Post on 31-Dec-2015
ANUL I
Introducere
TIB este disciplina de baza a tuturor asistentelor medicale care lucreaza la patul bolnavului.
Scopul studiului acestei materii este de a perfectiona asistenta medicala cu elementele de baza ale
profesiunilor, fata de care nu-si pot indeplini sarciniile ce le revin in opera de ocrotire a sanatatii.
Cunoasterea tehnicilor corecte de ingrijire a bolnavului determina in mare masura calitatea
muncii asistentei. Aceste cunostiinte imbinate cu constientizate si cu inalt sentiment de
responsabilitate contribuie la imbunatatirea calitatii ingrijiri bolnabuilor din unitatile sanitare
ambulatorii si spitalicesti.
Contintutul disciplinei prinvind tehnicile ingrijirea bolnavului este foarte vast, el contribuie
prin scopul pe care il are la ingrijirea bolnavului.
TIB-ul cuprinde toate verigile de munca ale asistentei medicale si si anume:
Primirea bolnavului in spital;
Ingrijireile generale acordate acestuia;
Asistenta la examinarea bolnavului;
Supravegherea acestuia;
Alimentatia;
Recoltarile de produse biologice si patologice;
Examinarile curente;
Tehnicile testarilor;
Pregatirea bolnavilor pentru examinarile complementare:radiology, endoscopie;
Tehnica tratamentului fisic si medicamentos;
Particularitatile de ingrijire ale diferitelor ategoirii de varsta si de boli
TIB-ul trebuie sa se ocupe si cu problemele mediului optim de spitalizare, simtul estetic al
asistentei, imbinat cu cunostiintele ei de specialitate pot contribui la realizarea unor conditii de
mediu cat mai prielnice vindecarii bolnavului.
Asistenta medicala si sarcinile ei
Asistenta medicala este un cadru ethnic realizat nou specializat in munca medico-sanitara
situate pe cea mai inalta treapta a cadrelor medii sanitare.
Aplicarea metodelor medicale de tratament bazate pe o inalta tenicitate, extinderea si intarirea muncii profilaptice, largirea sferei de activitate si de respectarea a cadrelor medii su necesitatea introducerii unei pregatiri tehnice, pregatire care poate fi cladita numai pe o baza solida de cultura generala. Astfel a luat nastere asostenta medicala, cadru mediu cu inalte cunostiinte de tehnici generale si de specialitate la reprezentarea unui cadru ralativ nou meexistent in trecut in retelele noastre care preia o serie de sarcini ale medicului, contribuind in acelasi timp la ingrijirea active a bolnavului. Locul de munca ala sistentei medicale este spitalul, policlinica sau terenul in cadrul
circumscriptiei sanitare.
Asistenta pentru a putea duce o munca buna in aceste institutii trebuie sa cunoasca bine atat
ca structura car si ca functionalitate sectia in care lucreaza.
Asistenta medicala este pregatita pentru ingrijiriea bolnavilor gravi, ea tine sub supraveghere
permanenta pacientul, urmarind toate complicatiile si accidentele posibile boli de baza si ale
tratamentului aplicat pe care trebuie sa le recunoasca in toate amanuntele si se le recunoasca in caz
de nevoie. Posedand cunoastiinte necesare de patologie si terapie, ea va intervenii in limita
sarcinilor sale in toate cazurile de urgenta pentru a nu pierde nici un moment pana la sosirea
medicului.
Asistenta medicala cunoaste tehnici curente ale examinarilor complementare necesare
stabilirii diagnosticului. Ea executa recoltarile de produse biologice si patologice, pregateste
pacientul pentru examinarile paraclinice:radiologie,endoscopie.
Asistenta efectueaza formele legate de internarea si iesirea bolnavilor din spital, tine la current
evidenta administrarii medicale ale bolnavilor facand notarile in foaia de observatie si de
temperature.
Pe baza indicatiilor date de medic foaia de observatie pregateste condica de medicamnete
formuleaza regimul dietetic al bolnavilor si aigura distribuirea lui cu ajutorul personalului
subaltern.
Administreaza medicamente si supravegheaza efectul lor semnaland orice schimbare s-ar afla
in starea bolnavului . stributiile asistentei medicale pot fi exercitate si in policlinica precum siu pe
teren(la domiciliul pacientului).
In urma activitatii la locul de munca sau prin cursuri de perfectinare asistenta poate sa se
specializezein ramurile de :radiology, fizioterapie, stomatologie.
