Nicolae Isar, O istorie a principatelor române. De la emancipare politică la unire (1769-1859), Editura Universită ii din Bucure ti, 2010ț ș

„La sfâr itul secolului al XVIII-lea i începutul secolului al XIX-lea, situa iaș ș ț ărilor Române continuă să fie marcată de politica de expansiune a marilorȚ

puteri i de interesele lor în Europa Centrală i de Sud-Est” (p. 17)ș ș

în contextul procesului de emancipare na ională din prima parte a sec. al XIX-leaț este de remarcat ac iunea politico-diplomatică a boierilor români în cadrulț Congresului de pace de la i tov din 1791, când ace tia redactează un memoriuȘ ș ș redactat de către spătarul Ioan Cantacuzino i mitropolitul Filaret al II=lea. Aiciș ei criticau domniile fanariote

„Fiscalitatea apăsătoare, aflându- i izvorul în obliga iile fa ă de Poartă dar i înș ț ț ș lăcomia domnilor lumina i, a boierilor greci din din clientela domnească, precumț

i a boierilor pământeni, se repercutează catastrofal asupra stării popula iei deș ț rând. La 1805, consulul francez Parrant constată că, în timp ce boierimea era foarte activă în plan politic, masa contribuabililor - ărănimea – rămâneaț „absolut pasivă”, i să găsea „în ultima stare de îndobitocire”, ceea ce îl făcea săș exclame: „Este permis, Dumnezeule, să se degradeze astfel specia umană?”. i totȘ la această dată, un alt călător francez în Principate, Leclerc, la rândul său, aminte te de „extorcările oribile”, care îi aduc pe ărani „în cea mai neagrăș ț mizerie”. (pp.51-52). -certurile dintre boieri pentru ocuparea înaltelor func ii în stat.țVezi i B.P Ha deu, Ultima cronică română din epoca Fanario ilor, Buc., 1884.ș ș ț

Toate dregătoriile se cumpără i se vând pe bani „din care poate socoti fie careș ș la ce batjocură au ajuns i Domnia i boierimea, i trebile lor, că nu era alt decâtș ș ș o tiranie i o ticălo ie asupra scăpa ilor i săracilor” (p. 110, Hasdeu, apud Isar,ș ș ț ș p. 54).