . , X; Gh. Ghlbanescu, Surete şi iz�oade,

' IX, X; N. Iorga, Studii şi docummte, II, VI, XIX,

XXI 'Antonovici, Dowmente blrIăde/Je, 1 etc. etc. v . 3 V. fişierele genealogice privind famiJ,iile boiereşti moldovene alcatulte de către ing. Ferdinand Bartsch, Vasile Panopol, Ştefan Cernovodeanu, Mihai D. Sturdza şi Emanuel Bogdan.

4 Sigiliul a fost achiziţio?at În a�e/ an la Ia}i de c�tre seg:et�tlll vpro­fesor Const. Moisil de la anttcarul Ehas Şaraga, 111 pose.sla carma 11 vazuse şi-l descrisese sumar, În 1 9 1 5 , Sever Zona (Ş.Z. op. Cit., p. 44). _ .

5 Mulţumim pe această cale tov. Octavian Ihescu pentru bunavo.mţa de a ne oferi posibilitatea să studiem şi să publicăm rezulta.tul constată­rilor noastre asupra respeNivului s,igiliu.

6 Anume: Andronachi Donici (cca. 1 800-1 856), comis 1 823-1837, ispravnic de Fălciu 1 838-1841 , spătar 1 841- 1 844, poste/nic 1 849- 1 854, fiul lui Enache Donici, (fratele mai mare al juristului) şi al Ruxandrei Cerkez cît şi Andronachi Donici ( 1 8 1 1 - 1 883), logofăt 1 8 4 1 , postelnic 1844, căsătorit cu Aristia Cantacuzino, fiul lui Dumitru Don,ici (fratele mai mic al legiferatorului) şi al Ilenei Lambrino (cf. arborelui genealogic al famiEei Donici, în mss., a1cămit În 1950 de Ştefan Cernovodeanu şi aflat În prezent În posesia autorului). Afirmăm că aceşti doi nepOţi, pur­tînd un prenume similar, n-au putut fi posesorii sigiliului analizat, deoarece pe de o parte aspectul respectivul.ui Însemn este specific celui de al doilea deceniu al veacului al XIX-lea, iar pe de alta, elementele gravate consti­tuie simboluri legate de activitatea şi de preocupările omului de Înaltă cultură care a fost juristul Andronachi Donici.

39

la cele mai înalte trepte ale ierarhiei boiereşti a respectivului principat.

Anterior, Andronachi Donici mal folosise un sigiliu oval, datat 1 808, fără alte elemente componente dedt cele două iniţiale ale numelui său şi anume literde A şi D înlănţuite7; simplitatea acestui in semn poate fi explicată atit prin mode­stia care a caracterizat intotdeauna pe marele legiuitor, cît şi pe de altă parte, prin destinaţia hărăzită respectivului obiect, ce reprezenta un sigiliu mic, folosit pe acte cu caracter privat şi nu pe documente oficiale de stat.

Insemnul, aflat in colecţia Cabinetului numismatic al Aca­demiei R .S .R.B, de care ne vom ocupa în rindurile ce urmează, are un format oval (D=2,90 X d = 2,60) şi este alcătuit dintr-o piatră de carniol de nuanţă lil iachie lăptoasă, cu striaţii uşor albăstrui9, prinsă într-o montură de pafta de argint, repre­zentînd catarama acesteia 10. Gravat in adîncime (pentru ceară), sigil iul l ui Andronachi Donici nu aparţine tipului heraldic, ci acelui emblematic ; deşi familia poseda la acea epocă o stemă nobiliară (care după unele izvoare ar fi fost recunoscută in Polonia post 1 673 unor membri din neamul Doniceştilor pribegi în numita ţară) 11, e de presupus că atît modestia, dar mai ales ideile democratice ce au insufleţit pe Andronachi Donici (să nu uităm că l a un moment dat el a fost socotit drept "primul cărvunar al Moldovei") , l-au de­terminat pe acest cărturar moldovean cu vederi inaintate, să renunţe la arborarea armelor sale de famil ie, adoptînd alte însemne fără nici o contigenţă cu stema sa de neam. Astfel sigiliul ce analizăm poartă gravat in centrul său o stelă cu aspect de postament ce conţine inscripţia pe trei rinduri suprapuse şi in caractere cirilice a numelui posesorului său, Andro/nakil Donici (ultima literă fiind etajată).

