Am descoperit pe rafturile bibliotecii o carte care m-a atras ca un magnet i pe care am citit-o pe nersuflate. Este vorba de "apte zile pentru o eternitate" de Marc Levy. M-a surprins plcut un dialog dintre protagonist i Dumnezeu, care arat cam aa:-Tot timpul, propovduim dragostea, dar noi, ngerii, nu dispunem dect de teorii. Prin urmare, ce nseamn cu adevrat dragostea, Doamne?- Dar acesta e lucrul cel mai frumos pe care l-am inventat! Dragostea e o prticic de speran, e necontenita rennoire a lumii, e calea spre pmntul fgduinei. Am creat diferena pentru ca omenirea s cultive nelegerea: o lume omogen ar fi fost att de trist! S mori, nu alta! i, pe urm, pentru cel sau cea care a tiut s iubeasc i s fie iubit(), moartea nu e dect un moment din via.- Dar povestea cu acel Bachert e adevarat?- Frumoas idee, nu? Cel care ii gsete jumtatea devine mai mplinit dect toat omenirea la un loc!Omul nu este unic, n sine. Dac l-a fi vrut astfel, n-a fi creat dect unul. Abia cand ncepe s iubeasc devine, ntr-adevr, unic. Omul, aa cum l-am creat, poate c nu e perfect, dar nimic nu poate depi perfeciunea a dou fiine care se iubesc.[]- O s-i ncredinez un mare secret. Unica i singura ntrebare pe care mi-o pun, nc din prima zi: Oare eu sunt cel care a inventat dragostea, sau dragostea e cea care m-a inventat pe mine?