pagina13 excel curs

Post on 22-Oct-2015

3 views 2 download

description

curs excel limjba romana ,formart pdf

Transcript of pagina13 excel curs

Rezolvarea problemelor de programare liniară

CAPITOLUL 13

REZOLVAREA PROBLEMELOR DE PROGRAMARE LINIARÃ 13.1. Rezolvarea problemelor şi procesul de luare a deciziilor }n general, prin <problem[> se ]n\elege o dificultate care nu poate fi dep[=it[ ]n mod automat. Procesul de rezolvare a unei probleme poate fi definit ca procesul de identificare a diferen\elor dintre starea actual[ =i starea dorit[ a unei afaceri =i stabilirea ac\iunilor necesare pentru a rezolva aceast[ diferen\[. Pentru probleme destul de complicate care s[ justifice timpul =i efortul unei analize am[nun\ite, procesul de rezolvare a unei probleme implic[ parcurgerea urm[torilor pa=i:

1. Identificarea =i definirea problemei. 2. Determinarea unui set de solu\ii alternative. 3. Determinarea unui criteriu sau a unor criterii pentru evaluarea alternativelor. 4. Evaluarea alternativelor. 5. Alegerea unei alternative. 6. Implementarea alternativei alese. 7. Evaluarea rezultatelor =i verificarea dac[ a fost selectat[ o solu\ie satisf[c[toare. Luarea deciziilor este un termen ]n general asociat cu primele cinci etape ale procesului

de rezolvare a unei probleme. Astfel, prima etap[ ]n luarea unei decizii este identificarea =i definirea problemei, iar ultima etap[ este alegerea unei alternative, care de fapt este actul de luare a deciziei (figura 13.1). S[ consider[m urm[toarea situa\ie. Un absolvent de facultate ]=i caut[ un serviciu. Ca urmare a cererilor depuse, absolventul prime=te mai multe oferte situate ]n localit[\i diferite: Bucure=ti, Timi=oara, Constan\a, Bra=ov. Alternativele pentru acest caz de luare a deciziei sunt:

1. Acceptarea postului din Bucure=ti. 2. Acceptarea postului din Timi=oara. 3. Acceptarea postului din Constan\a. 4. Acceptarea postului din Bra=ov. Urm[torul pas al procesului de luare a deciziei este stabilirea criteriilor ce vor fi folosite

]n evaluarea alternativelor. Problemele decizionale ]n care obiectivul este de a g[si cea mai bun[ solu\ie ]n raport cu un singur criteriu se numesc decizii cu un singur obiectiv. Desigur, un criteriu important este salariul, dar pot exista =i alte criterii: posibilitatea de avansare, localitatea, posibilitatea de a avea o locuin\[. Problemele decizionale ]n care decizia este luat[ ]n func\ie de mai multe criterii se numesc decizii multicriteriale.

Urm[torul pas este evaluarea fiec[rei altenative ]n raport cu fiecare criteriu. Unele criterii sunt u=or de evaluat (cum ar fi salariul), altele pot fi evaluate pe baza unor factori subiectivi (poten\ialul de avansare, localitatea). }n general, la factorii subiectivi, pentru fiecare variant[ se acord[ un calificativ sau o not[. De foarte multe ori criteriile sunt contradictorii. O alternativ[ bun[ prin aplicarea unui criteriu poate s[ nu fie la fel de bun[ prin aplicarea celorlalte criterii.

Pentru evaluarea primului tip de criterii se folosesc metodele cantitative, pentru cel de al doilea tip, metodele calitative.

}n abordarea cantitativ[ analistul se va concentra asupra datelor asociate problemei =i va dezvolta un model matematic care va descrie obiectivele, restric\iile sau alte rela\ii care exist[ ]n problem[. Ulterior, prin utilizarea metodelor cantitative, analistul va face o alegere ]n func\ie de datele problemei.

Modelarea deciziilor utilizând foile de calcul

Analiza calitativ[ se bazeaz[ mai mult pe intui\ie =i experien\[. Dac[ managerul a avut experien\e similare, problema este relativ simpl[. Dac[ managerul nu are experien\[ ]n probleme similare sau problema este prea complex[, pentru luarea deciziei finale se recomand[ metodele cantitative.

Figura 13.1 – Procesul de luare a deciziei

13.2. Dezvoltarea modelelor Modelele sunt reprezent[ri ale unor obiecte sau situa\ii reale. Ele pot exista ]n mai multe forme. De exemplu, o machet[ a unui avion este o reprezentare a unui avion adev[rat. Similar, un camion de juc[rie este modelul unui camion adev[rat. Aceste dou[ exemple de modele sunt replici fizice ale obiectelor reale. Folosind terminologia adecvat[, ele sunt modele fizice sau modele iconice. O alt[ categorie de modele include obiectele care exist[ ]n form[ fizic[, dar nu au acela=i aspect ca =i obiectul modelat. Acestea sunt modelele analogice. Cutia de viteze a unui automobil este un model analogic: pozi\ia acului indic[ viteza automobilului. Un termometru este un alt model analogic pentru reprezentarea temperaturii. A treia categorie include acele modele care reprezint[ o problem[ sub forma unui set de rela\ii matematice. Aceste modele se numesc modele matematice. De exemplu, profitul total ob\inut prin v`nzarea unui produs poate fi calculat ]nmul\ind profitul unitar cu cantitatea v`ndut[. Dac[ x reprezint[ num[rul de unit[\i v`ndute, P profitul total, atunci pentru un profit

