Post on 08-Feb-2016
description
UNIVERSITATEA “ANDREI ŞAGUNA” DIN CONSTANŢA
FACULTATEA DE : ŞTIINŢE ECONOMICE
Specializarea: Management Financiar Bancar
REFERAT LA DISCIPLINA MANAGEMENT CONTABIL
Titular disciplină,
Conf. Univ. Dr. Neluţa Mitea
Masterand,
Andreea Violeta Dan
CONSTANŢA2014
1
UNIVERSITATEA “ANDREI ŞAGUNA” DIN CONSTANŢA
FACULTATEA DE : ŞTIINŢE ECONOMICE
Specializarea: Management Financiar Bancar
MANAGEMENTUL ÎNTOCMIRII ȘI RAPORTĂRII
SITUAȚIILOR FINANCIARE ANUALE. APLICAȚIE LA
S.C. AGRO IMPEX S.R.L.
Titular disciplină,
Conf. Univ. Dr. Neluţa Mitea
Masterand,
Andreea Violeta Dan
CONSTANŢA2014
2
Cuprins
Introducere.............................................................................................................Lista tabelelor și a figurilorCapitolul 1. 1.2. Capitolul 2. Concluzii............................................................................................................Bibliografie.............................................................................................................
3
Lista tabelelor și a figurilor
Lista figurilor
1.1.1.2.
4
INTRODUCERE
Dezvoltarea sistemului de contabilitate din România a avut ca obiectiv de
bază armonizarea legislației cu Directivele Europene în domeniu, în vederea
îndeplinirii cerințelor de aderare la Uniunea Europeană, precum și alinierea la
Standardele Internaționale de Contabilitate, situație impusă de procesul de
globalizare economic și de dezvoltare a pieței de capital.
Principalii utilizatori ai informației contabile produse într-o întreprindere și
ilustrată prin intermediul situațiilor financiare sunt : investitorii actuali și potențiali,
conducerea întreprinderii, salariații, creditorii financiari și comerciali, clienții,
Guvernul și instituțiile sale, precum și publicul larg.
Actualmente , cel mai important document de sinteză al informațiilor esențiale
în ceea ce privește întreprinderea, este considerat a fi : Situația financiară anuală
a întreprinderii. Situațiile financiare anuale oferă atât o imagine de ansamblu a
averii întreprinderii și a datoriilor sale, evoluția activității întreprinderii prin
comparație între exercițiul curent încheiat și cel precedent, situația rezultatelor , cât
și posibilitatea de realizare a unei analize financiare pe marginea unor indicatori
economico-financiari.
Reglementările din România prezintă scheme obligatorii pentru Bilanț și
Contul de profit și pierdere preluate după modelul Directivei a IV-a, cu unele
modificări aduse conținutului pentru a răspunde cerințelor IFRS, iar pentru a se
asigura că societățile preiau întocmai aceste scheme, Ministerul Finanțelor Publice
impune în prezent, prin OMFP 1752/17.11.2005, un singur model de formular
pentru toate societățile, indiferent de obiectul de activitate. Chiar și pentru notele
explicative sunt impuse structura, forma și formatul, prin formularul obligatoriu ce
trebuie completat de orice societate.
5
CAPITOLUL 1
SITUAȚII FINANCIARE ANUALE
1.1. REGLEMENTĂRI CONTABILE ÎN ROMÂNIA
PRIVIND SITUAȚIILE FINANCIARE ANUALE
Legea contabilității nr.82/1991, Ordinul 1752/17.11.2005, IAS1, Reglementări
contabile din 17.11.2005 conforme cu Directiva a IV-a a Comunității Economice
Europene, Reglementări contabile din 17.11.2005 conforme cu Directiva a VII-a
Comunității Economice Europene.
Societăţile comerciale, companiile naţionale, regiile autonome, institutele
naţionale de cercetare dezvoltare, societățile cooperatiste și celelalte persoane
juridice cu scop lucrativ au obligația să conducă contabilitatea în partidă dublă și să
întocmească situații financiare anuale. Categoriile de persoane care pot ține
contabilitatea în partidă simplă se stabilesc prin ordin al ministrului finanțelor
publice.
Pentru organizații patronale și sindicale, precum și pentru alte categorii de
organizații fără scop patrimonial, care nu desfășoară activități economice,
Ministerul Finanțelor Publice aprobă un sistem simplificat de raportare financiară,
având în vedere și cerințele organismelor europene de profil.
Orice operațiune economico-financiară efectuată se consemnează în momentul
efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrarilor în contabilitate,
dobândind astfel calitatea de document justificativ.
6
Documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate
angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat și aprobat, precum și a
celor care le-au înregistrat în contabilitate, după caz.
Situaţiile financiare anuale - exerciţiul financiar reprezintă perioada pentru care
trebuie întocmite situaţiile financiare anuale și, de regulă, coincide cu anul
calendaristic, durata exerciţiului financiar este de 12 luni.
Exerciţiul financiar poate fi diferit de anul calendaristic (de la 01.01.2007):
pentru sucursalele cu sediul în România, care aparțin unei persoane juridice
străine, cu excepția instituțiilor de credit, entităților autorizate de Comisia
Națională a Valorilor Mobiliare și societăților de asigurare, dacă exercițiul
financiar diferă pentru societate;
pentru filialele consolidate ale societății-mamă, precum și pentru filialele
filialelor, cu excepția instituţiilor de credit, entităților autorizate de Comisia
Naţională a Valorilor Mobiliare și societăților de asigurare, dacă exerciţiul
financiar diferă pentru societatea mamă.
Exerciţiul financiar al unităților nou - înființate începe la data înființării,
potrivit legii.
Exercițiul financiar al unei persoane juridice care se lichidează începe la data
încheierii exercițiului financiar anterior și se încheie în ziua precedentă datei când
începe lichidarea.
Perioada de lichidare este considerată un exercițiu financiar, indiferent de
durata sa.
Situațiile financiare anuale consolidate ale unei societăți-mamă se întocmesc
pentru acelaşi exercițiu financiar aplicabil situațiilor financiare anuale ale
societății-mamă. Dacă exercițiul financiar al filialelor diferă de exercițiul financiar
aplicabil societății-mamă, situațiile financiare anuale consolidate pot fi întocmite la
7
o altă dată pentru a ține cont de exercițiul financiar al majorității sau al celor mai
importante dintre societățile consolidate (de la 01.01.2007).