Caracterele morale ale asistentei medicale
Ingrijirea bolnavului este o munca de mare raspundere care se bazeaza pe cunostiinte profesionale si calitati morale deosebite. Bolnavul cand se interneaza in spital sau se supune unui tratament ambulatoriu isi incredinteaza sanatatea si chiar viata in mainile acelor care chiar il ingrijesc. Aceasta incredere nu poate fi acordata decat unor oamneni demni de acest lucru si care dau
dovada de mare responsabilitate.
Ingrijirea bolnavului reprezinta o mare raspundere fata de viata si sanatatea bolnavului, fat de
colectivitatea dar in special fata de constiinta noastra personala.
Constiinciozitatea este o urmare fireasca a unei bune pregatiri profesionale.
Asistenta medicala poate indeplini in bune conditii sarcinile ei profesionale numai daca are
suficiente cunostiinte profesionale.
Pentru a putes lucra la patul bolnavului este nevoie de oameni foarte bine pregatiti.
Baza pregatirii teoretice si practice se castiga in scoala. Cunostiintele accumulate aici vor servi
in viata numai in cazul cand insusirea cunostiintelor s-a facut temeic.
Dupa terminarea scolii dezvoltarea cunostiintelor profesionale nu trebuie sa se opreasdca aici, progresul stiintelor medicale se face intr-un ritm rapid ceea ce necesita in permanenta aplicarea metodelor noi de munca. Pregatirea temeica si permanenta inlatura rutina , una din piedicile cele mai mai din calea
progresului. Este datoria fiecarui cadru sanitary de a transmite mai departe experienta sa castigate
in munca. Pastrarea secretului professional este o datorie fundmanetala a cadrelor sanitare. Tot ceea
ce asistenta afla de la bolnav, despre bolnav si boala lui sau de la medici din analize de laborator
din buletinul de examinare sau din foaia de observatie, confidentele facute de bolnav sau de familia
bolnavilor, datele culese au ocazia vizitelor la demonstrarea, toate aceste a constituie obiectul
pastrarii secretului professional.
Secretul professional nu se discuta cu nimeni nici macar in serviciu, cu atat mai putin in
familie au in cercuri de prieteni.
Secretul professional poate fi divulgate numai in fata inst. Judec. la cerere.
Conditia esentiala pentru a depune o munca de calitate este dragostea de profesie si munca.
Atitudinea fata de bolnav hotaraste alaturi de tehnicitate si pregatirea profesionala, calitatea si
valoarea muncii asistentei. Ea trebuie sa fie intotdeauna atenta si amabila fata de bolnavi.
La patul bolnavului ea trebuie sa se dedice numai sarcinilor ei de ingrijire sis a uite tot ceea
ce este in afara de bolnav. Atitudinea fata de bolnav trebuie sa fie corespunzatoare gravitatii si
temperamentului bolnavului, dar intotdeauna principal si lipsita de exagerari. Incurajarea cu buna-
voie poate face mai suportabila suferinta bolnavilor cronici, in schimb, aceeasi atitudine fata de un
bolnav acut, ar putea face impresia ca asistenta este lipsita de seriozitate.
Trebuie sa imprime optimism bolnavilor in stare grava si sa tina treaza dorinta de a trai si se
vindeca. Pentru aceasta munca asistenta primeste cea mai mare rasplata, prin bucuria pe care o are
cand ii vede pe fostii bolnavi in stare grava, parasind patul vindecati sau ameliorati.
Bolnavul mai ales daca se gaseste in stare grava, are permanenta banuiala ca I se ascunde
ceva asupra starii generale. Din acest motiv, trebuie evitate discutiile sau comunicarile soptite
medicului in fata bolnavului. Tot ceea ce vrem sa-i ascundem bolnavului, se va discuta in afara
bolnavului. Bolnavul incredinteaza sanatatea si uneori viata in mainile a.m. si medicului, din acest
motiv prima lor sarcina este de a castiga increderea bolnavului.
Asigurarea evidentei si miscarii bolnavului. Internarea, transferul, externarea.
Internarea in spital constituie pentru bolnav o etapa deosebita in viata sa deoarece se
realizeaza in scopul vindecarii sale. In cadrul serviciului de privire, bolnavul are primul contact cu
spitalul la biroul de internari.
