- 1 -

MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE

UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRAŞOV FACULTATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORTURI MONTANE

INSTITUŢIE ORGANIZATOARE DE STUDII

UNIVERSITARE DE DOCTORAT

Curiţianu Ioana Maria

CONTRIBUŢII PRIVIND AMELIORAREA PERFORMANŢELOR

MOTRICE ŞI A COMPORTAMENTULUI TEHNICO-TACTIC PE

POSTURILE DE EXTREME ŞI PIVOT ÎN JOCUL DE HANDBAL, LA

ECHIPELE DE SENIORI DIN ROMÂNIA

CONTRIBUTIONS TO IMPROVE MOTOR PERFORMANCE AND

TECHNICAL AND TACTICAL BEHAVIOR ON WINGS AND LINE

PLAYERS FROM ROMANIAN HANDBALL TEAMS

REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT

Conducător ştiinţific:

Prof. univ. dr. Neamţu Mircea

BRAŞOV,

2014

- 2 -

MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE

Universitatea Transilvania din Braşov Bd. Eroilor 29, 500036 Braşov, Romania, Tel/Fax: +40 268 410525, +40 268 412088

www.unitbv.ro

D-lui (D-nei) ...........................................................................................................

COMPONENŢA

Comisiei de doctorat

ORDIN nr.7092 din 17.11.2014

PREŞEDINTE: - Prof. univ. dr. Lorand BALINT

PRODECAN - Facultatea de Educaţie Fizică şi Sporturi Montane

Universitatea “Transilvania” din Braşov

CONDUCĂTOR

ŞTIINŢIFIC:

- Prof. univ. dr. Mircea NEAMŢU

Universitatea “Transilvania” din Braşov

REFERENŢI: - Prof. univ. dr. Ion MIHĂILĂ

Universitatea din Piteşti

- Prof. univ. dr. Petru GHERVAN

Universitatea „Ştefan cel Mare” din Suceava

- Prof. univ. dr. Mirela DAMIAN

Universitatea “Ovidius” din Constanţa

Data, ora şi locul susţinerii publice a tezei de doctorat: data 17.12.2014, ora

10, sala QI7, corp Q, etajul I, sala 7 (sala de Consiliu a Facultăţii de Educaţie

Fizică şi Sporturi Montane).

Eventualele aprecieri sau observaţii asupra conţinutului lucrării, vă rog să le

trimiteţi în timp util, pe adresa de e-mail: ioana.curitianu@gmail.com

Totodată, vă invităm să luaţi parte la şedinţa publică de susţinere a tezei de

doctorat.

Vă mulţumesc!

- 3 -

PLANUL LUCRĂRII

PARTEA I

FUNDAMENTAREA TEORETICĂ,

CONCEPTUALĂ ŞI METODOLOGICĂ A TEMEI Rezumat

INTRODUCERE …………………………………………………………….. 1 11

CAPITOLUL I. ANTRENAMENTUL SPORTIV ŞI CARACTERUL SĂU

PROCESUAL....................................................................................................... 7

15

I.1. Antrenamentul sportiv, proces instructiv-educativ complex...................... 7 15

I.2. Antrenamentul sportiv în jocul de handbal...................................................... 9 17

I.2.1. Pregătirea fizică în cadrul jocului de handbal………………………….. 9

1.2.1.1. Pregătirea fizică generală…………………………………………….. 11

1.2.1.2. Pregătirea fizică specifică…………………………………………….. 12

I.2.2. Pregătirea tehnică în cadrul jocului de handbal……………………….. 13

I.2.3. Pregătirea tactică în cadrul jocului de handbal………………………… 13

I.3. Stadiul IV - antrenamentul de mare performanţă…………………… 14 17

CAPITOLUL II. GENERALITĂŢI CU PRIVIRE LA EVOLUŢIA ŞI

CARACTERISTICILE JOCUL DE HANDBAL............................................ 16

18

II.1. Stadiul actual al cunoaşterii în cercetarea specifică la nivel

internaţional…………………………………………………………………….. 16

18

II.1.1.Sistemul competiţional internaţional...................................................... 19

II.2.Stadiul actual al cunoaşterii în cercetarea specifică la nivel

naţional………………………………………………………………………… 19

20

II.2.1. Sistemul competiţional naţional.................................................................. 20

II.2.2. Apariţia jocului de handbal în România……………………………….. 22

II.3. Descrierea şi caracteristicile generale actuale ale jocului de

handbal................................................................................................................. 23

21

II.4. Caracterizarea efortului în jocul de handbal................................................. 26

CAPITOLUL III. CONCEPȚIA DE JOC, PREMISA REALIZĂRII

MODELULUI JUCĂTORULUI DE HANDBAL............................................ 28

24

III.1. Concepţia de joc în atac……………………………………………….. 28 24

III.2. Tendinţele şi cerinţele moderne ale handbalului de

performanţă……………………………………………………………………… 30

26

CAPITOLUL IV. METODOLOGIA ELABORĂRII MODELELOR DE

JOC ȘI PREGĂTIRE - MODELAREA, TIPURI DE MODELE,

MODELUL JUCĂTORULUI PE POSTURILE DE EXTREMĂ STÂNGĂ,

EXTREMĂ DREAPTĂ ȘI PIVOT……………………………………………. 32

28

IV.1. Modelarea. Definiţii, consensuri şi variaţii……………………………… 32

IV.2. Definirea conceptului de model………………………………………… 34

IV.2.1. Tipurile de modele utilizate în activitatea sportivă…………………….. 34

- 4 -

IV.3. Modelul integrativ de joc............................................................................. 36 28

IV.4. Dimensiunile constitutive ale modelului de joc şi modelului de

jucător……………………………………………………………………………. 40

IV.4.1. Tipuri de modele individuale pentru jocul de handbal………………… 44

IV.4.2. Etapele construirii modelelor individuale pe posture…………………. 44

IV.5. Modelul jucătorilor care activează pe posturile de extreme şi

pivot……………………………………………………………………………… 49

32

IV.6. Modelul jucătorilor care activează pe posturile de apărător lateral şi

central……………………………………………………………………………. 51

35

IV.7. Modelul somatic, motric, tehnico-tactic, psihic, funcţional al jucătorilor

care activează pe posturile de extreme.……………………………………….. 52

35

IV. 8. Modelul somatic, motric, tehnico-tactic, psihic, funcţional al care

activează pe postul de pivot……………………………………………………. 54

37

PARTEA A II - A

STUDIU PRELIMINAR PRIVIND EVOLUȚIA OFENSIVĂ A JUCĂTORILOR DE

SEMICERC ROMÂNI ÎNTR-O COMPETIȚIE DE ANVERGURĂ, COMPARATIV

CU CEA A JUCĂTORILOR ECHIPELOR CU REZULTATE BUNE LA NIVEL

INTERNAȚIONAL

CAPITOLUL V. DEMERSUL OPERAȚIONAL METODOLOGIC AL

CERCETĂRII PRELIMINARE……………………………………………… 56 39

V.1. Premisele cercetării……………………………………………………........ 56

V.2. Scopul, ipotezele şi obiectivele studiului preliminar……………………. 56 39

V.3. Metodologia cercetării ştiinţifice a studiului preliminar………………… 57 40

V.3.1. Analiza literaturii de specialitate……………………………………...... 58

V.3.2.Metoda observaţiei…………………………………………………. …… 59

V.3.3.Metoda chestionarului - metoda anchetei……………………………..... 60

V.3.4.Metoda experimentului pedagogic……………………………………… 61

V.3.5. Metoda analizei video…………………………………………………… 61

V.3.6. Metoda statistico-matematică de prelucrare şi interpretare a datelor…. 61

V.3.7. Metoda reprezentărilor grafice…………………………………………. 62

CAPITOLUL VI. ORGANIZAREA ACTIVITĂȚII EXPERIMENTALE

PRELIMINARE……………………………………………………………….. 63 40

VI.1. Eşantionul, locaţia, etapele şi strategia generală a cercetării

preliminare…………………………………………………………………….. 63

40

VI.2. Perioadele şi strategiile afectate studiului preliminar

…………………………………………………………………………………. 64

41

VI.3. Recoltarea, prelucrarea şi interpretarea datelor cercetării preliminare

………………………………………………………………………………….. 64

- 5 -

VI.3.1. Interpretarea datelor recoltate în urma aplicării metodei anchetei……. 64 41

VI.3.2. Recoltarea, prelucrarea şi interpretarea datelor, pentru determinarea

comportamentului tehnico-tactic al jucătorilor supuşi studiului

preliminar………………………………………………………………………. 73

44

VI.3.3. Analiza prestaţiei echipelor supuse activității experimentale

preliminare……………………………………………………………………… 79

49

VI.3.4. Concluzii şi propuneri pentru experimentul de bază …………………… 81 51

PARTEA A III-A

CONTRIBUŢII PERSONALE PRIVIND EFICIENŢA APLICĂRII

PROGRAMELOR DE PREGĂTIRE FIZICĂ ŞI TEHNICO-TACTICĂ PENTRU

JUCĂTORII CARE ACTIVEAZĂ PE POSTURILE DE EXTREMĂ STÂNGĂ,

EXTREMĂ DREAPTĂ ŞI PIVOT, COMPONENŢI AI ECHIPELOR DE

HANDBAL MASCULIN, NIVELUL SENIORI

CAPITOLUL VII. ORGANIZAREA ŞI DESFAŞURAREA CERCETĂRII

DE BAZĂ……………………………………………………………………… 83

52

VII.1 Premisele cercetării de bază……………………………………………… 83

VII.2. Scopul, ipotezele şi obiectivele cercetării de bază………………………. 83

VII.2.1. Scopul cercetării de bază………………………………………………. 83 52

VII.2.2. Ipotezele cercetării de bază……………………………………………. 84 52

VII.2.3. Obiectivele cercetării de bază……………………………………….... 84 53

VII.3. Procedura generală de lucru……………………………………………. 85 53

VII.4.Perioadele şi strategiile afectate experimentului de bază………………. 85

VII.5. Locul şi condiţiile de desfăşurare a cercetării…………………………. 86 54

VII.6. Metodele aplicate în cercetarea de bază………………………………. 86 54

VII.6.1. Metode de investigare a capacităţii motrice specifice jucătorilor de

handbal………………………………………………………………………… 86

VII.6.2. Metoda experimentului pedagogic……………………………………. 87 54

VII.6.3. Metoda statistico-matematică de prelucrare a datelor recoltate…….. 87

CAPITOLUL VIII. METODOLOGIA DIDACTICĂ APLICATĂ ÎN

CADRUL CERCETĂRII DE BAZĂ……………………………………….. 90

55

VIII.1. Cadrul general operaţional……………………………………………. 90 55

VIII.2. Documente de planificare şi sisteme de acţionare utilizate în vederea

instruirii în cadrul procesului de pregătire fizică şi tehnico-tactică a jucătorilor

de semicerc …………………………………………………………………….. 90

55

VIII.2.1. Plan anual de pregătire, pentru echipele de handbal masculin, nivelul

seniori…………………………………………………………………………… 91

56

CAPITOLUL IX. ARGUMENTAREA EXPERIMENTALĂ A

EFICIENŢEI APLICĂRII PROGRAMELOR DE PREGĂTIRE FIZICĂ

ŞI TEHNICO-TACTICĂ PENTRU JUCĂTORII DE SEMICERC,

COMPONENŢI AI ECHIPELOR DE HANDBAL MASCULIN DIN 98

- 6 -

CAMPIONATUL ROMÂNESC……………………………………………... 61

IX.1.Evoluţia dinamicii parametrilor motrici specifici jocului de handbal,

manifestaţi individual şi global de către jucătorii de semicerc ai echipelor

Steaua Bucureşti, Potaissa Turda şi C.S.M. Bucureşti – în cadrul

experimentului de bază………………………………………………………… 98

61

IX.2. Analiza statistico-matematică comparativă a dinamicii parametrilor

tehnico-tactici ofensivi, înregistraţi de jucătorii echipelor de handbal masculin

Steaua Bucureşti, Potaissa Turda şi C.S.M. Bucureşti, în cadrul experimentului

de bază ………………………………………………………………………… 107

66

IX.3.Analiza comparativă a dinamicii acţiunilor tactice individuale şi colective

de atac şi a fazelor jocului, pentru jucătorii de semicerc care activează la

echipele de handbal masculin Steaua Bucureşti, Potaissa Turda şi C.S.M.

Bucureşti în cadrul experimentului de bază………………………………….. 138

74

CAPITOLUL X. CONCLUZII ŞI PROPUNERI…………………………. 146 80

X.1. Concluzii teoretice………………………………………………………… 146 81

X.2. Concluzii metodologice…………………………………………………... 146 81

X.3. Concluzii specifice cercetării experimentale…………………………….. 147 82

X.4. Propuneri metodologice………………………………………………….. 153 87

BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………… 154 88

ANEXE

- 7 -

WORK PLAN

PART I

THEORETICAL, CONCEPTUAL AND METHODOLOGICAL

CONSIDERATIONS REGARDING THE THEME Summary

INTRODUCTION ………………………………………………………………….. 1 11

CHAPTER I. PROCEDURAL CHARACTER OF SPORTS

TRAINING.............................................................................................................. 7 15

I.1. Sports training, complex educational process................................................. 7 15

I.2 . Sports training in the handball game ................................................................ 9 17

I.2.1. Physical training in handball ....................................................................... 9

1.2.1.1 . General physical preparation .................................................................. 11

1.2.1.2 . Specific physical preparation ................................................................... 12

I.2.2 . Technical training in handball .................................................................... 13

I.2.3 . Preparing tactic in handball......................................................................... 13

I.3. Stage IV - training high performance.............................................................. 14 17

CHAPTER II. GENERAL CHARACTERISTICS AND EVOLUTION OF

THE HANDBALL GAME................................................................................... 16 18

II.1. Current state of knowledge in specific international research......................... 16 18

II.1.1. International competitional sistem................................................................... 19

II.2. Current state of knowledge in specific national research................................ 19 20

II.2.1 . The national competitional sistem................................................................ 20

II.2.2 . The emergence of handball in Romania........................................................ 22

II.3. Description and general characteristics of the current handball

game....................................................................................................................... 23 21

II.4. Characterization of effort in the handball game............................................. 26

CHAPTER III. GAME CONCEPT, PREMISE OF ACHIEVING THE

HANDBALL PLAYER MODEL.......................................................................... 28 24

III.1. Handball game concept in attack..................................................................... 28 24

III.2. Trends and performance requirements of modern handball ............................... 30 26

CHAPTER IV. METHODOLOGY FOR DEVELOPING TRAINING AND

GAME MODELS - MODELING, TYPES OF MODELS , PLAYER MODELS

ON WINGS AND LINE PLAYER POSITIONS................................................. 32 28

IV.1. Modeling . Definitions, consensus and variations ........................................ 32

IV.2 . Definition of model ...................................................................................... 34

IV.2.1 . The types of models used in sport ............................................................ 34

IV.3. Integrative model of the game ...................................................................... 36 28

IV.4 . Constitutive dimensions of the game and game player models.................... 40

IV.4.1 . Types of individual models for the game of handball ................................. 44

IV.4.2 . Stages of building individual models by positions ...................................... 44

- 8 -

IV.5. The model for players operating on wings and pivot positions ................... 49 32

IV.6. The model of players on the side and central defender positions.................. 51 35

IV.7. The somatic, motor, technical, tactical, physical, functional model of players

operating in wing positions................................................................................... 52 35

IV.8. The somatic, motor, technical, tactical , physical , functional model of players

operating on pivot positions................................................................................. 54 37

PART II

PRELIMINARY STUDY ON THE OFFENSIVE EVOLUTION OF ROMANIAN

PLAYERS OPERATING ON WINGS AND PIVOTS IN AN INTERNATIONAL

COMPETITION, COMPARED TO THE RESULTS OF PLAYERS WITH BETTER

INTERNATIONAL RESULTS

CHAPTER V. THE METHODOLOGICAL APPROACH OF THE

RESEARCH......................................................................................................... 56 39

V.1 . Prerequisites research................................................................................... 56

V.2. Purpose , assumptions and preliminary study objectives.............................. 56 39

V.3 . Research methodology of the preliminary study.......................................... 57 40

V.3.1 . Literature review......................................................................................... 58

V.3.2.Observation method....................................................................................... 59

V.3.3.Survey method............................................................................................... 60

V.3.4. Pedagogical experiment method................................................................... 61

V.3.5 . Video analysis method................................................................................. 61

V.3.6 . Statistical and mathematical method for processing and interpretation of the

data........................................................................................................................ 61

V.3.7 . Graphic representation method................................................................... 62

CHAPTER VI. ORGANIZATION OF THE PRELIMINARY

EXPERIMENT………………………………............................................................ 63 40

VI.1. Sample, location, stages and the overall strategy of the preliminary

research................................................................................................................. 63 40

VI.2. The preliminary experiment stages................................................................. 64 41

VI.3. Harvesting, processing and interpretation of preliminary research

data....................................................................................................................... 64

VI.3.1. Interpretation of data, collected by applying the investigation

method................................................................................................................... 64 41

VI.3.2. Harvesting , processing and interpretation of data, to determine the

technical and tactical behavior of players undergoing in the preliminary

research................................................................................................................... 73 44

VI.3.3. Analysis of the team play, for teams submitted during the preliminary

study....................................................................................................................... 79 49

VI.3.4. Conclusions and suggestions for the basic experiment.................................. 81 51

- 9 -

PART III

PERSONAL CONTRIBUTIONS REGARDING THE EFFICIENCY IN APPLYING

PHYSICAL, TECHNICAL AND TACTICAL TRAINING PROGRAMS FOR PLAYERS

OPERATING ON THE LEFT , RIGHT WINGS AND PIVOT POSITIONS,

COMPONENTS OF ROMANIAN HANDBALL TEAMS

CHAPTER VII. THE ORGANIZATION OF THE BASIC

RESEARCH.......................................................................................................... 83 52

VII.1 Premises of basic research............................................................................. 83

VII.2 . Purpose , assumptions and basic research objectives................................. 83

VII.2.1 . The goal of the basic research................................................................... 83 52

VII.2.2 . Basic research hypotheses.......................................................................... 84 52

VII.2.3 . Basic research objectives........................................................................... 84 53

VII.3 . General work procedure............................................................................. 85 53

VII.4. Periods and strategies affected for the basic experiment.............................. 85

VII.5. Location and conditions for conducting the research ……………………… 86 54

VII.6. Research methodology of the basic study ………………………………… 86 54

VII.6.1. Investigation methods upon the specific motor capacity of handball

players........................................................................................................... ......... 86

VII.6.2. Pedagogical experiment method.................................................................. 87 54

VII.6.3. Statistical and mathematical method for processing the harvested data...... 87

CHAPTER VIII. TEACHING METHODOLOGY APPLIED IN THE BASIC

RESEARCH........................................................................................................... 90 55

VIII.1. Operational framework............................................................................. 90 55

VIII.2. Planning Documents and actional systems used in the process of physical,

technical and tactical training of 6m line players................................................... 90 55

VIII.2.1 . Annual training plan for handball teams, senior level(MODEL)................. 91 56

CHAPTER IX. EXPERIMENTAL ARGUMENTS UPON THE EFFICIENCY

OF APPLYING PHYSICAL, TECHNICAL AND TACTICAL PROGRAMS

FOR PLAYER OPERATING ON THE LEFT , RIGHT WINGS AND PIVOT

POSITIONS, COMPONENTS OF ROMANIAN TEAMS, SENIOR

LEVEL.................................................................................................................... 98 61

IX.1. Evolution of specific motor parameters, individually and globally manifested

by wings and pivot players of teams Steaua Bucharest, Potaissa Turda and C.S.M.

Bucharest - the basic experiment............................................................................ 98 61

IX.2. Statistical and mathematical analysis of technical and tactical parameters of

attack for 6m line players, activating in men's handball teams Steaua Bucharest,

Potaissa Turda and C.S.M. Bucharest in the basic experiment.............................. 107 66

IX.3. Comparative analysis of individual and collective tactical actions and phases

of the attack game, used by players operating on wings and pivots, from teams

Steaua Bucharest, Potaissa Turda and C.S.M. Bucharest in the basic

experiment.............................................................................................................. 138 74

- 10 -

CHAPTER X. CONCLUSIONS AND PROPOSALS............................................ 146 80

X.1 . Theoretical Conclusions................................................................................ 146 81

X.2 . Methodological Conclusions.............................................................................. 146 81

X.3 . Specific conclusions of the experimental research......................................... 147 82

X.4 . Methodological Proposals.............................................................................. 153 87

REFERENCES......................................................................................................... 154 88

APPENDIX

- 11 -

INTRODUCERE

Handbalul de performanţă a ajuns, în zilele noastre, pe o treaptă înaltă de

dezvoltare, din aceste motive apare tot mai pregnantă necesitatea analizei tuturor

aspectelor sale ştiinţifice. Dezvoltarea sa continuă îi determină atât pe teoreticieni,

cât şi pe practicieni, să studieze permanent şi să actualizeze problemele legate de

conţinutul jocului competiţional, aspecte care orientează procesul de pregătire.

(Foretic N. ş.c., 2011, pp. 243-247; Taborsky F., 2011, pp. 7-13). În cadrul acestui

proces de pregătire, accentul cade, din ce în ce mai mult şi pe acţiunile individuale

şi colective de atac, acestea având o mare însemnătate în jocul de ansamblu al

echipei.

Accelerarea creşterii rezultatelor sportive pe plan mondial, caracteristică

esenţială a ultimei perioade de timp, determină modificări în cele mai importante

domenii ale activităţii sportive. Jocurile Olimpice, Campionatele Mondiale,

competiţiile continentale şi cele naţionale, solicită în permanenţă o pregătire

calitativ superioară, în deplină concordanţă cu modelul competiţional (Gutierrez A.

ş.c., 2011, pp. 248-251; Marczinka Z. ş.c., 2011, pp. 89-93; Massuça L.M. ş.c.,

2011, pp. 282-286). Această pregătire superioară se poate realiza numai printr-o

activitate ştiinţifică, care înlocuieşte spontaneitatea şi rutina în determinarea

conţinutului procesului de antrenament al sportivului, asigurând o fundamentare

riguros ştiinţifică (Hianik J. ş.c., 2011, pp. 252-256).

Generalizând şi analizând practica pregătirii sportivilor de performanţă în

ţările cu tradiţii în acest domeniu şi anume Franța, Spania, Rusia, Germania,

rezultatele multiplelor cercetări în domeniul teoriei şi metodicii antrenamentului

sportiv, desfăşurate în ultimii ani, ne permit să caracterizăm direcţiile de bază care

au determinat progresul acestui sport pe plan mondial. Aceste direcţii sunt:

creşterea volumului de acţiuni, prin reducerea treptată a timpilor morţi; creşterea

importanţei şi frecvenţei jocului în aer, ca urmare a creşterii taliei jucătorilor şi a

ameliorării detentei lor; jocul pe spaţii reduse; importanţa tot mai pregnantă a

luptei în raport 1:1, prin utilizarea acţiunilor tactice individuale de atac, a

circulaţiilor tactice pentru asigurarea superiorităţii numerice şi plasarea jucătorilor

în poziţie optimă, din punct de vedere al eficienţei; asigurării unei tehnici optime,

prin ameliorarea psihomotricităţii jucătorilor.

Conţinutul jocului de handbal şi complexitatea modalităţilor de punere în

aplicare în jocurile oficiale s-au îmbunătăţit constant, prin capacitatea creativă a

jucătorilor şi antrenorilor, care au adoptat şi valorificat rezultatele cercetărilor

fundamentale şi aplicative din domeniul celor mai importante ştiinţe exacte şi

umaniste, aceste cercetări fundamentând şi vor perfecţionând permanent metodica

specifică de realizare a procesului de instruire în jocul de handbal.

- 12 -

Gradul de actualitate al lucrării

Handbalul internaţional a evoluat spre o direcţie caracterizată de forţă.

Criteriul general în determinarea nivelului de pregătire sportivă al jucătorului şi

echipei îl reprezintă forţa şi numărul aruncărilor la poartă. Acest model se

subordonează pregătirii fizice şi tehnice, în dependenţă directă, a aruncării

puternice, a pregătirii tactice, în atac şi apărare. Este necesară şi reevaluarea

conceptelor metodologice, a eficienţei mijloacelor tehnico - tactice cunoscute şi

găsirea altora care să corespundă actualei concepţii de joc.

În cazul handbalului, tipul de jucător trebuie să se ridice la nivelul cerinţelor

lansate pe piaţa mondială a acestei discipline. Este necesar ca sportivul, să fie

capabil să îndeplinească sarcinile unui joc aflat într-o continuă creştere a vitezei, a

înaltei măiestrii cu care se aplică conţinuturile tehnico-tactice, unei uzuri fizice şi

mai ales psihice, să răspundă pozitiv unui joc diversificat şi determinat de

abilităţile oponentului şi să fie cu o fracţiune de secundă înaintea unui adversar în

aplicarea unor game variate de procedee tehnice şi acţiuni tactice. Acestor genuri

de acţiuni trebuie să răspundă antrenorii în pregătirea sportivilor lor, pentru ca

aceştia să îndeplinească solicitările ridicate determinate de cerinţele actuale

internaţionale, reflectate în derularea jocului modern de handbal.

În afară de caracteristicile fizice, antrenorii trebuie să ia în considerare și să

analizeze capacitatea jucătorilor de a interacționa cu mediul înconjurător și de a lua

cele mai bune decizii individuale și colective în joc (Araújo D. ş.c., 2006, pp. 653-

676).

Lucrarea de faţă aduce o serie de elemente de actualitate şi originalitate

pentru disciplina handbal, în sensul că, îşi propune ameliorarea evoluţiei

jucătorilor de semicerc în cadrul jocului ofensiv, posturi de joc mai puţin vizate în

procesul de pregătire şi nevalorificate la potenţial maxim în cadru competiţional.

Este bine cunoscut faptul că, în ierarhia handbalului de performanţă, echipa

naţională a României, nu se ridică la nivelul celei din urmă cu 50 ani, care a fost

cvadruplă campioană mondială între anii 1961 -1974 şi vicecampioană olimpică la

Montreal, în anul 1976. Motivele celor enunţate sunt date de faptul că, jocul de

handbal a evoluat, concepţia de joc s-a schimbat, se observă modificări în ceea ce

priveşte modelul somatic şi tehnico-tactic al jucătorilor, fazele de joc se succed cu

repeziciune de la o poartă la alta, măiestria tehnico-tactică de care dau dovadă

jucătorii oferă spectaculozitate acestui joc sportiv, iar procesul de antrenament s-a

modernizat. Aceste date sunt reflectate şi prin studiile efectuate pe plan

internaţional de majoritatea cercetărilor, studii centrate preponderent pe direcţiile

menţionate anterior. Din cadrul acestora, noi am ales să investigăm şi să găsim

soluţii de acţionare, confirmate experimental, asupra gradului de cooperare şi

colaborare dintre jucătorii celor două linii de atac ai unei echipe şi importanţa

evoluţiei pozitive a jucătorilor de semicerc. În realizarea celor menţionate, am

focalizat procesul de antrenament sportiv pe direcţia ameliorării relaţiilor de joc

dintre jucătorii componenţi ai echipei, a îmbunătăţirii colaborării dintre ei, precum

- 13 -

şi dezvoltarea calităţilor motrice şi îmbogăţirea bagajului tehnico-tactic al

jucătorilor de semicerc.

Modelul de joc al extremelor şi pivoţilor se structurează pe baza multor

înregistrări şi date privind evoluţia echipelor la înaltul nivel. Având la bază

tendinţele handbalului pe plan mondial, se propune actualizarea şi îmbunătăţirea

concepţiei româneşti de concurs şi pregătire, la nivelul eşalonului de mare

performanţă.

În concluzie, tema studiată este de mare actualitate, înscriindu-se în

preocupările multor specialişti, inclusiv a specialiştilor oricărui club sportiv,

angrenat într-o competiţie de anvergură.

Importanţa şi scopul lucrării

Importanţa teoretică a lucrării reiese din faptul că, ea pune în evidenţă

metode şi mijloace de pregătire pentru jucătorii de semicerc, în cadrul jocului în

atac - un compartiment important, în care întâlnim o diversitate de procedee

tehnice şi acţiuni tactice individuale şi colective precum şi mijloace specifice de

instruire, eficienţa întregii echipe fiind de mare importanţă în realizarea victoriei

finale. Această cercetare cumulează o cantitate însemnată de date, în ceea ce

priveşte utilizarea unor modele de programe de pregătire fizică şi tehnico-tactică,

create pentru valorificarea evoluţiei jucătorilor extreme şi pivoţi.

Abordarea temei are în vedere elucidarea unor aspecte de mare sensibilitate

ce apar în procesul de instruire la nivelul seniorilor, de care depinde în mare

măsură realizarea performanţei sportive absolute.

Scopul cercetării reiese din faptul că, ne-am propus ca în activitatea

științifică, să selecţionăm, planificăm, verificăm un set de mijloace de instruire, în

vederea creşterii capacităţii de performanţă, prin dezvoltarea calităţilor motrice şi

efectuarea cu indici sporiţi de rapiditate și siguranță a celor patru faze ale jocului

ofensiv. De asemenea, metodologia concepută are în vedere şi îmbunătăţirea

relaţiilor de cooperare şi colaborare între jucătorii celor două linii de atac.

Pentru realizarea acestor deziderate, am apelat la metode şi sisteme de

acţionare, pe care le-am adaptat la particularităţile pregătirii dar şi la cele ale

sportivilor vizaţi.

Motivarea alegerii temei

Motivul primordial în alegerea acestei teme, survine din interesul pe care l-

am manifestat pe parcursul ultimilor ani, pe direcţia cunoaşterii aspectelor ce ţin de

jocul de handbal, precum şi a problematicii deosebit de complexe a pregătirii fizice

şi tehnico-tactice, în contextul şi sub influenţa derulării unor programe de pregătire

pentru jucătorii de semicerc.

Schimbările survenite în jocul de handbal masculin la nivel internaţional,

creşterea ritmului, a mobilităţii jucătorilor în sistemele de joc, atât în fazele de atac

- 14 -

cât şi în cele de apărare, ne-au determinat să facem o analiză a evoluţiei

handbalului românesc.

Un alt motiv important în alegerea acestei teme, este nevalorificarea în

handbalul românesc a potenţialului jucătorilor care activează pe posturile de

semicerc. Aceste posturi depindeau în trecut, în mare măsură, de acţiunile

jucătorilor din linia de 9m. Se pare că, în cadrul echipelor străine care evoluează în

competiţii de anvergură precum, Liga Campionilor, Cupa E.H.F., Cupa Cupelor,

Cupa Challenge, utilizarea jucătorilor care activează pe posturile de semicerc, este

realizată la un potenţial ridicat, motiv pentru care aceste echipe au rezultate bune la

nivel internaţional.

Motivele care m-au determinat să aleg ca subiecţi ai activităţii experimentale

de bază, jucătorii de semicerc ai echipelor de handbal masculin din campionatul

românesc, sunt date de două aspecte. Primul este asociat cu necesitatea de a

ameliora relaţiile de colaborarea şi cooperare dintre jucătorii componenţi ai echipei

şi de a îmbunătăţii rezultatele echipelor româneşti la nivel internaţional, pentru a

putea spera la o mai bună clasare a lor, în topul ierarhiei internaţionale. Al doilea

aspect, este legat de vârsta subiecţilor, care se află în cazul cercetării noastre, în

perioada senioratului.

Stadiul actual al cunoaşterii, rezultat din literatura de specialitate

Există o literatură destul de vastă care oglindeşte preocuparea unor

specialişti, care vizează eficienţa pe posturi a jucătorului, aceste aspecte fiind

studiate de autori precum Gruić I. ş.c., (2006, pp. 164-175) şi Ohnjec K. ş.c.,

(2008, pp. 69-79). Alţi autori au realizat cercetări legate de eficienţa în funcţie de

zonele de aruncare, dintre aceştia îl menţionăm pe Rogulj N., (2000, pp. 64-74).

Studii privind eficienţa diferitelor modalităţi de aruncare au fost realizate de

specialişti precum Delija K. şi Šimenc Z., (1994, pp. 51-54), Vuleta D. ş.c., (2003,

pp. 168-183).

Alte studii au fost efectuate pe diferenţele între eficienţa aruncărilor unei

echipe (Apitzs E. ş.c., 1997, pp. 1395-1398; Taborsky F., 2008), influenţa

elementelor tactice şi a finalizării atacului asupra rezultatului final al unui joc

(Srhoj V. ş.c., (2001, pp. 611-617); Rogulj N. ş.c., (2004, pp. 739-746 şi 2009, pp.

15-20).

Unii autori consideră că jocul de handbal, este un sport complex intermitent,

care necesită din partea jucătorilor capacităţi aerobe şi anaerobe bine dezvoltate.

Dintre aceştia, mai edificatori sunt: Delamarce P. ş.c., (1987, pp. 55-59);

Gorostiaga E. M. ş.c., (2006, pp. 357-366). Abilitaţile motrice, cum ar fi

sprinturile, săriturile, flexibilitatea, viteza şi aruncarea sunt considerate ca aspecte

importante ale jocului, care contribuie la performanţa înaltă a echipei. Aceste

precizări au fost realizate de următorii autori: Granados C. ş.c., (2007, pp. 850-

867); Marques M., Gonzalez-Badillo J., (2006, pp. 536-571); Marczinka (1993).