Definirea problemei

Identificarea alternativelor

Determinarea criteriilor

Evaluarea alternativelor

Analiza cantitativ[

Analiza calitativ[

Luarea deciziei

Rezolvarea problemelor de programare liniară

unitar de 1000 lei, modelul matematic care stabile=te profitul total ]n func\ie de v`nz[ri este Pˆ1000*x. Scopul utiliz[rii modelelor este realizarea unei interfe\e cu situa\ia real[ prin studierea =i analizarea modelului. De exemplu, un constructor de avioane poate testa un model fizic pentru a verifica caracteristicile de zbor ale unui avion adev[rat. Similar, un model matematic poate fi utilizat pentru a analiza ce profit va fi ob\inut dac[ un produs este v`ndut. Pentru cazul prezentat, dac[ vor fi v`ndute 30 de buc[\i (xˆ30), profitul ob\inut va fi de 30*1000ˆ30000 lei. Utilizarea modelelor matematice reduce cheltuielile =i timpul necesar pentru rezolvarea unei probleme reale. O machet[ de avion se construie=te mai repede =i este mai ieftin[ dec`t un avion real. La fel, prin utilizarea modelului matematic, se poate calcula rapid profitul ce poate fi ob\inut, f[r[ ca managerul s[ produc[ =i s[ v`nd[ cele x unit[\i. Modelele au =i avantajul reducerii riscului asociat, prin experimentarea unei situa\ii reale. Pentru exemplele prezentate se pot evita gre=elile de proiectare, care ar putea duce la pr[bu=irea avionului, sau se pot evita deciziile gre=ite care ar duce la pierderi de milioane de lei. Concluziile ob\inute depind de c`t de bine reprezint[ modelul situa\ia real[. Cu c`t modelul se apropie mai mult de cazul real, cu at`t rezultatele vor fi mai precise. }n continuare vor fi analizate numai modelele matematice. Principalele aspecte abordate se refer[ la utilizarea metodelor cantitative ]n procesul de luare a deciziei. Accentul este pus nu pe metodele propriu-zise, ci pe modul ]n care ele pot fi rezolvate utiliz`nd foile de calcul. 13.3. Modele matematice }n majoritatea cazurilor ]n care se ]ncearc[ rezolvarea unor probleme manageriale se constat[ c[ modul ]n care este structurat[ problema conduce la ob\inerea unui obiectiv specific (cum ar fi maximizarea unui profit sau minimizarea unui cost). De asemenea, se constat[ c[ de multe ori exist[ o serie de restric\ii sau constr`ngeri (cum ar fi capacitatea de produc\ie). Succesul folosirii analizei cantitative depinde de acurate\ea cu care obiectivul =i restric\iile sunt exprimate sub form[ de ecua\ii =i rela\ii matematice. Expresia matematic[ care descrie obiectivul problemei se nume=te func\ie obiectiv. De exemplu, ecua\ia Pˆ10*x poate fi func\ia obiectiv a unei firme care ]ncearc[ s[ maximizeze profitul. Rela\iile matematice care descriu constr`ngerile problemei se numesc restric\ii. Dac[ de exemplu pentru a produce o unitate de produs sunt necesare 5 ore =i ]ntr-o s[pt[m`n[ se lucreaz[ doar 40 de ore, atunci rela\ia 50*x�ˆ40 este o restric\ie de timp. 5*x reprezint[ timpul total necesar pentru a produce x unit[\i, care trebuie s[ fie mai mic sau egal cu cele 40 de ore disponibile. Problema de decizie este urm[toarea: C`te unit[\i trebuie produse ]ntr-o s[pt[m`n[ pentru a maximiza profitul? Modelul matematic al acestei probleme este:

restrictiixx

obiectivfunctiaxPMax

≥≤

=

040*5*10

Restric\ia x�ˆ0 este necesar[ deoarece nu se poate fabrica un num[r negativ de produse.

Modelarea deciziilor utilizând foile de calcul

13.4. Metoda programării liniare

Programarea liniar[ este o metod[ de rezolvare a problemelor de luare a deciziei. Urm[toarele tipuri de aplica\ii sunt specifice pentru rezolvarea lor cu ajutorul program[rii liniare:

1. Un manager trebuie s[ stabileasc[ pentru perioada urm[toare programul de produc\ie =i nivelul stocurilor astfel ]nc`t s[ fie satisf[cut[ cererea de pe pia\[ =i ]n acela=i timp vrea s[ minimizeze costul total de produc\ie =i costurile de stocare.

2. Un analist financiar trebuie s[ selecteze pentru un portofoliu de investi\ii cea mai bun[ combina\ie de ac\iuni =i obliga\iuni. Aceste investi\ii trebuie selectate astfel ]nc`t s[ se maximizeze eficien\a investi\iei.

3. Un director de marketing trebuie s[ stabileasc[ modul ]n care va distribui bugetul pentru publicitate ]n diverse medii: radio, televiziune, ziare =i reviste, astfel ]nc`t efectul reclamei f[cute s[ fie maxim.

