Post on 05-Nov-2019
- 1 -
MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE
UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRAŞOV FACULTATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORTURI MONTANE
INSTITUŢIE ORGANIZATOARE DE STUDII
UNIVERSITARE DE DOCTORAT
Curiţianu Ioana Maria
CONTRIBUŢII PRIVIND AMELIORAREA PERFORMANŢELOR
MOTRICE ŞI A COMPORTAMENTULUI TEHNICO-TACTIC PE
POSTURILE DE EXTREME ŞI PIVOT ÎN JOCUL DE HANDBAL, LA
ECHIPELE DE SENIORI DIN ROMÂNIA
CONTRIBUTIONS TO IMPROVE MOTOR PERFORMANCE AND
TECHNICAL AND TACTICAL BEHAVIOR ON WINGS AND LINE
PLAYERS FROM ROMANIAN HANDBALL TEAMS
REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT
Conducător ştiinţific:
Prof. univ. dr. Neamţu Mircea
BRAŞOV,
2014
- 2 -
MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE
Universitatea Transilvania din Braşov Bd. Eroilor 29, 500036 Braşov, Romania, Tel/Fax: +40 268 410525, +40 268 412088
www.unitbv.ro
D-lui (D-nei) ...........................................................................................................
COMPONENŢA
Comisiei de doctorat
ORDIN nr.7092 din 17.11.2014
PREŞEDINTE: - Prof. univ. dr. Lorand BALINT
PRODECAN - Facultatea de Educaţie Fizică şi Sporturi Montane
Universitatea “Transilvania” din Braşov
CONDUCĂTOR
ŞTIINŢIFIC:
- Prof. univ. dr. Mircea NEAMŢU
Universitatea “Transilvania” din Braşov
REFERENŢI: - Prof. univ. dr. Ion MIHĂILĂ
Universitatea din Piteşti
- Prof. univ. dr. Petru GHERVAN
Universitatea „Ştefan cel Mare” din Suceava
- Prof. univ. dr. Mirela DAMIAN
Universitatea “Ovidius” din Constanţa
Data, ora şi locul susţinerii publice a tezei de doctorat: data 17.12.2014, ora
10, sala QI7, corp Q, etajul I, sala 7 (sala de Consiliu a Facultăţii de Educaţie
Fizică şi Sporturi Montane).
Eventualele aprecieri sau observaţii asupra conţinutului lucrării, vă rog să le
trimiteţi în timp util, pe adresa de e-mail: ioana.curitianu@gmail.com
Totodată, vă invităm să luaţi parte la şedinţa publică de susţinere a tezei de
doctorat.
Vă mulţumesc!
- 3 -
PLANUL LUCRĂRII
PARTEA I
FUNDAMENTAREA TEORETICĂ,
CONCEPTUALĂ ŞI METODOLOGICĂ A TEMEI Rezumat
INTRODUCERE …………………………………………………………….. 1 11
CAPITOLUL I. ANTRENAMENTUL SPORTIV ŞI CARACTERUL SĂU
PROCESUAL....................................................................................................... 7
15
I.1. Antrenamentul sportiv, proces instructiv-educativ complex...................... 7 15
I.2. Antrenamentul sportiv în jocul de handbal...................................................... 9 17
I.2.1. Pregătirea fizică în cadrul jocului de handbal………………………….. 9
1.2.1.1. Pregătirea fizică generală…………………………………………….. 11
1.2.1.2. Pregătirea fizică specifică…………………………………………….. 12
I.2.2. Pregătirea tehnică în cadrul jocului de handbal……………………….. 13
I.2.3. Pregătirea tactică în cadrul jocului de handbal………………………… 13
I.3. Stadiul IV - antrenamentul de mare performanţă…………………… 14 17
CAPITOLUL II. GENERALITĂŢI CU PRIVIRE LA EVOLUŢIA ŞI
CARACTERISTICILE JOCUL DE HANDBAL............................................ 16
18
II.1. Stadiul actual al cunoaşterii în cercetarea specifică la nivel
internaţional…………………………………………………………………….. 16
18
II.1.1.Sistemul competiţional internaţional...................................................... 19
II.2.Stadiul actual al cunoaşterii în cercetarea specifică la nivel
naţional………………………………………………………………………… 19
20
II.2.1. Sistemul competiţional naţional.................................................................. 20
II.2.2. Apariţia jocului de handbal în România……………………………….. 22
II.3. Descrierea şi caracteristicile generale actuale ale jocului de
handbal................................................................................................................. 23
21
II.4. Caracterizarea efortului în jocul de handbal................................................. 26
CAPITOLUL III. CONCEPȚIA DE JOC, PREMISA REALIZĂRII
MODELULUI JUCĂTORULUI DE HANDBAL............................................ 28
24
III.1. Concepţia de joc în atac……………………………………………….. 28 24
III.2. Tendinţele şi cerinţele moderne ale handbalului de
performanţă……………………………………………………………………… 30
26
CAPITOLUL IV. METODOLOGIA ELABORĂRII MODELELOR DE
JOC ȘI PREGĂTIRE - MODELAREA, TIPURI DE MODELE,
MODELUL JUCĂTORULUI PE POSTURILE DE EXTREMĂ STÂNGĂ,
EXTREMĂ DREAPTĂ ȘI PIVOT……………………………………………. 32
28
IV.1. Modelarea. Definiţii, consensuri şi variaţii……………………………… 32
IV.2. Definirea conceptului de model………………………………………… 34
IV.2.1. Tipurile de modele utilizate în activitatea sportivă…………………….. 34
- 4 -
IV.3. Modelul integrativ de joc............................................................................. 36 28
IV.4. Dimensiunile constitutive ale modelului de joc şi modelului de
jucător……………………………………………………………………………. 40
IV.4.1. Tipuri de modele individuale pentru jocul de handbal………………… 44
IV.4.2. Etapele construirii modelelor individuale pe posture…………………. 44
IV.5. Modelul jucătorilor care activează pe posturile de extreme şi
pivot……………………………………………………………………………… 49
32
IV.6. Modelul jucătorilor care activează pe posturile de apărător lateral şi
central……………………………………………………………………………. 51
35
IV.7. Modelul somatic, motric, tehnico-tactic, psihic, funcţional al jucătorilor
care activează pe posturile de extreme.……………………………………….. 52
35
IV. 8. Modelul somatic, motric, tehnico-tactic, psihic, funcţional al care
activează pe postul de pivot……………………………………………………. 54
37
PARTEA A II - A
STUDIU PRELIMINAR PRIVIND EVOLUȚIA OFENSIVĂ A JUCĂTORILOR DE
SEMICERC ROMÂNI ÎNTR-O COMPETIȚIE DE ANVERGURĂ, COMPARATIV
CU CEA A JUCĂTORILOR ECHIPELOR CU REZULTATE BUNE LA NIVEL
INTERNAȚIONAL
CAPITOLUL V. DEMERSUL OPERAȚIONAL METODOLOGIC AL
CERCETĂRII PRELIMINARE……………………………………………… 56 39
V.1. Premisele cercetării……………………………………………………........ 56
V.2. Scopul, ipotezele şi obiectivele studiului preliminar……………………. 56 39
V.3. Metodologia cercetării ştiinţifice a studiului preliminar………………… 57 40
V.3.1. Analiza literaturii de specialitate……………………………………...... 58
V.3.2.Metoda observaţiei…………………………………………………. …… 59
V.3.3.Metoda chestionarului - metoda anchetei……………………………..... 60
V.3.4.Metoda experimentului pedagogic……………………………………… 61
V.3.5. Metoda analizei video…………………………………………………… 61
V.3.6. Metoda statistico-matematică de prelucrare şi interpretare a datelor…. 61
V.3.7. Metoda reprezentărilor grafice…………………………………………. 62
CAPITOLUL VI. ORGANIZAREA ACTIVITĂȚII EXPERIMENTALE
PRELIMINARE……………………………………………………………….. 63 40
VI.1. Eşantionul, locaţia, etapele şi strategia generală a cercetării
preliminare…………………………………………………………………….. 63
40
VI.2. Perioadele şi strategiile afectate studiului preliminar
…………………………………………………………………………………. 64
41
VI.3. Recoltarea, prelucrarea şi interpretarea datelor cercetării preliminare
………………………………………………………………………………….. 64
- 5 -
VI.3.1. Interpretarea datelor recoltate în urma aplicării metodei anchetei……. 64 41
VI.3.2. Recoltarea, prelucrarea şi interpretarea datelor, pentru determinarea
comportamentului tehnico-tactic al jucătorilor supuşi studiului
preliminar………………………………………………………………………. 73
44
VI.3.3. Analiza prestaţiei echipelor supuse activității experimentale
preliminare……………………………………………………………………… 79
49
VI.3.4. Concluzii şi propuneri pentru experimentul de bază …………………… 81 51
PARTEA A III-A
CONTRIBUŢII PERSONALE PRIVIND EFICIENŢA APLICĂRII
PROGRAMELOR DE PREGĂTIRE FIZICĂ ŞI TEHNICO-TACTICĂ PENTRU
JUCĂTORII CARE ACTIVEAZĂ PE POSTURILE DE EXTREMĂ STÂNGĂ,
EXTREMĂ DREAPTĂ ŞI PIVOT, COMPONENŢI AI ECHIPELOR DE
HANDBAL MASCULIN, NIVELUL SENIORI
CAPITOLUL VII. ORGANIZAREA ŞI DESFAŞURAREA CERCETĂRII
DE BAZĂ……………………………………………………………………… 83
52
VII.1 Premisele cercetării de bază……………………………………………… 83
VII.2. Scopul, ipotezele şi obiectivele cercetării de bază………………………. 83
VII.2.1. Scopul cercetării de bază………………………………………………. 83 52
VII.2.2. Ipotezele cercetării de bază……………………………………………. 84 52
VII.2.3. Obiectivele cercetării de bază……………………………………….... 84 53
VII.3. Procedura generală de lucru……………………………………………. 85 53
VII.4.Perioadele şi strategiile afectate experimentului de bază………………. 85
VII.5. Locul şi condiţiile de desfăşurare a cercetării…………………………. 86 54
VII.6. Metodele aplicate în cercetarea de bază………………………………. 86 54
VII.6.1. Metode de investigare a capacităţii motrice specifice jucătorilor de
handbal………………………………………………………………………… 86
VII.6.2. Metoda experimentului pedagogic……………………………………. 87 54
VII.6.3. Metoda statistico-matematică de prelucrare a datelor recoltate…….. 87
CAPITOLUL VIII. METODOLOGIA DIDACTICĂ APLICATĂ ÎN
CADRUL CERCETĂRII DE BAZĂ……………………………………….. 90
55
VIII.1. Cadrul general operaţional……………………………………………. 90 55
VIII.2. Documente de planificare şi sisteme de acţionare utilizate în vederea
instruirii în cadrul procesului de pregătire fizică şi tehnico-tactică a jucătorilor
de semicerc …………………………………………………………………….. 90
55
VIII.2.1. Plan anual de pregătire, pentru echipele de handbal masculin, nivelul
seniori…………………………………………………………………………… 91
56
CAPITOLUL IX. ARGUMENTAREA EXPERIMENTALĂ A
EFICIENŢEI APLICĂRII PROGRAMELOR DE PREGĂTIRE FIZICĂ
ŞI TEHNICO-TACTICĂ PENTRU JUCĂTORII DE SEMICERC,
COMPONENŢI AI ECHIPELOR DE HANDBAL MASCULIN DIN 98
- 6 -
CAMPIONATUL ROMÂNESC……………………………………………... 61
IX.1.Evoluţia dinamicii parametrilor motrici specifici jocului de handbal,
manifestaţi individual şi global de către jucătorii de semicerc ai echipelor
Steaua Bucureşti, Potaissa Turda şi C.S.M. Bucureşti – în cadrul
experimentului de bază………………………………………………………… 98
61
IX.2. Analiza statistico-matematică comparativă a dinamicii parametrilor
tehnico-tactici ofensivi, înregistraţi de jucătorii echipelor de handbal masculin
Steaua Bucureşti, Potaissa Turda şi C.S.M. Bucureşti, în cadrul experimentului
de bază ………………………………………………………………………… 107
66
IX.3.Analiza comparativă a dinamicii acţiunilor tactice individuale şi colective
de atac şi a fazelor jocului, pentru jucătorii de semicerc care activează la
echipele de handbal masculin Steaua Bucureşti, Potaissa Turda şi C.S.M.
Bucureşti în cadrul experimentului de bază………………………………….. 138
74
CAPITOLUL X. CONCLUZII ŞI PROPUNERI…………………………. 146 80
X.1. Concluzii teoretice………………………………………………………… 146 81
X.2. Concluzii metodologice…………………………………………………... 146 81
X.3. Concluzii specifice cercetării experimentale…………………………….. 147 82
X.4. Propuneri metodologice………………………………………………….. 153 87
BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………… 154 88
ANEXE
- 7 -
WORK PLAN
PART I
THEORETICAL, CONCEPTUAL AND METHODOLOGICAL
CONSIDERATIONS REGARDING THE THEME Summary
INTRODUCTION ………………………………………………………………….. 1 11
CHAPTER I. PROCEDURAL CHARACTER OF SPORTS
TRAINING.............................................................................................................. 7 15
I.1. Sports training, complex educational process................................................. 7 15
I.2 . Sports training in the handball game ................................................................ 9 17
I.2.1. Physical training in handball ....................................................................... 9
1.2.1.1 . General physical preparation .................................................................. 11
1.2.1.2 . Specific physical preparation ................................................................... 12
I.2.2 . Technical training in handball .................................................................... 13
I.2.3 . Preparing tactic in handball......................................................................... 13
I.3. Stage IV - training high performance.............................................................. 14 17
CHAPTER II. GENERAL CHARACTERISTICS AND EVOLUTION OF
THE HANDBALL GAME................................................................................... 16 18
II.1. Current state of knowledge in specific international research......................... 16 18
II.1.1. International competitional sistem................................................................... 19
II.2. Current state of knowledge in specific national research................................ 19 20
II.2.1 . The national competitional sistem................................................................ 20
II.2.2 . The emergence of handball in Romania........................................................ 22
II.3. Description and general characteristics of the current handball
game....................................................................................................................... 23 21
II.4. Characterization of effort in the handball game............................................. 26
CHAPTER III. GAME CONCEPT, PREMISE OF ACHIEVING THE
HANDBALL PLAYER MODEL.......................................................................... 28 24
III.1. Handball game concept in attack..................................................................... 28 24
III.2. Trends and performance requirements of modern handball ............................... 30 26
CHAPTER IV. METHODOLOGY FOR DEVELOPING TRAINING AND
GAME MODELS - MODELING, TYPES OF MODELS , PLAYER MODELS
ON WINGS AND LINE PLAYER POSITIONS................................................. 32 28
IV.1. Modeling . Definitions, consensus and variations ........................................ 32
IV.2 . Definition of model ...................................................................................... 34
IV.2.1 . The types of models used in sport ............................................................ 34
IV.3. Integrative model of the game ...................................................................... 36 28
IV.4 . Constitutive dimensions of the game and game player models.................... 40
IV.4.1 . Types of individual models for the game of handball ................................. 44
IV.4.2 . Stages of building individual models by positions ...................................... 44
- 8 -
IV.5. The model for players operating on wings and pivot positions ................... 49 32
IV.6. The model of players on the side and central defender positions.................. 51 35
IV.7. The somatic, motor, technical, tactical, physical, functional model of players
operating in wing positions................................................................................... 52 35
IV.8. The somatic, motor, technical, tactical , physical , functional model of players
operating on pivot positions................................................................................. 54 37
PART II
PRELIMINARY STUDY ON THE OFFENSIVE EVOLUTION OF ROMANIAN
PLAYERS OPERATING ON WINGS AND PIVOTS IN AN INTERNATIONAL
COMPETITION, COMPARED TO THE RESULTS OF PLAYERS WITH BETTER
INTERNATIONAL RESULTS
CHAPTER V. THE METHODOLOGICAL APPROACH OF THE
RESEARCH......................................................................................................... 56 39
V.1 . Prerequisites research................................................................................... 56
V.2. Purpose , assumptions and preliminary study objectives.............................. 56 39
V.3 . Research methodology of the preliminary study.......................................... 57 40
V.3.1 . Literature review......................................................................................... 58
V.3.2.Observation method....................................................................................... 59
V.3.3.Survey method............................................................................................... 60
V.3.4. Pedagogical experiment method................................................................... 61
V.3.5 . Video analysis method................................................................................. 61
V.3.6 . Statistical and mathematical method for processing and interpretation of the
data........................................................................................................................ 61
V.3.7 . Graphic representation method................................................................... 62
CHAPTER VI. ORGANIZATION OF THE PRELIMINARY
EXPERIMENT………………………………............................................................ 63 40
VI.1. Sample, location, stages and the overall strategy of the preliminary
research................................................................................................................. 63 40
VI.2. The preliminary experiment stages................................................................. 64 41
VI.3. Harvesting, processing and interpretation of preliminary research
data....................................................................................................................... 64
VI.3.1. Interpretation of data, collected by applying the investigation
method................................................................................................................... 64 41
VI.3.2. Harvesting , processing and interpretation of data, to determine the
technical and tactical behavior of players undergoing in the preliminary
research................................................................................................................... 73 44
VI.3.3. Analysis of the team play, for teams submitted during the preliminary
study....................................................................................................................... 79 49
VI.3.4. Conclusions and suggestions for the basic experiment.................................. 81 51
- 9 -
PART III
PERSONAL CONTRIBUTIONS REGARDING THE EFFICIENCY IN APPLYING
PHYSICAL, TECHNICAL AND TACTICAL TRAINING PROGRAMS FOR PLAYERS
OPERATING ON THE LEFT , RIGHT WINGS AND PIVOT POSITIONS,
COMPONENTS OF ROMANIAN HANDBALL TEAMS
CHAPTER VII. THE ORGANIZATION OF THE BASIC
RESEARCH.......................................................................................................... 83 52
VII.1 Premises of basic research............................................................................. 83
VII.2 . Purpose , assumptions and basic research objectives................................. 83
VII.2.1 . The goal of the basic research................................................................... 83 52
VII.2.2 . Basic research hypotheses.......................................................................... 84 52
VII.2.3 . Basic research objectives........................................................................... 84 53
VII.3 . General work procedure............................................................................. 85 53
VII.4. Periods and strategies affected for the basic experiment.............................. 85
VII.5. Location and conditions for conducting the research ……………………… 86 54
VII.6. Research methodology of the basic study ………………………………… 86 54
VII.6.1. Investigation methods upon the specific motor capacity of handball
players........................................................................................................... ......... 86
VII.6.2. Pedagogical experiment method.................................................................. 87 54
VII.6.3. Statistical and mathematical method for processing the harvested data...... 87
CHAPTER VIII. TEACHING METHODOLOGY APPLIED IN THE BASIC
RESEARCH........................................................................................................... 90 55
VIII.1. Operational framework............................................................................. 90 55
VIII.2. Planning Documents and actional systems used in the process of physical,
technical and tactical training of 6m line players................................................... 90 55
VIII.2.1 . Annual training plan for handball teams, senior level(MODEL)................. 91 56
CHAPTER IX. EXPERIMENTAL ARGUMENTS UPON THE EFFICIENCY
OF APPLYING PHYSICAL, TECHNICAL AND TACTICAL PROGRAMS
FOR PLAYER OPERATING ON THE LEFT , RIGHT WINGS AND PIVOT
POSITIONS, COMPONENTS OF ROMANIAN TEAMS, SENIOR
LEVEL.................................................................................................................... 98 61
IX.1. Evolution of specific motor parameters, individually and globally manifested
by wings and pivot players of teams Steaua Bucharest, Potaissa Turda and C.S.M.
Bucharest - the basic experiment............................................................................ 98 61
IX.2. Statistical and mathematical analysis of technical and tactical parameters of
attack for 6m line players, activating in men's handball teams Steaua Bucharest,
Potaissa Turda and C.S.M. Bucharest in the basic experiment.............................. 107 66
IX.3. Comparative analysis of individual and collective tactical actions and phases
of the attack game, used by players operating on wings and pivots, from teams
Steaua Bucharest, Potaissa Turda and C.S.M. Bucharest in the basic
experiment.............................................................................................................. 138 74
- 10 -
CHAPTER X. CONCLUSIONS AND PROPOSALS............................................ 146 80
X.1 . Theoretical Conclusions................................................................................ 146 81
X.2 . Methodological Conclusions.............................................................................. 146 81
X.3 . Specific conclusions of the experimental research......................................... 147 82
X.4 . Methodological Proposals.............................................................................. 153 87
REFERENCES......................................................................................................... 154 88
APPENDIX
- 11 -
INTRODUCERE
Handbalul de performanţă a ajuns, în zilele noastre, pe o treaptă înaltă de
dezvoltare, din aceste motive apare tot mai pregnantă necesitatea analizei tuturor
aspectelor sale ştiinţifice. Dezvoltarea sa continuă îi determină atât pe teoreticieni,
cât şi pe practicieni, să studieze permanent şi să actualizeze problemele legate de
conţinutul jocului competiţional, aspecte care orientează procesul de pregătire.
(Foretic N. ş.c., 2011, pp. 243-247; Taborsky F., 2011, pp. 7-13). În cadrul acestui
proces de pregătire, accentul cade, din ce în ce mai mult şi pe acţiunile individuale
şi colective de atac, acestea având o mare însemnătate în jocul de ansamblu al
echipei.
Accelerarea creşterii rezultatelor sportive pe plan mondial, caracteristică
esenţială a ultimei perioade de timp, determină modificări în cele mai importante
domenii ale activităţii sportive. Jocurile Olimpice, Campionatele Mondiale,
competiţiile continentale şi cele naţionale, solicită în permanenţă o pregătire
calitativ superioară, în deplină concordanţă cu modelul competiţional (Gutierrez A.
ş.c., 2011, pp. 248-251; Marczinka Z. ş.c., 2011, pp. 89-93; Massuça L.M. ş.c.,
2011, pp. 282-286). Această pregătire superioară se poate realiza numai printr-o
activitate ştiinţifică, care înlocuieşte spontaneitatea şi rutina în determinarea
conţinutului procesului de antrenament al sportivului, asigurând o fundamentare
riguros ştiinţifică (Hianik J. ş.c., 2011, pp. 252-256).
Generalizând şi analizând practica pregătirii sportivilor de performanţă în
ţările cu tradiţii în acest domeniu şi anume Franța, Spania, Rusia, Germania,
rezultatele multiplelor cercetări în domeniul teoriei şi metodicii antrenamentului
sportiv, desfăşurate în ultimii ani, ne permit să caracterizăm direcţiile de bază care
au determinat progresul acestui sport pe plan mondial. Aceste direcţii sunt:
creşterea volumului de acţiuni, prin reducerea treptată a timpilor morţi; creşterea
importanţei şi frecvenţei jocului în aer, ca urmare a creşterii taliei jucătorilor şi a
ameliorării detentei lor; jocul pe spaţii reduse; importanţa tot mai pregnantă a
luptei în raport 1:1, prin utilizarea acţiunilor tactice individuale de atac, a
circulaţiilor tactice pentru asigurarea superiorităţii numerice şi plasarea jucătorilor
în poziţie optimă, din punct de vedere al eficienţei; asigurării unei tehnici optime,
prin ameliorarea psihomotricităţii jucătorilor.
Conţinutul jocului de handbal şi complexitatea modalităţilor de punere în
aplicare în jocurile oficiale s-au îmbunătăţit constant, prin capacitatea creativă a
jucătorilor şi antrenorilor, care au adoptat şi valorificat rezultatele cercetărilor
fundamentale şi aplicative din domeniul celor mai importante ştiinţe exacte şi
umaniste, aceste cercetări fundamentând şi vor perfecţionând permanent metodica
specifică de realizare a procesului de instruire în jocul de handbal.
- 12 -
Gradul de actualitate al lucrării
Handbalul internaţional a evoluat spre o direcţie caracterizată de forţă.
Criteriul general în determinarea nivelului de pregătire sportivă al jucătorului şi
echipei îl reprezintă forţa şi numărul aruncărilor la poartă. Acest model se
subordonează pregătirii fizice şi tehnice, în dependenţă directă, a aruncării
puternice, a pregătirii tactice, în atac şi apărare. Este necesară şi reevaluarea
conceptelor metodologice, a eficienţei mijloacelor tehnico - tactice cunoscute şi
găsirea altora care să corespundă actualei concepţii de joc.
În cazul handbalului, tipul de jucător trebuie să se ridice la nivelul cerinţelor
lansate pe piaţa mondială a acestei discipline. Este necesar ca sportivul, să fie
capabil să îndeplinească sarcinile unui joc aflat într-o continuă creştere a vitezei, a
înaltei măiestrii cu care se aplică conţinuturile tehnico-tactice, unei uzuri fizice şi
mai ales psihice, să răspundă pozitiv unui joc diversificat şi determinat de
abilităţile oponentului şi să fie cu o fracţiune de secundă înaintea unui adversar în
aplicarea unor game variate de procedee tehnice şi acţiuni tactice. Acestor genuri
de acţiuni trebuie să răspundă antrenorii în pregătirea sportivilor lor, pentru ca
aceştia să îndeplinească solicitările ridicate determinate de cerinţele actuale
internaţionale, reflectate în derularea jocului modern de handbal.
În afară de caracteristicile fizice, antrenorii trebuie să ia în considerare și să
analizeze capacitatea jucătorilor de a interacționa cu mediul înconjurător și de a lua
cele mai bune decizii individuale și colective în joc (Araújo D. ş.c., 2006, pp. 653-
676).
Lucrarea de faţă aduce o serie de elemente de actualitate şi originalitate
pentru disciplina handbal, în sensul că, îşi propune ameliorarea evoluţiei
jucătorilor de semicerc în cadrul jocului ofensiv, posturi de joc mai puţin vizate în
procesul de pregătire şi nevalorificate la potenţial maxim în cadru competiţional.
Este bine cunoscut faptul că, în ierarhia handbalului de performanţă, echipa
naţională a României, nu se ridică la nivelul celei din urmă cu 50 ani, care a fost
cvadruplă campioană mondială între anii 1961 -1974 şi vicecampioană olimpică la
Montreal, în anul 1976. Motivele celor enunţate sunt date de faptul că, jocul de
handbal a evoluat, concepţia de joc s-a schimbat, se observă modificări în ceea ce
priveşte modelul somatic şi tehnico-tactic al jucătorilor, fazele de joc se succed cu
repeziciune de la o poartă la alta, măiestria tehnico-tactică de care dau dovadă
jucătorii oferă spectaculozitate acestui joc sportiv, iar procesul de antrenament s-a
modernizat. Aceste date sunt reflectate şi prin studiile efectuate pe plan
internaţional de majoritatea cercetărilor, studii centrate preponderent pe direcţiile
menţionate anterior. Din cadrul acestora, noi am ales să investigăm şi să găsim
soluţii de acţionare, confirmate experimental, asupra gradului de cooperare şi
colaborare dintre jucătorii celor două linii de atac ai unei echipe şi importanţa
evoluţiei pozitive a jucătorilor de semicerc. În realizarea celor menţionate, am
focalizat procesul de antrenament sportiv pe direcţia ameliorării relaţiilor de joc
dintre jucătorii componenţi ai echipei, a îmbunătăţirii colaborării dintre ei, precum
- 13 -
şi dezvoltarea calităţilor motrice şi îmbogăţirea bagajului tehnico-tactic al
jucătorilor de semicerc.
Modelul de joc al extremelor şi pivoţilor se structurează pe baza multor
înregistrări şi date privind evoluţia echipelor la înaltul nivel. Având la bază
tendinţele handbalului pe plan mondial, se propune actualizarea şi îmbunătăţirea
concepţiei româneşti de concurs şi pregătire, la nivelul eşalonului de mare
performanţă.
În concluzie, tema studiată este de mare actualitate, înscriindu-se în
preocupările multor specialişti, inclusiv a specialiştilor oricărui club sportiv,
angrenat într-o competiţie de anvergură.
Importanţa şi scopul lucrării
Importanţa teoretică a lucrării reiese din faptul că, ea pune în evidenţă
metode şi mijloace de pregătire pentru jucătorii de semicerc, în cadrul jocului în
atac - un compartiment important, în care întâlnim o diversitate de procedee
tehnice şi acţiuni tactice individuale şi colective precum şi mijloace specifice de
instruire, eficienţa întregii echipe fiind de mare importanţă în realizarea victoriei
finale. Această cercetare cumulează o cantitate însemnată de date, în ceea ce
priveşte utilizarea unor modele de programe de pregătire fizică şi tehnico-tactică,
create pentru valorificarea evoluţiei jucătorilor extreme şi pivoţi.
Abordarea temei are în vedere elucidarea unor aspecte de mare sensibilitate
ce apar în procesul de instruire la nivelul seniorilor, de care depinde în mare
măsură realizarea performanţei sportive absolute.
Scopul cercetării reiese din faptul că, ne-am propus ca în activitatea
științifică, să selecţionăm, planificăm, verificăm un set de mijloace de instruire, în
vederea creşterii capacităţii de performanţă, prin dezvoltarea calităţilor motrice şi
efectuarea cu indici sporiţi de rapiditate și siguranță a celor patru faze ale jocului
ofensiv. De asemenea, metodologia concepută are în vedere şi îmbunătăţirea
relaţiilor de cooperare şi colaborare între jucătorii celor două linii de atac.
Pentru realizarea acestor deziderate, am apelat la metode şi sisteme de
acţionare, pe care le-am adaptat la particularităţile pregătirii dar şi la cele ale
sportivilor vizaţi.
Motivarea alegerii temei
Motivul primordial în alegerea acestei teme, survine din interesul pe care l-
am manifestat pe parcursul ultimilor ani, pe direcţia cunoaşterii aspectelor ce ţin de
jocul de handbal, precum şi a problematicii deosebit de complexe a pregătirii fizice
şi tehnico-tactice, în contextul şi sub influenţa derulării unor programe de pregătire
pentru jucătorii de semicerc.
Schimbările survenite în jocul de handbal masculin la nivel internaţional,
creşterea ritmului, a mobilităţii jucătorilor în sistemele de joc, atât în fazele de atac
- 14 -
cât şi în cele de apărare, ne-au determinat să facem o analiză a evoluţiei
handbalului românesc.
Un alt motiv important în alegerea acestei teme, este nevalorificarea în
handbalul românesc a potenţialului jucătorilor care activează pe posturile de
semicerc. Aceste posturi depindeau în trecut, în mare măsură, de acţiunile
jucătorilor din linia de 9m. Se pare că, în cadrul echipelor străine care evoluează în
competiţii de anvergură precum, Liga Campionilor, Cupa E.H.F., Cupa Cupelor,
Cupa Challenge, utilizarea jucătorilor care activează pe posturile de semicerc, este
realizată la un potenţial ridicat, motiv pentru care aceste echipe au rezultate bune la
nivel internaţional.
Motivele care m-au determinat să aleg ca subiecţi ai activităţii experimentale
de bază, jucătorii de semicerc ai echipelor de handbal masculin din campionatul
românesc, sunt date de două aspecte. Primul este asociat cu necesitatea de a
ameliora relaţiile de colaborarea şi cooperare dintre jucătorii componenţi ai echipei
şi de a îmbunătăţii rezultatele echipelor româneşti la nivel internaţional, pentru a
putea spera la o mai bună clasare a lor, în topul ierarhiei internaţionale. Al doilea
aspect, este legat de vârsta subiecţilor, care se află în cazul cercetării noastre, în
perioada senioratului.
Stadiul actual al cunoaşterii, rezultat din literatura de specialitate
Există o literatură destul de vastă care oglindeşte preocuparea unor
specialişti, care vizează eficienţa pe posturi a jucătorului, aceste aspecte fiind
studiate de autori precum Gruić I. ş.c., (2006, pp. 164-175) şi Ohnjec K. ş.c.,
(2008, pp. 69-79). Alţi autori au realizat cercetări legate de eficienţa în funcţie de
zonele de aruncare, dintre aceştia îl menţionăm pe Rogulj N., (2000, pp. 64-74).
Studii privind eficienţa diferitelor modalităţi de aruncare au fost realizate de
specialişti precum Delija K. şi Šimenc Z., (1994, pp. 51-54), Vuleta D. ş.c., (2003,
pp. 168-183).
Alte studii au fost efectuate pe diferenţele între eficienţa aruncărilor unei
echipe (Apitzs E. ş.c., 1997, pp. 1395-1398; Taborsky F., 2008), influenţa
elementelor tactice şi a finalizării atacului asupra rezultatului final al unui joc
(Srhoj V. ş.c., (2001, pp. 611-617); Rogulj N. ş.c., (2004, pp. 739-746 şi 2009, pp.
15-20).
Unii autori consideră că jocul de handbal, este un sport complex intermitent,
care necesită din partea jucătorilor capacităţi aerobe şi anaerobe bine dezvoltate.
Dintre aceştia, mai edificatori sunt: Delamarce P. ş.c., (1987, pp. 55-59);
Gorostiaga E. M. ş.c., (2006, pp. 357-366). Abilitaţile motrice, cum ar fi
sprinturile, săriturile, flexibilitatea, viteza şi aruncarea sunt considerate ca aspecte
importante ale jocului, care contribuie la performanţa înaltă a echipei. Aceste
precizări au fost realizate de următorii autori: Granados C. ş.c., (2007, pp. 850-
867); Marques M., Gonzalez-Badillo J., (2006, pp. 536-571); Marczinka (1993).