Primirea si pastrarea efectelor si documentelor bolnavului
Scopul: asigurarea evidentei bolnavilor internati in spital la serviciul de primire prin
inregistrarea lor la internare si iesire pe baza documentelor sale (bilet de trimitere, internare si
iesire).
Materiale necesare: registru de intrare-iesire, bilet de internare (trimitere), F.O. foaie de
observatie, un caiet pentru intocmirea proceselor verbale, hartie pentru eliberarea bonurilor de
haine.
Etape de executie
Primirea bolnavului la biroul de internari
Identificare bolnavului (actelor de identificare)
Verificare biletului de trimitere
Inregistrarea datelor pers in registrul de intrari-iesiri
Pregatirea bolnavului pentru examenul medical
internare
2. pastrarea efectelor bolnavului
inregistrarea hainelor si efectelor bolnavului
intocmirea si elibearera
dezinfectarea si depozitarea
invelirea hainelor in manta de protective pentru a le feri de praf si umezeala, murdarie
asezarea hainelor pe un umeras iar a pieselor mici intr-un saculet anexat, prevazut cu un bon
pe care se scriu datele de identitate ale bolnavului
depozitarea hainelor la magazia de efecte ale bolnavului, acestea fiind preluate la iesirea din
spital pe baza bonului.
3. Pastrarea documentelor bolnavului
Inventarierea unor documente sau alte valori si inscrierea lor intr-un process verbal in 2
exemplare
Pastrarea acestora la administratia spitalului de unde se elibereaza la axternarea bolnavului
Documentul de internare se anexeaza la F.O.(bilet de trimitere de la medical de familie,
cupon de pensie sau adeverinta de salariat, copie de pe B.I. sau C.I. si alte copii Xerox de pe
biletele de iesire anterioare etc.)
Primirea bolnavilor internati si repartizarea lor in sectia de paturi
De la serviciul internarii bolnavului este condus la sectia de specialitate indicate de medical
care a internat bolnavul. Aici medical sef de sectie hotaraste salonul in care va fi internat tinand
seama de diagnostic, stadiul si gravitatea bolii.
Etape de executie
Timpi de executie
1. Primirea bolnavului de catre asistenta sefa
Asistenta sefa inregistreaza datele de identificare de pe F.O. in registrul de intrari-iesiri a
sectiei
Noteaza pe F.O. nr de inregistrari din registrul de sectie
Completeaza o anexa la foaia de alimentative pentru ca noul sosit sa primeasca alimentatia
necesara din ziua internarii sale
Preda bolnavul asistentei de salo
2. Preluarea bolnavului de catre asistenta de salon
Asistenta de salon indruma bolnavul in salonul indicat
Ii face cunostinta cu ceilalti bolnavi din salon
Il ajuta sa-si aseze obiectele pers pe noptiera
Ii adduce la cunostinta regulamentul de ordine interioara al sectiei pe care il va citi
pacientului
I se explica bolnavului ce are de facut in vederea recoltarii produselor pentru analize de
laborator si pregatirea pentru investigatii
Intocmirea conditiei de evidenta a miscarii bolnavilor in sectie
Scop: asigurarea evidentei bolnavilor internati in sectie pe baza foii de observatie. Asistenta
sefa asigura in condica intrare-iesire a sectiei evident bolnavilor internati. Zilnic totalizeaza datele
primate de la ceilalti asistenti care raporteaza nr bolnavilor din saloanele lor si nr paturilor libere.
Condica de intrate-iesire a sectiei are urmatoarele rubric:
Nr curent: nr de inregistrare, numele si prenumele bolnavului, data internarii, salonul,
diagnosticul, data iesirii, starea la iesire.
Datele totalizate privind nr de paturi libere si nr de bolnavi din sectie sunt communicate zilnic
biroului internari.
Foaia de observatie se pastreaza intr-o mapa pentru fiecare salon, intr-un loc inaccesibil
pacientilor deoarece unele date cuprinse in foi ar putea fi interpretate gresit de ei si i-ar demoraliza.
Dupa iesirea bolnavului F.O. de pastreaza in arhiva sectiei sau a spitalului in ordinea plecarii (data
iesirii) bolnavului.
Completarea datelor gelerale ale F.O. si a documentelor de miscare a bolnavului
F.O.= dosarul bolnavului pentru perioada internarii sale. Aceasta este un document medico-
legal, stiintific si de gestiune constituind un instrument necesar activitatii personalului sanitary
deoarece ea sintetizeaza riguros, stiintific datele examenului clini, evolutia pacientului si
tratamentul. Dupa inregistrarea bolnavilor se va complete partea generala de F.O.