Srhoj V. ş.c., (2002, pp. 219-227) şi Skoufas D. ş.c., (2003, pp. 469-484). Aceştia

- 15 -

consideră că, în modelul modern al jucătorului de handbal, caracteristicile

antropometrice specifice, joacă un rol de susţinere a performanţelor sportivilor în

condiţii reale de concurenţă.

În urma studierii literaturii de specialitate, am constatat că, handbalul actual

cunoaşte o dezvoltare continuă, la fiecare competiţie internaţională tezaurul

tehnico-tactic al jocului se îmbogăţeşte cu elemente noi, ceea ce demonstrează că

dispune de reale perspective şi este departe de vremea unei stabilizări depline.

Jocul modern se desfăşoară în mare viteză, în ritm susţinut, fapt ce presupune

depunerea unor eforturi fizice foarte mari. Pe lângă viteza de execuţie, de

deplasare şi de reacţie, rezistenţă generală şi specifică, îndemânare în executarea

fentelor şi schimbărilor de direcţie, pe lângă mobilitatea şi supleţea necesare

executării celor mai complicate acţiuni, a forţei de aruncare, a coordonării şi

echilibrului, mai este necesar să fie dezvoltat şi simţul mingii, simţul partenerului,

care realizează siguranţa îndeplinirii corecte a sarcinilor de joc.

Dintre cei care semnalează faptul că pregătirea fizică a jucătorilor de

handbal, ocupă un loc aparte în cadrul echipei, lucru impus de specificul postului

pe care este specializat, dar şi de calităţile individuale cerute, îi menţionăm pe

următorii autori: Trofin E., Grigorovici S., (1967, pp. 16-21); Cercel P. (1983, pp.

13-15); Ghermănescu I.K., (1983, p. 188); Sotiriu R., (1998, pp. 76-85). O

excelentă pregătire fizică, condiţionată de o motricitate deosebită prelucrată la cote

maxime, reprezintă azi pentru un jucător şi o echipă de valoare, o condiţie absolută

şi indispensabilă în practicarea jocului de handbal.

Un alt grup de autori consideră că jocul modern este în primul rând o

întrecere a posibilităţilor fizice şi apoi a celorlalte componente. Dintre ei, îi

menţionăm pe: Bota I.,(1984, pp. 18-41); Colibaba - Evuleţ D., Bota I., (1998, p.

78); Sotiriu R., (1998, pp. 76-85); Negulescu I., (2000, pp. 25-70); Hantău C.,

(2000, pp. 76-136); Bompa O.T., (2003, p. 63).

CAPITOLUL I

ANTRENAMENTUL SPORTIV ŞI CARACTERUL SĂU PROCESUAL

Antrenamentul sportiv, proces instructiv-educativ complex

În literature de specialitate, conceptul de antrenament sportiv, în viziunea

diferiţilor autori, cunoaşte diverse definiţii: ”antrenamentul este un proces

pedagogic ce asigură perfecţionarea într-un anumit sport, ridicarea capacităţii

generale de lucru a organismului şi pregăteşte omul pentru munca şi apărarea

patriei. Se realizează prin efectuarea exerciţiilor fizice sistematice, în condiţiile

unui regim de igienă şi control medical”1, sau “antrenamentul sportiv este procesul

1 Krestovnikov, M., A., (1953). Studii fiziologice ale exerciţiilor fizice. Editura Cultură şi Sport,

Bucureşti, pp. 65-70.

- 16 -

planificat al pregătirii sportivilor în vederea realizării unor rezultate superioare”2,

sau “antrenamentul sportiv este un proces pedagogic de educare şi instruire a

sportivului şi nu un proces de dresaj”3.

Din perspectiva lui Dragnea (1996, p. 352) “antrenamentul sportiv este un

proces de lungă durată, conceput ca un sistem motric - funcţional, în vederea

realizării unei conduite performante în concurs. Această conduită este rezultatul

adaptării superioare a organismului la eforturi fizice şi psihice intense.”4

După Weineck (1997, p. 15) antrenamentul este “o acţiune complexă, care

exercită un efect sistematic şi specific asupra nivelului performanţei sportive şi a

capacităţii optime de performanţă în condiţii de pregătire şi competiţie"5.

Drăgan (1978, p.37), caracterizează antrenamentul ca fiind „un proces

complex, psihosocial, morfofuncţional şi metodico-pedagogic, care urmăreşte

crearea unui individ multilateral dezvoltat, cu un grad superior de rezistenţă la

diverşi factori ai mediului ambiant, cu o înaltă capacitate de efort şi un echilibru

neurocortical şi endocrino-vegetativ adecvat, materializate în posibilitatea obţinerii

unor performanţe sportive deosebite”6.

Epuran, Holdevici, Toniţa (2008, p. 215), urmărind realizarea adaptării

progresive a fiinţei umane la solicitările sportului, consideră că antrenamentul îl

învaţă pe sportiv să se autoregleze, să treacă din stadiul de condiţionare

asociaţionistă la cel de decizie raţională, la reglare de optimizare şi dezvoltare până

în stadiul de creaţie.

În viziunea autorilor Apostol (1998, p.48); Demeter (1972, p. 351); Drăgan

(1994, p. 516 ), prin antrenamentul sportiv se înţelege „totalitatea solicitărilor

organismului, care determină adaptarea funcţională şi morfologică a acestuia prin

creşterea capacităţii de efort”7.

Majoritatea activităţilor fizice încorporează elemente de forţă (sau putere),

viteză, arie de mişcare sau unele combinaţii ale acestor elemente. Dintre autorii

care afirmă acest fapt, îi amintim pe: Ardelean (1982, p.186); Baroga (1984,

p.421); Timnea (2010, p.118). Deşi talentul este foarte important, capacitatea

unui sportiv de a se concentra în timpul antrenamentului şi de a se relaxa în

competiţie, poate face diferenţa în atingerea unui obiectiv.

2 Harre, D., (1973). Teoria antrenamentului sportiv. Editura Stadion, Bucureşti, p. 302.

3 Ozolin, N., G., (1972). Metodica antrenamentului sportiv. (traducere) Editura Stadion,

Bucureşti, pp. 10-25. 4 Dragnea, A.,(1996). Antrenamentul sportiv. Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, p. 352.

5 Weineck, J., (1997). Manuel D’Entrainement. Edition Vigot, Paris, p. 15, pp. 32-41.

6 Drăgan I., ( 1978). Refacerea organismului după efort. Editura Sport-Turism, Bucureşti, p. 37.

7Apostol, I., (1998). Ergofiziologie. Editura Universităţii ,,Al.I.Cuza”, Iaşi, p. 48.

- 17 -

Platonov (1988, p.245) consideră că, pentru a merge dincolo de talentul

moştenit, un sportiv trebuie să se concentreze asupra adaptării fiziologice în timpul

antrenamentului.

Faza specifică unei discipline sportive a antrenamentului specializat, care

apare în primii ani de pregătire, este deosebit de importantă pentru toţi sportivii de

nivel naţional şi sportivii de elită, care doresc să obţină anumite efecte de pe urma

antrenamentului. (Bompa, 2006, p.17).

Antrenamentul sportiv în jocul de handbal

Teodorescu L. (1975, p. 223), consideră antrenamentul în domeniul unui

joc sportiv ca “un proces specializat de dezvoltare şi formare a personalităţii

jucătorului-considerat individual, cât şi integrat în echipă - sub aspectul

perfecţionării sale fizico-sportive, în vederea realizării unei capacităţi maxime de

performanţă, a unei disponibilităţi pentru performanţe foarte înalte, cu caracter

permanent", precum şi faptul că ,,prin antrenament se realizează modificări în

organism, adaptări ale personalităţii sportivului, concretizate printr-o stare

calitativă nouă, determinată de acumulările sistematice efectuate într-o anumită

perioadă de pregătite"8.

Când se discută de conţinutul antrenamentului sportive, trebuie să se ţină

seamă de elementele constitutive fundamentale ale procesului instructive-educativ

şi anume: pregătirea fizică, tehnică, tactică, psihologică şi teoretică.

Stadiul IV - antrenamentul de mare performanţă

Stadiul IV corespunde lucrului cu sportivii consacraţi, de mare performanţă

şi reprezinta ultima etapă de fructificare a pregătirii pe termen lung.

În cadrul acestuia, conţinutul şi structura antrenamentului sunt orientate spre

atingerea performanţei sportive maxime. Planificarea antrenamentului este

individualizată, mergându-se pe aceasta chiar şi în sporturile de echipa, unde

capătă forme speciale. La baza întregului proces de planificare, stă calendarul

competiţional şi realizarea formei sportive maxime la cea mai importantă

competiţie sau la seria de competiţii ce va participa.

Sarcina principală a acestui stadiu este stabilirea de cătrea sportivi, împreună

cu antrenorul şi în dependenţă de factorii de răspundere, a obiectivelor de

performanţă şi a condiţiilor necesare realizării acestora.

Obiectivele de performanţă sunt:

- creşterea capacităţii de performanţă la nivel maxim, în cadrul fiecărui

microciclu;

- amplificarea la un nivel ridicat, a complexităţii efortului prin utilizarea cu

prioritate a mijloacelor competiţionale;

8Teodorescu, L., (1975). Probleme de teorie şi metodică în jocurile sportive. Editura Sport-

Turism. Bucureşti, p. 223

- 18 -

- dezvoltarea rezistenţei la stresul determinat de antrenament, competiţii şi

mass-media, prin folosirea unor mijloace eficiente de refacere fizică şi

psihică (psihoterapie, psihoreglare, mijloace farmacologice);

- clarificarea şi înţelegerea raporturilor contractuale, eventual prin angajarea

unor specialişti în domeniu;

CAPITOLUL II

GENERALITĂŢI CU PRIVIRE LA EVOLUŢIA ŞI CARACTERISTICILE

JOCUL DE HANDBAL

Stadiul actual al cunoaşterii în cercetarea specifică la nivel internaţional

Pe parcursul mai multor decenii de cercetare, au fost realizate lucrări care

observă modaliatatea de a obţine performanţe în cadrul jocului de handbal. Având

la bază aceste cercetări, s-au efectuat recomandări în vederea ameliorării

comportamentului tehnico-tactic al jucătorilor, dar şi îmbunătăţirii procesului de

antrenament.

Analiza literaturii de specialitate arată că, pe baza dezvoltării rapide a

tehnologiei în acest domeniu, au apărut metode pentru a analiza structura tactică a

jocurilor sportive. Dintre cercetătorii care au studiat aceste aspect îi menţionăm pe:

Winkler W. ş.c., (1991, pp. 25-31); Loy R., (1994, pp. 39-46; 1995, pp. 15-20 ;

1996a, pp. 17-20 ; 1996b, pp. 53-57); Bernwick şi Müller (1995, pp. 11-14);

Müller şi Lorenz (1996, pp. 59-62); Remmert şi Steinhöfer (1998, pp. 47-51).

Lenzen Benoit, în articolul publicat în anul 2009, a efectuat un studiu care

investighează elementele implicate în luarea deciziilor în cadrul jocului de

handbal. Două aspecte au fost de mare interes pentru realizarea acestei cercetări,

relaţia dintre planificare şi acţiune şi coordonarea dintre percepţie şi acţiune.

De asemenea, au fost efectuate studii cu privire la modalitatea de abordare a

tehnicii şi tacticii în procesul de pregătire. Unele dintre acestea au confirmat

influenţa superioară a tacticii asupra dezvoltării capacităţii de decizie şi a obţinerii

de cunoştinţe, Turner (1996, pp. 46-48); Allison (1997, pp. 17-21); Griffin,

ş.c.(1995, p. 64).

Rogulj (2004, pp. 739-746), a realizat o cercetare privind acţiunile tactice

colective întâlnite în jocul ofensiv şi consideră că esența acestora este de a angaja

util, potențialele disponibile într-un mod în care spaţiul şi timpul sunt mai puțin

favorabile echipei adverse. Acest lucru presupune utilizarea optimă a

caracteristicilor specifice fiecărui individ, prin alocarea de sarcini compatibile în

concordanţă cu abilitățile sale, în funcție de activitatea jucatorilor echipei adverse.

Acest studiu a fost limitat în determinarea vitezei de pasare a mingii, durata

atacurilor şi circulația mingii. În urma cercetării, s-a considerat că utilizarea

punctajelelor individuale pe un anumit procedeu tehnic, poate ajuta în descoperirea

eficientei ofensive.

- 19 -

Malina R.M. ş.c., într-un articol realizat în anul 2007, (pp. 290-295),

consideră că tehnica este o caracteristică complexă a jocurilor cu mingea și prin

urmare, evaluarea unor parametrii tehnici pe baza scorurilor individuale ar fi utilă.

Studiile anterioare realizate de către specialişti precum: Fradet ş.c, (2004,

pp. 439-447); Gorostigia ş.c. ( 2005, pp. 225-232); Joris ş.c. ( 1985, pp. 409-414);

Pori ş.c. (2005, pp. 40-49); Sibila ş.c. (2003, pp. 19-26); Van den Tillaar și Ettema

(2003, pp. 211-219; 2004, pp. 423-434); Wagner și Müller (2008, pp.54-71),

asupra procedeelor de aruncare utilizate, au analizat procedeele de aruncare la

poartă de pe loc, din alergare şi din săritură. Aceşti autori au identificat viteza de

eliberare a mingii ca principal factor de performanță, care determină mișcarea de

aruncare. Dintre aceste trei procedee de aruncare diferite, aruncarea din săritură

este procedeul tehnic cel mai frecvent utilizat. Wagner ş.c. (2008, pp. 54-71), a

constatat că 73 - 75% din procentul aruncărilor s-a realizat prin aruncari la poartă

din săritură.

Chaouachi ş.c., (2009, pp. 151-157) şi Milanese ş.c. ( 2011, pp. 1301-

1309), sunt de părere că performanța în handbal, este într-o oarecare măsură

determinată de caracteristicile antropometrice ale sportivilor și este posibil ca

aceste caracteristici să diferențieze jucătorii care participă în diferite nivele

competiţionale.

Vila ş.c. (2012, pp. 2146-2155) şi Chaouachi ş.c. (2009, pp. 151-157),

consideră că fiecare poziție specifică în joc impune atribute fiziologice și fizice

unice, determinate de cerințele tehnice și tactice ale fiecărui post, în scopul de a

maximiza performanţa pe terenul de joc.

Hasan ș.c., (2007, pp. 3-12), a comparat profilurile antropometrice ale

jucătorilor englezi cu cele ale asiaticilor din diferite țări. Rezultatele au demonstrat

diferențe semnificative în înălțime, masă corporală, procent de grasime corporală,

adipozitatea și masă musculară. În plus, nu a existat nici o diferență semnificativă

în ceea ce privesc vârstă, înălțimea, masă corporală, procentul de grăsime

corporală și masă musculară, în funcţie de pozițiile pe care evoluează în echipă.

Cercetarile realizate anterior de către autorii Gorostiaga ş.c., (2005, pp. 225-

232); Ziv şi Lidor (2009, pp. 375-386), au indicat faptul că, anumite caracteristici

fizice sunt legate de performanțele obţinute la nivel înalt. Masa corporală mare și

înăţimea sunt indicatori somatici des întâlniţi printre sportivi, iar dovezile

sugereaza că în ultimii ani, jucătorii seniori au crescut din punct de vedere al

acestor caracteristici.

Vila ş.c. (2012, pp. 2146-2155), în urma cercetării efectuate, a constatat că

jucătorii extreme nu şi-au modificat semnificativ caracteristicile antropometrice.

Bonifazi ş.c., 2001, pp. 961-968; Gorostiaga ş.c., 2006, pp. 357-366;

Gorostiaga, ş.c., 1999, pp. 485-493; Marques şi Gonzalez-Badillo, 2006, pp. 563-

571, au realizat studii în care au examinat schimbările ce apar asupra calităţii

motrice forţă, la jucătorii de handbal masculin, prin utilizarea unor programe de

pregătire. Cu toate acestea, îmbunătățiri s-au putut observa în cazul a două dintre

- 20 -

studii (Bonifazi ş.c., 2001; Marques, Gonzalez-Badillo, 2006). Aceste diferențe pot

fi explicate prin diferitele modalităţi de aplicare a sistemelor de acţionare.

Există două strategii posibile pentru a marca un gol într-un meci: a aruncat

mingea cât mai repede, pentru a surprinde portarul și a aruncat mingea cu precizie.

(Van den Tillaar şi Ettema , 2003, pp. 423-434). Aceştia au studiat influența

instruirii atât din punct de vedere al viteza de aruncare cât şi din cel al preciziei.

Pentru a acoperi cerinţele specifice ale jocului, au fost elaborate metodologii

variate de instruire. Ca urmare a acestor evoluții, câțiva autori şi-au concentrat

atenția asupra investigării activităților fiziologice și tehnice a exercițiile specifice.

Când s-au efectuat cercetări pe mai multe jocuri, aceste mijloace de

acţionare au fost realizate utilizând dimensiuni diferite ale terenului, un numărul

variat de jucători (Abrantes C. ş.c., 2012, pp. 976-981; Aroso J. ş.c., 2004, pp.

521-566; Da Silva C. ş.c., 2011, pp. 2746-2751; Dellal A. ş.c., 2011,pp. 2371-

2381; Gabbett T. ş.c., 2012, pp. 487-491; Jones S. și Drust B., 2007, pp.150-156 ;

Katis A., Kellis E., 2009, pp. 374-380; Kelly D., Drust B., 2009, 475-479; Kennett

D. ş.c., 2012, pp. 2037-2042; Köklü Y. ş.c., 2011, pp. 1522-1528; Rampinini E.

ş.c., 2007, pp. 659-666) și durate de joc diferite (Fanchini M. ş.c., 2011, pp. 453-

458; Tessitore A. ş.c., 2006, pp. 36-43). Întrebarea principală a mai multor studii

din diverse sporturi de echipă, a fost dacă exercițiile executate cu mingea pot fi

utilizate ca un substituent al metodelor de antrenament tradiționale, fără minge. În

comparație cu metodele de pregătire generale, metodele de reproducere a situațiilor

specifice de joc, pot oferi un stimul util, alături de componentele pregătirii tehnice

și tactice (Hill-Haas S. ş.c., 2011, pp. 199-220; Impellizzeri F. ş.c., 2006, pp. 483-

492;. Sassi R. ş.c., 2004, pp. 521-566).

Mai multe studii au arătat diferenţe în acţiunile şi distanţele parcurse în meci

în funcţie de poziţia de joc specifică a jucătorilor. Dintre autorii care au realizat

studii cu referire la acţiunile jucătorilor, îi amintim pe următorii: Cambel (1985,

pp. 23-30); Luig (2008, p. 255); Manchado (2007, pp. 368-373); Sibila (2004, pp.

58-68).

Astfel că, pivoţii se poziţionează în spatele apărării adversarilor pe linia de 6

m. şi acolo ei trebuie să menţină echilibrul poziţiei lor şi să reziste presiunii

apărării prin împingeri şi coliziuni. Masa musculară în combinaţie cu centrul de

greutate coborât, putere în partea superioară a corpului şi masa relativ mare a

corpului, sunt necesare pentru a reuşi în condiţiile de joc (Christodulidis ş.c., 2009,

pp. 53-60).

Stadiul actual al cunoaşterii în cercetarea specifică la nivel naţional

Astăzi, handbalul românesc de înaltă performanţă se află sub nivelul

rezultatelor obţinute în perioada de glorie a anilor 1961-1976. Titlurile de

campioni mondiali, completate de medaliile olimpice şi câştigarea cupelor

europene au facut din şcoala handbalului românesc, un model demn de urmat de

nenumărate echipe reprezentative şi de club. Unul dintre factorii determinanţi ai

- 21 -

valorii handbalului românesc, succesele repurtate pe plan mondial, îl constituie

propria concepţie de joc, cotată drept promotor în arena handbalistică

internaţională, în perioada de glorie a handbalului masculin.

Prisăcaru I. ş.c., (2010, pp. 30-40), în studiul „Analiza tacticii şi sistemelor

de joc ofensive la echipele de elită din Europa, în vederea optimizării atacului la

echipele românesti de „top” – Handbal Masculin”, încearcă să explice descreşterea

rezultatelor la nivelul echipelor de handbal de înaltă performanţă din România şi să

propunem o reactualizare a unor elemente componente ale concepţiei tactice ale

jocului autohton. Rezultatele cercetării confirmă ideea precum că, desfăşurarea

atacului în sistem, în cazul echipelor de elită europene, este bazat pe acţiunile

colective de echipă. Este analizat şi verificat de manieră statistică faptul că,

echipele de top româneşti au ca preferinţă elaborarea acţiunilor relaţionale între 2-3

jucători şi acţiunilor individuale, abordare semnificativ diferită faţă de echipele de

elită europeană.

De asemenea, au fost realizate studii cu privire la evoluţia ofensivă a

jucătorilor care operează pe posturile de extreme şi pivoţi. Una dintre aceste

cercetări se referă la numărul de goluri înscrise de jucătorii de semicerc, în urma

utilizării unor procedee de aruncare (Curiţianu I., Neamţu M., 2014, pp 3859-

3863).

Balint, E., Curiţianu I. (2012, pp. 103-112 ) au efectuat o cercetare legată de

importanţa anticipării în creşterea eficienţei defensive, în eşalonul de mare

performanţă. În cadrul acestui studiu, au fost analizate și evaluate și acțiunile

tactice individuale ofensive - depășirea și pătrunderea, care au ca rezultat prezența

de spirit a jucătorilor, determinare și hotărâre în realizarea acțiunilor de atac. În

urma înregistrării a zece meciuri, derulate în cadrul Campionatului Mondial din

anul 2011, echipa Franței a obținut o eficiență de 85%, cu un total de 56 goluri în

66 acțiuni, Danemarca o rată de eficiență de 79% cu 54 goluri din 68 acțiuni și

Spania 78% eficiență, cu 47 de goluri din 67 de cazuri.

Mihăilă I. ș.c. (2012, pp. 4151-4153), au realizat o cercetare cu privire la

rolul mijloacelor specifice din atletism în pregătirea jocurilor sportive. Lucrarea

subliniază rolul utilizării mijloacelor specifice din atletism, în orice moment și

etapă a pregătirii și contribuția acestora, în vederea dezvoltării abilităților motorii

și creșterii capacității de efort.

Mai multe studii au arătat orientări și tendințe actuale și pe termen lung, în

handbalul de mare performanță. Dintre autorii care au realizat studii cu referire la

aceste aspecte, îi amintim pe următorii: Karras D., Mihăilă I.,

Ghervan P. (2007, pp. 24-25).

Descrierea şi caracteristicile generale actuale ale jocului de handbal

Handbal este numit un "joc de tranziție", deoarece jucătorii comută frecvent

între jocul defensiv și cel ofensiv, iar acțiunea jocului se caracterizează prin acţiuni

de alergări accelerate și sprinturi. Abilitățile tehnice, caracteristicile

- 22 -

antropometrice și un nivel ridicat de fortă, putere musculară și viteză de aruncare,

sunt cei mai importanți factori pentru a obține un avantaj clar, în vederea

participării cu succes în competiţii de elită. (Rannou ş.c., 2001, pp. 349-353)

Karcher ş.c., (2014), într-un studiu realizat asupra cerinţelor jucătorilor în

funcţie de postul de joc, a observat faptul că jucătorii de elită, repetă mai mult de

120 de acțiuni de mare intensitate, în timpul unui joc.

Pentru a realiza scopul jocului (înscrierea de goluri în poarta adversă)

jucătorii celor două echipe utilizează în limitele prevederilor regulamentare acţiuni

individuale şi colective specifice. Aceste acţiuni constau din mai multe procedee

tehnice prin care jucătorii mânuiesc mingea şi execută diferite deplasări în teren, în

condiţii de colaborare cu coechipierii şi de adversitate cu componenţii celeilalte

formaţii. Aceste acţiuni însoţite procedeele tehnice aferente constituie conţinutul

jocului. Deci, putem spune că jocul constă din acţiuni, precum şi din interacţiuni

cu coechipierii, dar şi cu adversarii.

“Handbalul este un joc sportiv făcând parte din categoria jocurilor inventate

pentru a satisface cerinţa omului de căutare, schimbare, noutate. Prin calitatea sa

de joc sportiv ocupă un loc bine meritat în subdomeniul educaţiei sportive, implicit

al civilizaţiei şi culturii sportive”9. (Balint, E. 2004, p. 5)

Acest joc colectiv este caracterizat printr-o complexitate de mişcări

executate în condiţii schimbătoare de forţă şi viteză, determinate de colaborarea

dintre coechipieri şi lupta directă cu adversarii. Jocul modern de handbal

presupune biotipuri somatice deosebite care acţionează într-un ritm alert, în care se

îmbină din punct de vedere motric viteza şi forţa, cu rezistenţa şi îndemânarea.

Pentru a putea face faţă unor asemenea cerinţe biologice, jocul de handbal

pretinde din partea practicanţilor calităţi fizice şi psihice deosebite (Hantău, 2000,

p. 76).

“Handbalul practicat de echipele masculine este mult mai apreciat şi gustat

de spectatori, prin faptul că în cadrul desfăşurării lui, jucătorii îşi mobilizează şi

etalează superioritatea forţei fizice de care dispun, pentru a câştiga o confruntare

sportivă” 10

. (Balint, E., 2005, p. 5)

În sportul de înaltă performanţă, o mare importanţă este acordată condiţiei

fizice. Aceasta este de fapt, preocuparea pentru adaptarea organismului sportivului

la eforturile fizice şi psihice crescute, la care toate segmentele corpului uman

participă (Acsinte şi Alexandru, 2007).

Din punct de vedere al performanţelor fizice, handbalul este un sport

complex, intermitent, care necesită eforturi de intensitate maximă, într-o perioadă

scurtă de timp, în care jucătorii sar, aleargă şi aruncă mingea în viteză, urmate de

9 Balint, E. (2004). Instruirea în jocul de handbal. Conţinut Tehnic. Ed. Universităţii

Transilvania, Braşov, p. 5. 10

Balint, E. (2005). Instruirea în jocul de handbal. Conţinut Tactic. Ed. Universităţii

Transilvania, Braşov, p. 5.

- 23 -

momente cu intensitate scăzută (Jacobs ş.c., 1982, pp. 297-302; Chaouachi ş.c.,

2009, pp. 151-157).

Datorită unui număr mare de jucători, cu obiective complexe în cadrul

jocului şi modalităţilor diferite de cooperare şi confruntare, nu este simplu să se

analizeze activităţile tehnico-tactice ale jucătorilor şi întregii echipe de handbal

(Foretić N. ş.c., 2010, pp. 45-51).

Folosirea scorurilor individuale pentru realizarea unei acţiuni tehnice unice,

poate explica de asemenea, eficienţa atacului. Tehnica este o caracteristică

complexă în jocurile cu mingea şi în consecinţă utilizarea unei anumite tehnici pe

baza punctajelor individuale privind mai multe abilităţi relevante, ar fi utilă

(Zapartidis ş.c., 2009, pp. 39-43; Cherif ş.c. 2011, pp. 241-248). Stabilirea

factorilor care influenţează viteza mingii precum distribuirea rolului jucătorilor în

cadrul echipei, postul pe care activează jucătorul, forţa musculară şi caracteristicile

antropometrice ar fi, de asemenea, mai importante (Malina ş.c., 2007, pp. 290-

295). După autorii Loftin (1996, pp. 95-99) şi Spencer (2005, pp. 1025-1044), un

sistem aerob bine dezvoltat poate fi benefic pentru recuperarea metabolică

determinată de acest tip de efort.

Acest joc sportiv angrenează toate segmentele corpului în susţinerea

efortului specific astfel: musculatura membrelor inferioare este solicitată în timpul

deplasărilor rapide (cu şi fără minge, în atac şi în apărare), săriturilor, opririlor,

pornirilor; musculatura membrelor superioare participă în efort în toate momentele

de joc în care se acţionează pentru prinderea, pasarea, aruncarea la poartă, prin

intermediul procedeelor tehnice; trunchiul este solicitat în numeroase situaţii de joc

efectuând aplecări, întoarceri, răsuciri, extensii şi flexii – fapt ce duce la

îmbunătăţirea potenţialului fizic general.

Calităţile fizice solicitate in jocul de handbal sunt: viteza de execuţie, de

deplasare, şi de reacţie; rezistenţa specifică; capacităţile de coordonare corelate cu

calităţile analizatorilor chinestezici – cu cel tactil, care se poate traduce în joc prin

“simţul mingii”; cu cel optic care permite aprecierea fină a distanţei şi vitezei de

pasare – aruncare “simţul distanţei”; mobilitate generală şi supleţea; forţa

explozivă la nivelul membrelor superioare şi inferioare (detenta).

Din punct de vedere biomecanic, în jocul de handbal trunchiul şi braţele

efectuează mişcări variate care solicită toate lanţurile musculare, membrele

inferioare îndeplinesc, pe lângă activitatea dinamică de alergare şi un important rol

static de asigurare a echilibrului corpului şi de suport pentru mişcările trunchiului

şi ale braţelor, iar musculatura care efectuează lovitura formează un lanţ muscular

întins, care începe la braţul care ţine mingea, trece peste trunchi şi se termină la

membrele inferioare. Acest lanţ muscular, care depune o intensă activitate

dinamică, de “învingere” este format din flexorii corpului, ai cotului, retroductorii

şi adductorii braţului, muşchii care coboară, deplasează ventral şi basculează

medial scapula. El se continuă cu lanţurile musculare ventrale ale trunchiului – în

principal rotatorii – şi cu tripla extensie de la membrul inferior de sprijin.

- 24 -

Din punct de vedere psihologic, sunt implicate procesele complexe şi

intercondiţionate de reglare şi autoreglare a stărilor psihice care vizează controlul

emotivităţii, controlul şi mobilizarea capacităţilor intelectuale, capacitatea de

angajare voliţională maximă în timpul jocului, mobilizarea motivaţională şi

energetică a organismului pentru a răspunde cât mai bine solicitărilor impuse de

complexitatea situaţiilor de joc, mobilizarea motorie corespunzătoare sarcinilor

stabilite.

CAPITOLUL III

CONCEPŢIA DE JOC, PREMISA REALIZĂRII MODELULUI

JUCĂTORULUI DE HANDBAL

Concepţia de joc în atac

Şcoala românească de handbal, consolidată de-a lungul anilor prin

performanţe deosebite şi-a elaborate în timp o fundamentare teoretica, în primul

rând prin concepţia de joc, care stabileşte pilonii de bază pentru o gândire

metodică, unitară, a tuturor antrenorilor şi tehnicienilor.

În elaborarea concepţiei de joc, se evidenţiază modelul de organizare şi

desfăşurare a tuturor acţiunilor individuale şi colective, spre realizarea căreia

trebuie să se orienteze jocul şi pregătirea tuturor echipelor. Concepţia de joc

trebuie îmbunătăţită şi periodic reactualizată, în concordanţă cu evoluţia jocului

modern, ţinând seamă de o serie întreagă de considerente:

- Studiul asupra evoluţiei jocului de handbal la nivel mondial şi manifestarea

concretă a acesteia în jocul echipelor naţionale;

- Tendinţe şi direcţii fundamentale de dezvoltare a jocului de handbal pe plan

mondial;

- Analize, aspecte şi concluzii asupra activităţii echipelor reprezentative

feminine şi masculine din România în cadrul marilor competiţii;

- Analiza campionatelor interne şi în special a orientării jocului tuturor

echipelor noastre de seniori;

Pornind de la analiza jocului echipelor participante la Campionatele

Mondiale şi alte competiţii internaţionale, direcţiile şi tendinţele de dezvoltare ale

handbalului modern, ar fi următoarele:

Rapiditatea cât mai crescută a jocului:

- Viteza din ce în ce mai mare de acţionare şi de manifestare tehnico-tactică,

este deja o tendinţă dominantă în toate acţiunile individuale ale jucătorilor,

determinând implicit o creştere vizibilă a tempoului de joc.

- Atacul rapid a devenit, pentru echipele de valoare, una din principalele

soluţii de înscriere a golurilor. Date statistice clare arată faptul că echipele

finaliste la Jocurile Olimpice şi Campionatele Mondiale au înscris între 20%

şi 30% din goluri utilizând fazele de contraatac şi contraatac susţinut.

- 25 -

- Trecerea din apărare în atac se realizează cu mare rapiditate, încercându-se

permanent şi insistent surprinderea apărării în curs de organizare.

- Reducerea sau eliminarea fazei de organizare a jocului. Atacul exercită în

mod continuu o presiune asupra apărării, prin trecerea rapidă şi permanent

periculoasă dintr-o acţiune în alta.

Tehnica tinde spre perfecţiune şi eficienţă maximă, în viteză sub presiunea

adversarului:

- Creşterea tempoului de joc cere o tehnică perfectă şi completă, atât în

manevrarea mingii cât şi în procedeele de mişcare în teren.

- Au apărut o serie de procedee noi sau unele reconsiderate şi readaptate

condiţiilor impuse de creşterea vitezei de acţionare şi determinate de

presiunea continuă a adversarului şi necesitatea permanentă de a surprinde

oponentul.

Perfecţionarea specializării pe posturi în paralel cu mobilitatea şi acţionarea

eficientă pe alte 2-3 posturi:

- S-a dezvoltat şi perfecţionat un bagaj tehnico-tactic considerabil, care se află

în continuă creştere.

- Fiecare jucător acţionează eficient, bine şi foarte bine pe alte 2-3 posturi.

Mărimea mobilităţii jucătorilor pe posturi a apărut ca o cerinţă a jocului în

viteză şi a imperativului de a fi permanent periculos pentru a surprinde adversarul.