Exercițiul financiar pentru instituţiile publice este anul bugetar.
Persoanele juridice au obligația să întocmească situații financiare anuale,
inclusiv în situația fuziunii, divizării sau încetării activității acestora, în condițiile
legii.
Ministerul Finanţelor Publice poate stabili întocmirea și depunerea situațiilor
financiare și la alte perioade decât anual, în cadrul exercițiului financiar.
Pentru persoanele juridice care aplică reglementări contabile conforme cu
Standardele Internaţionale de Raportare Financiară, situaţiile financiare anuale se
compun din bilanţ, cont de profit și pierdere, situaţia modificărilor capitalului
propriu, situaţia fluxurilor de trezorerie, politici contabile și note explicative.
Persoanele juridice care nu îndeplinesc criteriile stabilite pentru aplicarea
reglementărilor prevăzute mai sus aplică reglementări contabile conforme cu
Directivele Europene și întocmesc situaţii financiare anuale, care se compun din
bilanţ, cont de profit și pierdere, politici contabile și note explicative.
Pentru persoanele juridice fără scop patrimonial, situaţiile financiare anuale se
compun din bilanţ, contul rezultatului exerciţiului, politici contabile și note
explicative.
Situaţiile financiare anuale constituie un tot unitar și sunt însoţite de raportul
administratorilor.
Pentru sucursalele din România ale instituțiilor de credit și ale altor instituții
financiare cu sediul în străinatate, instituțiile prevăzute la art. 4 alin. (2) stabilesc
conținutul situațiilor financiare anuale, care trebuie publicate de aceste sucursale.
Instituțiile respective stabilesc și cerințele referitoare la informațiile privind
activitatea proprie a sucursalelor, care trebuie publicate de sucursalele respective în
8
situația în care acestea nu sunt obligate să publice situații financiare anuale
referitoare la activitatea proprie.
Instituţiile publice întocmesc situaţii financiare trimestriale și anuale, conform
normelor elaborate de Ministerul Finanţelor Publice.
Raportul anual cuprinde situaţiile financiare anuale, raportul
administratorilor, raportul de audit sau raportul comisiei de cenzori, după caz, și
propunerea de distribuire a profitului sau de acoperire a pierderii contabile.
Situaţiile financiare anuale vor fi însoțite de o declarație scrisă a persoanelor
prevăzute prin care își asumă răspunderea pentru întocmirea situațiilor financiare
anuale și confirmă că:
o politicile contabile utilizate la întocmirea situațiilor financiare anuale sunt în
conformitate cu reglementările contabile aplicabile;
o situaţiile financiare anuale oferă o imagine fidelă a poziției financiare,
performanței financiare și a celorlalte informații referitoare la activitatea
desfășurată;
o persoana juridică își desfășoară activitatea în condiții de continuitate.
Obiectivul situaţiilor financiare anuale consolidate este de a oferi o imagine
fidelă a poziţiei financiare, performanței financiare și a celorlalte informaţii
referitoare la activitatea grupului, potrivit reglementărilor contabile aplicabile.
Situaţiile financiare anuale consolidate constituie un tot unitar. Acestea cuprind
bilanţul consolidat, contul de profit și pierdere consolidat, precum și celelalte
componente, respectiv informaţii referitoare la activitatea grupului, potrivit
reglementărilor contabile aplicabile, politici contabile și note explicative la
situaţiile financiare anuale consolidate, și vor fi făcute publice împreună cu
situaţiile financiare anuale individuale ale societății-mamă.
9
Persoanele juridice care organizează contabilitatea în partidă dublă trebuie să
publice situațiile financiare anuale. Fac obiectul publicării situațiile financiare
anuale, raportul administratorilor și raportul de audit sau raportul comisiei de
cenzori, după caz. Aceste prevederi se aplică și sucursalelor înregistrate în
România, care aparțin unor persoane juridice cu sediul în străinătate, precum și
societăților-mamă care întocmesc situații financiare consolidate.
Acţionarii și angajaţii unei societăţi au dreptul să se informeze în legătură cu
situaţiile financiare anuale la sediul social al societății sau al societății - mamă, fără
nicio discriminare.
Situaţiile financiare anuale se păstrează timp de 50 de ani.
În caz de încetare a activității persoanelor juridice, situațiile financiare anuale,
precum și registrele și celelalte documente se predau la arhivele statului, în
conformitate cu prevederile legale în materie.
Instituţiile publice și celelalte persoane juridice, ai căror conducători au
calitatea de ordonator de credite, depun un exemplar din situaţiile financiare
trimestriale și anuale la organul ierarhic superior, la termenele stabilite de acesta.
Ministerele, celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale,
alte autorităţi publice, instituţiile publice autonome și unităţile administrativ-
teritoriale, ai căror conducători au calitatea de ordonator principal de credite, depun
la Ministerul Finanţelor Publice un exemplar din situaţiile financiare trimestriale și
anuale, potrivit normelor și la termenele stabilite de acesta.
Ordinul 1752/17.11.2005 prevede că persoanele juridice care la data bilanțului
depășesc limitele a două dintre cele trei criterii de mărime :
total active : 3.650.000 Euro
cifra de afaceri netă : 7.300.000 Euro
număr mediu de salariați în cursul exercițiului financiar :50 vor întocmi
situaţii financiare anuale care cuprind :
10
bilanț
cont de profit și pierdere
situația modificării capitalului propriu
situația fluxurilor de trezorerie
note explicative la situațiile financiare anuale.
Persoanele juridice care la data bilanțului nu depășesc limitele a două dintre
criteriile de mărime, întocmesc situații financiare anuale simplificate care cuprind:
bilanțul prescurtat , contul de profit și pierdere, note explicative la situațiile anuale
simplificate.
