101. Harul vieţii...

Harul vieţi i celei noi pr imim, când prin credinţă la Isus ven im , când voia noastră toat-o lepădăm, 1 harul vieţi i z i lnic îmb răcăm! ) M

Harul lumini i pururea pr imim, când în lumina Domnulu i t ră im, când curăţ ia inimii-o păst răm, harul lumini i zi lnic îmb răcăm!

Harul puteri i de la El p r imim, când pretut indeni vo ia Lui p l in im, când Adevăru l sfânt î l înă l ţăm, harul puteri i zi lnic î m b r ă c ă m !

Har după har Isuse noi pr imim, când în Fiinţa Ta ne contop im, când v iaţa noastră-nt reagă Ţi-o p redăm har după har prin Tine îmb răcăm!

Un s ingur D u m n e z e u a v e m Un s ingur Duh Sfânt n i s-a dat, ş i Tată pe vec ie , Mângâietoru l vieţ i i , î n El, depl in ş i noi sun tem, î n E l a v e m neîncetat , o uni tate v ie. \zvoru\ unităţ i i !

Căci UNA sunt Aceşt ia Trei , Toţi acei ce cred curat , în toate - pe vec ie , fraţ i sunt pe vec ie , ş i noi, c rezând , a v e m în Ei, c rucea Golgote i le-a dat, o unitate v ie ! du lce păr tăş ie!

Ref. Cei ce sunt născuţ i de Sus , Cred in ţă- / UNA pe pământ , v ia ţa li-e iubirea, credinţa ce uneşte , Duhul Sfânt în ei a pus, credinţa sfântului Cuvânt , pacea ş i unirea!. . . ce sch imbă ş i -noieşte!

Un s ingur D o m n a v e m , - Isus, Să r ămânem pân- la sfârşit , Mântui tor şi Frate, statornici în iubire, în El a v e m , fără apus , căci Dumnezeu l Preamăr i t , o v ie uni tate! e - n pace ş i unire!

102. Un singur Dumnezeu... "Un singur Domn, o singură credinţă, un

singur botez, un singur Dumnezeu. "(Ef.4, 5-6).

Oastea Domnulu i născută din Golgota, prin credinţă, calea jert fei ţi-e meni tă , ca s-ajungi la biruinţă! Căci pe ea Stăpânul vieţ i i , a păşit cu ascul tare, Jertfa Lui, din braţul morţ i i , ţ i-a adus răscumpărare !

Oastea Domnulu i străină, pe-a pământu lu i cărare, tu aici nu ai hodină, c i pr igoană ş i -apăsare; dar spre Cerul îndurăr i i , să-ţ i îndrepţ i a ta privire, pe cărări le răbdări i , vei a junge la sf inţ ire!

Oastea Domnulu i chemată să duci ves tea mântuir i i , la mul ţ imea-ntunecată de pe căi le pieiri i . Tu să fii lumină v ie, cu privirea cr istal ină, v iaţa ta de curăţ ie, va da altora lumină!

103. Oastea Domnului... Oastea Domnulu i a leasă, ca să nalţi mereu Cuvântu l , tu aşa vei f i f rumoasă , de-ţ i ve i ţ ine legământu l ! Să nu faci altă lucrare, să nu porţ i altă vest i re, decât Jertfa Lui cea mare, decât marea Lui iubire!

Oastea Domnulu i iubită, de Hristos Cerescu l Mire, vei f i purur i fer ic i tă, de trăieşt i a Lui iubire! Căci iubirea este jarul ce topeşte munţ i de gheaţă , numai ea păst rează harul , părtăşiei sf inte-n v iaţă!

Oastea Domnulu i cea v ie , tu rma mică ce păşeşte pe-a pământu lu i pust ie, - nu te teme! îndrăzneşte! . . . Domnu l pururi te veghează ş i -ntăreşte-a ta lucrare; de rămâi sub sfânta- l pază, tu ve i f i b i rui toare!

Domnu- ţ i este Ajutorul , - s igur şi pe to tdeauna -El, Isus Birui torul , îţi va dărui cununa . Şi pe Tronul s lavei Sale, străluci-vei ca un soare, căci sfârşitul luptei tale, e Răspla ta vi i toare!. . .

104. împărăţia Ta divină... "...Lucruri, pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit şi la inima omului

nu s-au suit, aşa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-l iubesc." • ., , (1 Cor.2,9).

împărăţ ia Ta-i iubire, o .Dumnezeu le slăvit , e-o veşn ică nepr ihăni re, nebănui tă fer icre, în vec i de vec i - fără sfârşit !

Să-mi dai iubire arzătoare, Stăpânul m e u , S tăpân preasfânt , ca-mpărăţ ia Ta de soare, cu Ceru-nt reg în sărbătoare, s-o pot pr imi cu tot ce sânt!

împărăţ ia Ta-i putere o, Dumnezeu le slăvit, în ea nu-i p lâns şi nici durere, ci l iniştită mângâ ie re , în vec i de veci - fără sfârşit !

Să-mi dai putere ş i credinţă Stăpânu l m e u , S tăpân preasfânt , s-ascul t de T ine-n umi l inţă din biruinţă-n biruinţă să pot trăi azi pe pământ !

împărăţ ia Ta-i f rumseţe e-al haruri lor foc apr ins, e-o nesfârş i tă t inereţe, cu vec i de rânduir i măre ţe eşti Tu înt reg în ea cupr ins!

Să f iu f r umos aşa ca Tine, Stăpânul m e u , S tăpân Div in, ca-n f rumuseţ i le sen ine, a-mpărăţ ie i Tale pl ine, să intru-n totul pe depl in! . . .

împărăţ ia Ta d iv ină, o, Dumnezeu le slăvit , e-o veşn ic ie de lumină, în care toate Ţ i se-nch ină, în vec i de vec i - fără sfârşit !

Să fiu ş i eu lumină v ie , Stăpânul m e u , S tăpân preasfânt , ca du lcea Ta împără ţ ie , s-o pot pr imi ş i numa i Ţ ie , să mă înch in cu tot ce sânt !

105. Inoieşte-mi credinţa "...Omulnostru din lăuntru se înoieşte din zi in zi."

(2 Cor. 4, 16).

106. Să-Ţi recunosc Isuse... "Oile merg după El, pentru că îi cunosc

glasul." (loan 10, 1).

Inoieşte-mi credinţa, îno ieşte-mi puterea, prin harul T ă u mereu , prin harul T ă u ceresc, ş i -a l ipeşte-mi f i inţa, l in işteşte-mi durerea, de T ine Domnu l m e u ! să pot să biruiesc!

Zi ln ic de sunt înoit, în ţe leg mai bine, vo ia Ta Stăpân Slăvit , Inoieşte-mi gând i rea, ca s-ascul t de T ine! prin viul T ă u Cuvânt , în ţe leg Lucrarea Ta, curăţeşte-mi s imţ i rea, harul T ă u cel mare , prin Adevăru l sfânt! o , păs t rează-mă aşa, înoi t şi tare!

îno ieş te-mi iubirea, îno ieş te-mă-n toate, prin Duhul Sfânt o r icând, Stăpânul meu iubit, luminează-mi pr iv irea, căci pr imesc l ibertate cu chipul T ă u cel b lând! cu cât sunt înoit !