Srhoj V. ş.c., (2002, pp. 219-227) şi Skoufas D. ş.c., (2003, pp. 469-484). Aceştia
- 15 -
consideră că, în modelul modern al jucătorului de handbal, caracteristicile
antropometrice specifice, joacă un rol de susţinere a performanţelor sportivilor în
condiţii reale de concurenţă.
În urma studierii literaturii de specialitate, am constatat că, handbalul actual
cunoaşte o dezvoltare continuă, la fiecare competiţie internaţională tezaurul
tehnico-tactic al jocului se îmbogăţeşte cu elemente noi, ceea ce demonstrează că
dispune de reale perspective şi este departe de vremea unei stabilizări depline.
Jocul modern se desfăşoară în mare viteză, în ritm susţinut, fapt ce presupune
depunerea unor eforturi fizice foarte mari. Pe lângă viteza de execuţie, de
deplasare şi de reacţie, rezistenţă generală şi specifică, îndemânare în executarea
fentelor şi schimbărilor de direcţie, pe lângă mobilitatea şi supleţea necesare
executării celor mai complicate acţiuni, a forţei de aruncare, a coordonării şi
echilibrului, mai este necesar să fie dezvoltat şi simţul mingii, simţul partenerului,
care realizează siguranţa îndeplinirii corecte a sarcinilor de joc.
Dintre cei care semnalează faptul că pregătirea fizică a jucătorilor de
handbal, ocupă un loc aparte în cadrul echipei, lucru impus de specificul postului
pe care este specializat, dar şi de calităţile individuale cerute, îi menţionăm pe
următorii autori: Trofin E., Grigorovici S., (1967, pp. 16-21); Cercel P. (1983, pp.
13-15); Ghermănescu I.K., (1983, p. 188); Sotiriu R., (1998, pp. 76-85). O
excelentă pregătire fizică, condiţionată de o motricitate deosebită prelucrată la cote
maxime, reprezintă azi pentru un jucător şi o echipă de valoare, o condiţie absolută
şi indispensabilă în practicarea jocului de handbal.
Un alt grup de autori consideră că jocul modern este în primul rând o
întrecere a posibilităţilor fizice şi apoi a celorlalte componente. Dintre ei, îi
menţionăm pe: Bota I.,(1984, pp. 18-41); Colibaba - Evuleţ D., Bota I., (1998, p.
78); Sotiriu R., (1998, pp. 76-85); Negulescu I., (2000, pp. 25-70); Hantău C.,
(2000, pp. 76-136); Bompa O.T., (2003, p. 63).
CAPITOLUL I
ANTRENAMENTUL SPORTIV ŞI CARACTERUL SĂU PROCESUAL
Antrenamentul sportiv, proces instructiv-educativ complex
În literature de specialitate, conceptul de antrenament sportiv, în viziunea
diferiţilor autori, cunoaşte diverse definiţii: ”antrenamentul este un proces
pedagogic ce asigură perfecţionarea într-un anumit sport, ridicarea capacităţii
generale de lucru a organismului şi pregăteşte omul pentru munca şi apărarea
patriei. Se realizează prin efectuarea exerciţiilor fizice sistematice, în condiţiile
unui regim de igienă şi control medical”1, sau “antrenamentul sportiv este procesul
1 Krestovnikov, M., A., (1953). Studii fiziologice ale exerciţiilor fizice. Editura Cultură şi Sport,
Bucureşti, pp. 65-70.
- 16 -
planificat al pregătirii sportivilor în vederea realizării unor rezultate superioare”2,
sau “antrenamentul sportiv este un proces pedagogic de educare şi instruire a
sportivului şi nu un proces de dresaj”3.
Din perspectiva lui Dragnea (1996, p. 352) “antrenamentul sportiv este un
proces de lungă durată, conceput ca un sistem motric - funcţional, în vederea
realizării unei conduite performante în concurs. Această conduită este rezultatul
adaptării superioare a organismului la eforturi fizice şi psihice intense.”4
După Weineck (1997, p. 15) antrenamentul este “o acţiune complexă, care
exercită un efect sistematic şi specific asupra nivelului performanţei sportive şi a
capacităţii optime de performanţă în condiţii de pregătire şi competiţie"5.
Drăgan (1978, p.37), caracterizează antrenamentul ca fiind „un proces
complex, psihosocial, morfofuncţional şi metodico-pedagogic, care urmăreşte
crearea unui individ multilateral dezvoltat, cu un grad superior de rezistenţă la
diverşi factori ai mediului ambiant, cu o înaltă capacitate de efort şi un echilibru
neurocortical şi endocrino-vegetativ adecvat, materializate în posibilitatea obţinerii
unor performanţe sportive deosebite”6.
Epuran, Holdevici, Toniţa (2008, p. 215), urmărind realizarea adaptării
progresive a fiinţei umane la solicitările sportului, consideră că antrenamentul îl
învaţă pe sportiv să se autoregleze, să treacă din stadiul de condiţionare
asociaţionistă la cel de decizie raţională, la reglare de optimizare şi dezvoltare până
în stadiul de creaţie.
În viziunea autorilor Apostol (1998, p.48); Demeter (1972, p. 351); Drăgan
(1994, p. 516 ), prin antrenamentul sportiv se înţelege „totalitatea solicitărilor
organismului, care determină adaptarea funcţională şi morfologică a acestuia prin
creşterea capacităţii de efort”7.
Majoritatea activităţilor fizice încorporează elemente de forţă (sau putere),
viteză, arie de mişcare sau unele combinaţii ale acestor elemente. Dintre autorii
care afirmă acest fapt, îi amintim pe: Ardelean (1982, p.186); Baroga (1984,
p.421); Timnea (2010, p.118). Deşi talentul este foarte important, capacitatea
unui sportiv de a se concentra în timpul antrenamentului şi de a se relaxa în
competiţie, poate face diferenţa în atingerea unui obiectiv.
2 Harre, D., (1973). Teoria antrenamentului sportiv. Editura Stadion, Bucureşti, p. 302.
3 Ozolin, N., G., (1972). Metodica antrenamentului sportiv. (traducere) Editura Stadion,
Bucureşti, pp. 10-25. 4 Dragnea, A.,(1996). Antrenamentul sportiv. Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, p. 352.
5 Weineck, J., (1997). Manuel D’Entrainement. Edition Vigot, Paris, p. 15, pp. 32-41.
6 Drăgan I., ( 1978). Refacerea organismului după efort. Editura Sport-Turism, Bucureşti, p. 37.
7Apostol, I., (1998). Ergofiziologie. Editura Universităţii ,,Al.I.Cuza”, Iaşi, p. 48.
- 17 -
Platonov (1988, p.245) consideră că, pentru a merge dincolo de talentul
moştenit, un sportiv trebuie să se concentreze asupra adaptării fiziologice în timpul
antrenamentului.
Faza specifică unei discipline sportive a antrenamentului specializat, care
apare în primii ani de pregătire, este deosebit de importantă pentru toţi sportivii de
nivel naţional şi sportivii de elită, care doresc să obţină anumite efecte de pe urma
antrenamentului. (Bompa, 2006, p.17).
Antrenamentul sportiv în jocul de handbal
Teodorescu L. (1975, p. 223), consideră antrenamentul în domeniul unui
joc sportiv ca “un proces specializat de dezvoltare şi formare a personalităţii
jucătorului-considerat individual, cât şi integrat în echipă - sub aspectul
perfecţionării sale fizico-sportive, în vederea realizării unei capacităţi maxime de
performanţă, a unei disponibilităţi pentru performanţe foarte înalte, cu caracter
permanent", precum şi faptul că ,,prin antrenament se realizează modificări în
organism, adaptări ale personalităţii sportivului, concretizate printr-o stare
calitativă nouă, determinată de acumulările sistematice efectuate într-o anumită
perioadă de pregătite"8.
Când se discută de conţinutul antrenamentului sportive, trebuie să se ţină
seamă de elementele constitutive fundamentale ale procesului instructive-educativ
şi anume: pregătirea fizică, tehnică, tactică, psihologică şi teoretică.
Stadiul IV - antrenamentul de mare performanţă
Stadiul IV corespunde lucrului cu sportivii consacraţi, de mare performanţă
şi reprezinta ultima etapă de fructificare a pregătirii pe termen lung.
În cadrul acestuia, conţinutul şi structura antrenamentului sunt orientate spre
atingerea performanţei sportive maxime. Planificarea antrenamentului este
individualizată, mergându-se pe aceasta chiar şi în sporturile de echipa, unde
capătă forme speciale. La baza întregului proces de planificare, stă calendarul
competiţional şi realizarea formei sportive maxime la cea mai importantă
competiţie sau la seria de competiţii ce va participa.
Sarcina principală a acestui stadiu este stabilirea de cătrea sportivi, împreună
cu antrenorul şi în dependenţă de factorii de răspundere, a obiectivelor de
performanţă şi a condiţiilor necesare realizării acestora.
Obiectivele de performanţă sunt:
- creşterea capacităţii de performanţă la nivel maxim, în cadrul fiecărui
microciclu;
- amplificarea la un nivel ridicat, a complexităţii efortului prin utilizarea cu
prioritate a mijloacelor competiţionale;
8Teodorescu, L., (1975). Probleme de teorie şi metodică în jocurile sportive. Editura Sport-
Turism. Bucureşti, p. 223
- 18 -
- dezvoltarea rezistenţei la stresul determinat de antrenament, competiţii şi
mass-media, prin folosirea unor mijloace eficiente de refacere fizică şi
psihică (psihoterapie, psihoreglare, mijloace farmacologice);
- clarificarea şi înţelegerea raporturilor contractuale, eventual prin angajarea
unor specialişti în domeniu;
CAPITOLUL II
GENERALITĂŢI CU PRIVIRE LA EVOLUŢIA ŞI CARACTERISTICILE
JOCUL DE HANDBAL
Stadiul actual al cunoaşterii în cercetarea specifică la nivel internaţional
Pe parcursul mai multor decenii de cercetare, au fost realizate lucrări care
observă modaliatatea de a obţine performanţe în cadrul jocului de handbal. Având
la bază aceste cercetări, s-au efectuat recomandări în vederea ameliorării
comportamentului tehnico-tactic al jucătorilor, dar şi îmbunătăţirii procesului de
antrenament.
Analiza literaturii de specialitate arată că, pe baza dezvoltării rapide a
tehnologiei în acest domeniu, au apărut metode pentru a analiza structura tactică a
jocurilor sportive. Dintre cercetătorii care au studiat aceste aspect îi menţionăm pe:
Winkler W. ş.c., (1991, pp. 25-31); Loy R., (1994, pp. 39-46; 1995, pp. 15-20 ;
1996a, pp. 17-20 ; 1996b, pp. 53-57); Bernwick şi Müller (1995, pp. 11-14);
Müller şi Lorenz (1996, pp. 59-62); Remmert şi Steinhöfer (1998, pp. 47-51).
Lenzen Benoit, în articolul publicat în anul 2009, a efectuat un studiu care
investighează elementele implicate în luarea deciziilor în cadrul jocului de
handbal. Două aspecte au fost de mare interes pentru realizarea acestei cercetări,
relaţia dintre planificare şi acţiune şi coordonarea dintre percepţie şi acţiune.
De asemenea, au fost efectuate studii cu privire la modalitatea de abordare a
tehnicii şi tacticii în procesul de pregătire. Unele dintre acestea au confirmat
influenţa superioară a tacticii asupra dezvoltării capacităţii de decizie şi a obţinerii
de cunoştinţe, Turner (1996, pp. 46-48); Allison (1997, pp. 17-21); Griffin,
ş.c.(1995, p. 64).
Rogulj (2004, pp. 739-746), a realizat o cercetare privind acţiunile tactice
colective întâlnite în jocul ofensiv şi consideră că esența acestora este de a angaja
util, potențialele disponibile într-un mod în care spaţiul şi timpul sunt mai puțin
favorabile echipei adverse. Acest lucru presupune utilizarea optimă a
caracteristicilor specifice fiecărui individ, prin alocarea de sarcini compatibile în
concordanţă cu abilitățile sale, în funcție de activitatea jucatorilor echipei adverse.
Acest studiu a fost limitat în determinarea vitezei de pasare a mingii, durata
atacurilor şi circulația mingii. În urma cercetării, s-a considerat că utilizarea
punctajelelor individuale pe un anumit procedeu tehnic, poate ajuta în descoperirea
eficientei ofensive.
- 19 -
Malina R.M. ş.c., într-un articol realizat în anul 2007, (pp. 290-295),
consideră că tehnica este o caracteristică complexă a jocurilor cu mingea și prin
urmare, evaluarea unor parametrii tehnici pe baza scorurilor individuale ar fi utilă.
Studiile anterioare realizate de către specialişti precum: Fradet ş.c, (2004,
pp. 439-447); Gorostigia ş.c. ( 2005, pp. 225-232); Joris ş.c. ( 1985, pp. 409-414);
Pori ş.c. (2005, pp. 40-49); Sibila ş.c. (2003, pp. 19-26); Van den Tillaar și Ettema
(2003, pp. 211-219; 2004, pp. 423-434); Wagner și Müller (2008, pp.54-71),
asupra procedeelor de aruncare utilizate, au analizat procedeele de aruncare la
poartă de pe loc, din alergare şi din săritură. Aceşti autori au identificat viteza de
eliberare a mingii ca principal factor de performanță, care determină mișcarea de
aruncare. Dintre aceste trei procedee de aruncare diferite, aruncarea din săritură
este procedeul tehnic cel mai frecvent utilizat. Wagner ş.c. (2008, pp. 54-71), a
constatat că 73 - 75% din procentul aruncărilor s-a realizat prin aruncari la poartă
din săritură.
Chaouachi ş.c., (2009, pp. 151-157) şi Milanese ş.c. ( 2011, pp. 1301-
1309), sunt de părere că performanța în handbal, este într-o oarecare măsură
determinată de caracteristicile antropometrice ale sportivilor și este posibil ca
aceste caracteristici să diferențieze jucătorii care participă în diferite nivele
competiţionale.
Vila ş.c. (2012, pp. 2146-2155) şi Chaouachi ş.c. (2009, pp. 151-157),
consideră că fiecare poziție specifică în joc impune atribute fiziologice și fizice
unice, determinate de cerințele tehnice și tactice ale fiecărui post, în scopul de a
maximiza performanţa pe terenul de joc.
Hasan ș.c., (2007, pp. 3-12), a comparat profilurile antropometrice ale
jucătorilor englezi cu cele ale asiaticilor din diferite țări. Rezultatele au demonstrat
diferențe semnificative în înălțime, masă corporală, procent de grasime corporală,
adipozitatea și masă musculară. În plus, nu a existat nici o diferență semnificativă
în ceea ce privesc vârstă, înălțimea, masă corporală, procentul de grăsime
corporală și masă musculară, în funcţie de pozițiile pe care evoluează în echipă.
Cercetarile realizate anterior de către autorii Gorostiaga ş.c., (2005, pp. 225-
232); Ziv şi Lidor (2009, pp. 375-386), au indicat faptul că, anumite caracteristici
fizice sunt legate de performanțele obţinute la nivel înalt. Masa corporală mare și
înăţimea sunt indicatori somatici des întâlniţi printre sportivi, iar dovezile
sugereaza că în ultimii ani, jucătorii seniori au crescut din punct de vedere al
acestor caracteristici.
Vila ş.c. (2012, pp. 2146-2155), în urma cercetării efectuate, a constatat că
jucătorii extreme nu şi-au modificat semnificativ caracteristicile antropometrice.
Bonifazi ş.c., 2001, pp. 961-968; Gorostiaga ş.c., 2006, pp. 357-366;
Gorostiaga, ş.c., 1999, pp. 485-493; Marques şi Gonzalez-Badillo, 2006, pp. 563-
571, au realizat studii în care au examinat schimbările ce apar asupra calităţii
motrice forţă, la jucătorii de handbal masculin, prin utilizarea unor programe de
pregătire. Cu toate acestea, îmbunătățiri s-au putut observa în cazul a două dintre
- 20 -
studii (Bonifazi ş.c., 2001; Marques, Gonzalez-Badillo, 2006). Aceste diferențe pot
fi explicate prin diferitele modalităţi de aplicare a sistemelor de acţionare.
Există două strategii posibile pentru a marca un gol într-un meci: a aruncat
mingea cât mai repede, pentru a surprinde portarul și a aruncat mingea cu precizie.
(Van den Tillaar şi Ettema , 2003, pp. 423-434). Aceştia au studiat influența
instruirii atât din punct de vedere al viteza de aruncare cât şi din cel al preciziei.
Pentru a acoperi cerinţele specifice ale jocului, au fost elaborate metodologii
variate de instruire. Ca urmare a acestor evoluții, câțiva autori şi-au concentrat
atenția asupra investigării activităților fiziologice și tehnice a exercițiile specifice.
Când s-au efectuat cercetări pe mai multe jocuri, aceste mijloace de
acţionare au fost realizate utilizând dimensiuni diferite ale terenului, un numărul
variat de jucători (Abrantes C. ş.c., 2012, pp. 976-981; Aroso J. ş.c., 2004, pp.
521-566; Da Silva C. ş.c., 2011, pp. 2746-2751; Dellal A. ş.c., 2011,pp. 2371-
2381; Gabbett T. ş.c., 2012, pp. 487-491; Jones S. și Drust B., 2007, pp.150-156 ;
Katis A., Kellis E., 2009, pp. 374-380; Kelly D., Drust B., 2009, 475-479; Kennett
D. ş.c., 2012, pp. 2037-2042; Köklü Y. ş.c., 2011, pp. 1522-1528; Rampinini E.
ş.c., 2007, pp. 659-666) și durate de joc diferite (Fanchini M. ş.c., 2011, pp. 453-
458; Tessitore A. ş.c., 2006, pp. 36-43). Întrebarea principală a mai multor studii
din diverse sporturi de echipă, a fost dacă exercițiile executate cu mingea pot fi
utilizate ca un substituent al metodelor de antrenament tradiționale, fără minge. În
comparație cu metodele de pregătire generale, metodele de reproducere a situațiilor
specifice de joc, pot oferi un stimul util, alături de componentele pregătirii tehnice
și tactice (Hill-Haas S. ş.c., 2011, pp. 199-220; Impellizzeri F. ş.c., 2006, pp. 483-
492;. Sassi R. ş.c., 2004, pp. 521-566).
Mai multe studii au arătat diferenţe în acţiunile şi distanţele parcurse în meci
în funcţie de poziţia de joc specifică a jucătorilor. Dintre autorii care au realizat
studii cu referire la acţiunile jucătorilor, îi amintim pe următorii: Cambel (1985,
pp. 23-30); Luig (2008, p. 255); Manchado (2007, pp. 368-373); Sibila (2004, pp.
58-68).
Astfel că, pivoţii se poziţionează în spatele apărării adversarilor pe linia de 6
m. şi acolo ei trebuie să menţină echilibrul poziţiei lor şi să reziste presiunii
apărării prin împingeri şi coliziuni. Masa musculară în combinaţie cu centrul de
greutate coborât, putere în partea superioară a corpului şi masa relativ mare a
corpului, sunt necesare pentru a reuşi în condiţiile de joc (Christodulidis ş.c., 2009,
pp. 53-60).
Stadiul actual al cunoaşterii în cercetarea specifică la nivel naţional
Astăzi, handbalul românesc de înaltă performanţă se află sub nivelul
rezultatelor obţinute în perioada de glorie a anilor 1961-1976. Titlurile de
campioni mondiali, completate de medaliile olimpice şi câştigarea cupelor
europene au facut din şcoala handbalului românesc, un model demn de urmat de
nenumărate echipe reprezentative şi de club. Unul dintre factorii determinanţi ai
- 21 -
valorii handbalului românesc, succesele repurtate pe plan mondial, îl constituie
propria concepţie de joc, cotată drept promotor în arena handbalistică
internaţională, în perioada de glorie a handbalului masculin.
Prisăcaru I. ş.c., (2010, pp. 30-40), în studiul „Analiza tacticii şi sistemelor
de joc ofensive la echipele de elită din Europa, în vederea optimizării atacului la
echipele românesti de „top” – Handbal Masculin”, încearcă să explice descreşterea
rezultatelor la nivelul echipelor de handbal de înaltă performanţă din România şi să
propunem o reactualizare a unor elemente componente ale concepţiei tactice ale
jocului autohton. Rezultatele cercetării confirmă ideea precum că, desfăşurarea
atacului în sistem, în cazul echipelor de elită europene, este bazat pe acţiunile
colective de echipă. Este analizat şi verificat de manieră statistică faptul că,
echipele de top româneşti au ca preferinţă elaborarea acţiunilor relaţionale între 2-3
jucători şi acţiunilor individuale, abordare semnificativ diferită faţă de echipele de
elită europeană.
De asemenea, au fost realizate studii cu privire la evoluţia ofensivă a
jucătorilor care operează pe posturile de extreme şi pivoţi. Una dintre aceste
cercetări se referă la numărul de goluri înscrise de jucătorii de semicerc, în urma
utilizării unor procedee de aruncare (Curiţianu I., Neamţu M., 2014, pp 3859-
3863).
Balint, E., Curiţianu I. (2012, pp. 103-112 ) au efectuat o cercetare legată de
importanţa anticipării în creşterea eficienţei defensive, în eşalonul de mare
performanţă. În cadrul acestui studiu, au fost analizate și evaluate și acțiunile
tactice individuale ofensive - depășirea și pătrunderea, care au ca rezultat prezența
de spirit a jucătorilor, determinare și hotărâre în realizarea acțiunilor de atac. În
urma înregistrării a zece meciuri, derulate în cadrul Campionatului Mondial din
anul 2011, echipa Franței a obținut o eficiență de 85%, cu un total de 56 goluri în
66 acțiuni, Danemarca o rată de eficiență de 79% cu 54 goluri din 68 acțiuni și
Spania 78% eficiență, cu 47 de goluri din 67 de cazuri.
Mihăilă I. ș.c. (2012, pp. 4151-4153), au realizat o cercetare cu privire la
rolul mijloacelor specifice din atletism în pregătirea jocurilor sportive. Lucrarea
subliniază rolul utilizării mijloacelor specifice din atletism, în orice moment și
etapă a pregătirii și contribuția acestora, în vederea dezvoltării abilităților motorii
și creșterii capacității de efort.
Mai multe studii au arătat orientări și tendințe actuale și pe termen lung, în
handbalul de mare performanță. Dintre autorii care au realizat studii cu referire la
aceste aspecte, îi amintim pe următorii: Karras D., Mihăilă I.,
Ghervan P. (2007, pp. 24-25).
Descrierea şi caracteristicile generale actuale ale jocului de handbal
Handbal este numit un "joc de tranziție", deoarece jucătorii comută frecvent
între jocul defensiv și cel ofensiv, iar acțiunea jocului se caracterizează prin acţiuni
de alergări accelerate și sprinturi. Abilitățile tehnice, caracteristicile
- 22 -
antropometrice și un nivel ridicat de fortă, putere musculară și viteză de aruncare,
sunt cei mai importanți factori pentru a obține un avantaj clar, în vederea
participării cu succes în competiţii de elită. (Rannou ş.c., 2001, pp. 349-353)
Karcher ş.c., (2014), într-un studiu realizat asupra cerinţelor jucătorilor în
funcţie de postul de joc, a observat faptul că jucătorii de elită, repetă mai mult de
120 de acțiuni de mare intensitate, în timpul unui joc.
Pentru a realiza scopul jocului (înscrierea de goluri în poarta adversă)
jucătorii celor două echipe utilizează în limitele prevederilor regulamentare acţiuni
individuale şi colective specifice. Aceste acţiuni constau din mai multe procedee
tehnice prin care jucătorii mânuiesc mingea şi execută diferite deplasări în teren, în
condiţii de colaborare cu coechipierii şi de adversitate cu componenţii celeilalte
formaţii. Aceste acţiuni însoţite procedeele tehnice aferente constituie conţinutul
jocului. Deci, putem spune că jocul constă din acţiuni, precum şi din interacţiuni
cu coechipierii, dar şi cu adversarii.
“Handbalul este un joc sportiv făcând parte din categoria jocurilor inventate
pentru a satisface cerinţa omului de căutare, schimbare, noutate. Prin calitatea sa
de joc sportiv ocupă un loc bine meritat în subdomeniul educaţiei sportive, implicit
al civilizaţiei şi culturii sportive”9. (Balint, E. 2004, p. 5)
Acest joc colectiv este caracterizat printr-o complexitate de mişcări
executate în condiţii schimbătoare de forţă şi viteză, determinate de colaborarea
dintre coechipieri şi lupta directă cu adversarii. Jocul modern de handbal
presupune biotipuri somatice deosebite care acţionează într-un ritm alert, în care se
îmbină din punct de vedere motric viteza şi forţa, cu rezistenţa şi îndemânarea.
Pentru a putea face faţă unor asemenea cerinţe biologice, jocul de handbal
pretinde din partea practicanţilor calităţi fizice şi psihice deosebite (Hantău, 2000,
p. 76).
“Handbalul practicat de echipele masculine este mult mai apreciat şi gustat
de spectatori, prin faptul că în cadrul desfăşurării lui, jucătorii îşi mobilizează şi
etalează superioritatea forţei fizice de care dispun, pentru a câştiga o confruntare
sportivă” 10
. (Balint, E., 2005, p. 5)
În sportul de înaltă performanţă, o mare importanţă este acordată condiţiei
fizice. Aceasta este de fapt, preocuparea pentru adaptarea organismului sportivului
la eforturile fizice şi psihice crescute, la care toate segmentele corpului uman
participă (Acsinte şi Alexandru, 2007).
Din punct de vedere al performanţelor fizice, handbalul este un sport
complex, intermitent, care necesită eforturi de intensitate maximă, într-o perioadă
scurtă de timp, în care jucătorii sar, aleargă şi aruncă mingea în viteză, urmate de
9 Balint, E. (2004). Instruirea în jocul de handbal. Conţinut Tehnic. Ed. Universităţii
Transilvania, Braşov, p. 5. 10
Balint, E. (2005). Instruirea în jocul de handbal. Conţinut Tactic. Ed. Universităţii
Transilvania, Braşov, p. 5.
- 23 -
momente cu intensitate scăzută (Jacobs ş.c., 1982, pp. 297-302; Chaouachi ş.c.,
2009, pp. 151-157).
Datorită unui număr mare de jucători, cu obiective complexe în cadrul
jocului şi modalităţilor diferite de cooperare şi confruntare, nu este simplu să se
analizeze activităţile tehnico-tactice ale jucătorilor şi întregii echipe de handbal
(Foretić N. ş.c., 2010, pp. 45-51).
Folosirea scorurilor individuale pentru realizarea unei acţiuni tehnice unice,
poate explica de asemenea, eficienţa atacului. Tehnica este o caracteristică
complexă în jocurile cu mingea şi în consecinţă utilizarea unei anumite tehnici pe
baza punctajelor individuale privind mai multe abilităţi relevante, ar fi utilă
(Zapartidis ş.c., 2009, pp. 39-43; Cherif ş.c. 2011, pp. 241-248). Stabilirea
factorilor care influenţează viteza mingii precum distribuirea rolului jucătorilor în
cadrul echipei, postul pe care activează jucătorul, forţa musculară şi caracteristicile
antropometrice ar fi, de asemenea, mai importante (Malina ş.c., 2007, pp. 290-
295). După autorii Loftin (1996, pp. 95-99) şi Spencer (2005, pp. 1025-1044), un
sistem aerob bine dezvoltat poate fi benefic pentru recuperarea metabolică
determinată de acest tip de efort.
Acest joc sportiv angrenează toate segmentele corpului în susţinerea
efortului specific astfel: musculatura membrelor inferioare este solicitată în timpul
deplasărilor rapide (cu şi fără minge, în atac şi în apărare), săriturilor, opririlor,
pornirilor; musculatura membrelor superioare participă în efort în toate momentele
de joc în care se acţionează pentru prinderea, pasarea, aruncarea la poartă, prin
intermediul procedeelor tehnice; trunchiul este solicitat în numeroase situaţii de joc
efectuând aplecări, întoarceri, răsuciri, extensii şi flexii – fapt ce duce la
îmbunătăţirea potenţialului fizic general.
Calităţile fizice solicitate in jocul de handbal sunt: viteza de execuţie, de
deplasare, şi de reacţie; rezistenţa specifică; capacităţile de coordonare corelate cu
calităţile analizatorilor chinestezici – cu cel tactil, care se poate traduce în joc prin
“simţul mingii”; cu cel optic care permite aprecierea fină a distanţei şi vitezei de
pasare – aruncare “simţul distanţei”; mobilitate generală şi supleţea; forţa
explozivă la nivelul membrelor superioare şi inferioare (detenta).
Din punct de vedere biomecanic, în jocul de handbal trunchiul şi braţele
efectuează mişcări variate care solicită toate lanţurile musculare, membrele
inferioare îndeplinesc, pe lângă activitatea dinamică de alergare şi un important rol
static de asigurare a echilibrului corpului şi de suport pentru mişcările trunchiului
şi ale braţelor, iar musculatura care efectuează lovitura formează un lanţ muscular
întins, care începe la braţul care ţine mingea, trece peste trunchi şi se termină la
membrele inferioare. Acest lanţ muscular, care depune o intensă activitate
dinamică, de “învingere” este format din flexorii corpului, ai cotului, retroductorii
şi adductorii braţului, muşchii care coboară, deplasează ventral şi basculează
medial scapula. El se continuă cu lanţurile musculare ventrale ale trunchiului – în
principal rotatorii – şi cu tripla extensie de la membrul inferior de sprijin.
- 24 -
Din punct de vedere psihologic, sunt implicate procesele complexe şi
intercondiţionate de reglare şi autoreglare a stărilor psihice care vizează controlul
emotivităţii, controlul şi mobilizarea capacităţilor intelectuale, capacitatea de
angajare voliţională maximă în timpul jocului, mobilizarea motivaţională şi
energetică a organismului pentru a răspunde cât mai bine solicitărilor impuse de
complexitatea situaţiilor de joc, mobilizarea motorie corespunzătoare sarcinilor
stabilite.
CAPITOLUL III
CONCEPŢIA DE JOC, PREMISA REALIZĂRII MODELULUI
JUCĂTORULUI DE HANDBAL
Concepţia de joc în atac
Şcoala românească de handbal, consolidată de-a lungul anilor prin
performanţe deosebite şi-a elaborate în timp o fundamentare teoretica, în primul
rând prin concepţia de joc, care stabileşte pilonii de bază pentru o gândire
metodică, unitară, a tuturor antrenorilor şi tehnicienilor.
În elaborarea concepţiei de joc, se evidenţiază modelul de organizare şi
desfăşurare a tuturor acţiunilor individuale şi colective, spre realizarea căreia
trebuie să se orienteze jocul şi pregătirea tuturor echipelor. Concepţia de joc
trebuie îmbunătăţită şi periodic reactualizată, în concordanţă cu evoluţia jocului
modern, ţinând seamă de o serie întreagă de considerente:
- Studiul asupra evoluţiei jocului de handbal la nivel mondial şi manifestarea
concretă a acesteia în jocul echipelor naţionale;
- Tendinţe şi direcţii fundamentale de dezvoltare a jocului de handbal pe plan
mondial;
- Analize, aspecte şi concluzii asupra activităţii echipelor reprezentative
feminine şi masculine din România în cadrul marilor competiţii;
- Analiza campionatelor interne şi în special a orientării jocului tuturor
echipelor noastre de seniori;
Pornind de la analiza jocului echipelor participante la Campionatele
Mondiale şi alte competiţii internaţionale, direcţiile şi tendinţele de dezvoltare ale
handbalului modern, ar fi următoarele:
Rapiditatea cât mai crescută a jocului:
- Viteza din ce în ce mai mare de acţionare şi de manifestare tehnico-tactică,
este deja o tendinţă dominantă în toate acţiunile individuale ale jucătorilor,
determinând implicit o creştere vizibilă a tempoului de joc.
- Atacul rapid a devenit, pentru echipele de valoare, una din principalele
soluţii de înscriere a golurilor. Date statistice clare arată faptul că echipele
finaliste la Jocurile Olimpice şi Campionatele Mondiale au înscris între 20%
şi 30% din goluri utilizând fazele de contraatac şi contraatac susţinut.
- 25 -
- Trecerea din apărare în atac se realizează cu mare rapiditate, încercându-se
permanent şi insistent surprinderea apărării în curs de organizare.
- Reducerea sau eliminarea fazei de organizare a jocului. Atacul exercită în
mod continuu o presiune asupra apărării, prin trecerea rapidă şi permanent
periculoasă dintr-o acţiune în alta.
Tehnica tinde spre perfecţiune şi eficienţă maximă, în viteză sub presiunea
adversarului:
- Creşterea tempoului de joc cere o tehnică perfectă şi completă, atât în
manevrarea mingii cât şi în procedeele de mişcare în teren.
- Au apărut o serie de procedee noi sau unele reconsiderate şi readaptate
condiţiilor impuse de creşterea vitezei de acţionare şi determinate de
presiunea continuă a adversarului şi necesitatea permanentă de a surprinde
oponentul.
Perfecţionarea specializării pe posturi în paralel cu mobilitatea şi acţionarea
eficientă pe alte 2-3 posturi:
- S-a dezvoltat şi perfecţionat un bagaj tehnico-tactic considerabil, care se află
în continuă creştere.
- Fiecare jucător acţionează eficient, bine şi foarte bine pe alte 2-3 posturi.
Mărimea mobilităţii jucătorilor pe posturi a apărut ca o cerinţă a jocului în
viteză şi a imperativului de a fi permanent periculos pentru a surprinde adversarul.
