Post on 27-Nov-2019
1
SLUJBELE
POSTULUI MARE
LUNI ÎN PRIMA SĂPTĂMÎNĂ
CONSILIUL EDITORIAL
AL BISERICII ORTODOXE DIN MOLDOVA
2
Tipărită
cu binecuvîntarea Prea Sfințitului
NICODIM Episcop de Edineț și Briceni
© Seminarul Teologic Liceal de fete „Sf. Cuv. Mc. Elisabeta”
Edineț
3
ÎNCEPUTUL
SFÎNTULUI ŞI MARELUI POST LUNI, ÎN PRIMA SĂPTĂMÎNĂ
LA VECERNIE
DUMINICA IERTĂRII
SEARA După rugăciunea ceasului al 9-lea, preotul
stînd în faţa Sfintei Mese, zice: Binecuvîntat este Dumnezeul
nostru totdeauna, acum şi pururea, şi în
vecii vecilor.
Citeţul 1: Amin. Veniţi să ne închi-
năm... (de 3 ori) Psalmul 103
Binecuvintează, suflete al meu, pe
Domnul! Doamne, Dumnezeul meu,
măritu-Te-ai foarte! 2 Întru strălucire şi
în mare podoabă Te-ai îmbrăcat. Cel ce
Te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină; 3
Cel ce întinzi cerul ca un cort; Cel ce
acoperi cu ape cele mai de deasupra ale
lui; 4 Cel ce pui norii suirea Ta; Cel ce
umbli peste aripile vînturilor; 5 Cel ce
faci pe îngerii Tăi duhuri şi pe slugile
Tale pară de foc; 6 Cel ce ai întemeiat
pămîntul pe întărirea lui şi nu se va
clătina în veacul veacului. 7 Adîncul ca o
haină este îmbrăcămintea Lui; peste
munţi vor sta ape. 8 De certarea Ta vor
fugi, de glasul tunetului Tău se vor
înfricoşa. 9 Se suie munţi şi se coboară
văi, în locul în care le-ai întemeiat pe ele. 10 Hotar ai pus, pe care nu-l vor trece şi
nici nu se vor întoarce să acopere
pămîntul. 11 Cel ce trimiţi izvoare în văi,
prin mijlocul munţilor vor trece ape; 12
Adăpa-se-vor toate fiarele cîmpului,
asinii sălbatici setea îşi vor potoli. 13 Peste
acelea păsările cerului vor locui; din
mijlocul stîncilor vor da glas. 14 Cel ce
adăpi munţii din cele mai de deasupra
ale Tale, din rodul lucrurilor Tale se va
sătura pămîntul. 15 Cel ce răsari iarbă
dobitoacelor şi verdeaţă spre slujba
oamenilor; 16 Ca să scoată pîine din
pămînt şi vinul veseleşte inima omului; 17
Ca să veselească faţa cu untdelemn şi
pîinea inima omului o întăreşte. 18
Sătura-se-vor copacii cîmpului, cedrii
Libanului pe care i-ai sădit; acolo
păsările îşi vor face cuib. 19 Locaşul
cocostîrcului în chiparoşi. Munţii cei
înalţi, adăpost cerbilor, stîncile, scăpare
iepurilor. 20 Făcut-ai luna spre vremi;
soarele şi-a cunoscut apusul său. 21 Pus-ai
întuneric şi s-a făcut noapte, cînd vor ieşi
toate fiarele pădurii; 22 Puii leilor mugesc
ca să apuce şi să ceară de la Dumnezeu
mîncarea lor. 23 Răsărit-a soarele şi s-au
adunat, şi în culcuşurile lor se vor culca. 24 Ieşi-va omul la lucrul său şi la lucrarea
sa pînă seara. 25 Cît s-au mărit lucrurile
Tale, Doamne, toate cu înţelepciune le-ai
făcut! Umplutu-s-a pămîntul de zidirea
Ta. 26 Marea aceasta este mare şi largă;
acolo se găsesc tîrîtoare, cărora nu este
număr, vietăţi mici şi mari. 27 Acolo
corăbiile umblă; balaurul acesta pe care
l-ai zidit, ca să se joace în ea. 28 Toate
către Tine aşteaptă ca să le dai lor hrană
la bună vreme. 29 Dîndu-le Tu lor, vor
aduna; deschizînd Tu mîna Ta, toate se
vor umple de bunătăţi. 30Dar, întorcîndu-
Ţi Tu faţa Ta, se vor tulbura; lua-vei
duhul lor şi se vor sfîrşi, şi în ţărînă se
vor întoarce. 31 Trimite-vei duhul Tău şi
se vor zidi şi vei înnoi faţa pămîntului. 32
Fie slava Domnului în veac! Veseli-se-va
Domnul de lucrurile Sale. 33 Cel ce caută
spre pămînt şi-l face pe el de se
cutremură; Cel ce se atinge de munţi şi
fumegă. 34 Cînta-voi Domnului în viaţa
mea, cînta-voi Dumnezeului meu cît voi
4
fi. 35 Plăcute să-I fie Lui cuvintele mele,
iar eu mă voi veseli de Domnul. 36 Piară
păcătoşii de pe pămînt şi cei fără de lege,
ca să nu mai fie. Binecuvîntează, suflete
al meu, pe Domnul.
Slavă Tatălui şi Fiului, şi Sfîntului
Duh. Şi acum, şi pururea, şi în vecii
vecilor. Amin.
Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie,
Dumnezeule (de 3 ori).
Preotul zice ectenia mare: Cu pace, Domnului să ne rugăm.
Corul: Doamne, miluieşte.
Pentru pacea de sus şi pentru mîntuirea
sufletelor noastre, Domnului să ne rugăm.
Pentru pacea a toată lumea, pentru
bunăstarea sfintelor lui Dumnezeu Biserici şi
pentru unirea tuturor, Domnului să ne rugăm.
Pentru sfîntă biserica aceasta şi pentru cei
ce cu credinţă, cu evlavie şi cu frică de Dumnezeu
intră într-însa, Domnului să ne rugăm.
Pentru Marele Domn şi Părintele nostru,
Preafericitul Patriarh Kiril şi pentru Domnul
nostru, Înalt Preasfinţitul Mitropolitul Vladimir
şi pentru Domnul nostru, Preasfinţi tul Episcop
Nicodim, pentru cinstita preoţime şi întru Hristos
diaconime şi pentru tot clerul, şi poporul , Domnului să ne rugăm.
Pentru de Dumnezeu păzită Ţara noastră,
stăpînirea şi oastea ei, Domnului să ne rugăm.
Pentru sfînt locaşul acesta, ţara aceasta şi
pentru toate oraşele şi satele şi pentru cei ce cu
credinţă locuiesc într-însele, Domnului să ne
rugăm.
Pentru buna întocmire a văzduhului,
pentru îmbelşugarea roadelor pămîntului şi
pentru vremuri paşnice, Domnului să ne rugăm.
Pentru cei ce călătoresc pe ape, pe uscat şi
prin aer, pentru cei bolnavi, pentru cei ce se
ostenesc, pentru cei robiţi şi pentru mîntuirea lor,
Domnului să ne rugăm.
Pentru ca să fim izbăviţi noi de tot necazul,
mînia, primejdia şi nevoia, Domnului să ne
rugăm.
Apără, mîntuieşte, miluieşte şi ne păzeşte
pe noi, Dumnezeule, cu harul Tău.
Pe Preasfînta, curata, preabinecuvîntata,
mărita Stăpîna noastră, de Dumnezeu
Născătoarea şi pururea Fecioara Maria, cu toţi
sfinţii să o pomenim.
Pe noi înşine şi unii pe alţii, şi toată viaţa
noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.
Corul: Ţie, Doamne.
Preotul: Că Ţie se cuvine toată slava,
cinstea şi închinăciunea, Tatălui şi Fiului, şi
Sfîntului Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor.
Corul: Amin. Doamne, strigat-am
către Tine, auzi-mă; auzi-mă, Doamne,
Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă;
ia aminte la glasul rugăciunii mele, cînd
strig către Tine, auzi-mă, Doamne.
Să se îndrepteze rugăciunea mea ca
tămîia înaintea Ta; ridicarea mîinilor
mele, jertfă de seară, auzi-mă Doamne.
Citeţul 1: Pune, Doamne, strajă gurii
mele şi uşă de îngrădire împrejurul
buzelor mele. Să nu abaţi inima mea spre
cuvinte de vicleşug, ca să-mi
dezvinovăţesc păcatele mele; iar cu
oamenii cei ce fac fărădelege nu mă voi
însoţi cu aleşii lor. Certa-mă-va dreptul
cu milă şi mă va mustra, iar untdelemnul
păcătoşilor să nu ungă capul meu; că
încă şi rugăciunea mea este împotriva
vrerilor lor. Prăbuşească-se de pe stîncă
judecătorii lor. Auzi-se-vor graiurile
mele că s-au îndulcit, ca o brazdă de
pămînt s-au rupt pe pămînt, risipitu-s-au
oasele lor lîngă iad. Căci către Tine,
Doamne, Doamne, ochii mei, spre Tine
am nădăjduit, să nu iei sufletul meu.
Păzeşte-mă de cursa care mi-au pus mie
şi de smintelile celor ce fac fărădelege.
Cădea-vor în mreaja lor păcătoşii, ferit
sînt eu pînă ce voi trece.
Psalmul 141
Cu glasul meu către Domnul am
strigat, cu glasul meu către Domnul m-
am rugat. 2 Vărsa-voi înaintea Lui
rugăciunea mea, necazul meu înaintea
Lui voi spune. 3 Cînd lipsea dintru mine
duhul meu, Tu ai cunoscut cărările mele.
În calea aceasta în care am umblat,
ascuns-au cursă mie. 4 Luat-am seama
de-a dreapta şi am privit, şi nu era cine
să mă cunoască. Pierit-a fuga de la mine
şi nu este cel ce caută sufletul meu. 5
Strigat-am către Tine, Doamne, zis-am:
“Tu eşti nădejdea mea, partea mea eşti în
pămîntul celor vii. 6 Ia aminte la
rugăciunea mea, că m-am smerit foarte.
Izbăveşte-mă de cei ce mă prigonesc, că
s-au întărit mai mult decît mine.
(Stih. Pe 10):
Citeţul 2: Scoate din temniţă sufle-
tul meu, ca să laude numele Tău,
Doamne!
Citeţul 1: Laudă de seară aducem
Ție, Hristoase, cu tămîie și cu cîntări
5
duhovnicești; miluiește, Mîntuitorule,
sufletele noastre.
Citeţul 2: Pe mine mă aşteaptă
drepţii, pînă ce-mi vei răsplăti mie.
Citeţul 1: Mîntuiește-mă, Doamne,
Dumnezeul meu, că Tu ești mîntuirea
tuturor. Viforul patimilor mă tulbură, și
greutatea fărădelegilor mă cufundă; dă-
mi mînă de ajutor, și la lumina umilinței
mă ridică, ca un milostiv și iubitor de
oameni.