Să-Ţi recunosc, Isuse g lasul , din mii de glasur i pe pământ , n imic să nu-mi abată pasul , v,. din calea sfântului Cuvânt ! ) 1 S

Şi cât de neagră-ar f i fur tuna, ce marea vieţi i-ar f rământa , Tu dă-mi lumină to tdeauna, să recunosc Fiinţa Ta!...

Căci glasul T ă u , Fi inţa-Ţi dragă, îmi e dea juns în or ice g reu , acum şi-n veşn ic ia-n t reagă, Tu să-mi rămâi , doar Tu , a l m e u !

Andantino

107. Isuse, să fiu după inima Ta... "...Domnul Şi-a ales om după inima Lui...".

(1 Sam. 13, 14).

108. Doamne-n harul Tău... "Să nu părăsim adunarea noastră"

(Evrei 10, 25).

Isuse, să f iu după in ima Ta, ca Petru- ntărit în credinţă, Cuvântu l credinţei să- l pot înă l ţa , , prin el vo i primi biruinţă!

Isuse, să f iu după in ima Ta, ca Pavel smer i t şi-n speranţă, Cuvântu l speranţe i să- l pot semăna , prin el să pr imesc s iguranţă!

Isuse, să f iu după in ima Ta, curat ca loan în iubire, Cuvântu l iubirii să- l pot ascul ta, prin el să pr imesc mântu i re .

Isuse, să fiu după in ima Ta, ca Da vid, v i teaz în Lucrare, Cuvântu l ca sabie v reau a-l purta, în lupta Dreptăţ i i cea mare !

Isuse, să-mi dai , după in ima Ta, credinţă, speranţă , iubire; în T ine statornic să pot rămânea, mai sfânt, mai f rumos în trăire!

Doamne-n harul Tău bogat, azi din nou ne-am adunat , in ima să-Ţi d ă m ca dar, i ca s-o umpl i Tu cu har, L. ş i -mpreună ne p lecăm, I 1 S

Ţie-n Duh să ne-nch inăm! '

Dă-ne Tu lumina Ta, să purem toţi asul ta, adevăru l T ă u f rumos, din Cuvântu l luminos, să-l pr imim şi să- l păs t răm, Ţ ie-n Duh să ne-nch inăm!

Fă-ne suf letul sen in , ca să f im uniţi depl in ; fă-ne in ima altar, pl ină cu-al iubirii jar ; Nume le T ă u să-L nă l ţăm, ş i în Duh să ne-nch inăm!

109. Dacă Tu... "... Vulpile au vizuini şi păsările cerului au cui­

buri; dar Fiul omului n-are unde-Şi odihni capul."

Dacă Tu Isuse-n lume casă n-ai avut, c i d rum, c u m să am eu loc a icea, c u m , o, cum?. . . (bis)

p e f Unde- i Adevăru l prigonit, eu nu v reau , nu v reau să fiu iubit!

C u m să pot avea od ihnă, unde Tu ai fost gonit , unde cruce ş i p i roane Ţ i -au găt i t?

C u m să fiu pr imit Isuse, unde Tu ai fost respins, unde ura ş i minc iuna-s foc apr ins?. . .

C u m să f iu vorbi t de bine c u m să pot avea v ia tă , unde-a i fost batjocorit , u n d e viaţa Ţ i -au luat, ş i pentru Cuvântu-Ţ i du lce, ş \ pentru-Adevăr, Isuse, Te-au lovit? Te-au scuipat?. . .

C u m să pot trăi în pace Nu ! O, nu, Isuse dulce, unde pace nu Ţ i -au dat, e u nu v reau să fiu iubit, unde până ş i cămaşa u n d e Tu a i fost , cu ură,

! Ţ i -au luat? răst ignit !

C u m să f iu iubit în locul Eu nu v reau să port cunună unde Tu a i fost urât?. . . împlet i tă-n flori de cr in i , - Fiere ai primit în lume, u r , d e Tu-ai purtat ocară , doar atât!.. . răni şi spini ! . . .

V reau să f iu ca T ine-n totu l , v reau să am viaţa Ta, v rau să-Ţi pot depl in Cuvântu l ascul ta! . . .

110. Iubirea Ta.. "...Dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în ini­

mile noastre prin Duhul Sfânt..." (Rom .5,5).

111. Te chem...! "Cheamă-Mă în ziua necazului..."

(Psalm. 50, 15).

Iubirea Ta nemărg in i tă , Iubirea Ta dumneze iască , să-mi umple in ima rănită, • f i inţa să mi-o cop leşească , să pot iubi aşa ca Tine, să pot iubi divin ca Tine, o r icând, or iunde pe or ic ine, să trec de ce-i f i resc în mine, - apr inde dragostea în mine, Cuvântu l Tău să mă lumine, Isus, să pot iubi ca Tine!.. .(bis) Isus, să pot iubi ca T ine!

Iubirea Ta înf lăcărată, Căci numai prin a Ta iubire, să ardă in ima mea toată, eu pot să cresc în noua-mi fire, să pot iubi a rzând , ca Tine, prin ea voi semăna cu Tine, chiar când mă-ncearc-adânc i susp ine, şi-n Adevăr tot ea mă ţ ine, - apr inde dragostea în mine, - o, creşte dragostea în mine, Isus, să pot iubi ca Tine! Isus, să pot iubi ca Tine!

Te c h e m ca să vi i , Un duh luminat, Mântui toru l m e u , prin har să-mi dai o r icând, scăpare să-mi f i i , ş i -un trup îmbrăca t căci t rec pe-un d rum mai g reu . c u c n i p u | T ă u c e | b l â n d ! să fiu nerăpus, Să-Ţi pot înăl ţa, când sunt v ic lean lovit, mai sfânt, mai luminos , năl ţând tot mai sus, depl in voia Ta, a l păci i s teag slăvit! S tăpânul m e u Hr istos!

1 Cu Duhul cel Sfânt ,

S ă nalţ mai sus , s ă m ă P ă z e Ş t j d e r ă u . , s ă nalţ mai sus, s ă P o t P e Pământ,

R e f - mereu mai sus, s-ascult Cuvântu l Tău !

Cuvântu l Tău Isus! S ă " ' n a l * m a i d e P , i n -în t reg şi nesch imbat , păş ind mai sen in , pe drumul T ă u curat!

112. Viaţa să-mi jertfesc... "...Aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă,

plăcută lui Dumnezeu." . (Rom. 12, 1).

Viaţa să-mi jertfesc, pe altarul sfânt, să pot să trăiesc cerul pe pământ. Har dă-mi deplin să trăiesc mai frumos, voia-Ţi curată şi sfântă, Hristos! bis

Pe cărări de har, să mă ţii oricând, ai iubirii jar, să mă facă blând. Har dă-mi deplin să trăiesc luminos, - focul iubirii mW creşte, Hristos!

Să-mplinesc smerit, tot Cuvântul Tău, pururea ferit, de îndemnul rău! Har dă-mi deplin să-Ţi ascult mai supus, glasul Cuvântului Tău scump Isus!

Biruinţa Ta să mi-o dai mereu ca să pot purta lupta-n ceasul greu. Har dă-mi deplin ca să nu fiu răpus, ci-n biruinţă mă-mbracă, Isus

Căci în Har ascuns totul am deplin, prin el am pătruns, Cerul Tău divin. Har după Har numai Tu-mi dai Hristos, Harul mă face în toate frumos!!

A d e v ă r u l î n v i a z ă su f l e tu l p e n t r u I sus , D u h u l S f â n t p r in E l l u c r e a z ă t a i n a naş te r i i d e S u s !

