Post on 27-Mar-2016
description
INSULA MASLINILOR – INSULA CORFU
Insula Corfu sau insula maslinilor, este una din cele sapte insule Ioniene situate in
partea de vest a coastei de vest a Greciei continentale. Potrivit mitologiei, numele Corfu
(Kerkyra in greaca), vine din numele nimfei Korkyra, de care zeul marii, Poseidon s-ar fi
indragostit, rapind-o si ducand-o apoi pe aceasta insula care i-a preluat numele. De ce
insula maslinilor? Locuitorii din Corfu au facut un recensamant al maslinilor si au
numarat peste 3 milioane, iar insula Corfu are suprafata de aproximativ 600 km patrati,
astfel o treime din insula este cultivata cu maslini.
Povestea cultivarii maslinilor si o legenda…
…care se refera la aparitia maslinului pe pamant este legata de intemeierea orasului
Atena, viitoarea capitală a Greciei. Se pastreaza versiunea că Zeus, stapanul zeilor din
Olimp, a hotarat ca va darui noul oras acelui zeu care va oferi locuitorilor cel mai
folositor dar. Disputa pentru posesia orasului s-a declansat intre Poseidon, zeul marilor, si
Atena, zeita intelepciunii. Cand Poseidon a lovit cu tridentul sau in piatra a inceput sa
curgă apa sarata, in timp ce Atena a lovit cu sulita in pamant, unde a rasarit un maslin.
Intrucat locuitorii orasului au preferat fructele de maslin in locul apei sarate, Zeus a decis
acordarea drepturilor asupra noului oras zeitei Atena, orasul urmand sa poarte numele de
Atena. Se spune ca in locul unde s-a nascut aceasta legenda s-a pastrat un maslin din care
s-au raspandit toti maslinii existenţi pe coastele stancoase ale Greciei.
Povestea maslinului a inceput acum aproape 6000 de ani, cand oamenii au
descoperit ca din micile fructe negre se putea extrage un ulei dens, cu gust placut, bun la
prepararea mancarii, dar si la vindecarea unor rani. In timp, uleiul de masline a devenit un
bun de mare pret, folosit ca moneda de schimb pentru obiecte rafinate precum vazele de
alabastru din Egiptul Antic, imbacaminte, bronz sau vin.
In perioada Greciei Antice deja se stabilisera reguli stricte in ceea ce priveste
cultivarea maslinilor, alinierea randurilor si dinstanta dintre ele; mai mult, in constitutia
Atenei (legile lui Solon, anul 600 d.Ch.) se stipula clar ca oricine taia un maslin era
pedepsit cu moartea. La Jocurile Olimpice organizate in antichitate, castigatorii primeau
crengute de maslin. Uleiul de masline era foarte solicitat in comertul din zona
Mediteraneeana, astfel ca amfore cu pretiosul lichid s-au gasit in coloniile grecesti de la
Marea Neagra pana in Africa si Spania. Maslinul este mentionat in numeroase izvoare
istorice si literare ale epocii, pentru a mentiona doar Biblia, Coranul sau scrierile autorilor
eleni si latini, iar din perioada lui Iulius Cezar a inceput sa simbolizeze pacea, simbol
prezent si in Vechiul Testament, unde Noe primeste vestea incheierii Potopului printr-un
porumbel care ii aduce o ramura de maslin.
Pentru mai bine de 5000 de ani maslinele au facut parte din dieta locuitorilor
acestei regiuni, au jucat un rol major in economia cetatilor si apoi a tarilor, iar uleiul de
masline a fost folosit in alimentatie, pentru ritualuri religioase, in medicina si pentru
prepararea cosmeticelor sau infrumusetarea nobililor.
Maslinul poate atinge varste matusalemice – exista un zona Mediteraneeana
maslini despre care se spune ca au 2000 de ani. Maslinii au o crestere lenta, dar sunt si
foarte longevivi. Lasati sa se dezvolte natural, maslinii pot avea trunchiuri de dimensiuni
considerabile, fiind inregistrate recorduri de peste 10 metri in diametru si peste sapte
secole de viata. In general, acesti copaci ating 1,2-2,4 metri inaltime, infloresc in luna
aprilie si fac fructe cand au intre 4-8 ani.