4. O companie are depozite ]n c`teva ora=e din \ar[ =i prime=te comenzi de la clien\i din diverse localit[\i. Se pune problema determin[rii cantit[\ilor care vor fi trimise de la depozite spre clien\i astfel ]nc`t costurile totale de transport s[ fie minimizate.

Acestea sunt doar c`teva exemple ]n care programarea liniar[ a fost utilizat[ cu succes, dar lista poate continua. Ce au ]n comun aceste exemple este faptul c[ ele ]ncearc[ s[ minimizeze sau s[ maximizeze ceva. }n primul exemplu managerul vrea s[ minimizeze costurile; ]n exemplul 2 analistul financiar vrea s[ maximizeze eficien\a investi\iei; ]n exemplul 3 directorul de marketing trebuie s[ maximizeze eficien\a reclamei; ]n exemplul 4 trebuie minimizate cheltuielile de transport. }n toate problemele de programare liniar[, obiectivul este maximizarea sau minimizarea unor cantit[\i.

Toate problemele de programare liniar[ au =i o a doua proprietate: restric\iile care limiteaz[ gradul ]n care obiectivul poate fi realizat. }n exemplul 1 produc\ia este limitat[ de capacitatea de produc\ie =i ]n acela=i timp trebuie s[ satisfac[ cererea; ]n exemplul 2 analistul este limitat de suma disponibil[ =i tipul ac\iunilor existente; ]n exemplul 3 directorul de marketing este constr`ns de bugetul fixat =i de disponibilitatea mediilor de reclama; ]n exemplul 4 cantit[\ile ce pot fi transportate sunt limitate la disponibilul din fiecare depozit. Deci, restric\iile sunt o alt[ tr[s[tur[ general[ a fiec[rei probleme de programare liniar[. Exemplu

Firma ABC produce o varietate de produse chimice. }n cadrul unui proces de produc\ie, pentru a produce dou[ produse (un aditiv =i un solvent) sunt necesare trei tipuri de materii prime. Aditivul este v`ndut fabricilor de ulei =i este folosit la producerea a diverse tipuri de combustibil. Solventul este v`ndut combinatelor chimice =i este utilizat la fabricarea detergen\ilor. Pentru a fabrica aditivul =i solventul cele trei materii prime sunt amestecate ]n propor\iile indicate ]n tabelul 13.1.

Produs Aditiv Solvent

Material 1 2/5 ½ Material 2 0 1/5 Material 3 3/5

3/10 Tabelul 13.1 – Necesarul de materii prime pentru ob\inerea unei tone de adidiv/solvent

Rezolvarea problemelor de programare liniară

Pentru a ob\ine o ton[ de aditiv se amestec[ 2/5 tone de material 1=i 3/5 tone de material

3. O ton[ de solvent poate fi ob\inut[ prin amestecarea a ½ tone de material 1, 1/5 tone de material 2 =i 3/10 tone de material 3.

Produc\ia este limitat[ de disponibilitatea celor trei materii prime. }n prezent firma dispune de 20 tone de material 1, 5 tone de material 2 =i 21 tone de material 3. Prin natura procesului de produc\ie, materiile prime care nu sunt utilizate ]n procesul de produc\ie curent sunt considerate de=euri.

Fiecare ton[ de aditiv aduce un profit de 40$ , iar fiecare ton[ de solvent aduce un profit de 30$.

Managementul firmei ABC, dup[ analiza cererii de pe pia\[, a decis c[ pre\urile stabilite vor determina v`nzarea ]ntregii cantit[\ii produse (aditiv =i sovent). Formularea problemei Formularea problemei sau modelarea reprezint[ procesul de transpunere a problemei ]ntr-un model matematic. Modelarea problemei este o art[ care poate fi st[p`nit[ prin practic[ =i experien\[. De=i fiecare problem[ are caracteristici unice, multe probleme pot avea tr[s[turi comune. Ca urmare, pentru ]ncep[tori pot fi utile o serie de reguli ce pot fi aplicate pentru formularea unui model, reguli ce vor fi ilustrate ]n dezvoltarea modelului matematic pentru firma ABC. Acest exemplu a fost selectat pentru a introduce metoda program[rii liniare pentru c[ este u=or de ]n\eles. }n practic[ apar probleme mai complicate, care necesit[ o analiz[ mai profund[ pentru a identifica toate aspectele care trebuie incluse ]n model.

Primul pas este identificarea obiectivului =i a restric\iilor. }n cazul nostru obiectivul este maximizarea profitului total. Restric\iile se refer[ la cantit[\ile de materii prime disponibile, care limiteaz[ cantit[\ile de aditiv =i solvent ce pot fi produse. Restric\ia 1: cantitatea de material 1 utilizat[ trebuie s[ fie mai mic[ sau egal[ cu

cantitatea de material 1 disponibil[. Restric\ia 2: cantitatea de material 2 utilizat[ trebuie s[ fie mai mic[ sau egal[ cu

cantitatea de material 2 disponibil[. Restric\ia 3: cantitatea de material 3 utilizat[ trebuie s[ fie mai mic[ sau egal[ cu

cantitatea de material 3 disponibil[. Urm[torul pas este definirea variabilelor de decizie. Cele dou[ variabile de decizie

sunt: num[rul de tone de aditiv produse =i num[rul de tone de solvent produse. Not[m cu: A: cantitatea de aditiv produs[ (tone) S: cantitatea de solvent produs[ (tone) A =i S sunt variabile de decizie. Se scrie obiectivul utiliz`nd variabilele de decizie. Profitul total provine din dou[ surse:

v`nz[rile de aditiv =i v`nz[rile de solvent. Dac[ profitul ob\inut prin v`nzarea unei tone de aditiv este de 40$, atunci prin v`nzarea a A tone profitul va fi 40*A. La fel, dac[ profitul ob\inut prin v`nzarea unei tone de solvent este de 30$, atunci prin v`nzarea a S tone profitul va fi 40*S.