Adevăru l izbăveşte suf letul de rătăcir i , î l îmbracă şi-i găteşte sf intele orândui r i !

Ref.

C u v â n t u l ce l s f â n t e - A d e v ă r u l cu ra t , E l f a c e s c h i m b a r e a - n t ră i re , ve i f i fe r ic i t de - l p r i m e ş t i n e s c h i m b a t , - a ş a ve i p r im i m â n t u i r e !

Adevăru l dă sfinţ ire suf letului de pământ , î l preface în iubire, după Chipul Celu i Sfânt!

A d e v ă r u l l i b e r e a z ă su f l e tu l d i n g r e u p ă c a t , î l a d u c e şi- l p ă s t r e a z ă î n C ă m i n u l m i n u n a t !

Adevăru l dă lumină, dă comor i de har mereu , suf letul prin El se-nch inâ, pentru vec i lui D u m n e z e u !

113. Adevărul înviază... "...Eram morţi în greşelile noastre... El ne-a înviat împre­

ună şi ne-a pus să şedem împreună în locurile cereşti..."

114. O, Dumnezeule slăvit..

O, Dumnezeu le slăvit, izvor de bunătate, Tu eşti Păr intele iubit, a-ntregului nemărgini t , căci prin Cuvântu-Ţ i strălucit, o, Dumnezeu le slăvit, creatu- le-ai pe toate, (bis)

Dar dacă Tu nu eşti şi-a! m e u , Păr inte pe vec ie , - căci v iaţa-mi rea şi t raiu-mi greu, resping Cuvântu l T ă u mereu -la toate poţi f i Dumnezeu , dar dacă Tu nu eşti şi-al m e u , ce-mi fo loseşte mie?

Căci soare , lună ş i pământ , nu-Ţi ies din ascul tare, ci toate-arată cât de sfânt, cât de puternic şi nenfrânt, ş i cât de viu e-al Tău Cuvânt , căci soare, lună şi pământ , u rmează-a Ta cărare!

Atunc i Tu eşti a l meu depl in , când voia Ta curată, o caut ş i -o-mpl inesc sen in , când merg pe drumul Tău d iv in, când ochi i-n ochii Tăi mi-i ţ in , atunci Tu eşti a l meu depl in , când voia mea Ţi-e dată!

Mântu i toru le slăvit, izvor de mântu i re , Tu pentru lume Te-ai jertf i t, păcatul ei ai ispăşit , şi pentru vec i i-ai pregăti t , Mântu i toru le slăvit, eternă fericire!.. .

Dar dacă Tu nu eşti şi-al meu , Mântui tor şi Frate, c u m voi scăpa de chinul greu, ce-mi dă păcatul tot mereu , c u m voi intra la Dumnezeu , - o, dacă Tu nu eşti şi-al m e u , la ce folos de toate?. . .

Căci celor care Te-au primit în inimi prin credinţă, comor i de har le-ai dăruit , o viaţă fără de sfârşit, pe vec i Tu eşti al lor Iubit, acelor care Ţi -au primit, Div ina Ta Fi inţă.

A ju tă-mă să Te pr imesc, adânc şi-ntreg în mine, să Te ascu l t , să Te iubesc, Cuvântu l T ă u să-l împl inesc, de viaţa Ta să m-al ipesc, a ju tă-mă să Te pr imesc, şi să trăiesc ca Tine!

115. Ce drag îmi eşti!... "...Dacă găseşti pe Iubitul meu, ce-i veţi spune?... Că sunt

bolnavă de dragoste." Cânt. Cânt. 8, 8).

Ce drag îmi eşt i , ce drag îmi eşt i , Isus, Iubitul vieţi i mele , printre Fiinţele cereşt i , Tu eşti ca soarele-ntre ste le!

Te iubesc, Te iubesc, arzător Te iubesc, Iubitul meu Mântuitor, de dragoste împărţ i tor !

Tu m-ai primit, Tu m-ai primit, la sânul T ă u cu duioşie, pe cine oare-aş f i iubit, de n-ai f i Tu , pe veşnic ie?

Vreau să Te-ascult, v reau să Te-ascult , în totul totului pe Tine, Fiinţa Ta v reau şi mai mult să umple inima din mine!

116. Stăpâneşte-mă Isuse... "...Daţi-vă pe voi înşivă lui Dumnezeu..."(Rom. 6, 13)

Stăpâneş te -mă, Isuse, numai Tu depl in , ta ie-mi or ice legătură, or ice lanţ s t ră in. Şi-n lumina Ta div ină, l iber de păcat , să mă-nch in în adevăru l T ă u cel minunat .

S tăpâneşte-mi Tu vo in ţa , ca să merg supus , pe cărarea vieţ i i , d reaptă , care duce-n Sus ! Şi -n voinţa Ta curată, purur i să t ră iesc, omorând în mine zi lnic, tot ce-i pământesc !

Liber de tot ce-i f i resc, l iber de tot ce-i lumesc,

R e f l iber de tot ce-i s t ră in, l iber să fiu pe depl in . Liber, dar Ţ ie supus, l iber în T ine, Isus!

S tăpâneşte-mi Tu gând i rea, ca să-Ţi în ţe leg, Adevăru l Cărţ i i sf inte, să-l t ră iesc în t reg. Şi-n în ţe lepc iune s fântă, să-Ţi s lu jesc iubind, plin de Duhul Sfânt or iunde, v iaţa Ta t ră ind.

117. Credinţa Adevărului. "...Eşti credincios adevărului şi că umbli în adevăr..."

(3 loan 3).

Credinţa Adevăru lu i să-mi dai , ca adevăr să f iu eu în credinţă, depl ină s tăpâni re Tu să a i , Isuse scump , pe-nt reaga mea f i inţă.

Adevăr v reau să f iu necurmat , căci e UNU - Adevăru l curat : - Adevăr este Tatăl de Sus, - Adevă r este Domnu l Isus, - Adevăr este Duhul Preasfânt , - Adevăr este viul Cuvânt , - Adevăr e v iaţa de Har, de-o trăieşt i pe-al iubirii altar!

Ref.

Năde jdea Adevăru lu i să-mi dai , ca adevăr să f iu eu în năde jde, Isuse scump , în v iaţa mea să sta i , să nu vând Adevăru l în pr imejde!

l iubirea adevăru lu i să -mi dai , ca adevăr să fiu eu în iubire, lăuntrul m e u găteşte- ! ca un rai, să-Ţi nalţ slăvitul N u m e în sf inţ ire!

118. Să nalţ adevărul. "...Apără adevărul, blândeţea şi neprihănirea...".

(Psalm. 45, 4).

Să nalţ adevăru-n b lândeţe, Isuse, ca T ine, or icând, vest i rea Lucrări i măreţe o pot împl in i când sunt b lând.

Să nalţ adevăru l ca T ine Isuse, curat ş i smer i t , vest i rea trăiri i d iv ine, o pot doar când sunt umilit!

Să nalţ adevăru l în pace, Isuse ca Tine, ceresc, Lucrare div ină pot face, atunci când în pace trăiesc!

Să nalţ adevăru-n credinţă, Isuse ca T ine, f rumos, în luptă câşt ig biruinţă, când eu î l înalţ credinc ios!

Să nal ţadevăru-n iubire, Isuse c u m Tu L-ai nălţat, pr imindu- i cereasca trăire, voi f i adevăr întrupat!

119. Cu răni şi spini... "El a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn..."

(1 Petru 2, 24).