Rolul şi sarcinile pivotului modern au devenit tot mai numeroase şi

complexe în organizarea jocului. Adesea el este un iniţiator al combinaţiilor în

atac, poate chiar un conducător de joc şi în acelaşi timp un coordonator al apărerii.

Sunt situaţii când pivoţii, ieşind la învăluire aruncă de la 8 - 9 metri. Astăzi, în

jocul fiecărei echipe apare sistematic un al doilea pivot temporar. Este aşa numitul

pivot mobil, iar apariţia lui tot mai frecventa la finalizare i-a determinat pe

specialişti să îi acorde rubrici speciale.

De remarcat, eficienţa considerabilă pe posturile de extremă. Majoritatea

jucătorilor de pe extrema vin în învăluire şi aruncă de la 9-10 metri, pătrund şi

acţionează pe semicerc ca un veritabil pivot. Extremele şi-au perfecţionat jocul

fără minge, mai ales prin pătrunderile realizate în spaţiul dintre apărătorii laterali şi

cei intermediari.

Rolul, sarcinile şi raza de acţiune a unui inter modern s-a mărit considerabil,

sarcina principală fiind aruncarea de la distanţă, utilizată din diverse părţi ale

terenului. În privinţa tehnicii, aceşti jucători stăpânesc perfect acţiunile tactice

individuale ofensive şi procedeele de aruncare la poartă din săritură şi cu sprijin pe

sol.

Se remarcă tendinţa jucătorului conducător de joc de a acţiona temporar cu

mare eficientă pe alte posturi. El se poate transforma adesea în pivot mobil şi poate

juca tot atât de bine pe oricare zonă intermediară. Conducătorii de joc nu se

preocupa doar de organizarea jocului ci şi de valorificarea situaţiilor care apar, în

vederea înscrierii de goluri.

- 26 -

Perfecţionarea jocului atacanţilor a impus şi pentru portar o creştere a

măiestriei tehnico-tactice. Se remarcă o mai mare implicare a portarului în jocul

echipei în apărare, prin colaborarea permanentă cu toţi coechipierii şi în atac prin

asigurarea atacului rapid, iar în unele cazuri chiar în faze şi combinaţii la poarta

adversă.

Varietatea şi mobilitatea sistemului de joc:

Folosirea alternativă a mai multor sisteme de joc pe parcursul unui meci sau

chiar în aceeaşi faza de joc, este o tendinţa nouă a jocului modern de handbal.

- Atacul

În construire atacului, aparent se remarca o oarecare simplificare a jocului,

determinată de o organizare eficientă şi adaptare la apărerile tot mai avansate şi

agresive, care se practica azi la majoritatea echipelor.

- Apărarea

Sistemele de apărare avansate - ofensiv - agresive domină handbalul modern.

Nu puţine sunt echipele care folosesc clasicul 6-0 sau 5+1, care au devenit însa

mai ofensive prin acţiunea apărătorilor centrali şi mai ales cei intermediari. Nu se

poate spune că au apărut sisteme noi de apărare, poate doar variante adaptate:

- apărarea cu un pronunţat caracter ofensiv - agresiv - avansat atât în sistem

cât şi în toate acţiunile tehnico-tactice.

- tendinţa permanentă de a sufoca atacantul, împiedicând orice acţiune de

construcţie a jocului, inclusiv de declanşare a contraatacului.

În finalul acestor aprecieri, cu privire la tendinţele de evoluţie a jocului,

trebuie să arătam faptul că mai exista încă alte multe elemente şi amănunte care ar

trebui notate şi studiate, deoarece este destul de probabil, că vor influenţa

manifestarea în joc şi procesul de pregătire al tuturor echipelor.

Tendinţele şi cerinţele moderne ale handbalului de performanţă

Creşterea importanţei rezultatelor sportive, a bazelor tehnico-materiale ale

pregătirii sportive contemporane, a condus la progresul sportului, ceea ce

determină perfecţionarea procesului de antrenament sportiv, precum şi la

tendinţele moderne bazate pe următoarele direcţii:

creşterea rapidă a volumului de lucru în cadrul antrenamentului şi

corespondenţa clară a sistemului de antrenament specific sportivilor de

performanţă, cu cerinţele probei date. Aceasta se exprimă prin creşterea rapidă a

volumului pregătirii fizice intermediare şi în mod deosebit a celei specifice din

cadrul structurii antrenamentului. Fondul de mijloace folosite în perioadele de

refacere, nu mai joacă un rol important în antrenamentul sportivilor de performanţă

şi se folosesc de obicei drept mijloc de odihnă activă, pentru menţinerea formei

sportive.

creşterea continuă a practicii competiţionale, ca mijloc efectiv de mobilizare

a resurselor funcţionale ale organismului sportivilor, stimulării proceselor de

adaptare, a eficacităţii procesului de pregătire, realizat prin creşterea numărului de

- 27 -

jocuri oficiale în cadrul campionatului naţional. În consecinţă, există tendinţa de a

realiza un sistem echilibrat între volumul antrenamentului şi activitatea

competiţională în relaţie directă cu procesul de refacere a capacităţii de efort. La

obţinerea acestui echilibru între structura antrenamentului şi competiţia oficială

contribuie şi utilizarea eficientă a mijloacelor netradiţionale de pregătire, folosirea

trenajoarelor, capabile de a realiza perfecţionarea diferitor calităţi motrice,

perfecţionarea fizică şi tehnică, desfăşurarea antrenamentelor la altitudine, ce

permit intensificarea proceselor de adaptare a factorilor de antrenament, creşterea

eficacităţii pregătirii în concordanţă cu competiţiile de bază (Cercel 1980, pp. 44-

49; 1983, p. 44; Colibaba-Evuleţ şi Bota, 1998, p. 78).

orientarea sistemului de pregătire sportivă spre a obţine structura optimă de

activitate competiţională. Aceasta presupune nu numai perfecţionarea tuturor

componentelor, importante la etapa de realizare maximă a posibilităţilor

individuale, ci şi crearea fundamentului funcţional corespunzător în cadrul etapelor

iniţiale ale planului de perspectivă. În acest context, trebuie să luăm în consideraţie

faptul că, în structura activităţii competiţionale, la nivelul etapei măiestriei

sportive, importante sunt adesea componentele, care la etapele iniţiale, nu

influenţează considerabil nivelul rezultatului. De aceea, când se creează baza

funcţională în cadrul etapelor preliminare şi specializate de pregătire, care asigură

succesul la nivelul performanţelor sportive, greşelile care au fost comise în acest

context, sunt foarte greu de corectat în etapa de realizare maximală a posibilităţilor

individuale. (Colibaba-Evuleţ şi Bota, 1998, p. 187).

perfecţionarea sistemului de dirijare a procesului de antrenament în baza

obiectivizării cunoştinţelor despre structura activităţii competiţionale şi a stării de

pregătire luând în consideraţie atât legităţile generale de instruire a măiestriei

sportive, cât şi posibilităţile individuale ale sportivilor. Aici se prevede orientarea

asupra caracteristicilor individuale şi de grup ale activităţii competiţionale şi a

stării de pregătire, a sistemului corespunzător de selecţionare şi planificare a

mijloacelor, a acţiunilor pedagogice, a probelor de control şi a corecţiei procesului

de antrenament. Analiza ne demonstrează că această direcţie reprezintă unul din

mijloacele de bază a perfecţionării sistemului de pregătire sportivă, deoarece ne

permite să creăm condiţiile necesare pentru dirijarea raţională, luând în

consideraţie starea funcţională a sportivului şi evoluţia proceselor de adaptare, ce

determină corespondenţa nivelului de pregătire. (Cercel, 1983, pp. 13-44; Bompa,

2002, p. 18).

Handbalul actual cunoaşte o dezvoltare continuă, la fiecare competiţie

internaţională tezaurul tehnico-tactic al jocului se îmbogăţeşte cu elemente noi,

ceea ce demonstrează că dispune de reale perspective şi este departe de vremea

unei stabilizări depline.

Jocul modern se desfăşoară în mare viteză, în ritm susţinut, fapt ce

presupune depunerea unor eforturi fizice intense. Pe lângă viteza de execuţie, de

deplasare, şi de reacţie, rezistenţă fizică specifică, îndemânare în executarea

- 28 -

fentelor şi schimbărilor de direcţie, pe lângă mobilitatea şi supleţea necesare

executării celor mai complicate acţiuni, a forţei de aruncare, a coordonării şi

echilibrului, mai este necesar să fie dezvoltat şi simţul mingii, simţul partenerului,

simţul regulamentului care realizează siguranţa îndeplinirii corecte a jocului

propriu-zis.

Necesitatea perfecţionării tehnice a jucătorului atacant, ca o tendinţă de

dezvoltare a handbalului contemporan, apărută până la campionatul mondial, a

determinat calea spre care trebuie direcţionată pregătirea sportivă a jucătorului şi

echipei, către viitoarele competiţii de anvergură.

Devierile ce au intervenit în joc, au schimbat şi influenţat disciplina jocului,

au contribuit la creşterea răspunderii jucătorilor pentru “păstrarea” mingii. Un

interes deosebit îl reprezintă economia în joc a diferitelor tipuri de aruncări. S-a

micşorat numărul general de aruncări de la distanţă (4 – 6%), şi drept rezultat a

scăzut eficienţa cu 3 – 4%, de asemenea s-a mărit numărul aruncărilor din

apropierea semicercului cu 3,5 – 4%, iar eficienţa a ajuns la 55%. În acelaşi timp,

numărul de aruncări de pe extreme s-a mărit cu 5 – 6% cu aceeaşi creştere a

eficienţei, dar procentul aruncărilor la poartă de la distanţe medii nu s-a schimbat,

chiar s-a înregistrat o scădere a numărului lor.

Pregătirea tactică a echipelor, în mod deosebit perfecţionarea tehnică şi

pregătirea fizică specială, sunt subordonate tendinţei de bază a îmbunătăţirii

utilizării aruncărilor de forţă.

Competiţiile de anvergură ne-au demonstrat că unul dintre factorii

determinanţi, care ar asigura succesul evoluţiei unei echipe în cadrul activităţii

competiţionale de nivel internaţional, este metodica lucrului instructiv-educativ al

echipelor de handbal.

CAPITOLUL IV

METODOLOGIA ELABORĂRII MODELELOR DE JOC ŞI PREGĂTIRE -

MODELAREA, TIPURI DE MODELE, MODELUL JUCĂTORULUI PE

POSTURILE DE EXTREMĂ STÂNGĂ, EXTREMĂ DREAPTĂ ŞI PIVOT

Modelul integrativ de joc

În teoria şi practica jocurilor sportive întâlnim patru tipuri de modele

(Colibaba-E. D. şi Bota I., 1998, pp. 145-155):

- modelul integrativ (global) de joc;

- modelul de orientare şi selecţie;

- modelul de pregătire;

- modelul de cercetare ştiinţifică.

Definit prin prisma teoriei sistemelor, jocul propriu-zis este un sistem

hipercomplex, format dintr-o multitudine de subsisteme între care se realizează o

serie de conexiuni, care acţionează sinergic spre finalităţi performanţiale. În acelaşi

- 29 -

timp, fiecare subsistem poare fi tratat ca un sistem de sine stătător. Fiecare

subsistem în parte poate fi reprezentat printr-un model cu determinare proprie.

Trecând în revistă toate subsistemele sau modelele subordonate modelului

de integrativ de joc sau variantele structurii fundamentale ale acestuia, este necesar

să reţinem pentru fiecare în parte, următoarele aspecte:

Modelul de echipă – se construieşte prin intermediul următoarelor operaţii:

- stabilirea structurii de bază a echipei (titularilor) care este în stare să

realizeze cel mai înalt randament sau comportament performanţial; se aleg

două-trei structuri funcţionale: atac-apărare;

- stabilirea jucătorilor de rezervă pe posturi sau a înlocuitorilor. Alcătuirea

echipei rezultă din suma jucătorilor titulari şi de rezervă. Este bine să existe

un echilibru numeric de repartizare a jucătorilor pe posturi;

- stabilirea sarcinilor pe posturi şi mai ales a relaţiilor de colaborare dintre

posturi;

- stabilirea exigenţelor comportamentului performanţial de nivel formativ.

Modelul de jucător – variabilă a modelului integrativ de joc, dar şi a

modelului de echipă. În modelul jucătorilor pe posturi intra patru criterii de

apreciere:

- aptitudinile pentru exercitarea rolului pe posturi – somatice, motrice, psihice,

funcţionale, psihomotrice, biochimice;

- nivelul de pregătire – tehnică, tactică, fizică, psihică, biologică, teoretică;

- rolul exercitat în fazele şi în sistemele de joc – sarcinile pe posturi;

- performanţele individuale aşteptate.

Modelele componentelor fundamentale ale jocului – pentru fiecare

componentă a jocului poate fi elaborat un model caracteristic, după cum

urmează:

- Modelul tactic pentru atac: tactica colectiva de echipa cu: forme, principii

de acţionare care stau la baza sistemelor de joc - poziţionale, rapide,

contraatac - momente fixe; fazele desfăşurării atacului; variante de

acţionare în diferite momente, conjuncturi şi în funcţie de adversarii cu care

concurăm; grupele de acţiuni colective (între doi sau mai mulţi atacanţi), cu

sau fără minge, subordonate principiilor sistemelor de atac; elemente

tehnice care intră în structura acţiunilor tactice – de echipa, colective si

individuale.

- Modelul tactic pentru aparare: tactica colectiva de echipă: forme – extinse,

retrase, normale – de apărare; principii de acţionare care stau la baza

sistemelor de joc; variante de sisteme de apărare – combinate, mixte,

speciale, ascunse, cu apărători surpriză sau surprinzătoare; grupele de

acţiuni colective – între doi sau mai mulţi parteneri – de întrajutorare sau

colaborare, îndreptate spre contracararea acţiunilor celor aflaţi sau nu în

posesia mingii; acţiunile tactice individuale, utilizate pentru anihilarea

- 30 -

jucătorilor cu minge, fără minge, marcaje speciale ale liderilor; elemente

tehnice care intră în structura acţiunilor tactice defensive.

- Modelul tehnicii de joc, care trebuie înţeles şi interpretat ca model optim de

execuţie a procedeelor tehnice, care asigură cei mai înalţi indicatori

calitativi şi de eficienţă şi ca model subordonat modelului tactic de joc, deci

sporeşte calitatea si eficienta aplicării concepţiei tactice de joc.

- Modelul capacităţii fizice, în aria de cuprindere a modelului de pregătire

intră următoarele elemente structurale sau variabile: starea de sănătate,

dezvoltarea fizică şi constituţia corporală a jucătorului, modelul capacităţii

de efort (aerob - anaerob), priceperi şi deprinderi motrice specifice

handbalului, calităţi motrice combinate: F/V; F/R; V/F;V/R; Î/V;

- Modelul capacităţii psihice, în care aria modelului capacităţii psihice a

jucătorilor (echipei) este conturată de următoarele elemente structurale:

maniera personală de acţionare în joc şi în relaţiile cu partenerii, tipul de

reglare-autoreglare, comportare conştientă, mimică, gesturi, vocabular, stare

de contagiune afectiva (entuziasm, depresie, alarma, bucurie, teamă,

capacitate de modelare a reacţiilor emoţionale prin exersare) atenţie,

hotărâre, dăruire, combativitate, însuşiri psihomotrice (provocate de trăiri

psihice), manifestări psihologice provocate de competiţie (paloarea

tegumentelor, pulsul, încordarea, transpiraţia), personalitatea, motivaţia

pentru performanţă, atitudini.

- Modelul cunoştinţelor teoretice în cadrul căruia distingem mai multe

elemente structurale, cum ar fi: capacitatea intelectuală a sportivilor

(inteligenţa, cultura generală, filosofie, pregătire şcolară, universitară,

profesională), informaţii şi cunoştinţe specifice jocului sportiv practicat:

comportarea organismului în efort, refacerea, igiena, autocunoaşterea,

autoantrenamentul, autoreglarea stărilor psihice, cunoaşterea concepţiei de

joc a echipei, creativitate si gândire operaţională.

Modelul de ambianţă în cadrul căruia vor fi consemnate următoarele

variabile: regulamentul de joc şi de concurs, maniera de arbitraj, sistemul

competiţional, fusul orar, greutatea competiţiei, regimul de lucru, gradul de

oboseală, forma sportivă, durata şi conţinutul pauzelor, tipul de odihnă şi

relaxare, refacerea şi distracţia, recuperarea după efort, instalaţii, materiale

de concurs, sală, dimensiunile şi starea terenului sau a podiumului, porţi,

buturi, panouri, iluminaţia, umiditate, manifestarea publicului (ostil,

simpatizant, zgomotos, fair-play, modelul de joc al echipei adverse,

structura de bază, concepţia tactică de joc, valoarea, părţile puternice şi

slabe, importanţa competiţiei (jocului) pentru clasament, mijloacele

“regulamentare” de frustrare a adversarului: ore nepotrivite, dezinformare,

propaganda de intimidare, microclimat antitetic (opozant celui normal),

abaterea atenţiei şi neglijenţa adversarului prin oferirea unor tentaţii, aparent

bine intenţionate.

- 31 -

Modelul comportamentului performanţial, care este o sinteză a modelelor

anterior prezentate (tabelul nr. 1). Componentelor integrative ale acestui

model dezvăluie latura comportamentală şi latura performanţială a echipei

sau a fiecărui jucător în parte.

- Latura comportamentală conţine următoarele elemente şi componente:

structura de bază a echipei; plasamentul jucătorilor pe teren (atac-apărare);

formele şi sistemele de atac şi apărare utilizate în joc; principiile care stau la

baza sistemelor de atac şi apărare; combinaţiile sistemului; tempoul de joc;

Pentru fiecare jucător în parte vom putea consemna cu preponderenţă

următoarele aspecte: talie, robusteţe, însuşiri motrice, posturi şi plasamentul în

teren, acţiuni individuale şi elemente tehnice utilizate, colaborarea cu partenerii,

valoarea parametrilor pentru jocul de handbal. (vezi tabelul nr.1).

Tabelul 1. Indicatorii modelului prospectiv de joc - pentru echipa naţională -

masculin/feminin stabiliţi de Federaţia Româna de Handbal (după Colibaba-

Evuleț D., Bota I. 1998, p. 151)

Componentele modelului Masculin

1. posesia mingii (nr.)

2. aruncări din acţiune (nr.)

- din contraatac – atac rapid

- din atac poziţional, cu aruncări de la:

9 m %

semicerc %

3. aruncări libere de la 9m (direct) %

4. aruncări libere de la 7m

5. mingi câştigate în apărare:

- intercepţii

- blocarea aruncărilor la poartă

- scoaterea mingii de la adversar

- mingi apărate de portar

6. mingi pierdute

- greşeli tehnico-tactice

- abateri de la regulament

7. pase decisive

8. faulturi

65 – 75

35 – 45

13 – 16

50

70

50

90

25 – 35

4 – 5

5 – 6

4 – 6

12 – 14

13 – 15

4 – 5

2

10 – 12

35 – 45

18 – 22

- Latura performanţială, dezvăluie cantitatea, calitatea şi eficienţa laturilor

comportamentale ale echipei şi ale fiecărui jucător în parte. În tabelul nr. 1

- 32 -

este prezentat modelul prospectiv de joc pentru echipa naţională de handbal

(masculin şi feminin).

Acest model suprasintetizează, obiectivează, reprezintă şi prospectează

originalul (sau componentele modelului integrativ ) pentru o perioada de timp bine

stabilită.

Modele de performanţă absolută

Modelul de maximă performanţă consemnează performanţele absolute,

realizate în meciurile oficiale disputate conform regulamentului. Aceste recorduri

sunt realizate foarte rar, atât de jucători, cât şi de echipă. Din când în când şi în

anumite condiţii, un anumit comportament performanţial absolut este atins sau

depăşit. În ansamblu, în condiţii obişnuite, niciodată nu pot fi atinse sau depăşite

toate recordurile consemnate în acest model.

Chiar şi cele mai bune echipe din lume sau cei mai valoroşi sportivi nu se

apropie decât la o anumită distanţă de valoarea parametrilor maximali.

Modelul de pregătire

Modelul de joc determină esenţa modelului de pregătire în ceea ce priveşte

succesiunea şi conţinutul următoarelor operaţiuni: stabilirea obiectivelor

instrucţionale, performanţele minime aşteptate, resursele necesare, programa de

instruire, strategia didactică, planificarea activităţilor, organizarea şi conducerea

pregătirii, evaluarea – reglarea modelului de pregătire prin feed-back.

Modelul de cercetare ştiinţifică presupune parcurgerea următoarelor

operaţiuni:

- cercetarea şi constatarea eficienţei modelului integrativ de joc (concepţiei de

joc) cu care s-a concurat în campionatul precedent;

- constatarea ameliorărilor care s-au produs în modelul de joc, ca o consecinţă

a modelului de pregătire aplicat;

- în metodologia de îmbunătăţire a modelului de joc se pleacă de la prezumţia

că nu toate disponibilităţile individuale şi de ansamblu sunt valorificate şi

prin urmare, modelele abordate pot fi ameliorate.

Modelul jucătorilor care activează pe posturile de extreme şi pivot

Modelul jucătorului pe post trebuie să fie în totalitate respectat, dar în

acelaşi timp jucătorul să poată acţiona (dacă situaţia tactică o cere) şi pe alte

posturi din dispozitiv (atac-apărare). Acest fapt duce la creşterea forţei atacului sau

la soliditatea dispozitivului defensiv. Modelul handbalistului se înscrie pe aceleaşi

coordonate ale abordării moderne a conţinutului jocului de handbal. Stabilirea unui

model, înseamnă fixarea cerinţelor maxime ale activităţii respective, care

presupune cunoaşterea posibilităţilor de dezvoltare a organismului, a indicilor de

dezvoltare a calităţilor motrice, a conţinutului fondului motric, reprezentat de

priceperile şi deprinderile motrice ce trebuie însuşite de către subiecţi (Bota, 1984,

pp. 18-41).

- 33 -

Posturile jucătorilor în jocul de handbal pot fi clasificate astfel: portari,

jucătorii din prima linie, şi jucătorii din linia a doua (Pezerat-Correia P. ş.c., 2007,

p. 216). În timpul jocului anumite posturi au fost clasificate în funcţie de poziţiile

individuale specifice de joc dar în funcţie de caracteristicile individuale ale

jucătorilor (Acsinte A. ş.c., 2007, Marczinka Z., 1993 ; Šibila M. ş.c., 2004, pp.

58-60). Aceste posturi sunt: interi, extreme, pivoţi, conducători de joc portari.

Studiile legate de mişcare au arătat că, în cursul jocului, jucătorii de handbal

efectueaza diferite activităţi, în funcţie de poziţiile lor (Cambel K., 1985, pp. 23-

30; Šibila M. ş.c., 2004, pp. 58-68). În timpul jocului, extremele par să acopere cea

mai mare distanţă totală şi cele mai lungi distante în timp ce sprintează (Luig P.

ş.c., 2008, p. 255), interii execută cel mai mare număr de aruncări (Ohnjec K. ş.c.,

2008, pp. 69-79). Studiile care evaluează jucătorii de top, au arătat că interii sunt

de departe cei mai înalţi jucători cu deschiderea cea mai mare a braţului, extremele

sunt cei mai scunzi jucători ai echipei, în timp ce pivoţii sunt robuşti, cu un indice

de masă corporală mare. (Srhoj V. ş.c., 2002, pp. 219-227 ; Táborský F., 2007).

Mai multe studii, au arătat diferenţe în acţiunile şi distanţele parcurse în

meci în funcţie de poziţia de joc specifică a jucătorilor (Cambel K.,1985; Luig P.

ş.c., 2008; Manchado C. ş.c., 2007, pp. 368-373; Sibila M. ş.c., 2004; Ziv G. şi

Lidor R., 2009, pp. 375-386).

Astfel, pivoţii se poziţionează în spatele apărării adverse, pe linia de 6 m.

unde trebuie să menţină echilibrul poziţiei lor şi să reziste presiunii apărării, prin

împingeri şi coliziuni. Masa musculară în combinaţie cu centrul de greutate

coborât, putere în partea superioară a corpului şi masă relativ mare a corpului, sunt

necesare pentru a reuşi în condiţiile de joc (Christodulidis T. ş.c., 2009, pp. 53-60).

Pivotul poate organiza jocul şi iniţia combinaţii tactice, poate ieşi la 9m.

pentru a arunca la poartă şi a favoriza acţiunile specifice jucătorilor din linia a

doua.

Extremele devin principalii marcatori utilizând: aruncarea la poartă cu

mărirea unghiului şi aterizarea spre centrul semicercului pe piciorul de bătaie,

aruncarea împinsă printre braţele şi capului portarului, aruncările liftate, aruncarea

cu boltă peste portar, aruncarea cu solul şi efect de ocolire, aruncări aeriene, pot

finaliza aplicând învăluirea efectuată la semicercul de 9m. sau prin pătrunderi la

6m., sunt redutabile vârfuri de atac, deosebit de active în fazele I şi a II-a de joc.

Cele mai mari valori ale VO2 max. au fost observate la jucătorii care

activează în părţile laterale ale terenului. Aceste diferenţe sunt concludente din

cauza sarcinilor specifice din cursul unui meci, ale jucătorilor de pe postul de

extremă. Extremele acoperă cea mai mare distanţă pe durata unui meci în

comparaţie cu pivoţii şi interii. În faza de tranziţie între apărare şi atac, ei sunt

singurii jucători care aleargă de la o linie de margine la alta (cca. 35 m / tranziţiei),

în timp ce jucătorii pivot, trebuie să acopere zona dintre cele două semicercuri de 6

m., ceea ce înseamnă că trebuie să ruleze mai puţin de 12 m., în timpul fiecărei

răsturnări de situaţie ce poate apărea în joc (Spori G. ş.c., 2010, pp. 1009-1014).

- 34 -

Pentru jocul în atac, jucătorul extremă are următoarele atribuţiile – cerinţele:

plecarea rapidă şi anticipată pe contraatac - de fiecare dată când adversarul a

pierdut posesia – şi desfăşurarea deplasării în mare viteză, chiar şi în situaţiile când

nu primeşte pasă, dacă este angajată, ocupă prin plasament o poziţie la 9m.,

aproape de linia de margine; pătrunde spre semicercul de 6 m numai dacă

apărătorul lateral nu s-a repliat sau deplasat spre interul de pe partea sa, efectuează

pătrundere cu demarcare la semicercul de 6m., în situaţiile în care apărarea este

dezorganizată sau aplică o zonă temporară avansată, în organizarea atacului, ocupă

postul cât mai aproape de linia de poartă, atacând spre exterior, iniţiază pătrunderi

succesive spre poartă cu ameninţarea culoarului de pătrundere între doi apărători şi

pasând rapid mingea, în atacul dinamic – în circulaţie – pătrunde pe semicercul de

6m., ocupând temporar postul de pivot – efectuează acţiuni de blocaj şi paravan

pentru jucătorii de 9m. şi îşi continuă deplasarea paralel cu semicercul de 6m. până

la extrema opusă, în relaţia de 1 la 1, în situaţie oportună de finalizare pătrunde cu

hotărâre, depăşind apărătorul, fie spre exterior fie pe interior, finalizarea se

efectuează prin plonjon sărit, cu mărirea unghiului de aruncare spre centrul

semicercului.

Bagajul tehnico-tactic al jucătorului extremă cuprinde: paravan simplu şi

dublu, blocaj simplu şi dublu – cu pivotul şi centrul pentru inter, combinaţii în doi

jucători extremă – centru; extremă – pivot; extremă – inter, combinaţii specifice

planului de acţiune în trei jucători inter – pivot – extremă; centru – extremă – inter;

centru – extremă – pivot; inter – inter – extremă, combinaţii cu interul de pe partea

opusă la care se adaugă paravanul simplu şi dublu, blocaj – plecare.

Atribuţiile – cerinţele jucătorului pivot sunt următoarele: pe contraatac

aplică o alergare de viteză în concordanţă cu deplasarea celorlalţi jucători de 9m. şi

realizează transportarea mingii în atac, se plasează pe semicercul de 6m. la finalul

fazei a II-a, pentru o posibilă angajare de către jucătorii de 9m., în atacul

poziţional ocupă locul dintre apărătorul lateral şi cel intermediar sau se aşează în

centrul apărării, în situaţiile speciale asigură posesia mingii prin ieşirea la 9m. sau

blochează deplasarea dispozitivului de apărare în centru sau pe apărătorul lateral,

recuperează mingile şi pasează precaut şi în siguranţă la cel care finalizează,

întârzie lansarea contraatacului advers - în cazul pierderii posesiei - prin acţiuni

regulamentare, apoi se repliază în apărare (Balint, E., 2004, p. 33).

Este necesar să stăpânească următoarele acţiuni tehnico-tactice: combinaţiile

în doi jucători – cu extrema, blocajul exterior al apărătorului intermediar pentru

pătrunderea extremei, paravanul pe apărătorul intermediar sau central pentru

aruncarea din învăluire, plasament la apărătorul intermediar pentru angajare printr-

o pasă specială, combinaţii cu interul – paravan simplu şi dublu cu extrema sau

centrul; încrucişarea urmată de paravan; blocajul pentru pătrundere sau culoar de

aruncare; blocaj – plecare, combinaţii cu centrul – blocaj, blocaj – plecare. (Balint,

E., 2004, p. 35).

- 35 -

Modelul jucătorilor care activează pe posturile de apărător lateral şi

central

Atribuţiile – cerinţele jucătorului apărător lateral - cel care are ca adversar

principal jucătorul extremă: trebuie să joace avansat şi agresiv, marcând extrema

sa, limitându-i acţiunile de participare la iniţierea şi organizarea atacului şi mai

ales de a o stopa să pătrundă spre poartă; când mingea este la centru sau în partea

opusă se deplasează cu faţa la extremă, aplicând marcaj la intercepţie sau la

supraveghere; când mingea este la interul de pe partea sa, se retrage oblic spre

apărătorul intermediar, pe care îl dublează, supraveghind atent extrema; dacă

interul pasează extremei, o atacă decisiv, încercând s-o oprească din acţiune, apoi

se retrage pe semicerc pentru a închide pătrunderea sau să-i micşoreze unghiul de

aruncare la poartă; când interul va încerca depăşirea între apărătorul lateral şi cel

intermediar închide culoarul de pătrundere, oprindu-l şi întrerupând pasarea către

extremă; anticipează pătrunderea extremei în spatele apărătorului intermediar, o

conduce predând-o în faţa acestuia şi preia interul sau alt jucător care acţionează în

zona sa; dacă extrema reuşeşte să se infiltreze printre apărători, o urmăreşte şi o

predă unui alt apărător preluând pivotul sau alt jucător; răspunde de recuperarea

mingilor respinse de portar sau venite din bara porţii spre extremă, inclusiv la

aruncările de la 7m. (Balint, E., 2004, p. 37-39).

Atribuţiile – cerinţele jucătorului central avansat – are ca adversar principal

– centrul, poartă denumirea de vârf în sistemul 3+2+1 şi zburător în sistemul 5+1:

supraveghează permanent acţiunile centrului, împiedicându-l să organizeze şi să

conducă jocul, iar atunci când acţionează direct spre poartă îl atacă sever, oprind

pătrunderea sau aruncarea la poartă; prin marcaj la supraveghere şi intercepţie

îngreuiază circulaţia jucătorilor şi a mingii în zona centrală şi caută să acopere

câmpul de acţiune al pivotului, oprind pasa de angajare a acestuia; atacă interii

care au poziţii de aruncare în zona centrală, împiedicându-i să arunce la poartă sau

să angajeze pivotul; inchide culoarele de pătrundere ce apar între apărătorii

intermediari li central retras când interii sau centrul acţionează ofensiv în zonele

respective; in cazul pătrunderii celui de-al doilea pivot se retrage să-l acopere sau

iese la unul din interi marcându-l strâns.

Modelul somatic, motric, tehnico-tactic, psihic, funcţional al jucătorilor

care activează pe posturile de extreme

Stadiul actual de dezvoltare a handbalului pe plan internaţional, privit prin

prisma factorilor care favorizează sau limitează performanţa, ne determină să

raportăm formarea echipei, ţinând seamă de următoarele ponderi ale

componentelor modelului de joc:

tip somatic - 40% în care să primeze următoarele aspecte: talia = 45%;

raport talie/greutate = 35 %; lungimea membrelor superioare 20%.

capacitate motrică - 40% cu următoarea proporţie: viteză =40%; rezistenţă =

35 %; îndemânarea = 25 %.

- 36 -

capacitate psihică 20% cu următoarea raportare la modelul de joc:

combativitate = 40%; iniţiativă = 30%; capacitate de analiză a situaţiilor =

30 %.

Prezentăm în continuare, parametrii modelului de joc raportat la cerinţele

postului şi competenţele la care trebuie să răspundă jucătorii care activează pe

posturile de extreme şi pivot.

Tabelul 2. Modelul somatic al jucătorului extremă

(după Ghermănescu I. K., 1983, p. 164)

Modelul motric al jucătorului extremă: supleţe articulară şi mobilitate articulară,

start bun de pornire în alergare, viteza de deplasare bună pe distanţe scurte 30-50

m., detenta, coordonare bună şi orientare în spaţiu, forţă în picioare dar şi în braţe –

necesară aruncărilor puternice din poziţii uneori incomode, rezistenţă specifică de

joc, viteză de execuţie.