Rolul şi sarcinile pivotului modern au devenit tot mai numeroase şi
complexe în organizarea jocului. Adesea el este un iniţiator al combinaţiilor în
atac, poate chiar un conducător de joc şi în acelaşi timp un coordonator al apărerii.
Sunt situaţii când pivoţii, ieşind la învăluire aruncă de la 8 - 9 metri. Astăzi, în
jocul fiecărei echipe apare sistematic un al doilea pivot temporar. Este aşa numitul
pivot mobil, iar apariţia lui tot mai frecventa la finalizare i-a determinat pe
specialişti să îi acorde rubrici speciale.
De remarcat, eficienţa considerabilă pe posturile de extremă. Majoritatea
jucătorilor de pe extrema vin în învăluire şi aruncă de la 9-10 metri, pătrund şi
acţionează pe semicerc ca un veritabil pivot. Extremele şi-au perfecţionat jocul
fără minge, mai ales prin pătrunderile realizate în spaţiul dintre apărătorii laterali şi
cei intermediari.
Rolul, sarcinile şi raza de acţiune a unui inter modern s-a mărit considerabil,
sarcina principală fiind aruncarea de la distanţă, utilizată din diverse părţi ale
terenului. În privinţa tehnicii, aceşti jucători stăpânesc perfect acţiunile tactice
individuale ofensive şi procedeele de aruncare la poartă din săritură şi cu sprijin pe
sol.
Se remarcă tendinţa jucătorului conducător de joc de a acţiona temporar cu
mare eficientă pe alte posturi. El se poate transforma adesea în pivot mobil şi poate
juca tot atât de bine pe oricare zonă intermediară. Conducătorii de joc nu se
preocupa doar de organizarea jocului ci şi de valorificarea situaţiilor care apar, în
vederea înscrierii de goluri.
- 26 -
Perfecţionarea jocului atacanţilor a impus şi pentru portar o creştere a
măiestriei tehnico-tactice. Se remarcă o mai mare implicare a portarului în jocul
echipei în apărare, prin colaborarea permanentă cu toţi coechipierii şi în atac prin
asigurarea atacului rapid, iar în unele cazuri chiar în faze şi combinaţii la poarta
adversă.
Varietatea şi mobilitatea sistemului de joc:
Folosirea alternativă a mai multor sisteme de joc pe parcursul unui meci sau
chiar în aceeaşi faza de joc, este o tendinţa nouă a jocului modern de handbal.
- Atacul
În construire atacului, aparent se remarca o oarecare simplificare a jocului,
determinată de o organizare eficientă şi adaptare la apărerile tot mai avansate şi
agresive, care se practica azi la majoritatea echipelor.
- Apărarea
Sistemele de apărare avansate - ofensiv - agresive domină handbalul modern.
Nu puţine sunt echipele care folosesc clasicul 6-0 sau 5+1, care au devenit însa
mai ofensive prin acţiunea apărătorilor centrali şi mai ales cei intermediari. Nu se
poate spune că au apărut sisteme noi de apărare, poate doar variante adaptate:
- apărarea cu un pronunţat caracter ofensiv - agresiv - avansat atât în sistem
cât şi în toate acţiunile tehnico-tactice.
- tendinţa permanentă de a sufoca atacantul, împiedicând orice acţiune de
construcţie a jocului, inclusiv de declanşare a contraatacului.
În finalul acestor aprecieri, cu privire la tendinţele de evoluţie a jocului,
trebuie să arătam faptul că mai exista încă alte multe elemente şi amănunte care ar
trebui notate şi studiate, deoarece este destul de probabil, că vor influenţa
manifestarea în joc şi procesul de pregătire al tuturor echipelor.
Tendinţele şi cerinţele moderne ale handbalului de performanţă
Creşterea importanţei rezultatelor sportive, a bazelor tehnico-materiale ale
pregătirii sportive contemporane, a condus la progresul sportului, ceea ce
determină perfecţionarea procesului de antrenament sportiv, precum şi la
tendinţele moderne bazate pe următoarele direcţii:
creşterea rapidă a volumului de lucru în cadrul antrenamentului şi
corespondenţa clară a sistemului de antrenament specific sportivilor de
performanţă, cu cerinţele probei date. Aceasta se exprimă prin creşterea rapidă a
volumului pregătirii fizice intermediare şi în mod deosebit a celei specifice din
cadrul structurii antrenamentului. Fondul de mijloace folosite în perioadele de
refacere, nu mai joacă un rol important în antrenamentul sportivilor de performanţă
şi se folosesc de obicei drept mijloc de odihnă activă, pentru menţinerea formei
sportive.
creşterea continuă a practicii competiţionale, ca mijloc efectiv de mobilizare
a resurselor funcţionale ale organismului sportivilor, stimulării proceselor de
adaptare, a eficacităţii procesului de pregătire, realizat prin creşterea numărului de
- 27 -
jocuri oficiale în cadrul campionatului naţional. În consecinţă, există tendinţa de a
realiza un sistem echilibrat între volumul antrenamentului şi activitatea
competiţională în relaţie directă cu procesul de refacere a capacităţii de efort. La
obţinerea acestui echilibru între structura antrenamentului şi competiţia oficială
contribuie şi utilizarea eficientă a mijloacelor netradiţionale de pregătire, folosirea
trenajoarelor, capabile de a realiza perfecţionarea diferitor calităţi motrice,
perfecţionarea fizică şi tehnică, desfăşurarea antrenamentelor la altitudine, ce
permit intensificarea proceselor de adaptare a factorilor de antrenament, creşterea
eficacităţii pregătirii în concordanţă cu competiţiile de bază (Cercel 1980, pp. 44-
49; 1983, p. 44; Colibaba-Evuleţ şi Bota, 1998, p. 78).
orientarea sistemului de pregătire sportivă spre a obţine structura optimă de
activitate competiţională. Aceasta presupune nu numai perfecţionarea tuturor
componentelor, importante la etapa de realizare maximă a posibilităţilor
individuale, ci şi crearea fundamentului funcţional corespunzător în cadrul etapelor
iniţiale ale planului de perspectivă. În acest context, trebuie să luăm în consideraţie
faptul că, în structura activităţii competiţionale, la nivelul etapei măiestriei
sportive, importante sunt adesea componentele, care la etapele iniţiale, nu
influenţează considerabil nivelul rezultatului. De aceea, când se creează baza
funcţională în cadrul etapelor preliminare şi specializate de pregătire, care asigură
succesul la nivelul performanţelor sportive, greşelile care au fost comise în acest
context, sunt foarte greu de corectat în etapa de realizare maximală a posibilităţilor
individuale. (Colibaba-Evuleţ şi Bota, 1998, p. 187).
perfecţionarea sistemului de dirijare a procesului de antrenament în baza
obiectivizării cunoştinţelor despre structura activităţii competiţionale şi a stării de
pregătire luând în consideraţie atât legităţile generale de instruire a măiestriei
sportive, cât şi posibilităţile individuale ale sportivilor. Aici se prevede orientarea
asupra caracteristicilor individuale şi de grup ale activităţii competiţionale şi a
stării de pregătire, a sistemului corespunzător de selecţionare şi planificare a
mijloacelor, a acţiunilor pedagogice, a probelor de control şi a corecţiei procesului
de antrenament. Analiza ne demonstrează că această direcţie reprezintă unul din
mijloacele de bază a perfecţionării sistemului de pregătire sportivă, deoarece ne
permite să creăm condiţiile necesare pentru dirijarea raţională, luând în
consideraţie starea funcţională a sportivului şi evoluţia proceselor de adaptare, ce
determină corespondenţa nivelului de pregătire. (Cercel, 1983, pp. 13-44; Bompa,
2002, p. 18).
Handbalul actual cunoaşte o dezvoltare continuă, la fiecare competiţie
internaţională tezaurul tehnico-tactic al jocului se îmbogăţeşte cu elemente noi,
ceea ce demonstrează că dispune de reale perspective şi este departe de vremea
unei stabilizări depline.
Jocul modern se desfăşoară în mare viteză, în ritm susţinut, fapt ce
presupune depunerea unor eforturi fizice intense. Pe lângă viteza de execuţie, de
deplasare, şi de reacţie, rezistenţă fizică specifică, îndemânare în executarea
- 28 -
fentelor şi schimbărilor de direcţie, pe lângă mobilitatea şi supleţea necesare
executării celor mai complicate acţiuni, a forţei de aruncare, a coordonării şi
echilibrului, mai este necesar să fie dezvoltat şi simţul mingii, simţul partenerului,
simţul regulamentului care realizează siguranţa îndeplinirii corecte a jocului
propriu-zis.
Necesitatea perfecţionării tehnice a jucătorului atacant, ca o tendinţă de
dezvoltare a handbalului contemporan, apărută până la campionatul mondial, a
determinat calea spre care trebuie direcţionată pregătirea sportivă a jucătorului şi
echipei, către viitoarele competiţii de anvergură.
Devierile ce au intervenit în joc, au schimbat şi influenţat disciplina jocului,
au contribuit la creşterea răspunderii jucătorilor pentru “păstrarea” mingii. Un
interes deosebit îl reprezintă economia în joc a diferitelor tipuri de aruncări. S-a
micşorat numărul general de aruncări de la distanţă (4 – 6%), şi drept rezultat a
scăzut eficienţa cu 3 – 4%, de asemenea s-a mărit numărul aruncărilor din
apropierea semicercului cu 3,5 – 4%, iar eficienţa a ajuns la 55%. În acelaşi timp,
numărul de aruncări de pe extreme s-a mărit cu 5 – 6% cu aceeaşi creştere a
eficienţei, dar procentul aruncărilor la poartă de la distanţe medii nu s-a schimbat,
chiar s-a înregistrat o scădere a numărului lor.
Pregătirea tactică a echipelor, în mod deosebit perfecţionarea tehnică şi
pregătirea fizică specială, sunt subordonate tendinţei de bază a îmbunătăţirii
utilizării aruncărilor de forţă.
Competiţiile de anvergură ne-au demonstrat că unul dintre factorii
determinanţi, care ar asigura succesul evoluţiei unei echipe în cadrul activităţii
competiţionale de nivel internaţional, este metodica lucrului instructiv-educativ al
echipelor de handbal.
CAPITOLUL IV
METODOLOGIA ELABORĂRII MODELELOR DE JOC ŞI PREGĂTIRE -
MODELAREA, TIPURI DE MODELE, MODELUL JUCĂTORULUI PE
POSTURILE DE EXTREMĂ STÂNGĂ, EXTREMĂ DREAPTĂ ŞI PIVOT
Modelul integrativ de joc
În teoria şi practica jocurilor sportive întâlnim patru tipuri de modele
(Colibaba-E. D. şi Bota I., 1998, pp. 145-155):
- modelul integrativ (global) de joc;
- modelul de orientare şi selecţie;
- modelul de pregătire;
- modelul de cercetare ştiinţifică.
Definit prin prisma teoriei sistemelor, jocul propriu-zis este un sistem
hipercomplex, format dintr-o multitudine de subsisteme între care se realizează o
serie de conexiuni, care acţionează sinergic spre finalităţi performanţiale. În acelaşi
- 29 -
timp, fiecare subsistem poare fi tratat ca un sistem de sine stătător. Fiecare
subsistem în parte poate fi reprezentat printr-un model cu determinare proprie.
Trecând în revistă toate subsistemele sau modelele subordonate modelului
de integrativ de joc sau variantele structurii fundamentale ale acestuia, este necesar
să reţinem pentru fiecare în parte, următoarele aspecte:
Modelul de echipă – se construieşte prin intermediul următoarelor operaţii:
- stabilirea structurii de bază a echipei (titularilor) care este în stare să
realizeze cel mai înalt randament sau comportament performanţial; se aleg
două-trei structuri funcţionale: atac-apărare;
- stabilirea jucătorilor de rezervă pe posturi sau a înlocuitorilor. Alcătuirea
echipei rezultă din suma jucătorilor titulari şi de rezervă. Este bine să existe
un echilibru numeric de repartizare a jucătorilor pe posturi;
- stabilirea sarcinilor pe posturi şi mai ales a relaţiilor de colaborare dintre
posturi;
- stabilirea exigenţelor comportamentului performanţial de nivel formativ.
Modelul de jucător – variabilă a modelului integrativ de joc, dar şi a
modelului de echipă. În modelul jucătorilor pe posturi intra patru criterii de
apreciere:
- aptitudinile pentru exercitarea rolului pe posturi – somatice, motrice, psihice,
funcţionale, psihomotrice, biochimice;
- nivelul de pregătire – tehnică, tactică, fizică, psihică, biologică, teoretică;
- rolul exercitat în fazele şi în sistemele de joc – sarcinile pe posturi;
- performanţele individuale aşteptate.
Modelele componentelor fundamentale ale jocului – pentru fiecare
componentă a jocului poate fi elaborat un model caracteristic, după cum
urmează:
- Modelul tactic pentru atac: tactica colectiva de echipa cu: forme, principii
de acţionare care stau la baza sistemelor de joc - poziţionale, rapide,
contraatac - momente fixe; fazele desfăşurării atacului; variante de
acţionare în diferite momente, conjuncturi şi în funcţie de adversarii cu care
concurăm; grupele de acţiuni colective (între doi sau mai mulţi atacanţi), cu
sau fără minge, subordonate principiilor sistemelor de atac; elemente
tehnice care intră în structura acţiunilor tactice – de echipa, colective si
individuale.
- Modelul tactic pentru aparare: tactica colectiva de echipă: forme – extinse,
retrase, normale – de apărare; principii de acţionare care stau la baza
sistemelor de joc; variante de sisteme de apărare – combinate, mixte,
speciale, ascunse, cu apărători surpriză sau surprinzătoare; grupele de
acţiuni colective – între doi sau mai mulţi parteneri – de întrajutorare sau
colaborare, îndreptate spre contracararea acţiunilor celor aflaţi sau nu în
posesia mingii; acţiunile tactice individuale, utilizate pentru anihilarea
- 30 -
jucătorilor cu minge, fără minge, marcaje speciale ale liderilor; elemente
tehnice care intră în structura acţiunilor tactice defensive.
- Modelul tehnicii de joc, care trebuie înţeles şi interpretat ca model optim de
execuţie a procedeelor tehnice, care asigură cei mai înalţi indicatori
calitativi şi de eficienţă şi ca model subordonat modelului tactic de joc, deci
sporeşte calitatea si eficienta aplicării concepţiei tactice de joc.
- Modelul capacităţii fizice, în aria de cuprindere a modelului de pregătire
intră următoarele elemente structurale sau variabile: starea de sănătate,
dezvoltarea fizică şi constituţia corporală a jucătorului, modelul capacităţii
de efort (aerob - anaerob), priceperi şi deprinderi motrice specifice
handbalului, calităţi motrice combinate: F/V; F/R; V/F;V/R; Î/V;
- Modelul capacităţii psihice, în care aria modelului capacităţii psihice a
jucătorilor (echipei) este conturată de următoarele elemente structurale:
maniera personală de acţionare în joc şi în relaţiile cu partenerii, tipul de
reglare-autoreglare, comportare conştientă, mimică, gesturi, vocabular, stare
de contagiune afectiva (entuziasm, depresie, alarma, bucurie, teamă,
capacitate de modelare a reacţiilor emoţionale prin exersare) atenţie,
hotărâre, dăruire, combativitate, însuşiri psihomotrice (provocate de trăiri
psihice), manifestări psihologice provocate de competiţie (paloarea
tegumentelor, pulsul, încordarea, transpiraţia), personalitatea, motivaţia
pentru performanţă, atitudini.
- Modelul cunoştinţelor teoretice în cadrul căruia distingem mai multe
elemente structurale, cum ar fi: capacitatea intelectuală a sportivilor
(inteligenţa, cultura generală, filosofie, pregătire şcolară, universitară,
profesională), informaţii şi cunoştinţe specifice jocului sportiv practicat:
comportarea organismului în efort, refacerea, igiena, autocunoaşterea,
autoantrenamentul, autoreglarea stărilor psihice, cunoaşterea concepţiei de
joc a echipei, creativitate si gândire operaţională.
Modelul de ambianţă în cadrul căruia vor fi consemnate următoarele
variabile: regulamentul de joc şi de concurs, maniera de arbitraj, sistemul
competiţional, fusul orar, greutatea competiţiei, regimul de lucru, gradul de
oboseală, forma sportivă, durata şi conţinutul pauzelor, tipul de odihnă şi
relaxare, refacerea şi distracţia, recuperarea după efort, instalaţii, materiale
de concurs, sală, dimensiunile şi starea terenului sau a podiumului, porţi,
buturi, panouri, iluminaţia, umiditate, manifestarea publicului (ostil,
simpatizant, zgomotos, fair-play, modelul de joc al echipei adverse,
structura de bază, concepţia tactică de joc, valoarea, părţile puternice şi
slabe, importanţa competiţiei (jocului) pentru clasament, mijloacele
“regulamentare” de frustrare a adversarului: ore nepotrivite, dezinformare,
propaganda de intimidare, microclimat antitetic (opozant celui normal),
abaterea atenţiei şi neglijenţa adversarului prin oferirea unor tentaţii, aparent
bine intenţionate.
- 31 -
Modelul comportamentului performanţial, care este o sinteză a modelelor
anterior prezentate (tabelul nr. 1). Componentelor integrative ale acestui
model dezvăluie latura comportamentală şi latura performanţială a echipei
sau a fiecărui jucător în parte.
- Latura comportamentală conţine următoarele elemente şi componente:
structura de bază a echipei; plasamentul jucătorilor pe teren (atac-apărare);
formele şi sistemele de atac şi apărare utilizate în joc; principiile care stau la
baza sistemelor de atac şi apărare; combinaţiile sistemului; tempoul de joc;
Pentru fiecare jucător în parte vom putea consemna cu preponderenţă
următoarele aspecte: talie, robusteţe, însuşiri motrice, posturi şi plasamentul în
teren, acţiuni individuale şi elemente tehnice utilizate, colaborarea cu partenerii,
valoarea parametrilor pentru jocul de handbal. (vezi tabelul nr.1).
Tabelul 1. Indicatorii modelului prospectiv de joc - pentru echipa naţională -
masculin/feminin stabiliţi de Federaţia Româna de Handbal (după Colibaba-
Evuleț D., Bota I. 1998, p. 151)
Componentele modelului Masculin
1. posesia mingii (nr.)
2. aruncări din acţiune (nr.)
- din contraatac – atac rapid
- din atac poziţional, cu aruncări de la:
9 m %
semicerc %
3. aruncări libere de la 9m (direct) %
4. aruncări libere de la 7m
5. mingi câştigate în apărare:
- intercepţii
- blocarea aruncărilor la poartă
- scoaterea mingii de la adversar
- mingi apărate de portar
6. mingi pierdute
- greşeli tehnico-tactice
- abateri de la regulament
7. pase decisive
8. faulturi
65 – 75
35 – 45
13 – 16
50
70
50
90
25 – 35
4 – 5
5 – 6
4 – 6
12 – 14
13 – 15
4 – 5
2
10 – 12
35 – 45
18 – 22
- Latura performanţială, dezvăluie cantitatea, calitatea şi eficienţa laturilor
comportamentale ale echipei şi ale fiecărui jucător în parte. În tabelul nr. 1
- 32 -
este prezentat modelul prospectiv de joc pentru echipa naţională de handbal
(masculin şi feminin).
Acest model suprasintetizează, obiectivează, reprezintă şi prospectează
originalul (sau componentele modelului integrativ ) pentru o perioada de timp bine
stabilită.
Modele de performanţă absolută
Modelul de maximă performanţă consemnează performanţele absolute,
realizate în meciurile oficiale disputate conform regulamentului. Aceste recorduri
sunt realizate foarte rar, atât de jucători, cât şi de echipă. Din când în când şi în
anumite condiţii, un anumit comportament performanţial absolut este atins sau
depăşit. În ansamblu, în condiţii obişnuite, niciodată nu pot fi atinse sau depăşite
toate recordurile consemnate în acest model.
Chiar şi cele mai bune echipe din lume sau cei mai valoroşi sportivi nu se
apropie decât la o anumită distanţă de valoarea parametrilor maximali.
Modelul de pregătire
Modelul de joc determină esenţa modelului de pregătire în ceea ce priveşte
succesiunea şi conţinutul următoarelor operaţiuni: stabilirea obiectivelor
instrucţionale, performanţele minime aşteptate, resursele necesare, programa de
instruire, strategia didactică, planificarea activităţilor, organizarea şi conducerea
pregătirii, evaluarea – reglarea modelului de pregătire prin feed-back.
Modelul de cercetare ştiinţifică presupune parcurgerea următoarelor
operaţiuni:
- cercetarea şi constatarea eficienţei modelului integrativ de joc (concepţiei de
joc) cu care s-a concurat în campionatul precedent;
- constatarea ameliorărilor care s-au produs în modelul de joc, ca o consecinţă
a modelului de pregătire aplicat;
- în metodologia de îmbunătăţire a modelului de joc se pleacă de la prezumţia
că nu toate disponibilităţile individuale şi de ansamblu sunt valorificate şi
prin urmare, modelele abordate pot fi ameliorate.
Modelul jucătorilor care activează pe posturile de extreme şi pivot
Modelul jucătorului pe post trebuie să fie în totalitate respectat, dar în
acelaşi timp jucătorul să poată acţiona (dacă situaţia tactică o cere) şi pe alte
posturi din dispozitiv (atac-apărare). Acest fapt duce la creşterea forţei atacului sau
la soliditatea dispozitivului defensiv. Modelul handbalistului se înscrie pe aceleaşi
coordonate ale abordării moderne a conţinutului jocului de handbal. Stabilirea unui
model, înseamnă fixarea cerinţelor maxime ale activităţii respective, care
presupune cunoaşterea posibilităţilor de dezvoltare a organismului, a indicilor de
dezvoltare a calităţilor motrice, a conţinutului fondului motric, reprezentat de
priceperile şi deprinderile motrice ce trebuie însuşite de către subiecţi (Bota, 1984,
pp. 18-41).
- 33 -
Posturile jucătorilor în jocul de handbal pot fi clasificate astfel: portari,
jucătorii din prima linie, şi jucătorii din linia a doua (Pezerat-Correia P. ş.c., 2007,
p. 216). În timpul jocului anumite posturi au fost clasificate în funcţie de poziţiile
individuale specifice de joc dar în funcţie de caracteristicile individuale ale
jucătorilor (Acsinte A. ş.c., 2007, Marczinka Z., 1993 ; Šibila M. ş.c., 2004, pp.
58-60). Aceste posturi sunt: interi, extreme, pivoţi, conducători de joc portari.
Studiile legate de mişcare au arătat că, în cursul jocului, jucătorii de handbal
efectueaza diferite activităţi, în funcţie de poziţiile lor (Cambel K., 1985, pp. 23-
30; Šibila M. ş.c., 2004, pp. 58-68). În timpul jocului, extremele par să acopere cea
mai mare distanţă totală şi cele mai lungi distante în timp ce sprintează (Luig P.
ş.c., 2008, p. 255), interii execută cel mai mare număr de aruncări (Ohnjec K. ş.c.,
2008, pp. 69-79). Studiile care evaluează jucătorii de top, au arătat că interii sunt
de departe cei mai înalţi jucători cu deschiderea cea mai mare a braţului, extremele
sunt cei mai scunzi jucători ai echipei, în timp ce pivoţii sunt robuşti, cu un indice
de masă corporală mare. (Srhoj V. ş.c., 2002, pp. 219-227 ; Táborský F., 2007).
Mai multe studii, au arătat diferenţe în acţiunile şi distanţele parcurse în
meci în funcţie de poziţia de joc specifică a jucătorilor (Cambel K.,1985; Luig P.
ş.c., 2008; Manchado C. ş.c., 2007, pp. 368-373; Sibila M. ş.c., 2004; Ziv G. şi
Lidor R., 2009, pp. 375-386).
Astfel, pivoţii se poziţionează în spatele apărării adverse, pe linia de 6 m.
unde trebuie să menţină echilibrul poziţiei lor şi să reziste presiunii apărării, prin
împingeri şi coliziuni. Masa musculară în combinaţie cu centrul de greutate
coborât, putere în partea superioară a corpului şi masă relativ mare a corpului, sunt
necesare pentru a reuşi în condiţiile de joc (Christodulidis T. ş.c., 2009, pp. 53-60).
Pivotul poate organiza jocul şi iniţia combinaţii tactice, poate ieşi la 9m.
pentru a arunca la poartă şi a favoriza acţiunile specifice jucătorilor din linia a
doua.
Extremele devin principalii marcatori utilizând: aruncarea la poartă cu
mărirea unghiului şi aterizarea spre centrul semicercului pe piciorul de bătaie,
aruncarea împinsă printre braţele şi capului portarului, aruncările liftate, aruncarea
cu boltă peste portar, aruncarea cu solul şi efect de ocolire, aruncări aeriene, pot
finaliza aplicând învăluirea efectuată la semicercul de 9m. sau prin pătrunderi la
6m., sunt redutabile vârfuri de atac, deosebit de active în fazele I şi a II-a de joc.
Cele mai mari valori ale VO2 max. au fost observate la jucătorii care
activează în părţile laterale ale terenului. Aceste diferenţe sunt concludente din
cauza sarcinilor specifice din cursul unui meci, ale jucătorilor de pe postul de
extremă. Extremele acoperă cea mai mare distanţă pe durata unui meci în
comparaţie cu pivoţii şi interii. În faza de tranziţie între apărare şi atac, ei sunt
singurii jucători care aleargă de la o linie de margine la alta (cca. 35 m / tranziţiei),
în timp ce jucătorii pivot, trebuie să acopere zona dintre cele două semicercuri de 6
m., ceea ce înseamnă că trebuie să ruleze mai puţin de 12 m., în timpul fiecărei
răsturnări de situaţie ce poate apărea în joc (Spori G. ş.c., 2010, pp. 1009-1014).
- 34 -
Pentru jocul în atac, jucătorul extremă are următoarele atribuţiile – cerinţele:
plecarea rapidă şi anticipată pe contraatac - de fiecare dată când adversarul a
pierdut posesia – şi desfăşurarea deplasării în mare viteză, chiar şi în situaţiile când
nu primeşte pasă, dacă este angajată, ocupă prin plasament o poziţie la 9m.,
aproape de linia de margine; pătrunde spre semicercul de 6 m numai dacă
apărătorul lateral nu s-a repliat sau deplasat spre interul de pe partea sa, efectuează
pătrundere cu demarcare la semicercul de 6m., în situaţiile în care apărarea este
dezorganizată sau aplică o zonă temporară avansată, în organizarea atacului, ocupă
postul cât mai aproape de linia de poartă, atacând spre exterior, iniţiază pătrunderi
succesive spre poartă cu ameninţarea culoarului de pătrundere între doi apărători şi
pasând rapid mingea, în atacul dinamic – în circulaţie – pătrunde pe semicercul de
6m., ocupând temporar postul de pivot – efectuează acţiuni de blocaj şi paravan
pentru jucătorii de 9m. şi îşi continuă deplasarea paralel cu semicercul de 6m. până
la extrema opusă, în relaţia de 1 la 1, în situaţie oportună de finalizare pătrunde cu
hotărâre, depăşind apărătorul, fie spre exterior fie pe interior, finalizarea se
efectuează prin plonjon sărit, cu mărirea unghiului de aruncare spre centrul
semicercului.
Bagajul tehnico-tactic al jucătorului extremă cuprinde: paravan simplu şi
dublu, blocaj simplu şi dublu – cu pivotul şi centrul pentru inter, combinaţii în doi
jucători extremă – centru; extremă – pivot; extremă – inter, combinaţii specifice
planului de acţiune în trei jucători inter – pivot – extremă; centru – extremă – inter;
centru – extremă – pivot; inter – inter – extremă, combinaţii cu interul de pe partea
opusă la care se adaugă paravanul simplu şi dublu, blocaj – plecare.
Atribuţiile – cerinţele jucătorului pivot sunt următoarele: pe contraatac
aplică o alergare de viteză în concordanţă cu deplasarea celorlalţi jucători de 9m. şi
realizează transportarea mingii în atac, se plasează pe semicercul de 6m. la finalul
fazei a II-a, pentru o posibilă angajare de către jucătorii de 9m., în atacul
poziţional ocupă locul dintre apărătorul lateral şi cel intermediar sau se aşează în
centrul apărării, în situaţiile speciale asigură posesia mingii prin ieşirea la 9m. sau
blochează deplasarea dispozitivului de apărare în centru sau pe apărătorul lateral,
recuperează mingile şi pasează precaut şi în siguranţă la cel care finalizează,
întârzie lansarea contraatacului advers - în cazul pierderii posesiei - prin acţiuni
regulamentare, apoi se repliază în apărare (Balint, E., 2004, p. 33).
Este necesar să stăpânească următoarele acţiuni tehnico-tactice: combinaţiile
în doi jucători – cu extrema, blocajul exterior al apărătorului intermediar pentru
pătrunderea extremei, paravanul pe apărătorul intermediar sau central pentru
aruncarea din învăluire, plasament la apărătorul intermediar pentru angajare printr-
o pasă specială, combinaţii cu interul – paravan simplu şi dublu cu extrema sau
centrul; încrucişarea urmată de paravan; blocajul pentru pătrundere sau culoar de
aruncare; blocaj – plecare, combinaţii cu centrul – blocaj, blocaj – plecare. (Balint,
E., 2004, p. 35).
- 35 -
Modelul jucătorilor care activează pe posturile de apărător lateral şi
central
Atribuţiile – cerinţele jucătorului apărător lateral - cel care are ca adversar
principal jucătorul extremă: trebuie să joace avansat şi agresiv, marcând extrema
sa, limitându-i acţiunile de participare la iniţierea şi organizarea atacului şi mai
ales de a o stopa să pătrundă spre poartă; când mingea este la centru sau în partea
opusă se deplasează cu faţa la extremă, aplicând marcaj la intercepţie sau la
supraveghere; când mingea este la interul de pe partea sa, se retrage oblic spre
apărătorul intermediar, pe care îl dublează, supraveghind atent extrema; dacă
interul pasează extremei, o atacă decisiv, încercând s-o oprească din acţiune, apoi
se retrage pe semicerc pentru a închide pătrunderea sau să-i micşoreze unghiul de
aruncare la poartă; când interul va încerca depăşirea între apărătorul lateral şi cel
intermediar închide culoarul de pătrundere, oprindu-l şi întrerupând pasarea către
extremă; anticipează pătrunderea extremei în spatele apărătorului intermediar, o
conduce predând-o în faţa acestuia şi preia interul sau alt jucător care acţionează în
zona sa; dacă extrema reuşeşte să se infiltreze printre apărători, o urmăreşte şi o
predă unui alt apărător preluând pivotul sau alt jucător; răspunde de recuperarea
mingilor respinse de portar sau venite din bara porţii spre extremă, inclusiv la
aruncările de la 7m. (Balint, E., 2004, p. 37-39).
Atribuţiile – cerinţele jucătorului central avansat – are ca adversar principal
– centrul, poartă denumirea de vârf în sistemul 3+2+1 şi zburător în sistemul 5+1:
supraveghează permanent acţiunile centrului, împiedicându-l să organizeze şi să
conducă jocul, iar atunci când acţionează direct spre poartă îl atacă sever, oprind
pătrunderea sau aruncarea la poartă; prin marcaj la supraveghere şi intercepţie
îngreuiază circulaţia jucătorilor şi a mingii în zona centrală şi caută să acopere
câmpul de acţiune al pivotului, oprind pasa de angajare a acestuia; atacă interii
care au poziţii de aruncare în zona centrală, împiedicându-i să arunce la poartă sau
să angajeze pivotul; inchide culoarele de pătrundere ce apar între apărătorii
intermediari li central retras când interii sau centrul acţionează ofensiv în zonele
respective; in cazul pătrunderii celui de-al doilea pivot se retrage să-l acopere sau
iese la unul din interi marcându-l strâns.
Modelul somatic, motric, tehnico-tactic, psihic, funcţional al jucătorilor
care activează pe posturile de extreme
Stadiul actual de dezvoltare a handbalului pe plan internaţional, privit prin
prisma factorilor care favorizează sau limitează performanţa, ne determină să
raportăm formarea echipei, ţinând seamă de următoarele ponderi ale
componentelor modelului de joc:
tip somatic - 40% în care să primeze următoarele aspecte: talia = 45%;
raport talie/greutate = 35 %; lungimea membrelor superioare 20%.
capacitate motrică - 40% cu următoarea proporţie: viteză =40%; rezistenţă =
35 %; îndemânarea = 25 %.
- 36 -
capacitate psihică 20% cu următoarea raportare la modelul de joc:
combativitate = 40%; iniţiativă = 30%; capacitate de analiză a situaţiilor =
30 %.
Prezentăm în continuare, parametrii modelului de joc raportat la cerinţele
postului şi competenţele la care trebuie să răspundă jucătorii care activează pe
posturile de extreme şi pivot.
Tabelul 2. Modelul somatic al jucătorului extremă
(după Ghermănescu I. K., 1983, p. 164)
Modelul motric al jucătorului extremă: supleţe articulară şi mobilitate articulară,
start bun de pornire în alergare, viteza de deplasare bună pe distanţe scurte 30-50
m., detenta, coordonare bună şi orientare în spaţiu, forţă în picioare dar şi în braţe –
necesară aruncărilor puternice din poziţii uneori incomode, rezistenţă specifică de
joc, viteză de execuţie.