Citeţul 2: Dintru adîncuri am strigat
către Tine, Doamne! Doamne, auzi glasul
meu!
Citeţul 1: Adună gîndul meu cel
risipit, Doamne, și inima cea înțelenită
curățește-o; dă-mi pocăință ca lui Petru,
ca vameșul suspinare și ca desfrînatei
lacrimi; ca să mă rog Ție cu mare glas:
Dumnezeule, mîntuiește-mă ca un
milostiv și iubitor de oameni.
Citeţul 2: Fie urechile Tale cu luare-
aminte la glasul rugăciunii mele!
Citeţul 1: De multe ori săvîrșind
cîntarea, m-am aflat făcînd păcat, cu
limba spunînd cîntări, iar cu sufletul,
gîndind cele necuvioase. Ci, îndreptează-
le pe amîndouă, Hristoase Dumnezeule,
prin pocăință, și mă miluiește.
Citeţul 2: De Te vei uita la fără-
delegi, Doamne, Doamne, cine va suferi?
Că la Tine este milostivirea.
Citeţul 1: Cu înfrînare să ne sîrguim
toţi a smeri trupul, trecînd dumnezeiasca
măsură a Postului celui fără prihană. Şi
cu rugăciuni, şi cu lacrimi să căutăm pe
Domnul, Cel ce ne mîntuieşte pe noi, şi
uitare răutăţii desăvîrşit să facem,
strigînd: „Greşit-am Ţie, mîntuieşte-ne
ca odinioară pe niniviteni, Hristoase
Împărate, şi ne fă părtaşi împărăţiei
cereşti, Mult - Îndurate.”
Citeţul 2: Pentru numele Tău, Te-
am aşteptat, Doamne; aşteptat-a sufletul
meu spre cuvîntul Tău, Nădăjduit-a
sufletul meu în Domnul,
Citeţul 1: Mă deznădăjduiesc,
adu-cîndu-mi aminte de lucrările mele,
Doamne, cele vrednice de toată
pedeapsa; că iată, neuitîndu-mă la
cinstitele Tale porunci, Mîntuitorule, rău
mi-am cheltuit viaţa mea. Pentru aceasta
curăţindu-mă cu ploile pocăinţei, Te rog:
„Luminează-mă prin post şi prin
rugăciuni, ca un îndurat, şi nu Te scîrbi
de mine, Făcătorule de bine al tuturor şi
Preabunule.”
Citeţul 2: Din straja dimineţii pînă
în noapte. Din straja dimineţii să
nădăjduiască Israel spre Domnul.
Citeţul 1: Vremea Postului să o
începem cu bucurie, supunîndu-ne pe noi
nevoinţelor celor duhovniceşti. Să ne
lămurim sufletul, să ne curăţim trupul.
Să postim precum de bucate, aşa şi de
toată patima, desfătîndu-ne cu virtuţile
Duhului. Întru care, petrecînd cu
dragoste, să ne învrednicim toţi a vedea
preacinstită patima lui Hristos
Dumnezeu şi Sfintele Paşti, duhovniceşte
bucurîndu-ne.
Citeţul 2: Că la Domnul este mila si
multă mîntuire la El şi El va izbăvi pe
Israel din toate fărădelegile lui. Citeţul 1: stihira sfîntului d in Mineu.
Citeţul 2: Lăudaţi pe Domnul toate
neamurile; lăudaţi-L pe El toate
popoarele; Citeţul 1: stihira sfîntului din Mineu.
Citeţul 2: Că s-a întărit mila Lui
peste noi şi adevărul Domnului rămîne în
veac. Citeţul 1: stihira sfîntului din Mineu.
Corul: Slavă… Şi acum… a
Născătoarei din Mineu.
VOHODUL.
Diaconul: Înţelepciune, drepţi.
Corul: Lumină lină a sfintei slave a
Tatălui ceresc Celui fără de moarte,
Celui Sfînt şi Fericit, Iisuse Hristoase,
venind la apusul soarelui, văzînd lumina
cea de seară, lăudăm pe Tatăl şi pe Fiul,
şi pe Sfîntul Duh, Dumnezeu; vrednic eşti
în toată vremea a fi lăudat de glasuri
cuvioase, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce dai
viaţă, pentru aceasta lumea Te slăveşte.
Diaconul: Să luăm aminte.
Preotul: Pace tuturor.
Diaconul: Înţelepciune. Să luăm
aminte. Prochimen, glasul al 8-lea: Să nu
întorci faţa Ta de la sluga Ta; cînd mă
necăjesc, degrab mă auzi. Ia aminte spre
sufletul meu şi-l mîntuieşte pe el.
Corul: Să nu întorci faţa Ta ...
6
Diaconul: Mîntuirea Ta,
Dumnezeule, să mă sprijinească. Corul: Să nu întorci faţa Ta ...
Diaconul: Să vadă săracii şi să se
veselească.
Corul: Să nu întorci faţa Ta ...
Diaconul: Căutaţi pe Dumnezeu şi
va fi viu sufletul vostru.
Corul: Să nu întorci faţa Ta ...
Diaconul: Să nu întorci faţa Ta de la
sluga Ta; cînd mă necăjesc, degrab mă
auzi.
Corul: Ia aminte spre sufletul meu,
şi-l mîntuieşte pe el.
Citeţul 1: Învredniceşte-ne, Doam-
ne, în seara aceasta, fără de păcat să ne
păzim noi. Bine eşti cuvîntat, Doamne
Dumnezeul părinţilor noştri şi lăudat, şi
preaslăvit este numele Tău în veci. Amin.
Fie, Doamne, mila Ta spre noi, precum
am nădăjduit întru Tine. Bine eşti
cuvîntat, Doamne, învaţă-mă
îndreptările Tale. Bine eşti cuvîntat,
Stăpîne, înţelepţeşte-mă cu îndreptările
Tale. Bine eşti cuvîntat, Sfinte,
luminează-mă cu îndreptările Tale.
Doamne, mila Ta este în veac, lucrurile
mîinilor Tale nu le trece cu vederea. Ţie
se cuvine laudă, Ţie se cuvine cîntare, Ţie
slavă se cuvine, Tatălui şi Fiului, şi
Sfîntului Duh, acum şi pururea, şi în
vecii vecilor. Amin.
Preotul: Să plinim rugăciunea noastră cea
de seară Domnului.
Doamne miluieşte.
Apără, mîntuieşte, miluieşte şi ne păzeşte
pe noi, Dumnezeule, cu harul Tău.
Seara toată desăvîrşită, sfîntă, în pace şi
fără de păcat, la Domnul să cerem.
Dă Doamne.
Înger de pace, credincios îndreptător, păzitor
sufletelor şi trupurilor noastre, la Domnul să cerem.
Milă şi iertare de păcate şi de greşelile noastre,
la Domnul să cerem.
Cele bune şi de folos sufletelor noastre şi pace
lumii, la Domnul să cerem.
Cealaltă vreme a vieţii noastre în pace şi întru
pocăinţă a o săvîrşi, la Domnul să cerem.
Sfîrşit creştinesc vieţii noastre, fără durere,
neînfruntat, în pace şi răspuns bun la înfricoşătoarea
judecată a lui Hristos, să cerem.
Pe Preasfînta, curata, prebinecuvîntata,
mărita Stăpîna noastră, de Dumnezeu Născătoarea şi
pururea Fecioara Maria, cu toţi sfinţii să o pomenim. Pe noi înşine şi unii pe alţii şi toată viaţa
noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.
Ţie Doamne!
Preotul: Că bun şi iubitor de oameni
Dumnezeu eşti şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului,
şi Sfîntului Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor.
Corul: Amin.
Preotul: Pace tuturor. Corul: Şi duhului tău.
Preotul: Capetele noastre, Domnului să le
plecăm. Corul: Ţie Doamne.
Preotul: Fie stăpînirea împărăţiei Tale
binecuvîntată şi preaslăvită, a Tatălui şi a Fiului ,
şi a Sfîntului Duh, acum şi pururea, şi în vecii
vecilor.
Corul: Amin.
STIHOAVNA, g lasul al 4-lea:
Corul: Strălucit-a harul Tău,
Doamne, strălucit-a luminarea sufletelor
noastre. Iată vreme bineprimită, iată
vremea pocăinţei. Să lepădăm lucrurile
întunericului şi să ne îmbrăcăm cu
armele luminii. Ca, trecînd noianul cel
mare al Postului, să ajungem la Învierea
cea de a treia zi a Domnului şi
Mîntuitorului nostru, Iisus Hristos, Cel
ce mîntuieşte sufletele noastre.
Citeţul 1: Către Tine, Cel ce locuieşti în
cer, am ridicat ochii mei. Iată, precum sînt ochii
robilor la mîinile stăpînilor lor, precum sînt ochii
slujnicei la mîinile stăpînei sale, aşa sînt ochii
noştri spre Domnul Dumnezeul nostru, pînă ce Se
va milostivi s pre noi.
Citeţul 2: Strălucit-a harul Tău,
Doamne, strălucit-a luminarea sufletelor
noastre. Iată vreme bineprimită, iată
vremea pocăinţei. Să lepădăm lucrurile
întunericului, şi să ne îmbrăcăm cu
armele luminii. Ca, trecînd noianul cel
mare al Postului, să ajungem la Învierea
cea de a treia zi a Domnului şi
Mîntuitorului nostru, Iisus Hristos, Cel
ce mîntuieşte sufletele noastre.
Citeţul 1: Miluieşte-ne pe noi, Doamne,
miluieşte-ne pe noi, că prea mult ne-am săturat
de defăimare, că prea mult s-a săturat sufletul
nostru de ocara celor îndestulaţi şi de defăimarea
celor mîndri.
Citeţul 2: Cel ce eşti preaslăvit întru
pomenirea sfinţilor Tăi, Hristoase
Dumnezeule, fiind rugat de dînşii,
trimite-ne nouă mare milă.
7
Slavă..., a sfîntului d in Mineu de are; Şi
acum..., a Născătoarei, după glasul de la Minei; iar
de nu are,
Citeţul 1: Slavă... Şi acum..., a
Născătoarei, acelaşi g las:
Cetele îngerilor te slăvesc pe tine,
Maica lui Dumnezeu, că pe Dumnezeu,
Preacurată, L-ai născut, pe Cel ce este
pururea cu Tatăl şi cu Duhul, şi Care a
aşezat oştile îngereşti din nefiinţă cu voia
Sa; pe Care roagă-L să mîntuiască şi să
lumineze sufletele celor ce te laudă pe
tine cu dreaptă credinţă, Preacurată.
Corul: Acum slobozește pe robul
Tău, Stăpîne, în pace, după cuvîntul Tău,
căci văzură ochii mei mîntuirea Ta, pe
care ai gătit-o înaintea feţei tuturor
popoarelor: lumină spre descoperirea
neamurilor şi slavă poporului Tău,
Israel.