Modelul psihologic - aptitudini senzoriale ale jucătorului extremă

Percepţie vizuală: acuitate vizuală, vedere periferică;

Percepţie auditivă biaurală;

Echilibru: percepţia poziţiei propriului corp, în acţiuni purtate în viteză

maximă;

Capacitatea de orientare spaţio-temporală, în condiţii de acţionare în viteză

şi pe spaţii mari;

Aptitudini neuro şi psiho-motorii: coordonarea motrică între deplasare şi

manevrarea mingii, evitând contactul cu adversarul în fazele I şi II ale atacului şi în

lupta directă cu adversarul în faza a IV-a, viteza de execuţie ridicată, simţul

pornirii pe contraatac, precizia şi fineţea în execuţie pe spaţiu mic de acţionare şi

unghi de finalizare mic;

Aptitudini intelectuale: inteligenţa practică, viteza de analiză şi de decizie,

structura temperamentală axată pe un tip de sistem nervos puternic, comportament

competitiv, combativ şi stabilitate emoţională bună.

Modelul tehnico-tactic al jucătorului extremă:

Faza I: startul rapid cu anticipaţie şi alergare în viteză maximă, prinderea

mingii venită din urmă, driblingul simplu şi multiplu, pasarea mingii în mare

viteză, aruncarea la poartă din săritură, din alergare.

Componentele modelului Masculin

Talia în cm. 180 - 187

Greutatea în kg. 76 - 82

Raportul talie x100/greutate 1,05

Deschiderea palmei în cm. 24

Anvergura în cm. 190 - 198

- 37 -

Faza a II-a: alergarea accelerată cu schimbări de ritm şi direcţie, infiltrarea

pe semicerc şi acţionare ca pivot, aruncarea la poartă din plonjon, din alergare, din

săritură, efectuarea de paravane, blocaje şi plecări din blocaje, în zonele laterale şi

centrale.

Faza a III-a: ocuparea postului şi plasamentul cât mai lateral în funcţie de

circulaţia mingii şi de sistemul de joc, deplasarea la minge, acţionarea ofensivă şi

pasarea, deplasarea permanentă spre colţul terenului, la linia de 9m. şi la nivelul

apărătorului intermediar.

Faza a IV-a: aruncarea la poartă: din săritură cu mărirea unghiului şi

ducerea braţului lateral, din săritură cu bătaie pe piciorul drept sau stâng, din

săritură pe piciorul din partea braţului de aruncare, din plonjon sărit cu evitare, din

învăluire cu aruncare de la 8-9m., aruncare cu boltă peste portar; pasarea mingii: în

pătrundere succesivă, zvârlită sau din pronaţie, peste semicerc spre pivot sau

extrema opusă, angajarea pivotului în acţiuni de învăluire; acţiuni individuale de

depăşire a apărătorului direct, spre exterior şi interior; circulaţie pe semicerc,

acţionare directă ca pivot în urma unei infiltrări, efectuare de paravane, blocaje,

plecări din blocaje.

Modelul somatic, motric, tehnico-tactic, psihic, funcţional al jucătorilor

care activează pe postul de pivot

Tabelul 3. Modelul somatic al jucătorului pivot

(după Ghermănescu I. K., 1983, p. 164)

Modelul motric al jucătorului pivot: mobilitate articulară, robusteţe fizică, cu o

masă musculară dezvoltată, forţă în picioare, deplasări specifice pe spaţii limitate,

acţiuni de acrobaţie, viteza de deplasare (în fazele I şi a II-a a atacului) şi de

execuţie a aruncărilor la poartă, detenta şi echilibru, orientare în spaţiu.

Tabelul 4. Modelul psihologic al jucătorului pivot

Componentele

modelului psihologic

Aptitudini senzoriale

Percepţia vizuală Acuitate vizuală, vederea periferică, vederea

stereoscopică, percepţia auditivă biaurală

Componentele modelului Masculin

Talia în cm. 181 – 190

Greutatea în kg. 81 – 88

Raportul talie x100/greutate 1,00

Deschiderea palmei în cm. 24

Anvergura în cm. 185 – 192

- 38 -

Echilibrul Percepţia poziţiei propriului corp în atitudini de

acrobaţie şi percepţia limitei semicercului de 6m.

Capacitatea de orientare

spaţio - temporală

Capacitatea de orientare în spaţii foarte mici şi în

poziţii incomode – dezechilibrate şi în luptă cu

adversarul

Aptitudini neuro şi

psiho-motorii

Îndemânarea deosebită în manevrarea mingii,

prinderea mingii în situaţii dificile, precizie,

execuţii în mare viteză şi cu mare fineţe,

tenacitate motrică corespunzătoare

Aptitudini intelectuale

Inteligenţă practică – ştiinţa jocului pivotului,

viteza de analiză şi de decizie, capacitatea de

anticipare în deplasarea pe semicerc şi în acţiune

cu adversarii, tip combativ, cu un comportament

caracterizat curaj pronunţat în sensul luptei

continue.

Modelul tehnico-tactic al jucătorului pivot

Faza I: startul rapid şi alergare de viteză, pasarea mingii în toate direcţiile,

aruncarea la poartă din alergare, săritură sau plonjon, pasarea de pe postul de

“centru fix” coechipierilor care pătrund spre poartă.

Faza a II-a: prinderea mingilor pasate puternic de la distanţă, aruncarea la

poartă din plonjon sărit, paravanul pentru aruncare şi blocajul pentru pătrundere.

Faza a III-a: deplasarea în faţa apărării în poziţie fundamentală, în funcţie

de deplasarea mingii şi de sistemul de joc, deplasarea în spaţiile libere din

dispozitivul de apărare advers fiind element de legătură al atacului, deplasarea

permanentă în întâmpinarea mingii, pasarea şi reluarea locului în dispozitivul de

atac.

Faza a IV-a: demarcajul permanent prin deplasări rapide în poziţie

fundamentală şi ocuparea prim planului, paravanul pentru favorizarea aruncărilor,

blocajul, pentru favorizarea pătrunderilor sau a aruncărilor la poartă şi pentru

demarcarea unui jucător de la 9m. urmat de plecarea pe culoar, aruncarea la poartă

din plonjon sărit precedată de paşii pivotului, aruncare din angajare deasupra

semicercului, aruncare pe la spate, prin lovirea mingii deasupra semicercului.

- 39 -

CAPITOLUL V. DEMERSUL OPERAȚIONAL METODOLOGIC AL

CERCETĂRII PRELIMINARE

Scopul, ipotezele şi obiectivele studiului preliminar

Scopul studiului preliminar constă în a identifica aspecte legate de

comportamentul motric şi tehnico-tactic al jucătorilor care activează pe posturile

de semicerc, în vederea creării şi aplicării în mod sistematic a unor programe de

pregătire fizică şi tehnico-tactica, la nivelul echipelor de handbal masculin din

Campionatul României, pentru a genera îmbunătăţirea jocului extremelor şi

pivoţilor, dar şi al echipei în ansamblu.

Ipotezele cercetării preliminare au pornit de la următoarele prezumţii:

I1 – Extragerea informaţiilor înregistrate în urma aplicării chestionarului de

specialitate, determină obţinerea suportului informaţional necesar pentru

declanşarea activităţii de implementare a programelor de pregătire fizică şi

tehnico-tactică, concepute pentru jucătorii de semicerc ai echipelor de handbal

masculin din campionatul românesc.

I2– Identificarea, analizarea şi compararea eficienţei ofensive a jucătorilor

de semicerc, ai echipelor româneşti şi ai echipelor cu rezultate bune la nivel

internaţional, determină obţinerea de informaţii legate de diferenţele ce apar în

evoluţia şi concepţia de joc a acestora, precum şi carenţele jucătorilor de semicerc

români, în cadrul jocul ofensiv.

Obiectivele studiului preliminar:

În stadiul cercetării preliminare, am parcurs următoarele etape:

- Întocmirea planului de organizare a cercetării şi alcătuirea lotului de

subiecţi. Acest obiectiv a fost atins prin cunoaşterea stadiului actual al

problematicii ce implică noţiuni referitoare la stadiul şi evoluţia handbalului

masculin naţional şi internaţional.

- Selectarea şi parcurgerea unei literaturi de specialitate şi a unor documente

oficiale (documente ale Federaţiei Române de Handbal, ale Federaţiei Europene de

Handbal), în concordanţă cu cercetarea preliminară.

- Formularea scopului şi a ipotezelor de cercetare.

- Elaborarea unui chestionar, aplicat ulterior antrenorilor şi specialiştilor în

domeniul jocului de handbal din ţară, pentru a obţine părerea acestora cu privire la

evoluţia şi gradul de implicare al jucătorilor extreme şi pivoţi, în angrenajul unei

echipe.

- Elaborarea fişelor de observaţie necesare demarării experimentului

pedagogic preliminar şi selecţionarea sportivilor supuşi studiului preliminar,

eşantionul fiind alcătuit din 18 sportivi, de sex masculin, cu vârste cuprinse între

27-36 ani.

- Prelucrarea rezultatelor obţinute în urma utilizării fişelor de observaţie şi

- 40 -

realizarea unei analize comparative între jucătorii echipelor supuse cercetării.

- Formularea concluziilor şi a recomandărilor.

-

Metodologia cercetării ştiinţifice a studiului preliminar

Cercetarea ştiinţifică este o activitate sau un ansamblu de activităţi

coordonate sistematic, în scopul rezolvării problemelor. (Epuran M., 1992, p. 317).

Metodele utilizate în realizarea obiectivelor de cercetare înaintate sunt

următoarele:

- Analiza literaturii de specialitate;

- Metoda observaţiei pedagogice;

- Metoda anchetei (metoda chestionarului);

- Metoda experimentului pedagogic;

- Metoda analizei video;

- Metoda statistico-matematică de prelucrare şi interpretare a datelor;

- Metoda reprezentărilor grafice.

CAPITOLUL VI. ORGANIZAREA ACTIVITĂȚII EXPERIMENTALE

PRELIMINARE

Eşantionul, locaţia, etapele şi strategia generală a cercetării preliminare

Studiul preliminar a presupus două direcţii de acţionare. Prima direcţie s-a

realizat prin utilizarea metoda anchetei pe bază de chestionar, care a vizat

obţinerea opiniilor specialiştilor din domeniul jocului de handbal. Chestionarul a

cuprins un şir de întrebări referitoare la problematica pregătirii jucătorilor care

activează pe posturile de semicerc dar şi gradul de implicare al acestora în

angrenajul unei echipe.

Activitatea experimentală s-a desfăşurat în perioada septembrie - octombrie

2011, pe un grup de 12 antrenori şi specialişti în domeniul acestui sport, cu o vastă

experienţă şi vârste cuprinse între 35-60 ani. În chestionarul aplicat (Anexa 4), s-

au inclus 15 întrebări cu 66 variante de răspuns. În acest sens, s-a dorit studierea

opiniilor specialiştilor din domeniul handbalului din România, pentru a obţine

informaţii legate de importanţa jucătorilor de semicerc, atât din punctul de vedere

al implicării în antrenament, cât şi al evoluţiei acestora în funcţie de factorii

antrenamentului, de calităţile motrice pe care le deţin jucătorii, de indicii

antropometrici dar şi de implicarea acestora în cadrul fazelor jocului ofensiv.

A doua direcţie a presupus efectuarea experimentului pedagogic preliminar,

desfăşurat pe un eşantion de 18 sportivi, care activează pe posturile de semicerc,

componenţi ai echipelor: H.C.M. Constanţa – echipa campioană a României, F.C.

Barcelona – deţinătoarea a şapte titluri în cadrul competiţiei Liga Campionilor şi

St. Petersburg HC – o echipă asemănătoare din punct de vedere valoric cu echipa

românească.

- 41 -

Acţiunea experimentală a fost întreprinsă pe perioada unui sezon

competiţional (2011 - 2012) şi a vizat evoluţia jucătorilor extreme şi pivoţi în

competiţia Liga Campionilor. Metodele de cercetare utilizate pentru înregistrarea

parametrilor de atac utilizaţi de jucătorii de semicerc, ai celor trei echipe supuse

cercetării preliminare, fiind metoda observaţiei şi metoda analizei video.

Experimentul a urmărit obţinerea unor date privind evoluţia în atac a

jucătorilor extremă stângă, extremă dreaptă şi pivot, pentru a observa diferenţele în

mentalitatea de joc, în procedee tehnice şi acţiuni tactice individuale şi colective

utilizate de jucătorii de semicerc dar şi carenţele jucătorilor români.

Astfel, am putut compara rezultatele obţinute de jucătorii echipei H.C.M.

Constanţa, cu cele obţinute de sportivii echipelor F.C. Barcelona şi St. Petersburg

HC, în urma utilizării unor fişe de observaţie, în care au fost înregistraţi parametrii

de atac folosiţi de către jucătorii de semicerc.

Perioadele şi strategiile afectate studiului preliminar

ETAPA I (SEPTEMBRIE - OCTOMBRIE 2011)

În această perioadă s-a realizat o anchetă pe bază de chestionar, care a vizat

obţinerea unor informaţii legate de opiniile specialiştilor privind importanţa

jucătorilor de pe posturile de extremă stângă, extremă dreaptă şi pivot, în

angrenajul unei echipe. Eşantionul de lucru a vizat 12 antrenori, cu

experienţă de cel puţin 5 ani şi vârste cuprinse între 35 – 60 ani.

ETAPA II (SEPTEMBRIE 2011- IUNIE 2012)

S-a realizat înregistrarea evoluţiei jucătorilor extreme şi pivoţi ai celor trei

echipe H.C.M. Constanţa, F.C. Barcelona şi St. Petersburg HC, în cadrul

competiţiei Liga Campionilor - Sezonul Competiţional 2011-2012.

Obiectivul experimentului preliminar a fost de a obţine suportul

informaţional iniţial, necesar declanşării activităţii de implementare în

practică a programelor de pregătirea fizică şi tehnico-tactică a jucătorilor

extreme şi pivoţi.

Interpretarea datelor recoltate în urma aplicării metodei anchetei

Opiniile antrenorilor privind ponderea factorilor antrenamentului sportiv şi

influenţa lor asupra evoluţiei jucătorilor care activează pe posturile de semicerc, au

fost următoarele: 7 dintre antrenorii chestionaţi consideră că pregătirea tehnică are

o pondere de 58,3%, iar 5 dintre aceştia o pondere de 41,6%. În ceea ce priveşte

pregătirea fizică generală, 50% dintre respondenţi, consideră că acest factor

condiţionează evoluţia jucătorilor, cu un procent de 10%, comparativ cu valorile

pregătirii fizice specifice, unde 5 antrenori consideră că aceasta are o pondere de

41,6%, alegând varianta de 30%. Având în vedere faptul că, diferenţa dintre

- 42 -

mărimile indicilor nu este mare, se poate afirma, că fiecare dintre factorii

antrenamentului sportiv enumeraţi, au o importanţă specifică pentru îmbunătăţirea

evoluţiei jucătorilor de handbal.

Pentru creşterea performanţei în cadrul jocului sportiv, cei mai importanţi

indicatori somatici care influenţează evoluţia jucătorilor extreme, după cum

consideră antrenorii sunt: în ceea ce priveşte talia jucătorilor de pe posturile de

extremă dreaptă şi extremă stângă, avem un procent de 33,3%, 4 dintre antrenori

considerând că talia are un procent de 30%. În ceea ce priveşte greutatea, 5 dintre

cei chestionaţi acordă un procent de 41,6%, alegând varianta de 30%. Din punctul

de vedere al celor chestionaţi, deschiderea palmei este un indicator somatic

important, alături de înălţime şi greutate, acest indicator obţinând un procent de

75% la varianta de 50%. 7 dintre cei chestionaţi aleg varianta de 50% pentru

indicatorul anvergura, acesta obţinând o pondere de 58,3%.

Pentru creşterea performanţei în cadrul jocului de handbal, cei mai

importanţi indicatori somatici, care influenţează evoluţia jucătorilor pivot, după

cum consideră antrenorii sunt: în ceea ce priveşte talia jucătorilor de pe posturile

de pivot, avem un procent de 50%, 6 dintre antrenori considerând că talia are un

procent de 50%. În ceea ce priveşte greutatea, 8 dintre cei chestionaţi acordă un

procent de 66,6%, alegând varianta de 50%. Din punctul de vedere al celor

chestionaţi, deschiderea palmei este un indicator somatic important, alături de

înălţime şi greutate, acest indicator obţinând un procent de 58,3% la varianta de

50%, iar 6 dintre antrenori optează pentru varianta de 50% pentru indicatorul

anvergură, acesta obţinând o pondere de 50%.

Analizând legătura dintre calităţile motrice şi creşterea performanţei sportive

la jucătorii de handbal masculin de pe posturile de extreme, antrenorii au răspuns

în ordinea importanţei, evidenţiind în %, ponderea calităţilor motrice asupra

creşterii performanţei şi anume: pentru rezistenţa specifică şi generala avem o

valoare de 50%, 6 dintre antrenori alegând varianta de 50%. Cele mai mari

procente apar în cazul calităţii motrice îndemânarea specifică, unde avem o valoare

de 66,6% şi viteză de deplasare, viteza de execuţie şi viteza de reacţie, obţinându-

se un procent de 75%.

Analizând legătura dintre calităţile motrice şi creşterea performanţei sportive

la jucătorii de handbal masculin de pe postul de pivot, antrenorii au răspuns în

ordinea importanţei, evidenţiind în %, ponderea calităţilor motrice asupra creşterii

performanţei şi anume: pentru rezistenţa specifică şi generala avem o valoare de

41,6%, 5 dintre respondenţi alegând varianta de 40%. Cele mai mari procente apar

în cazul calităţii motrice îndemânare specifică, unde avem o valoare de 50%, forţa

specifică, un procent de 66,6% şi viteza de deplasare, viteza de execuţie şi viteza

de reacţie, obţinându-se un procent de 75%.

În ceea ce priveşte obţinerea performanţei sportive prin participarea

extremelor şi pivoţilor, în fazele jocului ofensiv, antrenorii supuşi chestionarului

au considerat că jucătorii de pe posturile mai sus menţionate, contribuie cu o

- 43 -

pondere mai mare la fazele de contraatac şi contraatac susţinut, 9 dintre antrenori

alegând varianta de 50% pentru contraatac şi 8 dintre aceştia, varianta de 50 %

pentru contraatacul susţinut. Participarea extremelor şi pivoţilor în faza de joc în

sistem, a obţinut un procent de 33,3%, 4 dintre respondenţi alegând varianta de

30%.

Prin întrebarea numărul 7 se încearcă obţinerea unor informaţii legate de

importanţa pregătirii psihologice în antrenament. 5 antrenori dintre cei chestionaţi

au acordat pregătirii psihologice o pondere de 20%, 3 antrenori au acordat un

procent de 30% şi 2 antrenori, o pondere de 16,6% atât la varianta de răspuns 40%

cât şi la cea de 10%. În urma analizării răspunsurilor oferite de cei chestionaţi,

putem afirma că factorul psihologic, este important în evoluţia pozitivă a

jucătorilor.

În ceea ce priveşte contribuţia jucătorilor unei echipe pe fiecare post în

parte, din punct de vedere al eficienţei ofensive, antrenorii chestionaţi consideră că

extremele aduc o pondere de 50%, pivoţii o pondere de 41,6%, interii 58,3% iar

conducătorii de joc 66,6%.

La întrebarea “Care este contribuţia jucătorilor unei echipe, pe fiecare post

în parte, din punct de vedere al eficienţei în atac?”, analizând răspunsurile

acordate, putem observa faptul că jucătorii întregii echipe necesită o pregătire

fizică suplimentară în vederea îmbunătăţirii evoluţiei în cadrul jocurilor, dar pentru

jucătorii extremă, 5 dintre antrenori aleg varianta de 40% cu o pondere de 41,6%,

iar pentru jucătorii pivot, 7 dintre antrenori au ales procentul de 40% cu o pondere

de 58,3%.

La întrebarea 10, legată de factorii antrenamentului sportiv şi necesitatea

acordării unei atenţii pronunţate la jucătorii extremă şi pivot, respondenţii au

considerat următoarele: 5 antrenori au ales varianta de 30% cu o pondere de 16,6%

pentru pregătirea fizică generală, 5 antrenori au optat pentru procentul de 40% şi o

pondere de 41,6% pentru pregătirea fizică specifică, 7 dintre cei chestionaţi au ales

procentul de 50% pentru pregătirea tehnică, 4 antrenori au ales varianta de 40%

pentru pregătirea tactică şi 6 antrenori varianta de 20% cu o pondere de 50%, în

ceea ce priveste pregatirea psihologică.

Majoritatea specialiştilor chestionaţi (5), acordă pregătirii fizice în cadrul

unui antrenament un procent cuprins între 15-30%, în timp ce 4 antrenori consideră

că ponderea pregătirii fizice ar trebui să fie de 45-65%.

În ceea ce priveşte pregătirea tehnică, 6 dintre antrenorii chestionaţi acordă o

pondere de 50% şi aleg varianta de 30-40%. În ceea ce privesc celelalte două

variante, 2 antrenori aleg varianta 15-30% cu o pondere de 25%, şi varianta 45-

65% cu aceeaşi valoare ponderală.

La întrebarea “Ce pondere acordaţi pregătirii tactice în cadrul unui

antrenament” , 7 dintre cei chestionaţi consideră că ponderea pregătirii tactice se

situează între 30-45%, iar 3 dintre aceştia între 15-30%.

- 44 -

În ceea ce priveşte evoluţia jucătorilor de pe posturile de extremă stângă,

extremă dreaptă şi pivot în cadrul unui joc, 6 dintre cei chestionaţi aleg varianta

15-30% referitoare la respectarea schemei tactice, iar 7 antrenori varianta 15-30%

referitoare la intuiţia proprie a jucătorilor extreme şi pivoţi.

La întrebarea “Ce metode utilizaţi pentru a realiza coeziunea între jucătorii

din zona centrală şi cei din părţile laterale ale terenului”, 7 dintre respondenţi au

ales varianta 30-45% în ceea ce priveşte comunicarea, obţinându-se o pondere de

58,3% în ceea ce priveşte cooperarea, 5 dintre respondenţi au optat pentru varianta

15-30%, cu o pondere de 41,6%, iar 5 dintre antrenori au ales varianta 0-5% cu o

pondere de 41,6% privind organizarea de activităţi pentru a dezvolta relaţiile

interpersonale între jucătorii din zona centrală şi cei din părţile laterale ale

terenului.

Analizarea răspunsurilor din chestionarele aplicate şi compararea

rezultatelor cu datele din literatura de specialitate, pot contribui la aflarea unor date

referitoare la evoluţia şi importanţa în cadrul unui joc, a jucătorilor de pe posturile

de semicerc. Utilizarea acestor informaţii în elaborarea unor programe de

pregătire a extremelor şi pivoţilor, poate aduce îmbunatăţiri în cadrul jocului

individual şi colectiv al echipelor.

Prelucrarea datelor din chestionar, a permis obţinerea unei imagini de

ansamblu asupra pregătirii handbaliştilor de performanţă, care activează pe

posturile de semicerc. Propunerile şi opiniile lor, au contribuit la elaborarea unei

metodologii eficiente de pregătire a sportivilor, în cadrul unui ciclu anual, care

constă în:

- includerea şi utilizarea unor sisteme de acţionare pentru pregătirea fizică

specifică şi cea tehnico-tactică, în dependenţă de etapele pregătirii, posturile

pe care activează dar şi de calendarul competiţiilor mai importante;

- sistemele de acţionare incluse, trebuie să asigure dezvoltarea calitaţilor

motrice necesare practicării handbalului la nivelul eşalonului de mare

performanţă şi îmbunătăţirea relaţiilor de colaborare între jucătorii celor

două linii de atac, prin utilizarea combinaţiilor tactice eficiente.

Toate datele recoltate, prelucrate şi interpretate ne determină să afirmăm, că

ipoteza de lucru I1 se confirmă.

Recoltarea, prelucrarea şi interpretarea datelor, pentru determinarea

comportamentului tehnico-tactic al jucătorilor supuşi studiului preliminar

În activitatea ştiinţifică preliminară, am utilizat această metodă în vederea

înregistrării evoluţiei jucătorilor echipelor supuse cercetării, jucători care

activează pe posturile de semicerc, în cadrul competiţiei Liga Campionilor 2011-

2012, atât din punct de vedere tehnic cât şi tactic, în compartimentul de atac.

Culegerea acestor date a avut drept scop, atât descrierea comportamentului

jucătorilor în timpul desfăşurării competiţiei, cât şi interpretarea semnificaţiei,

pentru a crea ulterior un model de pregătire pentru posturile de semicerc.

- 45 -

În urma acestui studiu, s-au înregistrat date privind eficienţa în

compartimentul ofensiv a jucătorilor de semicerc, componenţi ai echipelor H.C.M.

Constanţa, St. Petersburg HC şi F.C. Barcelona, cu vârste cuprinse între 29-34 ani.

Metoda observaţiei pedagogice s-a desfăşurat pe tot parcursul

experimentului de cercetare, atât prin observarea directă, cât şi pe baza fişelor de

observaţie proprii, având ca obiective precise, stabilirea eficienţei în atac a

jucătorilor extreme şi pivoţi, în cadrul competiţiei.

Echipa de handbal masculin H.C.M. Constanţa, care a reprezentat România

în cadrul competitiei "Liga Campionilor" 2011-2012, a efectuat un total de zece

jocuri, în urma cărora a obţinut o victorie şi nouă înfrângeri, iar jucătorii care

activează pe posturile de extremă stângă, dreaptă şi pivot, au înregistrat 114 reuşite

din 235 goluri realizate de întreaga echipă.

În ceea ce priveşte jucătorii de semicerc ai echipei St. Petersburg HC, aceştia

au marcat 131 goluri din 241 realizări, echipa obţinind în grupa de calificare, două

victorii în faţa echipei H.C.M. Constanţa şi un rezultat de egalitate.

Jucătorii de semicerc ai echipei F.C. Barcelona au marcat 200 goluri, din

336 realizări, echipa obţinand în grupa de calificare nouă victorii şi un egal.

Extremele şi pivoţii echipei H.C.M. Constanţa au obţinut un procent de 48,51%

din totalul golurilor marcate de întreaga echipă în competiţie, iar jucătorii echipei

F.C. Barcelona au înregistrat, în paisprezece meciuri, un procent de 59,52%.

(Tabelul nr. 5).

Tabelul 5. Eficienţa extremelor şi pivoţilor care activează la echipelor H.C.M.

Constanţa, F.C. Barcelona şi St. Petersburg HC în competiţia Liga Campionilor

2011-2012

Echipa

Goluri înscrise /

Goluri primite

Diferenţa Goluri înscrise

de extreme şi

pivoţi

%

St. Petersburg HC 241/301 -60 131 54,35%

H.C.M. Constanţa 235/286 -51 114 48,51%

F.C. Barcelona 336/245 +91 200 59,52%

- 46 -

Tabelul 6. Fişă de observaţie care include parametrii ofensivi înregistraţi de

jucătorii echipelor H.C.M. Constanţa şi St. Petersburg HC (10 meciuri)

Echipa H.C.M. Constanța St. Petersburg HC

Parametrii de

atac

Extremă

stângă

Goluri/

Aruncări

Extremă

dreaptă

Goluri/

Aruncări

Pivot

Goluri/

Aruncări

Extremă

stângă

Goluri/

Aruncări

Extremă

dreaptă

Goluri/

Aruncări

Pivot

Goluri/

Aruncări

Aruncări de

la

semicercul

de 6m.

6/12 3/4 31/42 6/10 17/21 17/28

Aruncări de

pe postul de

extremă

13/39 15/33 1/2 12/21 20/29 -

Aruncări de

la 7m. - 21/31 - - - -

Aruncări de

la 9m. 2/3 3/12 - 4/10 3/10 3/5

Aruncări de

pe

contraatac

10/12 6/11 3/4 7/15 19/27 8/13

Tabelul 7. Fişă de observaţie care include parametrii ofensivi înregistraţi de

jucătorii echipei F.C. Barcelona (14 meciuri)

Echipa F.C. Barcelona

Parametrii de

atac

Extremă stângă

Goluri/Aruncări

Extremă dreaptă

Goluri/Aruncări

Pivot

Goluri/Aruncări

Aruncări de la semicercul

de 6m. 8/15 10/14 16/24

Aruncări de pe postul de

extremă 23/29 23/33 -

Aruncări de la 7m. 14/17 11/14 -

Aruncări de la 9m. 15/19 9/14 3/5

Aruncări de pe contraatac 30/37 26/34 11/16

De-a lungul competiţiei au fost înregistrate, centralizate şi analizate 34 de

fişe de observaţie ale jocurilor. (tabelele nr. 6 şi 7, figurile nr. 1, 2 şi 3).

Prelucrarea statistică, interpretarea şi reprezentarea grafică a datelor, a relevat

importanţa acţiunilor tehnice şi tactice în eficienţa evoluţiei unei echipe.

Unii dintre parametrii observaţi au exemplificat capacitatea tehnică şi

tactică a jucătorilor în situaţiile de atac, parametrii care au fost înregistraţi în

meciurile jucate de echipele aflate în studiu. Au fost analizaţi parametrii

compartimentului ofensiv, pentru a observa diferenţa concepţiei de joc, a strategiei

- 47 -

pe care cele trei echipe o aplica şi diferenţa utilizării procedeelor tehnice de atac în

situaţiile date de joc.

Figura 1. Interpretarea grafică a parametrilor ofensivi, utilizaţi de

jucătorii de semicerc ai echipei H.C.M. Constanta, în competiţia Liga

Campionilor 2011-2012

Figura 2. Interpretarea grafică a parametrilor ofensivi, înregistraţi de

jucătorii de semicerc ai echipei St. Petersburg HC, în competiţia Liga

Campionilor 2011-2012

- 48 -

Figura 3. Interpretarea grafică a parametrilor ofensivi, înregistraţi de

jucătorii de semicerc ai echipei F.C. Barcelona, în competiţia Liga Campionilor

2011-2012

Unii dintre parametrii observaţi au exemplificat capacitatea tehnică şi tactică

a jucătorilor în situaţiile de atac, parametrii care au fost înregistraţi în meciurile

jucate de echipele aflate în studiu.

Tabelul 8. Parametrii înregistraţi din acţiunile tehnico-tactice de atac, ai

jucătorilor extreme şi pivoţi, componenţi ai echipelor supuse cercetării

preliminare

Echipa

Ar. 6m.

G./Ar. %

Ar. extr.

G./Ar. %

Ar. 7m.

G./Ar. %

Ar. 9m.

G./Ar. %

Ar.

Contr.

G./Ar.

%

H.C.M.

Constanţa 40/58 68,9 29/74 39,1 21/31 67,7 5/15 33,3 19/27 70,3

St. Petersburg

HC 40/58 68,9 32/50 64 - - 10/25 40% 34/55 61,8

F.C.

Barcelona 34/53 64,1 46/62 74,1 25/31 80,6 28/38 73,6 67/87 77

Legendă: Ar. 6m. – Aruncări de la 6m., Ar. Extr. – Aruncări de pe extreme, Ar. 7m. – Aruncări

de la 7m., Ar. 9m. – Aruncări de la 9m., Ar. Contr. – Aruncări de pe contraatac

% - Eficienţă, G. – Goluri, A. - Aruncări

- 49 -

Figura 4. Interpretarea grafică a acţiunilor tehnico-tactice de atac realizate

de jucătorii extreme şi pivoţi ai echipelor H.C.M. Constanţa şi St. Petersburg HC

Figura 5. Interpretarea grafică a acţiunilor tehnico-tactice de atac realizate de

jucătorii de semicerc ai echipelor H.C.M. Constanţa şi F.C. Barcelona

Analizând atent tabelul nr. 8 şi figura nr. 4, putem observa un număr mare de

goluri înscrise de jucătorii care operează pe postul de extremă ai echipei St.

Petersburg HC, jucătorii de pe postul de extremă stângă înscriind un număr de 29

goluri şi un procent de 12,03%, iar jucătorii de pe extremă dreaptă reuşind să

înscrie 59 de goluri cu un procent de 24,48%. Extremele stânga ale echipei H.C.M.

Constanţa au obţinut un procent de 13,19%, iar cele de pe partea dreaptă au înscris

48 de goluri şi un procent de 20,42%.

Analiza prestaţiei echipelor supuse activităţii experimentale preliminar

Tabelul nr. 5 prezintă eficienţa jucătorilor de pe posturile de semicerc, ai

echipelor H.C.M. Constanţa şi St. Petersburg HC, care au compus grupa C de

- 50 -

calificare, în competiţia "Liga Campionilor" 2011-2012. Din rezultatele obţinute,

putem concluziona faptul că echipa rusă are un sistem ofensiv mai bun decât cel al

echipei române, atingând o valoare de 54,35%, comparativ cu procentul de 48,51%

obţinut de echipa română. În ceea ce priveşte golurile marcate, echipa H.C.M.

Constanţa a obţinut un număr de 235 de goluri, mai puţin decât numărul de goluri

primite, iar echipa St. Petersburg HC a obţinut 241 reuşite.

Tabelele nr. 6 şi 7 (figurile nr. 1, 2 şi 3), analizează evoluţia jucătorilor de

semicerc ai celor trei echipe supuse demersului preliminar, după 10 meciuri jucate

de către echipele H.C.M. Constanţa şi St. Petersburg HC şi 14 meciuri jucate de

F.C. Barcelona (zece jocuri în grupa de calificare şi patru meciuri în fazele

următoare ale competiţiei). Cele mai bune rezultate au fost obţinute de jucătorii de

pe extremă stângă de la echipa spaniole, aceştia marcând 30 de goluri din 37 de

aruncări la parametrul aruncări de pe contraatac, ceea ce arată că aceasta echipă

pune accentul pe lansarea rapidă a jucătorilor din apărarea în atac precum şi pe

atacul rapid şi circulaţia mingii.