Profitul total ˆ 40A ‡ 30S Expresia matematic[ a obiectivului se nume=te func\ie obiectiv. }n cazul nostru

obiectivul este maximizarea profitului total, deci func\ia obiectiv va fi:

Modelarea deciziilor utilizând foile de calcul

Max ( 40A ‡ 30S )

Se scriu restric\iile utiliz`nd variabilele de decizie. Restric\ia 1. Deoarece o ton[ de aditiv este produs[ folosind 2/5 tone de material 1,

cantitatea de material 1 necesar[ pentru a produce A tone de aditiv este 2/5 * A. Pentru fiecare ton[ de solvent se folosesc ½ tone de material 1, deci cantitatea de material 1 necesar[ pentru a produce S tone de solvent este ½ * S. Astfel, cantitatea total[ de material 1 necesar[ este 2/5 * A ‡ ½ * S. Cantitatea disponibil[ de material 1 este de 20 tone, deci transpunerea sub form[ de ecua\ie a restric\iei 1 este:

2/5 * A ‡ ½ * S � ˆ20 Restric\ia 2. Deoarece la fabricarea aditivului nu este necesar materialul 1 se va lua ]n

lua ]n calcul doar cantitatea de material 2 utilizat[ la fabricarea solventului. Pentru fiecare ton[ de solvent se folosesc 1/5 tone de material 2, deci cantitatea de material 2 necesar[ pentru a produce S tone de solvent este 1/5 * S. Astfel, cantitatea total[ de material 2 necesar[ este 1/5 * S. Cantitatea disponibil[ de material 2 este de 5 tone, deci transpunerea sub form[ de ecua\ie a restric\iei 2 este:

1/5 * S �ˆ5 Restric\ia 3. Deoarece o ton[ de aditiv este produs[ folosind 3/5 tone de material 3,

cantitatea de material 3 necesar[ pentru a produce A tone de aditiv este 3/5 * A. Pentru fiecare ton[ de solvent se folosesc 3/10 tone de material 3, deci cantitatea de material 3 necesar[ pentru a produce S tone de solvent este 3/10 * S. Astfel, cantitatea total[ de material 3 necesar[ este 3/5 * A ‡ 3/10 * S. Cantitatea disponibil[ de material 3 este de 21 tone, deci transpunerea sub form[ de ecua\ie a restric\iei 3 este:

3/5 * A ‡ 3/10 * S �ˆ 21 P`n[ acum am specificat rela\iile matematice referitoare la constr`ngerile asociate celor

trei materii prime. Mai trebuie oare alte restric\ii? Poate firma ABC s[ produc[ un num[r negativ de tone de aditiv =i solvent? R[spunsul este evident nu. Deci pentru ca variabilele de decizie s[ nu aib[ valori negative mai sunt necesare dou[ restric\ii:

A �ˆ0 S �ˆ0

Modelul matematic al problemei este acum complet. At`t obiectivul c`t =i restric\iile au fost transformate ]ntr-un set de rela\ii matematice, set de rela\ii definit ca model matematic. Modelul matematic complet al problemei este:

Max ( 40A ‡ 30S ) 2/5 * A ‡ ½ * S�ˆ20 1/5 * S�ˆ5 3/5 * A ‡ 3/10 * S�ˆ21 A�ˆ0 S�ˆ0

Pentru rezolvarea problemei trebuie g[sit[ combina\ia optim[ (de A =i S) care s[ satisfac[ toate restric\iile =i ]n acela=i timp s[ conduc[ la o valoare a func\iei obiectiv care s[ fie mai mare sau egal[ dec`t orice valoare calculat[ cu o alt[ solu\ie posibil[. Dac[ func\ia obiectiv =i restric\iile sunt func\ii liniare ]n raport cu variabilele de decizie (variabilele de decizie apar numai la puterea I), atunci avem o problem[ de programare liniar[.

Rezolvarea problemelor de programare liniară

Pentru rezolvarea problemelor de programare liniar[ exist[ mai multe metode analitice: metoda Simplex, metoda grafic[. }n continuare vom prezenta modul ]n care pot fi rezolvate problemele de programare liniar[ utiliz`nd foile de calcul (Microsoft Excel). 13.5. Utilizarea foilor de calcul pentru rezolvarea problemelor de programare liniară Foile de calcul sunt instrumente utilizate frecvent pentru prelucrarea datelor ]n multe organiza\ii. Deoarece modelele matematice necesit[ de multe ori date care deja exist[ ]n alte foi de calcul, este important a ]n\elege modul ]n care o problem[ de programare liniar[ poate fi rezolvat[ cu ajutorul foilor de calcul. }n continuare vom ilustra modul ]n care se poate rezolva problema precedent[ folosind foile de calcul. }n acest scop va fi folosit programul de calcul tabelar Microsoft Excel. Un model de programare liniar[ transpus ]ntr-o foaie de calcul va con\ine urm[toarele elemente:

1. Celulele care con\in datele problemei. 2. Celulele pentru variabilele de decizie. 3. O celul[ care con\ine formula pentru calcularea func\iei obiectiv. 4. Celulele care con\in formulele pentru calcularea p[r\ii st`ngi a restric\iilor. 5. Celulele care con\in valorile p[r\ii drepte a restric\iilor.