Citeţul 2: Sfinte Dumnezeule…,
Preasfîntă Treime…, Tatăl nostru…
Preotul: Că a Ta este împărăţia…
Corul: Amin. Şi se cîntă troparele acestea,
glasul al 5-lea: Născătoare de Dumnezeu Fecioară,
bucură-te, ceea ce eşti plină de har,
Marie, Domnul este cu tine.
Binecuvîntată eşti tu între femei şi
binecuvîntat este rodul pîntecelui tău, că
ai născut pe Mîntuitorul sufletelor
noastre. (o metanie)
Slavă…
Botezătorule al lui Hristos, pe noi
toţi ne pomeneşte, ca să ne izbăvim de
fărădelegile noastre, că ţie s-a dat har a
te ruga pentru noi. (o metanie)
Şi acum…
Rugaţi-vă pentru noi, Sfinţilor
Apostoli şi sfinţii toţi, ca să ne izbăvim de
primejdii şi de necazuri; că pe voi calzi
folositori către Mîntuitorul v-am cîştigat. (o metanie)
Sub milostivirea ta scăpăm,
Născătoare de Dumnezeu. Rugăciunile
noastre nu le trece cu vederea în nevoi, ci
din primejdii ne izbăveşte pe noi, una
curată, una binecuvînată. (aceasta se zice
fără metanie)
Citeţul 1: Doamne miluieşte (de 40 de
ori), Slavă…, Şi acum…, Ceea ce eşti mai
cinstită…, Întru numele Domnului…
binecuvîntează.
Preotul: Cel ce este binecuvîntat,
Hristos, Dumnezeul nostru, totdeauna,
acum şi pururea, şi în vecii vecilor.
Citeţul 1: Amin.
Împărate ceresc, pe
binecredinciosul nostru popor ocroteşte-
l, credinţa o întăreşte, pe cei răi îi
îmblînzeşte, lumea o împacă, sfînt locaşul
acesta bine-l păzeşte, pe cei mai înainte
răposaţi, părinţii şi fraţii noştri, în
locaşurile drepţilor îi aşază, iar pe noi
întru pocăinţă şi mărturisire ne primeşte,
ca un bun şi de oameni Iubitor. Preotul cu glas tare rosteşte rugăciunea
cuviosului Părintelu i nostru, Efrem Siru l:
Doamne şi Stăpînul vieţii mele, duhul
trîndăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpînire
şi al grăirii în deşert, nu mi-l da mie. (o metanie)
Iar duhul curăţiei, al gîndului smerit, al
răbdării şi al dragostei, dăruieşte-l mie, slugii
Tale. (o metanie)
Aşa, Doamne, Împărate, dăruieşte-mi ca
să-mi văd greşelile mele şi să nu osîndesc pe
fratele meu, că binecuvîntat eşti în vecii vecilor.
Amin. (o metanie)
Preotul: Slavă Ţie, Hristoase
Dumnezeule, nădejdea noastră, slavă Ţie.
Corul: Slavă…, Şi acum… Doamne
miluieşte (de 3 ori)… binecuvîntează.
Preotul: Hristos, Adevăratul
Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile
Preacuratei Maicii Sale ...
Corul: Pe Marele Domn şi Părintele
nostru, Kiril, Preafericitul Patriah al
Moscovei şi a toată Rusia şi pe Domnul
nostru, Înalt Preasfinţitul Vladimir,
Mitropolitul Chişinăului şi a toată
Moldova, şi pe Domnul nostru,
Preasfinţitul Nicodim, Episcopul de
Edineţ şi Briceni, şi pe toţi dreptmăritorii
creştini, Doamne, îi păzeşte întru mulţi
ani.
După aceasta urmează
CINUL IERTĂRII
Preotul: rosteşte un cuvînt de învăţătură şi
apoi îşi cere iertare de la toţi, făcînd 3 metanii în faţa
poporului. Apoi sărută icoana Mîntuitorului care se
află pe un analog, lîngă amvon.
După aceasta, poporul sărută fiecare icoana,
ia binecuvîntare şi pleacă în pace acasă.
Corul: În acest timp cîntă: La rîul
Babilonului… Uşile pocăinţei… şi alte
cîntări de pocăinţă.
8
L U N I D I M I N E A Ţ A
U T R E N I A
Preotul: Binecuvîntat este
Dumnezeul nostru totdeauna, acum şi
pururea, şi în vecii vecilor.
Citeţul 1: Amin.
Sfinte Dumnezeule... Preasfîntă
Treime..., Tatăl nostru...
Preotul: Că a Ta este împărăţia...
Citeţul 1: Amin. Doamne miluieşte
(de 12 ori). Slavă..., Şi acum... Veniţi să ne
închinăm... (de 3 o ri) Şi apoi citeţul începe psalmii obişnuiţi de
dimineaţă, în timpul cărora Preotul săvîrşeşte cădirea mare.
Psalmul 19:
Auză-te Domnul în ziua necazului,
scutească-te numele Dumnezeului lui
Iacob. 2 Trimită ţie ajutor din locaşul
Său cel sfînt şi din Sion sprijinească-te pe
tine. 3 Pomenească toată jertfa ta,
arderea de tot a ta bine-plăcută să-I fie. 4
Dea ţie Domnul după inima ta şi tot
sfatul tău să-l plinească. 5 Bucura-ne-
vom de mîntuirea Ta şi întru numele
Dumnezeului nostru ne vom mări.
Plinească Domnul toate cererile tale. 6
Acum am cunoscut că a mîntuit Domnul
pe Unsul Său, cu puterea dreptei Sale. 7
Auzi-L-va pe Dînsul din cerul cel sfînt al
Lui. 8 Unii se laudă cu căruţele lor, alţii
cu caii lor, iar noi ne lăudăm cu numele
Domnului Dumnezeului nostru. 9 Aceştia
s-au împiedicat şi au căzut, iar noi ne-am
sculat şi ne-am îndreptat. 10 Doamne,
mîntuieşte pe împăratul şi ne auzi pe noi,
în orice zi Te vom chema.
Psalmul 20:
Doamne, întru puterea Ta se va
veseli împăratul şi întru mîntuirea Ta se
va bucura foarte. 2 După pofta inimii lui
i-ai dat lui, şi de voia buzelor lui nu l-ai
lipsit pe el. 3 Că l-ai întîmpinat pe el cu
binecuvîntările bunătăţii, pus-ai pe capul
lui cunună de piatră scumpă. 4 Viaţă a
cerut de la Tine şi i-ai dat lui lungime de
zile în veacul veacului. 5 Mare este slava
lui întru mîntuirea Ta, slavă şi mare
cuviinţă vei pune peste el. 6 Că îi vei da
lui binecuvîntare în veacul veacului,
veseli-l-vei pe dînsul întru bucurie cu
faţa Ta. 7 Că împăratul nădăjduieşte în
Domnul şi întru mila Celui Preaînalt nu
se va clăti. 8 Află-se mîna Ta peste toţi
vrăjmaşii Tăi, dreapta Ta să afle pe toţi
cei ce Te urăsc pe Tine. 9 Pune-i-vei pe ei
ca un cuptor de foc în vremea arătării
Tale; 10 Domnul întru mînia Sa îi va
tulbura pe ei şi-i va mînca pe ei focul. 11
Rodul lor de pe pămînt îl vei pierde şi
sămînţa lor dintre fiii oamenilor. 12 Că au
gîndit rele împotriva Ta, au cugetat
sfaturi, care nu vor putea să stea. 13 Că îi
vei pune pe ei pe fugă şi cu arcul Tău vei
ţinti capul lor. 14 Înalţă-Te, Doamne,
întru tăria Ta; cînta-vom şi vom lăuda
puterile Tale.
Slavă..., Şi acum..., Sfinte
Dumnezeule... Preasfîntă Treime..., Tatăl
nostru...
Preotul: Că a Ta este împărăţia...
Citeţul 1: Amin.
Mîntuieşte, Doamne, poporul Tău
şi binecuvintează moştenirea Ta.
Biruinţă binecredincioşilor creştini
asupra celui potrivnic dăruieşte şi cu
crucea Ta păzeşte pe poporul Tău.
Slavă ...,
Cel ce Te-ai înălţat pe Cruce de
bunăvoie, poporului Tău celui nou,
numit cu numele Tău, îndurările Tale
dăruieşte, Hristoase Dumnezeule.
Veseleşte cu puterea Ta pe drept
credinciosul nostru popor, dăruindu-i lui
biruinţă asupra potrivnicilor, avînd
ajutorul Tău armă de pace, nebiruită
biruinţă.
Şi acum...,
Folositoare, neînfricată şi
neînfruntată, nu trece cu vederea, ceea ce
eşti bună, rugăciunile noastre, întru tot
lăudată Născătoare de Dumnezeu.
Întăreşte viaţa cea de obşte a
dreptmăritorilor creştini. Mîntuieşte pe
cei ce i-ai rînduit să conducă şi le dă lor
birunţă din cer, pentru că ai născut pe
Dumnezeu, ceea ce eşti una
binecuvîntată. Preotul: Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule,
după mare mila Ta, rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne
miluieşte.
Corul: Doamne miluieşte (de 3 ori). Preotul: Că milostiv şi iubitor de oameni
Dumnezeu eşti şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului, şi Sfîntului Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor.
9
Corul: Amin.
Întru numele Domnului, ... binecuvintează.
Preotul: S lavă Sfintei şi celei de o fiinţă şi de
viaţă făcătoarei şi nedespărţitei Treimi, totdeauna,
acum şi pururea, şi în vecii vecilor.
Corul: Amin.
Citeţul 1: Slavă întru cei de sus lui
Dumnezeu şi pe pămînt pace, între
oameni bunăvoire (de 3 ori).
Doamne, buzele mele vei deschide şi
gura mea va vesti lauda Ta (de 2 ori).
Psalmul 3
Doamne, cît s-au înmulţit cei ce mă
necăjesc! Mulţi se scoală asupra mea; 2
Mulţi zic sufletului meu: “Nu este
mîntuire lui, întru Dumnezeul lui!” 3 Iar
Tu, Doamne, sprijinitorul meu eşti, slava
mea şi Cel ce înalţi capul meu. 4 Cu
glasul meu către Domnul am strigat şi m-
a auzit din muntele cel sfînt al Lui. 5 Eu
m-am culcat şi am adormit; sculatu-m-
am, că Domnul mă va sprijini. 6 Nu mă
voi teme de mii de popoare, care
împrejur mă împresoară. 7 Scoală,
Doamne, mîntuieşte-mă, Dumnezeul
meu, că Tu ai bătut pe toţi cei ce mă
vrăjmăşesc în deşert; dinţii păcătoşilor ai
zdrobit. 8 A Domnului este mîntuirea şi
peste poporul Tău, binecuvîntarea Ta.
Eu m-am culcat şi am adormit;
sculatu-m-am, că Domnul mă va sprijini.