Cu răni ş i spini pe f runte, lovit şi apăsat , Tu mi-ai purtat Isuse, întregul meu păcat. A i părăsi t măr i rea, din cerul strălucit , ş i ch ip de rob luat-ai , căc i , Doamne , m-ai iubit.

A i fost vându t de luda pe tr izeci de arginţ i , şi-ai fost supus Isuse [a grele umi l inţ i ! în haină de ocară , ai fost batjocorit , păcatul să-mi răscumper i , căc i , Doamne , m-ai iubit!

Târât a i fost de oamen i la curtea lui Pilat, Tu,Cel fără de v ină, Te-au dat ca v inovat . Dar v ina mea Isuse, atunci Te-a osândi t , răbdat-ai pentru mine, căci , Doamne , m-ai iubit!

Pe crucea răst ignir i i , pe Golgota supus , ca jer t fă Ţi-ai dat v iaţa căci m-ai iubit Isus! Şi toate pentru mine, tăcând ai suferi t , ca eu să fiu prin T ine, iertat şi mântui t !

Mă-nch in isuse Ţie, şi Tatălui slăvit, că-n harul sfânt şi mare , am fost ş i eu primit. A ju tă-mi cu credinţă, să Te u rmez supus , pe calea ascul tăr i i , ce duce-n Cerur i sus !

120. Prin Jertfa Ta.. "...Prin sângele lui Isus avem o intrare slobodă în

locul preasfânt" (Evrei 10, 19).

Prin Jert fa Ta eu am intrat în harul mântui r i i , prin ea am fost răscumpărat , din mlaşt ina pieiri i .

Prin Jert fa Ta nădăjdu iesc, în harul b iruinţei , prin Ea puter i le-mi sporesc pe calea sufer inţe i .

Isuse, iubite Isus, doar Tu , numai Tu m~ai adus , în harul din vec i pregăti t , de Tatăl preasfânt şi slăvit. Prin T ine rămân necurmat , în harul divin şi bogat!

Prin jert fa Ta eu voi intra în harul nemurir i i , căci numai Ea îmi poate da, vec ia fericir i i !

Prin jer t fa Ta eu pot trăi, în harul curăţ ie i , prin Ea or iunde voi pr imi, v i r tutea bucur ie i !

O, s lavă veşnicu lu i har, căci el e-ntreg în Tine, prin Jertfa Ta vec ia-n dar, o voi pr imi în mine!

121. Ce adevărî... "lată ce plăcut şi dulce este să locuiască

fraţii împreună!" (Psalm. 133, 1).

Ce adevăr sub l im, f rumos, e v iaţa în unire, numai aco lo e Hr istos, l b j s

lumină şi iubire! J

Ce bucur i i , ce dar ceresc, ce harur i noi s-arată, când cei răscumpăraţ i t ră iesc, unirea cea curată !

Ce fer icir i , ce mângâier i Preasfântu l Duh ne-aduce, când lepădăm or ice părer i , şi-uniţ i pr iv im spre cruce.

Căc i numai lepădaţ i de noi , zbu răm uniţ i spre Tine, puterea vieţi i celei no i , topiţ i în har ne ţ ine!. . .

Ş i -n du lcea dragoste de Sus , ce in ima ne-o leagă, îţi v o m cânta uniţ i Isus, o veşn ic ie-n t reagă!

122. Sufletul meu Ţi-I închin "Dumnezeu să vă sfinţească El însuşi pe deplin şi duhul

vostru, sufletul vostru şi trupul vostru, să fie păzite întregi fă­ră prihană la venirea Domnului nostru Isus Hristos."

Sufletul meu Ţi-I înch in , Ţ ie Domnu l m e u , luminează- l Tu depl in , cu-al T ă u har mereu ! (bis)

Să trăiesc f rumos, Domnu l meu Hristos!

Duhul meu Ţi-I dau or icând, Domnu l m e u iubit, să- l sf inţeşt i , să- l faci mai b lând, cu-al Tău Duh Sfinţit ! (bis)

Să-Ţi s lu jesc supus, Domnu l meu Isus!

Trupul meu azi Ţi-I jer t fesc, Ţ ie Doamne Sfânt, să mi-l faci duhovn icesc , pr in a l T ă u Cuvânt ! (bis)

Să Te-ascult mereu , Doamne , Domnu l m e u !

123. Vin sub cruce... "Lângă crucea lui Isus , stătea mama Lui..." (loan 19, 25).

Vin sub cruce umil it, căci în alt loc n-am găsit , pace-n suî letu-mi rănit.

Prăbuşi t acolo-n lacr imi, scap de-a mele grele pat imi ,

unde Domnu-a suferi t !

Sunt a l Tău , Isuse-al meu , merg pe drumul cruci i g reu , unde pace am mereu !

Dragostea adânc mă leagă, de Fiinţa Ta cea dragă,

fericit în Tine-s eu !

Pentru ce preablândul Mie l , sufere pe cruce El, dându-Şi sângele- l de Miel?

Pentru mine-a Lui Fi inţă, şi-a jert f i t -o-n umi l inţă,

mântui t să fiu prin El!

Eu e ram, pierdut ş i dus, de păcate-adânc răpus, unde har ş i pace nu-s.

Dar mi -aduse mântu i re , Domnu l prin a Sa jert f i re,

când pe cruce S-a supus !

124. Mântuitorul vieţii... "...htareşte-mi paşii în Cuvântul Tău, şi nu lăsa nici o

nelegiuire să stăpânească peste mine." (Psalm. 119,133).

Mântui toru l vieţi i , a jută-mi cât t răiesc, să am depl in lumina Cuvântu lu i ceresc!

Şi pacea Ta cerească să-mi umple v iaţa mea, ca purur i bucur ia Să se reverse-n ea.

Să nu m-abat din calea ce Tu mi-ai arătat, ş i in ima-mi să-mi f ie, ferită de păcat!

Lucrarea Ta div ină, s-o pot nălţa mai mult, Cuvântu l Tău cel du lce, or iunde să-l ascul t .

Să s t ră lucească-n mine iubirea Ta de Sus , ca soarele din s lavă, mereu , fără apus!

Ca la sfârşitul vieţ i i , să-mi pot încredinţa, cu l inişte depl ină, v iaţa-n mâna Ta!

C u m soare le-ncălzeşte pământu l îngheţat , să-şi poat -aduce rodul f rumos ş i -mbelşugat , aşa-ncă lzeşte-mi Doamne , mereu viaţa mea, ca Duhul să rodească, be lşug de cer în ea!

C u m roua-nv iorează câmpi i le cu f lor i , când arşiţa le s t inge lumina din culor i , aşa mi -nv iorească, Isuse viaţa mea , ca mai f rumos iubirea, să s t ră lucească-n ea !

C u m vântu l poar tă-n d rumu-mi resmele de cr in, ş i -aduce-n port corăbi i d in largul mări i pl in, aşa să port or iunde Isuse-n viaţa mea, m i reasma veşnic ie i pătruns şi plin de ea C u m pururea ba lsamul al ină răni ce dor, şi l in işteşte-n suf let ar chinului fior, aşa să-mi f ie-ntr-una Isuse viaţa mea , ba lsam de har ş i pace în f rământarea grea!

Ca-n mine toţ i să vadă Lucrarea-Ţi mai f rumos, lumina Ta să-mi f ie v iaţa mea - Hr istos! Să-ndrept pe or ice suflet, din lumea de păcat , spre Cerul unde Tu eşti ş i Mire ş i -mpărat !