Iesirea se face pe baza unui bilet de iesire din spital scris de medic sai asistentul medical.
Spitalul poate interna bolnavi si prin transfer de la un spital la altul fiind necesara completarea unu
bilet de transfer.
Organizarea si efectuarea iesirii sau transferul bolnavului
Se vor aduna toate documentele necesare pentru intocmirea epicrizei (bilantul internarii) si
pentru completarea biletului de iesire.
Etape de executie Timpi de executie
1. Pregatirea pentru iesirea bolnavilor Pregatirea documentatiei necesare pt
momentul plecarii bolnavului este strct
stabilit de catre medical currant
Instiintarea fam privind iesirea sau transferul
(se va face cu 2-3 zile inainte
2. Pregatirea psihica a bolnavului pentru
externare sau transfer
Informarea acestuia cu 2-3 zile inainte de
externare sau transfer
Educarea bolnavului privind regimul dietetic
si tratamentul prescris la externare, conduit
dupa transfer
3. Se noteaza in condica de sectie externarea
sau transferul
Se comunica asistentei sefaa si medicului
decizia de externare a bolnavului din sectie
Se noteaza iesirea din condica insotita de
data si ora plecarii pacientului
Se scoate din evidenta alimentatia
4. Pregatirea fizica a bolnavului pentru iesire
sau transfer
Administrarea medicatiei prescrise pt ziua
respective
Se ajuta bolnavul sa-si primeasca hainele de
la magazine contra bonului si se preda
hainele de spital
5. Transportul bolnavului transferat Bolnavul transferat va si insotit pana la
sectia sau spitalul in care urmeaza sa fie
internat
Se recupereaza inventarul spitalului in care a
fost internat (patura, cearceaf, perna).
Asigurarea conditiilor de igiena si comfort
Pregatirea patului si accesorile lui
In conditiile spitalizarii, patul reprezinta pentru fiecare bolnav spatiul in care isi petrece
majoritatea timpului unde se asigura aingrijirea.
Patul trebuie sa fie de 2 m lungime, 80-90 cm latime si 60 cm inaltime, este prevazut cu
saltea pentru a satisface cerintele de odihna ale pacientului, asiguramndu-I posibilitatea adaptarii
unei pozitii commode, cat si pentru manipularea lui de personalul de ingrijire.
Partea principala utila este somiera metalica confectionata din sarma inoxidabila, bine
intinsa pe un cadru de fier.
Accesorile patului sunt:
Salteaua;
1-2 perne;
Patura cu lenjerie de pat(2 cearceafuri:unul simplu si unul plic;
Musama;
2 fete de perna;
Aleza sau traversa(aleza+confectionata din cauciuc avand rol de protectie pentru pat, se
aplica pe pat peste saltea oferind protectie impotriva umiditatii si a contaminarii)
Pregatirea patului are ca scop asigurarea conditiilor igienice de comfort pentru odihna si
ingrijirea bolnavului.
Pregatirea patului poate fi executa de 1-2 persoane:
Etape de executie Timpi de executie
1. pregatirea materialelor Se aleg materiale necesare
Se aseaza materiale pen un scaun langa
spatarul patului
Se indeparteaza noptiera de langa pat
2. intinderea cearceafului Cearceaful simplu se pune peste saltea la
mijlocul patului
Cu o mana se desface o parte a cerceafului
spre cap, iar cu cealalta mana se intinde spre
partea opusa
Se intinde cearceful sub saltea la capatul
patului
3. executarea colturilor In forma de plic Cu o mana se prinde partea libera a
cearceafului la o distanta egala cu lungimea
marginii care atarna si se ridica in sus langa
saltea
In tringhiul format se introduce sub saltea
partea care depaseste salteaua
Se lasa in jos partea ridicata la merginea
saltelei si se introduce sub saltea restul
tringhiului impreuna cu partea laterala a
cearceafului
Se aseaza musamaua la mijlocul patului si se
acopera cu aleza
4. asezarea cearceafului de patura Se aseaza al 2 lea cearceaf peste care se
intinde patura
Marginea cearceafului dinspre cap se
rasfrange peste patura
Atat cearceaful de pat cat si patura se
introduce sub saltea la capatul de la picioare,
dup ace s-a efectuat o cuta pentru a da
largimea necesara miscarii picioarelor
bolnavului
Colturile paturii si cearceafului se executa ca
la pct 3
5. Asezarea pernelor Fiecare perna se imbraca cu fata de perna, se
aseza perna pe pat si se da coptiera langa pat
Schimbarea lenjeriei de pat cu bolnavul in pat
Scop – asigurarea conditiilor igienice de comfort pentru odihna si ingrijirea bolnavului
Materiale necesare – cearceaful de pat, patura, fete de parna, aleza, musama, sac de rufe .