Psalmul 37
Doamne, nu cu mînia Ta să mă
mustri pe mine, nici cu iuţimea Ta să mă
cerţi. 2 Că săgeţile Tale s-au înfipt în
mine, şi ai întărit peste mine mîna Ta. 3
Nu este vindecare în trupul meu de la
faţa mîniei Tale; nu este pace în oasele
mele de la faţa păcatelor mele. 4 Că
fărădelegile mele au covîrşit capul meu,
ca o sarcină grea apăsat-au peste mine. 5
Împuţitu-s-au şi au putrezit rănile mele,
de la faţa nebuniei mele. 6 Chinuitu-m-
am şi m-am gîrbovit pînă în sfîrşit, toată
ziua mîhnindu-mă umblam. 7 Că şalele
mele s-au umplut de ocări şi nu este
vindecare în trupul meu. 8 Necăjitu-m-
am şi m-am smerit foarte; răcnit-am din
suspinarea inimii mele. 9 Doamne,
înaintea Ta este toată dorirea mea şi
suspinul meu de la Tine nu s-a ascuns. 10
Inima mea s-a tulburat, părăsitu-m-a
tăria mea şi lumina ochilor mei, şi
aceasta nu este cu mine. 11 Prietenii mei
şi vecinii mei în preajma mea s-au
apropiat şi au şezut; şi cei de aproape ai
mei departe au stat. 12 Şi se sileau cei ce
căutau sufletul meu, şi cei ce căutau cele
rele mie grăiau deşertăciuni şi
vicleşuguri toată ziua cugetau. 13 Iar eu,
ca un surd, nu auzeam şi ca un mut ce
nu-şi deschide gura sa. 14 Şi m-am făcut
ca un om ce nu aude şi nu are în gura lui
mustrări. 15 Că spre Tine, Doamne, am
nădăjduit; Tu mă vei auzi, Doamne,
Dumnezeul meu, 16 Că am zis, ca nu
cumva să se bucure de mine vrăjmaşii
mei; şi cînd s-au clătinat picioarele mele,
împotriva mea s-au semeţit. 17 Că eu spre
bătăi gata sînt şi durerea mea înaintea
mea este pururea. 18 Că fărădelegea mea
eu o voi vesti şi mă voi îngriji pentru
păcatul meu; 19 Iar vrăjmaşii mei trăiesc
şi s-au întărit mai mult decît mine, şi s-au
înmulţit cei ce mă urăsc pe nedrept. 20
Cei ce îmi răsplătesc rele pentru bune mă
defăimau, că urmam bunătatea. 21 Nu mă
lăsa, Doamne, Dumnezeul meu, nu Te
depărta de la mine, 22 Ia aminte spre
ajutorul meu, Doamne al mîntuirii mele.
Nu mă lăsa, Doamne, Dumnezeul
meu, nu Te depărta de la mine. Ia aminte
spre ajutorul meu, Doamne al mîntuirii
mele.
Psalmul 62
Dumnezeule, Dumnezeul meu, pe
Tine Te caut dis-de-dimineaţă. 2 Însetat-a
de Tine sufletul meu, suspinat-a după
Tine trupul meu, 3 În pămînt pustiu şi
neumblat şi fără de apă. Aşa în locul cel
sfînt m-am arătat Ţie, ca să văd puterea
Ta şi slava Ta. 4 Că mai bună este mila
Ta decît viaţa; buzele mele Te vor lăuda. 5 Aşa Te voi binecuvînta în viaţa mea, şi
în numele Tău voi ridica mîinile mele. 6
Ca de seu şi de grăsime să se sature
sufletul meu şi cu buze de bucurie Te va
lăuda gura mea. 7 De mi-am adus aminte
de Tine în aşternutul meu, în dimineţi
am cugetat la Tine, că ai fost ajutorul
meu 8 Şi întru acoperămîntul aripilor
Tale mă voi bucura. Lipitu-s-a sufletul
meu de Tine şi pe mine m-a sprijinit
dreapta Ta. 9 Iar ei în deşert au căutat
sufletul meu, intra-vor în cele mai de jos
10
ale pămîntului; da-se-vor în mîinile
sabiei, părţi vulpilor vor fi. 10 Iar
împăratul se va veseli de Dumnezeu;
lăuda-se-va tot cel ce se jură întru El, că
s-a astupat gura celor ce grăiesc
nedreptăţi.
În dimineţi am cugetat la Tine, că
ai fost ajutorul meu. Şi întru
acoperămîntul aripilor Tale mă voi
bucura. Lipitu-s-a sufletul meu de Tine şi
pe mine m-a sprijinit dreapta Ta.
Slavă Tatălui şi Fiului, şi Sfîntului
Duh. Şi acum, şi pururea, şi în vecii
vecilor. Amin.
Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie
Dumnezeule (de 3 ori). Doamne miluieşte (de 3 ori). Slavă Tatălui şi Fiului, şi Sfîntului
Duh.
Citeţul 2: Şi acum, şi pururea, şi în
vecii vecilor. Amin.
Psalmul 87
Doamne, Dumnezeul mîntuirii
mele, ziua am strigat şi noaptea înaintea
Ta. 2 Să ajungă înaintea Ta rugăciunea
mea; pleacă urechea Ta spre ruga mea,
Doamne. 3 Că s-a umplut de rele sufletul
meu şi viaţa mea de iad s-a apropiat. 4
Socotit am fost cu cei ce se coboară în
groapă; ajuns-am ca un om neajutorat,
între cei morţi slobod. 5 Ca nişte oameni
răniţi ce dorm în mormînt, de care nu Ţi-
ai mai adus aminte şi care au fost
lepădaţi de la mîna Ta. 6 Pusu-m-au în
groapa cea mai de jos, întru cele
întunecate şi în umbra morţii. 7 Asupra
mea s-a întărîtat mînia Ta şi toate
valurile Tale le-ai adus spre mine. 8
Depărtat-ai pe cunoscuţii mei de la mine,
ajuns-am urîciune lor. 9 Închis am fost şi
n-am putut ieşi. Ochii mei au slăbit de
suferinţă. 10 Strigat-am către Tine,
Doamne, toată ziua întins-am către Tine
mîinile mele. 11 Oare, morţilor vei face
minuni? Sau cei morţi se vor scula şi Te
vor lăuda pe Tine? 12 Oare, va spune
cineva în mormînt mila Ta şi adevărul
Tău în locul pierzării? 13 Oare, se vor
cunoaşte întru întuneric minunile Tale şi
dreptatea Ta în pămînt uitat? 14 Iar eu
către Tine, Doamne, am strigat şi
dimineaţa rugăciunea mea Te va
întîmpina. 15 Pentru ce, Doamne, lepezi
sufletul meu şi întorci faţa Ta de la
mine? 16 Sărac sînt eu şi în osteneli din
tinereţile mele, înălţat am fost, dar m-am
smerit şi m-am mîhnit. 17 Peste mine au
trecut mîinile Tale şi înfricoşările Tale
m-au tulburat. 18 Înconjuratu-m-au ca
apa toată ziua şi m-au cuprins deodată. 19
Depărtat-ai de la mine pe prieten şi pe
vecin, iar pe cunoscuţii mei de ticăloşia
mea.
Doamne, Dumnezeul mîntuirii
mele, ziua am strigat şi noaptea înaintea
Ta. Să ajungă înaintea Ta rugăciunea
mea; pleacă urechea Ta spre ruga mea.
Psalmul 102
Binecuvintează, suflete al meu, pe
Domnul şi toate cele din lăuntrul meu,
numele cel sfînt al Lui. 2 Binecuvintează,
suflete al meu, pe Domnul şi nu uita toate
binefacerile Lui. 3 Pe Cel ce curăţeşte
toate fărădelegile tale; pe Cel ce vindecă
toate bolile tale; 4 Pe Cel ce izbăveşte din
stricăciune viaţa ta; pe Cel ce te
încununează cu milă şi cu îndurări; 5 Pe
Cel ce umple de bunătăţi dorirea ta;
înnoi-se-vor ca ale vulturului tinereţile
tale. 6 Cel ce face milostenie, Domnul, şi
judecată tuturor celor ce li se face
strîmbătate. 7 Cunoscute a făcut căile
Sale lui Moise, fiilor lui Israel voile Sale. 8 Îndurat şi milostiv este Domnul,
îndelung-răbdător şi mult-milostiv. 9 Nu
pînă în sfîrşit se va iuţi, nici în veac se va
mînia. 10 Nu după păcatele noastre a
făcut nouă, nici după fărădelegile noastre
a răsplătit nouă, 11 Ci cît este de departe
cerul de pămînt, atît este de mare mila
Lui, spre cei ce se tem de El. 12 Pe cît sînt
de departe răsăriturile de la apusuri,
depărtat-a de la noi fărădelegile noastre. 13 În ce chip miluieşte tatăl pe fii, aşa a
miluit Domnul pe cei ce se tem de El. 14
Că El a cunoscut zidirea noastră; adusu-
şi-a aminte că ţărînă sîntem. 15 Omul ca
iarba, zilele lui ca floarea cîmpului; aşa
va înflori. 16 Că vînt a trecut peste el şi nu
va mai fi, şi nu se va mai cunoaşte încă
locul său. 17 Iar mila Domnului din veac
în veac spre cei ce se tem de Dînsul, 18 Şi
dreptatea Lui spre fiii fiilor, spre cei ce
11
păzesc legămîntul Lui 19 Şi-şi aduc
aminte de poruncile Lui, ca să le facă pe
ele. Domnul în cer a gătit scaunul Său şi
împărăţia Lui peste toţi stăpîneşte. 20
Binecuvîntaţi pe Domnul toţi îngerii Lui,
cei tari la virtute, care faceţi cuvîntul Lui
şi auziţi glasul cuvintelor Lui. 21
Binecuvîntaţi pe Domnul toate puterile
Lui, slugile Lui, care faceţi voia Lui. 22
Binecuvîntaţi pe Domnul toate lucrurile
Lui; în tot locul stăpînirii Lui,
binecuvintează, suflete al meu, pe
Domnul.
În tot locul stăpînirii Lui,
binecuvintează, suflete al meu, pe
Domnul.
Psalmul 142
Doamne, auzi rugăciunea mea,
ascultă cererea mea, întru credincioşia
Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. 2 Să nu
intri la judecată cu robul Tău, că nimeni
din cei vii nu-i drept înaintea Ta. 3
Vrăjmaşul prigoneşte sufletul meu şi
viaţa mea o calcă în picioare; făcutu-m-a
să locuiesc în întuneric ca morţii cei din
veacuri. 4 Mîhnit e duhul în mine şi inima
mea încremenită în lăuntrul meu. 5
Adusu-mi-am aminte de zilele cele de
demult; cugetat-am la toate lucrurile
Tale, la faptele mîinilor Tale m-am
gîndit. 6 Întins-am către Tine mîinile
mele, sufletul meu, ca un pămînt
însetoşat. 7 Degrab auzi-mă, Doamne, că
a slăbit duhul meu. Nu-Ţi întoarce faţa
Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor
ce se coboară în mormînt. 8 Fă să aud
dimineaţa mila Ta, că la Tine mi-e
nădejdea. Arată-mi calea pe care voi
merge, că la Tine am ridicat sufletul
meu. 9 Scapă-mă de vrăjmaşii mei, că la
Tine alerg, Doamne. 10 Învaţă-mă să fac
voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu.