In jurul acestei stele sint grupate toate celelalte elemente ce compun ansamblul de embleme care figurează pe respec­tivul sigi l iu; astfel la dextra apare o pasăre conturnată12 pre­zentînd un aspect insolit şi anume avind aripa dreaptă cu zborul în şef iar cea stingă, cu zborul inspre talpă. In partea opusă stelei, la senestra se află un leu heraldic, în poziţie uzuală (adică ridicat pe labele inferioare), cu botul deschis şi cu limba scoasă, coada arcuită fiind purtată pe spate ; faţă de pasăre, leul este oarecum disproporţionat, deşi ambele vietăţi ar putea îndeplini rolul de suporţi, judednd după amplasarea lor şi poziţia in care sînt reprezentate. Deasupra stelei-postament se află la dextra un cartuş în stil rococo, aşezat oblic (în bară), purtînd de astă dată in caractere larti[)Je caI,igrafi,ce, iniţialele A şi D - acostalt e şi nu Înlăn­ţuite - ale posesorului sigiliului, iar la senestr.a, un glob pămîntesc pe care se sprijină laba dextră a leuluI.. Pe terasa uşor accidentată din registrul inferior al însemnulUl, mai pre­cis l a baza stelei, se găsesc reprezentate trei cărţi plasate asimetric, suprapuse numai pe colţuri, cu coperţi şi cotoare groase. Sigiliul, fin gravat, lasă să se presupună că. a fost executat în afara fruntariilor Moldovei, poate in RUSIa, unde la acea epocă, astfel de insemne cu ' reprezentă�i alegorice erau foarte la modă (importate, fireşte, din OCCIdentul eu­ropean) .

7 Insemn foloyit nu numai de posesorul său, dar mai tlfZIU, şi de văduva acestuia, Smaranda Donici, născută VÎrnav, pe testamentul ei din 10 martie 1 839, act al cărui original se găsea în posesia lui G. VÎrnav, fiind publicat (împreună cu reproducerea pCCl:t�i }itată ) de către. Gh. �ez­viconi În revista "Din trecutul nostru" (Chlş1I1au), VII, 1939, lanuane­aprilie, p. 26-27.

8 Bibl. Acad. R.S.R., Cab. Num., SigiJ,ii, nr. inv. M. 5548. 9 Sever Zona consideră piatra acestui Însemn ca fiind un alabastru

(op. cit., ibid.). 10 Acelaşi autor precizează (ibid.) că paftaua completă era formată

dintr-o a doua pecete gravată cu in�ţialele A.T.C. (fireşte fără nici o legă­tură cu Însemnul lui Andronachi Donici, decît doar formatul oval şi dimensiunile identice).

1 1 Gh. Bezviconi : op. cit., voI. I Euc. 1940, p. 2 1 7. 12 Ca aspect, pasărea ar putea fi asemănată cu un �enix - d';lpă cu,?

presupune Sever Zotra (loc. cit.) - dar absenţa rugulUI de foc (lmortah­tate a) ne face să nu putem subscrie acestei ipoteze.

http://patrimoniu.gov.ro

Simbolurile aflate pe însemnul sigilar al lu i Anclronach i Donici nu îngăduie n ici o îndoială asupra apartenenţei aces­tuia vestitulu i legislator şi om de cultură. Globul pămîntesc, precum şi volumele groase, exprimă fără echivoc �nalta şti i nţă de carte pe care, precum. se ştie, proprietarul s ig i l iului a posedat-o cu prisosinţă. Elev al Şcoalei domneşti d in I aşi , spec ial izîndu-se apoi l a Constantinopol, începînd d in anul 1 786 , în cunoaşterea profundă a vechilor pra vile cît şi a l im­b i lor vorbite în sînul intelectual i tăţ i i l evantine de la acea epocă, Andronachi Donici va reveni la 1 79} în capitala principatulu i moldovean cu o serioasă cultură j ur idică, deve­n ind în p lus ş i un d i st ins poliglot. Cons iderăm totuşi c iudat faptul că pr intre simbolurile alese (leul care reprezintă forţa, curaju l ş i generozitatea 13, pasărea ce evocă văzduhul spre care se înalţă în zbor), posesorul s igil i ului n-a i ndus ş i o bal anţă, atributul uzual al justi�iei , domeniu în care el a act ivat şi a excelat într-o atit de mare măsură.