La aruncările de pe părţile laterale ale terenului, jucătorii de pe extremă

dreaptă au marcat 23 goluri fiecare, fapt ce arată că echipa F.C. Barcelona are

jucători cu bune abilităţi fizice, tehnice şi tactice. Jucătorii care activează pe postul

de pivot, componenţi ai echipei H.C.M. Constanţa, au obţinut 31 reuşite din 42

aruncări, la parametrul aruncări de la semicercul de 6m., ceea ce arată că pivoţii

echipei romaneşti au un bagaj tehnico-tactic bine dezvoltat, detentă şi echilibru,

orientare în spaţiu, mobilitate articulară si robusteţe fizică, aceste abilităţi

ajutându-i să acţioneze pe spaţii restranse, în lupta cu adversarul direct. Jucătorii

extremă dreaptă ai echipei ruse, au marcat 20 de goluri din 29 aruncări, la

parametrul aruncări de pe postul de extremă, fapt ce arată că aceşti jucători deţin o

bună coordonare şi orientare în spaţiu, forţă în picioare dar şi în braţe - necesară

aruncărilor puternice din poziţii uneori incomode, rezistenţă specifică de joc,

viteză de execuţie dar şi precizie şi fineţe în execuţii pe spaţii mici de acţionare şi

unghi de finalizare mic.

La capitolul aruncări de la 9m., se poate observa un numar mic de reuşite,

atât la echipa H.C.M. Constanţa cât şi la echipa St. Petersburg HC, ceea ce arată că

jucătorii acestor echipe, care activează pe posturile de extreme şi pivot nu

utilizează aruncările de la distanţă pentru a finaliza.

Tabelul nr. 8, figurile nr. 4 şi 5, prezintă parametrii rezultaţi din acţiunile

tehnice şi tactice ofensive, efectuate de echipele supuse cercetării preliminare, în

competiţia "Liga Campionilor" 2011-2012. Cel mai bun procent de 80,64% a fost

obţinut de echipa F.C. Barcelona la aruncările de la 7m., procedeu care a fost

realizat de jucătorii de pe extremă stângă şi dreaptă.

La parametrul aruncări de pe contraatac, echipa H.C.M. Constanţa a obţinut

un procent de 70,37%, fapt ce arată că jucătorii echipei româneşti au o viteză de

deplasare bună pe distanţe scurte 30-40 m., un startul rapid cu anticipaţie şi

alergare în viteză maximă, o bună mânuire a mingii, prin utilizarea procedeelor de

- 51 -

prindere a mingii venită din urmă, dribling simplu şi multiplu şi de pasare a mingii

în mare viteză. În ceea ce priveşte eficienţa aruncărilor de la 7m., jucătorii extremă

dreaptă ai echipei H.C.M. Constanţa, au înscris 21 de goluri din 31 aruncări şi o

eficienţă de 67,74%. Cel mai mic procent, 33, 33% a fost obţinut de echipa H.C.M.

Constanta, echipă care a marcat 5 goluri din 15 aruncări de la linia de 9m., arătand

că jucătorii de semicerc au avut o rată scăzută de aruncări de la distanţă.

În conformitate cu cele enunţate anterior şi având la bază, atât datele

centralizate din tabelele nr. 5 - 8 şi figurile nr. 1 -5, putem afirma faptul că, se

confirmă ipoteza de lucru I2 conform căreia, “Identificarea, analizarea şi

compararea eficienţei ofensive a jucătorilor de semicerc ai echipelor româneşti şi

ai echipelor cu rezultate bune la nivel internaţional, determină obţinerea de

informaţii legate de diferenţele ce apar în evoluţia şi concepţia de joc a acestora,

precum şi carenţele jucătorilor de semicerc români, în jocul ofensiv.“

Concluzii şi propuneri pentru experimentul de bază

Importanţa pivoţilor în jocul de handbal modern este hotărâtoare, creând

superiorităţi numerice, prin circulaţia mingii şi a jucătorilor, realizate prin

blocajele sau plecările din blocaj. Jucătorul pivot şi-a dezvoltat şi îmbunătăţit un

bagaj tehnic şi tactic, care este în continuă creştere. El este un iniţiator de

combinaţii în atac, un lider în joc şi un bun coordonator în apărare. În urma

activităţii experimentale, putem observa faptul că, pivoţii echipelor româneşti şi

cei ai echipei ruseşti au realizat o rată de eficienţă de 68,96%, iar pivoţii echipei

spaniole un procent de 64,15%.

Rolul extremelor în jocul de handbal, a căpătat o importanţă deosebită.

Astfel, locul handbalului static, bazat pe aruncări din zona centrală, treptat a fost

înlocuit cu jocul pe fronturi largi, aerisite, pentru specularea culoarelor laterale.

În cadrul echipei F.C. Barcelona, toate aruncările de la 7m. au fost realizate

de către jucătorii de pe posturile de extremă stângă şi dreaptă, aceştia marcând 25

goluri din 31 aruncări, cu un procent de 80,64%, iar la echipa H.C.M. Constanţa,

toate aruncările de la 7m. au fost realizate de către jucătorii de pe extremă dreaptă,

care au înscris 21 de goluri din 31 aruncări, cu o eficienţă de 67,74%. Acest lucru

arată, că jucătorii extreme şi-au îmbunătăţit abilităţile de aruncare la poartă,

controlul mingii, capacitatea de a anticipa mişcările portarului şi strategia acestuia,

precum şi capacitatea de a lua decizii, într-un timp căt mai scurt.

Golurile marcate din aruncări de la 7 m. de către sportivii supuşi cercetării

preliminare, au depins de mai mulţi factori: acţiunile colective, acţiunile

individuale, contraatacurile oprite neregulamentar sau tehnica individuală a

apărătorilor insuficient perfecţionată, depăşită de forţă sau depăşită de tehnica

individuală a atacanţilor.

Contraatacul, în varianta tactică a fiecărei echipe, a devenit o fază de joc în

atac, mult folosită. Atacul rapid (contraatac şi faza a II-a), pentru toate echipele

mari, a devenit o preocupare constantă, una dintre principalele soluţii pentru

- 52 -

finalizarea cu succes a fazelor ofensive. Trecerea din apărare în atac, se realizează

cu mare rapiditate, în aproape toate situaţiile în care mingea este recuperată,

încercând continuu şi insistent să surprindă apărarea încă în organizare. Cu

certitudine, astăzi toate acţiunile sunt mai rapide şi ritmul de joc în continuă

creştere. Acest lucru este văzut la echipele care au fost analizate, privind

parametrul aruncări de pe contraatac, unde echipa F.C. Barcelona, a înregistrat o

eficienţă de 77.01%, echipa St. Petersburg HC a obţinut o eficienţă de 61,81% iar

echipa H.C.M. Constanţa, un procent de 70,37%.

Jucătorii care activează pe posturile de semicerc ai echipei F.C. Barcelona,

au arătat cunoştiinţele tehnice şi tactice foarte bine însuşite şi abilităţi fizice

remarcabile, acestea contribuind, împreună cu jucătorii întregului lot, la succesul

echipei, care este deţinătoarea a şapte titluri în competiţia Liga Campionilor.

În baza experimentului preliminar, au fost scoase în evidenţă rezultatele

pregătirii tehnico-tactice specifice a handbaliştilor care operează pe posturile de

semicerc, faţă de celelalte posturi de joc, fapt ce a constituit baza de plecare în

elaborarea unor programe de pregătire fizică şi tehnico-tactică, cel din urmă fiind

structurat în funcţie de fazele jocului ofensiv (contraatac, contraatac susţinut,

organizarea atacului, jocul în sistem).

Optimizarea parametrilor tehnico-tactici ai jocului ofensiv, în pregătirea

handbaliştilor de performanţă, constituie punct de plecare spre îmbunătăţirea

evoluţiei acestora, în vederea obţinerii de rezultate înalte în competiţiile de nivel

internaţional.

CAPITOLUL VII

ORGANIZAREA ŞI DESFĂŞURAREA CERCETĂRII DE BAZĂ

Scopul cercetării de bază vizează eficientizarea jocului în atac, pentru

jucătorii care activează pe posturile de extremă stângă, extremă dreaptă şi pivot, în

cadrul echipelor de handbal masculin din România, prin aplicarea modelelor

proprii de pregătire fizică şi tehnico-tactică, în vederea dezvoltării calităţilor

motrice, perfecţionării acţiunilor tehnico-tactice şi a fazelor jocului ofensiv.

Ipotezele studiului de bază au pornit de la următoarele prezumţii:

Ipoteza principală: Ameliorarea performanţelor motrice, îmbunătăţirea

comportamentului tehnico-tactic şi a relaţiilor de colaborare şi cooperare între

cele două linii de atac, se poate realiza prin utilizarea sistematică a unor mijloace

de acţionare, care vizează pregătirea fizică şi tehnico-tactică a jucătorilor de

semicerc.

1.1. Sistemele de acţionare selecţionate şi adaptate particularităţilor individuale

ale jucătorilor, în vederea optimizării procesului de pregătire fizică al

acestora, determină îmbunătăţirea performanţelor motrice ale jucătorilor.

- 53 -

1.2. Utilizarea sistematică a unor mijloace de acţionare pentru îmbunătăţirea

parametrilor tehnici ai jocului ofensiv, determină creşteri semnificative în

evoluţia şi eficienţa sportivilor.

1.3. Includerea în programul de pregătire tehnico-tactică, a unor mijloace de

acţionare bazate pe relaţionarea dintre jucătorii celor două linii de atac, în

rezolvarea situaţiilor de joc, determină îmbunătăţirea valorilor eficienţei

dar şi o ameliorare a colaborării dintre aceştia.

Obiectivele cercetării de bază

- Analiza şi generalizarea datelor din literatura de specialitate privind stadiul

actual al cunoaşterii şi evoluţia handbalului masculin naţional şi

internaţional, dar şi problematica pregătirii fizice, tehnice şi tactice în

antrenamentul sportiv al jucătorilor extreme şi pivoţi.

- Elaborarea conţinutului programelor de pregătire fizică generală, specifică şi

tehnico-tactică dar şi a sistemelor de acţionare necesare în procesul de

antrenament sportiv al jucătorilor de semicerc, nivelul seniori.

- Utilizarea unor instrumente de evaluare obiective (probe de control impuse

de Federaţia Română de Handbal), pentru a aprecia nivelul pregătirii fizice

generale, specifice şi tehnico-tactice a handbaliştilor, în dependenţă de

postul de joc.

- Selecţionarea echipelor şi a subiecţilor/jucătorii care activează pe posturile

de extreme şi pivot - nivelul seniori, care vor fi supuşi programelor de

pregătire/variabilei independente din cadrul cercetării de bază.

- Recoltarea, prelucrarea şi interpretarea datelor iniţiale şi finale, obţinute în

urma parcurgerii demersului ştiinţific de bază şi verificarea experimentală a

eficacităţii programelor de pregătire fizică şi tehnico-tactică pentru jucătorii

de semicerc, în baza tratării diferenţiate a pregătirii jucătorilor de semicerc,

nivelul seniori.

- Formularea concluziilor cercetării şi a propunerilor.

Procedura generală de lucru

- Alegerea unităţilor sportive şi obţinerea aprobărilor de colaborare (Steaua

Bucureşti, Potaissa Turda, C.S.M. Bucureşti) - handbal masculin - nivelul

seniori;

- Cumularea înregistrarilor iniţiale pentru evaluarea pregătirii fizice generală

şi specifică (august 2012) şi pentru evaluarea parametrilor tehnico-tactici de

atac, a acţiunilor tactice individuale şi colective de atac dar şi al eficienţei

jucătorilor de semicerc în cadrul fazelor ofensive (sezonul competiţional

2011-2012);

- Elaborarea programelor de pregătire fizică şi tehnico-tactică care vizează

jucătorii de semicerc şi stabilirea modului de implementare al acestora în

cadrul procesului de antrenament sportiv specific;

- 54 -

- Aplicarea programelor de instruire propuse, în anul competiţional 2012-

2013, astfel:

În etapa din tur (august 2012- decembrie 2013) a sezonului competiţional s-a

implicat direct în prezentarea programelor şi susţinerea necesităţii acestora;

În etapa de retur (ianuarie 2013- mai 2013) s-a convenit ca pe masură ce

antrenorii echipelor se familiarizează cu programele, activitatea lor de

instruire să se realizeze în absenţa fizică a cercetătorului;

- Cumularea înregistrarilor finale pentru evaluarea pregătirii fizice generală şi

specifică (august 2013) şi pentru evaluarea parametrilor tehnico-tactici de

atac, a acţiunilor tactice individuale şi colective de atac dar şi al eficienţei

jucătorilor de semicerc în cadrul fazelor ofensive (sezonul competiţional

2013-2014);

- Prelucrarea, compararea şi analizarea datelor obţinute;

- Formularea concluziilor şi recomandărilor.

Locul şi condiţiile de desfăşurare a cercetării

Experimentul pedagogic de bază s-a desfăşurat pe un eşantion de 27 de

sportivi, care activează pe posturile de extremă dreaptă, extremă stângă şi pivot,

jucători componenţi ai echipelor de handbal masculin - nivelul seniori - Steaua

Bucureşti, Potaissa Turda şi C.S.M. Bucureşti - echipe care activează în competiţia

Liga Naţională a României.

Metodele aplicate în cercetarea de bază

Metodele utilizate în realizarea obiectivelor de cercetare înaintate, sunt

următoarele:

Analiza literaturii de specialitate;

Metoda observaţiei pedagogice;

Metode de investigare a capacităţii motrice specifice jucătorilor de handbal;

Metoda analizei video;

Metoda experimentului pedagogic;

Metoda statistico-matematică de prelucrare şi interpretare a datelor;

Metoda reprezentărilor grafice.

Metoda experimentului pedagogic

Partea experimentală a lucrării, este în mare măsură legată de ipotezele

cercetării. În acest context, a fost necesară realizarea unor testări iniţiale şi finale,

privind nivelul motric şi tehnico-tactic, prin probe de control şi fişe de observaţie,

pentru a arăta eficienţa/ineficienţa modelelor de pregătire propuse, la nivelul

eşalonului de mare performanţă.

Metoda experimentală urmăreşte verificarea ipotezelor, în care se presupune

existenţa unui raport între fenomene şi anume:

- 55 -

variabila independentă, este constituită de programele de pregătire elaborate

pentru îmbunătăţirea performanţelor motrice şi perfecţionarea fazelor de atac, a

acţiunilor tehnico-tactice individuale şi colective.

variabilele dependente, sunt cele care exprimă influenţa variabilei

independente şi fac referire la reacţiile sportivilor, răspunsurile lor şi performanţele

realizate. În cazul de faţă, variabilele dependente au fost: viteza de deplasare şi

execuţie - proba 5x30m., viteza de execuţie şi coordonarea – proba dribling printre

jaloane, rezistenţa - proba Testul Cooper, forţa membrelor inferioare - proba

decasalt, forţa membrelor superioare - proba aruncarea mingii de handbal cu elan,

evaluarea pregătirii tehnico-tactice - cei 5 parametrii de atac analizaţi (aruncări de

la 6m., aruncări de pe extreme, aruncări de la 7m., aruncări de pe contraatac,

aruncări de la 9m.), acţiunile tactice individuale şi colective de atac şi cele patru

faze ale jocului ofensiv.

CAPITOLUL VIII

METODOLOGIA DIDACTICĂ APLICATĂ ÎN CADRUL CERCETĂRII

DE BAZĂ

Cadrul general operaţional

Aplicarea conţinutului programelor de pregătire fizică generală, specifică şi

tehnico-tactică, dar şi a sistemelor de acţionare necesare în procesul de

antrenament sportiv al jucătorilor care activează pe posturile de extremă stângă,

extremă dreaptă şi pivot, nivelul seniori, s-a efectuat în sezonul competiţional

2012-2013 astfel:

În etapa din tur (septembrie 2012- decembrie 2013) a sezonului competiţional

s-a implicat direct în prezentarea programelor şi susţinerea necesităţii acestor

programe;

În etapa de retur (ianuarie 2013- mai 2013) s-a convenit, ca pe masură ce

antrenorii echipelor se familiarizează cu programele, activitatea lor de instruire să

se realizeze în absenţa fizică a cercetătorului;

Documente de planificare şi sisteme de acţionare utilizate în vederea

instruirii în cadrul procesului de pregătire fizică şi tehnico-tactică, a

jucătorilor de semicerc

Documentele de planificare concepute şi utilizate de către echipele supuse

activităţii experimentale de bază sunt următoarele:

- Plan anual de pregătire;

- Plan calendaristic de pregătire tehnică, tactică şi fizică, în compartimentul

ofensiv, pentru jucătorii extreme şi pivoţi;

- Mezociclurilor pentru perioadele de bază, precompetiționale și

competiționale, care au în conținutul lor sisteme de acţionare, în vederea

- 56 -

îmbunătăţirii jocului ofensiv și ameliorării performanțelor motrice, pentru

jucătorii care ocupă posturile de semicerc.

Programele de pregătire elaborate şi propuse spre aplicare în mod sistematic,

au vizat:

- Pregătirea fizică, acest model prezintă codificarea sistemelor de acționare

utilizate pentru ameliorarea performanțelor motrice ale jucătorilor de

semicerc supuși demersului științific.

Pregătirea tehnico-tactică, programul având în conținutul său mijloacele de

pregătire propuse, pentru pregătirea celor patru faze ale atacului (contraatac,

contraatac susţinut, organizarea atacului, jocul în sistem), în vederea îmbunătățirii

comportamentului tehnico-tactic al jucătorilor extreme și pivoți și ameliorării

relațiilor de colaborare între cele două linii ale jocului ofensiv.

Plan anual de pregătire, pentru echipele de handbal masculin, nivelul

seniori

În vederea întocmirii planului anual de pregătire, am realizat următoarele

acţiuni:

- analiza activităţii echipelor supuse cercetării privind activitatea desfăşurată

în sezonul precedent (comportamentul performanţial al jucătorilor, eficienţa

procesului de pregătire);

- cunoaşterea calendarului competiţional pentru sezonul următor;

- analiza echipelor din cadrul competiţiei;

- cunoaşterea structurii planului de pregătire;

- dinamica echipei.

Pentru anul competiţional 2012-2013, periodizarea antrenamentului

echipelor masculine din Liga Naţională a României a pornit de la următoarele date:

- Liga Naţională: Turul campionatului - 06.09.2012 - 02.01.2013 şi Returul

campionatului - 24.01 - 27.05.2013.

- Probele de control: august 2012, august 2013.

Prezentăm în continuare (tabelul nr. 9), un model de document de planificare

anuală a pregătirii, precum și structura şi conţinutul pregătirii pentru sezonul

competiţional 2012-2013. Aceste documente elaborate au fost utilizate de către

echipele de handbal masculin, supuse activității experimentale.

- 57 -

Tabelul 9. Plan anual de pregătire (model)

Disciplina sportivă HANDBAL

OBIECTIVE DE INSTRUIRE ŞI COMPETENŢE SPECIFICE

UNITATEA DE ÎNVĂŢARE OBIECTIVE DE INSTRUIRE COMPETENŢE SPECIFICE

01. 02. 03.

Pregătirea fizică

Indici somato-

funcţionali generali

Deprinderi şi

priceperi motrice

Calităţi motrice de

bază

Indici somato-

funcţionali specifici

Calităţi motrice

specifice

Metode şi mijloace

de dezvoltare

Metode/ procedee de

creştere

Compararea valorilor indicilor proprii de dezvoltare a

calităţior motrice cu cei optimi pentru disciplina sportivă

practicată.

Exersarea fragmentată/globală a mecanismelor de bază.

Aplicarea deprinderilor formate în întreceri.

Exersarea mijloacelor specifice fiecărei calităţi motrice.

Exersarea deprinderilor motrice de bază/utilitar-aplicative

în structuri variate.

PREGĂTIREA FIZICĂ MULTILATERALĂ

Îmbunătăţirea calităţilor motrice de bază:

Viteza;

Îndemânarea;

Rezistenţa;

Forţa;

Mobilitatea;

Creşterea capacităţii de efort aerob şi anaerob.

PREGĂTIREA FIZICĂ SPECIFICĂ

Îmbunătăţirea vitezei de deplasare şi execuţie.

Dezvoltarea forţei: membrelor superioare, inferioare,

musculaturii abdominale şi spatelui.

Îmbunătăţirea vitezei în regim de rezistenţă.

Ameliorarea calităţilor specifice jucătorilor de semicerc.

1.1. Folosirea terminologiei de specialitate în

relaţionarea cu partenerii de activitate.

1.2. Creşterea indicilor de manifestare a

calităţilor motrice de bază şi a celor specifice

disciplinei/probei sportive, potrivit

particularităţilor sportivilor.

2.1. Alegerea celor mai eficiente mijloace de

dezvoltare a capacităţii fizice proprii.

2.2. Analiza reacţiilor organismului, în eforturi de

tip diferit.

3.1. Acţionarea eficientă în diferite grupuri,

constituite în funcţie de cerinţele activităţilor de

pregătire şi competiţională.

4.1. Îmbunătăţirea nivelului indicilor de

manifestare a calităţilor motrice.

4.2. Utilizarea deprinderilor motrice şi a

procedeelor tehnice în activitatea de pregătire şi

în cea competiţională.

5.1. Abordarea permanentă a unei atitudini

corporale corecte.

Pregătirea tehnică

Pregătirea tactică

Pregătirea psihologică

Pregătirea teoretică

- 58 -

Tabelul 10. Centralizator cu sistemele de acţionare utilizate în cercetarea de bază (2012-2013), vizând pregătirea

fizică generală şi specifică a jucătorilor extreme şi pivoţi (model)

Calităţi motrice Mijloace de acţionare Descrierea grafica a exerciţiilor

Viteza

V.1. Alergare pe distanţa de 10m. cu start

din picioare, la semnal sonor, tempou

maxim.

V.2. Alergare pe distanţa de 20m. cu start

din picioare, la semnal sonor, tempou

maxim.

V.3. Alergare pe distanţa de 40m., cu

plecare din ghemuit cu spatele spre

direcţia de deplasare, la semnal sonor,

tempou maxim.

- 59 -

Tabelul 11. Centralizator cu sistemele de acţionare utilizate în cercetarea de bază ( 2012-2013), vizând perfecţionarea

celor patru faze ale atacului – contraatacul, contraatacul susţinut, organizarea atacului, jocul în sistem, pentru

jucătorii extreme şi pivoţi (model)

Fazele atacului Sisteme de acţionare Descrierea grafica a exerciţiilor

Contraatacul – direct cu un

vârf

Conţinut tehnico-tactic al

contraatacului:

-intrarea în posesia mingii sau

recuperarea mingii de la portar;

-startul rapid;

-alergarea de viteză;

-pasarea mingii de către portar;

-prinderea mingii venită din

urmă;

-pasa oblică;

-driblingul;

-pase speciale între cele două

vârfuri;

-încrucişarea simplă;

-aruncarea la poartă.

Situaţiile favorabile pentru

lansarea contraatacului sunt:

• Intercepţia mingii de

către un apărător

• Respingerea mingii de

C.1.Repetarea principiilor de acţionare

cu întreaga echipă - 10 minute

C.2.Însuşirea tempoului optim de

desfăşurare a contraatacului pe tot

terenul - 15 minute

C.3.Deplasarea extremei şi pivotului în

poziţie fundamentală de apărare, la

semnal sonor- pasă la portar, alergare,

prinderea mingii venită din urmă,

aruncare la poartă - 5 repetări/jucător

C.4. Jucătorii sunt aşezaţi pe două

coloane - pe postul de extremă.

Antrenorul aruncă alternativ câte o

- 60 -

către portar şi recuperarea

ei în cea mai mare viteză,

• prinderea mingii de către

portar la aruncările la

poartă ale adversarilor sau

scoaterea mingii de la

adversar şi întrarea în

posesia ei

• Comiterea unei greşeli

tehnice sau încălcarea

regulilor de joc (paşi,

dublu-dribling, întrare

forţată, călcarea

semicercului,

• trimiterea mingii în afara

terenului de joc)

sancţionată de arbitri şi

care pune în posesie

echipa aflată în apărare.

Caracteristicile

contraatacului:

• viteză mare de deplasare a

jucătorilor şi a mingii;

• numărul redus de pase, cu

predominanţă a celor

lungi şi în adâncime;

• superioritatea numerică a

atacanţilor

minge în stânga şi în dreapta

semicercului în aşa fel încât portarul să

o poată prinde sau opri în spaţiul de

poartă. Primii jucători din fiecare şir

sprintează, iar portarul va încerca să-l

angajeze pe cel din partea opusă

prinderii mingii – 5 repetări-jucător

- 61 -

CAPITOLUL IX

ARGUMENTAREA EXPERIMENTALĂ A EFICIENŢEI APLICĂRII

PROGRAMELOR DE PREGĂTIRE FIZICĂ ŞI TEHNICO-TACTICĂ,

PENTRU JUCĂTORII DE SEMICERC, COMPONENŢI AI ECHIPELOR DE

HANDBAL MASCULIN DIN CAMPIONATUL ROMÂNESC

Evoluţia dinamicii parametrilor motrici specifici jocului de handbal,

manifestaţi individual şi global de către jucătorii de semicerc ai echipelor Steaua

București, Potaissa Turda şi C.S.M. Bucureşti - în cadrul experimentului de

bază

Verificarea nivelului de pregătire fizică generală şi specifică a celor 27 sportivi

supuşi cercetării, s-a realizat prin utilizarea a 5 probe de control, dintre cele 6 probe

impuse de către Federaţia Română de Handbal (5x30m., dribling printre jaloane,

Testul Cooper, decasalt şi aruncarea mingii de handbal cu elan de 3 paşi). A 6-a

probă de control şi anume deplasarea în triunghi, nu a fost înregistrată, deoarece ea

face parte din compartimentul defensiv, acest studiu axându-se pe comportamentul în

atac al jucătorilor de semicerc. S-a efectuat testarea jucătorilor extreme şi pivoţi

componenţi ai celor trei echipe supuse cercetării, atât la începutul, cât şi la sfârşitul

experimentului pedagogic de bază, în scopul determinării obiective a eficienţei

programului de pregătire fizică, propus de noi.

Pentru a evidenţia evoluţia parametrilor motrici individuali ai jucătorilor

echipelor mai sus menţionate, jucători care activează pe posturile de extremă stângă,

extremă dreaptă şi pivot, pe durata experimentului pedagogic propriu-zis, am recurs

la centralizarea rezultatelor exprimate prin punctajele obţinute de către aceştia la

probele de control parcurse.

În continuare, în demersul nostru statistic, pe baza punctajelor obţinute, s-au

comparat valorile performanţelor motrice obţinute de către cei 27 subiecţi supuşi

demersului ştiinţific în cadrul testării iniţiale (august 2012) cu cele rezultate după

implementarea modelului de pregătirea fizică a jucătorilor de semicerc, testări finale

(august 2013), cumulativ pe cele 5 probel de control.

În vederea realizării celor menţionate, am aplicat pentru posturile de joc,

extremă stângă, extremă dreaptă şi pivot, formula de semnificaţie statistică Student/

probele de control. Rezultatele pe care le-am obţinut în urma efectuării operaţiilor de

calcul sunt cuprinse în tabelele nr. 12, 13, 14 şi 15.

- 62 -

Tabelul 12. Rezultatele statistice ale jucătorilor de semicerc ai echipei Steaua

Bucureşti la probele de motricitate, pe durata experimentului de bază

Media parametrilor motrici calculaţi/postul de joc N=9

Proba de

control

Media puncte(iniţial) Media puncte (final) t p

X i ± Si ± m Cvi X f ± Sf ± m Cvf

5x30m. 67,77 7,774

2,591

11,47% 83,77

9,614

3,204

11,47%

3,88 <0,01

Dribling

printre

jaloane

66

9,797

3,265

14,84%

78,44

9,043

3,014

11,52%

2,801 ˂0,05

Testul

Cooper

79,11

8,608

2,869

10,88%

93,33

7,516

2,505

8,05%

3,742 <0,01

Decasalt 46,55

5,126

1,708

11,01%

68,88

14,48

4,826

21,02%

4,369 <0,01

Aruncarea

mingii de

handbal

56,11

7,753

2,584

13,81%

68,44

9,166

3,055

13,39%

3,082 <0,05

Figura 6. Reprezentarea grafică a rezultatelor jucătorilor de semicerc ai echipei

Steaua Bucureşti, cu media parametrilor motrici pentru cele 5 probe de control

În cadrul testării iniţiale - august 2012, media punctajelor obţinute de jucătorii

de semicerc ai echipei de handbal masculin Steaua Bucureşti în cazul probei dribling

printre jaloane este de 66, cu o abatere standard de 9,797, iar valoarea medie la

testarea finală - august 2013 este de 78,44 cu o abatere standard de 9,043.

Coeficientul de variabilitate indică la testarea iniţială o valoare de 14,84% şi o

omogenitate medie, iar pentru testarea finală 11,52%, fapt ce ne arată că gradul de

omogenitate a crescut.

Analizând datele prezentate în tabelul nr. 12 şi figura nr. 6, în care sunt

prezentate rezultatele statistice ale jucătorilor de semicerc ai echipei Steaua

Bucureşti, la fiecare dintre cele 5 probe de control, constatăm că jucătorii de pe

- 63 -

posturile de extreme şi pivoţi ai acestei echipe, au obţinut rezultate mai bune la

testările finale, valorile “t-urilor” calculate sunt superioare celor obţinute la testările

iniţiale, din tabelul lui Fischer aceste valori se încadrează la p< 0,01 şi p<0,05, în

cazul tuturor celor 5 probe de control utilizate, între cele două momente ale testării,

există o diferenţă reală.

Tabelul 13. Rezultatele statistice ale jucătorilor de semicerc ai echipei Potaissa

Turda la probele de motricitate, pe durata experimentului de bază

Media parametrilor motrici calculaţi/postul de joc N=9

Proba de

control

Media puncte (iniţial) Media puncte (final) t p

X i ± Si ± m Cvi X f ± Sf ± m Cvf

5x30m. 58,88

12,29

4,096

20,87%

79,33

12

4

15,12%

3,575 <0,01

Dribling

printre

jaloane

56,22

10,41

3,47

18,51%

75,77

9,614

3,204

12,68%

4,140 <0,01

Testul

Cooper

77,88

9,033

3,011

11,59%

92,77

5,044

1,681

5,43%

4,318 <0,01

Decasalt 54,66

10,08

3,36

18,44%

72,22

14,45

4,816

20,08%

2,99 ˂0,05

Aruncarea

mingii de

handbal

66

7,053

2,351

10,68%

78,88

7,785

2,595

9,86%

3,68 <0,01

Figura 7. Reprezentarea grafică a rezultatelor jucătorilor de semicerc ai echipei

Potaissa Turda, cu media parametrilor motrici pentru cele 5 probe de control

- 64 -

La testarea iniţială - sezonul competiţional 2011-2012, în cadrul probei Testul

Cooper valorile medii ale punctelor obţinute de către jucătorilor de semicerc ai

echipei Potaissa Turda sunt de 77,88, iar abaterea standard de 9,033, în timp ce la

testarea finala - sezonul competitional 2013-2014, jucătorii au obţinut valorile medii

de 92,77 şi abaterea standard de 5,044.

Coeficientul de variabilitate indică pentru testarea iniţială o valoare de 11,59 %

şi un colectiv relative omogen, în timp ce la testarea finală, avem o valoare de 5,43

%, fapt ce ne arată gradul mic de împrăştiere al rezultatelor şi un grad mare de

omogenitate. Valoarea testului Student calculat la această probă este de 4,318, ceea

ce demonstrează că între cele două testări există diferenţe semnificative, pentru un

prag de semnificaţie de p<0,01. (Tabelul nr. 13 şi figura nr. 7).

Tabelul 14. Rezultatele statistice ale jucătorilor care activează pe posturile de

semicerc ai echipei C.S.M. Bucureşti la probele de motricitate, pe durata

experimentului de bază

Media parametrilor motrici calculaţi/postul de joc N=9

Proba de

control Media puncte (iniţial) Media puncte (final)

t p X i ±Si ± m Cvi X f ±Sf ± m Cvf

5x30m. 65,11

10,91

3,636

16,75%

79,33

10,58

3,526

13,33%

2,808 ˂0,05

Dribling

printre

jaloane

58,88

10,91

3,636

18,52%

74

9,797

3,265

13,23%

3,094 <0,05

Testul

Cooper 76,55

8,472

2,824

11,06%

93,11

4,342

1,447

4,66%

5,222 <0,01

Decasalt 50 7,262

2,42

14,52%

64,33

7,331

2,443

11,39%

4,168 <0,01

Aruncarea

mingii de

handbal

62,44

5,703

1,901

9,13%

70,88

5,085

1,695

7,17%

3,315 ˂0,05

- 65 -

Figura 8. Reprezentarea grafică a rezultatelor jucătorilor de semicerc ai echipei

C.S.M. Bucureşti, cu media parametrilor motrici pentru cele 5 probe de control

În cadrul testării iniţiale, media valorilor punctajelor jucătorilor extreme şi

pivoţi ai echipei C.S.M. Bucureşti la proba de control aruncarea mingii de handbal

este 62,44, cu o abaterea standard de 5,703, iar la testarea finală media valorilor este

de 70,88, cu abaterea standard de 5,085.