Tehnica este efectueata de 2-3 cadre medii asezat de o parte si de alta a patului.
Etape de executie Timpii de executie
1. Pregatirea materialelor necesare Lenjeria se impatureste si se aseaza pe scaun
in ordinea intrebuintari:patura si cearceaf se
impaturesc in 3 sub forma de armonica,
aleza cu musamaua se ruleaza in latime,
cearceaful de pat va fi rulat in lungi9me intr-
o singura directie
2. pregatirea psihica a bolnavului Se anunta bolnavul si se explica simplitatea
tehnici pentru a nu-I creea starii emotive.
3. pregatirea fizica a bolnavului Se aseaza bolnavul in pozitie de decupid
lateral stang-drept
4. schimbarea cearceafului de pat Spalare pe maini cu apa si sapun
Asistenta sin partea dreapta prinde bolnavul
cu mana stanga in axial stanga a bolnavului
sprijinandu-I capul de antebrat
Se trage perna cu mana dreapta spre
marginea patului
Se flecteaza usor gambele bolnavului spre
coapsa
Se intoarce bolnavul in decupid lateral drept
sprijinandu-l in regiunea omoplatilor si
genunchilor
Se mentine bolnavul acoperit in aceasta
pozitie
Asistenta din partea stanga ruleaza
cearceaful, musamaua si aleza murdara prin
spatele bolnavului
Cearceaful, musamaua si aleza pretite
anterior se deruleaza pe jumatatea libera a
patului fara ca lenjeria curate sa atinga pe
cea curate
Asistenta din partea dreapta flecteaza
membrele inferioare ale bolnavului
Sprijinand bolnavul in regiunea omopletilor
si sub genunchi se adduce in decupid dorsal
cu foarte mare atentie
Prinzand bolnavul de axial dreapta asistenta
din partea stanga il ridica usor si introduce
mana sub spatele bolnavului
Se sprijina capul bolnavului pe antebratul
drept al asistentei
Cu mana dreapta se trage perna si se aseaza
capul bolnavului
Sprijinand bolnavul de spate se adduce in
decupid lateral stang ce mentine bolnavul in
aceasta spozitie
Asistenta dinpartea dreapta ruleaza lenjeria
murdara, aceasta se introduce in sacul
special
Se intinde bine cearceaful, musamaua si
aleza sip e cealalta jumatate a patului
Se executa colturile
Sprijinand bolnavul in regiunea omoplatilor
si sub genunchi se readuce in decupid dorsal
cu foarte mare atentie
Spalare pe maini su apa si sapun
Observarea pozitiei bonavului
Pozitia pacientului in pat este determinate de boala si starea generala. Bolnavul poate
avea o pozitie active, pasiva si fortata.
Pozitia activa: bolnavul se misca singur neavand nevoie de ajutor, pozitia sa fiind
identical cu cea a omului sanatos.
Pozitia pasiva: in stare grava pacientul este lipsit de forta si are nevoie de ajutor pentru
miscare si schimbarea pozitiei.
Pozitia fortata: pacientul are o pozitie neobisnuita impusa de boala sau de necesitatea
efectuarii unui tratament
Aceasta pozitie este intalnita in fracture, in crize abdominale.
1. pozitia decupid dorsal
a. bolnavul este culcat pe spate cu fata in sus fara perna, este indicate in unele afectiuni ale
coloanei verticale.
b. Bolnavul este culcat pe spate cu fata in sus, pe o perna subtire. Este idnicat in
anemii:posthemoragice, in afectiuni cerebrale
c. Bolnavul este culcat pe spate cu fata in sus si cu 2 perne.
2. pozitia de decubit lateral(drept sau stang)- bolnavul este culcat pe o parte/dreapta sau stanga
cu o perna sub cap cu membrul inferior care este in contract cu suprafata patului intins, iar
celalt indoit si spatele sprijinand cu o perna sau un sul, aceasta pozitie este indicate in
meningita, pleurezi=acumulare de lichid in cavitatea pleurala.