1.2. ÎNTOCMIREA ȘI PREZENTAREA SITUAȚIILOR
FINANCIARE ANUALE
Pentru realizarea funcţiilor contabilităţii: de informare, decizie şi control, este
necesar ca în urma lucrărilor curente de contabilitate să se sintetizeze periodic
informaţiile generate de conturi şi calculele contabile, în documente de sinteză
expresiv şi relevante, accesibile nu numai specialiştilor, ci şi celor interesaţi de
gestiunea unităţii patrimoniale în calitate de: investitor, administrator, bancă,
creditor, fiscalitate şi alte organisme economice şi sociale. Aceste documente de
sinteză constituie obiectul de bază al contabilitaţii financiare, deoarece redau o
11
BILANȚUL CONTABIL
imagine fidelă asupra situaţiei patrimoniale, rezultatelor şi situaţiei financiare a
întreprinderii.
Potrivit Legii 31/1990 privind societăţile comerciale şi a Legii Contabilităţii
82/1991, toţi agenţii economici ( toate persoanele juridice ) sunt obligaţi să
întocmească bilanţ contabil.
Bilanţul este documentul oficial de sinteză al tuturor unităţilor patrimoniale.
Bilanţul contabil contribuie să dea o imagine fidelă, clară şi completă a
patrimoniului, a situaţiei financiare şi asupra rezultatelor obţinute de unitatea
patrimonială, care presupune:
respectarea cu bună credinţă a regulilor privind evaluarea patrimoniului;
respectarea principiilor: prudenţei, permanenţei metodelor, continuitatea
activităţii bilanţului de deschidere cu cel de închidere, a noncompensării;
posturile înscrise în bilanţ trebuie să corespundă cu datele înregistrate în
contabilitate, puse de acord cu inventarul.
Procedeu principal al metodei contabilităţii şi bază informaţională
fundamentală, bilanţul propriu-zis este un tablou care cuprinde în formă sintetică şi
în expresie valorică mijloacele economice patrimoniale, sursele de constituire a
acestora, precum şi rezultatul unui agent economic la un moment dat.
Bilanţul este documentul contabil de sinteză, prin care se prezintă activul şi
pasivul unităţii patrimoniale la închiderea exerciţiului, precum şi în celelalte
situaţii prevăzute de Legea Contabilităţii.
Importanţa bilanţului contabil derivă din funcţiile pe care acesta le
îndeplineşte, respectiv:
funcţia de generalizare a datelor contabilităţii;
funcţia de cunoaştere a mersului activităţii economico-financiare;
funcţia previzională.
1. Funcţia de generalizare a datelor în ciclul contabil de prelucrare a
12
informaţiilor izvorăşte din necesitatea de a grupa datele dispersate ale contabilităţii
curente, după criterii bine stabilite, într-un număr restrâns de indicatori, care să
poată oferi o imagine de ansamblu asupra situaţiei economico-financiare a unităţii
patrimoniale.
2. Funcţia de analiză a mersului activităţii economico-financiare se
manifestă prin aceea că, pe baza bilanţului contabil se analizează periodic, gradul
realizării indicatorilor proiectaţi şi a rezultatelor, se identifică rezerve şi se
stabilesc măsuri de perfecţionare a activităţii economice şi financiare.
Adunările Generale ale Acţionarilor, Consiliile de Administraţie, managerii
unităţilor patrimoniale analizează periodic situaţia economico-financiară, pe baza
bilanţului contabil, a anexelor sale şi a raportului de gestiune, componente de bază
ale dării de seamă contabile.
3. Funcţia previzională constă în posibilitatea oferită de bilanţ de a orienta
activitatea viitoare. În acest scop, întocmirea bugetului de venituri şi cheltuieli
pentru perioadele următoare se fundamentează pe situaţia patrimonială şi a
rezultatelor din perioada considerată bază de raportare.
Având acelaşi scop, de informare asupra situaţiei patrimoniului, a situaţiei
financiare a unităţii patrimoniale şi a rezultatelor obţinute, aceste părţi constitutive
formează un tot unitar.
Pentru întocmirea şi prezentarea completului bilanţier, Ministerul Finanţelor,
prin Colegiul Consultativ al Contabilităţii, elaborează modele de situaţii privind
bilanţul şi celelalte component pentru regii autonome, societăţi comerciale şi
instituţii publice. Pentru societăţile bancare, modelele şi normele metodologice se
elaborează de Banca Naţională cu avizul Ministerului Finanţelor.
La întocmirea bilanţului contabil, se au în vedere următoarele reguli:
posturile de bilanţ să corespundă cu datele înregistrate în contabilitate, puse
de accord cu situaţia reală a elementelor patrimoniale stabilite pe baza inventarului;
13
nu sunt admise compensări între conturile ce se înscriu în bilanţ şi respectiv
între conturile de venituri şi cheltuieli din contul de ,,Profit și pierdere”.
În practică se cunosc două scheme de bilanţ, una sub formă de tablou cu două
părți: partea stângă, ACTIVUL, şi partea dreaptă, PASIVUL, numită şi schema
orizontală de bilanţ, şi modelul sub forma listei verticale sau schema bilanţului
vertical. Bilanţul sub formă de tablou cu două părţi pune în evidenţă egalitatea
între resurse şi utilizări, iar modelul de bilanţ sub forma listei vertical ordonează
structurile patrimoniale în active, datorii, capitaluri, rezerve şi alte componente ale
situaţiei nete, finalitatea fiind prezentarea situaţiei nete a patrimoniului.
Bunurile economice constituie ACTIVUL, iar sursele de finanțare,
PASIVUL bilanțului.
În situația în care obiectul modelării bilanțiere este fundamentat pe categoria de
resurse economice, activul desemnează utilizarea resurselor în activitatea
economică și socială, iar pasivul, originea resurselor.
Într-o optică economică, activul este definit prin structurile de capital fix și
capital circulant, iar pasivul , prin structurile de capital propriu și capital străin.
Aprecierea financiară grupează activele în raport de lichiditate (durata de
transformare în bani) , iar pasivele în funcție de exigibilitatea lor (durata de plată).
Ca urmare, în structura activului se disting active pe termen lung și active curente,
iar în cea a pasivului se delimitează capitaluri permanente (pe termen lung) și
datorii curente (pe termen scurt).