In insula Corfu maslinii cei mai batrani sunt in localitatile Agios Mathaios, Agios
Prokopios sau Arkadades dar si in alte zone. Incepand cu anul 1565 d.Hr. venetienii au
inceput plantarea maslinilor in insula Corfu, inlocuind culturile de vita de vie. Venetienii
ofereau locuitorilor din Corfu cate o moneda de aur daca acestia plantau un maslin, astfel
dupa 100 de ani in insula Corfu erau 2 milioane de maslini! Curios era faptul ca
venetienii nu foloseau in alimentatie uleiul din insula Corfu ci pentru iluminatul cu lampi
in Venetia…
Maslinul face parte din familia Oleaceae si astfel se inrudeste, oricat de ciudat ar
parea, cu forsythia, liliacul si iasomia. Genul olea contine in jur de 20 de specii larg
raspandite in jurul globului, printre acestea se numara: Olea brachiata, Olea capensis,
Olea caudatilimba, Olea europaea, Olea exasperata, Olea guangxiensis, Olea
hainanensis, Olea laxiflora, Olea neriifolia, Olea paniculata, Olea parvilimba, Olea
rosea, Olea salicifolia, Olea tetragonoclada, Olea tsoongii, Olea undulata, iar in insula
Corfu cel mai raspandit este Mastoidis. Olea europaea, maslinul european, este cea mai
cunoscuta specie din genul Olea, fiind apreciat inca din antichitate. Maslinele erau
folosite fie pentru obtinerea uleiului de masline, fie erau consumate ca fructe. Pentru ca
au un gust amar, maslinele treceau printr-un proces natural de fermentare sau erau
consumate in saramura. Frunzele maslinilor se mentin verzi pe intreaga durata a anului,
iar acesta prefera climate cu ierni blande si veri toride, si se dezvolta foarte bine pe soluri
calcaroase atinse de briza marii.
Culegerea si prelucrarea maslinelor
Dupa recoltare, o parte din masline sunt trimise pentru prelucrare si vanzare, in timp ce
altele vor fi presate pentru extragerea uleiului.
In insula Corfu maslinele se culeg incepand cu sfarsitul lunii octombrie, cand se
taie vegetatia, iarba, iar la baza maslinului se intind plasele de culoare neagra…si se
asteapta ca maslinele sa cada ajutate de adierea vantului sau ploaie. Apoi maslinele sunt
trasportate la fabrica pentru producerea uleiului. Uleiul din insula Corfu este recunoscut
pentru aciditatea crescuta dar si pentru vitaminele si substantele benefice sistemului
circulator, ca dovada longevitatea crescuta a corfiotilor.
Maslinele, fructele mici ale acestui copac, au culoarea verde in perioada de crestere si
nuante intunecate de purpuriu-negru odata ajunse la maturitate. Cu toate acestea, in
magazine se gasesc si masline verzi sau galben-verzui. Misterul nu este dificil de deslusit:
maslinele sunt culese in perioade diferite de maturitate si sunt tratate diferit, pentru a se
obtine arome diferite.
Exista mai multe tipuri de masline:
• Kalamata – culoare purpurie
• Halkidikis – cunoscuta ca maslina mamut, datorita dimensiunilor considerabile
atinse de fructe.
• Nicoise – culoare rosu-maronie; sunt acre si usor sarate
• Picholine – sunt mici, tuguiate si au un gust usor picant.
Datorita importantei maslinelor pentru cultura greaca si romana, aproape toate limbile
europene au adoptat latinescul oliva, derivat din grecescul elais, elaia, care inseamna
‘’ulei de masline’’ (romanescul maslin si derivatiile sale provine din slavonul maslo,
care inseamna ‘’ulei, grasime’’).
Pe plan mondial se produc anual 860.000 tone de masline si peste 1.600.000 tone de
ulei de masline, din care 300.000 tone de masline provin din Grecia ce ocupa locul 3 la
export la nivel mondial, conform informatiilor furnizate de Asociatia Producatorilor
din Industria Uleiului de Masline din Grecia.