Coeficientul de variabilitate indică pentru testarea iniţială, o valoare de 9,13 %

şi omogenitate medie, iar pentru cea finală 7,17 %, fapt ce arată că în cadrul testării

finale, gradul de omogenitate a crescut. Testul Student calculat indică o valoare de

3,315, fapt ce demonstrează că există diferenţe semnificative între cele două testări

pentru un prag de semnificaţie de p<0,05. (Tabelul nr. 14 şi figura nr. 8).

În ceea ce priveşte proba Testul Cooper, putem observa o valoare a

coeficientului de variabilitate la testarea iniţiala de 11,06%, omogenitate medie,

comparativ cu valoarea acestuia la testarea finală 4,66%, unde întâlnim un grad de

omogenitate mare. Valoarea testului Student la această probă este de 5,22, lucru ce

demonstrează că, între cele două testări rezultatele diferă semnificativ.

Tabelul 15. Rezultatele statistice ale jucătorilor extremă stângă, extremă

dreaptă şi pivot ai celor trei echipe supuse cercetării, pe durata experimentului de

bază

Media parametrilor motrici calculaţi/postul de joc N=27

Proba de

control

Media puncte/iniţial Media puncte/ final t p

X i ±Si ± m Cvi X f ±Sf ± m Cvf

5x30m. 63,92

10,77

2,075

16,84%

80,81

10,57

2,036

13,08%

5,812 <0,01

Dribling

printre

jaloane

60,37

10,82

2,084

17,92%

76,07

9,306

1,793

12,23%

5,713

<0,01

Testul

Cooper

77,85

8,433

1,624

10,83%

93,07

5,574

1,073

5,98%

7,821 <0,01

Decasalt 50,40

8,191

1,578

16,25%

68,48

12,5

2,408

18,25%

6,151 <0,01

Aruncarea

mingii de

handbal

61,51

7,821

1,506

12,71%

72,74

8,551

1,647

11,75%

5,033

<0,01

- 66 -

Figura 9. Reprezentarea grafică a rezultatelor jucătorilor extremă stângă, extremă

dreaptă şi pivot ai celor trei echipe supuse cercetării, conţinând media parametrilor

motrici pentru cele 5 probe de control

Rezultatele statistice ale jucătorilor care activează pe posturile de extremă

stângă, extremă dreaptă şi pivot ai celor trei echipe supuse cercetării cu media

parametrilor motrici, pentru cele 5 probe de control sunt prezentate în tabelul nr. 15

şi figura nr. 9.

Din datele de mai sus, putem observa că la testarea iniţială, în cadrul celor 5

probe de control, sportivii au obţinut o medie cuprinsă în intervalul 50,40 – 77,85, iar

la testarea finală o medie cuprinsă în intervalul 68,48 - 93,07.

O creştere semnificativă a omogenităţii se observă la proba Testul Cooper,

unde la testarea finală avem o valoare de 5,98%. Testul Student calculat, indică

valori între 5,033 şi 7,821, fapt ce demonstrează că între cele două testări există

diferenţe semnificative, pentru un prag de semnificaţie de p<0,01.

Analiza statistico-matematică comparativă a dinamicii parametrilor

tehnico-tactici ofensivi, înregistraţi de jucătorii echipelor de handbal masculin

Steaua Bucureşti, Potaissa Turda şi C.S.M. Bucureşti, în cadrul experimentului

de bază

Surprinderea evoluţiei parametrilor de joc în atac, utilizaţi de jucătorii de pe

posturile de extremă stângă, extremă dreaptă şi pivot, jucători componenţi ai

echipelor de handbal masculin, Steaua Bucureşti, Potaissa Turda şi C.S.M. Bucureşti,

s-a realizat prin punerea în evidenţă a conţinuturilor tehnico-tactice specifice jocului

ofensiv.

Menţionăm faptul că, în recoltarea curentă şi obiectivă a datelor, am urmărit

înregistrarea meciurilor desfăşurate de către cele trei echipe supuse cercetării. Acest

demers s-a realizat înainte de implementarea modelului de program de pregătire

tehnico-tactică pentru jucătorii de semicerc (sezonul competiţional 2011-2012) şi

după utilizarea acestui program (sezonul competiţional 2013-2014). Înregistrările

- 67 -

meciurilor ne-au fost oferite în scop ştiinţific de firma Info Sport. De asemenea am

utilizat o fişă proprie de înregistrare cu un conţinut extins, în ceea ce privesc

parametrii jocului de atac, această fişă folosind pentru înregistrarea evoluţiei

jucătorilor de pe posturile de extreme şi pivoţi ai celor trei echipe din Campionatul

Naţional al României.

Din calcularea eficienţei - goluri/aruncări, jucătorilor supuşi cercetării, în

funcţie de rezultatele obţinute de către aceştia în sezoanele competiţonale 2011-2012

(testare iniţială) şi 2012-2013 (testare finală), se observă că sportivii şi-au îmbunătăţit

valorile eficacităţii ofensive, pentru toate cele trei posturi de joc analizate (27

sportivi). Astfel, aceştia au obţinut la testarea iniţială (26 etape de joc) următoarele

rezultate: extremele stângi ale echipei Steaua Bucureşti, au înscris 93 goluri din 161

aruncări la poartă şi o eficienţă de 57,76%; extremele drepte au înscris 100 goluri din

199 aruncări la poartă şi o eficienţă de 50,25%; pivoţii au înscris 81 goluri din 157

aruncări la poartă şi o eficienţă de 51,59%; extremele stângi ale echipei Potaissa

Turda, au înscris 63 goluri din 133 aruncări la poarta şi o eficienţă de 47,36%;

extremele drepte au înscris 66 goluri din 152 aruncări la poartă şi o eficienţă de

43,42%; pivoţii au înscris 79 goluri din 144 aruncări la poartă şi o eficienţă de

54,86%; extremele stângi ale echipei C.S.M. Bucureşti, au înscris 72 goluri din 157

aruncări la poartă şi o eficienţă de 45,85%; extremele drepte, 68 goluri din 137

aruncări la poartă şi o eficienţă de 49,63%; pivoţii au înscris 76 goluri din 154

aruncări la poartă şi o eficienţă de 49,35%. În ceea ce priveşte eficienţa jucătorilor de

semicerc în cadrul sezonului 2013-2014 valorile obţinute sunt cuprinse în intervalul

60,81% - 77,27%. (tabelul nr. 16, figura nr. 10).

Tabelul 16. Rezultatele parametrilor jocului ofensiv şi eficienţa jucătorilor de

semicerc ai echipelor Steaua Bucureşti, Potaissa Turda şi C.S.M. Bucureşti, pe

durata activităţii experimentale

Echipe/

Posturi de

joc

Total Goluri/ Total aruncări Total Goluri/ Total aruncări Total Goluri/ Total aruncări

Steaua Bucureşti Potaissa Turda C.S.M. Bucureşti

Extremă

stângă

Extremă

dreaptă Pivot

Extremă

stângă

Extremă

dreaptă Pivot

Extremă

stângă

Extremă

dreaptă Pivot

S.C. 2011-

2012 93-161 100-199 81-157 63-133 66-152 79-144 72-157 68-137 76-154

Eficacitatea 57,76% 50,25% 51,59% 47,36% 43,42% 54,86% 45,85% 49,63% 49,35%

S.C. 2013-

2014 148-228 126-186

111-

154 90-148 90-147

106-

143 90-139 85-139

102-

132

Eficacitatea 64,91% 67,74% 72,07% 60,81% 61,22% 74,12% 64,74% 61,15% 77,27%

- 68 -

Figura 10. Eficienţa jucătorilor care activează pe posturile de semicerc ai echipelor

supuse cercetării, pe durata derulării experimentului de bază

Rezultatele constatative, privind evoluţia jocului în atac şi eficienţa jucătorilor

echipelor Steaua Bucureşti, Potaissa Turda şi C.S.M. Bucureşti în Sezonul

competiţional 2011-2012 şi Sezonul competiţional 2013-2014, sunt prezentate în

tabelul nr. 17 şi figurile nr. 11, 12:

- jucătorii echipei Steaua Bucureşti au înregistrat o eficienţă de 38,87% la

testarea iniţială, iar la testarea finală o eficienţă de 50,4%;

- jucătorii de semicerc ai echipei Steaua Bucureşti prezintă o eficienţă de

41,38%, aceşti sportive înscriind 274 goluri din totalul de 662 goluri înscrise

de întreaga echipă la testarea iniţială, iar la testarea finală o eficienţă de 61,6%,

jucătorii marcând 385 din 625 goluri reuşite ale echipei;

- jucătorii echipei Potaissa Turda prezintă o eficacitate de 45,03% la testarea

iniţială, iar la testarea finală o eficienţă de 47,04%;

- jucătorii de semicerc ai echipei Potaissa Turda au obţinut o eficacitate

28,10%, aceşti sportive înscriind 208 goluri din totalul de 740 goluri înscrise

de întreaga echipă la testarea iniţială, iar la testarea finală o eficienţă de 47,9%,

jucătorii marcând 286 din 597 goluri înscrise de întreaga echipă;

- jucătorii echipei C.S.M Bucureşti prezintă o eficacitate 43,76% la testarea

iniţială, iar la testarea finală o eficienţă de 43,35%;

- jucătorii de semicerc ai echipei C.S.M. Bucureşti prezintă o eficacitate

32,57%, aceşti sportivi înscriind 216 goluri din totalul de 663 goluri înscrise de

întreaga echipă la testarea iniţială, iar la testarea finală o eficienţă de 52,16%,

jucătorii marcând 277 din 531 goluri reuşite de întreaga echipă.

Privind rezultatele obţinute în urma aplicării modelului de program pentru

pregătire tehnico-tactică a jucătorilor vizaţi activităţii experimentale de bază, putem

afirma că aceştia au avut creşteri semnificative în ceea ce priveşte evoluţia lor, în

cadrul jocului în atac.

- 69 -

Tabelul 17. Evoluţia jocului ofensiv şi eficienţa jucătorilor echipelor Steaua

Bucureşti, Potaissa Turda şi C.S.M. Bucureşti, pe durata derulării experimentului de

bază Parame

triii/Ec

hipe

Goluri înscrise de

echipă/ Eficacitate%

Goluri înscrise de

jucătorii de semicerc/

Eficacitate%

Goluri înscrise de

jucătorii din linia de

9m. /Eficacitate%

Total atacuri

S.B. P.T C.S.

M. B. S.B. P.T

C.S.

M. B. S.B. P.T

C.S.

M. B. S.B. P.T

C.S.

M.

B.

T.i. 662

38,87

740

45,03

663

43,76

274

41,38

208

28,1

216

32,57

388

58,61

532

71,89

447

67,42 1703 1643 1515

T.f. 625

50,4

597

47,04

531

43,35

385

61,6

286

47,9

277

52,16

240

38,4

311

52,09

254

47,83 1240 1269 1222

Figura 11. Dinamica evoluţiei eficienţei ofensive a jucătorilor de semicerc ai

echipelor supuse cercetării, în cadrul experimentului de bază – Ediţiile de campionat

2011-2012 şi 2013-2014

Figura 12. Dinamica evoluţiei parametrilor tehnico-tactici individuali cumulativi

(nr. de goluri înscrise/ parametrii de atac), pe durata derulării experimentului

Legendă:

S.B. – Steaua Bucureşti, P.T. – Potaissa Turda, C.S.M. – C.S.M. Bucureşti

T.i. – Testarea iniţială – Sezonul Competiţional 2011-2012

T.f. – Testarea finală – Sezonul Competiţional 2013-2014

- 70 -

Rezultatele statistice ale jucătorilor care activează pe posturile de extremă

stângă, extremă dreaptă şi pivot ai echipei Steaua Bucureşti cuprinzând media

parametrilor tehnico-tactici pentru cei 5 parametrii de atac şi t-ul calculat/postul de

joc pe durata experimentului de bază, sunt przentate în tabelul nr. 18, figura nr. 13.

La testarea iniţială, s-a constatat că valoarea mediei aritmetice a jucătorilor

care activează pe posturile de extreme şi pivoţi este cuprinsă în intervalul 3,115 -

3,846 cu o eroare a mediei cuprinsă între valorile 0,273 - 0,463, iar la testarea finală

valoarea mediei aritmetice a sportivilor creşte, încadrându-se în intervalul 5,045 -

6,727, cu o eroare a mediei între 0,448 - 0, 514. Privind diferenţa dintre medii la

testarea iniţială şi finală a jucătorilor, se evidenţiază că “t” calculat are o valoare de

4,6 pentru jucătorii de pe extremă stângă şi este mai mare decât “t” tabelar, la pragul

de semnificaţie p<0,01. Pentru jucătorii de pe extremă dreaptă, t-ul are o valoare de

2,867, la pragul de semnificaţie p<0,05 şi pivoţii un t cu valoarea de 3,69 la un prag

de semnificaţie p<0,05, aceste date evidenţiind diferenţe semnificative între testări.

În urma celor relatate mai sus, dinamica parametrilor tehnico-tactici de atac,

capătă valori mai mari la testarea finală, fiind semnificative în toate cazurile. Acest

fapt este argumentat prin faptul că, contribuţia aplicării modelelor de programe de

pregătire fizică şi tehnico-tactică a jucătorilor extreme şi pivoţi în procesul de

pregătire al sportivilor a fost evidentă.

Tabelul 18. Valorile indicatorilor statistici înregistraţi de jucătorii de semicerc pe

durata derulării experimentului echipa (Steaua Bucureşti)

Media parametrilor tehnico-tactici calculaţi/jucători/cei 5

parametrii de atac

(aruncări de la 6m., aruncări de pe extremă, aruncări de la 7m.,

aruncări de pe contraatac, aruncări de la 9m.)

Postul

de joc

Media golurilor

înscrise (iniţial)

Media golurilor

înscrise (final)

t

p X i ± Si ± mi X f ± Sf ± mf

ES 3,576 2,318 0,454 6,727 2,413 0,514 4,6 <0,01

ED 3,846 2,361 0,463 5,727 2,186 0,466 2,867 <0,05

P 3,115 1,395 0,273 5,045 2,103 0,448 3,69 <0,05

Legendă: ES - Extremă stângă, ED – Extremă dreaptă, P - Pivot

- 71 -

Figura 13. Dinamica evoluţiei rezultatelor jucătorilor extreme şi pivoţi ai echipei

Steaua Bucureşti

Rezultatele jucătorilor care activează pe posturile de extremă stângă, extremă

dreaptă şi pivot ai echipei Potaissa Turda cuprinzând media parametrilor tehnico-

tactici şi t-ul calculat/postul de joc la cele două testări (Sezonul competiţional 2011-

2012 şi Sezonul competiţional 2013-2014) sunt arătate în tabelul nr. 19, graficul nr.

14.

La testarea iniţială s-a constat că valoarea mediei aritmetice a jucătorilor care

activează pe posturile de semicerc este cuprinsă în intervalul 2,423 – 3,038, cu o

eroare a mediei cuprinsă între valorile 0,267-0,33, iar la testarea finală valoarea

mediei aritmetice a sportivilor creşte, ajungând să se încadreze în intervalul 4,09 -

4,818 cu o eroare a mediei de 0,26 – 0,469. Privind diferenţa dintre medii, se

evidenţiază că “t” calculat are o valoare de 3,087 pentru jucătorii de pe extremă

stângă şi este mai mare decât “t” tabelar, la pragul de semnificaţie p<0,05, pentru

jucătorii de pe extremă dreaptă, t-ul are o valoare de 3,206, la pragul de semnificaţie

p<0,05. În ceea ce priveşte evoluţia jucătorilor pivoţi, aceştia au obţinut un t cu

valoarea de 4,258 la un prag de p<0,01, aceste date evidenţiind diferenţe

semnificative între cele două testări.

Tabelul 19. Valorile indicatorilor statistici înregistraţi de jucătorii de

semicerc pe durata derulării experimentului de bază (echipa Potaissa Turda)

Media parametrilor tehnico-tactici calculaţi/jucători/cei 5

parametrii de atac

(aruncări de la 6m., aruncări de pe extremă, aruncări de la 7m.,

aruncări de pe contraatac, aruncări de la 9m.)

Postul

de joc

Media golurilor

înscrise (iniţial)

Media golurilor

înscrise (final)

t

p X i ± Si ± mi X f ± Sf ± mf

ES 2,423 1,39 0,272 4,090 2,201 0,469 3,087 <0,05

ED 2,538 1,363 0,267 4,090 1,9 0,405 3,206 <0,05

P 3,038 1,684 0,33 4,818 1,22 0,26 4,258 <0,01

Legendă: ES - Extremă stângă, ED – Extremă dreaptă, P - Pivot

- 72 -

Figura 14. Dinamica evoluţiei rezultatelor jucătorilor extreme şi pivoţi ai

echipei Potaissa Turda

În cazul jucătorilor de semicerc ai echipei C.S.M. Bucureşti, în cadrul testării

iniţiale s-a constat că valoarea mediei aritmetice a jucătorilor care activează pe

posturile de semicerc este cuprinsă între valorile 2,615 – 2,923, cu o eroare a mediei

cuprinsă în valorile 0,192 – 0,464 iar la testarea finală valoarea mediei aritmetice a

sportivilor creşte, ajungând să se încadreze în intervalul 3,863 – 4,09, cu o eroare a

mediei între 0,23 – 0,307. (Tabelul nr. 20, figura nr. 15).

Privind diferenţa dintre mediile obţinute în cazul celor două testări, se

evidenţiază că “t” calculat are o valoare de 2,38 pentru jucătorii de pe postul de

extremă stângă şi este mai mică decât “t” tabelar la pragul de semnificaţie p>0,05,

acest fapt ne arată că nu există diferenţe semnificative între testări pentru jucătorii

extremă stângă. Pentru jucătorii de pe postul de extremă dreaptă, t-ul are o valoare

de 4,216, la pragul de semnificaţie p<0,01 şi pivoţii au obţinut un t cu valoarea de

4,472, la un prag de p˂0,01, aceste date evidenţiind diferenţe semnificative între

testări, pentru jucătorii de pe posturile de extremă dreaptă şi pivot.

Tabelul 20. Valorile indicatorilor statistici înregistraţi de jucătorii de

semicerc pe durata derulării experimentului de bază (echipa C.S.M. Bucureşti)

Media parametrilor tehnico-tactici calculaţi/jucători/cei 5

parametrii de atac

(aruncări de la 6m., aruncări de pe extremă, aruncări de la 7m.,

aruncări de pe contraatac, aruncări de la 9m.)

Postul

de joc

Media golurilor

înscrise (iniţial)

Media golurilor

înscrise (final)

t

p X i ± Si ± mi X f ± Sf ± mf

ES 2,769 2,371 0,464 4,090 1,44 0,307 2,38 >0,05

ED 2,615 0,982 0,192 3,863 1,082 0,23 4,216 <0,01

P 2,923 1,494 0,292 4,636 1,176 0,25 4,472 ˂0,01

Legendă: ES - Extremă stângă, ED – Extremă dreaptă, P - Pivot

- 73 -

Figura 15. Dinamica evoluţiei rezultatelor jucătorilor extreme şi pivoţi ai

echipei C.S.M. Bucureşti

În tabelul nr. 21, figura nr. 16, sunt prezentate rezultatele înregistrate de

jucătorii care activează pe posturile de semicerc ai celor trei echipe supuse cercetării,

conţinând media golurilor înscrise şi t-ul calculat pe durata experimentului de bază.

La testarea iniţială, s-a constat că valoarea mediei aritmetice a jucătorilor de

semicerc ai celor trei echipe supuse cercetării este de 86,55 cu o eroare a mediei de

9,72, iar la testarea finală valoarea mediei aritmetice ajunge la valoarea de 154,8 cu

eroarea mediei de 6,366. Privind diferenţa dintre medii între cele două momente ale

testării se observă faptul că “t-ul” calculat are o valoare de 5,878 şi este mai mare

decât “t-ul” tabelar, la pragul de semnificaţie p<0,001, evidenţiind diferenţe

semnificative între cele două momente ale testării.

Tabelul 21. Rezultatele cumulate ale jucătorilor care activează pe posturile de

semicerc ai celor trei echipe supuse cercetării conţinând media golurilor înscrise şi

t-ul calculat, pe durata demersului ştiinţific de bază

Media parametrilor tehnico-tactici calculaţi/postul de joc/goluri înscrise

Media golurilor înscrise

/iniţial

Media golurilor înscrise/

final

t

p X i ± Si ±mi Cvi X f ± Sf ± mf Cvf

86,55

29,16

9,72

33,69% 154,8

19,10

6,366

12,33% 5,878 <0,001

- 74 -

Figura 16. Dinamica evoluţiei rezultatelor jucătorilor de semicerc ai celor

trei echipe supuse cercetării, conţinând valorile mediei şi coeficientul de

variabilitate

Analiza comparativă a dinamicii acţiunilor tactice individuale şi colective

de atac şi a fazelor jocului, pentru jucătorii de semicerc care activează la

echipele de handbal masculin, Steaua Bucureşti, Potaissa Turda şi C.S.M.

Bucureşti în cadrul experimentului de bază

Surprinderea evoluţiei dinamicii acţiunilor tactice individuale şi colective de

atac dar şi a comportamentului performanţial al jucătorilor extreme şi pivoţi în cadrul

fazelor de joc specifice atacului, s-a realizat prin înregistrarea conţinuturilor tactice

utilizate de aceştia, în competiţia Liga Naţională a României.

În recoltarea curentă şi obiectivă a datelor, am urmărit înregistrarea acţiunilor

tactice individuale şi colective de atac dar şi a golurilor marcate în cadrul celor patru

faze ofensive.

Datele obţinute de jucătorii de semicerc ai celor trei echipe supuse cercetării,

privind golurile înscrise din acţiuni tactice individuale de atac, sunt prezentate în

tabelele nr. 22, 23 şi 24, figura nr. 17.

În ceea ce priveşte evoluţia jucătorilor extreme şi pivoţi ai echipei Steaua

Bucureşti din punct de vedere tactic, putem observa că aceştia au înregistrat în

Sezonul competiţional 2011-2012 o medie de 33 goluri înscrise iar în Sezonul

competiţional 2013-2014 o valoare a mediei de 46. Acţiunile tactice individuale

selecţionate spre a fi înregistrate au fost: demarcajul, depăşirea şi pătrunderea.

Valoarea t-ului calculate este 6,509, la un prag de semnificaţie de p<0,05, ceea

ce ne determină să afirmăm că se respinge ipoteza nulă şi se acceptă ipoteza de lucru,

existând diferenţe semnificative între cele două testări. (Tabelul nr. 22)

- 75 -

Tabelul 22. Valorile indicatorilor statistici ai acţiunilor tactice individuale

înregistrate de jucătorii de semicerc, pe durata activităţii experimentale de bază

(echipa Steaua Bucureşti)

Media golurilor înscrise din acţiunilor tactice individuale de atac

N=3/acţiuni tactice individuale (demarcaj, depăşire, pătrundere)

Media golurilor

înscrise /iniţial

Media golurilor

înscrise/ final

t

p X i ± Si ±mi X f ± Sf ± mf

33

3

1,734

46

1,732

1

6,509 <0,05

Rezultatele obţinute în urma interpretării datelor înregistrate de către jucătorii

de semicerc ai echipei Potaissa Turda, sunt arătate în tabelul nr. 23. Evoluţia

performanţială a comportamentului tactic individual, se află pe o pantă ascendentă,

aceşti jucători obţinând o medie de 27,33, în cazul testării iniţiale şi o valoare a

mediei de 36,33, în cazul testării finale. Pentru a arăta dacă există diferenţe între cele

două testări, am utilizat testul Student, t-ul calculat are o valoare de 3,937, la un preg

de semnificaţie p<0,05, fapt ce demonstrează că există diferenţe semnificative între

cele două testări.

Tabelul 23. Valorile indicatorilor statistici ai acţiunilor tactice individuale

înregistrate de jucătorii de semicerc, pe durata activităţii experimentale de bază

(echipa Potaissa Turda)

Media golurilor înscrise din acţiunilor tactice individuale de atac

N=3/acţiuni tactice individuale (demarcaj, depăşire, pătrundere)

Media golurilor înscrise

/iniţial

Media golurilor înscrise/ final

t

p

X i ± Si ±mi X f ± Sf ± mf

27,33

3,214

1,857

36,33

2,309

1,334

3,937

<0,05

Tabelul nr. 24 prezintă rezultatele obţinute de către jucătorii extremă stângă,

extremă dreaptă şi pivot ai echipei C.S.M. Bucureşti, în cadrul celor două sezoane

competiţionale analizate, în ceea ce privesc golurile înscrise în urma utilizării

acţiunilor tactice individuale de atac. Putem observa faptul că, în Sezonul

Competiţional 2011-2012, jucătorii de semicerc ai echipei C.S.M. Bucureşti au

înregistrat o valoare a mediei de 23,66, iar în Sezonul Competiţional 2013-2014 o

valoare de 33,33, observându-se o îmbunătăţire în ceea ce privesc golurile marcate

- 76 -

din acţiuni tactice individuale. T-ul calculat are o valoare de 4,23 la un prag de

semnificaţie p<0,05, ceea ce arată că există diferenţe semnificative între cele două

testări, putem afirma că se respinge ipoteza nulă şi se acceptă ipoteza de lucru.

Tabelul 24. Valorile indicatorilor statistici ai acţiunilor tactice individuale

înregistrate de jucătorii de semicerc, pe durata activităţii experimentale de bază

(echipa C.S.M. Bucureşti)

Media golurilor înscrise din acţiunilor tactice individuale de atac

N=3/acţiuni tactice individuale (demarcaj, depăşire, pătrundere)

Media golurilor

înscrise /iniţial

Media golurilor

înscrise/ final

t

p

X i ± Si ±mi X f ± Sf ± mf

23,66

2,309

1,334

33,33

3,214

1,857

4,230 <0,05

Figura 17. Reprezentarea grafică a mediei golurilor înscrise de jucătorii de

semicerc ai celor trei echipe supuse cercetării, în urma utilizării acţiunilor tactice

individuale ofensive

Evoluţia jucătorilori echipelor Steaua Bucureşti, Potaissa Turda şi C.S.M.

Bucureşti în Sezonul competiţional 2011-2012 şi Sezonul competiţional 2013-2014,

privind golurile înscrise utilizând acţiuni tactice colective de atac, este prezentată în

tabelul nr. 25, figura nr. 18. Acţiunile tactice colective analizate au fost: pase în doi şi

trei jucători, pasarea mingii în pătrundere succesivă, încrucişarea simplă/învăluirea,

blocaj-plecare din blocaj, circulaţia de jucători, combinaţii tactice de bază în atac -

finalizate prin gol.

Observând datele înregistrate, putem afirma faptul că jucătorii de semicerc ai

celor trei echipe supuse cercetării, şi-au îmbunătăţit performanţele la capitolul goluri

- 77 -

înscrise din acţiuni tactice colective. Astfel, jucătorii extreme şi pivoţi ai echipei

Steaua Bucureşti au înscris 24 goluri în urma acţiunii pase în doi şi trei jucători, în

cadrul testării iniţiale şi 35 goluri la testarea finală. În urma acţiunii de pasare în

pătrundere succesivă, aceşti jucători au marcat 30 goluri la testarea iniţială şi 38

goluri în cazul testării finale. Cele mai utilizate acţiuni colective, în cazul echipei

Steaua Bucureşti, au fost circulaţia de jucători şi combinaţiile tactice de bază în atac,

sportivii înscriind în urma efectuării acestor acţiuni 53 goluri la testarea iniţială şi 77

goluri la testarea finală.

Tabelul 25. Rezultatele jucătorilori echipelor Steaua Bucureşti, Potaissa Turda şi

C.S.M. Bucureşti în Sezoanele competiţionale 2011-2012 şi 2013-2014, privind

golurile înscrise utilizând acţiuni tactice colective de atac

Acţiuni

tactice

colective

de atac

Goluri înscrise de jucătorii de semicerc din acţiuni colective

Pase în

doi şi trei

jucători

Pasare în

pătrundere

succesivă

Încrucişarea

simplă/

Învăluirea

Blocaj-

plecare

din

blocaj

Circulaţi

a de

jucători

Combinaţii

tactice de

bază în atac

Ti. Tf. Ti. Tf. Ti. Tf. Ti. Tf. Ti. Tf. Ti. Tf.

Steaua

Bucureşti 24 35 30 38 22 35 6 15 24 39 29 38

Potaissa

Turda 28 30 27 38 20 27 7 8 24 33 22 38

C.S.M.

Bucureşti 17 23 27 38 20 29 9 11 21 31 22 37

Din datele prezentate, tabelul nr. 25, figura 18, se poate observa faptul că

jucătorii de semicerc ai echipei Potaissa Turda şi-au îmbunătăţit evoluţia tactică,

aceştia înscriind 28 goluri în urma acţiunii pase în doi şi trei jucători, în cadrul

testării iniţiale şi 30 goluri la testarea finală. În cazul acţiunii pasare în pătrundere

succesivă, aceşti jucători au marcat 27 goluri la testarea iniţială şi 38 goluri la

testarea finală. Acţiunile colective cele mai utilizate de jucătorii echipei Potaissa

Turda au fost, circulaţia de jucători şi combinaţii tactice de bază în atac, sportivii

înscriind în urma acestor acţiuni 48 goluri la testarea iniţială şi 71 goluri la testarea

finală.

În ceea ce priveşte evoluţia jucătorilor de semicerc ai echipei C.S.M.

Bucureşti, aceştia au înscris 17 goluri la testarea iniţială şi 23 goluri la testarea finală

Legendă:

Ti – Testare iniţială - Sezonul competiţional 2011-2012

Tf – Testare finală - Sezonul competiţional 2013-2014

- 78 -

în urma acţiunii tactice colective pase în doi şi trei jucători. În cazul golurilor marcate

după realizarea acţiunii încrucişare simplă/învăluire, jucătorii au marcat 20 goluri -

testarea iniţială şi 29 goluri - testarea finală.

Acţiunile cel mai des întâlnite în cazul acestei echipe au fost circulaţia de

jucători şi combinaţiile tactice de bază, jucătorii înscriind 43 goluri în Sezonul

competiţional 2011-2012 şi 68 goluri în Sezonul competiţional 2013-2014.

Figura 18. Reprezentarea grafică a evoluţiei performanţiale pentru jucătorii de

semicerc ai echipelor supuse cercetării, în ceea ce privesc golurile înscrise din

acţiunile tactice colective de atac

Evoluţia jucătorilori echipelor Steaua Bucureşti, Potaissa Turda şi C.S.M.

Bucureşti în Sezonul competiţional 2011-2012 şi Sezonul competiţional 2013-2014,

privind golurile înscrise în cele 4 faze de atac, sunt prezentate în tabelul nr. 26, figura

nr. 19.

În Sezoanele competiţionale 2011-2012 şi 2013-2014, jucătorii de semicerc ai

echipei Steaua Bucureşti au obţinut următoarele rezultate, în urma derulării fazelor

de joc ofensive: contraatacul (faza I) 59 goluri – testarea iniţială, 89 goluri - testarea

finală; contraatacul susţinut 25 goluri – testarea iniţială, 52 goluri testarea finală;

organizarea atacului 53 goluri – testarea iniţială, 70 goluri – testarea finală; jocul în

sistem 97 goluri – testarea iniţială, 128 goluri – testarea finală.

Jucătorii extreme şi pivoţi ai echipei Potaissa Turda au înregistrat următoarele

date, în urma efectuării fazelor de joc în atac: contraatacul 70 goluri – testarea

iniţială, 65 goluri - testarea finală; contraatacul susţinut 20 goluri – testarea iniţială,

38 goluri testarea finală; organizarea atacului 31 goluri – testarea iniţială, 64 goluri –

testarea finală; jocul în sistem 87 goluri – testarea iniţială, 116 goluri – testarea

finală.

- 79 -

Tabelul 26. Rezultatele jucătorilori echipelor Steaua Bucureşti, Potaissa Turda şi

C.S.M. Bucureşti pe durata activităţii experimentale, privind golurile înscrise în

fazele ofensive

Fazele jocului

ofensiv/Echipe

Goluri înscrise de jucătorii de semicerc în cele patru faze ale

atacului

Contraatac Contraatac

susţinut

Organizarea

atacului

Jocul în

sistem

Ti. Tf. Ti. Tf. Ti. Tf. Ti. Tf.

Steaua Bucureşti 59 89 25 52 53 70 97 128

Potaissa Turda 70 65 20 38 31 64 87 116

C.S.M. Bucureşti 50 59 19 36 28 57 90 117

Rezultatele jucătorilor extreme şi pivoţi ai echipei C.S.M. Bucureşti, în urma

derulării fazelor de joc în atac, au fost următoarele: contraatacul 50 goluri - testarea

iniţială, 59 goluri - testarea finală; contraatacul susţinut 19 goluri - testarea iniţială,

36 goluri - testarea finală; organizarea atacului 28 goluri - testarea iniţială, 57 goluri

- testarea finală; jocul în sistem 90 goluri - testarea iniţială, 117 goluri - testarea

finală.

Figura 19. Evoluţia performanţială a jucătorilor de semicerc ai echipelor supuse

demersului ştiinţific, în ceea ce privesc golurile înscrise în cele patru faze ofensive

Legendă:

Ti – Testare iniţială - Sezonul competiţional 2011-2012

Tf – Testare finală - Sezonul competiţional 2013-2014

- 80 -

În cazul tuturor celor trei echipe, cele mai multe goluri înscrise de către

jucătorii de semicerc, au fost realizate utilizând fazele III şi IV ale atacului şi anume

organizarea atacului şi jocul în sistem.