Activul bilantier evidențiază destinația și lichiditatea bunurilor economice. În
raport de aceste criterii, se disting următoarele categorii de active :
Active imobilizate –cuprind acele valori economice de investiție a căror
perioadă de utilizare și lichiditate este mai mare de un an. Activele imobilizate se
împart în trei grupe: imobilizări necorporale, imobilizări corporale și imobilizări
financiare.
14
Active circulante – denumite și active curente - cuprind toate activele de
exploatare și cele de trezorerie a căror durată de lichiditate este de până la un an.
Activele circulante se împart în: stocuri și producția în curs de execuție, creanțe,
plasamente și disponibilități bănești.
Pasivul bilantier reprezintă sursele sau resursele de finanțare a bunurilor
economice. Prin componenta sa delimitează clasificarea surselor de finanțare în
funcție de modul de constituire ( finanțare proprie, finanțare străină) și
exigibilitatea lor ( termenul de decontare mai mare sau mai mic de un an).
Finanțarea bunurilor economice se referă la modul de acoperire și de susținere
financiară a activului financiar.
În raport de exigibilitatea surselor de finanțare, pasivele se grupează în: capital
permanent, format din capitalurile proprii , provizioane pentru riscuri și cheltuieli
și datoriile pe termen lung și datorii pe termen scurt sau curente.
A) Bilanţul propriu-zis poate fi alcătuit în două variante sau sisteme, în
funcţie de gruparea întreprinderilor, în întreprinderi mici, mijlocii şi întreprinderi
mari, grupare ce se face în funcţie de praguri fiscale ( care au în vedere valoarea
activului bilanţului, cifra de afaceri şi numărul mediu de salariaţi ).
Bilanţ contabil în sistem simplificat, în cazul întreprinderilor mici și
mijlocii, care presupune o schemă de bilanţ mai redusă.
Bilanţ contabil în sistem de bază prevăzut să fie utilizat de întreprinderi
mari, acesta cuprinzand posturi şi indicatori compleţi privind activitatea şi
rezultatele întreprinderii.
Bilanţul unităţilor patrimoniale care desfăşoară activităţi economice cuprinde
toate elementele de activ şi pasiv grupate după destinaţie şi respectiv provenienţa
lor.
Formatul bilanţului contabil este următorul:
A. Active imobilizate
15
I. Imobilizări necorporale
II. Imobilizări corporale
III. Imobilizări financiare
B. Active circulante
I. Stocuri
II. Creanţe
III. Investiţii pe termen scurt
IV. Casa și conturi la bănci
C. Cheltuieli în avans
D. Datorii : sumele ce trebuie plătite într-o perioadă de până la un an
E. Active circulante nete/ datorii curente nete
F. Total active minus datorii curente
G. Datorii: sumele ce trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an
H. Provizioane
I. Venituri în avans
J. Capital și rezerve
I. Capital subscris (prezentându-se separat capitalul vărsat și capitalul
nevărsat)
II. Prime de capital
III. Rezerve din reevaluare
IV. Rezerve
V. Profitul sau pierderea reportată
VI. Profitul sau pierderea exerciţiului financiar
În conformitate cu norma internațională IAS 1, structura și conținutul bilanțului
trebuie să realizeze distincția între elementele curente și cele necurente. Fiecare
întreprindere care aplică IAS 1 trebuie să decidă, în funcție de natura activității
sale, dacă este util să efectueze distincția dintre elementele curente și cele
16
necurente ale bilanțului sau, atât pentru datorii cât și pentru active. Atunci când o
astfel de distincție nu este efectuată, activele și datoriile sunt clasificate, în funcție
de lichiditate/exigibilitatea lor.
ACTIVELE CURENTE ȘI NECURENTE
Activele curente ale bilațului cuprind:
elemente destinate a fi realizate, sau deținute pentru a fi vândute sau
consumate, în cadrul ciclului normal de exploatare al întreprinderii
elemente destinate, în principal, pentru a fi negociate pe diferite piețe sau
deținute într-o perspectivă de termen scurt, întreprinderea așteptându-se să le
realizeze în maximum un an de la data închiderii exercițiului
lichiditățile sau cvasilichiditățile, dacă utilizarea acestora nu este supusă
restricțiilor
Celelalte active sunt considerate elemente necurente. Ele includ imobilizările
corporale și necorporale, cât și activele de exploatare și financiare pe termen lung.
Activele curente se referă, în special, la stocuri și creanțe-clienți, care sunt
vândute, consumate sau realizate în cadrul ciclului normal de exploatare, chiar și
atunci când nu se preconizează ca ele să fie realizate în următoarele 12 luni după
închiderea exercițiului.
Titlurile negociabile pe piețe sunt active curente, dacă este prevăzută realizarea
lor în următoarele 12 luni care succed datei închiderii exercițiului, în caz contrar
ele fiind considerate active necurente.
DATORIILE CURENTE SI NECURENTE
O datorie constituie un element curent al pasivului extern, atunci când trebuie
să fie rambursată:
fie în cadrul ciclului normal de exploatare al întreprinderii
fie la o scadență în cadrul următoarelor 12 luni care scucced datei închiderii
exercițiului
17
Toate celelalte datorii sunt datorii necurente. Unele datorii curente, precum
datoriile comerciale, cele legate de relațiile cu salariații sau de alte costuri
operaționale, fac parte din necesarul de fond de rulment utilizat în ciclul normal de
exploatare al întreprinderii. Astfel de elemente, sunt clasificate în
categoria ,,curente”, chiar dacă ele trebuie să fie rambursate peste o perioadă mai
mare de un an.
O întreprindere trebuie să continue să încadreze datoriile sale pe termen lung
purtătoare de dobânzi în categoria datoriilor necurente, chiar dacă ele trebuie să fie
decontate în următoarele 12 luni de la data închiderii exercițiului financiar, în
situația în care:
este vorba despre datorii care, în momentul contractării lor, erau datorii pe
termen lung
întreprinderea în cauză intenționează să refinanțeze aceste datorii, printr-o
datorie pe termen lung
această intenție este confirmată de existența unui contract de refinanțare sau
de reeșalonare a scadențelor, încheiat înainte ca situațiile financiare să fi fost
aprobate
Mărimea datoriilor pe termen scurt clasificate în categoria datoriilor necurente,
în virtutea regulii expuse anterior, este indicată în notele explicative, concomitent
cu informațiile care justifică această prezentare.