Cum se produce uleiul de masline
Obţinerea uleiului din masline coapte se facea, inca din Antichitate, prin
strivirea manuala a fructelor in bazine sferice din piatra de granit. In prezent, extragerea
se face mecanizat, in vase din otel inoxidabil, iar separarea uleiului de pasta se face prin
centrifugare. Intreaga operatie se executa la temperaturi scazute, sub 30 grade C, fara
chimicale, asigurandu-se mentinerea gustului, a culorii si a valorii nutritive. Din 5 kg de
fructe incomplet mature se obtine un litru ulei extravirgin. Are culoarea galbena, cu
nuanta verzuie, gust usor iute si miros placut. Se păstrează la rece (8-14 grade C) si se
transporta in bidoane de 5 sau 20 litri (nu in vase de plastic sau metale oxidabile).
Dupa modul de procesare exista 3 tipuri de ulei:
- extravirgin, obtinut din prima presare la rece, cu aciditate sub 0,8% si gust superior;
- virgin, obţinut după a doua presare, cu aciditate sub 2%;
- rafinat, rezultat după un tratament chimic pentru neutralizarea acizilor şi a defectelor de
gust.
Mult timp uleiul pur de masline a fost greu de gasit, existand numeroase falsuri pe piata,
desi este destul de usor de recunoscut. Calitatea uleiului de masline variaza foarte mult.
Cel mai bun fel este presat la rece, la prima presa, fara a se folosi apa fierbinte sau
altceva. Numit "extra virgin", este cel mai bun si mai pur ulei de pe piata, dar ceva mai
greu de gasit. Se folosesc cele mai bune masline, culese cu mana, iar produsul final
trebuie sa aiba mai putin de unu la suta acid oleic. In varietatea "virgin oil" procentul nu
trebuie sa depaseasca doi la suta, iar uleiul de masline "pur" nu are mai mult de trei la
suta. Orice fel de ulei de masline cu un procent mai mare de acid oleic nu este considerat
ca potrivit pentru consum. Principalii factori care determina nivelul de acid sunt perioda
in care au fost culese maslinele si timpul scurs intre recoltare si presarea la rece. Cu cat
intervalul este mai mic, cu atat rezultatul va fi de calitate.
Bucatarii cu experienta spun adesea ca uleiul de masline are un limbaj propriu, si trebuie
evaluat ca un vin de calitate, gustul fiind influentat de regiunea de cultivare, sol,
umiditate, felul maslinelor si multi alti factori.
Asa cum vinurile sunt de mai multe feluri, puteti gasi numeroase feluri de masline si de
uleiuri. Culoarea, variind intre verde intens si auriu deschis nu este un indicator sigur al
calitatii. In privinta celor mai bune marci de ulei de masline, este in final o chestiune de
experienta si gust, atat timp cat este vorba de ulei de masline "extra virgin". Aroma, la fe
ca la vinuri, poate aminti de cea a unor fructe sau legume.
Cum alegem uleiul de masline….
Pentru a decide care este cel mai potrivit ulei pentru consumul zilnic, puteti face un
experiment interesant. Alegeti trei-patru sortimente de ulei de masline, si puneti cate
putin din fiecare in mici vase. Alaturi tineri o cana cu apa rece, cuburi de paine alba si
mere, pentru a va putea clati gustul dupa fiecare incercare. Gustati fiecare fel de ulei, de
preferinta inmuind painea in el, alegandu-l pe cel care va place cel mai mult. Nu uitati sa
beti apa rece dupa fiecare degustare si sa mancati o felie de mar. Unii prefera uleiuri
dulcege, altii cele cu aroma puternica, sau puteti face combinatii.
Cand cumparati ulei de masline, indiferent de marca, alegeti de preferinta doar ulei "extra
virgin". Nu exista reguli privind folosirea la gatit, puteti face combinatii indraznete sau va
puteti documenta in cartile de bucate sau pe Internet, dar retineti ca gustul unui sortiment
de ulei de masline poate schimba, in bine sau in rau, un fel de mancare. In tarile nordice,
de exemplu, uleiul de masline este folosit mai ales pentru salate, rareori pentru gatit. In
partea mediteraneana lucrurile stau altfel, in Italia, sudul Frantei, Grecia precum si in
Orientul Mijlociu, uleiul de masline fiind folosit si pentru gatit.
Sa alegi uleiul de masline care ti se potriveste si care iti place depinde de dorinta fiecaruia
de a experimenta si a incerca gusturi noi.