Duhul Tău cel bun să mă povăţuiască la
pămîntul dreptăţii. 11 Pentru numele
Tău, Doamne, dăruieşte-mi viaţă. Întru
dreptatea Ta scoate din necaz sufletul
meu. 12 Fă bunătate de stîrpeşte pe
vrăjmaşii mei şi pierde pe toţi cei ce
necăjesc sufletul meu, că eu sînt robul
Tău.
Auzi-mă, Doamne, întru dreptatea
Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău!
Auzi-mă, Doamne, întru dreptatea
Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău!
Duhul Tău cel bun să mă
povăţuiască la pămîntul dreptăţii.
Slavă Tatălui şi Fiului, şi Sfîntului
Duh. Şi acum, şi pururea, şi în vecii
vecilor. Amin.
Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie
Dumnezeule (de 3 ori). Preotul zice ectenia mare:
Cu pace, Domnului să ne rugăm.
Corul: Doamne, miluieşte. Pentru pacea de sus şi pentru mîntuirea
sufletelor noastre, Domnului să ne rugăm.
Pentru pacea a toată lumea, pentru bunăstarea
sfintelor lui Dumnezeu Biserici şi pentru unirea
tuturor, Domnului să ne rugăm.
Pentru sfîntă biserica aceasta şi pentru cei ce cu credinţă, cu evlavie şi cu frică de Dumnezeu intră într-
însa, Domnului să ne rugăm.
Pentru Marele Domn şi Părintele nostru,
Preafericitul Patriarh Kiril şi pentru Domnul nostru,
Înalt Preasfinţitul Mitropolit Vladimir şi pentru Domnul nostru, Preasfinţitul Episcop Nicodim, pentru
cinstita preoţime şi întru Hristos diaconime şi pentru
tot clerul, şi poporul, Domnului să ne rugăm.
Pentru de Dumnezeu păzită Ţara noastră,
Stăpînirea şi oastea ei, Domnului să ne rugăm. Pentru sfînt locaşul acesta, ţara aceasta şi
pentru toate oraşele şi satele şi pentru cei ce cu
credinţă locuiesc într-însele, Domnului să ne rugăm.
Pentru buna întocmire a văzduhului, pentru
îmbelşugarea roadelor pămîntului şi pentru vremuri paşnice, Domnului să ne rugăm.
Pentru cei ce călătoresc pe ape, pe uscat şi prin
aer, pentru cei bolnavi, pentru cei ce se ostenesc,
pentru cei robiţi şi pentru mîntuirea lor, Domnului să
ne rugăm. Pentru ca să fim izbăviţi noi de tot necazul,
mînia, primejdia şi nevoia, Domnului să ne rugăm.
Apără, mîntuieşte, miluieşte şi ne păzeşte pe
noi, Dumnezeule, cu harul Tău.
Pe Preasfînta, curata, preabinecuvîntata, mărita Stăpîna noastră, de Dumnezeu Născătoarea şi
pururea Fecioara Maria, cu toţi sfinţii să o pomenim.
Pe noi înşine şi unii pe alţii şi toată viaţa
noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm
Corul: Ţie Doamne.
Preotul: Că Ţie se cuvine toată slava, cinstea
şi închinăciunea, Tatălui şi Fiului, şi Sfîntului Duh,
acum şi pururea, şi în vecii vecilor.
Corul: Amin.
Apoi se cîntă: Aliluia (de 3 ori), după glasul de
rînd cu aceste patru stihuri:
Preotul: De noapte mînecă duhul meu către
Tine, Dumnezeule, pentru că lumină sînt poruncile
Tale pe pămînt.
Corul: Aliluia (de 3 ori)
Preotul: Dreptate vă învăţaţi toţi cei ce locuiţi
pe pămînt.
12
Corul: Aliluia (de 3 ori)
Preotul: Pizmuire va cuprinde pe poporul cel
neînvăţat şi acum focul pe cei potrivnici va mînca.
Corul: Aliluia (de 3 ori)
Preotul: Adaugă lor rele, Doamne, adaugă
rele celor măriţi ai pămîntului.
Corul: Aliluia (de 3 ori)
Şi după Aliluia, se cîntă troparele Treimice ale
glasului de rînd, fiecare cîte o dată. Glasul al 3-lea:
Citeţul 1: Treime de o ființă și
nedespărțită, Unime în trei ipostasuri și
împreună - vecuitoare, Ție, ca unui
singur Dumnezeu, cîntare îngerească
cîntăm:
Corul: „Sfînt, Sfînt, Sfînt eşti,
Dumnezeul nostru; cu ocrotirile celor
fără de trup, miluieşte-ne pe noi.”
Citeţul 1: Slavă Tatălui şi Fiului, şi
Sfîntului Duh.
Pe Tatăl cel fără de început, pe Fiul
cel împreună fără de început, pe Duhul
cel împreună-vecuitor, Dumnezeirea cea
una, ca heruvimii a slăvi, îndrăznind
zicem:
Corul: „Sfînt, Sfînt, Sfînt eşti,
Dumnezeul nostru; pentru rugăciunile
tuturor sfinţilor Tăi, miluieşte-ne pe
noi.”
Citeţul 1: Şi acum, şi pururea, şi în
vecii vecilor. Amin.
Fără de veste Judecătorul va veni,
și faptele fiecăruia se vor descoperi; deci
cu frică să grăim în miezul nopții:
Corul: „Sfînt, Sfînt, Sfînt eşti,
Dumnezeul nostru, pentru Născătoarea
de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.”
Corul: Doamne miluieşte (de 3 ori). Slavă Tatălui şi Fiului, şi Sfîntului
Duh.
Citeţul 1: Şi acum şi pururea şi în
vecii vecilor. Amin.
ŞI CITEŞTE CATISMA A 4-A:
După întîia Catismă, Sedealna de umilinţă, glasul 1:
Citeţul2: La judecata cea
înfricoșătoare fără pîrîși voi fi mustrat,
fără martori voi fi pedepsit; că se vor
deschide cărțile conștiinței și lucrurile
cele ascunse se vor descoperi. Deci mai
înainte pînă ce vei cerceta cele lucrate de
mine, la acea priveliște a toată lumea,
Dumnezeule, milostivește-Te spre mimne
și mă mîntuiește.
Stih: Doamne, nu cu mînia Ta să mă mustri
pe mine, nici cu iuţimea Ta să mă cerţi.
Pînă cînd stărui în păcate, suflete al
meu? Pînă cînd pui amînare pocăinței?
Ia în gînd judecta ce va să fie și roagă-te
Domnului: Greșit-am, Doamne! Cel ce
ești fără păcat, miluiește-mă.
Slavă… Şi acum… a Născătoarei:
Fiecare unde se mîntuiește, acolo
după dreptate și aleargă; și care altă
scăpare este precum tu, Născătoare de
Dumnezeu, care acoperi sufletele
noastre. Stih: Minunat este Dumnezeu întru sfinţii
Săi, Dumnezeul lui Israel.
Martirica:
Cine nu se va mira de vite jiile cele
nebiruite ale sfinților mucenici? Cine nu
se uimi de isprăvile lor cele de-a
pururea? Căci cu focul și cu bătăile, cu
fiarele și cu înjunghierile au biruit pe
vrăjmașul cel protivnic, momelile
împăraților nesuferindu-le și îngrozirile
tiranilor nebăgîndu-le în seamă. Pentru
aceasta și cununi au luat de la Hristos
Dumnezeu, Cel ce dăruiește lumii mare
milă.
Corul: Doamne miluieşte (de 3 ori). Slavă Tatălui şi Fiului, şi Sfîntului
Duh.
Citeţul 2: Şi acum, şi pururea, şi în
vecii vecilor. Amin.
ŞI CITEŞTE CATISMA A 5-A:
După a doua Catismă, Sedealna, glasul al 2-lea:
Podobie: Ceea ce eşti izvorul milei...
Cu dumnezeiescul început al
Postului să cîştigăm umilinţă sufletească,
strigînd: „Stăpîne Hristoase, primeşte
rugăciunea noastră, ca nişte tămîie
aleasă şi Te rugăm mîntuieşte-ne pe noi
de stricăciunea cea urît - mirositoare şi
de înfricoşătoarea osîndă, ca Cel ce eşti
Însuţi bine – primitor!”
Slavă..., tot acesta;
Şi acum... a Născătoarei:
Ceea ce eşti izvorul milei,
învredniceşte-ne pe noi, Născătoare de
Dumnezeu, de milostivire; caută spre
poporul cel păcătos, arată precum de-a
pururea putera ta; că spre tine
nădăjduim, ţie strigăm: „Bucură-te,
13
precum oarecînd Gavriil, mai-marele
voievod al cetelor fără de trupuri.”
Corul: Doamne miluieşte (de 3 ori).
Slavă Tatălui şi Fiului, şi Sfîntului
Duh.
Citeţul 1: Şi acum, şi pururea, şi în
vecii vecilor. Amin.
ŞI CITEŞTE CATISMA A 6-A:
După catisma a 3-a , Sedealna, glasul al 2-lea:
Prea cinstitul Post să-l începem cu
bucurie, strălucind noi cu razele sfintelor
porunci ale lui Hristos, Dumnezeul
nostru, care sînt: strălucirea dragostei,
fulgerul rugăciunii, sfinţenia curăţiei,
tăria bărbăţiei. Ca să ajungem luminaţi
la sfînta Înviere cea de a treia zi, care
luminează lumea cu nestricăciunea.
Slavă... tot acesta.
Şi acum..., a Născătoarei:
Rugăciunea ta cea nebiruită
cîştigînd-o în necazuri, scap în chip
minunat, mai presus de nădejde, de cei ce
mă necăjesc, o, Maică a Dumnezeului
nostru! Că tu apuci înainte totdeauna,
gonind întunericul multelor păcate, ale
celor ce se roagă ţie cu credinţă. Pentru
aceasta, cu mulţumire, strigăm ţie:
„Primeşte, Stăpînă, aceste scurte laude
de mulţumire, pentru că îmi eşti întru
toate ajutătoare!” Doamne miluieşte (de 3 ori).
Slavă Tatălui şi Fiului, şi Sfîntului
Duh. Şi acum, şi pururea, şi în vecii
vecilor. Amin.
