Modele ale Practicii si Tehnici de Interventie in Asistenta Sociala

Doru BuzduceaUniversitatea din Bucuresti

De ce este nevoie de modele de

intervenţie în asistenta socială?

• diverse abordări si procese de intervenție,

• oferă un set de concepte, o viziune organizată asupra fenomenelor şi problemelor sociale,

• ne ajută să explicăm, prognozăm şi să controlăm situaţiile problematice

• o anumită siguranţă asistentului social în intervenţiile sale,

• obiectivează practica în sensul că elimină subiectivismul,

• dezvoltă metode şi tehnici de lucru,

• creează o baza de responsabilitate în asistenţa socială,

• oferă o justificare a intervenţiilor practice.

Modelul rezolvării de probleme

• H. H. Perlman (1950) - Universitatea din Chicago.

• existenţa umană - un proces continuu de rezolvare de probleme, de la naştere şi până la moarte, de adaptare la cerinţele exterioare sau de adaptare a acestora la propriile nevoi.

• abilitatea de a rezolva probleme este esenţială pentru fiinţele umane, începe in stadiile timpurii ale dezvoltării si se manifesta pe întreg procesul vieţii.

• motivaţia pentru schimbare

- dorinţa pentru confort psihologic

Etape ale intervenției bazate pe modelul rezolvării de probleme

(Compton şi Galaway)

I. Etapa de contact:

a). identificarea problemei- percepţia beneficiarului, - percepţia altor persoane implicate in situatie şi - perceptia asistentului social faţă de problema prezentata.

b). stabilirea scopului- pe termen scurt, mediu şi lung, - ce trebuie sa realizeze beneficiarul?,- ce resurse sunt disponibile?

c). angajamentul (verbal sau scris)- clarificarea resurselor disponibile în instituţie, - clarificarea responsabilităților beneficiarului si ale asist. social.

II. Etapa contractului:- evaluarea sistemica a situatiei• legătura dintre problemele beneficiarului şi nevoile acestuia?, • ce factori contribuie la crearea şi menţinerea problemei?, • ce resurse şi posibilităţi deţine beneficiarul?, • ce cunoştiinţe şi principii din asistenţa socială pot fi aplicate?, • cum pot fi “organizate” datele obţinute pentru a contribui la

rezolvarea problemei?,

- stabilirea unui plan de acţiune

• scopuri realizabile,

• analiza alternativelor şi a efectelor acestora,

• stabilirea metodelor si tehnicilor de intervenţie,

• stabilirea activităților,

• centrare pe schimbare.

- prognoza• care sunt şansele de reuşită?• identificarea posibilelor obstacole,• strategii de depășire a potențialelor dificultăți.

III. Etapa acţiunii:

- implementarea planului stabilit in etapa anterioara• intervenţii în concordanţă cu scopul si activitatile stabilite,• mobilizarea resurselor şi a serviciilor ce vor fi utilizate,• realizarea activitatilor propuse.

- finalizarea intervenției• ceea ce s-a realizat precum si ceea ce nu s-a putut realiza, • stabilirea cauzelor unui eventual eşec, • strategii pentru menţinerea scopurilor pe termen lung, • finalizarea relaţiei cu beneficiarul,• asigurarea menţinerii sprijinului în reţea.

- evaluarea finala – proces început chiar în faza contactului • scopurile au fost realizate? • metodele selectate au reuşit să rezolve problemele?

Dificultăţi pe care le întâmpină asistentul social în munca cu beneficiarii:

• lipsa de claritate în definirea problemei,

• deficit de informaţii,

• comunicare deficitara cu cei care se implică în procesul de rezolvare a problemelor,

• schimbări premature sau testarea în grabă a strategiilor alternative,

• lipsa deprinderilor în rezolvarea de probleme,

• pierderea motivaţiei.

Contribuţii ale modelului rezolvarii de probleme:

• mutarea accentului de la boală şi diagnoză la implicarea activă alături de beneficiar în rezolvarea de probleme.

• stabilirea unei relaţii intre aşteptările beneficiarului faţă de organizaţie şi resursele de care instituţia dispune.

• fiecare etapă are un început şi un sfârşit ca şi întreg procesul de intervenţie.

• conceptul de istorie socială - presupune nu doar o retrospectivă a evenimentelor trecute din viaţa persoanei ci şi o evaluare intergeneratională.

Limite ale modelului:

• dificil de aplicat beneficiarilor cu tulburări psihice,

• greu de acceptat de către beneficiarii care doresc o rezolvare imediată a problemelor,

• dificil de aplicat beneficiarilor cu boli cronice (cancer, SIDA) ca şi celor care au suferit diverse pierderi (separare, divorţ, deces).

Bibliografie:

Buzducea, D., 2005, Aspecte contemporane în asistenţa socială,

Polirom, Iaşi.

Payne, M., 2005, Modern Social Work Theory, Palgrave Macmillan,

London.

Stepney, P., Ford, D., 2000, Social Work Models, Methods and

Theories, U.K.

Turner, J. Fr., 1996, Social Work Treatment - Interlocking Theoretical

Approaches, The Free Press, SUA.