Uleiul extravirgin, cel mai indicat pentru consum
Pentru consum, cel mai indicat este uleiul extravirgin, nerafinat şi fără adaosuri de
substanţe chimice. Are cele mai bune efecte terapeutice, iar în alimentaţie este foarte
hrănitor, ideal pentru prăjit, deoarece are un punct de ardere (de fum) la 210 grade C,
mult mai ridicat decat temperatura obisnuita de prăjire în untură sau în alt ulei vegetal
(180 gradeC). Din acest considerent, uleiul extravirgin de măsline nu poate deveni toxic
prin descompunere termică, ceea ce a determinat pe vechii greci să-l considere cheia
longevităţii şi a păstrării integrităţii mentale.
Specialiştii au descoperit că acizii graşi nesaturaţi şi monosaturaţi, care
reprezintă circa 75% din compoziţia uleiului, sunt similari cu cei prezenţi în laptele
matern, ceea ce explică de ce uleiul de măsline este atât de bine tolerat de organism.
Calitatea uleiului depinde de zona geografică, climă, sol, varietate, vârsta pomilor şi de
tehnologia de cultivare şi de procesare. La 3 ani după extragere, uleiul virgin îşi pierde
calităţile gustative şi terapeutice.
Utilizări în alimentaţie şi terapeutică
Fructele negre sau verzi, după conservare în saramură sau în ulei, existente în
comerţ au un important rol alimentar, cu o valoare nutritivă egală cu cea a cărnii.
Se folosesc în salate, conserve şi la prepararea multor mâncăruri.
Prin condimentare cu diferite arome (mărar, anason, chimion), mâncărurile cu măsline
capătă un gust unic şi sunt preparate în diferite combinaţii cu limbă de vită, ciuperci,
iepure, peşte, pasăre şi sos alb sau în pizza cu şuncă.
În terapeutica medicală, măslinele sunt deosebit de preţioase pentru sănătate.
Încă din Antichitate, Hipocrate, părintele medicinii, recomanda măslinele pentru
vindecarea ulcerelor, iar sucul stors din fructele proaspete, neconservate, era indicat
pentru tratarea multor boli cronice. În plus, în Grecia Antică se credea că măslinele
mâncate cu sâmburi pot contribui la mărirea potenţei sexuale şi a fertilităţii feminine.
Cercetările actuale au demonstrat multiple proprietăţi terapeutice ale măslinelor:
digestive, cicatrizante, vermifuge, astringente, febrifuge, nutritive, condimentare şi
emoliente.
Alte utilizări
- Sâmburii de măsline: după măcinare fină se utilizează pentru purificarea sângelui,
revigorarea circulaţiei sanguine, revitalizarea pielii şi eliminarea impurităţilor, lăsând
pielea moale şi mătăsoasă;
- Frunzele: se culeg în lunile aprilie-mai, înainte de apariţia mugurilor florali. Încă din
Antichitate s-a constatat că frunzele prezintă proprietăţi terapeutice benefice ca:
hepatoprotectoare, hipotensoare, antidiabetice, antireumatice, antivaricoase,
antihemoroidale, antibacteriene, diuretice, vasodilatatoare, febrifuge, revigorante, tonice
şi vulnerare.
Pentru tratamente interne se utilizează diferite preparate din frunze (infuzii, decocturi,
extracte fluide sau hidroglicerice) cu rol în:
- reducerea hipertensiunii arteriale şi a aterosclerozei coronariene, evitarea anginei
pectorale, a palpitaţiilor cardiace, precum şi diverse tulburări ale microcirculaţiei, prin
dilatarea arterelor şi menţinerea elasticităţii lor, datorită conţinutului în oleuropeină,
triterpene şi flavonoide (infuzii calde);
- calmarea sistemului nervos;
- scăderea colesterolului dăunător (LDL), folosind extractul hidrogliceric din frunze
proaspete (câte 30-40 picături de 3 ori pe zi);
- reducerea nivelului glicemiei din sânge, evitând apariţia diabetului zaharat (tinctură din
frunze proaspete de măslin luând câte 60 picturi pe zi, fracţionate înainte de mese);
- combaterea stărilor gripale (decoct din 30 g frunze de măslin, 20 g scoarţă de salcie albă
la un litru apă şi se beau două ceaiuri pe zi).
In insula Corfu vizitati MUZEUL MASLINULUI situat in satul KINOPIASTES!