Modelul psihologic - aptitudini senzoriale ale jucătorului extremă
Percepţie vizuală: acuitate vizuală, vedere periferică;
Percepţie auditivă biaurală;
Echilibru: percepţia poziţiei propriului corp, în acţiuni purtate în viteză
maximă;
Capacitatea de orientare spaţio-temporală, în condiţii de acţionare în viteză
şi pe spaţii mari;
Aptitudini neuro şi psiho-motorii: coordonarea motrică între deplasare şi
manevrarea mingii, evitând contactul cu adversarul în fazele I şi II ale atacului şi în
lupta directă cu adversarul în faza a IV-a, viteza de execuţie ridicată, simţul
pornirii pe contraatac, precizia şi fineţea în execuţie pe spaţiu mic de acţionare şi
unghi de finalizare mic;
Aptitudini intelectuale: inteligenţa practică, viteza de analiză şi de decizie,
structura temperamentală axată pe un tip de sistem nervos puternic, comportament
competitiv, combativ şi stabilitate emoţională bună.
Modelul tehnico-tactic al jucătorului extremă:
Faza I: startul rapid cu anticipaţie şi alergare în viteză maximă, prinderea
mingii venită din urmă, driblingul simplu şi multiplu, pasarea mingii în mare
viteză, aruncarea la poartă din săritură, din alergare.
Componentele modelului Masculin
Talia în cm. 180 - 187
Greutatea în kg. 76 - 82
Raportul talie x100/greutate 1,05
Deschiderea palmei în cm. 24
Anvergura în cm. 190 - 198
- 37 -
Faza a II-a: alergarea accelerată cu schimbări de ritm şi direcţie, infiltrarea
pe semicerc şi acţionare ca pivot, aruncarea la poartă din plonjon, din alergare, din
săritură, efectuarea de paravane, blocaje şi plecări din blocaje, în zonele laterale şi
centrale.
Faza a III-a: ocuparea postului şi plasamentul cât mai lateral în funcţie de
circulaţia mingii şi de sistemul de joc, deplasarea la minge, acţionarea ofensivă şi
pasarea, deplasarea permanentă spre colţul terenului, la linia de 9m. şi la nivelul
apărătorului intermediar.
Faza a IV-a: aruncarea la poartă: din săritură cu mărirea unghiului şi
ducerea braţului lateral, din săritură cu bătaie pe piciorul drept sau stâng, din
săritură pe piciorul din partea braţului de aruncare, din plonjon sărit cu evitare, din
învăluire cu aruncare de la 8-9m., aruncare cu boltă peste portar; pasarea mingii: în
pătrundere succesivă, zvârlită sau din pronaţie, peste semicerc spre pivot sau
extrema opusă, angajarea pivotului în acţiuni de învăluire; acţiuni individuale de
depăşire a apărătorului direct, spre exterior şi interior; circulaţie pe semicerc,
acţionare directă ca pivot în urma unei infiltrări, efectuare de paravane, blocaje,
plecări din blocaje.
Modelul somatic, motric, tehnico-tactic, psihic, funcţional al jucătorilor
care activează pe postul de pivot
Tabelul 3. Modelul somatic al jucătorului pivot
(după Ghermănescu I. K., 1983, p. 164)
Modelul motric al jucătorului pivot: mobilitate articulară, robusteţe fizică, cu o
masă musculară dezvoltată, forţă în picioare, deplasări specifice pe spaţii limitate,
acţiuni de acrobaţie, viteza de deplasare (în fazele I şi a II-a a atacului) şi de
execuţie a aruncărilor la poartă, detenta şi echilibru, orientare în spaţiu.
Tabelul 4. Modelul psihologic al jucătorului pivot
Componentele
modelului psihologic
Aptitudini senzoriale
Percepţia vizuală Acuitate vizuală, vederea periferică, vederea
stereoscopică, percepţia auditivă biaurală
Componentele modelului Masculin
Talia în cm. 181 – 190
Greutatea în kg. 81 – 88
Raportul talie x100/greutate 1,00
Deschiderea palmei în cm. 24
Anvergura în cm. 185 – 192
- 38 -
Echilibrul Percepţia poziţiei propriului corp în atitudini de
acrobaţie şi percepţia limitei semicercului de 6m.
Capacitatea de orientare
spaţio - temporală
Capacitatea de orientare în spaţii foarte mici şi în
poziţii incomode – dezechilibrate şi în luptă cu
adversarul
Aptitudini neuro şi
psiho-motorii
Îndemânarea deosebită în manevrarea mingii,
prinderea mingii în situaţii dificile, precizie,
execuţii în mare viteză şi cu mare fineţe,
tenacitate motrică corespunzătoare
Aptitudini intelectuale
Inteligenţă practică – ştiinţa jocului pivotului,
viteza de analiză şi de decizie, capacitatea de
anticipare în deplasarea pe semicerc şi în acţiune
cu adversarii, tip combativ, cu un comportament
caracterizat curaj pronunţat în sensul luptei
continue.
Modelul tehnico-tactic al jucătorului pivot
Faza I: startul rapid şi alergare de viteză, pasarea mingii în toate direcţiile,
aruncarea la poartă din alergare, săritură sau plonjon, pasarea de pe postul de
“centru fix” coechipierilor care pătrund spre poartă.
Faza a II-a: prinderea mingilor pasate puternic de la distanţă, aruncarea la
poartă din plonjon sărit, paravanul pentru aruncare şi blocajul pentru pătrundere.
Faza a III-a: deplasarea în faţa apărării în poziţie fundamentală, în funcţie
de deplasarea mingii şi de sistemul de joc, deplasarea în spaţiile libere din
dispozitivul de apărare advers fiind element de legătură al atacului, deplasarea
permanentă în întâmpinarea mingii, pasarea şi reluarea locului în dispozitivul de
atac.
Faza a IV-a: demarcajul permanent prin deplasări rapide în poziţie
fundamentală şi ocuparea prim planului, paravanul pentru favorizarea aruncărilor,
blocajul, pentru favorizarea pătrunderilor sau a aruncărilor la poartă şi pentru
demarcarea unui jucător de la 9m. urmat de plecarea pe culoar, aruncarea la poartă
din plonjon sărit precedată de paşii pivotului, aruncare din angajare deasupra
semicercului, aruncare pe la spate, prin lovirea mingii deasupra semicercului.
- 39 -
CAPITOLUL V. DEMERSUL OPERAȚIONAL METODOLOGIC AL
CERCETĂRII PRELIMINARE
Scopul, ipotezele şi obiectivele studiului preliminar
Scopul studiului preliminar constă în a identifica aspecte legate de
comportamentul motric şi tehnico-tactic al jucătorilor care activează pe posturile
de semicerc, în vederea creării şi aplicării în mod sistematic a unor programe de
pregătire fizică şi tehnico-tactica, la nivelul echipelor de handbal masculin din
Campionatul României, pentru a genera îmbunătăţirea jocului extremelor şi
pivoţilor, dar şi al echipei în ansamblu.
Ipotezele cercetării preliminare au pornit de la următoarele prezumţii:
I1 – Extragerea informaţiilor înregistrate în urma aplicării chestionarului de
specialitate, determină obţinerea suportului informaţional necesar pentru
declanşarea activităţii de implementare a programelor de pregătire fizică şi
tehnico-tactică, concepute pentru jucătorii de semicerc ai echipelor de handbal
masculin din campionatul românesc.
I2– Identificarea, analizarea şi compararea eficienţei ofensive a jucătorilor
de semicerc, ai echipelor româneşti şi ai echipelor cu rezultate bune la nivel
internaţional, determină obţinerea de informaţii legate de diferenţele ce apar în
evoluţia şi concepţia de joc a acestora, precum şi carenţele jucătorilor de semicerc
români, în cadrul jocul ofensiv.
Obiectivele studiului preliminar:
În stadiul cercetării preliminare, am parcurs următoarele etape:
- Întocmirea planului de organizare a cercetării şi alcătuirea lotului de
subiecţi. Acest obiectiv a fost atins prin cunoaşterea stadiului actual al
problematicii ce implică noţiuni referitoare la stadiul şi evoluţia handbalului
masculin naţional şi internaţional.
- Selectarea şi parcurgerea unei literaturi de specialitate şi a unor documente
oficiale (documente ale Federaţiei Române de Handbal, ale Federaţiei Europene de
Handbal), în concordanţă cu cercetarea preliminară.
- Formularea scopului şi a ipotezelor de cercetare.
- Elaborarea unui chestionar, aplicat ulterior antrenorilor şi specialiştilor în
domeniul jocului de handbal din ţară, pentru a obţine părerea acestora cu privire la
evoluţia şi gradul de implicare al jucătorilor extreme şi pivoţi, în angrenajul unei
echipe.
- Elaborarea fişelor de observaţie necesare demarării experimentului
pedagogic preliminar şi selecţionarea sportivilor supuşi studiului preliminar,
eşantionul fiind alcătuit din 18 sportivi, de sex masculin, cu vârste cuprinse între
27-36 ani.
- Prelucrarea rezultatelor obţinute în urma utilizării fişelor de observaţie şi
- 40 -
realizarea unei analize comparative între jucătorii echipelor supuse cercetării.
- Formularea concluziilor şi a recomandărilor.
-
Metodologia cercetării ştiinţifice a studiului preliminar
Cercetarea ştiinţifică este o activitate sau un ansamblu de activităţi
coordonate sistematic, în scopul rezolvării problemelor. (Epuran M., 1992, p. 317).
Metodele utilizate în realizarea obiectivelor de cercetare înaintate sunt
următoarele:
- Analiza literaturii de specialitate;
- Metoda observaţiei pedagogice;
- Metoda anchetei (metoda chestionarului);
- Metoda experimentului pedagogic;
- Metoda analizei video;
- Metoda statistico-matematică de prelucrare şi interpretare a datelor;
- Metoda reprezentărilor grafice.
CAPITOLUL VI. ORGANIZAREA ACTIVITĂȚII EXPERIMENTALE
PRELIMINARE
Eşantionul, locaţia, etapele şi strategia generală a cercetării preliminare
Studiul preliminar a presupus două direcţii de acţionare. Prima direcţie s-a
realizat prin utilizarea metoda anchetei pe bază de chestionar, care a vizat
obţinerea opiniilor specialiştilor din domeniul jocului de handbal. Chestionarul a
cuprins un şir de întrebări referitoare la problematica pregătirii jucătorilor care
activează pe posturile de semicerc dar şi gradul de implicare al acestora în
angrenajul unei echipe.
Activitatea experimentală s-a desfăşurat în perioada septembrie - octombrie
2011, pe un grup de 12 antrenori şi specialişti în domeniul acestui sport, cu o vastă
experienţă şi vârste cuprinse între 35-60 ani. În chestionarul aplicat (Anexa 4), s-
au inclus 15 întrebări cu 66 variante de răspuns. În acest sens, s-a dorit studierea
opiniilor specialiştilor din domeniul handbalului din România, pentru a obţine
informaţii legate de importanţa jucătorilor de semicerc, atât din punctul de vedere
al implicării în antrenament, cât şi al evoluţiei acestora în funcţie de factorii
antrenamentului, de calităţile motrice pe care le deţin jucătorii, de indicii
antropometrici dar şi de implicarea acestora în cadrul fazelor jocului ofensiv.
A doua direcţie a presupus efectuarea experimentului pedagogic preliminar,
desfăşurat pe un eşantion de 18 sportivi, care activează pe posturile de semicerc,
componenţi ai echipelor: H.C.M. Constanţa – echipa campioană a României, F.C.
Barcelona – deţinătoarea a şapte titluri în cadrul competiţiei Liga Campionilor şi
St. Petersburg HC – o echipă asemănătoare din punct de vedere valoric cu echipa
românească.
- 41 -
Acţiunea experimentală a fost întreprinsă pe perioada unui sezon
competiţional (2011 - 2012) şi a vizat evoluţia jucătorilor extreme şi pivoţi în
competiţia Liga Campionilor. Metodele de cercetare utilizate pentru înregistrarea
parametrilor de atac utilizaţi de jucătorii de semicerc, ai celor trei echipe supuse
cercetării preliminare, fiind metoda observaţiei şi metoda analizei video.
Experimentul a urmărit obţinerea unor date privind evoluţia în atac a
jucătorilor extremă stângă, extremă dreaptă şi pivot, pentru a observa diferenţele în
mentalitatea de joc, în procedee tehnice şi acţiuni tactice individuale şi colective
utilizate de jucătorii de semicerc dar şi carenţele jucătorilor români.
Astfel, am putut compara rezultatele obţinute de jucătorii echipei H.C.M.
Constanţa, cu cele obţinute de sportivii echipelor F.C. Barcelona şi St. Petersburg
HC, în urma utilizării unor fişe de observaţie, în care au fost înregistraţi parametrii
de atac folosiţi de către jucătorii de semicerc.
Perioadele şi strategiile afectate studiului preliminar
ETAPA I (SEPTEMBRIE - OCTOMBRIE 2011)
În această perioadă s-a realizat o anchetă pe bază de chestionar, care a vizat
obţinerea unor informaţii legate de opiniile specialiştilor privind importanţa
jucătorilor de pe posturile de extremă stângă, extremă dreaptă şi pivot, în
angrenajul unei echipe. Eşantionul de lucru a vizat 12 antrenori, cu
experienţă de cel puţin 5 ani şi vârste cuprinse între 35 – 60 ani.
ETAPA II (SEPTEMBRIE 2011- IUNIE 2012)
S-a realizat înregistrarea evoluţiei jucătorilor extreme şi pivoţi ai celor trei
echipe H.C.M. Constanţa, F.C. Barcelona şi St. Petersburg HC, în cadrul
competiţiei Liga Campionilor - Sezonul Competiţional 2011-2012.
Obiectivul experimentului preliminar a fost de a obţine suportul
informaţional iniţial, necesar declanşării activităţii de implementare în
practică a programelor de pregătirea fizică şi tehnico-tactică a jucătorilor
extreme şi pivoţi.
Interpretarea datelor recoltate în urma aplicării metodei anchetei
Opiniile antrenorilor privind ponderea factorilor antrenamentului sportiv şi
influenţa lor asupra evoluţiei jucătorilor care activează pe posturile de semicerc, au
fost următoarele: 7 dintre antrenorii chestionaţi consideră că pregătirea tehnică are
o pondere de 58,3%, iar 5 dintre aceştia o pondere de 41,6%. În ceea ce priveşte
pregătirea fizică generală, 50% dintre respondenţi, consideră că acest factor
condiţionează evoluţia jucătorilor, cu un procent de 10%, comparativ cu valorile
pregătirii fizice specifice, unde 5 antrenori consideră că aceasta are o pondere de
41,6%, alegând varianta de 30%. Având în vedere faptul că, diferenţa dintre
- 42 -
mărimile indicilor nu este mare, se poate afirma, că fiecare dintre factorii
antrenamentului sportiv enumeraţi, au o importanţă specifică pentru îmbunătăţirea
evoluţiei jucătorilor de handbal.
Pentru creşterea performanţei în cadrul jocului sportiv, cei mai importanţi
indicatori somatici care influenţează evoluţia jucătorilor extreme, după cum
consideră antrenorii sunt: în ceea ce priveşte talia jucătorilor de pe posturile de
extremă dreaptă şi extremă stângă, avem un procent de 33,3%, 4 dintre antrenori
considerând că talia are un procent de 30%. În ceea ce priveşte greutatea, 5 dintre
cei chestionaţi acordă un procent de 41,6%, alegând varianta de 30%. Din punctul
de vedere al celor chestionaţi, deschiderea palmei este un indicator somatic
important, alături de înălţime şi greutate, acest indicator obţinând un procent de
75% la varianta de 50%. 7 dintre cei chestionaţi aleg varianta de 50% pentru
indicatorul anvergura, acesta obţinând o pondere de 58,3%.
Pentru creşterea performanţei în cadrul jocului de handbal, cei mai
importanţi indicatori somatici, care influenţează evoluţia jucătorilor pivot, după
cum consideră antrenorii sunt: în ceea ce priveşte talia jucătorilor de pe posturile
de pivot, avem un procent de 50%, 6 dintre antrenori considerând că talia are un
procent de 50%. În ceea ce priveşte greutatea, 8 dintre cei chestionaţi acordă un
procent de 66,6%, alegând varianta de 50%. Din punctul de vedere al celor
chestionaţi, deschiderea palmei este un indicator somatic important, alături de
înălţime şi greutate, acest indicator obţinând un procent de 58,3% la varianta de
50%, iar 6 dintre antrenori optează pentru varianta de 50% pentru indicatorul
anvergură, acesta obţinând o pondere de 50%.
Analizând legătura dintre calităţile motrice şi creşterea performanţei sportive
la jucătorii de handbal masculin de pe posturile de extreme, antrenorii au răspuns
în ordinea importanţei, evidenţiind în %, ponderea calităţilor motrice asupra
creşterii performanţei şi anume: pentru rezistenţa specifică şi generala avem o
valoare de 50%, 6 dintre antrenori alegând varianta de 50%. Cele mai mari
procente apar în cazul calităţii motrice îndemânarea specifică, unde avem o valoare
de 66,6% şi viteză de deplasare, viteza de execuţie şi viteza de reacţie, obţinându-
se un procent de 75%.
Analizând legătura dintre calităţile motrice şi creşterea performanţei sportive
la jucătorii de handbal masculin de pe postul de pivot, antrenorii au răspuns în
ordinea importanţei, evidenţiind în %, ponderea calităţilor motrice asupra creşterii
performanţei şi anume: pentru rezistenţa specifică şi generala avem o valoare de
41,6%, 5 dintre respondenţi alegând varianta de 40%. Cele mai mari procente apar
în cazul calităţii motrice îndemânare specifică, unde avem o valoare de 50%, forţa
specifică, un procent de 66,6% şi viteza de deplasare, viteza de execuţie şi viteza
de reacţie, obţinându-se un procent de 75%.
În ceea ce priveşte obţinerea performanţei sportive prin participarea
extremelor şi pivoţilor, în fazele jocului ofensiv, antrenorii supuşi chestionarului
au considerat că jucătorii de pe posturile mai sus menţionate, contribuie cu o
- 43 -
pondere mai mare la fazele de contraatac şi contraatac susţinut, 9 dintre antrenori
alegând varianta de 50% pentru contraatac şi 8 dintre aceştia, varianta de 50 %
pentru contraatacul susţinut. Participarea extremelor şi pivoţilor în faza de joc în
sistem, a obţinut un procent de 33,3%, 4 dintre respondenţi alegând varianta de
30%.
Prin întrebarea numărul 7 se încearcă obţinerea unor informaţii legate de
importanţa pregătirii psihologice în antrenament. 5 antrenori dintre cei chestionaţi
au acordat pregătirii psihologice o pondere de 20%, 3 antrenori au acordat un
procent de 30% şi 2 antrenori, o pondere de 16,6% atât la varianta de răspuns 40%
cât şi la cea de 10%. În urma analizării răspunsurilor oferite de cei chestionaţi,
putem afirma că factorul psihologic, este important în evoluţia pozitivă a
jucătorilor.
În ceea ce priveşte contribuţia jucătorilor unei echipe pe fiecare post în
parte, din punct de vedere al eficienţei ofensive, antrenorii chestionaţi consideră că
extremele aduc o pondere de 50%, pivoţii o pondere de 41,6%, interii 58,3% iar
conducătorii de joc 66,6%.
La întrebarea “Care este contribuţia jucătorilor unei echipe, pe fiecare post
în parte, din punct de vedere al eficienţei în atac?”, analizând răspunsurile
acordate, putem observa faptul că jucătorii întregii echipe necesită o pregătire
fizică suplimentară în vederea îmbunătăţirii evoluţiei în cadrul jocurilor, dar pentru
jucătorii extremă, 5 dintre antrenori aleg varianta de 40% cu o pondere de 41,6%,
iar pentru jucătorii pivot, 7 dintre antrenori au ales procentul de 40% cu o pondere
de 58,3%.
La întrebarea 10, legată de factorii antrenamentului sportiv şi necesitatea
acordării unei atenţii pronunţate la jucătorii extremă şi pivot, respondenţii au
considerat următoarele: 5 antrenori au ales varianta de 30% cu o pondere de 16,6%
pentru pregătirea fizică generală, 5 antrenori au optat pentru procentul de 40% şi o
pondere de 41,6% pentru pregătirea fizică specifică, 7 dintre cei chestionaţi au ales
procentul de 50% pentru pregătirea tehnică, 4 antrenori au ales varianta de 40%
pentru pregătirea tactică şi 6 antrenori varianta de 20% cu o pondere de 50%, în
ceea ce priveste pregatirea psihologică.
Majoritatea specialiştilor chestionaţi (5), acordă pregătirii fizice în cadrul
unui antrenament un procent cuprins între 15-30%, în timp ce 4 antrenori consideră
că ponderea pregătirii fizice ar trebui să fie de 45-65%.
În ceea ce priveşte pregătirea tehnică, 6 dintre antrenorii chestionaţi acordă o
pondere de 50% şi aleg varianta de 30-40%. În ceea ce privesc celelalte două
variante, 2 antrenori aleg varianta 15-30% cu o pondere de 25%, şi varianta 45-
65% cu aceeaşi valoare ponderală.
La întrebarea “Ce pondere acordaţi pregătirii tactice în cadrul unui
antrenament” , 7 dintre cei chestionaţi consideră că ponderea pregătirii tactice se
situează între 30-45%, iar 3 dintre aceştia între 15-30%.
- 44 -
În ceea ce priveşte evoluţia jucătorilor de pe posturile de extremă stângă,
extremă dreaptă şi pivot în cadrul unui joc, 6 dintre cei chestionaţi aleg varianta
15-30% referitoare la respectarea schemei tactice, iar 7 antrenori varianta 15-30%
referitoare la intuiţia proprie a jucătorilor extreme şi pivoţi.
La întrebarea “Ce metode utilizaţi pentru a realiza coeziunea între jucătorii
din zona centrală şi cei din părţile laterale ale terenului”, 7 dintre respondenţi au
ales varianta 30-45% în ceea ce priveşte comunicarea, obţinându-se o pondere de
58,3% în ceea ce priveşte cooperarea, 5 dintre respondenţi au optat pentru varianta
15-30%, cu o pondere de 41,6%, iar 5 dintre antrenori au ales varianta 0-5% cu o
pondere de 41,6% privind organizarea de activităţi pentru a dezvolta relaţiile
interpersonale între jucătorii din zona centrală şi cei din părţile laterale ale
terenului.
Analizarea răspunsurilor din chestionarele aplicate şi compararea
rezultatelor cu datele din literatura de specialitate, pot contribui la aflarea unor date
referitoare la evoluţia şi importanţa în cadrul unui joc, a jucătorilor de pe posturile
de semicerc. Utilizarea acestor informaţii în elaborarea unor programe de
pregătire a extremelor şi pivoţilor, poate aduce îmbunatăţiri în cadrul jocului
individual şi colectiv al echipelor.
Prelucrarea datelor din chestionar, a permis obţinerea unei imagini de
ansamblu asupra pregătirii handbaliştilor de performanţă, care activează pe
posturile de semicerc. Propunerile şi opiniile lor, au contribuit la elaborarea unei
metodologii eficiente de pregătire a sportivilor, în cadrul unui ciclu anual, care
constă în:
- includerea şi utilizarea unor sisteme de acţionare pentru pregătirea fizică
specifică şi cea tehnico-tactică, în dependenţă de etapele pregătirii, posturile
pe care activează dar şi de calendarul competiţiilor mai importante;
- sistemele de acţionare incluse, trebuie să asigure dezvoltarea calitaţilor
motrice necesare practicării handbalului la nivelul eşalonului de mare
performanţă şi îmbunătăţirea relaţiilor de colaborare între jucătorii celor
două linii de atac, prin utilizarea combinaţiilor tactice eficiente.
Toate datele recoltate, prelucrate şi interpretate ne determină să afirmăm, că
ipoteza de lucru I1 se confirmă.
Recoltarea, prelucrarea şi interpretarea datelor, pentru determinarea
comportamentului tehnico-tactic al jucătorilor supuşi studiului preliminar
În activitatea ştiinţifică preliminară, am utilizat această metodă în vederea
înregistrării evoluţiei jucătorilor echipelor supuse cercetării, jucători care
activează pe posturile de semicerc, în cadrul competiţiei Liga Campionilor 2011-
2012, atât din punct de vedere tehnic cât şi tactic, în compartimentul de atac.
Culegerea acestor date a avut drept scop, atât descrierea comportamentului
jucătorilor în timpul desfăşurării competiţiei, cât şi interpretarea semnificaţiei,
pentru a crea ulterior un model de pregătire pentru posturile de semicerc.
- 45 -
În urma acestui studiu, s-au înregistrat date privind eficienţa în
compartimentul ofensiv a jucătorilor de semicerc, componenţi ai echipelor H.C.M.
Constanţa, St. Petersburg HC şi F.C. Barcelona, cu vârste cuprinse între 29-34 ani.
Metoda observaţiei pedagogice s-a desfăşurat pe tot parcursul
experimentului de cercetare, atât prin observarea directă, cât şi pe baza fişelor de
observaţie proprii, având ca obiective precise, stabilirea eficienţei în atac a
jucătorilor extreme şi pivoţi, în cadrul competiţiei.
Echipa de handbal masculin H.C.M. Constanţa, care a reprezentat România
în cadrul competitiei "Liga Campionilor" 2011-2012, a efectuat un total de zece
jocuri, în urma cărora a obţinut o victorie şi nouă înfrângeri, iar jucătorii care
activează pe posturile de extremă stângă, dreaptă şi pivot, au înregistrat 114 reuşite
din 235 goluri realizate de întreaga echipă.
În ceea ce priveşte jucătorii de semicerc ai echipei St. Petersburg HC, aceştia
au marcat 131 goluri din 241 realizări, echipa obţinind în grupa de calificare, două
victorii în faţa echipei H.C.M. Constanţa şi un rezultat de egalitate.
Jucătorii de semicerc ai echipei F.C. Barcelona au marcat 200 goluri, din
336 realizări, echipa obţinand în grupa de calificare nouă victorii şi un egal.
Extremele şi pivoţii echipei H.C.M. Constanţa au obţinut un procent de 48,51%
din totalul golurilor marcate de întreaga echipă în competiţie, iar jucătorii echipei
F.C. Barcelona au înregistrat, în paisprezece meciuri, un procent de 59,52%.
(Tabelul nr. 5).
Tabelul 5. Eficienţa extremelor şi pivoţilor care activează la echipelor H.C.M.
Constanţa, F.C. Barcelona şi St. Petersburg HC în competiţia Liga Campionilor
2011-2012
Echipa
Goluri înscrise /
Goluri primite
Diferenţa Goluri înscrise
de extreme şi
pivoţi
%
St. Petersburg HC 241/301 -60 131 54,35%
H.C.M. Constanţa 235/286 -51 114 48,51%
F.C. Barcelona 336/245 +91 200 59,52%
- 46 -
Tabelul 6. Fişă de observaţie care include parametrii ofensivi înregistraţi de
jucătorii echipelor H.C.M. Constanţa şi St. Petersburg HC (10 meciuri)
Echipa H.C.M. Constanța St. Petersburg HC
Parametrii de
atac
Extremă
stângă
Goluri/
Aruncări
Extremă
dreaptă
Goluri/
Aruncări
Pivot
Goluri/
Aruncări
Extremă
stângă
Goluri/
Aruncări
Extremă
dreaptă
Goluri/
Aruncări
Pivot
Goluri/
Aruncări
Aruncări de
la
semicercul
de 6m.
6/12 3/4 31/42 6/10 17/21 17/28
Aruncări de
pe postul de
extremă
13/39 15/33 1/2 12/21 20/29 -
Aruncări de
la 7m. - 21/31 - - - -
Aruncări de
la 9m. 2/3 3/12 - 4/10 3/10 3/5
Aruncări de
pe
contraatac
10/12 6/11 3/4 7/15 19/27 8/13
Tabelul 7. Fişă de observaţie care include parametrii ofensivi înregistraţi de
jucătorii echipei F.C. Barcelona (14 meciuri)
Echipa F.C. Barcelona
Parametrii de
atac
Extremă stângă
Goluri/Aruncări
Extremă dreaptă
Goluri/Aruncări
Pivot
Goluri/Aruncări
Aruncări de la semicercul
de 6m. 8/15 10/14 16/24
Aruncări de pe postul de
extremă 23/29 23/33 -
Aruncări de la 7m. 14/17 11/14 -
Aruncări de la 9m. 15/19 9/14 3/5
Aruncări de pe contraatac 30/37 26/34 11/16
De-a lungul competiţiei au fost înregistrate, centralizate şi analizate 34 de
fişe de observaţie ale jocurilor. (tabelele nr. 6 şi 7, figurile nr. 1, 2 şi 3).
Prelucrarea statistică, interpretarea şi reprezentarea grafică a datelor, a relevat
importanţa acţiunilor tehnice şi tactice în eficienţa evoluţiei unei echipe.
Unii dintre parametrii observaţi au exemplificat capacitatea tehnică şi
tactică a jucătorilor în situaţiile de atac, parametrii care au fost înregistraţi în
meciurile jucate de echipele aflate în studiu. Au fost analizaţi parametrii
compartimentului ofensiv, pentru a observa diferenţa concepţiei de joc, a strategiei
- 47 -
pe care cele trei echipe o aplica şi diferenţa utilizării procedeelor tehnice de atac în
situaţiile date de joc.
Figura 1. Interpretarea grafică a parametrilor ofensivi, utilizaţi de
jucătorii de semicerc ai echipei H.C.M. Constanta, în competiţia Liga
Campionilor 2011-2012
Figura 2. Interpretarea grafică a parametrilor ofensivi, înregistraţi de
jucătorii de semicerc ai echipei St. Petersburg HC, în competiţia Liga
Campionilor 2011-2012
- 48 -
Figura 3. Interpretarea grafică a parametrilor ofensivi, înregistraţi de
jucătorii de semicerc ai echipei F.C. Barcelona, în competiţia Liga Campionilor
2011-2012
Unii dintre parametrii observaţi au exemplificat capacitatea tehnică şi tactică
a jucătorilor în situaţiile de atac, parametrii care au fost înregistraţi în meciurile
jucate de echipele aflate în studiu.
Tabelul 8. Parametrii înregistraţi din acţiunile tehnico-tactice de atac, ai
jucătorilor extreme şi pivoţi, componenţi ai echipelor supuse cercetării
preliminare
Echipa
Ar. 6m.
G./Ar. %
Ar. extr.
G./Ar. %
Ar. 7m.
G./Ar. %
Ar. 9m.
G./Ar. %
Ar.
Contr.
G./Ar.
%
H.C.M.
Constanţa 40/58 68,9 29/74 39,1 21/31 67,7 5/15 33,3 19/27 70,3
St. Petersburg
HC 40/58 68,9 32/50 64 - - 10/25 40% 34/55 61,8
F.C.
Barcelona 34/53 64,1 46/62 74,1 25/31 80,6 28/38 73,6 67/87 77
Legendă: Ar. 6m. – Aruncări de la 6m., Ar. Extr. – Aruncări de pe extreme, Ar. 7m. – Aruncări
de la 7m., Ar. 9m. – Aruncări de la 9m., Ar. Contr. – Aruncări de pe contraatac
% - Eficienţă, G. – Goluri, A. - Aruncări
- 49 -
Figura 4. Interpretarea grafică a acţiunilor tehnico-tactice de atac realizate
de jucătorii extreme şi pivoţi ai echipelor H.C.M. Constanţa şi St. Petersburg HC
Figura 5. Interpretarea grafică a acţiunilor tehnico-tactice de atac realizate de
jucătorii de semicerc ai echipelor H.C.M. Constanţa şi F.C. Barcelona
Analizând atent tabelul nr. 8 şi figura nr. 4, putem observa un număr mare de
goluri înscrise de jucătorii care operează pe postul de extremă ai echipei St.
Petersburg HC, jucătorii de pe postul de extremă stângă înscriind un număr de 29
goluri şi un procent de 12,03%, iar jucătorii de pe extremă dreaptă reuşind să
înscrie 59 de goluri cu un procent de 24,48%. Extremele stânga ale echipei H.C.M.
Constanţa au obţinut un procent de 13,19%, iar cele de pe partea dreaptă au înscris
48 de goluri şi un procent de 20,42%.
Analiza prestaţiei echipelor supuse activităţii experimentale preliminar
Tabelul nr. 5 prezintă eficienţa jucătorilor de pe posturile de semicerc, ai
echipelor H.C.M. Constanţa şi St. Petersburg HC, care au compus grupa C de
- 50 -
calificare, în competiţia "Liga Campionilor" 2011-2012. Din rezultatele obţinute,
putem concluziona faptul că echipa rusă are un sistem ofensiv mai bun decât cel al
echipei române, atingând o valoare de 54,35%, comparativ cu procentul de 48,51%
obţinut de echipa română. În ceea ce priveşte golurile marcate, echipa H.C.M.
Constanţa a obţinut un număr de 235 de goluri, mai puţin decât numărul de goluri
primite, iar echipa St. Petersburg HC a obţinut 241 reuşite.
Tabelele nr. 6 şi 7 (figurile nr. 1, 2 şi 3), analizează evoluţia jucătorilor de
semicerc ai celor trei echipe supuse demersului preliminar, după 10 meciuri jucate
de către echipele H.C.M. Constanţa şi St. Petersburg HC şi 14 meciuri jucate de
F.C. Barcelona (zece jocuri în grupa de calificare şi patru meciuri în fazele
următoare ale competiţiei). Cele mai bune rezultate au fost obţinute de jucătorii de
pe extremă stângă de la echipa spaniole, aceştia marcând 30 de goluri din 37 de
aruncări la parametrul aruncări de pe contraatac, ceea ce arată că aceasta echipă
pune accentul pe lansarea rapidă a jucătorilor din apărarea în atac precum şi pe
atacul rapid şi circulaţia mingii.