Transpunerea problemei ]ntr-o foaie de calcul presupune parcurgerea urm[toarelor etape:

1. Introducerea datelor problemei ]n foaia de calcul. 2. Definirea celulelor care vor con\ine variabilele de decizie. 3. Definirea celulei care con\ine formula pentru func\ia obiectiv. 4. Definirea celulelor care con\in formulele din partea st`ng[ a restic\iilor. 5. Definirea celulelor care con\in valorile din partea dreapt[ a restric\iilor. }n figura 13.2 este prezentat[ solu\ia pentru problema prezentat[ anterior.

Figura 13.2 – Foaia de calcul utilizat[ pentru rezolvarea problemei

123456789

10

111213141516

171819202122

A B C DFirma ABC

Materiale Aditiv Solvent Cantitate disponibila Material 1 0.4 0.5 20 Material 2 0 0.2 5 Material 3 0.6 0.3 21Profit pe tona 40 30

Model

Aditiv SolventTone produse

Maximizarea profitului total =B8*B15+C8*C15

Restrictii Cantitati utilizate Cantitati disponibile Material 1 =B5*B15+C5*C15 <= =D5 Material 2 =B6*B15+C6*C15 <= =D6 Material 3 =B7*B15+C7*C15 <= =D7

Necesar de materiale

Variabile de decizie

Modelarea deciziilor utilizând foile de calcul

Remarca\i c[ foaia de calcul este alc[tuit[ din dou[ p[r\i: o parte con\ine datele problemei =i alta con\ine modelul. Un avantaj al separ[rii datelor de model este c[ se poate studia efectul modific[rii m[rimilor de intrare asupra modelului f[c`nd modific[ri doar ]n zona care con\ine date. Un alt avantaj este c[ analistul poate dezvolta modelul independent de datele disponibile.

}n continuare este prezentat fiecare pas al procedurii: Pasul 1: Introducerea datelor problemei. Datele problemei apar ]n partea superioar[ a

foii de calcul. Frac\iile care reprezint[ compozi\ia pentru ob\inerea unei tone de solvent =i aditiv au fost convertite ]n valori zecimale =i introduse ]n domeniul B5:C7. Valoarea 0.4 din celula B5 arat[ c[ fiecare ton[ de aditiv produs[ utilizeaz[ 0.4 tone de material 1, valoarea 0.5 din celula C5 arat[ c[ fiecare ton[ de solvent produs[ utilizeaz[ 0.5 tone de material 1, etc. Celulele D5:D7 con\in cantitatea disponibil[ din fiecare material, iar celulele B8 =i C8 con\in profitul ob\inut prin v`nzarea unei tone de aditiv (40$), respectiv solvent (30$).

Pasul 2: Definirea celulelor care vor con\ine variabilele de decizie. Celulele B15 =i

C15 con\in num[rul de tone de aditiv =i solvent produse. Pasul 3: Definirea celulei care con\ine formula func\iei obiectiv. Celula B17 con\ine

formula pentru calcularea func\iei obiectiv: ˆ B8*B15‡ C8*C15 (profiul unitar pe tona de aditiv * produc\ia de aditiv ‡ profiul unitar pe tona de solvent * produc\ia de solvent).

Pasul 4: Definirea celulelor care con\in formulele din partea st`ng[ a restric\iilor.

Celulele B20:B22 con\in formulele care indic[ cum se calculeaz[ partea st`ng[ a restric\iilor. Pentru materialul 1, ]n celula B20 se introduce formula ˆB5*B15‡C5*C15 (cantitatea de aditiv produs[*cantitatea de material 1 pentru a produce o ton[ de aditv ‡ cantitatea de solvent produs[*cantitatea de material 1 pentru a produce o ton[ de solvent). }n mod similar se vor introduce ]n celulele B21 =i B22 formulele pentru materialele 2 =i 3.

Pasul 5: Definirea celulelor care con\in valorile din partea dreapt[ a restric\iilor. }n

problema analizat[ valorile din partea dreapt[ a restric\iilor reprezint[ cantit[\ile de material disponibile, valori care deja sunt introduse ]n domeniul D5:D7. Pentru materialul 1, ]n celula D20 se introduce formla ˆD5, pentru matrialul 2, ]n celula D21 se introduce formula ˆD6, iar pentru materialul 3 ]n celula D22 se introduce formula ˆD7.

Un avantaj al folosirii foilor de calcul este c[ dac[ una din valorile din partea care

con\ine datele problemei se modific[, valorile din model se modific[ automat.. Pentru a determina solu\ia optim[ a problemei se va folosi Solver-ul din Excel. Pa=ii

urm[tori arat[ modul ]n care poate fi folosit Solver-ul pentru ob\inerea solu\iei optime pentru o problem[ de programare liniar[.