Norma IAS 1 nu prescrie ordinea sau formatul în care elementele trebuie să fie
prezentate și lasă întreprinderilor posibilitatea de a proceda la alegeri.
Elementele legate în mod direct de evaluarea poziţiei financiare sunt activele,
datoriile şi capitalurile proprii.
Activele - reprezintă o resursă controlată de întreprindere ca rezultat al unor
evenimente trecute şi de la care se aşteaptă să genereze beneficii economice
viitoare pentru întreprindere. Un active este recunoscut în bilanţ în momentul în
18
care este probabilă realizarea unui beneficiu economic viitor de către întreprindere
şi activul are un cost sau o valoare care poate fi evaluată în mod credibil (nu
conţine erori semnificative şi în evaluarea costului s-a folosit o estimare
rezonabilă).
Un activ nu este recunoscut în bilanţ atunci când este improbabil ca intrarea de
numerar să genereze beneficii economice pentru întreprindere în perioadele
viitoare. În schimb, o astfel de tranzacţie va avea ca efect recunoaşterea unei
cheltuieli în contul de profit şi pierdere.
Datoriile - reprezintă o obligaţie actuală a întreprinderii ce decurge din
evenimentele trecute şi prin decontarea căreia se aşteaptă să rezulte o ieşire de
resurse care încorporează beneficii economice.
O datorie este recunoscută în bilanţ în momentul în care este probabil că o ieşire
de resurse purtătoare de beneficii economice, va rezulta din lichidarea unei
obligaţii prezente, iar valoarea la care se va realiza această lichidare poate fi
evaluată în mod credibil.
Stingerea unei obligaţii prezente implică renunţarea întreprinderii la anumite
resurse care încorporează beneficii economice, în scopul satisfacerii cererilor
celeilalte părţi şi se poate face în mai multe moduri : plata în numerar, transferul
altor active, prestarea de servicii, înlocuirea respectivei obligaţii cu o altă obligaţie
sau transformarea obligaţiei în capital propriu.
Capitalul propriu - reprezintă interesul rezidual al acţionarilor în activele unei
întreprinderi după deducerea tuturor datoriilor sale.
Suma cu care este înregistrat capitatul propriu în bilanţ depinde de evaluarea
activelor şi a datoriilor.
Există două concepte privind capitalul :
conceptul financiar - conform căruia capitalul este sinonim cu activele nete
sau capitalul propriu al întreprinderii
19
În acest caz, utilizatorii situaţiilor financiare sunt preocupaţi în primul rând de
menţinerea capitalului nominal investit sau a puterii de cumpărare a capitalului
investit.
conceptul fizic - conform căruia capitalul reprezintă capacitatea de
producţie
a întreprinderii
În acest caz, utilizatorii situaţiilor financiare sunt preocupaţi în primul rând de
capacitatea de exploatare a întreprinderii.
Cele două concepte conduc la apariţia următoarelor concepte de menţinere a
nivelului capitalului :
menţinerea capitalului financiar - conform căruia profitul se obţine doar
dacă valoarea financiară a activelor nete la sfarşitul perioadei este mai mare decât
valoarea financiară a activelor nete la începutul perioadei.
Conceptul de menţinere a capitalului financiar nu impune folosirea unei
anumite baze de evaluare, iar profitul reprezintă creşterea capitalului nominal de-a
lungul perioadei.
menţinerea capitalului fizic - conform căruia profitul se obţine doar atunci
când capacitatea fizică productivă (sau capacitatea de exploatare) a întreprinderii
(sau resursele, respectiv fondurile necesare atingerii acestei capacităţi) la sfarşitul
perioadei depăşeşte capacitatea fizică productivă de la începutul perioadei.
Conceptul de menţinere a capitalului fizic necesită adoptarea costului curent
ca bază de evaluare, iar profitul reprezintă creşterea capitalului definit în termenii
capacităţii fizice de producţie în cursul perioadei.
Costul curent net, denumit costul de înlocuire, este costul potenţial al unui activ
pe care întreprinderea ar putea să îl suporte în situaţia în care ar fi nevoită să
înlocuiască activul la data bilanţului.
20
Informaţiile privind modificările poziţiei financiare a unei întreprinderi sunt
utile:
pentru a evalua activităţile sale de exploatare, finanţare şi investiţii în
perioada de raportare;
oferă utilizatorului o bază pentru evaluarea capacităţii întreprinderii de a
utiliza aceste fluxuri de numerar.
Aceste informaţii sunt furnizate în situaţiile financiare prin intermediul unei
situaţii distincte.
Părţile componente ale situaţiilor financiare se corelează, deoarece ele reflectă
diferite aspecte ale aceloraşi tranzacţii sau ale altor evenimente.
Bilanțul contabilește este considerat documentul ce descrie poziția unei
întreprinderi la un moment dat, indicând și mărimea rezultatului. Apare însă
necesară prezența unui alt instrument de modelare contabilă care să explice modul
de constituire a rezultatului și să permită desprinderea unor concluzii legate de
performanțele activității înteprinderii.
Acest instrument este cea de-a doua componentă a situațiilor financiare și
anume contul de profit și pierdere.
În această optică, întreprinderea devine un centru de calcul economic,calculul
având la bază:
valorile produse și vândute pe piață clienților, denumite generic VENITURI;
21
CONTUL DE PROFIT ȘI PIERDERE
valorile utilizate pentru obținerea unor venituri, care sunt constituite în
costuri angajate pe alte piețe, denumite CHELTUIELI. Aceasta reprezintă, în fapt,
renumerarea factorilor de producție.
Din compararea celor două mărimi valorice se obține un rezultat. Acesta poate
fi o mărime valorică pozitivă, denumită profit, atunci când veniturile sunt mai mari
decât cheltuielile, sau o mărime valorică negativă, denumită pierdere, atunci când
veniturile sunt mai mici decât cheltuielile.
În contextul economiei de piață, întreprinderea are ca obiectiv obținerea
profitului. Astfel, profitul poate fi considerat o îmbogățire, deci o resursă, pe când
pierderea este o sărăcie, fiind asimilată unor utilizări fără asigurarea unui
contraechivalent valoric.
