Oltul

Mult iscusita vremii slovNu spune clipa milostivCe ne-a-nfrit pe veci necazuli veselia deopotriv...Mrit fie dimineaaCe-a svrit a noastr nunt,Btrne Olt! - cu buza arsi srutm unda crunt.

n cetuia ta de apDorm cntecele noastre toatei fierbe tinuita jaleA visurilor sfrmate.Tu mpleteti n curcubeieComoara lacrimilor noastre,i cel mai scump nisip tu-l ducin vadul Dunrii albastre.

La snul tu vin, n amurguri,Sfioase, fetele fecioare,i dimineaa vin nevesteCu orul prins n cingtoare -i vin pstori cu gluga alb,Din fluier povestindu-i dorul -i cte cntece i lacrimiNu duce valul, cltorul...

Drume, btut de gnduri multe,Ne lai att de greu pe noi,mbrindu-ne cmpia,Te uii adesea napoi.Aa domol te poart firea,Cci duce unda-i gnditoare:Durerea unui neam ce-ateaptDe mult o dreapt srbtoare.

Demult, n vremi mai mari la suflet,Erai i tu haiduc, monege,Cnd domni vicleni jurau pe spadS sfarme sfnta noastr lege;Tu, frate plnsetelor noastrei rzvrtirii noastre frate,Urlai triilor amarulMniei tale-nfricoate.

Cum tresreau ncremenite,n jocurile lor buiestre,Otiri cu coifuri de arami roibi cu aur pe cpestreCnd la strigarea ta de tatGrbeau din codri la poiene,Strngnd scuri a subioar,Feciorii mndrei Cosnzene.

Zdrobit-n praf, murea arama,i codrul chiotea, viteazul;Iar tu, frine, mare meter,Biruitor frngeai zgazuli,-mbujorndu-te la fa,Treceai prin vile afunde,ncovoindu-i ndrtnicMreul tu grumaz de unde.

Slvite frmituri a vremii,De mult v-am ngropat vleatul...Neputincios pari i tu astzi -Te-a-ncins cu lanuri mpratul.Ca unda ta strivit, gememi noi, tovarii ti buni,Dar de ne-om prpdi cu toii,Tu, Oltule, s ne rzbuni!

S veri pgn potop de apPe esul holdelor de aur;S piar glia care poartnstrinatul nost' tezaur;rna trupurilor noastreS-o scurmi de unde ne-ngropari s-i aduni apele toate -S ne mutm n alt ar!