Psalmul 50
Miluieşte-mă, Dumnezeule, după
mare mila Ta. 2 Şi, după mulţimea
îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea. 3 Mai vîrtos mă spală de fărădelegea mea
şi de păcatul meu mă curăţeşte. 4 Că
fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul
meu înaintea mea este pururea. 5 Ţie
unuia am greşit şi rău înaintea Ta am
făcut, aşa încît drept eşti Tu întru
cuvintele Tale şi biruitor cînd vei judeca
Tu. 6 Că iată întru fărădelegi m-am
zămislit şi în păcate m-a născut maica
mea. 7 Că iată adevărul ai iubit; cele
nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii
Tale, mi-ai arătat mie. 8 Stropi-mă-vei cu
isop şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei şi mai
vîrtos decît zăpada mă voi albi. 9 Auzului
meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-
vor oasele mele cele smerite. 10 Întoarce
faţa Ta de către păcatele mele, şi toate
fărădelegile mele şterge-le. 11 Inimă
curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi
duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru
ale mele. 12 Nu mă lepăda de la faţa Ta şi
Duhul Tău cel Sfînt nu-L lua de la mine. 13 Dă-mi mie bucuria mîntuirii Tale şi cu
duh stăpînitor mă întăreşte. 14 Învăţa-voi
pe cei fărădelege căile Tale şi cei
necredincioşi la Tine se vor întoarce. 15
Izbăveşte-mă de vărsarea de sînge,
Dumnezeule, Dumnezeul mîntuirii mele;
bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. 16 Doamne, buzele mele vei deschide, şi
gura mea va vesti lauda Ta. 17 Că de ai fi
voit jertfă, Ţi-aş fi dat; arderile de tot nu
le vei binevoi. 18 Jertfa lui Dumnezeu:
duhul umilit; inima înfrîntă şi smerită
Dumnezeu nu o va urgisi. 19 Fă bine,
Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului,
şi să se zidească zidurile Ierusalimului. 20
Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii,
prinosul şi arderile de tot; atunci vor
pune pe altarul Tău viţei.
Preotul: Mîntuieşte, Dumnezeule, poporul
Tău şi binecuvintează moştenirea Ta, cercetează lumea
Ta cu milă şi cu îndurări, înalţă fruntea
dreptmăritorilor creştini şi trimite peste noi milele
Tale cele bogate; pentru rugăciunile Preacuratei Stăpînei noastre Născătoarei de Dumnezeu şi pururea
Fecioarei Maria; cu puterea cinstitei şi de viaţă
făcătoarei Cruci; cu ocrotirile cinstitelor, cereştilor
netrupeşti Puteri; cu rugăciunile cinstitului, măritului
Prooroc, Înaintemergătorului şi Botezătorului Ioan; cu ale Sfinţilor, măriţilor şi întru tot lăudaţilor Apostoli;
cu ale celor între sfinţi Părinţilor noştri şi mari dascăli
ai lumii şi ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie
Cuvîntătorul de Dumnezeu şi Ioan Gură de Aur; cu ale
Sfinţilor Atanasie, Chiril şi Ioan cel Milostiv, patriarhii Alexandriei; cu ale celor între sfinţi Părinţilor noştri:
Nicolae al Mirelor Lichiei, Spiridon al Trimitundei,
făcătorilor de minuni, Calinic de la Cernica, Iosif cel
Nou, Ioan, Nectarie, Mitrofan, Iorest şi Sava, Varlaam
și Dosoftei, mitropoliții Moldovei, Gavriil, mitropolitul Chișinăului și Hotinului şi cu ale sfinţilor sfinţiţi
mucenici: Ciprian, Ignatie, Irineu, Foca şi Haralambie,
şi cu ale tuturor sfinţilor ierarhi; cu ale sfinţilor, mari
Mucenici: Gheorghe, purtătorul de biruinţă, Dimitrie,
izvorîtorul de mir, Pantelimon, Teodor Tiron, Teodor Stratilat şi Ioan cel Nou, cu ale sfintului Mucenic
Dorimedont, cu ale tuturor sfinţilor bunilor biruitori
mucenici; cu ale Sfintei Cuvioase Muceniţe Elizabeta şi
cu ale Preacuvioaselor maici Parascheva și Agafia; cu
ale preacuvioşilor şi de Dumnezeu purtătorilor Părinţilor noştri: Antonie şi Teodosie de la Kievo-
Pecersca, Iov de la Poceaev, Serafim de la Sarov,
Serghie şi Nicon de la Radonej, Ambrozie de la Optina
14
şi Simeon Noul-Teolog, Siluan Atonitul, şi cu ale preacuviosului părintelui nostru Paisie de la Neamţ, cu
ale Sfîntului (N), a cărui pomenire o săvîrşim; cu ale
sfinţilor şi drepţilor dumnezeieşti Părinţi, Ioachim şi
Ana şi cu ale tuturor sfinţilor; rugămu-Te, mult-
Milostive Doamne, auzi-ne pe noi, păcătoşii, care ne rugăm Ţie, şi ne miluieşte pe noi.
Corul: Doamne miluieşte (de 12 ori)
Preotul: Cu mila şi cu îndurările şi
cu iubirea de oameni a Unuia-Născut
Fiului Tău, cu Care eşti binecuvîntat,
împreună cu Preasfîntul şi bunul şi de
viaţă făcătorul Tău Duh, acum şi
pururea, şi în vecii vecilor.
Corul: Amin.
CÎNTAREA 1-A
Citeţul 1: Să cîntăm Domnului, căci
cu slavă S-a prea-slăvit! Pe cal şi pe
călăreţ în mare i-a aruncat!
Tăria mea şi mărirea mea este
Domnul, căci El m-a izbăvit. Acesta este
Dumnezeul meu, şi-L voi preaslăvi,
Dumnezeul părintelui meu şi-L voi
preaînălţa!
Domnul este viteaz în luptă;
Domnul este numele Lui.
Carele lui Faraon şi oştirea lui în
mare le-a aruncat; pe căpeteniile cele de
seamă ale lui, Marea Roşie le-a înghiţit,
Adîncul le-a acoperit, în fundul
mării ca o piatră s-au pogorît.
Dreapta Ta, Doamne, şi-a arătat
tăria. Mîna Ta cea dreaptă, Doamne, pe
vrăjmaşi a sfărîmat.
Cu mulţimea slavei Tale ai surpat
pe cei potrivnîci. Trims-ai mînia Ta şi i-a
mistuit ca pe nişte paie.
La suflarea nărilor Tale s-a
despărţit apa; strînsu-s-au la un loc apele
ca un perete şi s-au închegat valurile în
inima mării. Corul: Irmosul sfîntului din Mineu:
Citeţul 1:Vrăjmaşul zicea: “Alerga-
voi după ei şi-i voi ajunge; pradă-voi
împăraţi şi-mi voi sătura sufletul de
răzbunare; voi scoate sabia şi mîna mea
îi va stîrpi”. Citeţul 2: Troparul sfîntului din Mineu
Citeţul 1: Dar ai trimis Tu, Duhul
Tău şi marea i-a înghiţit; afundatu-s-au
ca plumbul în apele cele mari. Citeţul 2: Troparul sfîntului din Mineu
Citeţul 1: Doamne, cine este
asemenea Ţie între dumnezei? Cine este
asemenea Ţie preaslăvit în sfinţenie,
minunat întru slavă şi făcător de
minuni? Citeţul 2: Troparul sfîntului din Mineu
Citeţul 1: Întins-ai dreapta Ta şi i-a
înghiţit pămîntul! Citeţul 2: Troparul sfîntului din Mineu
Citeţul 1: Călăuzit-ai cu mila Ta
acest popor şi 1-ai izbăvit; Tu îl
povăţuieşti cu puterea Ta spre locaşul
sfinţeniei Tale. Citeţul 2: A Născătoarei din Mineu
Citeţul 1: Auzit-au neamurile şi s-au
cutremurat; frică a cuprins pe cei din
Filisteia.
Citeţul 2: Cum voi plînge acum
căderea mea? Ce început voi pune
mîntuirii mele? Eu, cel ce desfrînat, am
vieţuit, Îndurate, cu judecăţile pe care le
ştii, mîntuieşte-mă.
Iată vremea pocăinţei, iată ziua
mîntuirii, intrarea Postului; suflete,
priveghează şi intrările poftelor închide-
le, către Domnul uitîndu-te.
Citeţul 1: Atunci s-au spăimîntat
căpeteniile Edomului, pe conducătorii
Moabului cutremur i-a cuprins şi toţi cîţi
trăiesc în Canaan şi-au pierdut
cumpătul.
Citeţul 2: Întreitul val al păcatelor
învăluindu-se, întru adîncul
deznădăjduirii mă trage; ci la noianul
îndurării Tale alerg, Doamne,
mîntuieşte-mă.
Citeţul 1: Frică şi groază va cădea
peste ei şi de măreţia braţului Tău ca
pietrele vor încremeni, pînă va trece
poporul Tău, Doamne, pînă va trece
poporul Tău acesta, pe care 1-ai cîştigat
Tu.
Citeţul 2: Însumi eu, păcătosul, m-
am făcut rob, însumi eu mi-am deschis
uşa poftelor. Lesne-iertătorule, Cuvinte,
întoarce-mă, miluieşte-mă cu
milostivirea Ta.
Citeţul 1: Tu îl vei duce şi-1 vei sădi
în muntele moştenirii Tale, în locul ce ţi
1-ai făcut sălăşluire, Doamne, în locaşul
sfînt cel zidit de mîinile Tale, Doamne.
Citeţul 2: Fecioară, care ai născut
Izvorul nepătimirii, tămăduieşte-mă pe
mine, cel rănit de patimi, şi, din focul cel
15
veşnic, mă scoate, ceea ce singură eşti de
Dumnezeu cu har dăruită.
Citeţul 1: Împărăţi-va Domnul în
veac şi în veacul veacului.
Citeţul 2: Veniţi, popoare, să primim
astăzi darul posturilor, ca pastorale vreme
a pocăinţei de Dumnezeu dăruită, şi cu
aceasta, pe Mîntuitorul să- L înduplecăm.
Citeţul 1: Căci caii lui Faraon cu
carele şi călăreţii lui au intrat în mare.
Întors-a Domnul asupra lor apele mării, iar
fiii lui Israel au trecut prin mare, ca pe
uscat.
Citeţul 2: Sosit-a acum vremea
nevoinţelor, intrat-a călătoria Postului; să-L
începem toţi cu dragoste, aducînd
Domnului virtuţi ca nişte daruri.
Citeţul 1: Slavă… a Treimii,
Citeţul 2: Unime nealcătuită întreit
luminătoare, singură preastăpînitoare,
atotputernică, atotvieţuitoare, Dumnezeule
şi Doamne, Părinte atotţiitorule, Fiule şi
Duhule, mîntuieşte pe cei ce Te cinstesc pe
Tine.
Citeţul 1: Şi acum..., a Născătoarei:
Citeţul 2: Să lăudăm sfîntul munte al
lui Dumnezeu, pe Maria cea neîntinată,
dintru care a răsărit celor din întuneric
Soarele dreptăţii, Hristos, Cel ce este viaţa
tuturor.
Citeţul 1: Slavă Ţie, Dumnezeul
nostru, slavă Ţie.
Citeţul 2: Car de foc a luat pe Ilie cel
luminat, cu postul fiind întrarmat, pe Moise
l-a arătat văzător celor negrăite şi noi, pe
acesta primindu-l, vom vedea pe Hristos.
Citeţul 1: Slavă Ţie, Dumnezeul
nostru, slavă Ţie.
Citeţul 2: Adam a mîncat mîncare şi l-
a alungat din rai neînfrînarea, iar pe noi,
Doamne, primindu-ne, Postul ne va arăta
vrednici de pocăinţă, Iubitorule de oameni.