La aruncările de pe părţile laterale ale terenului, jucătorii de pe extremă
dreaptă au marcat 23 goluri fiecare, fapt ce arată că echipa F.C. Barcelona are
jucători cu bune abilităţi fizice, tehnice şi tactice. Jucătorii care activează pe postul
de pivot, componenţi ai echipei H.C.M. Constanţa, au obţinut 31 reuşite din 42
aruncări, la parametrul aruncări de la semicercul de 6m., ceea ce arată că pivoţii
echipei romaneşti au un bagaj tehnico-tactic bine dezvoltat, detentă şi echilibru,
orientare în spaţiu, mobilitate articulară si robusteţe fizică, aceste abilităţi
ajutându-i să acţioneze pe spaţii restranse, în lupta cu adversarul direct. Jucătorii
extremă dreaptă ai echipei ruse, au marcat 20 de goluri din 29 aruncări, la
parametrul aruncări de pe postul de extremă, fapt ce arată că aceşti jucători deţin o
bună coordonare şi orientare în spaţiu, forţă în picioare dar şi în braţe - necesară
aruncărilor puternice din poziţii uneori incomode, rezistenţă specifică de joc,
viteză de execuţie dar şi precizie şi fineţe în execuţii pe spaţii mici de acţionare şi
unghi de finalizare mic.
La capitolul aruncări de la 9m., se poate observa un numar mic de reuşite,
atât la echipa H.C.M. Constanţa cât şi la echipa St. Petersburg HC, ceea ce arată că
jucătorii acestor echipe, care activează pe posturile de extreme şi pivot nu
utilizează aruncările de la distanţă pentru a finaliza.
Tabelul nr. 8, figurile nr. 4 şi 5, prezintă parametrii rezultaţi din acţiunile
tehnice şi tactice ofensive, efectuate de echipele supuse cercetării preliminare, în
competiţia "Liga Campionilor" 2011-2012. Cel mai bun procent de 80,64% a fost
obţinut de echipa F.C. Barcelona la aruncările de la 7m., procedeu care a fost
realizat de jucătorii de pe extremă stângă şi dreaptă.
La parametrul aruncări de pe contraatac, echipa H.C.M. Constanţa a obţinut
un procent de 70,37%, fapt ce arată că jucătorii echipei româneşti au o viteză de
deplasare bună pe distanţe scurte 30-40 m., un startul rapid cu anticipaţie şi
alergare în viteză maximă, o bună mânuire a mingii, prin utilizarea procedeelor de
- 51 -
prindere a mingii venită din urmă, dribling simplu şi multiplu şi de pasare a mingii
în mare viteză. În ceea ce priveşte eficienţa aruncărilor de la 7m., jucătorii extremă
dreaptă ai echipei H.C.M. Constanţa, au înscris 21 de goluri din 31 aruncări şi o
eficienţă de 67,74%. Cel mai mic procent, 33, 33% a fost obţinut de echipa H.C.M.
Constanta, echipă care a marcat 5 goluri din 15 aruncări de la linia de 9m., arătand
că jucătorii de semicerc au avut o rată scăzută de aruncări de la distanţă.
În conformitate cu cele enunţate anterior şi având la bază, atât datele
centralizate din tabelele nr. 5 - 8 şi figurile nr. 1 -5, putem afirma faptul că, se
confirmă ipoteza de lucru I2 conform căreia, “Identificarea, analizarea şi
compararea eficienţei ofensive a jucătorilor de semicerc ai echipelor româneşti şi
ai echipelor cu rezultate bune la nivel internaţional, determină obţinerea de
informaţii legate de diferenţele ce apar în evoluţia şi concepţia de joc a acestora,
precum şi carenţele jucătorilor de semicerc români, în jocul ofensiv.“
Concluzii şi propuneri pentru experimentul de bază
Importanţa pivoţilor în jocul de handbal modern este hotărâtoare, creând
superiorităţi numerice, prin circulaţia mingii şi a jucătorilor, realizate prin
blocajele sau plecările din blocaj. Jucătorul pivot şi-a dezvoltat şi îmbunătăţit un
bagaj tehnic şi tactic, care este în continuă creştere. El este un iniţiator de
combinaţii în atac, un lider în joc şi un bun coordonator în apărare. În urma
activităţii experimentale, putem observa faptul că, pivoţii echipelor româneşti şi
cei ai echipei ruseşti au realizat o rată de eficienţă de 68,96%, iar pivoţii echipei
spaniole un procent de 64,15%.
Rolul extremelor în jocul de handbal, a căpătat o importanţă deosebită.
Astfel, locul handbalului static, bazat pe aruncări din zona centrală, treptat a fost
înlocuit cu jocul pe fronturi largi, aerisite, pentru specularea culoarelor laterale.
În cadrul echipei F.C. Barcelona, toate aruncările de la 7m. au fost realizate
de către jucătorii de pe posturile de extremă stângă şi dreaptă, aceştia marcând 25
goluri din 31 aruncări, cu un procent de 80,64%, iar la echipa H.C.M. Constanţa,
toate aruncările de la 7m. au fost realizate de către jucătorii de pe extremă dreaptă,
care au înscris 21 de goluri din 31 aruncări, cu o eficienţă de 67,74%. Acest lucru
arată, că jucătorii extreme şi-au îmbunătăţit abilităţile de aruncare la poartă,
controlul mingii, capacitatea de a anticipa mişcările portarului şi strategia acestuia,
precum şi capacitatea de a lua decizii, într-un timp căt mai scurt.
Golurile marcate din aruncări de la 7 m. de către sportivii supuşi cercetării
preliminare, au depins de mai mulţi factori: acţiunile colective, acţiunile
individuale, contraatacurile oprite neregulamentar sau tehnica individuală a
apărătorilor insuficient perfecţionată, depăşită de forţă sau depăşită de tehnica
individuală a atacanţilor.
Contraatacul, în varianta tactică a fiecărei echipe, a devenit o fază de joc în
atac, mult folosită. Atacul rapid (contraatac şi faza a II-a), pentru toate echipele
mari, a devenit o preocupare constantă, una dintre principalele soluţii pentru
- 52 -
finalizarea cu succes a fazelor ofensive. Trecerea din apărare în atac, se realizează
cu mare rapiditate, în aproape toate situaţiile în care mingea este recuperată,
încercând continuu şi insistent să surprindă apărarea încă în organizare. Cu
certitudine, astăzi toate acţiunile sunt mai rapide şi ritmul de joc în continuă
creştere. Acest lucru este văzut la echipele care au fost analizate, privind
parametrul aruncări de pe contraatac, unde echipa F.C. Barcelona, a înregistrat o
eficienţă de 77.01%, echipa St. Petersburg HC a obţinut o eficienţă de 61,81% iar
echipa H.C.M. Constanţa, un procent de 70,37%.
Jucătorii care activează pe posturile de semicerc ai echipei F.C. Barcelona,
au arătat cunoştiinţele tehnice şi tactice foarte bine însuşite şi abilităţi fizice
remarcabile, acestea contribuind, împreună cu jucătorii întregului lot, la succesul
echipei, care este deţinătoarea a şapte titluri în competiţia Liga Campionilor.
În baza experimentului preliminar, au fost scoase în evidenţă rezultatele
pregătirii tehnico-tactice specifice a handbaliştilor care operează pe posturile de
semicerc, faţă de celelalte posturi de joc, fapt ce a constituit baza de plecare în
elaborarea unor programe de pregătire fizică şi tehnico-tactică, cel din urmă fiind
structurat în funcţie de fazele jocului ofensiv (contraatac, contraatac susţinut,
organizarea atacului, jocul în sistem).
Optimizarea parametrilor tehnico-tactici ai jocului ofensiv, în pregătirea
handbaliştilor de performanţă, constituie punct de plecare spre îmbunătăţirea
evoluţiei acestora, în vederea obţinerii de rezultate înalte în competiţiile de nivel
internaţional.
CAPITOLUL VII
ORGANIZAREA ŞI DESFĂŞURAREA CERCETĂRII DE BAZĂ
Scopul cercetării de bază vizează eficientizarea jocului în atac, pentru
jucătorii care activează pe posturile de extremă stângă, extremă dreaptă şi pivot, în
cadrul echipelor de handbal masculin din România, prin aplicarea modelelor
proprii de pregătire fizică şi tehnico-tactică, în vederea dezvoltării calităţilor
motrice, perfecţionării acţiunilor tehnico-tactice şi a fazelor jocului ofensiv.
Ipotezele studiului de bază au pornit de la următoarele prezumţii:
Ipoteza principală: Ameliorarea performanţelor motrice, îmbunătăţirea
comportamentului tehnico-tactic şi a relaţiilor de colaborare şi cooperare între
cele două linii de atac, se poate realiza prin utilizarea sistematică a unor mijloace
de acţionare, care vizează pregătirea fizică şi tehnico-tactică a jucătorilor de
semicerc.
1.1. Sistemele de acţionare selecţionate şi adaptate particularităţilor individuale
ale jucătorilor, în vederea optimizării procesului de pregătire fizică al
acestora, determină îmbunătăţirea performanţelor motrice ale jucătorilor.
- 53 -
1.2. Utilizarea sistematică a unor mijloace de acţionare pentru îmbunătăţirea
parametrilor tehnici ai jocului ofensiv, determină creşteri semnificative în
evoluţia şi eficienţa sportivilor.
1.3. Includerea în programul de pregătire tehnico-tactică, a unor mijloace de
acţionare bazate pe relaţionarea dintre jucătorii celor două linii de atac, în
rezolvarea situaţiilor de joc, determină îmbunătăţirea valorilor eficienţei
dar şi o ameliorare a colaborării dintre aceştia.
Obiectivele cercetării de bază
- Analiza şi generalizarea datelor din literatura de specialitate privind stadiul
actual al cunoaşterii şi evoluţia handbalului masculin naţional şi
internaţional, dar şi problematica pregătirii fizice, tehnice şi tactice în
antrenamentul sportiv al jucătorilor extreme şi pivoţi.
- Elaborarea conţinutului programelor de pregătire fizică generală, specifică şi
tehnico-tactică dar şi a sistemelor de acţionare necesare în procesul de
antrenament sportiv al jucătorilor de semicerc, nivelul seniori.
- Utilizarea unor instrumente de evaluare obiective (probe de control impuse
de Federaţia Română de Handbal), pentru a aprecia nivelul pregătirii fizice
generale, specifice şi tehnico-tactice a handbaliştilor, în dependenţă de
postul de joc.
- Selecţionarea echipelor şi a subiecţilor/jucătorii care activează pe posturile
de extreme şi pivot - nivelul seniori, care vor fi supuşi programelor de
pregătire/variabilei independente din cadrul cercetării de bază.
- Recoltarea, prelucrarea şi interpretarea datelor iniţiale şi finale, obţinute în
urma parcurgerii demersului ştiinţific de bază şi verificarea experimentală a
eficacităţii programelor de pregătire fizică şi tehnico-tactică pentru jucătorii
de semicerc, în baza tratării diferenţiate a pregătirii jucătorilor de semicerc,
nivelul seniori.
- Formularea concluziilor cercetării şi a propunerilor.
Procedura generală de lucru
- Alegerea unităţilor sportive şi obţinerea aprobărilor de colaborare (Steaua
Bucureşti, Potaissa Turda, C.S.M. Bucureşti) - handbal masculin - nivelul
seniori;
- Cumularea înregistrarilor iniţiale pentru evaluarea pregătirii fizice generală
şi specifică (august 2012) şi pentru evaluarea parametrilor tehnico-tactici de
atac, a acţiunilor tactice individuale şi colective de atac dar şi al eficienţei
jucătorilor de semicerc în cadrul fazelor ofensive (sezonul competiţional
2011-2012);
- Elaborarea programelor de pregătire fizică şi tehnico-tactică care vizează
jucătorii de semicerc şi stabilirea modului de implementare al acestora în
cadrul procesului de antrenament sportiv specific;
- 54 -
- Aplicarea programelor de instruire propuse, în anul competiţional 2012-
2013, astfel:
În etapa din tur (august 2012- decembrie 2013) a sezonului competiţional s-a
implicat direct în prezentarea programelor şi susţinerea necesităţii acestora;
În etapa de retur (ianuarie 2013- mai 2013) s-a convenit ca pe masură ce
antrenorii echipelor se familiarizează cu programele, activitatea lor de
instruire să se realizeze în absenţa fizică a cercetătorului;
- Cumularea înregistrarilor finale pentru evaluarea pregătirii fizice generală şi
specifică (august 2013) şi pentru evaluarea parametrilor tehnico-tactici de
atac, a acţiunilor tactice individuale şi colective de atac dar şi al eficienţei
jucătorilor de semicerc în cadrul fazelor ofensive (sezonul competiţional
2013-2014);
- Prelucrarea, compararea şi analizarea datelor obţinute;
- Formularea concluziilor şi recomandărilor.
Locul şi condiţiile de desfăşurare a cercetării
Experimentul pedagogic de bază s-a desfăşurat pe un eşantion de 27 de
sportivi, care activează pe posturile de extremă dreaptă, extremă stângă şi pivot,
jucători componenţi ai echipelor de handbal masculin - nivelul seniori - Steaua
Bucureşti, Potaissa Turda şi C.S.M. Bucureşti - echipe care activează în competiţia
Liga Naţională a României.
Metodele aplicate în cercetarea de bază
Metodele utilizate în realizarea obiectivelor de cercetare înaintate, sunt
următoarele:
Analiza literaturii de specialitate;
Metoda observaţiei pedagogice;
Metode de investigare a capacităţii motrice specifice jucătorilor de handbal;
Metoda analizei video;
Metoda experimentului pedagogic;
Metoda statistico-matematică de prelucrare şi interpretare a datelor;
Metoda reprezentărilor grafice.
Metoda experimentului pedagogic
Partea experimentală a lucrării, este în mare măsură legată de ipotezele
cercetării. În acest context, a fost necesară realizarea unor testări iniţiale şi finale,
privind nivelul motric şi tehnico-tactic, prin probe de control şi fişe de observaţie,
pentru a arăta eficienţa/ineficienţa modelelor de pregătire propuse, la nivelul
eşalonului de mare performanţă.
Metoda experimentală urmăreşte verificarea ipotezelor, în care se presupune
existenţa unui raport între fenomene şi anume:
- 55 -
variabila independentă, este constituită de programele de pregătire elaborate
pentru îmbunătăţirea performanţelor motrice şi perfecţionarea fazelor de atac, a
acţiunilor tehnico-tactice individuale şi colective.
variabilele dependente, sunt cele care exprimă influenţa variabilei
independente şi fac referire la reacţiile sportivilor, răspunsurile lor şi performanţele
realizate. În cazul de faţă, variabilele dependente au fost: viteza de deplasare şi
execuţie - proba 5x30m., viteza de execuţie şi coordonarea – proba dribling printre
jaloane, rezistenţa - proba Testul Cooper, forţa membrelor inferioare - proba
decasalt, forţa membrelor superioare - proba aruncarea mingii de handbal cu elan,
evaluarea pregătirii tehnico-tactice - cei 5 parametrii de atac analizaţi (aruncări de
la 6m., aruncări de pe extreme, aruncări de la 7m., aruncări de pe contraatac,
aruncări de la 9m.), acţiunile tactice individuale şi colective de atac şi cele patru
faze ale jocului ofensiv.
CAPITOLUL VIII
METODOLOGIA DIDACTICĂ APLICATĂ ÎN CADRUL CERCETĂRII
DE BAZĂ
Cadrul general operaţional
Aplicarea conţinutului programelor de pregătire fizică generală, specifică şi
tehnico-tactică, dar şi a sistemelor de acţionare necesare în procesul de
antrenament sportiv al jucătorilor care activează pe posturile de extremă stângă,
extremă dreaptă şi pivot, nivelul seniori, s-a efectuat în sezonul competiţional
2012-2013 astfel:
În etapa din tur (septembrie 2012- decembrie 2013) a sezonului competiţional
s-a implicat direct în prezentarea programelor şi susţinerea necesităţii acestor
programe;
În etapa de retur (ianuarie 2013- mai 2013) s-a convenit, ca pe masură ce
antrenorii echipelor se familiarizează cu programele, activitatea lor de instruire să
se realizeze în absenţa fizică a cercetătorului;
Documente de planificare şi sisteme de acţionare utilizate în vederea
instruirii în cadrul procesului de pregătire fizică şi tehnico-tactică, a
jucătorilor de semicerc
Documentele de planificare concepute şi utilizate de către echipele supuse
activităţii experimentale de bază sunt următoarele:
- Plan anual de pregătire;
- Plan calendaristic de pregătire tehnică, tactică şi fizică, în compartimentul
ofensiv, pentru jucătorii extreme şi pivoţi;
- Mezociclurilor pentru perioadele de bază, precompetiționale și
competiționale, care au în conținutul lor sisteme de acţionare, în vederea
- 56 -
îmbunătăţirii jocului ofensiv și ameliorării performanțelor motrice, pentru
jucătorii care ocupă posturile de semicerc.
Programele de pregătire elaborate şi propuse spre aplicare în mod sistematic,
au vizat:
- Pregătirea fizică, acest model prezintă codificarea sistemelor de acționare
utilizate pentru ameliorarea performanțelor motrice ale jucătorilor de
semicerc supuși demersului științific.
Pregătirea tehnico-tactică, programul având în conținutul său mijloacele de
pregătire propuse, pentru pregătirea celor patru faze ale atacului (contraatac,
contraatac susţinut, organizarea atacului, jocul în sistem), în vederea îmbunătățirii
comportamentului tehnico-tactic al jucătorilor extreme și pivoți și ameliorării
relațiilor de colaborare între cele două linii ale jocului ofensiv.
Plan anual de pregătire, pentru echipele de handbal masculin, nivelul
seniori
În vederea întocmirii planului anual de pregătire, am realizat următoarele
acţiuni:
- analiza activităţii echipelor supuse cercetării privind activitatea desfăşurată
în sezonul precedent (comportamentul performanţial al jucătorilor, eficienţa
procesului de pregătire);
- cunoaşterea calendarului competiţional pentru sezonul următor;
- analiza echipelor din cadrul competiţiei;
- cunoaşterea structurii planului de pregătire;
- dinamica echipei.
Pentru anul competiţional 2012-2013, periodizarea antrenamentului
echipelor masculine din Liga Naţională a României a pornit de la următoarele date:
- Liga Naţională: Turul campionatului - 06.09.2012 - 02.01.2013 şi Returul
campionatului - 24.01 - 27.05.2013.
- Probele de control: august 2012, august 2013.
Prezentăm în continuare (tabelul nr. 9), un model de document de planificare
anuală a pregătirii, precum și structura şi conţinutul pregătirii pentru sezonul
competiţional 2012-2013. Aceste documente elaborate au fost utilizate de către
echipele de handbal masculin, supuse activității experimentale.
- 57 -
Tabelul 9. Plan anual de pregătire (model)
Disciplina sportivă HANDBAL
OBIECTIVE DE INSTRUIRE ŞI COMPETENŢE SPECIFICE
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE OBIECTIVE DE INSTRUIRE COMPETENŢE SPECIFICE
01. 02. 03.
Pregătirea fizică
Indici somato-
funcţionali generali
Deprinderi şi
priceperi motrice
Calităţi motrice de
bază
Indici somato-
funcţionali specifici
Calităţi motrice
specifice
Metode şi mijloace
de dezvoltare
Metode/ procedee de
creştere
Compararea valorilor indicilor proprii de dezvoltare a
calităţior motrice cu cei optimi pentru disciplina sportivă
practicată.
Exersarea fragmentată/globală a mecanismelor de bază.
Aplicarea deprinderilor formate în întreceri.
Exersarea mijloacelor specifice fiecărei calităţi motrice.
Exersarea deprinderilor motrice de bază/utilitar-aplicative
în structuri variate.
PREGĂTIREA FIZICĂ MULTILATERALĂ
Îmbunătăţirea calităţilor motrice de bază:
Viteza;
Îndemânarea;
Rezistenţa;
Forţa;
Mobilitatea;
Creşterea capacităţii de efort aerob şi anaerob.
PREGĂTIREA FIZICĂ SPECIFICĂ
Îmbunătăţirea vitezei de deplasare şi execuţie.
Dezvoltarea forţei: membrelor superioare, inferioare,
musculaturii abdominale şi spatelui.
Îmbunătăţirea vitezei în regim de rezistenţă.
Ameliorarea calităţilor specifice jucătorilor de semicerc.
1.1. Folosirea terminologiei de specialitate în
relaţionarea cu partenerii de activitate.
1.2. Creşterea indicilor de manifestare a
calităţilor motrice de bază şi a celor specifice
disciplinei/probei sportive, potrivit
particularităţilor sportivilor.
2.1. Alegerea celor mai eficiente mijloace de
dezvoltare a capacităţii fizice proprii.
2.2. Analiza reacţiilor organismului, în eforturi de
tip diferit.
3.1. Acţionarea eficientă în diferite grupuri,
constituite în funcţie de cerinţele activităţilor de
pregătire şi competiţională.
4.1. Îmbunătăţirea nivelului indicilor de
manifestare a calităţilor motrice.
4.2. Utilizarea deprinderilor motrice şi a
procedeelor tehnice în activitatea de pregătire şi
în cea competiţională.
5.1. Abordarea permanentă a unei atitudini
corporale corecte.
Pregătirea tehnică
Pregătirea tactică
Pregătirea psihologică
Pregătirea teoretică
- 58 -
Tabelul 10. Centralizator cu sistemele de acţionare utilizate în cercetarea de bază (2012-2013), vizând pregătirea
fizică generală şi specifică a jucătorilor extreme şi pivoţi (model)
Calităţi motrice Mijloace de acţionare Descrierea grafica a exerciţiilor
Viteza
V.1. Alergare pe distanţa de 10m. cu start
din picioare, la semnal sonor, tempou
maxim.
V.2. Alergare pe distanţa de 20m. cu start
din picioare, la semnal sonor, tempou
maxim.
V.3. Alergare pe distanţa de 40m., cu
plecare din ghemuit cu spatele spre
direcţia de deplasare, la semnal sonor,
tempou maxim.
- 59 -
Tabelul 11. Centralizator cu sistemele de acţionare utilizate în cercetarea de bază ( 2012-2013), vizând perfecţionarea
celor patru faze ale atacului – contraatacul, contraatacul susţinut, organizarea atacului, jocul în sistem, pentru
jucătorii extreme şi pivoţi (model)
Fazele atacului Sisteme de acţionare Descrierea grafica a exerciţiilor
Contraatacul – direct cu un
vârf
Conţinut tehnico-tactic al
contraatacului:
-intrarea în posesia mingii sau
recuperarea mingii de la portar;
-startul rapid;
-alergarea de viteză;
-pasarea mingii de către portar;
-prinderea mingii venită din
urmă;
-pasa oblică;
-driblingul;
-pase speciale între cele două
vârfuri;
-încrucişarea simplă;
-aruncarea la poartă.
Situaţiile favorabile pentru
lansarea contraatacului sunt:
• Intercepţia mingii de
către un apărător
• Respingerea mingii de
C.1.Repetarea principiilor de acţionare
cu întreaga echipă - 10 minute
C.2.Însuşirea tempoului optim de
desfăşurare a contraatacului pe tot
terenul - 15 minute
C.3.Deplasarea extremei şi pivotului în
poziţie fundamentală de apărare, la
semnal sonor- pasă la portar, alergare,
prinderea mingii venită din urmă,
aruncare la poartă - 5 repetări/jucător
C.4. Jucătorii sunt aşezaţi pe două
coloane - pe postul de extremă.
Antrenorul aruncă alternativ câte o
- 60 -
către portar şi recuperarea
ei în cea mai mare viteză,
• prinderea mingii de către
portar la aruncările la
poartă ale adversarilor sau
scoaterea mingii de la
adversar şi întrarea în
posesia ei
• Comiterea unei greşeli
tehnice sau încălcarea
regulilor de joc (paşi,
dublu-dribling, întrare
forţată, călcarea
semicercului,
• trimiterea mingii în afara
terenului de joc)
sancţionată de arbitri şi
care pune în posesie
echipa aflată în apărare.
Caracteristicile
contraatacului:
• viteză mare de deplasare a
jucătorilor şi a mingii;
• numărul redus de pase, cu
predominanţă a celor
lungi şi în adâncime;
• superioritatea numerică a
atacanţilor
minge în stânga şi în dreapta
semicercului în aşa fel încât portarul să
o poată prinde sau opri în spaţiul de
poartă. Primii jucători din fiecare şir
sprintează, iar portarul va încerca să-l
angajeze pe cel din partea opusă
prinderii mingii – 5 repetări-jucător
- 61 -
CAPITOLUL IX
ARGUMENTAREA EXPERIMENTALĂ A EFICIENŢEI APLICĂRII
PROGRAMELOR DE PREGĂTIRE FIZICĂ ŞI TEHNICO-TACTICĂ,
PENTRU JUCĂTORII DE SEMICERC, COMPONENŢI AI ECHIPELOR DE
HANDBAL MASCULIN DIN CAMPIONATUL ROMÂNESC
Evoluţia dinamicii parametrilor motrici specifici jocului de handbal,
manifestaţi individual şi global de către jucătorii de semicerc ai echipelor Steaua
București, Potaissa Turda şi C.S.M. Bucureşti - în cadrul experimentului de
bază
Verificarea nivelului de pregătire fizică generală şi specifică a celor 27 sportivi
supuşi cercetării, s-a realizat prin utilizarea a 5 probe de control, dintre cele 6 probe
impuse de către Federaţia Română de Handbal (5x30m., dribling printre jaloane,
Testul Cooper, decasalt şi aruncarea mingii de handbal cu elan de 3 paşi). A 6-a
probă de control şi anume deplasarea în triunghi, nu a fost înregistrată, deoarece ea
face parte din compartimentul defensiv, acest studiu axându-se pe comportamentul în
atac al jucătorilor de semicerc. S-a efectuat testarea jucătorilor extreme şi pivoţi
componenţi ai celor trei echipe supuse cercetării, atât la începutul, cât şi la sfârşitul
experimentului pedagogic de bază, în scopul determinării obiective a eficienţei
programului de pregătire fizică, propus de noi.
Pentru a evidenţia evoluţia parametrilor motrici individuali ai jucătorilor
echipelor mai sus menţionate, jucători care activează pe posturile de extremă stângă,
extremă dreaptă şi pivot, pe durata experimentului pedagogic propriu-zis, am recurs
la centralizarea rezultatelor exprimate prin punctajele obţinute de către aceştia la
probele de control parcurse.
În continuare, în demersul nostru statistic, pe baza punctajelor obţinute, s-au
comparat valorile performanţelor motrice obţinute de către cei 27 subiecţi supuşi
demersului ştiinţific în cadrul testării iniţiale (august 2012) cu cele rezultate după
implementarea modelului de pregătirea fizică a jucătorilor de semicerc, testări finale
(august 2013), cumulativ pe cele 5 probel de control.
În vederea realizării celor menţionate, am aplicat pentru posturile de joc,
extremă stângă, extremă dreaptă şi pivot, formula de semnificaţie statistică Student/
probele de control. Rezultatele pe care le-am obţinut în urma efectuării operaţiilor de
calcul sunt cuprinse în tabelele nr. 12, 13, 14 şi 15.
- 62 -
Tabelul 12. Rezultatele statistice ale jucătorilor de semicerc ai echipei Steaua
Bucureşti la probele de motricitate, pe durata experimentului de bază
Media parametrilor motrici calculaţi/postul de joc N=9
Proba de
control
Media puncte(iniţial) Media puncte (final) t p
X i ± Si ± m Cvi X f ± Sf ± m Cvf
5x30m. 67,77 7,774
2,591
11,47% 83,77
9,614
3,204
11,47%
3,88 <0,01
Dribling
printre
jaloane
66
9,797
3,265
14,84%
78,44
9,043
3,014
11,52%
2,801 ˂0,05
Testul
Cooper
79,11
8,608
2,869
10,88%
93,33
7,516
2,505
8,05%
3,742 <0,01
Decasalt 46,55
5,126
1,708
11,01%
68,88
14,48
4,826
21,02%
4,369 <0,01
Aruncarea
mingii de
handbal
56,11
7,753
2,584
13,81%
68,44
9,166
3,055
13,39%
3,082 <0,05
Figura 6. Reprezentarea grafică a rezultatelor jucătorilor de semicerc ai echipei
Steaua Bucureşti, cu media parametrilor motrici pentru cele 5 probe de control
În cadrul testării iniţiale - august 2012, media punctajelor obţinute de jucătorii
de semicerc ai echipei de handbal masculin Steaua Bucureşti în cazul probei dribling
printre jaloane este de 66, cu o abatere standard de 9,797, iar valoarea medie la
testarea finală - august 2013 este de 78,44 cu o abatere standard de 9,043.
Coeficientul de variabilitate indică la testarea iniţială o valoare de 14,84% şi o
omogenitate medie, iar pentru testarea finală 11,52%, fapt ce ne arată că gradul de
omogenitate a crescut.
Analizând datele prezentate în tabelul nr. 12 şi figura nr. 6, în care sunt
prezentate rezultatele statistice ale jucătorilor de semicerc ai echipei Steaua
Bucureşti, la fiecare dintre cele 5 probe de control, constatăm că jucătorii de pe
- 63 -
posturile de extreme şi pivoţi ai acestei echipe, au obţinut rezultate mai bune la
testările finale, valorile “t-urilor” calculate sunt superioare celor obţinute la testările
iniţiale, din tabelul lui Fischer aceste valori se încadrează la p< 0,01 şi p<0,05, în
cazul tuturor celor 5 probe de control utilizate, între cele două momente ale testării,
există o diferenţă reală.
Tabelul 13. Rezultatele statistice ale jucătorilor de semicerc ai echipei Potaissa
Turda la probele de motricitate, pe durata experimentului de bază
Media parametrilor motrici calculaţi/postul de joc N=9
Proba de
control
Media puncte (iniţial) Media puncte (final) t p
X i ± Si ± m Cvi X f ± Sf ± m Cvf
5x30m. 58,88
12,29
4,096
20,87%
79,33
12
4
15,12%
3,575 <0,01
Dribling
printre
jaloane
56,22
10,41
3,47
18,51%
75,77
9,614
3,204
12,68%
4,140 <0,01
Testul
Cooper
77,88
9,033
3,011
11,59%
92,77
5,044
1,681
5,43%
4,318 <0,01
Decasalt 54,66
10,08
3,36
18,44%
72,22
14,45
4,816
20,08%
2,99 ˂0,05
Aruncarea
mingii de
handbal
66
7,053
2,351
10,68%
78,88
7,785
2,595
9,86%
3,68 <0,01
Figura 7. Reprezentarea grafică a rezultatelor jucătorilor de semicerc ai echipei
Potaissa Turda, cu media parametrilor motrici pentru cele 5 probe de control
- 64 -
La testarea iniţială - sezonul competiţional 2011-2012, în cadrul probei Testul
Cooper valorile medii ale punctelor obţinute de către jucătorilor de semicerc ai
echipei Potaissa Turda sunt de 77,88, iar abaterea standard de 9,033, în timp ce la
testarea finala - sezonul competitional 2013-2014, jucătorii au obţinut valorile medii
de 92,77 şi abaterea standard de 5,044.
Coeficientul de variabilitate indică pentru testarea iniţială o valoare de 11,59 %
şi un colectiv relative omogen, în timp ce la testarea finală, avem o valoare de 5,43
%, fapt ce ne arată gradul mic de împrăştiere al rezultatelor şi un grad mare de
omogenitate. Valoarea testului Student calculat la această probă este de 4,318, ceea
ce demonstrează că între cele două testări există diferenţe semnificative, pentru un
prag de semnificaţie de p<0,01. (Tabelul nr. 13 şi figura nr. 7).
Tabelul 14. Rezultatele statistice ale jucătorilor care activează pe posturile de
semicerc ai echipei C.S.M. Bucureşti la probele de motricitate, pe durata
experimentului de bază
Media parametrilor motrici calculaţi/postul de joc N=9
Proba de
control Media puncte (iniţial) Media puncte (final)
t p X i ±Si ± m Cvi X f ±Sf ± m Cvf
5x30m. 65,11
10,91
3,636
16,75%
79,33
10,58
3,526
13,33%
2,808 ˂0,05
Dribling
printre
jaloane
58,88
10,91
3,636
18,52%
74
9,797
3,265
13,23%
3,094 <0,05
Testul
Cooper 76,55
8,472
2,824
11,06%
93,11
4,342
1,447
4,66%
5,222 <0,01
Decasalt 50 7,262
2,42
14,52%
64,33
7,331
2,443
11,39%
4,168 <0,01
Aruncarea
mingii de
handbal
62,44
5,703
1,901
9,13%
70,88
5,085
1,695
7,17%
3,315 ˂0,05
- 65 -
Figura 8. Reprezentarea grafică a rezultatelor jucătorilor de semicerc ai echipei
C.S.M. Bucureşti, cu media parametrilor motrici pentru cele 5 probe de control
În cadrul testării iniţiale, media valorilor punctajelor jucătorilor extreme şi
pivoţi ai echipei C.S.M. Bucureşti la proba de control aruncarea mingii de handbal
este 62,44, cu o abaterea standard de 5,703, iar la testarea finală media valorilor este
de 70,88, cu abaterea standard de 5,085.
