Un nou statut

Fascinație. Fascinație de dimineața până seara.

Și noduri în gât.

Un nod,

două noduri.

Milioane!

Și după, Fascinație din nou.

Obositor.

Ce noroc totuși,

că în marea asta fără capăt a posibilităților

există o buturugă,

pe care poți să te așezi

și să te odihnești.

Iar buturuga salvatoare e un om.

Dar nu orice om,

un om Ratat.

Ratatul în ratarea lui ține lumea pe umeri.

De el se agață omul de rând când simte că se scufundă.

De el se sprijină cei dezechilibrați.

Pe el îl necinstesc cei realizați.

Ratatul e pilonul lumii.

Ratatul ține lumea în mișcare.

Ratatul e nedreptățit.

Ratatului nu îi este recunoscută menirea.

Ratatul suportă greutatea propriilor nefericiri și pe cele ale lumii

întregi.

Ratatul e de o generozitate rară.

Ratatul nu are nevoie de ceilalți,

dar ceilalți au nevoie de El,

să-l umilească,

să-l țintuiască,

să-l numească și renumească,

sa-l dea la câini

și să-l terfelească.

Ratatul are nevoie de piedestal,

de ceva mai personal

chiar banal.

Dacă insiști acum poate chiar fenomenal.

Iar propunerea mea beată

în mers curmată,

se întinde cât i se permite.

În concluzie, la final

fără alte preocupări față de

stil,

galanță

și ceremonial,

propun Ratatul șef de stat

...

Sau orice altă funcție înaltă.

Na!