Ceea ce mai trebuie subl in iat relativ la acest însemn este caracterul său strict personal , legat exclusiv de po�esorul său, ş i nefi ind dotat cu nici una d intre mobi lele cuprinse în stemJ. de fami l ie a Doniceştilor. î nt r-adevăr, armele îndeobşte cu­noscute ale acestui vech i neam de boieri se p rezintă sub forma unui scut purtînd în cîmp de azur o spadă pl asată în pal , cu garda de aur în şef, ş i lama de argint, flancată pe ambele părţi de cîte o semilună din acelaşi metal , cea de l a dextra întoarsă, cea de l a senestra conturnată. Această stemă exista - conform unei vech i tradi ţ i i de famil ie -încă de pe vremea l uptei lu i Ştefan cel Mare d in 1 475 , dnd un strămoş al acestui neJ.m a purtat pe scutul său o spadă aşezată vertical . Mai tîrziu, după pribegia unor membri ai respectivei fami l i i în Polonia, mobilei principale i s-au adău­gat pe flancuri cele două semi lune, armele astfel J.mpl i ficate prezentînd o mare asemănare cu herbul polonez Ostoja H, cu d iferenţa doar a culorii cîmpulu i roşu în loc de azur.

In ceea ce ne pr iveşte, presupunem că în timpul refug iu lu i în ţara leşească, vreunul d in acei Doniceşti pribegi J. i nt rat - pr intr-o căsătorie cu vreo 10cainică nobi lă sau printr-un alt mod - în herbul Ostoja, căpătînd deci dreptul de a purtJ. armele respectivei grupări nobil i are poloneze. înapoiaţi în patrie, t itularul cît şi descendenţii săi au continuat să poarte stema poloneză, care va deveni astfel , d in însemn heraldic al unui grup comunitar, stemă doar a unei s ingure fami l i i 15 . Că faptele s-au petrecut astfel ar putea sta dovadă sigil iu l aflat în colecţi a Muzeulu i de Istorie al jud. Prahova 16, În­semn ce datează d in prima jumătate a secolului al XVI I I-lea şi care poartă gravate armele famil ie i Donici în vers iunea primară poloneză, adică avînd spada ş i cele două semil une în cîmp roşu. Ulterior, în secolul al XIX- lea, respect i vul neam boieresc moldovean îşi preschi mbă culoarea, cîmpul scutulu i devine azuriu , aşa nll11 apare nu num ... i în armele Doniceş­ti lor autohtoni , dar şi în stema - recunoscută şi de Depar-

13 cL G. (astelier) d (e) L (a) T (our), Dic/.ionnaire heraldique, Paris, 1 777, p. 25 l .

1 4 CL Gheorghe Bezviconi, op. cit., ibid. 15 Precum a fost şi cazul fam iliei Gane care şi-au Însuşi t herbul

Ravicz, Vasilco, care a preluat herbul Sas etc. 16 Muz. ist. jud . Prahova, Sigilii, nr. inv. 1 23 1 0 a.

tamentul Heraldic al Senatu lu i rus - a ramurii d intre Prut �i N i stru a acestei fam i l i i 17, trecută în r înduri le nob i l im i i ered i tare a i mperi ului şi Înscrisă în partea a V I -a a cărţ i i genealogice a ţ i nutulu i Orhei 18.

În sfîrş i t o variantă ş i n:.ai modernă a $temei fam i l iei Donici se poate înregistra în albulT. ul heraldic al lui Em. Hagi-Mosco 19 în care cîmlCul scutului apare de argint, pada de aur (deci într-o forma de afll11e necesi tînd o cercetare, , armes a enquerre" ) iar em i lunele roşi i , Însemn însă folos it numai de ramura supravieţuitoare a acestui vechi neam ele dregător.i moldoveni2o.

Revenind la s ig i l iul emblematic a l lu i Andronachi Don ic i , trebuie să marcăm încă o dată i nteresul ce acest în emn î l poate suscita nu numai cercetători lor el i n domen iul sfragis­t ic i i , ci şi acelora care ar dori să studieze personal i tatea În­semnatu lu i j urist moldovean ce şi-J. lăsat a1T,prenta şi asupra acestei p iese, al cătui tă conform ind icaţ i i lor sale, nu din stema nobi l i ară a fami l iei din care făcea parte, ci din s imboluri reprezentînd aspiraţi i le sale legate de luminarea şi pro1Jăşi­rea întregului popor .