Figura 20. Dinamica evoluţiei celor trei echipe supuse cercetării în cele două Ediții

de campionat, privind locul ocupat în clasament

În urma utilizării modelelor de programe de pregătire fizică şi tehnico-tactică,

două din cele trei echipe au obţinut o clasare mai bună în cadrul competiţiei Liga

Naţională a României. (Figura nr. 20). În cadrul Sezonului competiţional 2011-2012,

echipele Steaua Bucureşti şi Potaissa Turda s-au aflat pe locul 8, respectiv locul 14 în

clasamentul general, la finalul sezonului, echipa Steaua Bucureşti ajungând în

Divizia A, din cauza slabei clasări în cadrul acestui sezon. Sezonul competitional

2013-2014 le aduce pe cele două echipe pe locul 2 - Potaissa Turda şi locul 8 -

Steaua Bucureşti, revenită în cadrul acestui sezon din Divizia A. Echipa de handbal

masculin C.S.M. Bucureşti a crescut o poziţie în cazul testării finale – locul 11,

această echipă clasându-se pe locul 10 în cadrul testării iniţiale. Nu se observă

îmbunătăţiri ale locului ocupat de această echipă.

CAPITOLUL X

CONCLUZII ŞI PROPUNERI

Demersul nostru ştiinţific, care cuprinde informaţii teoretico-metodice

dezvoltate în cercetarea noastră, ne-a condus la o serie de concluzii şi propuneri, care

sunt organizate şi prezentate în funcţie de ordinea de realizare a investigaţiilor

ştiinţifice. Vom prezenta atât concluzii teoretice, de ordin general, rezultate ale

analizelor efectuate, cât şi concluzii aplicative, de tip specific, care au în vedere

ipotezele de lucru pe care şi-a propus să le evalueze prezenta lucrare.

- 81 -

Concluzii teoretice

Originalitatea teoretică a lucrării reiese din faptul că ea pune în evidenţă

metodele şi mijloacele de pregătire pentru jucătorii de semicerc în cadrul jocului în

atac – un compartiment important, în care întâlnim o diversitate de procedee tehnice

şi acţiuni tactice individuale şi colective, precum şi mijloace specifice de instruire.

Eficienţa întregii echipe este un aspect important în realizarea victoriei finale.

Această cercetare cumulează o cantitate însemnată de date în ceea ce priveşte

utilizarea unor modele de programe de pregătire fizică şi tehnico-tactică create pentru

valorificarea evoluţiei jucătorilor extreme şi pivoţi.

Demersul ştiinţific aduce o serie de elemente de actualitate şi originalitate

privind pregătirea fizică, tehnică şi tactic a jucătorilor de semicerc şi întărirea

relaţiilor de colaborare şi cooperare între cele două linii de atac. Această cercetare

experimentală îşi propune eficientizarea evoluţiei jucătorilor care ocupă posturile de

extreme şi pivoţi în cadrul unei echipe de handbal masculin, posturi de joc mai puţin

vizate în procesul de pregătire şi nevalorificate la potenţial maxim în angrenajul unei

echipe. Îmbunătăţirea relaţiilor pe cupluri de jucători, a fost realizată prin accentuarea

necesităţii folosirii de combinaţii tactice şi acţiuni tactice colective de atac.

În ceea ce priveşte handbalul masculin, echipa reprezentativă a României nu se

ridică la nivelul celei din urmă cu 50 ani iar prin acest studiu se încearcă schimbarea

concepţiei de joc şi optimizarea procesului de pregătire al sportivilor, prin

îmbunătăţirea performanţelor motrice şi tenhico-tactice, dar şi prin eficientizarea

jocului în atac al jucătorilor extreme şi pivoţi.

Concluzii metodologice

Demersul metodologic pe care l-am construit în cercetarea noastră, a pornit de

la ideea realizării în timp, prin mijloace de instruire, o egalizare a valorii handbalului

românesc, cu cel prezent la echipelor de club care activează în competiţiile

internaţionale - Liga Campionilor, Cupa EHF, Cupa Cupelor, Cupa Challenge -

printr-o implicare mai mare a jucătorilor de semicerc în cele patru faze ofensive ale

jocului de handbal şi prin îmbunătăţirea colaborării şi cooperării jucătorilor celor

două linii de atac.

Sistemele de acţionare pe care le-am introdus în programele de pregătire fizică

şi tehnico-tactică, au fost structurate astfel: pentru pregătirea fizică a jucătorilor,

sistemele de acţionare au fost selecţionate în funcţie de calităţile motrice necesare

sportivilor, în vederea maximizării performanţelor motrice. Pentru pregătirea

tehnico-tactică, am folosit mijloace pentru perfecţionarea celor patru faze ale jocului

ofensiv, care cuprind atât acţiuni tactice individuale cât şi acţiuni colective şi

combinaţii de joc. Programele de pregătire propuse, au ca scop creşterea gradului de

participare în joc a jucătorilor de semicerc, creşterea responsabilităţii în soluţionarea

situaţiilor de joc neprevăzute, perfecţionarea contraatacului prin creşterea rapidităţii

- 82 -

de derulare a fazei de joc, ameliorarea performanţelor motrice şi conştientizarea

abilităţilor individuale dar şi îmbunătăţirea relaţiile de colaborare dintre jucători.

Programul de pregătire fizică este structurat pe următoarele componente:

calităţi motrice, mijloace de acţionare, descrierea grafică a exerciţiilor. Sistemele de

acţionare pentru dezvoltarea calităţilor motrice sunt împărţite şi codate în patru

categorii, astfel: viteza (V1-V20), rezistenţa în regim de viteză şi îndemânare (R1-R15),

îndemânarea (Î1-Î7), forţa - membrelor inferioare (F1- F21), forţa - membrelor

superioare (F22-F47).

Programul de pregătire tehnico-tactică este structurat pe următoarele

componente: faze de atac, sisteme de acţionare, descrierea grafică a exerciţiilor,

conţinutul tehnico-tactic şi clasificarea fazelor de atac. Acest program conţine

sisteme de acţionare care au fost împărţite pe următoarele faze de atac: contraatac -

direct cu un vârf (C1 - C26) - direct cu două vârfuri (CD1- CD19) - cu intermediar (CI1

- CI23), contraatac susţinut (CS1 - CS17), organizarea atacului (OA1 - OA6), jocul în

sistem (JS1 - JS55).

Concluzii specifice cercetării experimentale

În urma studiului efectuat asupra performanţelor motrice ale jucătorilor de

semicerc, putem afirma următoarele:

- La toate cele 5 probe de control, atât la susţinerea testărilor iniţiale cât şi la

cele finale, jucătorii care activează pe posturile de extreme şi pivot, jucători

componenţi ai echipelor Steaua Bucureşti, Potaissa Turda şi C.S.M. Bucureşti,

au îndeplinit normele minime obligatorii de participare în competiţia Liga

Naţională a României. Aceste norme obligatorii sunt prevăzute pentru 3 din

cele 5 probe de control, şi anume: Testul Cooper - 2600 m., decasalt - 23 m.,

aruncarea mingii de handbal - 40 m.

- Observând mediile punctelor cumulate de către jucătorii supuşi

cercetării/proba de control, realizate la cele două momente de verificare

planifícate (iniţial/final), se constată că valorile exprimate cifric sunt mai mari

la a doua secvenţă de evaluare, care s-a derulat după implementarea în

procesul de antrenament sportiv a modelelor proprii de programe de pregătire

fizică şi tehnico-tactică;

- Performanţele obţinute la testarea finală au crescut semnificativ, probele de

control care au avut evoluţii spectaculoase, au fost: 3x50m., Testul Cooper,

decasaltul şi aruncarea mingii de handbal.

- Referitor la parametrii performanţei înregistraţi pentru proba de 5x30m.,

reţinem următoarele constatări:

- analizând datele obţinute în cadrul probei de control 5x30m., constatăm că

jucătorii de semicerc au obţinut rezultate mai bune la testările finale, valorile

“t-urilor” calculate sunt superioare celor obţinute la testările iniţiale, din

tabelul lui Fischer, aceste valori se încadrează la p< 0,01 şi p<0,05 în cazul

- 83 -

tuturor celor 27 sportivi supuşi cercetării, se acceptă ipoteza cercetării, între

cele două momente ale testării există o diferenţă reală.

- a crescut rapiditatea în realizarea acestei probe de control şi a scăzut

semnificativ timpul de execuţie, creşterea performanţei fiind semnificativ mai

pronunţată pentru jucătorii de pe postul de extremă stânga ai celor 3 echipe

cercetate;

- în cadrul testării iniţiale - august 2012, media punctajelor obţinute de jucătorii

de semicerc ai echipelor de handbal masculin Steaua Bucureşti, Potaissa Turda

şi C.S.M. Bucureşti, sunt mai mici decât valorile obţinute la testarea finală -

august 2013, aceste valori crescând semnificativ, situându-se în intervalul

64,33 - 93,33. Coeficientul de variabilitate s-a îmbunătăţit semnificativ, iar

gradul de omogenitate a trecut de la omogenitate relativă la omogenitate mare

pentru majoritatea probelor de control.

- Referitor la performanţele înregistrate pentru proba dribling printre jaloane,

pot fi făcute următoarele observaţii:

- a crescut rapiditatea în realizarea sarcinii pentru toate cele 3 posturi

investigate, creşterea performanţei fiind semnificativ mai pronunţată pentru

jucătorii care activează pe postul de extrema dreapta;

- a scăzut numărul de erori în realizarea procedeului tehnic de dribling multiplu

şi timpul total de execuţie, această evoluţie fiind semnificativ mai bună la

testarea finală;

- media valorilor punctajelor obţinute la testarea iniţială - 60,37 este mai mică

decât cea înregistrată la testarea finală, - 75,07.

- Referitor la evaluarea rezistenţei jucătorilor de semicerc, am optat pentru

proba Testul Cooper, în urma căreia creşterea performanţei a fost semnificativ

mai pronunţată în cazul testarii finale, diferenţa dintre cele două testari fiind

prezentată prin calcularea t-ului, care a obţinut o valoare de 7,821, la un prag

de semnificaţie p<0,01.

- s-a îmbunătăţit coeficientul de variabilitate de la 10,83% şi omogenitate

relativă în cazul testării iniţiale, la 5,98% şi omogenitate mare la testarea

finală;

- În ceea ce priveşte parametrii performanţei înregistraţi pentru proba de

evaluare a forţei membrelor inferioare - decasalt, pot fi făcute următoarele

observaţii:

- a crescut valoarea punctajelor obţinute, acestea fiind la testarea iniţială

cuprinse în intervalul 39 - 71 şi între 51 – 100 la testarea finală;

- diferenţa dintre cele două testari a fost evidenţiată prin calcularea t-ului, care a

obţinut o valoare de 6,151 la un prag de semnificaţie p<0,01.

- În ceea ce priveşte parametrii performanţei înregistraţi pentru proba aruncarea

mingii de handbal, pot fi făcute următoarele observaţii:

- 84 -

- a crescut valoarea mediei punctajelor obţinute de către sportivi, aceasta fiind la

testarea iniţială de 61,51 şi 72,74 la testarea finală;

- diferenţa dintre cele două testari a fost evidenţiată prin calcularea t-ului, care a

obţinut o valoare de 5,033 la un prag de semnificaţie p<0,01.

- toate valorile t-urilor calculate sunt mai mari decât valoarea tabelara a “t-

urilor” pentru n=9, n=27 şi p<0,001. Se poate afirma că, diferenţele

performanţelor motrice dintre cele două momente de verificare sunt

semnificative în proporţie de 99%. Evoluţia motrică a sportivilor s-a ameliorat,

fapt datorat modului de proiectare a demersului didactic, pentru jucătorii care

activează pe posturile de extreme şi pivoţi, prin utilizarea modelul propriu de

programe de instruire pentru pregătirea fizică şi tehnico-tactică a jucătorilor de

semicerc.

Conform celor menţionate, putem afirma că, se confirmă ipoteza de lucru 1.1.,

potrivit căreia: „sistemele de acţionare selecţionate şi adaptate particularităţilor

individuale ale jucătorilor în vederea optimizării procesului de pregătire fizică a

jucătorilor de semicerc, precum şi aplicarea unui program de pregătire fizică în

procesul de antrenament sportiv, determină îmbunătăţirea performanţelor motrice

ale jucătorilor”.

Referitor la rezultatele obţinute de jucătorii de semicerc, în cazul parametrilor

de atac înregistraţi, reţinem următoarele constatări:

- în cadrul testării iniţiale – Sezonul competiţional 2011-2012, media

obţinută de jucătorii de semicerc ai echipei de handbal masculin Steaua

Bucureşti, sunt mai mici decât valorile obţinute la testarea finală – Sezonul

competiţional 2013 - 2014, aceste valori crescând semnificativ, jucătorii de pe

postul de extremă stângă obţinând la testarea iniţială 3,576, iar la testarea

finală 6,727. Jucătorii de pe postul de extremă stângă au înregistrat de

asemenea o creştere semnificativă a mediei, aceştia având la testarea iniţială o

medie de 3,84 şi 5,727 la testarea finală. Pivoţii echipei au crescut de la

valoarea mediei de 3,115 la 5,045.

- analizând datele obţinute în cadrul celor 5 parametrii de joc, constatăm că

jucătorii de pe posturile de semicerc ai echipei Steaua Bucureşti au obţinut

rezultate mai bune la testările finale, valorile “t-urilor” calculate sunt

superioare celor obţinute la testările iniţiale, din tabelul lui Fischer, aceste

valori se încadrează la p< 0,01 şi p<0,05, în cazul tuturor celor 9 sportivi

supuşi cercetării, se acceptă ipoteza cercetării, între cele două momente ale

testării există o diferenţă reală.

- în cazul jucătorilor de semicerc ai echipei Potaissa Turda, aceştia au

obţinut o valoare a mediei cuprinsă în intervalul 2,423 – 3,038 la testarea

iniţială şi între 4,090 şi 4,818 la testarea finală.

- 85 -

- analizând datele obţinute în cadrul celor 5 parametrii de joc, constatăm că

jucătorii de pe posturile de extreme şi pivoţi ai echipei Potaissa Turda au

obţinut rezultate mai bune la testările finale, valorile “t-urilor” calculate fiind

cuprinse între 3,087 - 4,258, aceste valori se încadrează la p< 0,01 şi p<0,05 în

cazul tuturor celor 9 sportivi supuşi cercetării, se acceptă ipoteza cercetării,

între cele două momente ale testării există o diferenţă reală.

- în cadrul testării iniţiale, realizată în Sezonul competiţional 2011-2012,

media obţinută de jucătorii de semicerc ai echipei de handbal masculin C.S.M.

Bucureşti, este cuprinsă în intervalul 2,615 – 2,923 , iar în cadrul testării finale

efectuată în Sezonul competiţional 2013-2014, media este cuprinsă între 3,863

şi 4,636.

- analizând datele obţinute în cadrul celor 5 parametrii de joc, constatăm că

jucătorii de pe posturile de semicerc ai echipei C.S.M. Bucureşti au obţinut

rezultate mai bune la testările finale. Valorile “t-urilor” calculate sunt

superioare celor obţinute la testările iniţiale, în cazul jucătorilor de pe posturile

de extremă dreaptă şi pivot, aceste valori se situează la p< 0,01, dar în cazul

jucătorilor care activează pe postul de extremă stângă nu apar modificări

semnificative între rezultate, obţinând valoarea t-ului de 2,38, la un prag de

semnificaţie p>0,05.

Rezultatele obţinute în urma prelucrării statistice a datelor înregistrate de către

jucătorii supuşi cercetării privind cei cinci parametrii de atac analizaţi sunt

semnificative, fapt ce determină acceptarea ipotezei specifice de lucru 1.2.

În urma studiului efectuat asupra golurilor înscrise în urma utilizării acţiunilor

tactice individuale şi colective de atac, putem afirma următoarele:

- în ceea ce priveşte acţiunile individuale, în cadrul testării iniţiale – Sezonul

competiţional 2011-2012, media obţinută de jucătorii de semicerc ai echipei de

handbal masculin Steaua Bucureşti, este mai mică decât valoarea obţinută la

testarea finală – Sezonul competiţional 2013 - 2014, această valoare crescând

semnificativ, jucătorii de pe postul de extremă stângă înregistrând la testarea

iniţială o valoare a mediei 33, iar la testarea finală 46.

- analizând datele obţinute în cazul celor trei acţiuni tactice individuale de atac,

constatăm că jucătorii de semicerc ai echipei Steaua Bucureşti au obţinut

rezultate mai bune la testările finale, valoarea “t-ului” calculat se încadrează la

p< 0,05, se acceptă ipoteza cercetării, între cele două momente ale testării

există o diferenţă reală.

- în cazul jucătorilor de semicerc ai echipei Potaissa Turda, aceştia au obţinut o

valoare a mediei de 27,33 la testarea iniţială şi 36,33 la testarea finală.

- analizând datele obţinute în cadrul celor trei acţiuni individuale de joc,

constatăm că jucătorii de pe posturile de extreme şi pivoţi ai echipei Potaissa

- 86 -

Turda au obţinut rezultate mai bune la testările finale, valoarea “t-ului”

calculat fiind de 3,937, această valoare se încadrează la p<0,05.

- în cadrul testării iniţiale, realizată în Sezonul competiţional 2011-2012, media

obţinută de jucătorii de semicerc ai echipei de handbal masculin C.S.M.

Bucureşti este de 23,66, iar în cadrul testării finale, efectuată în Sezonul

competiţional 2013-2014, media este 33,33.

- analizând datele obţinute, constatăm că jucătorii de pe posturile de semicerc ai

echipei C.S.M. Bucureşti au obţinut rezultate mai bune la testarea finală,

valoarea “t-ului” se situează la p< 0,05, apar diferenţe semnificative între cele

două testări.

- în ceea ce priveşte acţiunile tactice colective, a crescut numărul de goluri

înscrise de către jucătorii de semicerc ai echipelor supuse cercetării în cadrul

testării finale, creşterea performanţei fiind semnificativ mai pronunţată în cazul

acţiunilor tactice circulaţia de jucători şi combinaţii tactice de bază în atac,

sportivii celor trei echipe înscriind un total de 103 goluri la testarea iniţială şi

123 goluri în cadrul testării finale;

- în cadrul testării iniţiale – Sezonul competiţional 2011-2012, numărul golurilor

marcate de jucătorii de semicerc ai echipelor de handbal masculin Steaua

Bucureşti, Potaissa Turda şi C.S.M. Bucureşti, în urma efectuării acţiunilor

colective pase în doi şi trei jucători, pasare în pătrundere succesivă, încrucişare

simplă/învăluire, sunt mai mici decât valorile obţinute la testarea finală –

Sezonul competiţional 2013-2014, aceste valori crescând semnificativ,

situându-se în intervalul de 23 – 38.

În urma celor menţionate, putem afirma faptul că se confirmă ipoteza de

lucru 1.3. potrivit căreia: “ Includerea în programul de pregătire tehnico-

tactică, a unor mijloace de acţionare bazate pe relaţionarea dintre jucătorii

celor două linii de atac, în rezolvarea situaţiilor de joc, determină

îmbunătăţirea valorilor eficienţei dar şi o ameliorare a colaborării dintre

aceştia.”

În urma studiului efectuat asupra golurilor înscrise în urma derulării

fazelor de atac, putem afirma următoarele:

- în ceea ce priveşte golurile înscrise în cele patru faze ofensive, în cadrul

testării iniţiale – Sezonul competiţional 2011-2012, numărul golurilor înscrise

de jucătorii de semicerc ai echipei de handbal masculin Steaua Bucureşti este

mai mică decât valoarea obţinută la testarea finală – Sezonul competiţional

2013 - 2014, această valoare crescând semnificativ astfel: în faza de contraatac

sportivii au marcat 59 goluri la testarea iniţială şi 89 goluri în cadrul testării

finale; în faza de contraatac susţinut jucătorii au înscris 25 goluri la testarea

iniţială şi 52 goluri la testarea finală; în faza de organizarea atacului au înscris

53 goluri la testarea iniţială şi 70 goluri la testarea finală; în faza de joc în

- 87 -

sistem, sportivii au marcat 97 goluri la testarea iniţială şi 128 goluri în cadul

testării finale.

- analizând datele obţinute în cadrul celor patru faze de atac, constatăm că

jucătorii de semicerc ai echipei Potaissa Turda au obţinut rezultate mai bune la

testările finale, valoarea cea mai mare observându-se la numărul de goluri

marcate în faza a IV-a a atacului, jucătorii extreme şi pivoţi înscriind 87 goluri

la testarea iniţială şi 116 goluri la testarea finală. În cazul contraatacului,

sportivii acestor echipe au obţinut mai puţine goluri la testarea finală, motivul

fiind acela că s-a insistat mai mult, în cadrul pregătirii pe îmbunătăţirea

atacului poziţional, a relaţiile de joc şi creşterea eficienţei combinaţiilor tactice

ofensive.

- în cadrul testării iniţiale – Sezonul competiţional 2011-2012, numărul

golurilor marcate de jucătorii de semicerc ai echipei de handbal masculin

C.S.M. Bucureşti, în cadrul fazei I a atacului, a fost de 50 goluri comparativ cu

59 goluri marcate în Sezonul competiţional 2013-2014. Cel mai mare număr

de goluri s-a realizat în cadrul jocului în sistem, unde sportivii au înscris 117

goluri în Sezonul competiţional 2013-2014, fapt ce arată o îmbunătăţire a

colaborării între jucătorii echipei, aceştia ulilizând mai des acţiunile tactice

colective de atac, în vederea creării situaţiilor de gol.

Ca o concluzie generală, se poate afirma că, prin confirmarea cele trei

subipoteze (1.1; 1.2; 1.3), se demonstrează eficienţa - raportată la scopul cercetării -

utilizării sistemelor de acţionare cuprinse în programele de pregătire fizică şi tehnico-

tactică, elaborate şi implementate la nivelul echipelor de handbal masculin din

campionatul românesc - nivelul seniori.

În acord cu cele prezentate, se acceptă ipoteza principală a cercetării, conform

căreia: Ameliorarea performanţelor motrice, îmbunătăţirea comportamentului

tehnico-tactic şi a relaţiilor de colaborare şi cooperare între cele două linii de atac,

se poate realiza prin utilizarea sistematică a unor mijloace de acţionare, care

vizează pregătirea fizică şi tehnico-tactică a jucătorii de semicerc.

Propuneri metodologice

Conform celor prezentate în capitolele anterioare, prin lucrarea de faţă am

contribuit la elaborarea unor modele de programe de pregătire fizică şi tehnico-

tactică, care conţin mijloace de acţionare pentru educarea/dezvoltarea calităţilor

motrice şi pentru consolidarea/perfecţionarea tehnicii şi tacticii de joc a sportivilor de

semierc.

1. Importanţa experimentului este dată de faptul că, rezultatele obţinute

demonstrează o alegere bună a sistemelor de acţionare folosite la nivel de seniori şi

aceste mijloace se pot utiliza în cadrul altor echipe de handbal masculin.

- 88 -

2. Recomandăm ca modelele de programe de pregătire fizică şi tehnico-tactică să

fie folosite constant şi în timp, pe durate mai mari, pentru creşterea valorii jucătorilor

extreme şi pivoţi, oferindu-ne ceea ce ne dorim de la ei: precizie în efectuarea

aruncărilor la poartă, viteză de reacţie, de execuţie, deplasare şi coordonare în

realizarea tuturor acţiunilor tehnico-tactice specifice jocului de handbal şi o mai bună

colaborare între jucătorii celor două linii de atac.

3. Nivelul limitat, în ceea ce priveşte contribuţia în joc a jucătorilor de semicerc,

trebuie corectat şi ameliorat prin insistarea în pregătire pe acţiuni tactice colective de

atac, acţiuni care să implice şi finalizarea prin aruncări de la distanţă, a jucătorilor de

semicerc, dar şi pe fazele de atac - contraatac şi contraatac susţinut.

4. Implementarea modelelor de programe de pregătire fizică şi tehnico-tactică a

jucătorilor de pe posturile de extreme şi pivot în antrenament, a vizat ridicarea

gradului de tehnicitate în execuţia procedeelor tehnice şi realizarea acţiunilor

tehnico-tactice, dar şi o implicare mai mare a jucătorilor de semicerc în jocul ofensiv.

BIBLIOGRAFIE

1. Abrantes, C.I., Nunes, M.I., Maçãs, V.M., Leite, N.M., Sampaio, J.E., (2012).

Effects of the number of players and game type constraints on heart rate, rating of

perceived exertion, and technical actions of small-sided soccer games. Journal of

Strength and Conditioning Research. 26, pp. 976-981.

2. Acsinte, A., Alexandru, E., (2007). Physical condition in high performance

team handball. Vienna/Austria - Publisher, EHF web Periodical.

3. Allison, S., Thorpe, R., (1997). A comparison of the effectiveness of two

approaches to teaching games within physical education. A skill approach versus a

game for understanding approach. British Journal of Physical Education, 28(3), pp.

17–21.

4. Apitzs, E., Liu, W.H., (1997). Correlation between field dependance-

independance and handball shooting by Swedish national male players. Journal of

Perceptual and Motor Skills, 84, pp. 1395-1398.

5. Ardelean, T., (1982). Particularităţile dezvoltării calităţilor motrice. Editura

I.E.F.S. Bucureşti, p. 186.

6. Apostol, I., (1998). Ergofiziologie. Editura Universităţii ,,Al. I. Cuza’’. Iaşi, p.

48.

7. Araújo, D., Davids, K., Hristovski, R., (2006). The ecological dynamics of

decision making in sport. Psychol. Sport Exer.;7, pp. 653–676.

8. Aroso, J., Rebelo, A.N., Gomes-Pereira, J., (2004). Physiological impact of

selected game-related exercises. Journal of Sports Sciences. 22, pp. 521-566.

9. Balint, E. (2004). Instruirea în jocul de handbal. Conţinut Tehnic. Editura

Universităţii Transilvania, Braşov, p. 5, pp 33-39.

- 89 -

10. Balint, E. (2005). Instruirea în jocul de handbal. Conţinut Tactic. Editura

Universităţii Transilvania, Braşov, p. 5

11. Balint, E., Curiţianu, I., (2012). The Importance Of Anticipation In Increasing

The Defense Efficiency In High Performance Handball. Bulletin of the Transilvania

University of Braşov, Series VIII: Art • Sport • Vol. 5 (54) No. 1, pp. 103-112.

12. Baroga, L., (1984). Educarea calităţilor fizice combinate. Editura Sport-

Turism, Bucureşti, p. 421.

13. Bernwick, U., Müller, E., (1995). Computergestützte Spielanalyse im

Spitzentennis. Leistungssport, 25 (3), pp. 11-14.

14. Bompa, T.O., (2002). Teoria şi metodologia antrenamentului. Periodizare.

Editura Ex Ponto, Bucureşti, p. 18.

15. Bompa, OT., (2003). Performanţă în jocurile sportive. Editura ExPonto SNA,

Bucureşti, p. 63.

16. Bompa, T.O., Michael, C., (2006). Periodizarea antrenamentului sportiv.

Muşăteşti: Tana, p.17.

17. Bonifazi, M., Bosco, C., Colli, R., Lodi, L., Lupo, C., Massai, L., (2001).

Glucocorticoid receptors in human peripheral blood mononuclear cells in relation to

explosive performance in elite handball players. Life Sciences. 69, pp. 961- 968.

18. Bota, I. (1984). Handbal - modele de joc si pregătire. Editura Sport-Turism,

Bucureşti, p. 18, p. 23, p. 41.

19. Cambel, K. (1985). An assessment of the movement requirements of elite team

handball athletes. Journal of Sports Medicine, 3, pp. 23-30.

20. Cercel, P., (1980). Handbal, exerciţii pentru fazele de joc. Editura Sport-

Turism, Bucureşti, pp. 44-49.

21. Cercel, P., (1983). Handbal. Antrenamentul echipelor masculine. Editura

Sport-Turism, Bucureşti, pp. 13 - 15, p. 44.

22. Chaouachi, A., Brughelli, M., Levin, G., Boudhina, N., Cronin, J., Chamari, K.

(2009). Anthropometric, physiological and performance characteristics of elite team-

handball players. Journal of Sports Sciences, 27(2), pp. 151-157.

23. Cherif, M., Gomri, D., Aouidet, A., Mohamed, S. (2011) . The Offensive

Efficiency of the High-Level Handball Players of the Front and the Rear Lines. Asian

Journal of Sports Medicine 2(4), pp. 241-248.

24. Christodoulidis, T., Karras, D., Kororos, P., Skoufas, D., Toganidis, T.,

Vareltzis, I., Zapartidis, I. (2009). Profile Of Young Female Handball Players By

Playing Position. Serbian Journal of Sports Sciences, 2, pp. 53-60.

25. Colibaba-Evuleţ, D., Bota, I., (1998). Jocuri sportive – teorie şi metodică.

Editura Aldin, Bucureşti, p. 78, p. 145-155, p.187.

26. Curiţianu, I., Neamţu M. (2014). Compared Study Concerning The Evolution

Of Left Wings, Right Wings And Pivots At Male Handball Teams H.C.M. Constanta

And F.C. Barcelona In “Champions League” 2011-2012”. 5th

World Conference on

- 90 -

Educational Sciences, University of Rome, Italy, Procedia - Social and Behavioral

Sciences 116, pp. 3859 – 3863.

27. DaSilva, C.D., Impellizzeri, F.M., Natali, A.J., De Lima, J.R.P., Bara-Filho,

M.G., Silami-Garçia, E., Marins, J.C.B., (2011). Exercise intensity and technical

demands of small-sided games in young Brazilian soccer players: effect of number

of players, maturation, and reliability. Journal of Strength and Conditioning

Research. 25, pp. 2746-2751.

28. Demeter, A., (1972). Fiziologia sporturilor. Editura Stadion, Bucureşti, p.351.

29. Delamarce, P., Gratas, A., Beillot, J., Dassonville, J., Rochcongar, P., Lessard,

Y. (1987). Extent of lactic anaerobic metabolism in handballers, Journal of Sports

Medicine, 8, pp. 55-59.

30. Delija, K., Šimenc, Z. (1994). Utjecaj nekih općih i situacijskih motoričkih

sposobnosti i znanja na uspjeh u rukometu. Kinesiology. 26, pp. 51-54.

31. Dellal, A., Hill-Haas, S., Lago-Penas, C., Chamari, K., (2011). Small-sided

games in soccer: amateur vs. professional players’ physiological responses,

physical, and technical activities. Journal of Strength and Conditioning Research. 25,

pp. 2371-2381.

32. Dragnea, A., (1996). Antrenamentul sportiv. Editura Didactică şi Pedagogică,

Bucureşti, p. 61, p. 352, p. 355.

33. Drăgan, I., ( 1978). Refacerea organismului după efort. Editura Sport-Turism,

Bucureşti, p. 37.

34. Drăgan, I. şi colab., (1994). Medicina sportivă aplicată. Editura Editis,

Bucureşti, pp. 516 -518.

35. Epuran, M.,(1992). Metodologia cercetării activităţilor corporale. A.N.E.F.S.,

Bucureşti, vol. I şi II, p. 317.

36. Epuran, M., Holdevici, I., Toniţa, F., (2008). Psihologia sportului de

performanţă. Teorie şi practică. Editura Fest, Bucureşti, p. 215.

37. Foretić, N., Rogulj, N., Trninic, M. (2010). The influence of situation efficiency

on the result of a handball match. Journal of Sport Science, 3 (2), pp. 45-51.

38. Foretic, N., Rogulj, N., Srhoj, V., Burger, A., Rakovic, K., (2011). Differences

in situation efficiency parameters between top men and women handball teams. EHF

Scientific Conference, Vienna, 18-19 November , pp. 243-247.

39. Fradet, L., Botcazou, M., Durocher, C., Cretual, A., Multon, F., Prioux, J.,

Delamarche P., (2004). Do handball throws always exhibit a proximal-to-distal

segment sequence? Journal of Sport Science 5, pp. 439-447.

40. Gabbett, T.J., Abernethy, B., Jenkins, D.G., (2012). Influence of field size on

the physiological and skill demands of small-sided games in junior and senior rugby

league players. Journal of Strength and Conditioning Research. 26, pp. 487-491.

41. Ghermanescu, I. K., (1983). Teoria şi metodica handbalului. Editura Didactică

şi pedagogică, Bucureşti, p. 164, p. 188.

- 91 -

42. Gorostiaga, E. M., Izquierdo, M., Iturralde, P., Ruesta, M., Ibanez, J., (1999).

Effects of heavy resistance training on maximal and explosive force production,

endurance and serum hormones in adolescent handball players. European Journal of

Applied Physiology and Occupational Physiology. 80, pp. 485 - 493.

43. Gorostiaga, EM., Granados, C., Ibáñez, J., Izquierdo, M., (2005). Differences

in physical fitness and throwing velocity among elite and amateur male handball

players. Journal of Sports Medicine. 26(3), pp. 225–232.

44. Gorostiaga, E. M., Granados, C., Ibanez, J., Gonzalez-Badillo, J. J., Izquierdo,

M., (2006). Effects of an entire season on physical fitness changes in elite male

handball players. Medicine and Science in Sports and Exercise. 38, pp. 357- 366.

45. Griffin, L.L., Oslin, J.L., Mitchell, S.A., (1995). An analysis of two

instructional approaches to teaching net games [Abstract]. Research Quarterly for

Exercise and Sport, 66(Suppl.), A-64.

46. Granados, C., Izquierdo, M., Ibáñez, J., Bonnabau, H., Gorostiaga, E. (2007).

Differences in physical fitness and throwing velocity among elite and amateur female

handball players. International Journal of Sports Medicine, 28, pp. 850-867.