1. Se selecteaz[ meniul Tools. 2. Se aplic[ comanda Solver. 3. Caseta Solver Parameters se completeaz[ ]n modul urm[tor:

• Set Target Cell: B17 • Se selecteaz[ op\iunea Max. • By Changing Cells: B15:C15. • Se selecteaz[ butonul Add.

4. Caseta Add Constraint se completeaz[ astfel: • Cell Reference: B20:B22 • Se selecteaz[ operatorul ‹ ˆ

Rezolvarea problemelor de programare liniară

• Constraint: D20:D22 • Se selecteaz[ butonul OK.

5. C`nd caseta Solver Parameters apare din nou se selecteaz[ butonul Options. 6. }n caseta Solver Options se selecteaz[:

• Assume Linear Model. • Assume Non- Negative. • Butonul Ok.

7. C`nd caseta Solver Parameters apare din nou se selecteaz[ butonul Solve. 8. }n caseta Solver Results se selecteaz[ Keep Solver Solution. Se selecteaz[

butonul Ok pentru a genera solu\ia optim[, afi=at[ ]n celulele B15, C15. Solu\ia optim[ este 25 tone de aditiv =i 20 tone de solvent.

13.6. Analiza de senzitivitate şi interpretarea rezultatelor Problemele din lumea real[ au loc ]ntr-un mediu ]n continu[ schimbare. Pre\ul materiilor prime, salariile, cererea, oferta, valoarea ac\iunilor, etc. sunt valori care pot varia de la un moment la altul. Dac[ o problem[ de programare liniar[ este utilizat[ ]ntr-un astfel de mediu, ne putem a=tepta ca anumi\i coeficien\i ai problemei s[ se modifice ]n timp. Deci va trebui s[ determin[m cum afecteaz[ aceste schimb[ri solu\ia optim[ a problemei de programare liniar[ ini\ial[.

Cu analiza de senzitivitate se poate observa cum este afectat[ solu\ia optim[ de modific[ri ale coefiecien\ilor dintr-o problem[ de programare liniar[. Utiliz`nd analiza de senzitivitate se poate r[spunde la ]ntreb[ri de tipul:

1. Cum este afectat[ solu\ia optim[ de o modificare a unui coeficient din func\ia obiectiv?

2. Cum este afectat[ solu\ia optim[ de o modificare a valorii din partea dreapt[ a restric\iilor?

Deoarece obiectul analizei de senzitivitate este modul ]n care modific[rile specificate afecteaz[ solu\ia optim[, analiza nu poate ]ncepe p`n[ c`nd nu se ob\ine solu\ia problemei de programare liniar[ ini\ial[. Din aceast[ cauz[, analiza de senzitivitate este de multe ori numit[ =i analiz[ postoptimal[. Revenind la problema prezentat[ anterior:

Max ( 40A ‡ 30S )

2/5 * A ‡ ½ * S�ˆ20 Materialul 1 1/5 * S�ˆ5 Materialul 2 3/5 * A ‡ 3/10 * S�ˆ21 Materialul 3 A�ˆ0 S�ˆ0

Solu\ia optim[ Aˆ25 tone de aditiv =i Sˆ20 tone de solvent s-a ob\inut pentru cazul ]n care s-a considerat c[ profitul pe ton[ pentru aditiv este 40$, iar profitul pe ton[ pentru solvent este de 30$. Presupunem c[ datorit[ unor factori exteriori are loc o reducere a pre\urilor, ceea ce determin[ o sc[dere a profitului de la 30$ pe ton[ la 25$ pe ton[ pentru solvent. }n acest caz programul de produc\ie de 25 de tone de aditiv =i 20 de tone de solvent este ]n continuare cel mai bun? }n mod normal ar trebui s[ rezolv[m o nou[ problem[ de programare liniar[ cu func\ia obiectiv modificat[ 40*A‡25*S. Acest lucru nu este necesar, deoarece cu analiza de senzitivitate putem determina ]n ce limite poate varia profitul pe tona de aditiv f[r[ ca solu\ia