În prezentarea contului de profit și pierdere sunt conturate două modele de
expunere a cheltuielilor și veniturilor: unul ia în considerare natura economică a
acestora, celălalt pleacă de la funcțiile sau activitățile unei întreprinderi (deci de la
destinația veniturilor și cheltuielilor).
Ca formă, contul de profit și pierdere se poate prezenta astfel:
sub formă de tabel bilateral sau formă de cont (schema orizontală)
sub formă de listă (schema verticală)
Contul de profit și pierdere sintetizează fluxurile economice, respectiv
veniturile și cheltuielile perioadei de gestiune.
Veniturile cuprind valoarea tuturor actelor de îmbogățire a întreprinderii legate
sau nu de activitatea sa normală și curentă. Partea preponderentă a veniturilor o
reprezintă cifra de afaceri realizată de întreprindere în cursul exercițiului.
Cheltuielile constituie ansamblul elementelor de costuri suportate de
întreprindere în cursul exercițiului.
Dacă bilanțul contabil permite o cunoaștere a poziției financiare a întreprinderii,
contul de profit și pierdere oferă informații asupra activității întreprinderii, a
22
modului cum aceasta își gestionează afacerile prin dimensiunea
veniturilor,cheltuielilor și rezultatelor pe care le generează.
Directiva a IV-a europeană privind documentele contabile de sinteză ale
societăților de capitaluri instituie scheme obligatorii pentru prezentarea contului de
profit și pierdere. Totuși, datorită diferențelor de cultură și tradiție contabilă din
țările comunitare, obligativitatea prezentării standardizate a contului de rezultate se
manifestă prin posibilitatea de opțiune între mai multe scheme de cont de profit și
pierdere.
Apropiindu-se de prevederile normei IAS 1, structura contului de profit și
pierdere regăsită în reglementările Ordinului 1752 este mai degrabă în armonie cu
dispozitivul Directivei a IV-a .
Sintetizând, această structură impune următoarea schemă generală:
I. Venituri din exploatare
II. Cheltuieli de exploatare
III. Rezultatul din exploatare (I-II)
IV. Venituri financiare
V. Cheltuieli finanicare
VI. Rezultatul finaciar (IV-V)
VII. Rezultatul curent ( rezultatul ordinar) (I+IV-II-V)
VIII. Venituri extraordinare
IX. Cheltuieli extraordinare
X. Rezultatul extraordinar(VIII-IX)
XI. Venituri totale(I+IV+VIII)
XII. Cheltuieli totale(II+V+IX)
XIII. Rezutat brut (XI-XII)
XIV. Impozit pe profit
XV. Rezultatul net al exercițiului financiar
23
XVI. Rezultatul pe acțiune
În conformitate cu norma IAS 1, contul de profit și pierdere trebuie să
menționeze cel puțin următoarele posturi:
venituri din activități ordinare
rezultatul exploatării
cheltuieli financiare
cota-parte în rezultatul net al întreprinderilor asociate și cele de tip joint-
venture contabilizată pe baza metodei punerii în echivalență
cheltuieli privind impozitul pe profit
profitul sau pierderea din activități ordinare
elemente extraordinare
interesele minoritare
rezultatul net al exercițiului
Efectele diferitelor activități, tranzacții și evenimente realizate de întreprindere
se particularizează prin stabilitatea, gradul de risc și previzibilitatea lor. Publicarea
acestor elemente ale performanței ajută utilizatorii în evaluarea rezultatelor
viitoare.
O întreprindere trebuie să prezinte în contul său de profit și pierdere sau în
notele explicative o clasificare a cheltuielilor după natură sau după funcție.
Întreprinderile sunt încurajate prin norma IAS 1 să recurgă la o analiză direct în
contul de profit și pierdere.
Analiza după natura cheltuielilor este mai simplă decât analiza după funcții,
deoarece ea nu necesită o afectare a cheltuielilor după natura diferitelor funcții ale
întreprinderii. O astfel de analiză convine mai ales întreprinderilor mici deoarece
nu este necesară o alocare a cheltuileilor de exploatare pe funcții.
Analiza după funcții a cheltuielilor, numită ,,metoda costului vânzărilor”,
solicită afectarea cheltuileilor pe trei funcții, ca parte a costului vânzărilor, a
24
activităților de distribuire sau administrative. Această clasificare poate să prezinte
pentru destinatarii conturilor mai mult interes decât clasificarea după natură,
oferindu-le informații mai relevante, dar implică, uneori, alegeri arbitrare, în
repartizarea cheltuielilor.
Alegerea modelului de analiză, între metoda cheltuielilor după natură și cea a
costului vânzărilor, depinde atât de factori istorici sau legati de sectorul de
activitate, cât și de natura organizației. Ambele metode permit furnizarea de
informații despre modul în care cheltuielile variază în funcție de nivelul vânzărilor
sau producției exercițiului.
Notele explicative conțin informații suplimentare, relevante pentru necesitățile
utilizatorilor în ceea ce privește poziția financiară și rezultatele obținute. Notele
explicative trebuie prezentate într-o manieră sistematică. Fiecare element
semnificativ al bilanțului și al contului de profit și pierdere, trebuie să fie însoțit de
o trimitere la nota care cuprinde informații legate de acel element semnificativ.
Următoarele informaţii trebuie prezentate cu claritate și repetate ori de câte ori
este nesesar, pentru buna lor înțelegere:
numele întreprinderii care face raportarea
faptul că situațiile financiare sunt proprii întreprinderii, și nu grupului
25
NOTE EXPLICATIVE LA SITUAȚIILE
FINANCIARE ANUALE
data la care s-au încheiat sau perioada la care se referă situațiile financiare
moneda în care sunt întocmite situațiile financiare
exprimarea cifrelor incluse în rapotare
Pentru elementele menționate în notele explicative se va prezenta, de regulă, și
suma corespunzătoare anului precedent celui la care se referă acesta.
În situația în care suma corespunzătoare nu este comparabilă, aceasta trebuie
ajustată, prezentându-se rezultatul ajustării, modul de efectuare și motivele pentru
care aceasta a fost efectuată.