Coeficientul de variabilitate indică pentru testarea iniţială, o valoare de 9,13 %
şi omogenitate medie, iar pentru cea finală 7,17 %, fapt ce arată că în cadrul testării
finale, gradul de omogenitate a crescut. Testul Student calculat indică o valoare de
3,315, fapt ce demonstrează că există diferenţe semnificative între cele două testări
pentru un prag de semnificaţie de p<0,05. (Tabelul nr. 14 şi figura nr. 8).
În ceea ce priveşte proba Testul Cooper, putem observa o valoare a
coeficientului de variabilitate la testarea iniţiala de 11,06%, omogenitate medie,
comparativ cu valoarea acestuia la testarea finală 4,66%, unde întâlnim un grad de
omogenitate mare. Valoarea testului Student la această probă este de 5,22, lucru ce
demonstrează că, între cele două testări rezultatele diferă semnificativ.
Tabelul 15. Rezultatele statistice ale jucătorilor extremă stângă, extremă
dreaptă şi pivot ai celor trei echipe supuse cercetării, pe durata experimentului de
bază
Media parametrilor motrici calculaţi/postul de joc N=27
Proba de
control
Media puncte/iniţial Media puncte/ final t p
X i ±Si ± m Cvi X f ±Sf ± m Cvf
5x30m. 63,92
10,77
2,075
16,84%
80,81
10,57
2,036
13,08%
5,812 <0,01
Dribling
printre
jaloane
60,37
10,82
2,084
17,92%
76,07
9,306
1,793
12,23%
5,713
<0,01
Testul
Cooper
77,85
8,433
1,624
10,83%
93,07
5,574
1,073
5,98%
7,821 <0,01
Decasalt 50,40
8,191
1,578
16,25%
68,48
12,5
2,408
18,25%
6,151 <0,01
Aruncarea
mingii de
handbal
61,51
7,821
1,506
12,71%
72,74
8,551
1,647
11,75%
5,033
<0,01
- 66 -
Figura 9. Reprezentarea grafică a rezultatelor jucătorilor extremă stângă, extremă
dreaptă şi pivot ai celor trei echipe supuse cercetării, conţinând media parametrilor
motrici pentru cele 5 probe de control
Rezultatele statistice ale jucătorilor care activează pe posturile de extremă
stângă, extremă dreaptă şi pivot ai celor trei echipe supuse cercetării cu media
parametrilor motrici, pentru cele 5 probe de control sunt prezentate în tabelul nr. 15
şi figura nr. 9.
Din datele de mai sus, putem observa că la testarea iniţială, în cadrul celor 5
probe de control, sportivii au obţinut o medie cuprinsă în intervalul 50,40 – 77,85, iar
la testarea finală o medie cuprinsă în intervalul 68,48 - 93,07.
O creştere semnificativă a omogenităţii se observă la proba Testul Cooper,
unde la testarea finală avem o valoare de 5,98%. Testul Student calculat, indică
valori între 5,033 şi 7,821, fapt ce demonstrează că între cele două testări există
diferenţe semnificative, pentru un prag de semnificaţie de p<0,01.
Analiza statistico-matematică comparativă a dinamicii parametrilor
tehnico-tactici ofensivi, înregistraţi de jucătorii echipelor de handbal masculin
Steaua Bucureşti, Potaissa Turda şi C.S.M. Bucureşti, în cadrul experimentului
de bază
Surprinderea evoluţiei parametrilor de joc în atac, utilizaţi de jucătorii de pe
posturile de extremă stângă, extremă dreaptă şi pivot, jucători componenţi ai
echipelor de handbal masculin, Steaua Bucureşti, Potaissa Turda şi C.S.M. Bucureşti,
s-a realizat prin punerea în evidenţă a conţinuturilor tehnico-tactice specifice jocului
ofensiv.
Menţionăm faptul că, în recoltarea curentă şi obiectivă a datelor, am urmărit
înregistrarea meciurilor desfăşurate de către cele trei echipe supuse cercetării. Acest
demers s-a realizat înainte de implementarea modelului de program de pregătire
tehnico-tactică pentru jucătorii de semicerc (sezonul competiţional 2011-2012) şi
după utilizarea acestui program (sezonul competiţional 2013-2014). Înregistrările
- 67 -
meciurilor ne-au fost oferite în scop ştiinţific de firma Info Sport. De asemenea am
utilizat o fişă proprie de înregistrare cu un conţinut extins, în ceea ce privesc
parametrii jocului de atac, această fişă folosind pentru înregistrarea evoluţiei
jucătorilor de pe posturile de extreme şi pivoţi ai celor trei echipe din Campionatul
Naţional al României.
Din calcularea eficienţei - goluri/aruncări, jucătorilor supuşi cercetării, în
funcţie de rezultatele obţinute de către aceştia în sezoanele competiţonale 2011-2012
(testare iniţială) şi 2012-2013 (testare finală), se observă că sportivii şi-au îmbunătăţit
valorile eficacităţii ofensive, pentru toate cele trei posturi de joc analizate (27
sportivi). Astfel, aceştia au obţinut la testarea iniţială (26 etape de joc) următoarele
rezultate: extremele stângi ale echipei Steaua Bucureşti, au înscris 93 goluri din 161
aruncări la poartă şi o eficienţă de 57,76%; extremele drepte au înscris 100 goluri din
199 aruncări la poartă şi o eficienţă de 50,25%; pivoţii au înscris 81 goluri din 157
aruncări la poartă şi o eficienţă de 51,59%; extremele stângi ale echipei Potaissa
Turda, au înscris 63 goluri din 133 aruncări la poarta şi o eficienţă de 47,36%;
extremele drepte au înscris 66 goluri din 152 aruncări la poartă şi o eficienţă de
43,42%; pivoţii au înscris 79 goluri din 144 aruncări la poartă şi o eficienţă de
54,86%; extremele stângi ale echipei C.S.M. Bucureşti, au înscris 72 goluri din 157
aruncări la poartă şi o eficienţă de 45,85%; extremele drepte, 68 goluri din 137
aruncări la poartă şi o eficienţă de 49,63%; pivoţii au înscris 76 goluri din 154
aruncări la poartă şi o eficienţă de 49,35%. În ceea ce priveşte eficienţa jucătorilor de
semicerc în cadrul sezonului 2013-2014 valorile obţinute sunt cuprinse în intervalul
60,81% - 77,27%. (tabelul nr. 16, figura nr. 10).
Tabelul 16. Rezultatele parametrilor jocului ofensiv şi eficienţa jucătorilor de
semicerc ai echipelor Steaua Bucureşti, Potaissa Turda şi C.S.M. Bucureşti, pe
durata activităţii experimentale
Echipe/
Posturi de
joc
Total Goluri/ Total aruncări Total Goluri/ Total aruncări Total Goluri/ Total aruncări
Steaua Bucureşti Potaissa Turda C.S.M. Bucureşti
Extremă
stângă
Extremă
dreaptă Pivot
Extremă
stângă
Extremă
dreaptă Pivot
Extremă
stângă
Extremă
dreaptă Pivot
S.C. 2011-
2012 93-161 100-199 81-157 63-133 66-152 79-144 72-157 68-137 76-154
Eficacitatea 57,76% 50,25% 51,59% 47,36% 43,42% 54,86% 45,85% 49,63% 49,35%
S.C. 2013-
2014 148-228 126-186
111-
154 90-148 90-147
106-
143 90-139 85-139
102-
132
Eficacitatea 64,91% 67,74% 72,07% 60,81% 61,22% 74,12% 64,74% 61,15% 77,27%
- 68 -
Figura 10. Eficienţa jucătorilor care activează pe posturile de semicerc ai echipelor
supuse cercetării, pe durata derulării experimentului de bază
Rezultatele constatative, privind evoluţia jocului în atac şi eficienţa jucătorilor
echipelor Steaua Bucureşti, Potaissa Turda şi C.S.M. Bucureşti în Sezonul
competiţional 2011-2012 şi Sezonul competiţional 2013-2014, sunt prezentate în
tabelul nr. 17 şi figurile nr. 11, 12:
- jucătorii echipei Steaua Bucureşti au înregistrat o eficienţă de 38,87% la
testarea iniţială, iar la testarea finală o eficienţă de 50,4%;
- jucătorii de semicerc ai echipei Steaua Bucureşti prezintă o eficienţă de
41,38%, aceşti sportive înscriind 274 goluri din totalul de 662 goluri înscrise
de întreaga echipă la testarea iniţială, iar la testarea finală o eficienţă de 61,6%,
jucătorii marcând 385 din 625 goluri reuşite ale echipei;
- jucătorii echipei Potaissa Turda prezintă o eficacitate de 45,03% la testarea
iniţială, iar la testarea finală o eficienţă de 47,04%;
- jucătorii de semicerc ai echipei Potaissa Turda au obţinut o eficacitate
28,10%, aceşti sportive înscriind 208 goluri din totalul de 740 goluri înscrise
de întreaga echipă la testarea iniţială, iar la testarea finală o eficienţă de 47,9%,
jucătorii marcând 286 din 597 goluri înscrise de întreaga echipă;
- jucătorii echipei C.S.M Bucureşti prezintă o eficacitate 43,76% la testarea
iniţială, iar la testarea finală o eficienţă de 43,35%;
- jucătorii de semicerc ai echipei C.S.M. Bucureşti prezintă o eficacitate
32,57%, aceşti sportivi înscriind 216 goluri din totalul de 663 goluri înscrise de
întreaga echipă la testarea iniţială, iar la testarea finală o eficienţă de 52,16%,
jucătorii marcând 277 din 531 goluri reuşite de întreaga echipă.
Privind rezultatele obţinute în urma aplicării modelului de program pentru
pregătire tehnico-tactică a jucătorilor vizaţi activităţii experimentale de bază, putem
afirma că aceştia au avut creşteri semnificative în ceea ce priveşte evoluţia lor, în
cadrul jocului în atac.
- 69 -
Tabelul 17. Evoluţia jocului ofensiv şi eficienţa jucătorilor echipelor Steaua
Bucureşti, Potaissa Turda şi C.S.M. Bucureşti, pe durata derulării experimentului de
bază Parame
triii/Ec
hipe
Goluri înscrise de
echipă/ Eficacitate%
Goluri înscrise de
jucătorii de semicerc/
Eficacitate%
Goluri înscrise de
jucătorii din linia de
9m. /Eficacitate%
Total atacuri
S.B. P.T C.S.
M. B. S.B. P.T
C.S.
M. B. S.B. P.T
C.S.
M. B. S.B. P.T
C.S.
M.
B.
T.i. 662
38,87
740
45,03
663
43,76
274
41,38
208
28,1
216
32,57
388
58,61
532
71,89
447
67,42 1703 1643 1515
T.f. 625
50,4
597
47,04
531
43,35
385
61,6
286
47,9
277
52,16
240
38,4
311
52,09
254
47,83 1240 1269 1222
Figura 11. Dinamica evoluţiei eficienţei ofensive a jucătorilor de semicerc ai
echipelor supuse cercetării, în cadrul experimentului de bază – Ediţiile de campionat
2011-2012 şi 2013-2014
Figura 12. Dinamica evoluţiei parametrilor tehnico-tactici individuali cumulativi
(nr. de goluri înscrise/ parametrii de atac), pe durata derulării experimentului
Legendă:
S.B. – Steaua Bucureşti, P.T. – Potaissa Turda, C.S.M. – C.S.M. Bucureşti
T.i. – Testarea iniţială – Sezonul Competiţional 2011-2012
T.f. – Testarea finală – Sezonul Competiţional 2013-2014
- 70 -
Rezultatele statistice ale jucătorilor care activează pe posturile de extremă
stângă, extremă dreaptă şi pivot ai echipei Steaua Bucureşti cuprinzând media
parametrilor tehnico-tactici pentru cei 5 parametrii de atac şi t-ul calculat/postul de
joc pe durata experimentului de bază, sunt przentate în tabelul nr. 18, figura nr. 13.
La testarea iniţială, s-a constatat că valoarea mediei aritmetice a jucătorilor
care activează pe posturile de extreme şi pivoţi este cuprinsă în intervalul 3,115 -
3,846 cu o eroare a mediei cuprinsă între valorile 0,273 - 0,463, iar la testarea finală
valoarea mediei aritmetice a sportivilor creşte, încadrându-se în intervalul 5,045 -
6,727, cu o eroare a mediei între 0,448 - 0, 514. Privind diferenţa dintre medii la
testarea iniţială şi finală a jucătorilor, se evidenţiază că “t” calculat are o valoare de
4,6 pentru jucătorii de pe extremă stângă şi este mai mare decât “t” tabelar, la pragul
de semnificaţie p<0,01. Pentru jucătorii de pe extremă dreaptă, t-ul are o valoare de
2,867, la pragul de semnificaţie p<0,05 şi pivoţii un t cu valoarea de 3,69 la un prag
de semnificaţie p<0,05, aceste date evidenţiind diferenţe semnificative între testări.
În urma celor relatate mai sus, dinamica parametrilor tehnico-tactici de atac,
capătă valori mai mari la testarea finală, fiind semnificative în toate cazurile. Acest
fapt este argumentat prin faptul că, contribuţia aplicării modelelor de programe de
pregătire fizică şi tehnico-tactică a jucătorilor extreme şi pivoţi în procesul de
pregătire al sportivilor a fost evidentă.
Tabelul 18. Valorile indicatorilor statistici înregistraţi de jucătorii de semicerc pe
durata derulării experimentului echipa (Steaua Bucureşti)
Media parametrilor tehnico-tactici calculaţi/jucători/cei 5
parametrii de atac
(aruncări de la 6m., aruncări de pe extremă, aruncări de la 7m.,
aruncări de pe contraatac, aruncări de la 9m.)
Postul
de joc
Media golurilor
înscrise (iniţial)
Media golurilor
înscrise (final)
t
p X i ± Si ± mi X f ± Sf ± mf
ES 3,576 2,318 0,454 6,727 2,413 0,514 4,6 <0,01
ED 3,846 2,361 0,463 5,727 2,186 0,466 2,867 <0,05
P 3,115 1,395 0,273 5,045 2,103 0,448 3,69 <0,05
Legendă: ES - Extremă stângă, ED – Extremă dreaptă, P - Pivot
- 71 -
Figura 13. Dinamica evoluţiei rezultatelor jucătorilor extreme şi pivoţi ai echipei
Steaua Bucureşti
Rezultatele jucătorilor care activează pe posturile de extremă stângă, extremă
dreaptă şi pivot ai echipei Potaissa Turda cuprinzând media parametrilor tehnico-
tactici şi t-ul calculat/postul de joc la cele două testări (Sezonul competiţional 2011-
2012 şi Sezonul competiţional 2013-2014) sunt arătate în tabelul nr. 19, graficul nr.
14.
La testarea iniţială s-a constat că valoarea mediei aritmetice a jucătorilor care
activează pe posturile de semicerc este cuprinsă în intervalul 2,423 – 3,038, cu o
eroare a mediei cuprinsă între valorile 0,267-0,33, iar la testarea finală valoarea
mediei aritmetice a sportivilor creşte, ajungând să se încadreze în intervalul 4,09 -
4,818 cu o eroare a mediei de 0,26 – 0,469. Privind diferenţa dintre medii, se
evidenţiază că “t” calculat are o valoare de 3,087 pentru jucătorii de pe extremă
stângă şi este mai mare decât “t” tabelar, la pragul de semnificaţie p<0,05, pentru
jucătorii de pe extremă dreaptă, t-ul are o valoare de 3,206, la pragul de semnificaţie
p<0,05. În ceea ce priveşte evoluţia jucătorilor pivoţi, aceştia au obţinut un t cu
valoarea de 4,258 la un prag de p<0,01, aceste date evidenţiind diferenţe
semnificative între cele două testări.
Tabelul 19. Valorile indicatorilor statistici înregistraţi de jucătorii de
semicerc pe durata derulării experimentului de bază (echipa Potaissa Turda)
Media parametrilor tehnico-tactici calculaţi/jucători/cei 5
parametrii de atac
(aruncări de la 6m., aruncări de pe extremă, aruncări de la 7m.,
aruncări de pe contraatac, aruncări de la 9m.)
Postul
de joc
Media golurilor
înscrise (iniţial)
Media golurilor
înscrise (final)
t
p X i ± Si ± mi X f ± Sf ± mf
ES 2,423 1,39 0,272 4,090 2,201 0,469 3,087 <0,05
ED 2,538 1,363 0,267 4,090 1,9 0,405 3,206 <0,05
P 3,038 1,684 0,33 4,818 1,22 0,26 4,258 <0,01
Legendă: ES - Extremă stângă, ED – Extremă dreaptă, P - Pivot
- 72 -
Figura 14. Dinamica evoluţiei rezultatelor jucătorilor extreme şi pivoţi ai
echipei Potaissa Turda
În cazul jucătorilor de semicerc ai echipei C.S.M. Bucureşti, în cadrul testării
iniţiale s-a constat că valoarea mediei aritmetice a jucătorilor care activează pe
posturile de semicerc este cuprinsă între valorile 2,615 – 2,923, cu o eroare a mediei
cuprinsă în valorile 0,192 – 0,464 iar la testarea finală valoarea mediei aritmetice a
sportivilor creşte, ajungând să se încadreze în intervalul 3,863 – 4,09, cu o eroare a
mediei între 0,23 – 0,307. (Tabelul nr. 20, figura nr. 15).
Privind diferenţa dintre mediile obţinute în cazul celor două testări, se
evidenţiază că “t” calculat are o valoare de 2,38 pentru jucătorii de pe postul de
extremă stângă şi este mai mică decât “t” tabelar la pragul de semnificaţie p>0,05,
acest fapt ne arată că nu există diferenţe semnificative între testări pentru jucătorii
extremă stângă. Pentru jucătorii de pe postul de extremă dreaptă, t-ul are o valoare
de 4,216, la pragul de semnificaţie p<0,01 şi pivoţii au obţinut un t cu valoarea de
4,472, la un prag de p˂0,01, aceste date evidenţiind diferenţe semnificative între
testări, pentru jucătorii de pe posturile de extremă dreaptă şi pivot.
Tabelul 20. Valorile indicatorilor statistici înregistraţi de jucătorii de
semicerc pe durata derulării experimentului de bază (echipa C.S.M. Bucureşti)
Media parametrilor tehnico-tactici calculaţi/jucători/cei 5
parametrii de atac
(aruncări de la 6m., aruncări de pe extremă, aruncări de la 7m.,
aruncări de pe contraatac, aruncări de la 9m.)
Postul
de joc
Media golurilor
înscrise (iniţial)
Media golurilor
înscrise (final)
t
p X i ± Si ± mi X f ± Sf ± mf
ES 2,769 2,371 0,464 4,090 1,44 0,307 2,38 >0,05
ED 2,615 0,982 0,192 3,863 1,082 0,23 4,216 <0,01
P 2,923 1,494 0,292 4,636 1,176 0,25 4,472 ˂0,01
Legendă: ES - Extremă stângă, ED – Extremă dreaptă, P - Pivot
- 73 -
Figura 15. Dinamica evoluţiei rezultatelor jucătorilor extreme şi pivoţi ai
echipei C.S.M. Bucureşti
În tabelul nr. 21, figura nr. 16, sunt prezentate rezultatele înregistrate de
jucătorii care activează pe posturile de semicerc ai celor trei echipe supuse cercetării,
conţinând media golurilor înscrise şi t-ul calculat pe durata experimentului de bază.
La testarea iniţială, s-a constat că valoarea mediei aritmetice a jucătorilor de
semicerc ai celor trei echipe supuse cercetării este de 86,55 cu o eroare a mediei de
9,72, iar la testarea finală valoarea mediei aritmetice ajunge la valoarea de 154,8 cu
eroarea mediei de 6,366. Privind diferenţa dintre medii între cele două momente ale
testării se observă faptul că “t-ul” calculat are o valoare de 5,878 şi este mai mare
decât “t-ul” tabelar, la pragul de semnificaţie p<0,001, evidenţiind diferenţe
semnificative între cele două momente ale testării.
Tabelul 21. Rezultatele cumulate ale jucătorilor care activează pe posturile de
semicerc ai celor trei echipe supuse cercetării conţinând media golurilor înscrise şi
t-ul calculat, pe durata demersului ştiinţific de bază
Media parametrilor tehnico-tactici calculaţi/postul de joc/goluri înscrise
Media golurilor înscrise
/iniţial
Media golurilor înscrise/
final
t
p X i ± Si ±mi Cvi X f ± Sf ± mf Cvf
86,55
29,16
9,72
33,69% 154,8
19,10
6,366
12,33% 5,878 <0,001
- 74 -
Figura 16. Dinamica evoluţiei rezultatelor jucătorilor de semicerc ai celor
trei echipe supuse cercetării, conţinând valorile mediei şi coeficientul de
variabilitate
Analiza comparativă a dinamicii acţiunilor tactice individuale şi colective
de atac şi a fazelor jocului, pentru jucătorii de semicerc care activează la
echipele de handbal masculin, Steaua Bucureşti, Potaissa Turda şi C.S.M.
Bucureşti în cadrul experimentului de bază
Surprinderea evoluţiei dinamicii acţiunilor tactice individuale şi colective de
atac dar şi a comportamentului performanţial al jucătorilor extreme şi pivoţi în cadrul
fazelor de joc specifice atacului, s-a realizat prin înregistrarea conţinuturilor tactice
utilizate de aceştia, în competiţia Liga Naţională a României.
În recoltarea curentă şi obiectivă a datelor, am urmărit înregistrarea acţiunilor
tactice individuale şi colective de atac dar şi a golurilor marcate în cadrul celor patru
faze ofensive.
Datele obţinute de jucătorii de semicerc ai celor trei echipe supuse cercetării,
privind golurile înscrise din acţiuni tactice individuale de atac, sunt prezentate în
tabelele nr. 22, 23 şi 24, figura nr. 17.
În ceea ce priveşte evoluţia jucătorilor extreme şi pivoţi ai echipei Steaua
Bucureşti din punct de vedere tactic, putem observa că aceştia au înregistrat în
Sezonul competiţional 2011-2012 o medie de 33 goluri înscrise iar în Sezonul
competiţional 2013-2014 o valoare a mediei de 46. Acţiunile tactice individuale
selecţionate spre a fi înregistrate au fost: demarcajul, depăşirea şi pătrunderea.
Valoarea t-ului calculate este 6,509, la un prag de semnificaţie de p<0,05, ceea
ce ne determină să afirmăm că se respinge ipoteza nulă şi se acceptă ipoteza de lucru,
existând diferenţe semnificative între cele două testări. (Tabelul nr. 22)
- 75 -
Tabelul 22. Valorile indicatorilor statistici ai acţiunilor tactice individuale
înregistrate de jucătorii de semicerc, pe durata activităţii experimentale de bază
(echipa Steaua Bucureşti)
Media golurilor înscrise din acţiunilor tactice individuale de atac
N=3/acţiuni tactice individuale (demarcaj, depăşire, pătrundere)
Media golurilor
înscrise /iniţial
Media golurilor
înscrise/ final
t
p X i ± Si ±mi X f ± Sf ± mf
33
3
1,734
46
1,732
1
6,509 <0,05
Rezultatele obţinute în urma interpretării datelor înregistrate de către jucătorii
de semicerc ai echipei Potaissa Turda, sunt arătate în tabelul nr. 23. Evoluţia
performanţială a comportamentului tactic individual, se află pe o pantă ascendentă,
aceşti jucători obţinând o medie de 27,33, în cazul testării iniţiale şi o valoare a
mediei de 36,33, în cazul testării finale. Pentru a arăta dacă există diferenţe între cele
două testări, am utilizat testul Student, t-ul calculat are o valoare de 3,937, la un preg
de semnificaţie p<0,05, fapt ce demonstrează că există diferenţe semnificative între
cele două testări.
Tabelul 23. Valorile indicatorilor statistici ai acţiunilor tactice individuale
înregistrate de jucătorii de semicerc, pe durata activităţii experimentale de bază
(echipa Potaissa Turda)
Media golurilor înscrise din acţiunilor tactice individuale de atac
N=3/acţiuni tactice individuale (demarcaj, depăşire, pătrundere)
Media golurilor înscrise
/iniţial
Media golurilor înscrise/ final
t
p
X i ± Si ±mi X f ± Sf ± mf
27,33
3,214
1,857
36,33
2,309
1,334
3,937
<0,05
Tabelul nr. 24 prezintă rezultatele obţinute de către jucătorii extremă stângă,
extremă dreaptă şi pivot ai echipei C.S.M. Bucureşti, în cadrul celor două sezoane
competiţionale analizate, în ceea ce privesc golurile înscrise în urma utilizării
acţiunilor tactice individuale de atac. Putem observa faptul că, în Sezonul
Competiţional 2011-2012, jucătorii de semicerc ai echipei C.S.M. Bucureşti au
înregistrat o valoare a mediei de 23,66, iar în Sezonul Competiţional 2013-2014 o
valoare de 33,33, observându-se o îmbunătăţire în ceea ce privesc golurile marcate
- 76 -
din acţiuni tactice individuale. T-ul calculat are o valoare de 4,23 la un prag de
semnificaţie p<0,05, ceea ce arată că există diferenţe semnificative între cele două
testări, putem afirma că se respinge ipoteza nulă şi se acceptă ipoteza de lucru.
Tabelul 24. Valorile indicatorilor statistici ai acţiunilor tactice individuale
înregistrate de jucătorii de semicerc, pe durata activităţii experimentale de bază
(echipa C.S.M. Bucureşti)
Media golurilor înscrise din acţiunilor tactice individuale de atac
N=3/acţiuni tactice individuale (demarcaj, depăşire, pătrundere)
Media golurilor
înscrise /iniţial
Media golurilor
înscrise/ final
t
p
X i ± Si ±mi X f ± Sf ± mf
23,66
2,309
1,334
33,33
3,214
1,857
4,230 <0,05
Figura 17. Reprezentarea grafică a mediei golurilor înscrise de jucătorii de
semicerc ai celor trei echipe supuse cercetării, în urma utilizării acţiunilor tactice
individuale ofensive
Evoluţia jucătorilori echipelor Steaua Bucureşti, Potaissa Turda şi C.S.M.
Bucureşti în Sezonul competiţional 2011-2012 şi Sezonul competiţional 2013-2014,
privind golurile înscrise utilizând acţiuni tactice colective de atac, este prezentată în
tabelul nr. 25, figura nr. 18. Acţiunile tactice colective analizate au fost: pase în doi şi
trei jucători, pasarea mingii în pătrundere succesivă, încrucişarea simplă/învăluirea,
blocaj-plecare din blocaj, circulaţia de jucători, combinaţii tactice de bază în atac -
finalizate prin gol.
Observând datele înregistrate, putem afirma faptul că jucătorii de semicerc ai
celor trei echipe supuse cercetării, şi-au îmbunătăţit performanţele la capitolul goluri
- 77 -
înscrise din acţiuni tactice colective. Astfel, jucătorii extreme şi pivoţi ai echipei
Steaua Bucureşti au înscris 24 goluri în urma acţiunii pase în doi şi trei jucători, în
cadrul testării iniţiale şi 35 goluri la testarea finală. În urma acţiunii de pasare în
pătrundere succesivă, aceşti jucători au marcat 30 goluri la testarea iniţială şi 38
goluri în cazul testării finale. Cele mai utilizate acţiuni colective, în cazul echipei
Steaua Bucureşti, au fost circulaţia de jucători şi combinaţiile tactice de bază în atac,
sportivii înscriind în urma efectuării acestor acţiuni 53 goluri la testarea iniţială şi 77
goluri la testarea finală.
Tabelul 25. Rezultatele jucătorilori echipelor Steaua Bucureşti, Potaissa Turda şi
C.S.M. Bucureşti în Sezoanele competiţionale 2011-2012 şi 2013-2014, privind
golurile înscrise utilizând acţiuni tactice colective de atac
Acţiuni
tactice
colective
de atac
Goluri înscrise de jucătorii de semicerc din acţiuni colective
Pase în
doi şi trei
jucători
Pasare în
pătrundere
succesivă
Încrucişarea
simplă/
Învăluirea
Blocaj-
plecare
din
blocaj
Circulaţi
a de
jucători
Combinaţii
tactice de
bază în atac
Ti. Tf. Ti. Tf. Ti. Tf. Ti. Tf. Ti. Tf. Ti. Tf.
Steaua
Bucureşti 24 35 30 38 22 35 6 15 24 39 29 38
Potaissa
Turda 28 30 27 38 20 27 7 8 24 33 22 38
C.S.M.
Bucureşti 17 23 27 38 20 29 9 11 21 31 22 37
Din datele prezentate, tabelul nr. 25, figura 18, se poate observa faptul că
jucătorii de semicerc ai echipei Potaissa Turda şi-au îmbunătăţit evoluţia tactică,
aceştia înscriind 28 goluri în urma acţiunii pase în doi şi trei jucători, în cadrul
testării iniţiale şi 30 goluri la testarea finală. În cazul acţiunii pasare în pătrundere
succesivă, aceşti jucători au marcat 27 goluri la testarea iniţială şi 38 goluri la
testarea finală. Acţiunile colective cele mai utilizate de jucătorii echipei Potaissa
Turda au fost, circulaţia de jucători şi combinaţii tactice de bază în atac, sportivii
înscriind în urma acestor acţiuni 48 goluri la testarea iniţială şi 71 goluri la testarea
finală.
În ceea ce priveşte evoluţia jucătorilor de semicerc ai echipei C.S.M.
Bucureşti, aceştia au înscris 17 goluri la testarea iniţială şi 23 goluri la testarea finală
Legendă:
Ti – Testare iniţială - Sezonul competiţional 2011-2012
Tf – Testare finală - Sezonul competiţional 2013-2014
- 78 -
în urma acţiunii tactice colective pase în doi şi trei jucători. În cazul golurilor marcate
după realizarea acţiunii încrucişare simplă/învăluire, jucătorii au marcat 20 goluri -
testarea iniţială şi 29 goluri - testarea finală.
Acţiunile cel mai des întâlnite în cazul acestei echipe au fost circulaţia de
jucători şi combinaţiile tactice de bază, jucătorii înscriind 43 goluri în Sezonul
competiţional 2011-2012 şi 68 goluri în Sezonul competiţional 2013-2014.
Figura 18. Reprezentarea grafică a evoluţiei performanţiale pentru jucătorii de
semicerc ai echipelor supuse cercetării, în ceea ce privesc golurile înscrise din
acţiunile tactice colective de atac
Evoluţia jucătorilori echipelor Steaua Bucureşti, Potaissa Turda şi C.S.M.
Bucureşti în Sezonul competiţional 2011-2012 şi Sezonul competiţional 2013-2014,
privind golurile înscrise în cele 4 faze de atac, sunt prezentate în tabelul nr. 26, figura
nr. 19.
În Sezoanele competiţionale 2011-2012 şi 2013-2014, jucătorii de semicerc ai
echipei Steaua Bucureşti au obţinut următoarele rezultate, în urma derulării fazelor
de joc ofensive: contraatacul (faza I) 59 goluri – testarea iniţială, 89 goluri - testarea
finală; contraatacul susţinut 25 goluri – testarea iniţială, 52 goluri testarea finală;
organizarea atacului 53 goluri – testarea iniţială, 70 goluri – testarea finală; jocul în
sistem 97 goluri – testarea iniţială, 128 goluri – testarea finală.
Jucătorii extreme şi pivoţi ai echipei Potaissa Turda au înregistrat următoarele
date, în urma efectuării fazelor de joc în atac: contraatacul 70 goluri – testarea
iniţială, 65 goluri - testarea finală; contraatacul susţinut 20 goluri – testarea iniţială,
38 goluri testarea finală; organizarea atacului 31 goluri – testarea iniţială, 64 goluri –
testarea finală; jocul în sistem 87 goluri – testarea iniţială, 116 goluri – testarea
finală.
- 79 -
Tabelul 26. Rezultatele jucătorilori echipelor Steaua Bucureşti, Potaissa Turda şi
C.S.M. Bucureşti pe durata activităţii experimentale, privind golurile înscrise în
fazele ofensive
Fazele jocului
ofensiv/Echipe
Goluri înscrise de jucătorii de semicerc în cele patru faze ale
atacului
Contraatac Contraatac
susţinut
Organizarea
atacului
Jocul în
sistem
Ti. Tf. Ti. Tf. Ti. Tf. Ti. Tf.
Steaua Bucureşti 59 89 25 52 53 70 97 128
Potaissa Turda 70 65 20 38 31 64 87 116
C.S.M. Bucureşti 50 59 19 36 28 57 90 117
Rezultatele jucătorilor extreme şi pivoţi ai echipei C.S.M. Bucureşti, în urma
derulării fazelor de joc în atac, au fost următoarele: contraatacul 50 goluri - testarea
iniţială, 59 goluri - testarea finală; contraatacul susţinut 19 goluri - testarea iniţială,
36 goluri - testarea finală; organizarea atacului 28 goluri - testarea iniţială, 57 goluri
- testarea finală; jocul în sistem 90 goluri - testarea iniţială, 117 goluri - testarea
finală.
Figura 19. Evoluţia performanţială a jucătorilor de semicerc ai echipelor supuse
demersului ştiinţific, în ceea ce privesc golurile înscrise în cele patru faze ofensive
Legendă:
Ti – Testare iniţială - Sezonul competiţional 2011-2012
Tf – Testare finală - Sezonul competiţional 2013-2014
- 80 -
În cazul tuturor celor trei echipe, cele mai multe goluri înscrise de către
jucătorii de semicerc, au fost realizate utilizând fazele III şi IV ale atacului şi anume
organizarea atacului şi jocul în sistem.