Modelarea deciziilor utilizând foile de calcul

optim[ s[ se modifice. Dac[ analiza de senzitivitate arat[ c[ 25 tone de aditiv =i 20 de tone de solvent r[m`ne solu\ia optim[ at`ta timp profitul pe tona de solvent variaz[ ]ntre 20$ =i 40$, agentul decizional poate considera c[ estimarea de 30$/ton[ este bun[. Dac[ analiza de senzitivitate arat[ c[ 25 de tone de aditiv =i 20 de tone de solvent r[m`ne solu\ia optim[ at`ta timp profitul pe tona de solvent variaz[ ]ntre 29.90$ =i 32$, managementul va trebui s[ reanalizeze acurate\ea estim[rii de 30$/tona de solvent. Domeniul de optimalitate pentru fiecare coeficient al func\iei obiectiv este domeniul de valori ]n care acest coeficient poate varia far[ a modifica solu\ia optim[. Managerul va trebui s[ analizeze cu aten\ie acei coeficien\i din func\ia obiectiv care au un domeniu de optimalitate ]ngust, deoarece o mic[ modificare a acestora poate modifica solu\ia optim[. Un alt aspect al analizei de senzitivitate se refer[ la modific[rile valorilor din partea dreapt[ a restric\iilor. Referindu-ne la aceea=i problem[, pentru solu\ia optim[ sunt utilizate ]n ]ntregime stocurile de material 1 =i 3. Ce se ]nt`mpl[ cu solu\ia optim[ =i profitul total dac[ se m[resc cantit[\ile disponibile de material 1 =i 3? Cu analiza de senzitivitate se poate determina cu c`t va cre=te profitul total dac[ cantitatea disponibil[ de material 1 sau 3 cre=te cu o ton[. Pentru ca programul Excel s[ furnizeze un raport pentru realizarea analizei de senzitivitate, c`nd se rezolv[ problema cu Solver-ul, ]n fereastra de dialog Solver Results, sec\iunea Reports, se selecteaz[ Sensitivity (vezi lec\ia 12). 13.7. Interpretarea raportului Excel pentru analiza de senzitivitate Raportul generat de Excel are structura prezentat[ ]n figura 13.3.

Figura 13.3 – Raportul de analiz[ de senzitivitate

Raportul are dou[ sec\iuni Adjustable Cells =i Constraints. }n sec\iunea Adjustable Cells se analizeaz[ coeficien\ii variabilelor de decizie din func\ia obiectiv, iar ]n sec\iunea Constraints sunt analizate valorile din partea dreapt[ a restric\iilor. Sec\iunea Adjustable Cells }n coloana Cell sunt afi=ate celulele care con\in coeficien\ii variabilelor de decizie din func\ia obiectiv, iar ]n coloana Name sunt afi=ate numele acestor celule. Coloana Final Value con\ine valorile optime pentru variabilele de decizie. Pentru problema analizat[ solu\ia este 25 de tone de aditiv =i 20 tone de solvent.

Coloana Reduced Cost. Pentru fiecare variabil[ de decizie, valoarea absolut[ din Reduced Cost arat[ c`t de mult trebuie s[ creasc[ (pentru problemele de maximizare) sau s[

Microsoft Excel 9.0 Sensitivity ReportWorksheet: Firma ABCReport Created: 28/07/2001 12:39:34 PM

Adjustable CellsFinal Reduced Objective Allowable Allowable

Cell Name Value Cost Coefficient Increase Decrease$B$15 Tone produse Aditiv 25 0 40 20 16$C$15 Tone produse Solvent 20 0 30 20 10

ConstraintsFinal Shadow Constraint Allowable Allowable

Cell Name Value Price R.H. Side Increase Decrease$B$20 Material 1 Cantitati utilizate 20 33.33333333 20 1.5 6$B$21 Material 2 Cantitati utilizate 4 0 5 1E+30 1$B$22 Material 3 Cantitati utilizate 21 44.44444444 21 9 2.25

Rezolvarea problemelor de programare liniară

scad[ (pentru problemele de minimizare) coeficientul variabilei de decizie din func\ia obiectiv astfel ]nc`t variabila de decizie respectiv[ s[ aib[ valoare pozitiv[. Dac[ o variabil[ de decizie este pozitiv[ ]n solu\ia optim[, costul redus este 0. Pentru problema analizat[ ambele variabile de decizie au valori pozitive =i costurile reduse sunt 0. Dac[ de exemplu pentru cantitatea de solvent s-ar fi ob\inut 0 ]n coloana Final Value =i –12.5 ]n coloana Reduced Cost, interpretarea ar fi urm[toarea: profitul pe tona de solvent ar trebui s[ creasc[ la 30‡12.50ˆ42.50 pentru ca ]n solu\ia optim[ variabila de decizie ata=at[ cantit[\ii de solvent s[ aib[ o valoare pozitiv[. Altfel spus, pentru a produce solvent ar trebui ca profitul pe tona de solvent s[ fie 42.50$. Coloana Objective Coefficient con\ine valorile coeficien\ilor variabilelor de decizie din func\ia obiectiv, iar coloanele Allowable Increase =i Allowable Decrease con\in valorile pe baza c[rora se poate calcula domeniu de optimalitate pentru coeficientul respectiv (cre=terea =i mic=orarea permis[). De exemplu, pentru aditiv:

602420401640

≤≤+≤≤−

Aditiv

Aditiv

CC

Deci dac[ profitul pe tona de aditiv variaz[ ]ntre 24 =i 60, solu\ia optim[ de 25 tone de aditiv =i 20 tone de solvent r[m`ne neschimbat[. Pentru solvent:

502020301030

≤≤+≤≤−

Solvent

Solvent

CC

Deci dac[ profitul pe tona de solvent variaz[ ]ntre 20 =i 50, solu\ia optim[ de 25 tone de aditiv =i 20 tone de solvent r[m`ne neschimbat[. Sec\iunea Constraints Coloana Cell indic[ celulele care con\in valorile din partea dreapt[ a restric\iilor, iar coloana Name con\ine numele acestor celule. Valorile din coloana Final Value sunt valorile restric\iilor (partea st`ng[) calculate pentru solu\ia optim[. Pentru problema analizat[ valorile din coloana Final Value indic[ cantit[\ile de material 1, 2 =i 3 necesare pentru a produce combina\ia optim[ de 25 de tone de aditiv =i 20 tone de solvent. Deci pentru solu\ia optim[ sunt necesare 20 tone de material 1, 4 tone de material 2 =i 21 tone de material 3. Valorile din coloana Constraint RH sunt valorile ini\iale ale problemei: 20 tone de material 1, 5 tone de material 2, 21 tone de material 3 (cantit[\ile disponibile). Pentru fiecare restric\ie abaterea reprezint[ diferen\a dintre valoarea din coloana Constraint RH =i valoarea din Final Value. Abaterea asociat[ materialului 1 este 20-20ˆ0 tone, pentru materialul 2: 5-4ˆ1 ton[, iar pentru materialul 3: 21-21ˆ0 tone. Deci materialele 1 =i 3 sunt utilizate ]n totalitate, iar din materialul 2 r[m`ne o ton[. Concluzia este c[ dac[ ar exista cantit[\i mai mari de material 1 sau 3 s-ar putea ob\ine un profit total mai mare. Modul ]n care modificarea acestor cantit[\i influen\eaz[ profitul este indicat ]n coloana Shadow Price (pre\uri umbr[). Pre\urile umbr[ arat[ cu c`t se modific[ (cre=tere/mic=orare) valoarea func\iei obiectiv la cre=terea/mic=orarea cu o unitate a valorii din partea dreapt[ a unei restric\ii. }n cazul nostru, pre\ul umbr[ de 33.33 pentru materialul 1 arat[ c[ o ton[ suplimentar[ de material 1 va cre=te profitul cu 33.33$. Deci, dac[ cantitatea disponibil[ de material 1 ar cre=te de la 20 la 21, ceilal\i coeficien\i r[m`n`nd constan\i, profitul total ar cre=te cu 33.33$, ceea ce ]nseamn[ 1600‡33.33ˆ1633.33$.

Similar, dac[ cantitatea disponibil[ de material 3 ar cre=te de la 21 la 22, ceilal\i coeficien\i r[m`n`nd constan\i, profitul total ar cre=te cu 44.44$, ceea ce ]nseamn[ 1600‡44.44ˆ1644.44$.

Modelarea deciziilor utilizând foile de calcul

Valoarea 0 a pre\ului umbr[ pentru materialul 2 arat[ c[ dac[ cantitatea disponibil[ de material 2 ar cre=te, valoarea func\iei obiectiv (profitul total) nu s-ar modifica.

Ultimele dou[ coloane Allowable Increase =i Allowable Decrease determin[ domeniul ]n care poate varia termenul din dreapta al unei restric\ii f[r[ a se modifica pre\urile umbr[. De exemplu, consider`nd restric\ia pentru materialul 1, termenul din partea dreapt[ are valoarea 20, cre=terea permis[ este 1.5 =i mic=orarea permis[ este de 6. +tim c[ cu un pre\ umbr[ de 33.33$ , o ton[ ]n plus de material 1 va cre=te valoarea func\iei obiectiv (profitul) cu 33.33$, iar reducerea cantit[\ii de material cu o ton[ va mic=ora valoarea func\iei obiectiv cu 33.33$. Valorile din Allowable Increase =i Allowable Decrease arat[ c[ pre\ul umbr[ de 33.33$ este valabil pentru cre=teri de material 1 de p`n[ la 1.5 tone =i reduceri de pan` la 6 tone.

Domeniul de valori ]n care pre\ul umbr[ este aplicabil se nume=te domeniu de fezabilitate. Deci pentru materialul 1 domeniul de fezabilitate este ]ntre 20-6ˆ14 =i 20‡1.5ˆ21.5 tone. Pentru modific[ri ]n afara domeniului de fezabilitate problema trebuie rezolvat[ din nou pentru a g[si noul pre\ umbr[.

Pentru restric\ia materialului 2 cre=terea permis[ este 1E‡30, deci 1030, un num[r foarte mare. Putem interpreta aceast[ valoare ca o eviden\[ a faptului c[ nu exist[ limit[ superioar[ pentru domeniul de fezabilitate a materialului 2. Cu alte cuvinte, oric`t material 2 ar fi disponibil, valoarea func\iei obiectiv nu s-ar modifica. Descre=terea permis[ (1) arat[ c[ limita minim[ a domeniului de fezabilitate pentru materialul 2 este 5-1ˆ4 tone. Deci dac[ pentru produc\ie ar fi disponibile 4.5 tone de material 2, valoarea func\iei obiectiv nu s-ar modifica. Dac[ sunt disponibile mai pu\in de 4 tone va trebui s[ rezolv[m problema din nou pentru a afla noua solu\ie =i pre\urile umbr[.

Pentru materialul 3, domeniul de fezabilitate este ]ntre 21-2.25ˆ18.75 tone =i 21‡9ˆ30 tone. Deci pre\ul umbr[ de 44.44 este aplicabil dac[ termenul din partea dreapt[ a restric\iei (cantitatea de material disponibil) ia valori ]ntre 18.75 tone =i 30 tone.

Informa\iile din raportul de analiz[ de senzitivitate se bazeaz[ pe presupunerea c[ doar

un coeficient se modific[, to\i ceilal\i r[m`n`nd neschimba\i.