Notele explicative trebuie să prezinte politicile contabile adoptate de
întreprindere pentru a determina valorile elementelor din bilanț, ale profitului sau
pierderii aferente fiecărui exercițiu, ale fluxurilor de trezorerie și modificărilor
capitalului propriu. În acest sens se vor menționa următoarele:
dacă imobilizările sunt incluse în situațiile financiare la costul istoric, la
valoarea reevaluată sau la valoarea ajustată de inflație, determinată potrivit IAS 29
politicile contabile specifice adoptate, adecvate pentru a permite o corectă
înțelegere a situațiilor financiare.
1.3. ROLUL ȘI IMPORTANȚA SITUAȚIILOR
FINANCIARE ANUALE
Situaţiile financiare anuale trebuie să ofere o imagine fidelă a poziţiei
financiare, performanţei, modificării capitalurilor proprii şi fluxurilor de trezorerie
ale întreprinderii pentru respectivul exerciţiu financiar.
Situațiile financiare sunt o reprezentare financiară structurată a poziţiei
financiare a unei întreprinderi și a tranzacţiilor efectuate de aceasta. Obiectivul
situaţiilor financiare generale este de a oferi informaţii despre poziţia financiară,
26
performanța și fluxurile de numerar ale unei întreprinderi, utile pentru o gamă largă
de utilizatori în luarea deciziilor economice. Situațiile financiare prezintă, de
asemenea, rezultatele gestiunii resurselor încredințate conducerii întreprinderilor.
Pentru a atinge acest obiectiv, situaţiile financiare oferă informații despre:
activele controlate de întreprindere
datoriile întreprinderii
capitalurile proprii, ca interes rezidual al proprietarilor în activele controlate
de întreprindere
veniturile și cheltuielile, inclusiv câștigurile și pierderile, rezultatul net al
întreprinderii și, într-o accepție mai largă, performanța sa economică, redate prin
reflectarea evoluției capitalurilor proprii (activului net), evoluţie din care sunt
excluse efectele operațiilor efectuate de întreprindere direct cu proprietarii săi
fluxurile de trezorerie trecute, ce se pot constitui în baza pentru determinarea
fluxurilor de trezorerie viitoare
Aceste informaţii, impreună cu alte informaţii din notele la situaţiile financiare,
ajută utilizatorii la estimarea viitoarelor fluxuri de numerar ale întreprinderii și, în
special, a momentului și gradului de certitudine a generării numerarului și
echivalentelor de numerar.
27
CAPITOLUL 2
MANAGEMENTUL ÎNTOCMIRII ȘI RAPORTĂRII
SITUAȚIILOR FINANCIARE ANUALE.
APLICAȚIE LA S.C. AGRO IMPEX S.R.L.
2.1. PREZENTAREA SOCIETĂȚII S.C. AGRO IMPEX
S.R.L.
Societatea comercială S.C. AGRO IMPEX S.R.L. s-a înființat în data de 9
decembrie 1994 și este persoană juridică română care își desfășoară activitatea în
conformitate cu dispozițiile legii privind societățile comerciale și cu dipozițiile
legislației române ce-i sunt aplicabile, precum și cu prevederile statutului și ale
contractului de societate.
Societatea comercială S.C. AGRO IMPEX S.R.L. este constituită sub forma
unei societăți cu răspundere limitată. În toate actele, facturile, anunțurile
publicitare și alte documente emanând de la societate, se va indica în mod
obligatoriu denumirea societății, urmată de cuvintele ,,SRL”, capitalul social,
sediul și numărul de ordine din Registrul Comerțului.
Sediul societății este în România, județul Constanța , strada Interioară, nr.3,
durata de funcționare a societății fiind nelimitată.
Obiectul de activitate al societății este:
Import-export de produse industriale, agro-alimentare și meșteșugărești,
comercializarea acestora și intermedierea unor asemenea operațiuni
Comerț intern cu produse industriale, agroalimentare și meșteșugărești
28
Producție de mobilier și alte produse din lemn
Prestări servicii în domeniul turismului, de agrement–baruri, cluburi,
alimentație public
S.C. AGRO IMPEX S.R.L. are satisfacția de a fi pionerul lansării cu succes
pe piața românească a unor materiale pentru izolații care în zilele noastre au
devenit materiale de uz curent.
În perioada actuală, domeniul izolațiilor este în stadiul de consolidare.
Tendința dominantă este de a se realiza ,,economie” la materiale, cantitativ și
calitativ. Nu este suficient de serios apreciată economia reală, pe termen lung,
obținută printr-o izolație corespunzătoare. Societatea este încrezătoare că
materialele pentru izolații în construcții și instalații își vor dovedi utilitatea și
eficiența în timp, iar cei implicați în acest domeniu vor aborda cu interes crescut
necesitatea de a utiliza produse corespunzătoare, performante atât în construcțiile
noi, cât și reabilitarea clădirilor vechi.
Un aspect important care trebuie luat în considerare este de natură ecologică;
consumul mai mic de energie contribuie la reducerea poluării, care este o
importantă problemă a zilelor noastre, îndelung și serios dezbătută pe plan
mondial.
Totodată, societatea vine în întâmpinarea clienților cu soluții eficiente pentru
termofonoizolații și hidroizolații la construcții civile și industrial, precum și la
instalații tehnologice, bazate pe următoarele categorii de produse:
o vată de sticlă
o vată bazaltică
o polistiren extrudat
o polistiren expandat
o membrane bituminoase
29
o sindrilă bituminoasă
o plăci ondulate bituminoase
o tubulatură flexibilă și plăci din cauciuc elastomeric și polietilenă expandată
pentru izolatții tehnologic
o accesorii pentru montarea categoriilor de produse enumerate mai sus
Echipa de vânzări stă la dispoziție cu informații și caracteristici tehnice
referitoare la întreaga gamă de produse, precum și la modul de punere în operă.
Principiul de referință al societății S.C. AGRO IMPEX S.R.L. este acela de a
oferi clienților produse de bună calitate, societatea fiind convinsă că aceasta este o
obligație pentru a fi competitiv pe termen lung. Oferta societății cuprinde produse
realizate sub mărci de renume recunoscute pe plan mondial fiind, prin numele lor,
o dovadă a calității.