Betanie scumpă , Al tar fericit, apr ins de văpa ia iubiri i , în f lacăra-Ţi s fântă, pe vec i s-au topi t v . făptura c u Domnu l mărir i i ! J b l s

Ce taină măreaţă , ce har luminos, în casa cea du lce s-arată, căci mirul iubiri i , divin şi f rumos, îşi varsă mi reasma- i curată!

Aco lo od ihna ş i pacea t ră iesc în sfântă ş i du lce-armonie , lumina Cuvântu lu i v iu ş i ceresc, e ta ina ce dă bucur ie !

Aco lo-Adevăru-ş i găseş te depl in , cămin cu adâncă pr imire, căci numai aco lo nu este st ră in. - El pururi t ră ieşte-n iubire!

Betanie scumpă , Al tar fericit , p r imeşte-mă astăzi în t ine, ca-n t ine să ard şi să f iu mistui t , în focul iubiri i d iv ine!

125. Cum soarele... "Paşii Tăi varsă belşugul" (Ps. 65, 11).

126. Betanie... "Măria s-a aşezat jos la picioarele Domnului şi as­

culta cuvintele Lui." (Luca 10, 39).

127. "Din El, prin El,şi pentru El..." (Romani 11, 36).

Din El , prin El şi pentru El, eu v reau ca să trăiesc, nu felul m e u , c i sfântu- l fe l , în mine să-l pr imesc!

Isuse, Isuse Div in, din Tine să-mi dai pe depl in , un suf let f rumos şi sen in , prin Tine curat să mi-l ţ in, ca Ţie să pot să-l înch in i (bis)

Din El, prin El şi pentru El, eu v reau ca să lucrez, şi v iaţa Lui de Fiu şi Miel , s-o am şi s-o păstrez!

Din El, prin El şi pentru El, să pot iubi mereu , şi-n zbor sub l im de porumbel , să nalţ suf letul meu .

Şi astfel zi lnic înăl ţat din tot ce-i pământesc , tot mai f rumos şi mai curat, eu pot ca să-Ţi s lu jesc!

128. Ce cânt frumos!... (Psalm. 40, 1-3).

Ce cânt sub l im, ce cânt f rumos, prin har am învăţat , când Domnul meu Isus Hristos, păcatul mi-a iertat.

Ref.

Sunt mântui t , sunt mântui t , prin Jert fa Domnulu i iubit, aşa m-a învăţat să cânt, Mântui toru l meu cel sfânt!

Ce cânt adânc, ce cân i ceresc, prin har ascult mereu , când în Hristos întreg trăiesc, şi El e-ntreg ai m e u !

Ce cânt înalt , ce cânt slăvit, prin har mi-a fost adus, prin el învăţ desăvârş i t , iubirea lui Isus!

Să cânt mereu , să cânt sen in , prin har mai fericit, că-n Jertfa Ta am fost depl in , iertat şi mântui t !

129. Să nu merg după un străin.. "...Oile merg după El, pentru că îi cunosc glasul. Nu

merg deloc după un străin." (loan 10, 4-5).

Să nu merg după un străin, Doamne, niciodată, chiar de-aş fi silit prin chin, ori pe-un drum cu flori de crin, să nu merg după-un străin, ci să calc deplin, deplin, urma Ta curată!

Să-nţeleg chemarea Ta pururea prin lume, zilnic s-o pot asculta şi să nu m-abat din ea, să-nţeleg chemarea Ta, ca să-ţi pot mereu nălţa, . Doamne, sfântul Nume!

Să n-aduc pe-Altarul sfânt, foc străin de Tine, ci aprins de-al Tău Cuvânt, vreau să ard cu tot ce sunt, să n-aduc pe-Altarul sfânt, un amestec de pământ, ci sfinţit, pe Tine!

Doamne, să mă-ncred deplin, în cereasca-Ţi Mână, mă păzeşte de străin, ochii-n ochii Tăi să-i ţin, paşi-mi calce mai senin, şi pe drumul Tău divin, pururi să rămână!

130. Să nu pornesc... "Recunoaşte-L pe Domnul în toate căile tale şi El

îţi va netezi cărările." (Proverbe 3, 6).

Să nu pornesc pe-a mea cărare, Isuse, până ce - curat, nu-Ţi recunosc Fiinţa sfântă, că mă-nsoţeş te nencetat . Căci toate drumur i le mele , în care nu Te văd mergând , coboară-n văi de fărde lege, miros de rătăcir i ducând !

Rid ică-mi or ice văl Isuse, ce ochi i mi-a acoperi t , să-Ţi recunosc mai clar Fiinţa în toţi ace i ce Te-au primit. Şi -apoi în du lce părtăşie, cu ei depl in să pot t ră i , adânc c u m Te doresc pe T ine, aşa adânc să-i pot dor i !

Când cercetez Cuvântu l v ieţ i i , ce-n Car tea Ta se află scr is, să nu mă laşi păn-ce Fi inţa-Ţi n-o recunosc în tot, desch is . Nu litera o v reau , Isuse, ci duhul ei - pe T ine-nt reg, iar Adevăru l şi Iubirea, prin Tine v reau să le-nţe leg!

Căci dacă eu nu umb lu , Doamne , să-Ţi recunosc Fiinţa Ta, ce al tceva mai bun aş face, şi c u m pot eu a Te avea? Ajută-mi pururea, or iunde, să Te cunosc tot mai depl in , căci numai unde Tu eşt i v iaţă, e adevăru l T ă u div in!

131. Armonizează-mi Tu Isuse. "...Suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă

în slavă, prin Duhul Domnului." (2 Cor. 3, 18).

Armon izează-mi Tu , Isuse, viaţa mea cu viaţa Ta, cu simţur i le-ntregi supuse , de Tine să pot ascul ta!

A rmon izează-m i Tu credinţa, cu voia Ta, S tăpân Ceresc, să nu mi-abat n ic icând f i inţa, din d rumul T ă u dumneze iesc !

A rmon izează-mi cugetarea, cu adevărul T ă u f rumos , să-Ţi înţe leg depl in Lucrarea, ş i s-o ves tesc armon ios !

A rmon izează -mă cu Tine, Isuse-n totul pe depl in , n imic străin să n-am în mine, când cânt în corul Tău div in!

A rmon izează-mi Tu iubirea, cu-a Ta iubire necurmat , acordul e i să-mi umple f i rea, top ind-o-n cântul minunat !

Şi-n du lcea a rmon ie pl ină, în ca re -am fost duios primit, cu Tine purur i în lumină, să-ţ i pot cânta desăvârş i t !

132. Privind spre-a Ta făgăduinţă "...El ne-a dat făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe,

ca prin ele să vă faceţi părtaşi firii dumnezeieşti..." (2 Petru 1, 4).

Privind spre-a Ta făgăduinţă, părtaş la f irea Ta mă fac, şi lanţuri tari de necredinţă, Isuse s imt c u m se desfac!

îţi mu l ţumesc c-a Ta iubire ş i harul Tău îmbelşugat , mi-a dat ş i mie mântu i re , am fost ş i eu răscumpărat !

S imt înoi t-a mea putere, s imt pacea Ta tot mai depl in , s imt ceru-nt reg de mângâiere , în suf let c u m coboară l in!

