Poți tu, oare, bogăție să mă-nveselești?Nu poți tu, căci ești deșartă, doar mă amăgești.

Pot cu tine ca să cumpăr multe bunătăți,

Însă pofta de mâncare, să mi-o dai nu poți.

Pot să cumpăr perne moi și multe saltele,

Dar odihna să mi-o dai tu nu ai putere.

Am luat pastile scumpe să-mi alini durerea,Dar să-mi fi dat și sănătatea, n-ai avut puterea.

Pot să-mi iau multe mașini, vile și tot ce-mi place,

Să înot în avuții, dar să nu am pace.

Tu poți ca să-mi înlesnești, să-mi faci viața mai ușoară,

Lux, confort și desfătări, însă inima tot goală.

Pot să cumpăr chiar și cărți cu multă știință,Dar înțelepciune să îmi dai, tu nu ai putință.

Când am bani de multă lume mă văd înconjurat,Însă nu și de prietenul cel adevărat.

Pot cu tine ca să cumpăr numai coaja lucrurilor,Ambalajul, învelișul, nu și miezul lor.

Toți bogații nu duc lipsă, nu au griji în a lor ani,În esență sunt săraci, căci au numai bani.

Poți tu, oare, să-mi aduci mie, fericire?Nu poți tu, căci ești deșartă, praf în vânt și amăgire.