3. pozitia decubit ventral – bolnavul este culcat pe abdomen cu fata in jos, capul esteintors
intr-o parte, bratele indealungul corpului sau flectate si asezate la stanga si la dreapta
capului cu partea palmara pe suprafata patului. Sub glezne se aseaza un sul sau picioarele
pot fi mentinute in unghii drept printr-un gol creat intre saltea si tablia patului.
Este indicate in cazul pacientilor inconstienti, in caz de paralizie si la cei cu escare ale
regiuni sacrate.
4. pozitia sezanda:
a. in pat : bolnavul este mentinut sezand in patul sau, trupul realizand un unghi de 900 cu
membrele inferioare prin ridicarea azonierei patului. In cazul in care paturile au somiera,
pozitia se realizeaza cu ajutorul rezamatorului de spate sau cu 4-5 perne. Gambele sunt in
semiflexie sub genunchi se aseaza un sul, iar la picioarele bolnavului se plaseaza
sprijinatorul. Sub brate se plaseaza cate o perna se intalneste la bolnavi dispneici in criza de
astm bronsic si insuficienta cardiac. Aceasta pozitie favorizeaza respiratia
b. in fotolii:pacientul s-a asezat confortabil in fotoliu si acoperit cu o patura
5. pozitia semisezanda se realizeaza sprijinand spatele bolnavului cu 2 perne, sub talpi se
aseaza un sprijinator pentru ca bolnavul san u alunece spre extremitatea distala. Este
indicate in primul ajutor acordat bolnavului cu tulburari de deglutitie, comatosiilor si in
cursul anesteziei generale.
6. pozitia sezanda cu gambele atarnate se realizeaza la marginea patului din pozitia sezanda
sub picioarele bolnavului se aseza un tamburel
7. pozitia decliva(trendelenburg) se realizeaza prin coborarea patului la extremitatea proximala
cu 600, incat bolnavul sta cu capul mai jos decat corpul. Este indicate in anemii grave in
hemoragii ale membrelor inferioare, ale organelor genitale dupa intervetie ginecologica
8. pozitia proclina: se obtine prin ridicarea extremitatii proximale a patului, este inversul
pozitiei declivei
9. pozitia ginecologica:pacienta este asezata pe spate cu coapsele flectate pe abdomen si
genunchii indepartati
10. pozitia genupectorala:bolnavul se aseaza in genunchi, acestia fiind usor indepartati, pieptul
atinge planul orizontal, iar capul este intors intr-o parte. Este indicate in explorari
rectale,rectoscopie sau tuseu rectal.
Masurarea Tensiunii Arteriale
Scop: evaluarea functiilor cardiovasculare, forta de contractie a inimii, rezistenta
determinate de elasticitatea si calibrul vaselor. Elemente de evaluat:tensiunea arteriala-sistolica,
tensiunea arteriala minima-diastolica.
Material necesar
- aparat pentru masurarea tensiunii arteriale: cu mercur Riva Rocci cu manometru
- stetoscop
- tampon de vata
- alcool
- creion cu piz rosu si albastru
Metode de detrminare
a. palpatorie
b. auscultatorie
interventiile asistentei
a. prin auscultatorie :
- pregatirea psihica a pacientului
- asigurarea repausului fizic si psihic timp de 15 min
- spalarea pe maini cu apa si sapun
- se aplica manseta pleumnatica pe bratul pacientului sprijinit si in extensie
- se fixeaza membrane stetoscopului pe artera humerala, sub marginea inferioare a mansetei
- se introduce olivele stetoscopului in ureghe
- se pompeaza aer in manseta pleumatica cu ajutorul parei de cauciuc panala disparitia
zgomotelor pulsative
- se descomprima progresiv aerului din manseta prin deschiderea supapei pana cand se
percepe primul zgomot arterial(care reprezinta valoarea tensiunii arteriale maxima sau
sistolice)
- se retine valoarea indicate de coloana de mercur sau acul manometrului pentru a fi
consemnata
- se contina descomprimarea, zgomotele arteriale devenind tot mai puternice
- se retine valoarea indicate de coloana de mercur sau de acul manometrului, in momentul in
care zgomotele dispar aceasta reprezinta tensiunea arteriala minima
- se noteaza in valoarea obtinuta cu o linie orizontala de culoare rosie,
socotindu-se pentru fiecare linie a foii o unitate coloana de mercur
- se unesc liniile orizontale cu linii verticale si se hasureaza spatial rezulatat cu albastru
- in alte documente medicale se inregistreaza cifric
Ex: T.A maxima = 150mmHg
T.A minima = 75 mmHg
T.Amin= T.A max/2 ±1
- se dezinfecteaza olivele stetoscopului si membranele cu alcool
b. metoda palpatorie:determinarea prin palparea arterei radiale
- nu se foloseste stetoscopul biauricular
- etapele sunt identice etapei auscultatorie
- are dezavantajul obtinerii unor valorii mai mici decat realitatea, palparea periferica fiind
posibila numai de reducarea accentuate a compresiunii exterioare
DE RETINUT!