Spre s lava Ta v reau v iaţa-mi toată să mi-o jer t fesc pân-!a sfârşit , s-arate-n ea tot mai curată, lucrarea harului slăvit !

Lumina Ta tot mai puternic cupr inde-nt reagă viaţa mea , ş i s tăpâni t de-un duh cucernic, mă-nch in adânc în Faţa Ta!

Iar du lcea Ta făgădu in ţă , cu-adânci le- i comor i de har, să mă păstreze în credinţă, până când Tu veni-vei iar!

133. Isus, Izvor de mângâiere "Voi aveţi totul deplin în El..." (Coloseni 2, 10).

Isus - Izvor de mângâiere , la T ine v in încrezător, sunt copleşi t de-o grea durere , şi mistui t de-al ei fior.

Isus, Isus azi v in la T ine, cu-adânc i susp ine,

Ref. la T ine v in , iubirea Ta să mă lumine, ş i să-mi aduc-al T ă u al in!

Isus - Izvor de bucur ie , sunt într istat azi de v ră jmaş i , să mă păzeşt i , să-mi dai tăr ie, ş i-n mâna lor să nu mă laşi .

Isus - Izvor de har şi pace, adâncă pace Tu să-mi dai , chiar carnea de mi s-ar des face, în duhul m e u e cer.e rai ! . . .

A c u n d e v iaţa mea în T ine, atunci când luptş grele v in, Tu , numai Tu să fii în mine, Izvorul haruri lor p l in!

134. Din zări senine... "S-a dezbrăcat pe Sine însuşi şi a luat chip de rob..."

(Filipeni 2, 7).

Din zăr i sen ine ,

Isus, la mine ,

cu braţe pl ine,

Tu ai veni t .

Ş i mântu i re ,

din grea pieire,

sen ină,

dep l ină,

mi-ai dărui t .

Să-mi dai cred inţă,

de-a Ta Fi inţă,

să m-al ipesc pân- la sfârşit ,

ş i să-Ţi s lu jesc tot mai smer i t !

In ima-mi toată,

Ţi-e descu ia tă ,

s-o faci curată,

prin Jert fa Ta,

să-mi dai tăr ie,

ş i pace v ie,

d iv ină,

depl ină,

să pot purta,

Cuvântu l v ieţ i i ,

prin lumea morţ i i ,

ş i to tdeauna v iaţa mea ,

s-o s tăpâneşt i cu pacea Ta!

137. Când teama de ziua de mâine... "Nu vă îngrijoraţi de ziua de mâine; căci ziua de mâine se

va îngrijora de ea însăşi. Ajunge zilei necazul ei. "(Matei 6, 34).

Când teama de z iua de mâine, f rământă viaţa mea, un har mai puternic S tăpâne, revarsă-Ţi Tu în ea!

Să tră iesc, să t ră iesc cu credinţă, z iua sfântă de azi , mai f rumos , căci altfel nu va f i cu put inţă, să-mi păstrez bucur ia-n Hristos!

Să t ră iesc, să t ră iesc cu putere, liniştit z iua z iua s fântă de a z ' căci în mâine tră ind e durere, ş i -ntuner ic şi ch in şi necaz!

Pe z iua de mâini to tdeauna, Tu s ingur eşt i S tăpân , o gri jă să am - numai una: în Tine să rămân !

Când planuri de mâin i mă apasă , ş i -mi fur-al păci i har, păs t rează-mă-n du lcea Ta Casă, , ş i od ihnă dă-mi Tu iar!

Să nu port gri ja zi lei de mâine, căci aceasta mă t rage-n păcat , să trăiesc, o, Isus, pentru Tine, z iua sfântă de azi , ce mi-ai dat!

138. Jertfa Domnului... "El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre..."

(1 loan 2, 2).

Jert fa Domnu lu i Hr istos,

este drumul luminos,

care-n ceruri suie.

Veşnic f i-va fericit,

suf letul care-a venit ,

ş i pe drumul cel slăvit,

paşi i să şi-i puie!. . . (bis) ^

Jert fa Domnulu i iubit,

şi pe mine m-a primit,

d in adânci păcate. . .

Cântă azi inima mea ,

c-am găsit în Jert fa Sa,

har în starea cea mai g rea ,

şi în Cer, Cetate!

Jert fa Domnu lu i Isus,

mântu i re a adus ,

pent ru-nt reaga f ire;

dar din harul ei bogat,

care scapă din păcat ,

gustă azi cel ce curat,

c rede-a ei vest i re!

Jert fa Domnulu i e Har,

este ceru-nt reg în dar,

e comoar-a leasă! . . .

suf lete ce-n greu te f rângi ,

vrei Tu fericit s-a jungi !

- V in a c u m , să nu-i respingi ,

dragostea du ioasă!

139. Eşti tu binecuvântare?. "Orbului îi eram ochi şi şchiopului picior. Celor nenoro­

ciţi le eram tată..." (Iov 29, 15- 16).

Eşt i t u b i n e c u v â n t a r e , p e n t r u ce i d i n j u r u l t ă u ? V i a ţ a t a a r a t ă puru r i pe I sus ş i C e r u l S ă u ?

S ă f iu b i n e c u v â n t a r e , p e n t r u ce i d in j u ru l m e u , e d o r i n ţ a a r z ă t o a r e , c e m ă m i s t u i e m e r e u .

R e f - B i n e c u v i n t e a z ă , D o a a m n e , t o t d e a u n a v ia ţa m e a , ca toţ i ce i d in j u r să f i e , b i n e c u v â n t a ţ i p r in e a !

Eş t i t u ca le p e n t r u - a c e i a c a r e a s t ă z i r ă t ă c e s c , ş i -n a d â n c u l f ă rde leg i i v i a ţ a - n t r e a g ă ş i -o t r ă i e s c ?

Eşti tu ochiul curăţ iei pentru orbii în păcat! Pot ei ca să af le-n t ine Adevăru l minunat?

E fi inţa ta lumină? Poţi să fii tu ajutor, celor ce nu-l au în viaţă pe Isus Mântu i tor?

De nu eşti predat în totul Domnu lu i , t ră ind f rumos, nu poţi f i nici och i , nici cale, pentru cei fără Hr istos!

Dacă-n viaţa ta păcatu l mai t ră ieşte-n loc ascuns, tu eşti piatra poticnir i i , pentru toţ i , de nepăt runs.

Poţi să ai în ţe lepc iune, poţi să ştii vorbi f rumos, de n-ai haina nepr ihanei , nu-i poţi duce la Hr istos!

Numai când tu a i în v iaţă ca s tăpân pe Domnu l Sfânt , poţi f i b inecuvântare , tuturora pe pământ !

140. O, ISIK e, vin ia Tine... "Pe cel ce vine ta Mine, nu-l voi izgoni afară..." (loan 6, 37).

O, Isuse, v in la T ine, cu-al meu suf let zbuc iumat , pacea Ta să mi-l a l ine, căc i Tu l-ai răscumpărat ! Az i din nou o grea ispită, mai adânc ş i mai cumpl i t , c-o săgeată otrăvi tă, l-a s t răpuns şi l-a rănit!

Ci-n depl ină curăţ ie, şi sfinţit prin Duhul Sfânt , Ţ ie, Doamne , numai Ţ ie, să-Ţi s lu jească pe pământ , să Te-nalţe-n or ice v reme , să te-ascul te mai supus , ş i cu dor mereu să cheme , Nume le Tău drag , Isus!