47. Gruić, I., Vuleta, D., Milanović, D. (2006). Performance indicators of teams at

the 2003 men´s world handball championship in Portugal. Kinesiology, 38(2).

pp.164-175.

48. Gutierrez, A.O., Ruiz Gomez, J.L., Ramis, J., (2011) Claverusing DEA to

assess the efficiency of handball teams, EHF Scientific Conference, Vienna, 18-19

November, pp. 248-251.

49. Hantău, C. (2000). Handbal. Editura Alphina, Bucureşti, p.76, p. 136.

50. Harre, D., (1973). Teoria antrenamentului sportiv. Editura Stadion, Bucureşti,

p. 302.

51. Hasan, A., Rahaman, JA., Cable, NT., Reilly, T., (2007). Anthropometric

profile of elite male handball players in Asia. Biology Sport. 24(1). pp. 3–12.

52. Hianik, J., (2011). The team match performance indicators and their

evaluation in handball. EHF Scientific Conference, Vienna, 18-19 November. pp.

252-256.

53. Hill-Haas, S.V., Dawson, B., Impellizzeri, F.M., Coutts, A.J., (2011).

Physiology of small-sided games training in football: a systematic review. Sports

Medicine 41. pp. 199-220.

54. Impellizzeri, F.M., Marcora, S.M., Castagna, C., Reilly T., Sassi, A., Iaia,

F.M., (2006). Physiological and performance effects of generic versus specific

aerobic training in soccer players. International Journal of Sports Medicine. 27. pp.

483-492.

55. Jacobs, I., Westlin, N., Rasmusson, M., Houghton, B. (1982). Muscle glycogen

and diet in elite players. European Journal of Appl. Physiol. 48(3). pp. 297-302.

56. Jones, S., Drust, B., (2007). Physiological and technical demands of 4vs4 and

8vs8 games in elite youth soccer players. Kinesiology 39. pp. 150-156.

- 92 -

57. Jöris, H., Edwards, V.M., Van Ingen Schenau, G.J., Kemper, H.C.G., (1985).

Force, velocity and energy flow during the overarm throw in female handball

players. Journal of Biomechanics. 118. pp. 409-414.

58. Katis, A., Kellis, E., (2009). Effects of small-sided games on physical

conditioning and performance in young soccer players. Journal of Sports Sciences

and Medicine 8. pp. 374-380.

59. Karcher, C., Buchheit, M., (2014). On-court demands of elite handball, with

special reference to playing positions. Sports Medicine; In press.

60. Kelly, D.M., Drust, B., (2009). The effect of pitch dimensions on heart rate

responses and technical demands of small-sided soccer games in elite players.

Journal of Science and Medicine in Sport 12. pp. 475-479.

61. Kennett, D.C., Kempton, T., Coutts, A.J., (2012). Factors affecting exercise

intensity in rugby-specific small-sided games. Journal of Strength and Conditioning

Research 26. pp. 2037-2042.

62. Köklü, Y., Aşçi, A., Koçak, F.U., Alemdaroğlu, U., Dündar, U., (2011).

Comparison of the physiological response to different small-sided games in elite

young soccer players. Journal of Strength and Conditioning Research 25, 1522-1528.

63. Krestovnikov, M., A., (1953). Studii fiziologice ale exerciţiilor fizice. Editura

Cultură şi Sport, Bucureşti, pp. 65-70.

64. Karras, D. , Mihăilă I., Ghervan P., (2007). Orientations, current and long-

term tendencies in the handball of high performance, Citius Altius Fortius - Journal

of Physical Education and Sport, vol.7, issue 4. pp. 24-25.

65. Laronze, N., (2004), Exemples de preparation physique, Approche du

handball, nr. 84, Paris.

66. Lenzen, B., (2009). Situated analysis of team handball players’ decisions: An

exploratory study, Journal of Teaching in Physical Education, 28. pp. 54-74

67. Loftin, M., Anderson, P., Lytton, L., Pittman, P., Warren, B., (1996). Heart

rate response during handball singles match-play and selected physical fitness

components of experienced male handball players. Journal of Sports Med. Phys.

Fitness; 36. pp. 95-99.

68. Loy, R., (1994). Das SAT.1 Datenbank-/Spielanalysesystem. Leistungssport,

24 (2). pp. 39-46.

69. Loy, R., (1995). Systematische Spielbeobachtung im Fußball. Leistungssport,

25 (3). pp. 15-20.

70. Loy, R., (1996a). Computergestützte Spracherkennung-eine

Datenerfassungsmethode zur systematischen Spielbeobachtung. Leistungssport, 26

(1). pp. 17-20.

71. Loy, R., (1996b). Einsatzmöglichkeiten eines Spracherkennungssystems bei

der systematischen Beobachtung von Fußballspielern. Leistungssport, 26 (2). pp. 53-

57.

- 93 -

72. Luigi, P., Manchado-Lopez, C., Perse, M., Kristan, M., Schander, I.,

Zimmermann, M. (2008). Motion characteristics according to playing position in

international men’s team handball. 13th

Annual Congress of the European College of

Sports Science, Portugal-Estoril, Book of Abstract, p. 255.

73. Malina, R.M., Ribeiro, B., Aroso, J., Cumming, S.P. (2007). Characteristics of

youth soccer players aged 13-15 years classified by skill level. British Journal of

Sports Medicine 41. pp. 290-295.

74. Manchado, C., Hoffmann, E., Navarro, F., Platen, P. (2007).

Beanspruchungsprofil im frauenhandball-belastungsdauer und

herzfrequenzverhalten bei spielen der nationalmannschaft. Deutsche Zeitschrift Für

Sportmedizin, 58(10). pp. 368-373.

75. Marques, M., González-Badillo, J. (2006). In-season resistance training and

detraining in professional team handball players. The Journal of Strength and

Condioning Research, 20(3). pp. 563-571.

76. Marczinka, Z. (1993). Playing handball. Acomprehensive study of the game,

International Handball Federation, Hungary: Trio Budapest.

77. Marczinka, Z., (2011). What’s the difference?Coaching female and male

handball players. EHF Scientific Conference, Vienna, 18-19 November, pp. 89-93.

78. Massuça, L.M., (2011). Expertise evaluation of technical and tactical

proficiency in handball: differences between playing status, EHF Scientific

Conference, Vienna, 18-19 November, pp. 282-286

79. Milanese, C., Piscitelli, F., Lampis, C., Zancanaro, C., (2011). Anthropometry

and body composition of female handball players according to competitive level or

the playing position. Journal of Sports Sciences. 29(12). pp. 1301–1309.

80. Mihăilă, I., Crețu M., Popescu D., Gionea, B.,(2014). The role of athletics

specific means in sports team training”. 4th

World Conference on Educational

Sciences, 02-05 February , Barcelona, Spain, Procedia - Social and Behavioral

Sciences 46 ( 2012 ) pp. 4151 – 4153.

81. Müller, E., Lorenz, H., (1996). Computergestütztes Spielanalysesystem im

Spitzenfußball. Leistungssport, 26 (1). pp. 59-62.

82. Negulescu, I., (1998). Argument pentru un debut timpuriu. Editura Universitas

Company. Bucureşti

83. Negulescu, I., (2000), Handbal, tehnica jocului, Editura A.N.E.F.S., Bucureşti

84. Ohnjec, K., Vuleta, D., Milanović, D., Gruić, I. (2008). Performance

indicators of teams at the 2003 world handball championship for women in Croatia.

Kinesiology. 40(1). pp. 69-79.

85. Ozolin, N. G., (1972). Metodica antrenamentului sportiv.Editura Stadion.

Bucureşti. pp. 10-25.

86. Pezerat-Correia, P., Valamantos, M., Francisco, A., Santos, P. (2007).

Influence of position roles on upper limb force parameters in young male handball

players. Journal of Sports Medicine and Exercise Science., 39(suppl.) p. 216.

- 94 -

87. Platonov, N.V., (1988). Adaptarea în sport. Moscova. p.245

88. Pori, P., Bon, M., Sibila, M., (2005). Jump shot performance in team handball.

A kinematic model evaluated on the basis of expert modeling. International Journal of

Fundamental and Applied Kinesiology 37. pp. 40-49.

89. Prisăcaru I. R., Marinescu Gh., (2010). Analysis of tactics and offensive

playing systems in elite European teams, in vue of optimizing attack for Romanian

top handball male teams. Discobolul – Revista UNEFS de cultură, educaţie, sport şi

kinetoterapie, Anul VI nr.4 (22), pp. 30-40.

90. Rampinini, E., Impellizzeri, F., Castagna, C., Abt, G., Chamari, K., Sassi, A.,

(2007). Factors influencing physiological responses to small-sided soccer games.

Journal of Sports Sciences 25. pp. 659-666.

91. Rannou, F., Prioux, J., Zouhal, H., Gratas-Delamarche, A., Delamarche, P.,

(2001). Physiological profile of handball players. Journal of Sports Med. Phys.

Fitness; 41. pp. 349-353.

92. Remmert, H., Steinhöfer, D., (1998). Analyse der individual- und

gruppentaktischen Angriffsabschlusshandlungen im Damenbasketball mit Hilfe des

interaktiven Videosystems VIDEO AS. Leistungssport, 28 (6). pp. 47-51.

93. Rogulj, N. (2000). Differences in situation-related indicators of handball game

in relation to the achieved competitive results of the teams at 1999 World

Championship in Egypt. Kinesiology, 32(2). pp. 63-74.

94. Rogulj, N., Srhoj, V., Srhoj, L. (2004). The contribution of collective attack

tactics in differentiating handball score efficiency. Collegium Antropologicum,

28(2):739-746.

95. Rogulj, N., Srhoj, V. (2009). Influence of the collective attack tactics on

handball match outcome. Fizička kultura, 37. pp. 15-20.

96. Sassi, R., Reilly, T., Impellizzeri, F., (2004). A comparison of small-sided

games and interval training in elite professional soccer players. Journal of Sports

Sciences 22. pp. 521-566.

97. Scarbalius, A. (2003). Optimization of training high-peak performance

handball athletes. Vilnius Pedagogical University, Lithuania: Vilnius.

98. Sibila, M., Pori, P., Bon, M., (2003). Basic kinematic differences between two

types of jump shot techniques in handball. Acta Univerisita Palacki Olomuc 33. pp.

19-26.

99. Sibila, M., Vulet,a D., Pori, P. (2004). Position-related differences in volume

and intensity of large-scale cyclic movements of male players in handball.

Kinesiology, 36(1). pp. 58-68.

100. Skoufas, D., Kotzamanidis, C., Hatzikotoylas, K., Bebetsos, G., Patikas, D.

(2003). The relationship between the anthropometric variables and throwing

performance in handball. Journal of Human Movement Science, 45. pp. 469-484.

101. Sotiriu, R. (1998). Handbal antrenament, teorie-metodică. Editura Gapold,

Bucureşti, pp. 76-85.

- 95 -

102. Spencer, M., Bishop, D., Dawson, B., Goodman, C., (2005). Physiological and

metabolic responses of repeated-sprint activities:specific to field-based team sports.

Sports Medicine; 35. pp. 1025-1044.

103. Spori, G., Vuleta, D., Vuleta, D. Jr., Milanov, D., (2010). Fitness Profiling in

Handball: Physical and Physiological Characteristics of Elite Players. Collegium

Antropologicum, 34 (3). pp. 1009-1014.

104. Srhoj, V., Rogulj, N., Katić, R. (2001). Influence of the attack end conduction

on match result in handball. Collegium Antropologicum, 25(2). pp. 611-617.

105. Srhoj, V., MarinoviW, M., & Rogulj, N. (2002). Position specific

morphological characteristics of top-level male handball players. Journal Collegium

Antropologicum., 1. pp. 219-227.

106. Táborský, F. (2007). The body height and top team handball players. EHF web

Periodical. September, http://activities.eurohandball.com.

107. Taborsky, F. (2008). Cumulative indicators of team playing performance in

handball (Olympic Games Tournaments), Publisher: EHF Web Periodical

http://www.eurohandball.com/publications.

108. Taborsky, F., (2011). Phenomenon Handball, EHF Scientific Conference,

Vienna, 18-19 November, pp. 7-13.

109. Teodorescu, L., (1975). Probleme de teorie şi metodică în jocurile sportive.

Editura Sport-Turism. Bucureşti, p. 223

110. Tessitore, A., Meeusen, R., Piacentini, M.F., Demarie, S., Capranica, L.,

(2006). Physiological and technical aspects of “6-a-side” soccer drills. Journal of

Sports Medicine and Physical Fitness 46, pp. 36-43.

111. Timnea, O.C., (2010). Contribuţii la studiu unor parametrii cardiovasculari şi

biochimici în optimizarea antrenamentului sportiv. Bucureşti: Bren, p. 188.

112. Trofin, E., Grigorovici, S., (1967), Handbal la copii şi juniori. Editura

C.N.E.F.S., Bucureşti, pp. 16-21.

113. Turner, A.P., (1996). Teaching for understanding: myth or reality? Journal of

Physical Education, Recreation and Dance, 67, pp. 46-48/55.

114. Van den Tillaar, R., Ettema, G., (2003). Influence of instruction on velocity

and accuracy of overarm throwing. Perceptual and Motor Skills, 96, 423- 434.

115. Van den Tillar, R., Ettema, G., (2004). A Force-velocity relationship and

coordination patterns in overarm throwing. Journal of Sport Science and Medicine 3,

pp. 211-219.

116. Vila, H., Manchado, C., Rodriguez, N., Abraldes, JA., Alcaraz, PE., Ferragut,

C., (2012). Anthropometric profile, vertical jump, and throwing velocity in elite

female handball players by playing positions. Journal of Strength Condition

Resistence. 26(8). pp. 2146–2155.

117. Vuleta, D., Milanović, D., Sertić, H. (2003). Povezanost varijabli šutiranja na

gol s konačnim rezultatom rukometnih utakmica Europskog prvenstva 2000 godine

za muškarce. Kinesiology. 35(2). pp. 168-183.

- 96 -

118. Wagner, H., Müller, E., (2008). Motor learning of complex movements. The

effects of applied training methods (differential and variable training) to the quality

parameters (ball velocity, accuracy and kinematics) of a handball throw. Sports

Biomechanics 1, pp. 54-71.

119. Weineck, J., (1997). Manuel D’Entrainement.Edition Vigot, Paris, p. 15.

120. Winkler, W., Freibichler, H., (1991). Leistungsdiagnostik beim Fußballspiel.

Leistungssport,21 (2), pp. 25-31.

121. Zapartidis, I., Skoufas, D., Vareltzis, I. (2009). Factors Influencing Ball

Throwing Velocity. Open Journal of Sports Medicine, 3. pp. 39-43.

122. Ziv, G., Lidor, R. (2009). Physical characteristics, physiological attributes,

and on-court performances of handball players: A review. European Journal of Sport

Science, 9(6). pp. 375-386.

BIBLIOGRAFIE ONLINE

http://www.eurohandball.com/publications vizitat în august 2012

http://activities.eurohandball.com vizitat în august 2012

http://www.frh.ro vizitat în octombrie 2011, 2013, mai 2012, 2014

http://www.ehf.com vizitat în septembrie 2011, iunie 2012

http://www.ihf.com vizitat în septembrie 2011, iunie 2012

http://www.thieme-connect.de/DOI/DOI?10.1055/s-0033-1358713 vizitat în ianuarie

2014

CONTRIBUŢII PRIVIND AMELIORAREA PERFORMANŢELOR

MOTRICE ŞI A COMPORTAMENTULUI TEHNICO-TACTIC PE

POSTURILE DE EXTREME ŞI PIVOT ÎN JOCUL DE HANDBAL, LA

ECHIPELE DE SENIORI DIN ROMÂNIA

Rezumat

Conducător științific: Doctorand:

Prof. univ. dr. Neamțu Mircea Prep. univ. drd. Curițianu Ioana

Teza de doctorat, prin tematica ei, se înscrie în domeniul preocupărilor

existente pe plan național și international, cercetările fiind orientate spre găsirea unor

soluţii de acţionare asupra eficientizării evoluției jucătorilor unei echipe, în cadrul

jocului de handbal. Lucrarea aduce o serie de elemente de actualitate şi originalitate

pentru disciplina handbal, prin selecţionarea, planificarea și verificarea unui set de

mijloace de instruire, în vederea creşterii capacităţii de performanţă, prin dezvoltarea

- 97 -

calităţilor motrice şi efectuarea cu indici sporiţi de rapiditate și siguranță a celor patru

faze ale atacului. De asemenea, metodologia concepută are în vedere şi îmbunătăţirea

relaţiilor de cooperare şi colaborare între jucătorii celor două linii de atac.

Teza este axată pe următoarele direcţii de cercetare:

1. Generalizarea datelor din literatura științifică și metodică, vizeazând stadiul

actual al cunoașterii la nivel național și internațional, privind jocul de handbal

dar și problematica deosebit de complexă a pregătirii jucătorilor, sub influența

implementării unor programe de pregătire pentru jucătorii de semicerc.

2. Identificarea aspectelor legate de comportamentul motric şi tehnico-tactic al

jucătorilor care activează pe posturile de semicerc, în vederea elaborării și

propunerii spre aplicare, în mod sistematic, a unor modele de programe de

pregătire fizică şi tehnico-tactică, la nivelul echipelor de handbal masculin din

Campionatul Național al României.

3. Eficientizarea jocului în atac, pentru jucătorii care activează pe posturile de

extremă stângă, extremă dreaptă şi pivot, în cadrul echipelor de handbal

masculin din România, prin aplicarea modelelor proprii de programe de

pregătire fizică şi tehnico-tactică, în vederea dezvoltării calităţilor motrice,

perfecţionării acţiunilor tehnico-tactice şi a fazelor jocului în atac, pentru a

obţine un grad mai mare de implicare al jucătorilor de semicerc în jocul

ofensiv.

Ca o concluzie generală a cercetărilor cuprinse în teza de doctorat, se poate

afirma, că rezultatele obţinute dovedesc posibilitatea ameliorării performanţelor

motrice, a îmbunătăţirii comportamentului tehnico-tactic şi a relaţiilor de colaborare

şi cooperare între cele două linii de atac, prin utilizarea sistematică a unor mijloace

de acţionare, care vizează pregătirea fizică şi tehnico-tactică a jucătorii care activează

pe posturile de semicerc. Prin urmare, se poate afirma că obiectivul principal al tezei,

acela de a propune o nouǎ soluţie pentru îmbunătățirea evoluției jucătorilor extreme

și pivoți, a fost îndeplinit.

S-au redactat şi publicat 4 lucrări ştiintifice în domeniul tezei și s-a obținut un

premiu (locul III) în cadrul Simpozionului Internațional, Olimpiada Tinerilor

doctoranzi, printr-un proiect de cercetare care a dezvoltat problematica cuprinsă în

cadrul tezei.

Cuvinte cheie: antrenamentul sportiv în jocul de handbal, modele de pregătire

fizică și tehnico-tactică, jucătorii extreme și pivoți, jocul de handbal la nivelul

eșalonului de mare performanță, dezvoltarea calităților motrice, îmbunătățirea

bagajului tehnico-tactic.

- 98 -

CONTRIBUTIONS TO IMPROVE MOTOR PERFORMANCE AND

TECHNICAL AND TACTICAL BEHAVIOR ON WINGS AND LINE

PLAYERS FROM ROMANIAN HANDBALL TEAMS

Abstract

Scientific leader: PhD Candidate:

PhD Professor Neamţu Mircea Curițianu Ioana-Maria

The PhD thesis, through its thematic, falls within the existing concerns of

national and international developments, the researches being oriented in finding

solutions to obtain the efficiency upon the evolution of players in the handball game.

This paper brings some elements of relevance and originality for the handball

discipline by selecting, planning and checking a set of training methods, in order to

increase performance capacity through the development of motric qualities and

enhance performance with fast and reliable indices regarding the four phases of the

attack. Also, the designed methodology takes into account the improvement of

cooperation and collaboration between players from both lines of attack.

The thesis is focused on the following areas of research:

1. Generalization of the data from the scientific and methodical literature

concerning the current state of knowledge at national and international level

regarding the handball game and the extremely complex training process, under the

influence of implementing training programs for 6m line players.

2. Identification of aspects concerning motor, technical and tactical behavior of

players operating on wing and pivot positions, in order to create and implement

systematically the programs of physical and technical-tactical training, at handball

teams playing in the Romanian Championship.

3. The efficiency of the offensiv game for players operating on wings and

pivots in the men's handball teams from Romania, by applying our own models of

physical and technical-tactical training programs, to develop the motric qualities ,

improving technical and tactical action within the attack phases, to obtain a higher

degree of involvement of the players in the offensive game.

As a general conclusion of the research contained in this thesis, it can be

affirmed that the results show the possibility to improve motor performance,

technical and tactical behavior and the collaboration and cooperation between the

two lines of attack, through systematic use of motor means covering physical,

technical and tactical training of players operating in a 6m line positions. Therefore,

we can say that the main objective of the thesis, the one of suggesting a solution to

improve development of wing and pivot players, has been fulfilled.

- 99 -

There have been written and published four scientific papers in the thesis and

obtained a prize (place III) in the International Symposium Olympics of PhD

students, through a research project that developed the issues included within the

thesis.

Keywords: sport training in the handball game, physical, technical and tactical

training models, players operating on wing and pivot positions, handball in the

echelon of high performance, development of motric qualities, improvement of

technical and tactical content.

Curriculum vitae

INFORMAŢII

PERSONALE

Nume Curiţianu Ioana-Maria

Adresă General Mociulschi, nr. 12, sc. D, ap. 1, BRAŞOV

Telefon 0740455088

E-mail ioana.curitianu@gmail.com

Naţionalitate Română

Data naşterii 20.09.1984

EXPERIENŢĂ

PROFESIONALĂ

2011 - prezent Preparator universitar doctorand la Facultatea de

Educaţie Fizică şi Sporturi Montane, Departamentul

de Educaţie Fizică şi Motricitate Specială.

2009 - prezent Preparator universitar la Facultatea de Educaţie

Fizică şi Sporturi Montane, Departamentul de

Educaţie Fizică şi Motricitate Specială.

EDUCAŢIE ŞI FORMARE

Universitatea Transilvania din Braşov, Şcoala

Doctorală Interdisciplinară – Domeniul „Educaţie

fizică şi sport” (2011 - 2014), în curs de finalizare.

Programul de iniţiere/perfecţionare/specializare

pentru ocupaţia “Monitor de schi, snowboard şi

sporturi de alunecare pe zăpadă”, promoţia 2012,

certificate de absolvire.

Universitatea Transilvania din Braşov, Facultatea de

Educaţie Fizică şi Sport, specializarea „Antrenament

sportiv”, promoţia 2008; diplomă de master în

antrenament sportiv; studii postuniversitare.

Universitatea Transilvania din Braşov, Facultatea de

Educaţie Fizică şi Sport; specializarea „Educaţie

Fizică şi Sport”; promoţia 2007; domeniul „Educaţie

Fizică şi Sport”; studii universitare de lungă durată.

- 100 -

Colegiul “Emil Racoviţă” Braşov, Profil: biologie

- chimie, promoţia 2003, diplomă de bacalaureat,

studii medii.

APTITUDINI ŞI COMPETENŢE

PERSONALE

Limba maternă Română

Limbi străine cunoscute Limba engleză – scris, citit, vorbit (f. bine);

Limba franceză – scris, citit, vorbit (satisfăcător)

Aptitudini şi competenţe

sociale

Spirit de colaborare în echipă;

Capacitate de comunicare, dobândită de-a lungul

experienţei profesionale;

Capacitate de toleranţă, de empatie;

Capacitatea de a gestiona situaţiile de stres;

Aptitudini şi competenţe

organizatorice

Aptitudini organizatorice legate de evenimente

sportive;

Capacitatea de a coordona şi de a lucra în echipă;

Capacitate de a lua decizii;

Aptitudini şi competenţe

tehnice

Capacitatea de a utiliza aparatura de specialitate

Competenţe şi aptitudini de utilizare a calculatorului

(Windows XP – Microsoft Office (Word, Excel,

Powerpoint, Acces), Corel Draw, Photo finish, HP

Photosmart Premier); programe specifice sistemului

de învăţământ (baze de date: AGSIS, ALUMNI)

Permis de conducere Categoria B

INFORMAŢII SUPLIMENTARE Activitatea publicistică generală

Studii şi articole

Articole publicate în reviste de specialitate

recunoscute CNCSIS sau în alte publicaţii cu

ISBN sau ISSN – 5.

Studii în volumele manifestărilor ştiinţifice

internaţionale recunoscute, din ţară şi din

străinătate – 4.

Activitatea ştiinţifică generală

Premiu (locul III) obţinut în cadrul Simpozionului

Internaţional Olimpiada Tinerilor doctoranzi

organizat de Facultatea de Educaţie Fizică şi

Sport, Universitatea Babes-Bolyai din Cluj-

Napoca, 17 martie 2013.

Activitate extradidactică

Premiu pentru rezultate de excepţie la concursuri

internaţionale, acordat în cadrul galei Premiile

Universităţii Transilvania 2006 şi 2007 Echipei de

handbal feminin a Facultăţii de Educaţie Fizică şi

Sport;

Componentă a echipei de handbal feminin a

Universităţii Transilvania Braşov, câştigătoare a

locului I la Tournoi International de l’universite

du Poitiers - ediţiile 2006 şi 2007;

- 101 -

Participare la organizarea şi desfăşurarea

Campionatelor studenţeşti de handbal - mai 2008

Membru în Comisia de organizare a Crosului

Internaţional „15 Noiembrie” ediţiile 2008 – 2014;

Membru în comisia tehnică a Campionatelor

Universitare de schi Poiana Braşov, ediţiile 2009 –

2013;

Membru în comisia de organizare a Crosului

Studenţesc al Universităţii Transilvania din

Braşov, octombrie 2008 şi mai 2009.

Lista lucrărilor publicate pe parcursul elaborării tezei de doctorat, în strictă

legatură cu subiectul tezei:

a. Lucrări ISI:

“Compared Study Concerning The Evolution Of Left Wings, Right Wings

And Pivots At Male Handball Teams H.C.M. Constanta And F.C. Barcelona

In “Champions League” 2011-2012”, 5th World Conference on Educational

Sciences, University of Rome, Italy, Procedia - Social and Behavioral

Sciences 116 ( 2014 ) 3859 – 3863,

http://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S1877042814008726

b. Lucrări BDI

“An Analysis Of Throws/Goals Scored By The Male Handball Team Hcm

Constanţa During The ”Champions League” Competition 2011-2012”,

Revista Palestrica of the third millennium Civilization and Sport Vol. 13,

no. 4, ISSN 326-332, pp. 326, Universitatea de Medicină şi Farmacie „Iuliu

Haţeganu” din Cluj-Napoca/2012, http://pm3.ro/pdf/50/RO/10%20-

curitianu%20%20%20326-332.pdf

“The Importance Of Anticipation In Increasing The Defense Efficiency In

High Performance Handball”, Bulletin of the Transilvania University of

Braşov, Series VIII: Art • Sport • Vol. 5 (54) No. 1 - 2012 , (Jurnalul este

indexat în Baza de date EBSCO (https://www.ebscohost.com/titleLists/a9h-

journals.xls ) și este inclus de către CNCSIS în categoria B+

http://webbut.unitbv.ro/BU2012/Series%20VIII/Contents_VIII_S.html

„Analysis of defense parameters at teams H.C.M. Constanta and F.C.

Barcelona in the competition Champions League 2011-2012”, at the

International Conference „Introspective Connection on Human Movement

Sciences”, First edition, 26-27 April, 2013, Târgu Mureș , România, Book of

abstracts, pp. 10 , Acta Medica Marisiensis , Vol. 59, Supplement 2/2013,

ISSN 2068-3324.

“Analysis in attack of 6m line players from male handball team Steaua

Bucharest in Romanian National League”, at the 5th International Sciectific

Conference “Achievements and prospects in the fiels of physical education

and sports within the interdisciplinary European education system”, 21-22

November, Bacău, România, Book of abstracts, Nr. 4/2012, ISSN 2069-2269

- 102 -

Curriculum vitae

PERSONAL

INFORMATION

Name Curiţianu Ioana-Maria

Address General Mociulschi, no. 12 sc. D, ap. 1, Brasov

Phone number 0740455088

E-mail ioana.curitianu@gmail.com

Nationality Romanian

Date of birth 20.09.1984

PROFESSIONAL

EXPERIENCE

2011 - to the present Associate Professor (as PhD student) in the

Faculty of Physical Education and Mountain

Sports, Department of Physical Education and

Special Motion.

2009 – to the present Associate Professor in the Faculty of Physical

Education and Mountain Sports, Department of

Physical Education and Special Motion.

EDUCATION AND

TRAINING

Transilvania University of Brasov,

Interdisciplinary Graduate School - Field

"Physical Education and Sport" (2011 - 2014),

finalizing.

Program of initiation/training/specialization for the

occupation “Instructor of sky, snowboard and

gliding sports on snow”, class of 2012, graduation

certificate.

Transilvania University of Brasov, Faculty of

Physical Education and Sport, specialization

"Sport training", class of 2008; master's degree in

Sport training; postgraduate

Transilvania University of Brasov, Faculty of

Physical Education and Sport, specialization

"Physical Education and Sport", class of 2007;

specialization “Physical Education and Sport”;

long universitary studies.

High School “Emil Racoviţă” Brasov, Profile:

biology - chemistry, class of 2003, bachelor

degree; secondary education

PERSONAL SKILLS

Native language Romanian

Foreign languages English – writing, reading, speaking (very well);

- 103 -

French – writing, reading, speaking (average)

Social skills and competences Team spirit;

The ability to communicate, obtained during the

profesional experiences;

The ability of tolerance, empathy;

The ability to manage stressfull situations;

Organizational

skills and competences

Organizational skills, regarding sport events;

The ability to lead and work with a team;

The ability to take decisions;

Technical

skills and competences

The ability to use specialized equipment Skills and

Computer (Windows XP - Microsoft Office

(Word, Excel, Powerpoint, Access), Corel Draw,

Photo Finish, HP Photosmart Premier); specific

programs education system (database: AGSIS,

ALUMNI)

Driving licence Category B

ADDITIONAL INFORMATION General publishing activity

Studies and articles

Published articles in journals recognized by

CNCSIS or other publications ISBN or ISSN - 5.

Studies in volumes of scientific events

internationally recognized in the country and

abroad - 4.

General scientific activity

Prize (third place) obtained in Youth Olympics

International PhD Symposium organized by the

Faculty of Physical Education and Sport,

University of Babes-Bolyai from Cluj-Napoca,

March 17, 2013.

Extra didactic activity

Prize for outstanding results in international

competitions, granted in the gala awards

Transilvania University, 2006 and 2007 for the

handball team of the Faculty of Physical

Education and Sport;

Part of the handball team of Transilvania

University of Brasov, winning first place in

Tournoi International de l'Universite du Poitiers -

2006 and 2007 editions;

Participation in organizing and conducting student

Handball Championships - May 2008

Member in the organization of International

Running Competition "November 15" editions

from 2008 to 2014;

Member in the Technical commitie of the

University Ski Championships in Poiana Brasov,

editions 2009 - 2013;

Member of the organizing committee of the

- 104 -

Student Running Competition Transilvania

University of Brasov, in October 2008 and May

2009

List of articles published during the PhD thesis in strict connection with the

subject of the thesis: a. ISI papers:

“Compared Study Concerning The Evolution Of Left Wings, Right Wings

And Pivots At Male Handball Teams H.C.M. Constanta And F.C. Barcelona

In “Champions League” 2011-2012”, 5th World Conference on Educational

Sciences, University of Rome, Italy, Procedia - Social and Behavioral

Sciences 116 (2014) 3859 – 3863,

http://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S1877042814008726

b. BDI papers:

“An Analysis Of Throws/Goals Scored By The Male Handball Team Hcm

Constanţa During The ”Champions League” Competition 2011-2012”,

Revista Palestrica of the third millennium Civilization and Sport Vol. 13,

no. 4, ISSN 326-332, pp. 326, Universitatea de Medicină şi Farmacie „Iuliu

Haţeganu” din Cluj-Napoca/2012, http://pm3.ro/pdf/50/RO/10%20-

curitianu%20%20%20326-332.pdf

“The Importance Of Anticipation In Increasing The Defense Efficiency In

High Performance Handball”, Bulletin of the Transilvania University of

Braşov, Series VIII: Art • Sport • Vol. 5 (54) No. 1 - 2012 , (Jurnalul este

indexat în Baza de date EBSCO (https://www.ebscohost.com/titleLists/a9h-

journals.xls ) și este inclus de către CNCSIS în categoria B+

http://webbut.unitbv.ro/BU2012/Series%20VIII/Contents_VIII_S.html

„Analysis of defense parameters at teams H.C.M. Constanta and F.C.

Barcelona in the competition Champions League 2011-2012”, at the

International Conference „Introspective Connection on Human Movement

Sciences”, First edition, 26-27 April, 2013, Tirgu Mures , Romania, Book of

abstracts, pp. 10 , Acta Medica Marisiensis , Vol. 59, Supplement 2/2013,

ISSN 2068-3324.

“Analysis in attack of 6m line players from male handball team Steaua

Bucharest in Romanian National League”, at the 5th International Sciectific

Conference “Achievements and prospects in the fiels of physical education

and sports within the interdisciplinary European education system”, 21-22

November, Bacău, România, Book of abstracts, No. 4/2012, ISSN 2069-

2269.