Figura 20. Dinamica evoluţiei celor trei echipe supuse cercetării în cele două Ediții
de campionat, privind locul ocupat în clasament
În urma utilizării modelelor de programe de pregătire fizică şi tehnico-tactică,
două din cele trei echipe au obţinut o clasare mai bună în cadrul competiţiei Liga
Naţională a României. (Figura nr. 20). În cadrul Sezonului competiţional 2011-2012,
echipele Steaua Bucureşti şi Potaissa Turda s-au aflat pe locul 8, respectiv locul 14 în
clasamentul general, la finalul sezonului, echipa Steaua Bucureşti ajungând în
Divizia A, din cauza slabei clasări în cadrul acestui sezon. Sezonul competitional
2013-2014 le aduce pe cele două echipe pe locul 2 - Potaissa Turda şi locul 8 -
Steaua Bucureşti, revenită în cadrul acestui sezon din Divizia A. Echipa de handbal
masculin C.S.M. Bucureşti a crescut o poziţie în cazul testării finale – locul 11,
această echipă clasându-se pe locul 10 în cadrul testării iniţiale. Nu se observă
îmbunătăţiri ale locului ocupat de această echipă.
CAPITOLUL X
CONCLUZII ŞI PROPUNERI
Demersul nostru ştiinţific, care cuprinde informaţii teoretico-metodice
dezvoltate în cercetarea noastră, ne-a condus la o serie de concluzii şi propuneri, care
sunt organizate şi prezentate în funcţie de ordinea de realizare a investigaţiilor
ştiinţifice. Vom prezenta atât concluzii teoretice, de ordin general, rezultate ale
analizelor efectuate, cât şi concluzii aplicative, de tip specific, care au în vedere
ipotezele de lucru pe care şi-a propus să le evalueze prezenta lucrare.
- 81 -
Concluzii teoretice
Originalitatea teoretică a lucrării reiese din faptul că ea pune în evidenţă
metodele şi mijloacele de pregătire pentru jucătorii de semicerc în cadrul jocului în
atac – un compartiment important, în care întâlnim o diversitate de procedee tehnice
şi acţiuni tactice individuale şi colective, precum şi mijloace specifice de instruire.
Eficienţa întregii echipe este un aspect important în realizarea victoriei finale.
Această cercetare cumulează o cantitate însemnată de date în ceea ce priveşte
utilizarea unor modele de programe de pregătire fizică şi tehnico-tactică create pentru
valorificarea evoluţiei jucătorilor extreme şi pivoţi.
Demersul ştiinţific aduce o serie de elemente de actualitate şi originalitate
privind pregătirea fizică, tehnică şi tactic a jucătorilor de semicerc şi întărirea
relaţiilor de colaborare şi cooperare între cele două linii de atac. Această cercetare
experimentală îşi propune eficientizarea evoluţiei jucătorilor care ocupă posturile de
extreme şi pivoţi în cadrul unei echipe de handbal masculin, posturi de joc mai puţin
vizate în procesul de pregătire şi nevalorificate la potenţial maxim în angrenajul unei
echipe. Îmbunătăţirea relaţiilor pe cupluri de jucători, a fost realizată prin accentuarea
necesităţii folosirii de combinaţii tactice şi acţiuni tactice colective de atac.
În ceea ce priveşte handbalul masculin, echipa reprezentativă a României nu se
ridică la nivelul celei din urmă cu 50 ani iar prin acest studiu se încearcă schimbarea
concepţiei de joc şi optimizarea procesului de pregătire al sportivilor, prin
îmbunătăţirea performanţelor motrice şi tenhico-tactice, dar şi prin eficientizarea
jocului în atac al jucătorilor extreme şi pivoţi.
Concluzii metodologice
Demersul metodologic pe care l-am construit în cercetarea noastră, a pornit de
la ideea realizării în timp, prin mijloace de instruire, o egalizare a valorii handbalului
românesc, cu cel prezent la echipelor de club care activează în competiţiile
internaţionale - Liga Campionilor, Cupa EHF, Cupa Cupelor, Cupa Challenge -
printr-o implicare mai mare a jucătorilor de semicerc în cele patru faze ofensive ale
jocului de handbal şi prin îmbunătăţirea colaborării şi cooperării jucătorilor celor
două linii de atac.
Sistemele de acţionare pe care le-am introdus în programele de pregătire fizică
şi tehnico-tactică, au fost structurate astfel: pentru pregătirea fizică a jucătorilor,
sistemele de acţionare au fost selecţionate în funcţie de calităţile motrice necesare
sportivilor, în vederea maximizării performanţelor motrice. Pentru pregătirea
tehnico-tactică, am folosit mijloace pentru perfecţionarea celor patru faze ale jocului
ofensiv, care cuprind atât acţiuni tactice individuale cât şi acţiuni colective şi
combinaţii de joc. Programele de pregătire propuse, au ca scop creşterea gradului de
participare în joc a jucătorilor de semicerc, creşterea responsabilităţii în soluţionarea
situaţiilor de joc neprevăzute, perfecţionarea contraatacului prin creşterea rapidităţii
- 82 -
de derulare a fazei de joc, ameliorarea performanţelor motrice şi conştientizarea
abilităţilor individuale dar şi îmbunătăţirea relaţiile de colaborare dintre jucători.
Programul de pregătire fizică este structurat pe următoarele componente:
calităţi motrice, mijloace de acţionare, descrierea grafică a exerciţiilor. Sistemele de
acţionare pentru dezvoltarea calităţilor motrice sunt împărţite şi codate în patru
categorii, astfel: viteza (V1-V20), rezistenţa în regim de viteză şi îndemânare (R1-R15),
îndemânarea (Î1-Î7), forţa - membrelor inferioare (F1- F21), forţa - membrelor
superioare (F22-F47).
Programul de pregătire tehnico-tactică este structurat pe următoarele
componente: faze de atac, sisteme de acţionare, descrierea grafică a exerciţiilor,
conţinutul tehnico-tactic şi clasificarea fazelor de atac. Acest program conţine
sisteme de acţionare care au fost împărţite pe următoarele faze de atac: contraatac -
direct cu un vârf (C1 - C26) - direct cu două vârfuri (CD1- CD19) - cu intermediar (CI1
- CI23), contraatac susţinut (CS1 - CS17), organizarea atacului (OA1 - OA6), jocul în
sistem (JS1 - JS55).
Concluzii specifice cercetării experimentale
În urma studiului efectuat asupra performanţelor motrice ale jucătorilor de
semicerc, putem afirma următoarele:
- La toate cele 5 probe de control, atât la susţinerea testărilor iniţiale cât şi la
cele finale, jucătorii care activează pe posturile de extreme şi pivot, jucători
componenţi ai echipelor Steaua Bucureşti, Potaissa Turda şi C.S.M. Bucureşti,
au îndeplinit normele minime obligatorii de participare în competiţia Liga
Naţională a României. Aceste norme obligatorii sunt prevăzute pentru 3 din
cele 5 probe de control, şi anume: Testul Cooper - 2600 m., decasalt - 23 m.,
aruncarea mingii de handbal - 40 m.
- Observând mediile punctelor cumulate de către jucătorii supuşi
cercetării/proba de control, realizate la cele două momente de verificare
planifícate (iniţial/final), se constată că valorile exprimate cifric sunt mai mari
la a doua secvenţă de evaluare, care s-a derulat după implementarea în
procesul de antrenament sportiv a modelelor proprii de programe de pregătire
fizică şi tehnico-tactică;
- Performanţele obţinute la testarea finală au crescut semnificativ, probele de
control care au avut evoluţii spectaculoase, au fost: 3x50m., Testul Cooper,
decasaltul şi aruncarea mingii de handbal.
- Referitor la parametrii performanţei înregistraţi pentru proba de 5x30m.,
reţinem următoarele constatări:
- analizând datele obţinute în cadrul probei de control 5x30m., constatăm că
jucătorii de semicerc au obţinut rezultate mai bune la testările finale, valorile
“t-urilor” calculate sunt superioare celor obţinute la testările iniţiale, din
tabelul lui Fischer, aceste valori se încadrează la p< 0,01 şi p<0,05 în cazul
- 83 -
tuturor celor 27 sportivi supuşi cercetării, se acceptă ipoteza cercetării, între
cele două momente ale testării există o diferenţă reală.
- a crescut rapiditatea în realizarea acestei probe de control şi a scăzut
semnificativ timpul de execuţie, creşterea performanţei fiind semnificativ mai
pronunţată pentru jucătorii de pe postul de extremă stânga ai celor 3 echipe
cercetate;
- în cadrul testării iniţiale - august 2012, media punctajelor obţinute de jucătorii
de semicerc ai echipelor de handbal masculin Steaua Bucureşti, Potaissa Turda
şi C.S.M. Bucureşti, sunt mai mici decât valorile obţinute la testarea finală -
august 2013, aceste valori crescând semnificativ, situându-se în intervalul
64,33 - 93,33. Coeficientul de variabilitate s-a îmbunătăţit semnificativ, iar
gradul de omogenitate a trecut de la omogenitate relativă la omogenitate mare
pentru majoritatea probelor de control.
- Referitor la performanţele înregistrate pentru proba dribling printre jaloane,
pot fi făcute următoarele observaţii:
- a crescut rapiditatea în realizarea sarcinii pentru toate cele 3 posturi
investigate, creşterea performanţei fiind semnificativ mai pronunţată pentru
jucătorii care activează pe postul de extrema dreapta;
- a scăzut numărul de erori în realizarea procedeului tehnic de dribling multiplu
şi timpul total de execuţie, această evoluţie fiind semnificativ mai bună la
testarea finală;
- media valorilor punctajelor obţinute la testarea iniţială - 60,37 este mai mică
decât cea înregistrată la testarea finală, - 75,07.
- Referitor la evaluarea rezistenţei jucătorilor de semicerc, am optat pentru
proba Testul Cooper, în urma căreia creşterea performanţei a fost semnificativ
mai pronunţată în cazul testarii finale, diferenţa dintre cele două testari fiind
prezentată prin calcularea t-ului, care a obţinut o valoare de 7,821, la un prag
de semnificaţie p<0,01.
- s-a îmbunătăţit coeficientul de variabilitate de la 10,83% şi omogenitate
relativă în cazul testării iniţiale, la 5,98% şi omogenitate mare la testarea
finală;
- În ceea ce priveşte parametrii performanţei înregistraţi pentru proba de
evaluare a forţei membrelor inferioare - decasalt, pot fi făcute următoarele
observaţii:
- a crescut valoarea punctajelor obţinute, acestea fiind la testarea iniţială
cuprinse în intervalul 39 - 71 şi între 51 – 100 la testarea finală;
- diferenţa dintre cele două testari a fost evidenţiată prin calcularea t-ului, care a
obţinut o valoare de 6,151 la un prag de semnificaţie p<0,01.
- În ceea ce priveşte parametrii performanţei înregistraţi pentru proba aruncarea
mingii de handbal, pot fi făcute următoarele observaţii:
- 84 -
- a crescut valoarea mediei punctajelor obţinute de către sportivi, aceasta fiind la
testarea iniţială de 61,51 şi 72,74 la testarea finală;
- diferenţa dintre cele două testari a fost evidenţiată prin calcularea t-ului, care a
obţinut o valoare de 5,033 la un prag de semnificaţie p<0,01.
- toate valorile t-urilor calculate sunt mai mari decât valoarea tabelara a “t-
urilor” pentru n=9, n=27 şi p<0,001. Se poate afirma că, diferenţele
performanţelor motrice dintre cele două momente de verificare sunt
semnificative în proporţie de 99%. Evoluţia motrică a sportivilor s-a ameliorat,
fapt datorat modului de proiectare a demersului didactic, pentru jucătorii care
activează pe posturile de extreme şi pivoţi, prin utilizarea modelul propriu de
programe de instruire pentru pregătirea fizică şi tehnico-tactică a jucătorilor de
semicerc.
Conform celor menţionate, putem afirma că, se confirmă ipoteza de lucru 1.1.,
potrivit căreia: „sistemele de acţionare selecţionate şi adaptate particularităţilor
individuale ale jucătorilor în vederea optimizării procesului de pregătire fizică a
jucătorilor de semicerc, precum şi aplicarea unui program de pregătire fizică în
procesul de antrenament sportiv, determină îmbunătăţirea performanţelor motrice
ale jucătorilor”.
Referitor la rezultatele obţinute de jucătorii de semicerc, în cazul parametrilor
de atac înregistraţi, reţinem următoarele constatări:
- în cadrul testării iniţiale – Sezonul competiţional 2011-2012, media
obţinută de jucătorii de semicerc ai echipei de handbal masculin Steaua
Bucureşti, sunt mai mici decât valorile obţinute la testarea finală – Sezonul
competiţional 2013 - 2014, aceste valori crescând semnificativ, jucătorii de pe
postul de extremă stângă obţinând la testarea iniţială 3,576, iar la testarea
finală 6,727. Jucătorii de pe postul de extremă stângă au înregistrat de
asemenea o creştere semnificativă a mediei, aceştia având la testarea iniţială o
medie de 3,84 şi 5,727 la testarea finală. Pivoţii echipei au crescut de la
valoarea mediei de 3,115 la 5,045.
- analizând datele obţinute în cadrul celor 5 parametrii de joc, constatăm că
jucătorii de pe posturile de semicerc ai echipei Steaua Bucureşti au obţinut
rezultate mai bune la testările finale, valorile “t-urilor” calculate sunt
superioare celor obţinute la testările iniţiale, din tabelul lui Fischer, aceste
valori se încadrează la p< 0,01 şi p<0,05, în cazul tuturor celor 9 sportivi
supuşi cercetării, se acceptă ipoteza cercetării, între cele două momente ale
testării există o diferenţă reală.
- în cazul jucătorilor de semicerc ai echipei Potaissa Turda, aceştia au
obţinut o valoare a mediei cuprinsă în intervalul 2,423 – 3,038 la testarea
iniţială şi între 4,090 şi 4,818 la testarea finală.
- 85 -
- analizând datele obţinute în cadrul celor 5 parametrii de joc, constatăm că
jucătorii de pe posturile de extreme şi pivoţi ai echipei Potaissa Turda au
obţinut rezultate mai bune la testările finale, valorile “t-urilor” calculate fiind
cuprinse între 3,087 - 4,258, aceste valori se încadrează la p< 0,01 şi p<0,05 în
cazul tuturor celor 9 sportivi supuşi cercetării, se acceptă ipoteza cercetării,
între cele două momente ale testării există o diferenţă reală.
- în cadrul testării iniţiale, realizată în Sezonul competiţional 2011-2012,
media obţinută de jucătorii de semicerc ai echipei de handbal masculin C.S.M.
Bucureşti, este cuprinsă în intervalul 2,615 – 2,923 , iar în cadrul testării finale
efectuată în Sezonul competiţional 2013-2014, media este cuprinsă între 3,863
şi 4,636.
- analizând datele obţinute în cadrul celor 5 parametrii de joc, constatăm că
jucătorii de pe posturile de semicerc ai echipei C.S.M. Bucureşti au obţinut
rezultate mai bune la testările finale. Valorile “t-urilor” calculate sunt
superioare celor obţinute la testările iniţiale, în cazul jucătorilor de pe posturile
de extremă dreaptă şi pivot, aceste valori se situează la p< 0,01, dar în cazul
jucătorilor care activează pe postul de extremă stângă nu apar modificări
semnificative între rezultate, obţinând valoarea t-ului de 2,38, la un prag de
semnificaţie p>0,05.
Rezultatele obţinute în urma prelucrării statistice a datelor înregistrate de către
jucătorii supuşi cercetării privind cei cinci parametrii de atac analizaţi sunt
semnificative, fapt ce determină acceptarea ipotezei specifice de lucru 1.2.
În urma studiului efectuat asupra golurilor înscrise în urma utilizării acţiunilor
tactice individuale şi colective de atac, putem afirma următoarele:
- în ceea ce priveşte acţiunile individuale, în cadrul testării iniţiale – Sezonul
competiţional 2011-2012, media obţinută de jucătorii de semicerc ai echipei de
handbal masculin Steaua Bucureşti, este mai mică decât valoarea obţinută la
testarea finală – Sezonul competiţional 2013 - 2014, această valoare crescând
semnificativ, jucătorii de pe postul de extremă stângă înregistrând la testarea
iniţială o valoare a mediei 33, iar la testarea finală 46.
- analizând datele obţinute în cazul celor trei acţiuni tactice individuale de atac,
constatăm că jucătorii de semicerc ai echipei Steaua Bucureşti au obţinut
rezultate mai bune la testările finale, valoarea “t-ului” calculat se încadrează la
p< 0,05, se acceptă ipoteza cercetării, între cele două momente ale testării
există o diferenţă reală.
- în cazul jucătorilor de semicerc ai echipei Potaissa Turda, aceştia au obţinut o
valoare a mediei de 27,33 la testarea iniţială şi 36,33 la testarea finală.
- analizând datele obţinute în cadrul celor trei acţiuni individuale de joc,
constatăm că jucătorii de pe posturile de extreme şi pivoţi ai echipei Potaissa
- 86 -
Turda au obţinut rezultate mai bune la testările finale, valoarea “t-ului”
calculat fiind de 3,937, această valoare se încadrează la p<0,05.
- în cadrul testării iniţiale, realizată în Sezonul competiţional 2011-2012, media
obţinută de jucătorii de semicerc ai echipei de handbal masculin C.S.M.
Bucureşti este de 23,66, iar în cadrul testării finale, efectuată în Sezonul
competiţional 2013-2014, media este 33,33.
- analizând datele obţinute, constatăm că jucătorii de pe posturile de semicerc ai
echipei C.S.M. Bucureşti au obţinut rezultate mai bune la testarea finală,
valoarea “t-ului” se situează la p< 0,05, apar diferenţe semnificative între cele
două testări.
- în ceea ce priveşte acţiunile tactice colective, a crescut numărul de goluri
înscrise de către jucătorii de semicerc ai echipelor supuse cercetării în cadrul
testării finale, creşterea performanţei fiind semnificativ mai pronunţată în cazul
acţiunilor tactice circulaţia de jucători şi combinaţii tactice de bază în atac,
sportivii celor trei echipe înscriind un total de 103 goluri la testarea iniţială şi
123 goluri în cadrul testării finale;
- în cadrul testării iniţiale – Sezonul competiţional 2011-2012, numărul golurilor
marcate de jucătorii de semicerc ai echipelor de handbal masculin Steaua
Bucureşti, Potaissa Turda şi C.S.M. Bucureşti, în urma efectuării acţiunilor
colective pase în doi şi trei jucători, pasare în pătrundere succesivă, încrucişare
simplă/învăluire, sunt mai mici decât valorile obţinute la testarea finală –
Sezonul competiţional 2013-2014, aceste valori crescând semnificativ,
situându-se în intervalul de 23 – 38.
În urma celor menţionate, putem afirma faptul că se confirmă ipoteza de
lucru 1.3. potrivit căreia: “ Includerea în programul de pregătire tehnico-
tactică, a unor mijloace de acţionare bazate pe relaţionarea dintre jucătorii
celor două linii de atac, în rezolvarea situaţiilor de joc, determină
îmbunătăţirea valorilor eficienţei dar şi o ameliorare a colaborării dintre
aceştia.”
În urma studiului efectuat asupra golurilor înscrise în urma derulării
fazelor de atac, putem afirma următoarele:
- în ceea ce priveşte golurile înscrise în cele patru faze ofensive, în cadrul
testării iniţiale – Sezonul competiţional 2011-2012, numărul golurilor înscrise
de jucătorii de semicerc ai echipei de handbal masculin Steaua Bucureşti este
mai mică decât valoarea obţinută la testarea finală – Sezonul competiţional
2013 - 2014, această valoare crescând semnificativ astfel: în faza de contraatac
sportivii au marcat 59 goluri la testarea iniţială şi 89 goluri în cadrul testării
finale; în faza de contraatac susţinut jucătorii au înscris 25 goluri la testarea
iniţială şi 52 goluri la testarea finală; în faza de organizarea atacului au înscris
53 goluri la testarea iniţială şi 70 goluri la testarea finală; în faza de joc în
- 87 -
sistem, sportivii au marcat 97 goluri la testarea iniţială şi 128 goluri în cadul
testării finale.
- analizând datele obţinute în cadrul celor patru faze de atac, constatăm că
jucătorii de semicerc ai echipei Potaissa Turda au obţinut rezultate mai bune la
testările finale, valoarea cea mai mare observându-se la numărul de goluri
marcate în faza a IV-a a atacului, jucătorii extreme şi pivoţi înscriind 87 goluri
la testarea iniţială şi 116 goluri la testarea finală. În cazul contraatacului,
sportivii acestor echipe au obţinut mai puţine goluri la testarea finală, motivul
fiind acela că s-a insistat mai mult, în cadrul pregătirii pe îmbunătăţirea
atacului poziţional, a relaţiile de joc şi creşterea eficienţei combinaţiilor tactice
ofensive.
- în cadrul testării iniţiale – Sezonul competiţional 2011-2012, numărul
golurilor marcate de jucătorii de semicerc ai echipei de handbal masculin
C.S.M. Bucureşti, în cadrul fazei I a atacului, a fost de 50 goluri comparativ cu
59 goluri marcate în Sezonul competiţional 2013-2014. Cel mai mare număr
de goluri s-a realizat în cadrul jocului în sistem, unde sportivii au înscris 117
goluri în Sezonul competiţional 2013-2014, fapt ce arată o îmbunătăţire a
colaborării între jucătorii echipei, aceştia ulilizând mai des acţiunile tactice
colective de atac, în vederea creării situaţiilor de gol.
Ca o concluzie generală, se poate afirma că, prin confirmarea cele trei
subipoteze (1.1; 1.2; 1.3), se demonstrează eficienţa - raportată la scopul cercetării -
utilizării sistemelor de acţionare cuprinse în programele de pregătire fizică şi tehnico-
tactică, elaborate şi implementate la nivelul echipelor de handbal masculin din
campionatul românesc - nivelul seniori.
În acord cu cele prezentate, se acceptă ipoteza principală a cercetării, conform
căreia: Ameliorarea performanţelor motrice, îmbunătăţirea comportamentului
tehnico-tactic şi a relaţiilor de colaborare şi cooperare între cele două linii de atac,
se poate realiza prin utilizarea sistematică a unor mijloace de acţionare, care
vizează pregătirea fizică şi tehnico-tactică a jucătorii de semicerc.
Propuneri metodologice
Conform celor prezentate în capitolele anterioare, prin lucrarea de faţă am
contribuit la elaborarea unor modele de programe de pregătire fizică şi tehnico-
tactică, care conţin mijloace de acţionare pentru educarea/dezvoltarea calităţilor
motrice şi pentru consolidarea/perfecţionarea tehnicii şi tacticii de joc a sportivilor de
semierc.
1. Importanţa experimentului este dată de faptul că, rezultatele obţinute
demonstrează o alegere bună a sistemelor de acţionare folosite la nivel de seniori şi
aceste mijloace se pot utiliza în cadrul altor echipe de handbal masculin.
- 88 -
2. Recomandăm ca modelele de programe de pregătire fizică şi tehnico-tactică să
fie folosite constant şi în timp, pe durate mai mari, pentru creşterea valorii jucătorilor
extreme şi pivoţi, oferindu-ne ceea ce ne dorim de la ei: precizie în efectuarea
aruncărilor la poartă, viteză de reacţie, de execuţie, deplasare şi coordonare în
realizarea tuturor acţiunilor tehnico-tactice specifice jocului de handbal şi o mai bună
colaborare între jucătorii celor două linii de atac.
3. Nivelul limitat, în ceea ce priveşte contribuţia în joc a jucătorilor de semicerc,
trebuie corectat şi ameliorat prin insistarea în pregătire pe acţiuni tactice colective de
atac, acţiuni care să implice şi finalizarea prin aruncări de la distanţă, a jucătorilor de
semicerc, dar şi pe fazele de atac - contraatac şi contraatac susţinut.
4. Implementarea modelelor de programe de pregătire fizică şi tehnico-tactică a
jucătorilor de pe posturile de extreme şi pivot în antrenament, a vizat ridicarea
gradului de tehnicitate în execuţia procedeelor tehnice şi realizarea acţiunilor
tehnico-tactice, dar şi o implicare mai mare a jucătorilor de semicerc în jocul ofensiv.
BIBLIOGRAFIE
1. Abrantes, C.I., Nunes, M.I., Maçãs, V.M., Leite, N.M., Sampaio, J.E., (2012).
Effects of the number of players and game type constraints on heart rate, rating of
perceived exertion, and technical actions of small-sided soccer games. Journal of
Strength and Conditioning Research. 26, pp. 976-981.
2. Acsinte, A., Alexandru, E., (2007). Physical condition in high performance
team handball. Vienna/Austria - Publisher, EHF web Periodical.
3. Allison, S., Thorpe, R., (1997). A comparison of the effectiveness of two
approaches to teaching games within physical education. A skill approach versus a
game for understanding approach. British Journal of Physical Education, 28(3), pp.
17–21.
4. Apitzs, E., Liu, W.H., (1997). Correlation between field dependance-
independance and handball shooting by Swedish national male players. Journal of
Perceptual and Motor Skills, 84, pp. 1395-1398.
5. Ardelean, T., (1982). Particularităţile dezvoltării calităţilor motrice. Editura
I.E.F.S. Bucureşti, p. 186.
6. Apostol, I., (1998). Ergofiziologie. Editura Universităţii ,,Al. I. Cuza’’. Iaşi, p.
48.
7. Araújo, D., Davids, K., Hristovski, R., (2006). The ecological dynamics of
decision making in sport. Psychol. Sport Exer.;7, pp. 653–676.
8. Aroso, J., Rebelo, A.N., Gomes-Pereira, J., (2004). Physiological impact of
selected game-related exercises. Journal of Sports Sciences. 22, pp. 521-566.
9. Balint, E. (2004). Instruirea în jocul de handbal. Conţinut Tehnic. Editura
Universităţii Transilvania, Braşov, p. 5, pp 33-39.
- 89 -
10. Balint, E. (2005). Instruirea în jocul de handbal. Conţinut Tactic. Editura
Universităţii Transilvania, Braşov, p. 5
11. Balint, E., Curiţianu, I., (2012). The Importance Of Anticipation In Increasing
The Defense Efficiency In High Performance Handball. Bulletin of the Transilvania
University of Braşov, Series VIII: Art • Sport • Vol. 5 (54) No. 1, pp. 103-112.
12. Baroga, L., (1984). Educarea calităţilor fizice combinate. Editura Sport-
Turism, Bucureşti, p. 421.
13. Bernwick, U., Müller, E., (1995). Computergestützte Spielanalyse im
Spitzentennis. Leistungssport, 25 (3), pp. 11-14.
14. Bompa, T.O., (2002). Teoria şi metodologia antrenamentului. Periodizare.
Editura Ex Ponto, Bucureşti, p. 18.
15. Bompa, OT., (2003). Performanţă în jocurile sportive. Editura ExPonto SNA,
Bucureşti, p. 63.
16. Bompa, T.O., Michael, C., (2006). Periodizarea antrenamentului sportiv.
Muşăteşti: Tana, p.17.
17. Bonifazi, M., Bosco, C., Colli, R., Lodi, L., Lupo, C., Massai, L., (2001).
Glucocorticoid receptors in human peripheral blood mononuclear cells in relation to
explosive performance in elite handball players. Life Sciences. 69, pp. 961- 968.
18. Bota, I. (1984). Handbal - modele de joc si pregătire. Editura Sport-Turism,
Bucureşti, p. 18, p. 23, p. 41.
19. Cambel, K. (1985). An assessment of the movement requirements of elite team
handball athletes. Journal of Sports Medicine, 3, pp. 23-30.
20. Cercel, P., (1980). Handbal, exerciţii pentru fazele de joc. Editura Sport-
Turism, Bucureşti, pp. 44-49.
21. Cercel, P., (1983). Handbal. Antrenamentul echipelor masculine. Editura
Sport-Turism, Bucureşti, pp. 13 - 15, p. 44.
22. Chaouachi, A., Brughelli, M., Levin, G., Boudhina, N., Cronin, J., Chamari, K.
(2009). Anthropometric, physiological and performance characteristics of elite team-
handball players. Journal of Sports Sciences, 27(2), pp. 151-157.
23. Cherif, M., Gomri, D., Aouidet, A., Mohamed, S. (2011) . The Offensive
Efficiency of the High-Level Handball Players of the Front and the Rear Lines. Asian
Journal of Sports Medicine 2(4), pp. 241-248.
24. Christodoulidis, T., Karras, D., Kororos, P., Skoufas, D., Toganidis, T.,
Vareltzis, I., Zapartidis, I. (2009). Profile Of Young Female Handball Players By
Playing Position. Serbian Journal of Sports Sciences, 2, pp. 53-60.
25. Colibaba-Evuleţ, D., Bota, I., (1998). Jocuri sportive – teorie şi metodică.
Editura Aldin, Bucureşti, p. 78, p. 145-155, p.187.
26. Curiţianu, I., Neamţu M. (2014). Compared Study Concerning The Evolution
Of Left Wings, Right Wings And Pivots At Male Handball Teams H.C.M. Constanta
And F.C. Barcelona In “Champions League” 2011-2012”. 5th
World Conference on
- 90 -
Educational Sciences, University of Rome, Italy, Procedia - Social and Behavioral
Sciences 116, pp. 3859 – 3863.
27. DaSilva, C.D., Impellizzeri, F.M., Natali, A.J., De Lima, J.R.P., Bara-Filho,
M.G., Silami-Garçia, E., Marins, J.C.B., (2011). Exercise intensity and technical
demands of small-sided games in young Brazilian soccer players: effect of number
of players, maturation, and reliability. Journal of Strength and Conditioning
Research. 25, pp. 2746-2751.
28. Demeter, A., (1972). Fiziologia sporturilor. Editura Stadion, Bucureşti, p.351.
29. Delamarce, P., Gratas, A., Beillot, J., Dassonville, J., Rochcongar, P., Lessard,
Y. (1987). Extent of lactic anaerobic metabolism in handballers, Journal of Sports
Medicine, 8, pp. 55-59.
30. Delija, K., Šimenc, Z. (1994). Utjecaj nekih općih i situacijskih motoričkih
sposobnosti i znanja na uspjeh u rukometu. Kinesiology. 26, pp. 51-54.
31. Dellal, A., Hill-Haas, S., Lago-Penas, C., Chamari, K., (2011). Small-sided
games in soccer: amateur vs. professional players’ physiological responses,
physical, and technical activities. Journal of Strength and Conditioning Research. 25,
pp. 2371-2381.
32. Dragnea, A., (1996). Antrenamentul sportiv. Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, p. 61, p. 352, p. 355.
33. Drăgan, I., ( 1978). Refacerea organismului după efort. Editura Sport-Turism,
Bucureşti, p. 37.
34. Drăgan, I. şi colab., (1994). Medicina sportivă aplicată. Editura Editis,
Bucureşti, pp. 516 -518.
35. Epuran, M.,(1992). Metodologia cercetării activităţilor corporale. A.N.E.F.S.,
Bucureşti, vol. I şi II, p. 317.
36. Epuran, M., Holdevici, I., Toniţa, F., (2008). Psihologia sportului de
performanţă. Teorie şi practică. Editura Fest, Bucureşti, p. 215.
37. Foretić, N., Rogulj, N., Trninic, M. (2010). The influence of situation efficiency
on the result of a handball match. Journal of Sport Science, 3 (2), pp. 45-51.
38. Foretic, N., Rogulj, N., Srhoj, V., Burger, A., Rakovic, K., (2011). Differences
in situation efficiency parameters between top men and women handball teams. EHF
Scientific Conference, Vienna, 18-19 November , pp. 243-247.
39. Fradet, L., Botcazou, M., Durocher, C., Cretual, A., Multon, F., Prioux, J.,
Delamarche P., (2004). Do handball throws always exhibit a proximal-to-distal
segment sequence? Journal of Sport Science 5, pp. 439-447.
40. Gabbett, T.J., Abernethy, B., Jenkins, D.G., (2012). Influence of field size on
the physiological and skill demands of small-sided games in junior and senior rugby
league players. Journal of Strength and Conditioning Research. 26, pp. 487-491.
41. Ghermanescu, I. K., (1983). Teoria şi metodica handbalului. Editura Didactică
şi pedagogică, Bucureşti, p. 164, p. 188.
- 91 -
42. Gorostiaga, E. M., Izquierdo, M., Iturralde, P., Ruesta, M., Ibanez, J., (1999).
Effects of heavy resistance training on maximal and explosive force production,
endurance and serum hormones in adolescent handball players. European Journal of
Applied Physiology and Occupational Physiology. 80, pp. 485 - 493.
43. Gorostiaga, EM., Granados, C., Ibáñez, J., Izquierdo, M., (2005). Differences
in physical fitness and throwing velocity among elite and amateur male handball
players. Journal of Sports Medicine. 26(3), pp. 225–232.
44. Gorostiaga, E. M., Granados, C., Ibanez, J., Gonzalez-Badillo, J. J., Izquierdo,
M., (2006). Effects of an entire season on physical fitness changes in elite male
handball players. Medicine and Science in Sports and Exercise. 38, pp. 357- 366.
45. Griffin, L.L., Oslin, J.L., Mitchell, S.A., (1995). An analysis of two
instructional approaches to teaching net games [Abstract]. Research Quarterly for
Exercise and Sport, 66(Suppl.), A-64.
46. Granados, C., Izquierdo, M., Ibáñez, J., Bonnabau, H., Gorostiaga, E. (2007).
Differences in physical fitness and throwing velocity among elite and amateur female
handball players. International Journal of Sports Medicine, 28, pp. 850-867.