Dar Tu , Doctoru l cei Mare, Tu , Cerescu le Al in , v indecă- l şi dă- i iertare, ca din nou să Ţi-I înch in . Şi mi-l ţ ine cu iubire, sub aripa Ta de har, ca nici o nelegiuire, să nu-l mai rănească iar

Şi să ducă vestea bună, celor frânţ i sub greu păcat , ca în Mâna Ta să-şi pună, suf letul lor apăsat ; ş i -mpreună-n veşn ic ie să-Ţi pu tem cânta în cor, s lavă, s lavă, s lavă Ţie, drag ş i s cump Mântui tor !

141. Nu pentru pâine... Isus le-a zis: "Adevărat, adevărat vă spun...Mă

căutaţi...pentru că aţi mâncat din pâinile acelea şi v-aţi săturat." (loan 6, 26).

Nu pentru pâine v reau, Isuse să Te u rmez azi pe pământ , nici pentru darur i le- aduse din Cerul Tău cel pururi sfânt, nici pentru veacu l care v ine, cu harur i c u m nu bănuiesc, ci Te urmez, Te v reau pe Tine, căci Te iubesc, o, Te iubesc!

Ş i v reau să-mi creasc-a mea iubire, şi-n ea să f iu tot mai apr ins, să ard cu-nt reaga mea simţ i re, ca-n focul soarelu i nest ins. Şi-apoi să spun cu-nf lăcărare, cum pentru mine Te-ai jertf i t, c u m mi-ai adus răscumpărare , căci m-ai iubit, o, m-ai iubit!

Şi ca Măr ia v reau în t runa, să Te a s c u l t , să Te pr ivesc, să am dorinţa ei cea UNA, să Te iubesc, să Te iubesc! Căci s ingură iubirea poate răspunde la iubirea Ta, în dragoste-s cupr inse toate, prin ea doresc a Te-ascul ta.

Nu pentru pâine v reau , Isuse, să Te u rmez azi pe pământ , nici pentru darur i le -aduse din Cerul Tău cel purur i sfânt, c i v reau iubirea-n toate cele, s-o a m , s-o nalţ mereu mai sus, prin ea adâncur i le me le să Te u rmeze-adânc Isus!

142. De nu ştii... "Dacă vine cineva la Mine, şi nu urăşte pe tatăl său, pe mama

sa, pe copiii săi, pe fraţii săi, pe surorile sale, ba chiar însăşi viaţa sa, nu poate fi ucenicul Meu." (Luca 14, 26).

De nu ştii urî păcatul ş i urmări le- i amare , nic iodată tu pe Domnu l să-L iubeşt i nu-i f i în stare. N-ai să poţi iubi lumina, nici cărarea ei curată, când trăieşt i în întuner ic, când ai in ima-nt inată!

De nu ştii urî minc iuna, de-o ascul ţ i , de-o bagi în seamă , nu ţi-e tată Adevăru l , nici Iubirea nu ţi-e m a m ă . N-ai să poţ să-nveţ i v reodată ce e drept şi ce-i sf inţ ire, când Cuvântu l Cărţ i i sf inte tu î l calci cu bună şt ire!

De nu ştii urî la v reme rătăcirea care v ine, ea-şi înf ige-a ei săgeată , ot răv indu-te pe t ine! Şi sub jarul e i o r iunde tu vei g e m e ş i ve i p lânge, căci în inimi bucur ia Adevăru l doar o s t rânge!

Dacă nu urăşti în totul lumea cu-âl ei fel de v iaţă, şi nu fugi de-a ei cărare care-ţ i stă mereu în fa ţă, tu nu poţi intra-n cetatea veşnic-a nepr ihănir i i , pregăt i tă-n Cerul s lavei pentru fiii mântui r i i !

De n-ai in ima desch isă pentru a primi iubirea, care-a pregăti t-o Domnu l ca să-ţ i sch imbe toată f i rea, tu nu vei putea-nţe lege rostul vieţi i de credinţă, nici ce-i rău şi nici ce-i bine ca să-l şt i i , nu-i cu put inţă!

Numai când urăşt i f ierbinte, a vră jmaşulu i lucrare, vei cunoaşte Adevăru l , ve i iubi cu-nf lăcărare. . . - Cercetează- ţ i zi lnic v iaţa, învă ţând depl in iubirea, căci cu cât iubeşt i pe Domnu l , vei urî nelegiuirea!. . .

Doamne-nva ţă -mă pe mine, - prin Cuvântu l Cărţ i i Tale -să urăsc calea minciuni i , să iubesc a vieţi i ca le. Şi cu in ima-nfocată, t ră ind zi lnic în sf inţ i re, să f iu pururea ca Tine, şi în ură şi-n sf inţ ire!

143. Cu încredere deplină..

Cu încredere depl ină în Lucrarea harului , v iaţa mea o pun sen ină, deasupra Al taru lu i .

Ca să ardă-n sfânta pară, jert fă aducându-se , Adevăru lu i şi iară Lui mai mult p redându-se!

Să- l înal ţe cu tăr ie, fără nici o temere , morţ i i d in păcat să-nv ie, lumea s-o cu t remure !

Să dă râme temel ia , tuturor minciuni lor, aducând împărăţ ia veşn ic-a lumini lor.

Cu încredere curată în Cuvântu l Ceru lu i , v iaţa mi-o jer t fesc pe toată, numai Adevăru lu i .

Să rodească El în mine, prin Lucrarea Harulu i , v iaţa l impedei lumine deasupra Al taru lu i !

144. Atâta har... "...înaintea Feţei Tale sunt bucurii nespuse şi desfă­

tări veşnice..." (Psalm. 16,11).

Atâta har, atâta bine,

ş i-atâta fer ic ire,

p r imesc când îmi îndrept spre Tine,

Isuse-a mea privire.

Dar cât de grea ş i cât de f rântă,

mi-e to tdeauna viaţa,

când uit Fi inţa Ta cea sfântă

ş i -ndrept spre lume faţa.

Ce bucur i i , ce roade sf inte,

depl in mă-ncununează ,

când Te pr ivesc cu dor f ierbinte,

când ochi i -Ţi mă veghează !

Dar ce căder i , ce-nf rânger i grele,

ce viaţă de pust ie,

t ră iesc când lumea-n toate cele,

privirea mi-o îmb ie !

Desăvârş i tă-mi fă dor inţa,

şi-a ochi lor lumine,

ca să-Ţi pr ivesc adânc Fi inţa,

înt ipăr ind-o-n mine.

Şi -apoi s-o nalţ cu vredn ic ie ,

în t rupul meu d e ţ i n ă ,

ducând de-aic i , spre Veşnic ie ,

lumină din Lumină.

iri

S a m s o n , când a fost biruit de păcat , Dali la tăiatu-i-a părul , c-atunci legământu l cel sfânt şi-a călcat ş i -atunci a t rădat Adevăru l .

A tuncea vră jmaşi i l-au prins şi i-au scos şi ochi i - plăt indu-şi desfrâul , ia râşniţa lor, într-o temni ţă , jos , l-au pus să le mac ine grâul . . .

Când drumul credinţei în har nu ţi-e drept, când ochii-ţ i pr ivesc într-o parte, Dal i lele lumii te-apucă la piept, ş i v iaţa ţ i -o-mping înspre moar te .

Te leagă cu funi i , mai st râns de pământ , tă indu-ţ i puterea cea sfântă, şi calci în pic ioare un sfânt legământ , căci fa lse iubiri te încântă! . . .