Societatea pune la dispoziția beneficiarilor o gamă de produse termo-fono-
hidroizolatoare având marca furnizorilor celor mai cunsocuți în domeniu.
Produsele sunt atât materiale și sisteme constructive uzuale, accesibile și
competitive, cât și produse speciale cu aplicații industriale.
Pachetul de produse oferit de AGRO IMPEX este completat cu o gamă diversă
de accesorii în domeniu.
Echipa de vânzări stă la dispoziţie prin consiliere cu privire la alegerea
produsului dorit, calculul necesarului de materiale și prin îndrumări tehnice pentru
aplicarea corectă a acestora.
Oferta AGRO IMPEX include servicii de aprovizionare prompte, transportul
efectuat în timpul cel mai scurt, oferit gratuit, fiind dovada seriozității cu care
societatea privește afacerile beneficiarilor săi.
În decursul timpului societatea S.C. AGRO IMPEX S.R.L. a participat prin
produsele și serviciile sale, într-o măsură mai mică sau mai mare, la realizarea unor
30
obiective de amploare în domeniul construcțiilor, lucrări reprezentative pentru
activitatea desfășurată până în prezent.
De asemenea, printre proiectele la care a participat se numără și unități de
producție care necesită izolații rezistente în condiții speciale de umiditate și
temperatură.
Capitalul social al societății este de 200 lei și s-a constituit prin aportul părților
în numerar în următoarea proporție:
Mihăilescu Robert - 50% adică suma de 100 lei pentru care îi revin 10 părți
sociale
Vass Geza Dumitru - 50% adică suma de 100 lei pentru care îi revin 10 părți
sociale
Aportul de capital social în lei al asociaților a fost depus în contul curent
deschis la Banca Transilvania – sucursala Dacia pe numele și la dispoziția
societății.
Părțile sociale pot fi transmise între acționari, iar transmiterea lor către
persoane din afara societății este permisă numai dacă a fost aprobată de asociați.
Transmiterea părților sociale trebuie înscrisă în Registrul Comertului și în
registrul de asociați ai societății. Administratorul va elibera, la cerere , un certificat
constatator al drepturilor asupra părților sociale cu mențiunea că nu poate servi
pentru transmiterea drepturilor, sub sancțiunea nulității transmiterii.
Societatea are deschise conturi bancare la Banca Transilvania și la Unicredit
România, prin care se efectuează încasările și plățile în lei și valută.
31
2.2. MANAGEMENTUL ÎNTOCMIRII ȘI RAPORTĂRII
SITUAȚIILOR FINANCIARE ANUALE LA S.C. AGRO
IMPEX S.R.L.
Situaţiile financiare anuale pentru anii 2004, 2005, 2006 ( 2011, 2012,
2013)
BILANȚ CONTABIL
32
2011 2012 2013
A. Active imobilizate
Imobilizări necorporale 4,787 3,841 5,453
Imobilizări corporale 1,327,555 2,582,330 4,058,406
Imobilizări financiare 3,000 3,000
TOTAL ACTIVE IMOBILIZATE
1,332,342 2,589,171 4,066,859
B. Active circulante
1. Stocuri 2,884,820 2,336,281 5,152,3012. Creanțe 2,355,704 2,718,381 3,793,7073. Investiții financiare
pe termen scurt4. Casa și conturi la
bănci146,475 183,926 188,230
TOTAL ACTIVE CIRCULANTE
5,386,999 5,238,588 9,134,238
C. Cheltuieli în avans
D. Datorii ce trebuie plătite până la 1 an
4,920,017 4,801,454 8,240,531
E. Active circulante nete/Datorii curente nete
466,982 437,134 893,707
F. Total Active-Datorii Curente
1,799,324 3,026,305 4,960,566
G. Datorii ce trebuie plătite după la 1 an
741,176
H. Provizioane
I. Venituri în avans
J. Capital și rezerve
1. Capital subscris și vărsat
200 200 200
2. Prime de capital 86,947 86,947 86,9473. Rezerve din
reevaluare4. Rezerve
5. Profit sau pierdere reportat
1,357,253
33
6. Profit sau pierdere exerc financiar
1,712,177 2,939,158 2,774,990
Capitaluri proprii 1,799,324 3,026,305 4,219,390
CONCLUZII
Situaţiile financiare anuale cuprind un sistem coerent de informaţii contabile,
care pot constitui o sursă importantă pentru elaborarea unei analize economico-
financiare, care să conducă la luarea unor decizii optime de către managementul
entităţii economice.
Analiza situației financiare constituie un ansamblu de raționamente și judecăți
pe baza cărora se dezvăluie:
laturile esențiale ale situației financiare;
legăturile dintre fenomenele financiare reflectate în cadrul bilanțului;
34
tendința lor de dezvoltare.
Analiza financiară pune în lucru demersuri de investigare care se aplică asupra
surselor de informaţie contabilă ( bilanţ, cont de rezultate, situaţia fluxurilor de
numerar, situaţia modificărilor de capital, anexe şi note) sau extra – contabilă.
Atenţia analiştilor financiari se focalizează cu precădere asupra a trei aspecte
majore asupra activităţii şi situaţiei entităţii luate în studiu:
(1) studiul privind finanţarea – natura şi compoziţia resurselor, stabilitatea
acestora, costuri şi riscuri financiare ataşate acestora
(2) studiul utilizării resurselor – alocare, structură, nivel şi variabilitate
(3) studiul asupra rezultatelor care permit degajarea riscurilor economice.
Managementul întocmirii și raportării situațiilor financiare anuale presupune
foarte multă meticulozitate și seriozitate în elaborarea și aplicarea lui.
BIBLIOGRAFIE:
35
BIBLIOGRAFIE
1. Mitea, N. ( 2013 ), Management contabil – note de curs – pe suport
electronic
2. Ionaşcu, I. ( 2005 ), Dinamica doctrinelor contabilităţii contemporane,
Editura
Economică, Bucureşti
3. Oprea, D. ( 2008 ), Premisele şi consecinţele informatizării contabilităţii,
Editura
Graphix, Iaşi
4. www.ceccar.ro
36