47. Gruić, I., Vuleta, D., Milanović, D. (2006). Performance indicators of teams at
the 2003 men´s world handball championship in Portugal. Kinesiology, 38(2).
pp.164-175.
48. Gutierrez, A.O., Ruiz Gomez, J.L., Ramis, J., (2011) Claverusing DEA to
assess the efficiency of handball teams, EHF Scientific Conference, Vienna, 18-19
November, pp. 248-251.
49. Hantău, C. (2000). Handbal. Editura Alphina, Bucureşti, p.76, p. 136.
50. Harre, D., (1973). Teoria antrenamentului sportiv. Editura Stadion, Bucureşti,
p. 302.
51. Hasan, A., Rahaman, JA., Cable, NT., Reilly, T., (2007). Anthropometric
profile of elite male handball players in Asia. Biology Sport. 24(1). pp. 3–12.
52. Hianik, J., (2011). The team match performance indicators and their
evaluation in handball. EHF Scientific Conference, Vienna, 18-19 November. pp.
252-256.
53. Hill-Haas, S.V., Dawson, B., Impellizzeri, F.M., Coutts, A.J., (2011).
Physiology of small-sided games training in football: a systematic review. Sports
Medicine 41. pp. 199-220.
54. Impellizzeri, F.M., Marcora, S.M., Castagna, C., Reilly T., Sassi, A., Iaia,
F.M., (2006). Physiological and performance effects of generic versus specific
aerobic training in soccer players. International Journal of Sports Medicine. 27. pp.
483-492.
55. Jacobs, I., Westlin, N., Rasmusson, M., Houghton, B. (1982). Muscle glycogen
and diet in elite players. European Journal of Appl. Physiol. 48(3). pp. 297-302.
56. Jones, S., Drust, B., (2007). Physiological and technical demands of 4vs4 and
8vs8 games in elite youth soccer players. Kinesiology 39. pp. 150-156.
- 92 -
57. Jöris, H., Edwards, V.M., Van Ingen Schenau, G.J., Kemper, H.C.G., (1985).
Force, velocity and energy flow during the overarm throw in female handball
players. Journal of Biomechanics. 118. pp. 409-414.
58. Katis, A., Kellis, E., (2009). Effects of small-sided games on physical
conditioning and performance in young soccer players. Journal of Sports Sciences
and Medicine 8. pp. 374-380.
59. Karcher, C., Buchheit, M., (2014). On-court demands of elite handball, with
special reference to playing positions. Sports Medicine; In press.
60. Kelly, D.M., Drust, B., (2009). The effect of pitch dimensions on heart rate
responses and technical demands of small-sided soccer games in elite players.
Journal of Science and Medicine in Sport 12. pp. 475-479.
61. Kennett, D.C., Kempton, T., Coutts, A.J., (2012). Factors affecting exercise
intensity in rugby-specific small-sided games. Journal of Strength and Conditioning
Research 26. pp. 2037-2042.
62. Köklü, Y., Aşçi, A., Koçak, F.U., Alemdaroğlu, U., Dündar, U., (2011).
Comparison of the physiological response to different small-sided games in elite
young soccer players. Journal of Strength and Conditioning Research 25, 1522-1528.
63. Krestovnikov, M., A., (1953). Studii fiziologice ale exerciţiilor fizice. Editura
Cultură şi Sport, Bucureşti, pp. 65-70.
64. Karras, D. , Mihăilă I., Ghervan P., (2007). Orientations, current and long-
term tendencies in the handball of high performance, Citius Altius Fortius - Journal
of Physical Education and Sport, vol.7, issue 4. pp. 24-25.
65. Laronze, N., (2004), Exemples de preparation physique, Approche du
handball, nr. 84, Paris.
66. Lenzen, B., (2009). Situated analysis of team handball players’ decisions: An
exploratory study, Journal of Teaching in Physical Education, 28. pp. 54-74
67. Loftin, M., Anderson, P., Lytton, L., Pittman, P., Warren, B., (1996). Heart
rate response during handball singles match-play and selected physical fitness
components of experienced male handball players. Journal of Sports Med. Phys.
Fitness; 36. pp. 95-99.
68. Loy, R., (1994). Das SAT.1 Datenbank-/Spielanalysesystem. Leistungssport,
24 (2). pp. 39-46.
69. Loy, R., (1995). Systematische Spielbeobachtung im Fußball. Leistungssport,
25 (3). pp. 15-20.
70. Loy, R., (1996a). Computergestützte Spracherkennung-eine
Datenerfassungsmethode zur systematischen Spielbeobachtung. Leistungssport, 26
(1). pp. 17-20.
71. Loy, R., (1996b). Einsatzmöglichkeiten eines Spracherkennungssystems bei
der systematischen Beobachtung von Fußballspielern. Leistungssport, 26 (2). pp. 53-
57.
- 93 -
72. Luigi, P., Manchado-Lopez, C., Perse, M., Kristan, M., Schander, I.,
Zimmermann, M. (2008). Motion characteristics according to playing position in
international men’s team handball. 13th
Annual Congress of the European College of
Sports Science, Portugal-Estoril, Book of Abstract, p. 255.
73. Malina, R.M., Ribeiro, B., Aroso, J., Cumming, S.P. (2007). Characteristics of
youth soccer players aged 13-15 years classified by skill level. British Journal of
Sports Medicine 41. pp. 290-295.
74. Manchado, C., Hoffmann, E., Navarro, F., Platen, P. (2007).
Beanspruchungsprofil im frauenhandball-belastungsdauer und
herzfrequenzverhalten bei spielen der nationalmannschaft. Deutsche Zeitschrift Für
Sportmedizin, 58(10). pp. 368-373.
75. Marques, M., González-Badillo, J. (2006). In-season resistance training and
detraining in professional team handball players. The Journal of Strength and
Condioning Research, 20(3). pp. 563-571.
76. Marczinka, Z. (1993). Playing handball. Acomprehensive study of the game,
International Handball Federation, Hungary: Trio Budapest.
77. Marczinka, Z., (2011). What’s the difference?Coaching female and male
handball players. EHF Scientific Conference, Vienna, 18-19 November, pp. 89-93.
78. Massuça, L.M., (2011). Expertise evaluation of technical and tactical
proficiency in handball: differences between playing status, EHF Scientific
Conference, Vienna, 18-19 November, pp. 282-286
79. Milanese, C., Piscitelli, F., Lampis, C., Zancanaro, C., (2011). Anthropometry
and body composition of female handball players according to competitive level or
the playing position. Journal of Sports Sciences. 29(12). pp. 1301–1309.
80. Mihăilă, I., Crețu M., Popescu D., Gionea, B.,(2014). The role of athletics
specific means in sports team training”. 4th
World Conference on Educational
Sciences, 02-05 February , Barcelona, Spain, Procedia - Social and Behavioral
Sciences 46 ( 2012 ) pp. 4151 – 4153.
81. Müller, E., Lorenz, H., (1996). Computergestütztes Spielanalysesystem im
Spitzenfußball. Leistungssport, 26 (1). pp. 59-62.
82. Negulescu, I., (1998). Argument pentru un debut timpuriu. Editura Universitas
Company. Bucureşti
83. Negulescu, I., (2000), Handbal, tehnica jocului, Editura A.N.E.F.S., Bucureşti
84. Ohnjec, K., Vuleta, D., Milanović, D., Gruić, I. (2008). Performance
indicators of teams at the 2003 world handball championship for women in Croatia.
Kinesiology. 40(1). pp. 69-79.
85. Ozolin, N. G., (1972). Metodica antrenamentului sportiv.Editura Stadion.
Bucureşti. pp. 10-25.
86. Pezerat-Correia, P., Valamantos, M., Francisco, A., Santos, P. (2007).
Influence of position roles on upper limb force parameters in young male handball
players. Journal of Sports Medicine and Exercise Science., 39(suppl.) p. 216.
- 94 -
87. Platonov, N.V., (1988). Adaptarea în sport. Moscova. p.245
88. Pori, P., Bon, M., Sibila, M., (2005). Jump shot performance in team handball.
A kinematic model evaluated on the basis of expert modeling. International Journal of
Fundamental and Applied Kinesiology 37. pp. 40-49.
89. Prisăcaru I. R., Marinescu Gh., (2010). Analysis of tactics and offensive
playing systems in elite European teams, in vue of optimizing attack for Romanian
top handball male teams. Discobolul – Revista UNEFS de cultură, educaţie, sport şi
kinetoterapie, Anul VI nr.4 (22), pp. 30-40.
90. Rampinini, E., Impellizzeri, F., Castagna, C., Abt, G., Chamari, K., Sassi, A.,
(2007). Factors influencing physiological responses to small-sided soccer games.
Journal of Sports Sciences 25. pp. 659-666.
91. Rannou, F., Prioux, J., Zouhal, H., Gratas-Delamarche, A., Delamarche, P.,
(2001). Physiological profile of handball players. Journal of Sports Med. Phys.
Fitness; 41. pp. 349-353.
92. Remmert, H., Steinhöfer, D., (1998). Analyse der individual- und
gruppentaktischen Angriffsabschlusshandlungen im Damenbasketball mit Hilfe des
interaktiven Videosystems VIDEO AS. Leistungssport, 28 (6). pp. 47-51.
93. Rogulj, N. (2000). Differences in situation-related indicators of handball game
in relation to the achieved competitive results of the teams at 1999 World
Championship in Egypt. Kinesiology, 32(2). pp. 63-74.
94. Rogulj, N., Srhoj, V., Srhoj, L. (2004). The contribution of collective attack
tactics in differentiating handball score efficiency. Collegium Antropologicum,
28(2):739-746.
95. Rogulj, N., Srhoj, V. (2009). Influence of the collective attack tactics on
handball match outcome. Fizička kultura, 37. pp. 15-20.
96. Sassi, R., Reilly, T., Impellizzeri, F., (2004). A comparison of small-sided
games and interval training in elite professional soccer players. Journal of Sports
Sciences 22. pp. 521-566.
97. Scarbalius, A. (2003). Optimization of training high-peak performance
handball athletes. Vilnius Pedagogical University, Lithuania: Vilnius.
98. Sibila, M., Pori, P., Bon, M., (2003). Basic kinematic differences between two
types of jump shot techniques in handball. Acta Univerisita Palacki Olomuc 33. pp.
19-26.
99. Sibila, M., Vulet,a D., Pori, P. (2004). Position-related differences in volume
and intensity of large-scale cyclic movements of male players in handball.
Kinesiology, 36(1). pp. 58-68.
100. Skoufas, D., Kotzamanidis, C., Hatzikotoylas, K., Bebetsos, G., Patikas, D.
(2003). The relationship between the anthropometric variables and throwing
performance in handball. Journal of Human Movement Science, 45. pp. 469-484.
101. Sotiriu, R. (1998). Handbal antrenament, teorie-metodică. Editura Gapold,
Bucureşti, pp. 76-85.
- 95 -
102. Spencer, M., Bishop, D., Dawson, B., Goodman, C., (2005). Physiological and
metabolic responses of repeated-sprint activities:specific to field-based team sports.
Sports Medicine; 35. pp. 1025-1044.
103. Spori, G., Vuleta, D., Vuleta, D. Jr., Milanov, D., (2010). Fitness Profiling in
Handball: Physical and Physiological Characteristics of Elite Players. Collegium
Antropologicum, 34 (3). pp. 1009-1014.
104. Srhoj, V., Rogulj, N., Katić, R. (2001). Influence of the attack end conduction
on match result in handball. Collegium Antropologicum, 25(2). pp. 611-617.
105. Srhoj, V., MarinoviW, M., & Rogulj, N. (2002). Position specific
morphological characteristics of top-level male handball players. Journal Collegium
Antropologicum., 1. pp. 219-227.
106. Táborský, F. (2007). The body height and top team handball players. EHF web
Periodical. September, http://activities.eurohandball.com.
107. Taborsky, F. (2008). Cumulative indicators of team playing performance in
handball (Olympic Games Tournaments), Publisher: EHF Web Periodical
http://www.eurohandball.com/publications.
108. Taborsky, F., (2011). Phenomenon Handball, EHF Scientific Conference,
Vienna, 18-19 November, pp. 7-13.
109. Teodorescu, L., (1975). Probleme de teorie şi metodică în jocurile sportive.
Editura Sport-Turism. Bucureşti, p. 223
110. Tessitore, A., Meeusen, R., Piacentini, M.F., Demarie, S., Capranica, L.,
(2006). Physiological and technical aspects of “6-a-side” soccer drills. Journal of
Sports Medicine and Physical Fitness 46, pp. 36-43.
111. Timnea, O.C., (2010). Contribuţii la studiu unor parametrii cardiovasculari şi
biochimici în optimizarea antrenamentului sportiv. Bucureşti: Bren, p. 188.
112. Trofin, E., Grigorovici, S., (1967), Handbal la copii şi juniori. Editura
C.N.E.F.S., Bucureşti, pp. 16-21.
113. Turner, A.P., (1996). Teaching for understanding: myth or reality? Journal of
Physical Education, Recreation and Dance, 67, pp. 46-48/55.
114. Van den Tillaar, R., Ettema, G., (2003). Influence of instruction on velocity
and accuracy of overarm throwing. Perceptual and Motor Skills, 96, 423- 434.
115. Van den Tillar, R., Ettema, G., (2004). A Force-velocity relationship and
coordination patterns in overarm throwing. Journal of Sport Science and Medicine 3,
pp. 211-219.
116. Vila, H., Manchado, C., Rodriguez, N., Abraldes, JA., Alcaraz, PE., Ferragut,
C., (2012). Anthropometric profile, vertical jump, and throwing velocity in elite
female handball players by playing positions. Journal of Strength Condition
Resistence. 26(8). pp. 2146–2155.
117. Vuleta, D., Milanović, D., Sertić, H. (2003). Povezanost varijabli šutiranja na
gol s konačnim rezultatom rukometnih utakmica Europskog prvenstva 2000 godine
za muškarce. Kinesiology. 35(2). pp. 168-183.
- 96 -
118. Wagner, H., Müller, E., (2008). Motor learning of complex movements. The
effects of applied training methods (differential and variable training) to the quality
parameters (ball velocity, accuracy and kinematics) of a handball throw. Sports
Biomechanics 1, pp. 54-71.
119. Weineck, J., (1997). Manuel D’Entrainement.Edition Vigot, Paris, p. 15.
120. Winkler, W., Freibichler, H., (1991). Leistungsdiagnostik beim Fußballspiel.
Leistungssport,21 (2), pp. 25-31.
121. Zapartidis, I., Skoufas, D., Vareltzis, I. (2009). Factors Influencing Ball
Throwing Velocity. Open Journal of Sports Medicine, 3. pp. 39-43.
122. Ziv, G., Lidor, R. (2009). Physical characteristics, physiological attributes,
and on-court performances of handball players: A review. European Journal of Sport
Science, 9(6). pp. 375-386.
BIBLIOGRAFIE ONLINE
http://www.eurohandball.com/publications vizitat în august 2012
http://activities.eurohandball.com vizitat în august 2012
http://www.frh.ro vizitat în octombrie 2011, 2013, mai 2012, 2014
http://www.ehf.com vizitat în septembrie 2011, iunie 2012
http://www.ihf.com vizitat în septembrie 2011, iunie 2012
http://www.thieme-connect.de/DOI/DOI?10.1055/s-0033-1358713 vizitat în ianuarie
2014
CONTRIBUŢII PRIVIND AMELIORAREA PERFORMANŢELOR
MOTRICE ŞI A COMPORTAMENTULUI TEHNICO-TACTIC PE
POSTURILE DE EXTREME ŞI PIVOT ÎN JOCUL DE HANDBAL, LA
ECHIPELE DE SENIORI DIN ROMÂNIA
Rezumat
Conducător științific: Doctorand:
Prof. univ. dr. Neamțu Mircea Prep. univ. drd. Curițianu Ioana
Teza de doctorat, prin tematica ei, se înscrie în domeniul preocupărilor
existente pe plan național și international, cercetările fiind orientate spre găsirea unor
soluţii de acţionare asupra eficientizării evoluției jucătorilor unei echipe, în cadrul
jocului de handbal. Lucrarea aduce o serie de elemente de actualitate şi originalitate
pentru disciplina handbal, prin selecţionarea, planificarea și verificarea unui set de
mijloace de instruire, în vederea creşterii capacităţii de performanţă, prin dezvoltarea
- 97 -
calităţilor motrice şi efectuarea cu indici sporiţi de rapiditate și siguranță a celor patru
faze ale atacului. De asemenea, metodologia concepută are în vedere şi îmbunătăţirea
relaţiilor de cooperare şi colaborare între jucătorii celor două linii de atac.
Teza este axată pe următoarele direcţii de cercetare:
1. Generalizarea datelor din literatura științifică și metodică, vizeazând stadiul
actual al cunoașterii la nivel național și internațional, privind jocul de handbal
dar și problematica deosebit de complexă a pregătirii jucătorilor, sub influența
implementării unor programe de pregătire pentru jucătorii de semicerc.
2. Identificarea aspectelor legate de comportamentul motric şi tehnico-tactic al
jucătorilor care activează pe posturile de semicerc, în vederea elaborării și
propunerii spre aplicare, în mod sistematic, a unor modele de programe de
pregătire fizică şi tehnico-tactică, la nivelul echipelor de handbal masculin din
Campionatul Național al României.
3. Eficientizarea jocului în atac, pentru jucătorii care activează pe posturile de
extremă stângă, extremă dreaptă şi pivot, în cadrul echipelor de handbal
masculin din România, prin aplicarea modelelor proprii de programe de
pregătire fizică şi tehnico-tactică, în vederea dezvoltării calităţilor motrice,
perfecţionării acţiunilor tehnico-tactice şi a fazelor jocului în atac, pentru a
obţine un grad mai mare de implicare al jucătorilor de semicerc în jocul
ofensiv.
Ca o concluzie generală a cercetărilor cuprinse în teza de doctorat, se poate
afirma, că rezultatele obţinute dovedesc posibilitatea ameliorării performanţelor
motrice, a îmbunătăţirii comportamentului tehnico-tactic şi a relaţiilor de colaborare
şi cooperare între cele două linii de atac, prin utilizarea sistematică a unor mijloace
de acţionare, care vizează pregătirea fizică şi tehnico-tactică a jucătorii care activează
pe posturile de semicerc. Prin urmare, se poate afirma că obiectivul principal al tezei,
acela de a propune o nouǎ soluţie pentru îmbunătățirea evoluției jucătorilor extreme
și pivoți, a fost îndeplinit.
S-au redactat şi publicat 4 lucrări ştiintifice în domeniul tezei și s-a obținut un
premiu (locul III) în cadrul Simpozionului Internațional, Olimpiada Tinerilor
doctoranzi, printr-un proiect de cercetare care a dezvoltat problematica cuprinsă în
cadrul tezei.
Cuvinte cheie: antrenamentul sportiv în jocul de handbal, modele de pregătire
fizică și tehnico-tactică, jucătorii extreme și pivoți, jocul de handbal la nivelul
eșalonului de mare performanță, dezvoltarea calităților motrice, îmbunătățirea
bagajului tehnico-tactic.
- 98 -
CONTRIBUTIONS TO IMPROVE MOTOR PERFORMANCE AND
TECHNICAL AND TACTICAL BEHAVIOR ON WINGS AND LINE
PLAYERS FROM ROMANIAN HANDBALL TEAMS
Abstract
Scientific leader: PhD Candidate:
PhD Professor Neamţu Mircea Curițianu Ioana-Maria
The PhD thesis, through its thematic, falls within the existing concerns of
national and international developments, the researches being oriented in finding
solutions to obtain the efficiency upon the evolution of players in the handball game.
This paper brings some elements of relevance and originality for the handball
discipline by selecting, planning and checking a set of training methods, in order to
increase performance capacity through the development of motric qualities and
enhance performance with fast and reliable indices regarding the four phases of the
attack. Also, the designed methodology takes into account the improvement of
cooperation and collaboration between players from both lines of attack.
The thesis is focused on the following areas of research:
1. Generalization of the data from the scientific and methodical literature
concerning the current state of knowledge at national and international level
regarding the handball game and the extremely complex training process, under the
influence of implementing training programs for 6m line players.
2. Identification of aspects concerning motor, technical and tactical behavior of
players operating on wing and pivot positions, in order to create and implement
systematically the programs of physical and technical-tactical training, at handball
teams playing in the Romanian Championship.
3. The efficiency of the offensiv game for players operating on wings and
pivots in the men's handball teams from Romania, by applying our own models of
physical and technical-tactical training programs, to develop the motric qualities ,
improving technical and tactical action within the attack phases, to obtain a higher
degree of involvement of the players in the offensive game.
As a general conclusion of the research contained in this thesis, it can be
affirmed that the results show the possibility to improve motor performance,
technical and tactical behavior and the collaboration and cooperation between the
two lines of attack, through systematic use of motor means covering physical,
technical and tactical training of players operating in a 6m line positions. Therefore,
we can say that the main objective of the thesis, the one of suggesting a solution to
improve development of wing and pivot players, has been fulfilled.
- 99 -
There have been written and published four scientific papers in the thesis and
obtained a prize (place III) in the International Symposium Olympics of PhD
students, through a research project that developed the issues included within the
thesis.
Keywords: sport training in the handball game, physical, technical and tactical
training models, players operating on wing and pivot positions, handball in the
echelon of high performance, development of motric qualities, improvement of
technical and tactical content.
Curriculum vitae
INFORMAŢII
PERSONALE
Nume Curiţianu Ioana-Maria
Adresă General Mociulschi, nr. 12, sc. D, ap. 1, BRAŞOV
Telefon 0740455088
E-mail ioana.curitianu@gmail.com
Naţionalitate Română
Data naşterii 20.09.1984
EXPERIENŢĂ
PROFESIONALĂ
2011 - prezent Preparator universitar doctorand la Facultatea de
Educaţie Fizică şi Sporturi Montane, Departamentul
de Educaţie Fizică şi Motricitate Specială.
2009 - prezent Preparator universitar la Facultatea de Educaţie
Fizică şi Sporturi Montane, Departamentul de
Educaţie Fizică şi Motricitate Specială.
EDUCAŢIE ŞI FORMARE
Universitatea Transilvania din Braşov, Şcoala
Doctorală Interdisciplinară – Domeniul „Educaţie
fizică şi sport” (2011 - 2014), în curs de finalizare.
Programul de iniţiere/perfecţionare/specializare
pentru ocupaţia “Monitor de schi, snowboard şi
sporturi de alunecare pe zăpadă”, promoţia 2012,
certificate de absolvire.
Universitatea Transilvania din Braşov, Facultatea de
Educaţie Fizică şi Sport, specializarea „Antrenament
sportiv”, promoţia 2008; diplomă de master în
antrenament sportiv; studii postuniversitare.
Universitatea Transilvania din Braşov, Facultatea de
Educaţie Fizică şi Sport; specializarea „Educaţie
Fizică şi Sport”; promoţia 2007; domeniul „Educaţie
Fizică şi Sport”; studii universitare de lungă durată.
- 100 -
Colegiul “Emil Racoviţă” Braşov, Profil: biologie
- chimie, promoţia 2003, diplomă de bacalaureat,
studii medii.
APTITUDINI ŞI COMPETENŢE
PERSONALE
Limba maternă Română
Limbi străine cunoscute Limba engleză – scris, citit, vorbit (f. bine);
Limba franceză – scris, citit, vorbit (satisfăcător)
Aptitudini şi competenţe
sociale
Spirit de colaborare în echipă;
Capacitate de comunicare, dobândită de-a lungul
experienţei profesionale;
Capacitate de toleranţă, de empatie;
Capacitatea de a gestiona situaţiile de stres;
Aptitudini şi competenţe
organizatorice
Aptitudini organizatorice legate de evenimente
sportive;
Capacitatea de a coordona şi de a lucra în echipă;
Capacitate de a lua decizii;
Aptitudini şi competenţe
tehnice
Capacitatea de a utiliza aparatura de specialitate
Competenţe şi aptitudini de utilizare a calculatorului
(Windows XP – Microsoft Office (Word, Excel,
Powerpoint, Acces), Corel Draw, Photo finish, HP
Photosmart Premier); programe specifice sistemului
de învăţământ (baze de date: AGSIS, ALUMNI)
Permis de conducere Categoria B
INFORMAŢII SUPLIMENTARE Activitatea publicistică generală
Studii şi articole
Articole publicate în reviste de specialitate
recunoscute CNCSIS sau în alte publicaţii cu
ISBN sau ISSN – 5.
Studii în volumele manifestărilor ştiinţifice
internaţionale recunoscute, din ţară şi din
străinătate – 4.
Activitatea ştiinţifică generală
Premiu (locul III) obţinut în cadrul Simpozionului
Internaţional Olimpiada Tinerilor doctoranzi
organizat de Facultatea de Educaţie Fizică şi
Sport, Universitatea Babes-Bolyai din Cluj-
Napoca, 17 martie 2013.
Activitate extradidactică
Premiu pentru rezultate de excepţie la concursuri
internaţionale, acordat în cadrul galei Premiile
Universităţii Transilvania 2006 şi 2007 Echipei de
handbal feminin a Facultăţii de Educaţie Fizică şi
Sport;
Componentă a echipei de handbal feminin a
Universităţii Transilvania Braşov, câştigătoare a
locului I la Tournoi International de l’universite
du Poitiers - ediţiile 2006 şi 2007;
- 101 -
Participare la organizarea şi desfăşurarea
Campionatelor studenţeşti de handbal - mai 2008
Membru în Comisia de organizare a Crosului
Internaţional „15 Noiembrie” ediţiile 2008 – 2014;
Membru în comisia tehnică a Campionatelor
Universitare de schi Poiana Braşov, ediţiile 2009 –
2013;
Membru în comisia de organizare a Crosului
Studenţesc al Universităţii Transilvania din
Braşov, octombrie 2008 şi mai 2009.
Lista lucrărilor publicate pe parcursul elaborării tezei de doctorat, în strictă
legatură cu subiectul tezei:
a. Lucrări ISI:
“Compared Study Concerning The Evolution Of Left Wings, Right Wings
And Pivots At Male Handball Teams H.C.M. Constanta And F.C. Barcelona
In “Champions League” 2011-2012”, 5th World Conference on Educational
Sciences, University of Rome, Italy, Procedia - Social and Behavioral
Sciences 116 ( 2014 ) 3859 – 3863,
http://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S1877042814008726
b. Lucrări BDI
“An Analysis Of Throws/Goals Scored By The Male Handball Team Hcm
Constanţa During The ”Champions League” Competition 2011-2012”,
Revista Palestrica of the third millennium Civilization and Sport Vol. 13,
no. 4, ISSN 326-332, pp. 326, Universitatea de Medicină şi Farmacie „Iuliu
Haţeganu” din Cluj-Napoca/2012, http://pm3.ro/pdf/50/RO/10%20-
curitianu%20%20%20326-332.pdf
“The Importance Of Anticipation In Increasing The Defense Efficiency In
High Performance Handball”, Bulletin of the Transilvania University of
Braşov, Series VIII: Art • Sport • Vol. 5 (54) No. 1 - 2012 , (Jurnalul este
indexat în Baza de date EBSCO (https://www.ebscohost.com/titleLists/a9h-
journals.xls ) și este inclus de către CNCSIS în categoria B+
http://webbut.unitbv.ro/BU2012/Series%20VIII/Contents_VIII_S.html
„Analysis of defense parameters at teams H.C.M. Constanta and F.C.
Barcelona in the competition Champions League 2011-2012”, at the
International Conference „Introspective Connection on Human Movement
Sciences”, First edition, 26-27 April, 2013, Târgu Mureș , România, Book of
abstracts, pp. 10 , Acta Medica Marisiensis , Vol. 59, Supplement 2/2013,
ISSN 2068-3324.
“Analysis in attack of 6m line players from male handball team Steaua
Bucharest in Romanian National League”, at the 5th International Sciectific
Conference “Achievements and prospects in the fiels of physical education
and sports within the interdisciplinary European education system”, 21-22
November, Bacău, România, Book of abstracts, Nr. 4/2012, ISSN 2069-2269
- 102 -
Curriculum vitae
PERSONAL
INFORMATION
Name Curiţianu Ioana-Maria
Address General Mociulschi, no. 12 sc. D, ap. 1, Brasov
Phone number 0740455088
E-mail ioana.curitianu@gmail.com
Nationality Romanian
Date of birth 20.09.1984
PROFESSIONAL
EXPERIENCE
2011 - to the present Associate Professor (as PhD student) in the
Faculty of Physical Education and Mountain
Sports, Department of Physical Education and
Special Motion.
2009 – to the present Associate Professor in the Faculty of Physical
Education and Mountain Sports, Department of
Physical Education and Special Motion.
EDUCATION AND
TRAINING
Transilvania University of Brasov,
Interdisciplinary Graduate School - Field
"Physical Education and Sport" (2011 - 2014),
finalizing.
Program of initiation/training/specialization for the
occupation “Instructor of sky, snowboard and
gliding sports on snow”, class of 2012, graduation
certificate.
Transilvania University of Brasov, Faculty of
Physical Education and Sport, specialization
"Sport training", class of 2008; master's degree in
Sport training; postgraduate
Transilvania University of Brasov, Faculty of
Physical Education and Sport, specialization
"Physical Education and Sport", class of 2007;
specialization “Physical Education and Sport”;
long universitary studies.
High School “Emil Racoviţă” Brasov, Profile:
biology - chemistry, class of 2003, bachelor
degree; secondary education
PERSONAL SKILLS
Native language Romanian
Foreign languages English – writing, reading, speaking (very well);
- 103 -
French – writing, reading, speaking (average)
Social skills and competences Team spirit;
The ability to communicate, obtained during the
profesional experiences;
The ability of tolerance, empathy;
The ability to manage stressfull situations;
Organizational
skills and competences
Organizational skills, regarding sport events;
The ability to lead and work with a team;
The ability to take decisions;
Technical
skills and competences
The ability to use specialized equipment Skills and
Computer (Windows XP - Microsoft Office
(Word, Excel, Powerpoint, Access), Corel Draw,
Photo Finish, HP Photosmart Premier); specific
programs education system (database: AGSIS,
ALUMNI)
Driving licence Category B
ADDITIONAL INFORMATION General publishing activity
Studies and articles
Published articles in journals recognized by
CNCSIS or other publications ISBN or ISSN - 5.
Studies in volumes of scientific events
internationally recognized in the country and
abroad - 4.
General scientific activity
Prize (third place) obtained in Youth Olympics
International PhD Symposium organized by the
Faculty of Physical Education and Sport,
University of Babes-Bolyai from Cluj-Napoca,
March 17, 2013.
Extra didactic activity
Prize for outstanding results in international
competitions, granted in the gala awards
Transilvania University, 2006 and 2007 for the
handball team of the Faculty of Physical
Education and Sport;
Part of the handball team of Transilvania
University of Brasov, winning first place in
Tournoi International de l'Universite du Poitiers -
2006 and 2007 editions;
Participation in organizing and conducting student
Handball Championships - May 2008
Member in the organization of International
Running Competition "November 15" editions
from 2008 to 2014;
Member in the Technical commitie of the
University Ski Championships in Poiana Brasov,
editions 2009 - 2013;
Member of the organizing committee of the
- 104 -
Student Running Competition Transilvania
University of Brasov, in October 2008 and May
2009
List of articles published during the PhD thesis in strict connection with the
subject of the thesis: a. ISI papers:
“Compared Study Concerning The Evolution Of Left Wings, Right Wings
And Pivots At Male Handball Teams H.C.M. Constanta And F.C. Barcelona
In “Champions League” 2011-2012”, 5th World Conference on Educational
Sciences, University of Rome, Italy, Procedia - Social and Behavioral
Sciences 116 (2014) 3859 – 3863,
http://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S1877042814008726
b. BDI papers:
“An Analysis Of Throws/Goals Scored By The Male Handball Team Hcm
Constanţa During The ”Champions League” Competition 2011-2012”,
Revista Palestrica of the third millennium Civilization and Sport Vol. 13,
no. 4, ISSN 326-332, pp. 326, Universitatea de Medicină şi Farmacie „Iuliu
Haţeganu” din Cluj-Napoca/2012, http://pm3.ro/pdf/50/RO/10%20-
curitianu%20%20%20326-332.pdf
“The Importance Of Anticipation In Increasing The Defense Efficiency In
High Performance Handball”, Bulletin of the Transilvania University of
Braşov, Series VIII: Art • Sport • Vol. 5 (54) No. 1 - 2012 , (Jurnalul este
indexat în Baza de date EBSCO (https://www.ebscohost.com/titleLists/a9h-
journals.xls ) și este inclus de către CNCSIS în categoria B+
http://webbut.unitbv.ro/BU2012/Series%20VIII/Contents_VIII_S.html
„Analysis of defense parameters at teams H.C.M. Constanta and F.C.
Barcelona in the competition Champions League 2011-2012”, at the
International Conference „Introspective Connection on Human Movement
Sciences”, First edition, 26-27 April, 2013, Tirgu Mures , Romania, Book of
abstracts, pp. 10 , Acta Medica Marisiensis , Vol. 59, Supplement 2/2013,
ISSN 2068-3324.
“Analysis in attack of 6m line players from male handball team Steaua
Bucharest in Romanian National League”, at the 5th International Sciectific
Conference “Achievements and prospects in the fiels of physical education
and sports within the interdisciplinary European education system”, 21-22
November, Bacău, România, Book of abstracts, No. 4/2012, ISSN 2069-
2269.