R E S U M t

Lc secau d'Androna hi Don i c i, ql l i se '(fOUVe aelllclJement dans l a eo l lec tion du Cab inet n um i matiquc d e l a Bibl iorhcque de j'Academie de la Republ iq ue ooialiste de Roumanie, con t i lllc un insigne employe par son possesseur dans l a derniere pan ie de sa vie apres sa consecration comme un des grands j l l ristes de la Moldavie et son C!cvarion aux plus hautes d ign i tes de cettc pr incipaure . 11 s'agit d'un sceau ovale en carni:ll d'un i i I as la i teux do[(! de stries bleuârres qui est parVeI1 ll a nos jours dans une forme pCll llsue!lc , a savo ir cnchâsse dans une monturc cl·argent const i ruan t l a mo i tie d'unc bouche de ceinture (de dame) , il la mode il la fin dtl siecle dernier. l .e seeau por,te au centre une espece de ste l e sur laquelle est gravee en carac teres cypi l iques le nom du posse seur. La srel e CSt adextree d'un o iseall ( q u i ressemblc a u n phenix er dont I 'ai le dro i te a le voI en chef et celle de gauche, le V:ll a la pointe) et s::nesu·ee d'un l ion heraldiquc (rampant). Sur l a st/de sont placcs : 11 dextrc, un cartouche en style rococo, penche en barre, portan t gravces les in i t iaJes accostees , en lat ines cal l igraph iques, A et D dtt possesseur du sceau ; 11 senestrc, un gl obe terrestrc sur le châssis duquel repose la parte dextre du l ion. A l a base de la stele, ur une terrassc an[racrueu e, sont places d'une fa�on asymetri­quc trois gro tomes, parrielle lllent superpose . Le scea'LI, finement grave, l a[sse supposer qu' i l a ete l'oeuvre d'un artisan ecranger et non pas autochtone.

Les symboles (le globe terrestre, les gro tome ) qu i se trollvent sur le seeau d 'Andronach i Don ici evoquen t k haut degre de eul tu r,e de son possessem, qui avait fait dc �erieuses etudes tant 11 j'ecole princ ierc de ]assy que SUl"tout, It partir de 1 786, 11 Constan,t inop l e. Les idees libt!­rales d'Androna,chi Donici, CJ,u i a toujo llrs mil i lc pom le progres et I 'ega­l i te sociale, avaicnt determine l e grand lcgislatcur a ne pas gravcr sur son sccau le arllles que sa familie posseda it depu i des siecles. es arllloi­ries qui , d 'apres une traditiol1 orale, auraient existe du temps d'Gtienne le . rand ( 1 475), ont el C� plus vraisemblablement POrte patr les Donici 11 l a sui te de I 'entree, aprcs 1 673, de l'un des membres de ceue I amL i le da", l!a con1J11unaure hera ld iquc polonaise d'Ostoja, dont l es arlllcs sont: de guculcs 11 unc epee d'argent, l a poin te en bas, accoml agnee de deux croissants adosses d'or, l'ul1 tourne, l 'au tre cOlltourne. De retou r dans le pays, l es descendan ts de la famil ie Donici ont continue a pofter ces a,l"J11oi­ries d'or ig ine polon aise, dont i l s ont changc a pl usicurs reprises les emaux.

17 Dan Cernovodeanu, Ştiinţa şi arta heraldică în Romania. Alb/tm heraldic, partea II, pl . CIV, fig. 1 (l ucrare În curs de publicare).

16 Gh. Bczvicon i , op. cit., p. 2 1 2 şi 2 1 7-2 1 R . 1 9 Em. Hagi-Mosco, Sume boiereşti dirl Romania, Buc., 1 9 1 8 , p . 5 ,

p l . I V, n r . 7. 20 Este vorba de descendenţi i lui N icolae Donici (cca 1 845-1 905) fOSt

prefect, deputat şi senator, din prima sa căsătorie cu Eleonora Greceanu . Sigiliul llii Andronachi Donici din colecţia Cabillelltl/ti numismat ic al Bibliotecii Aca.demiei R.S.R (stînga); sigili/tl Ini IIndronachi Donici elin 1808 (mijloc); sigirtliul Cit stema familiei Do nici, 1"a1l1/t)'(l vomiwl/ti [orelClch� Donici (dreapta).

40

http://patrimoniu.gov.ro