Corul: „Veniţi popoare să cîntăm
cîntare lui Hristos Dumnezeu, Cel ce a
despărţit marea şi a trecut poporul, pe care l-
a scăpat din robia egiptenilor, căci cu slavă s-
a preaslăvit„.
CÎNTAREA A 3-A Aici irmosul de la canonul sfîntului nu se cîntă, ci se
cîntă la sfîrşitul cîntării.
Citeţul 1: Domnul din înălţimea
cerului va tuna peste vrăjmaşii Săi, El va
judeca marginile pămîntului, drept fiind.
Citeţul 2: Troparul sfîntului din Mineu
Citeţul 1: El va da tărie regilor noştri
şi fruntea Unsului Său o va înălţa. Citeţul 2: Troparul sfîntului din Mineu
Citeţul 1: Slavă Tatălui şi Fiului, şi
Sfîntului Duh. Citeţul 2: Troparul sfîntului din Mineu
Citeţul 1: Şi acum, şi pururea, şi în
vecii vecilor. Amin. Citeţul 2: Troparul Născătoarei din Mineu Corul cîntă irmosul sfîntului de la cîntarea a treia.
Preotul: Iară şi iară cu pace, Domnului să ne
rugăm.
Doamne miluieşte Apără, mîntuieşte, miluieşte şi ne păzeşte pe noi,
Dumnezeule, cu harul Tău. Pe Preasfînta, curata, preabinecuvîntata, mărita
Stăpîna noastră, de Dumnezeu Născătoarea şi pururea Fecioara Maria, cu toţi sfinţii să o pomenim.
Pe noi înşine şi unii pe alţii şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.
Ţie Doamne.
Preotul: Că Tu eşti Dumnezeul nostru şi Ţie
slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului, şi Sfîntului Duh, acum
şi pururea, şi în vecii vecilor.
Amin.
Citeţul 1: sedealna sfîntului din Mineu, odată.
Slavă… Şi acum… a Născătoarei
CÎNTAREA A 4-A: Corul: Irmosul sfîntului din Mineu:
Citeţul 1: Domnul, Stăpînul meu,
este tăria mea; El face picioarele mele ca
ale căprioarelor, Citeţul 2: Troparul sfîntului din Mineu
Citeţul 1: Pe culmi poartă paşii mei! Citeţul 2: Troparul sfîntului din Mineu
Citeţul 1: Slavă… Citeţul 2: Troparul sfîntului din Mineu
Citeţul 1: Şi acum… Citeţul 2: a Născătoarei din Mineu
CÎNTAREA A 5-A: Corul: irmosul canonului a sfîntului din Mineu.
Citeţul 1: Morţii Tăi vor trăi şi
trupurile lor voi învia! Deşteptaţi-vă,
cîntaţi de bucurie, voi, cei ce sălăşluiţi în
pulbere! Citeţul 2: Troparul sfîntului din Mineu
Citeţul 1: Căci roua Ta este rouă de
lumină şi din sînul pămîntului umbrele
lor vor învia. Du-te, poporul meu, intră
în cămările tale şi închide uşa după tine;
ascunde-te puţine clipe, pînă cînd mînia va
fi trecut! Citeţul 2: Troparul sfîntului din Mineu
Citeţul 1: Slavă Tatălui şi Fiului, şi
Sfîntului Duh.
16
Citeţul 2: Troparul sfîntului din Mineu
Citeţul 1: Şi acum, şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.
Citeţul 2: a Născătoarei din Mineu
CÎNTAREA A 6-A: Aici irmosul sfîntului din Mineu nu se cîntă, ci se cîntă
la sfîrşitul canonului drept catavasie.
Citeţul 1: Cei ce slujesc idolilor deşerţi
dispreţuiesc harul Tău. Citeţul 2: Troparul sfîntului din Mineu
Citeţul 1: Dar eu îţi voi aduce Ţie
jertfe cu glas de laudă şi toate făgăduinţele mele le voi împlini, căci mîntuirea vine de la
Domnul. Citeţul 2: Troparul sfîntului din Mineu
Citeţul 1: Slavă Tatălui şi Fiului, şi
Sfîntului Duh. Citeţul 2: Troparul sfîntului din Mineu
Citeţul 1: Şi acum, şi pururea, şi în
vecii vecilor. Amin. Citeţul 2: a Născătoarei din Mineu Corul: irmosul sfîntului de la cîntarea a 6-a.
Preotul: Iară şi iară cu pace, Domnului să ne
rugăm. Doamne miluieşte
Apără, mîntuieşte, miluieşte şi ne păzeşte pe noi,
Dumnezeule, cu harul Tău. Pe Preasfînta, curata, preabinecuvîntata, mărita
Stăpîna noastră, de Dumnezeu Născătoarea şi pururea Fecioara Maria, cu toţi sfinţii să o pomenim.
Pe noi înşine şi unii pe alţii şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.
Ţie Doamne.
Preotul: Că Tu eşti Împăratul păcii şi
Mîntuitorul sufletelor noastre şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului, şi Sfîntului Duh, acum şi pururea, şi
în vecii vecilor.
Citeţul 1: Condacul și Icosul sfîntului din
Mineu.
CÎNTAREA A 7-A: Corul: Irmosul sfîntului din Mineu
Citeţul 1: Binecuvîntat eşti Tu pe
scaunul împărăţiei Tale şi prealăudat şi preamărit în veci!
Citeţul 2: Troparul sfîntului din Mineu
Citeţul 1: Binecuvîntat eşti Tu pe bolta cerului şi prealăudat şi preamărit
în veci! Citeţul 2: Troparul sfîntului din Mineu
Citeţul 1: Slavă Tatălui şi Fiului, şi
Sfîntului Duh. Citeţul 2: Troparul sfîntului din Mineu
Citeţul 1: Şi acum, şi pururea, şi în
vecii vecilor. Amin. Citeţul 2: a Născătoarei din Mineu
CÎNTAREA A 8-A:
Citeţul 1: Binecuvîntaţi, toate
lucrurile Domnului, pe Domnul, lăudaţi-
L şi-L preaînălţaţi pe El în veci!
Binecuvîntaţi pe Domnul, îngerii
Domnului, cerurile Lui, lăudaţi-L şi-L
preaînălţaţi pe El în veci!
Binecuvîntaţi pe Domnul, toate
apele cele mai presus de ceruri, toate
puterile Domnului, lăudaţi-L şi-L
preaînălţaţi pe El în veci.
Binecuvîntaţi pe Domnul, soare şi
lună şi voi stele cereşti, lăudaţi-L şi-L
preaînălţaţi pe El în veci!
Binecuvîntaţi pe Domnul, ploaie,
rouă şi toate vînturile, lăudaţi-L şi-L
preaînălţaţi pe El în veci!
Binecuvîntaţi pe Domnul, foc şi
căldură, frig şi arşită, lăudaţi-L şi-L
preaînălţaţi pe El în veci!
Corul: Irmosul sfîntului din Mineu.
Citeţul 1: Binecuvîntaţi pe Domnul
rouă şi zăpadă, gheaţă şi ger, lăudaţi-L
şi-L preaînălţaţi pe El în veci! Citeţul 2: Troparul sfîntului din Mineu
Citeţul 1: Binecuvîntaţi pe Domnul,
brume şi zăpezi, fulgere şi nori, lăudaţi-L
şi-L preaînălţaţi pe el în veci! Citeţul 2: Troparul sfîntului din Mineu
Citeţul 1: Binecuvîntaţi pe Domnul,
lumină şi întuneric, nopţi şi zile, lăudaţi-
L şi-L preaînălţaţi pe El în veci! Citeţul 2: Troparul sfîntului din Mineu
Citeţul 1: Binecuvîntaţi pe Domnul,
pămînt, munţi şi dealuri şi toate cele ce
răsăriţi pe ele, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi
pe El în veci! Citeţul 2: Troparul sfîntului din Mineu
Citeţul 1: Binecuvîntaţi pe Domnul,
izvoare, mări şi rîuri, chiţi şi toate cele ce
se mişcă în ape, lăudaţi-L şi-L
preaînălţaţi pe El în veci! Citeţul 2: a Născătoarei din Mineu
Citeţul 1: Binecuvîntaţi pe Domnul,
toate păsările cerului, fiarele şi toate
dobitoacele, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi
pe El în veci!
Citeţul 2: Pe mine, cel aprins de
pofte şi întunecat la vederea sufletului,
înnoindu-mă, Hristoase, cu focul temerii
Tale, mă luminează cu lumina mîntuirii;
ca să Te slăvesc întru toţi vecii.
Citeţul 1: Binecuvîntaţi pe Domnul,
fiii oamenilor, binecuvintează pe
Domnul, Israele, lăudaţi-L şi-L
preaînălţaţi pe El în veci!
17
Citeţul 2: Saţiul poftelor urînd,
hrăneşte-te, smeritul meu suflet, cu
dulceaţa virtuţilor şi te îndulceşte mai
mult cu desfătarea Postului, abătîndu-te
de la amărăciunea dulceţilor şi viază în
veci.
Citeţul 1: Binecuvîntaţi, preoţi pe
Domnul, slujitorii Domnului, lăudaţi-L
şi-L preaînălţaţi pe El în veci!
Citeţul 2: Fiind orbit la suflet, şi de
beţia patimilor întunecat, nicicum nu pot
căuta către Tine, unul Dumnezeu. Pentru
aceasta, îndură-Te şi mă luminează, şi-mi
deschide mie uşile pocăinţei.
Citeţul 1: Binecuvîntaţi pe Domnul
duhurile şi sufletele drepţilor, cei cuvioşi
şi smeriţi cu inima, lăudaţi-L şi-L
preaînălţaţi pe El, în veci!
Citeţul 2: Curată, care ai făcut
cerească firea noastră cea pămîntească şi
stricăcioasă, cu rugăciunea ta ferbinte, fă
să se îndrepteze rugăciunile şi cererile
noastre către al tău Fiu şi al tuturor
Dumnezeu şi Împărat.
Citeţul 1: Binecuvîntaţi pe Domnul
Ananie, Azarie şi Misaile, lăudaţi-L şi-L
preaînălţaţi pe El în veci!
Citeţul 2: Luminat să primim,
credincioşilor, intrarea Postului, şi să nu
ne mîhnim, ci să ne spălăm feţile noastre
cu apa nepătimirii, binecuvîntînd şi
preaînălţînd pe Hristos în veci.
Citeţul 1: Binecuvîntaţi pe Domnul,
apostoli, prooroci şi mucenici ai
Domnului, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi pe
El în veci!
Citeţul 2: Cu undelemnul milostivirii
ungîndu-ne noi sufletul, să nu grăim
multe către Tatăl nostru Cel ce este în
ceruri, rugăciuni trimiţînd,
binecuvîntînd şi preînălţîndu-L în veci.