Vră jmaşi i te-apucă şi ochi i ţi-i scot, să nu poţi vedea nic iodată f rumos Adevăru l cu cerul lui tot, din Ţara-n lumină-mbrăcată !

La râşniţa lor te si lesc să-nvâr teşt i , să macin i sămânţa minciuni i , mai crunt te apasă, când tu oboseşt i , n-au mila de t ine niciuni i .

Pieri-vei cu ei în lumescu l palat, când ora cea sfânt-o să v ie, de nu-L chemi pe Domnu l cel sfat şi-ndurat, căci v remea de har e târzie!

O, Doamne , păzeş te-mă Tu să nu f iu cupr ins de-o Dali lă v ic leană, şi d rumul credinţei , mai drept să mi-l ţ iu , 'năl ţându-Ţi doar Ţie Osana! . . .

145. Samson (Judecători 16, 4-21).

146. Dumnezeu! milei...

Andantino

"Grăbeşte. Dumnezeule de mă izbăveşte!"(Psalm. 70, 1). "Nu un vrăjmaş mă batjocoreşte, căci aş suferi...Ci tu, pe

care te socoteam una cu mine, tu frate de cruce şi prieten cu mine." (Psalm. 55, 12-13).

Dumnezeu l mi lei , adu-a Ta-ndurare, peste v ia ţa-mi frântă sub durer i amare , căci tot mai apr ins e focul de durer i amare !

Lupta se-nteţeşte, cei v ră jmaş i se-ncruntă , Doamne , fii cu mine, ochiul lor mă-nf runtă . mai apr ins, mai plin de ură, ochiu l lor mă-nf runtă !

Unel tesc în t runa, contra vieţi i mele , fac la planuri zi lnic, pentru ca să-nşe le . Inimile dragi şi scumpe , ei vor să le-nşele!

Şi -au întors cărarea, în vechea cetate, unde e minc iuna ca s tăpână-n toate. - Vor s -ames tece adevăru l cu minc iuna-n toate!

Ţ i -au sch imbat Cuvântu l Sfânt a-vieţi i Apă , ca să nu mai poată, n imeni să-l pr iceapă. Cei setoşi de mântu i re , să nu-l mai pr iceapă!

Cântecu l preadulce despre sfântu-Ţi N u m e , părăsit e astăzi pentru-n cânt din lume. Ca să placă tuturora, cântă c u m e-n lume!

B inecuv in tează viaţa mea cu pace, să rămân statornic, Doamne , c u m îţi p lace. Pe cărarea voii Tale, Doamne , c u m îţi p lace!

Şi fur tuna care calea mi-o aţ ine, să nu mă doboare , ci s-o trec cu bine. Stră luc ind în noaptea urii, s-o pot t rece bine!

Ş i -adă biruinţa, sfântă şi depl ină, în vâ l toarea luptei , Doamne , fă lumină. Adevăru l ş i Iubirea să facă lumină!

Ca din toate-acestea, Nume le T ă u mare, să pr imescă veşnic s lavă şi năl ţare. Mai puternic să pr imească, s lavă şi năl ţare!

147. Isuse - Credinţa. "Căci Dumnezeu a vrut ca toată plinătatea să locuiască

in El" (Coloseni 1, 19).

Isuse - Credinţa cea sfântă şi dreaptă,

Tu schimbi şi viaţă şi vorbă şi faptă,

în har şi cerească lumină! (bis)

Căci sufletul care în Tine viază,

primeşte pe chipu-i din tainica rază,

ce-Ţi scaldă Fiinţa Divină! (bis)

Isuse - Iubirea cea pururi fierbinte,

sădeşti în viaţă virtuţile sfinte,

când Ţie întreagă Ţi-e dată!

Căci sufletu-n care e-a Ta stăpânire,

se face ca Tine, izvor de iubire,

fierbinte, adâncă, curată!

Isuse - Nădejdea nenfrântă şi vie,

comori nepătrunse de har ce-o să vie,

în Tine pe veci sunt cuprinse!...

în Tine şi astăzi primeşte putere,

când sufletul geme sub munţi de durere,

în grele lupte aprinse!

De Tine-nsetează întreaga-mi fiinţă,

Să-mi fii Tu Iubire, Nădejde, Credinţă,

pe-a vieţii îngustă cărare,

să port adevărul frumsetii din Tine,

în cortul vremelnic al vieţii din mine,

mai viu, mai statornic, mai tare!

148. "La cine să ne ducem?...' (loan 6, 68).

La c ine să ne ducem,Doamne , când ispitiţ i sun tem cumpl i t , când suf letul se zbate-n lupte, şi-atât de-ades e biruit?

Ven im la Tine, ven im Ia Tine, cu inimi le noastre-ntregi ,

R e f Isuse scump, Izvor de harur i , Tu să ne-ajuţ i cu-a Tale darur i , căci numai Tu , Tu ne-nţe legi !

La c ine să-ndrăzn im, la c ine, când îndoie l i ne rod amar, când e pierdut şi st ins în suflet, al bucur ie i veşn ic har?

La c ine să găs im od ihnă, când obosi ţ i sun tem de ch in , când prea secată ni-e răbdarea, pe-un d rum de sufer inţe pl in?

La cine s -a lergăm, Isuse, când taina Ta n-am înţe les, când copleşi ţ i de întuner ic, s t r icăm Cuvântu l Tău ades?

La cine să ven im noi astăz i , când cei mai dragi ne părăsesc, când din pricina căii Tale, de rătăciri ne-nv inu iesc?

De Tine ne-a l ip im, Isuse, mai mult a c u m ca or iş icând, căci Tu n-ai izgonit pe n imeni , din cei care-au veni t p lângând !

Tu eşti Od ihnă, eşti Iertare, eşti Dragoste fără sfârşit , eşti în ţe legerea adâncă , eşti Harul tot, nemărgin i t .

149. Două stânci..

Două stânc i , pe marea lumi i , tot mai greu mă amen in ţă , vor corabia vieţi i s-o scufunde-n nef i inţă.

Cu mii colţuri - vârf de suliţ i -ascuţ i te s tau la pândă, s-o s t răpungă-n locu-n care e mai s labă şi p lăpândă!

Şi cu grab-apoî s-o-nece-n valur i negre, otrăvi te, să nu mai a jungă-n portul haruri lor strălucite.. .

Una- i s tânca necredinţei, cu înfăţ işare hâdă, pare moar tea-nt ruch ipată, ce de oamen i stă să râdă.

Din durerea lor îşi face pricină de bucur ie, şi din morţ i ş i -adună zilnic hrana ei de temel ie! . . .

Al ta e credinţa falsă - s tâncă mai uc igătoare -ce pe chipu-i de-ntunr ic poartă haină luci toare.

Pare înger de lumină, cu privirea ei te fură, să te t ragă-n ghiara morţ i i , căci e d iavolu l -n făptură.

Câte suf lete curate au fost înecate-n valur i , căci înselătoarea- i fo rmă, pare sa lvatoare malur i ! . . .

Dă corăbiei vieţ i i , Doamne , câ rma luminată, a credinţei ce lucrează în iubirea-nflăcârată!

Duhul Sfânt mi-o cârmuiască, prin fur tuni , pe mări adânce, să nu mi-o scufunde-n valur i lucifer icele s tânce!

Şi s-a jungă-n portul păci i , din s lăv i ta-mpărăţ ie , unde nu-s durer i , nici lupte, c i odihnă pe vec ie .