Manseta pneumatica va fi bine atasata de bratul pacientului
Manometrul va fi plasat la nivelul arterei la care se face detrminarea
Masurarea va fi precedata de linistirea pacientului
In caz de suspiciune se repeat masurarea fara a scoate manseta de pe bratul pacientului
La indicatie medicului se pot face masuratori comparative la ambele brate
Masurarea pulsului
Def:senzatia de soc perceputa la palparea unei artere superficiale comprimata pe un
plan rezistent.
Scop:evaluarea functiei cardio-vasculare, si elemente de apreciat:ritmicitatea,
frecventa si amplitudinea.
Locuri de masurare:orice artera accesibila palparii care poate fi comprimata pe un
plan osos : artera humerala , artera radiala, artera temporala, artera carotida, artera femorala,
artera plopilee, artera pedioasa, artera tibiala.
Materiale necesare: ceas cu secundar, pix cu culoare rosie
Interventiile asistentei :
pregatirea psihica a pacientului;
asigurarea repausului fizic si psihic timp de 15 min,;
spalarea mainilor, reperara arterei;
fixarea degetelor palpatoare pe traiectul arterei;
excitatea unei presiuni asupra peretelui arterial cu varful degetelor;
nr pulsatilor timp de un min;
consemnarea valori obtinerii printr-un pat pe F.T tinand cont ca fiecare linie
orizontala reprezinta 4 pulsatii;
unirea valorii prezente cu cea anterioara cu o linie pentru obtinerea curbei ;
consemnarea in alte documente medicale a valorii obtinute si caracteristice pulsului;
copil mic = 100-120 p/min
10 ani = 90-100 p/min
Adult = 60-80 p/min
Varstnic = peste 80-90 p/min.
Masurarea respiratiei si notarea in foaia de tratament
Scop:evaluarea functiilor respiratorii a pacientului fiind un indiciu al evolutiei boii, al
aparitiei unor complicatii
Tipuri de respiratii:
costal superior:intalnind la femei prin ridicarea partii superioare a cutiei toracice datorita
maririi diametrului ante-posterior in timpul respiratiei
costal inferior :intalnit la barbate prin marirea diametruui lateral al cutiei toracice
abdominal intalnit la copii si varstnici prin marirea diametrului vertical al cutiei toracice
Elemente de apreciat
Tipul respiratiei, ritmul, frecventa si amplitudinea
Materiale necesare
Ceas cu secundar, foaia de tratament, creion de culoare verde
Interventiile asistentei
asezarea pacientului in decubit dorsal fara a explica tehnica ce urmeaza a fi efectuata
plasarea mainii in fata palmara pe suprafata toracelui
nr inspiratiilor timp de un minut
consemnarea valorii obtinute printr-un punct pe foaia de temperature(fiecare linie
orizontala a foii reprezinta 2 respiratii)
unirea cu o linie a valorii prezente cu cea anterioara pentru obtinerea curbei
in alte documente medicale se poate nota cifric valoarea obtinuta cat si caracteristicile
respiratiei
aprecierea celorlalte elemente ale functiilor respiratorii se face prin simpla observare a
miscarilor respiratorii
Pentru foaia de temperatura in care respiratia este inscrisa cu valori ce cresc din 5 in 5 pentru
fiecare linie orizontala se considera o respiratie
Frecventa respiratorica – nr respiratilor minime este influentata de varsta, sex:
la nou nascut – 30-50 rot/min;
2 ani – 15-25 resp/min;
12 ani – 15-25 rot/min;
Adult 16-18 resp/min;
Varstnic 15-25 resp/min;