Citeţul 1: Binecuvîntăm pe Tatăl şi
pe Fiul, şi pe Sfîntul Duh, Domnul,
cîntîndu-I şi preaînălţîndu-L întru toţi
vecii!
Citeţul 2: Pe Tatăl, Cel fără de
început şi pururea veşnic, să-L lăudăm
credincioşii şi pe Fiul, Cel împreună fără
început, şi pe Duhul, Cel ce împreună
este strălucit din Tatăl, fiind Feţe de o
fiinţă ale unei stăpînii şi puteri
atotputernice.
Citeţul 1: Şi acum... , a Născătoarei:
Citeţul 2: Marie, ceea ce eşti de
Dumnezeu chemată şi cu adevărat
mijlocitoare credincioşilor, că prin tine
se dă iertare tuturor din destul, nu înceta
să îndupleci pe Fiul tău şi Domnul,
pentru cei ce te laudă pe tine.
Citeţul 1: Slavă ţie, Dumnezeul
nostru, slavă Ţie.
Citeţul 2: Postind Domnul numărul
cel de patruzeci de zile, a cinstit şi a
sfinţit aceste zile de acum, fraţilor, la
care ajungînd strigăm: „Binecuvîntaţi şi
preaînălţaţi pe Hristos în veci!” Corul: Să lăudăm, bine să cuvîntăm şi să
ne închinăm Domnului, cîntîndu-I şi
preaînălţîndu-L pe Dînsul întru toţi vecii.
„Pe Domnul, Cel ce a răcorit de
demult în văpaie pe tinerii evreieşti şi a ars
în ea pe haldei în chip uimitor, să-L
lăudăm pe El, zicînd: „Binecuvîntaţi-L şi-
L preaînălţaţi întru toţi vecii”.
CÎNTAREA A 9-A:
Preotul: Pe Născătoarea de
Dumnezeu şi Maica luminii, întru cîntări
cinstind-o, să o mărim.
Corul: Măreşte, suflete al meu, pe
Domnul şi s-a bucurat duhul meu de
Dumnezeu, Mîntuitorul meu.
Ceea ce eşti mai cinstită decît
heruvimii şi mai mărită fără de
asemănare decît serafimii, care, fără
stricăciune, pe Dumnezeu Cuvîntul ai
născut, pe tine, cea cu adevărat
Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
Că a căutat spre smerenia roabei
Sale. Că, iată, de acum mă vor ferici
toate neamurile.
Ceea ce eşti mai cinstită decît
heruvimii şi mai mărită fără de
asemănare decît serafimii, care, fără
stricăciune, pe Dumnezeu Cuvîntul ai
născut, pe tine, cea cu adevărat
Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
Că mi-a făcut mie mărire Cel
Puternic şi sfînt este numele Lui. Şi mila
Lui în neam şi în neam, spre cei ce se tem
de El!
Ceea ce eşti mai cinstită decît
heruvimii şi mai mărită fără de
asemănare decît serafimii, care, fără
stricăciune, pe Dumnezeu Cuvîntul ai
18
născut, pe tine, cea cu adevărat
Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
Făcut-a tărie cu braţul Său, risipit-
a pe cei mîndri în cugetul inimii lor.
Ceea ce eşti mai cinstită decît
heruvimii şi mai mărită fără de
asemănare decît serafimii, care, fără
stricăciune, pe Dumnezeu Cuvîntul ai
născut, pe tine, cea cu adevărat
Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
Coborît-a pe cei puternici de pe
scaune şi a înălţat pe cei smeriţi. Pe cei
flămînzi i-a umplut de bunătăţi şi pe cei
bogaţi i-a scos afară deşerţi.
Ceea ce eşti mai cinstită decît
heruvimii şi mai mărită fără de
asemănare decît serafimii, care, fără
stricăciune, pe Dumnezeu Cuvîntul ai
născut, pe tine, cea cu adevărat
Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
A sprijinit pe Israel, sluga Sa, ca să-
şi aducă aminte de mila Sa, precum a
grăit părinţilor noştri, lui Avraam şi
seminţiei lui, pînă în veac.
Ceea ce eşti mai cinstită decît
heruvimii şi mai mărită fără de
asemănare decît serafimii, care, fără
stricăciune, pe Dumnezeu Cuvîntul ai
născut, pe tine, cea cu adevărat
Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
Corul: Irmosul sfîntului din Mineu.
Citeţul 1: Binecuvîntat este Domnul,
Dumnezeul lui Israel, că a cercetat şi a
răscumpărat pe poporul Său; Citeţul 2: Troparul sfîntului din Mineu
Citeţul 1: Şi ne-a ridicat Mîntuitor
puternic din casa lui David, slujitorul
Său, Citeţul 2: Troparul sfîntului din Mineu
Citeţul 1: Precum a grăit prin gura
sfinţilor Săi prooroci, din veac. Citeţul 2: Troparul sfîntului din Mineu
Citeţul 1: Ca să ne scape de
vrăjmaşii noştri şi din mîna tuturor celor
care ne urăsc. Citeţul 2: Troparul sfîntului din Mineu
Citeţul 1: Şi să facă milă faţă de
părinţii noştri, aducîndu-şi aminte de
legămîntul Său cel sfînt. Citeţul 2: a Născătoarei din Mineu
Citeţul 1: De jurămîntul cu care S-a
jurat lui Avraam, părintelui nostru, ca
fiind izbăviţi din mîna vrăjmaşilor.
Citeţul 2: Ziua postului părăsire de
păcate să-ţi fie , suflete, şi către
Dumnezeu plecare şi apropiere; ca să
scapi din prăpastia răutăţii şi să iubeşti
numai căile care duc la odihna cea de
acolo.
Citeţul 1: Să-I slujim Lui în sfinţenie
şi în dreptate, în toate zilele vieţii
noastre.
Citeţul 2: Şi cu gîndurile alunecînd,
şi cu trupul greşind, mă tînguiesc, suspin
şi strig: „Mîntuieşte-mă, Doamne,
mîntuieşte-mă, Cel ce eşti singur fără de
răutate, şi nu mă osîndi în focul gheenei,
pe mine cel vrednic de osîndă!”
Citeţul 1: Şi tu, pruncule, prooroc al
Celui Preaînalt te vei chema, căci vei
merge înaintea feţei Domnului, ca să
găteşti calea Lui.
Citeţul 2: Cu luminatul veşmînt al
postului îmbrăcîndu-ne, să ne dezbrăcăm
de haina cea întunecată şi de nepurtat a
beţiei; şi, luminaţi făcîndu-ne prin
dumnezeieştile virtuţi, cu credinţă să
vedem luminatele patimi ale
Mîntuitorului.
Citeţul 1: Să dai poporului Său
cunoştinţa mîntuirii spre iertarea
păcatelor lui, prin bunătatea milei
Dumnezeului nostru.
Citeţul 2: Pe ticălosul meu suflet, cel
bolnăvit de toate asuprelile demonilor
celor răi tămăduieşte-l, Preacurată
Stăpînă, tu, care ai născut pe
tămăduitorul Hristos, Răscumpărătorul
nostru, al celor ce te ştim pe tine fiică,
fecioară nestricată.
Citeţul 1: Cu care ne-a cercetat pe
noi Răsăritul cel de sus, ca să lumineze
pe cei ce şedeau în întuneric şi în umbra
morţii.
Citeţul 2: Acum a sosit vremea
sfintelor posturi, să le începem cu bune
purtări, că zice: „Cu judecăţi şi cu gîlcevi
să nu postiţi.”
Citeţul 1: Şi să îndrepte picioarele
noastre la calea păcii.
Citeţul 2: În muntele Horeb cu
postul curăţindu-se Ilie, a văzut pe
Dumnezeu. Să ne curăţim şi noi inima cu
postul, şi vom vedea pe Hristos.
Citeţul 1: Slavă..., a Treimii:
19
Citeţul 2: Unei firi mă închin, trei Feţe
laud, pe un Dumnezeu al tuturor: pe Tatăl
şi pe Fiul, şi pe Sfîntul Duh, stăpînirea cea
pururea veciuitoare.
Citeţul 1: Şi acum..., a Născătoarei:
Citeţul 2: Curată ai născut prunc,
Fecioară ai hrănit cu lapte şi întru acestea
amîndouă, cum, după ce ai născut, ai rămas
fecioară? Dumnezeu este Cel ce a făcut
aceasta. Nu cerceta de la mine în ce chip.
Citeţul 1: Slavă Ţie, Dumnezeul
nostru, slavă Ţie.
Citeţul 2: O zi se zice că este toată
viaţa pămîntenilor; celor ce se ostenesc
cu dorire patruzeci sînt zilele postului, pe
care să le săvîrşim cu bucurie.
Corul: Pe ceea ce mai presus de fire
cu trup a zămislit în pîntece, pe Cuvîntul,
Cel ce fără de ani mai înainte a strălucit
din Tatăl, cu neîncetate laude să o mărim
credincioşii.
Cuvine-se cu adevărat ...
Preotul: Iară şi iară cu pace, Domnului să ne
rugăm.
Doamne miluieşte
Apără, mîntuieşte, miluieşte şi ne păzeşte pe
noi, Dumnezeule, cu harul Tău.
Pe Preasfînta, curata, preabinecuvîntata,
mărita Stăpîna noastră, de Dumnezeu Născătoarea şi
pururea Fecioara Maria, cu toţi sfinţii să o pomenim.
Pe noi înşine şi unii pe alţii şi toată viaţa
noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.
Ţie Doamne.
Preotul: Că pe Tine Te laudă toate Puterile
cereşti şi Ţie slavă înălţăm Tatălui şi Fiului, şi Sfîntului
Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor.
Amin.
Luminînda, glasul al 3-lea:
Citeţul 1: Trimite lumina Ta,
Hristoase, Dumnezeule, și luminează
inima mea, cu ocrotirilor celor fără de
trup și mă mîntuiește.
Slavă Tatălui şi Fiului, şi Sfîntului
Duh.
Trimite lumina Ta, Hristoase,
Dumnezeule, și luminează inima mea,
pentru rugăciunile tuturor sfinţilor Tăi,
miluieşte-ne pe noi.
Şi acum, şi pururea, şi în vecii
vecilor. Amin.
Trimite lumina Ta, Hristoase,
Dumnezeule, și luminează inima mea,
pentru rugăciunile Născătoarei de
Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
LAUDELE:
Psalmul 148
Citeţul 2: Lăudaţi pe Domnul din
ceruri, lăudaţi-L pe El, întru cele înalte. 2
Lăudaţi-L pe El, toţi îngerii Lui, lăudaţi-
L pe El,toate puterile Lui. 3 Lăudaţi-L pe
El soarele şi luna, lăudaţi-L pe El, toate
stelele şi lumina. 4 Lăudaţi-L pe El,
cerurile cerurilor şi apa cea mai presus
de ceruri 5 Să laude numele Domnului, că
El a zis şi s-au făcut, El a poruncit şi s-au
zidit. 6 Pusu-le-ai pe ele în veac şi în
veacul veacului; lege le-a pus şi nu o vor
trece. 7 Lăudaţi pe Domnul toţi cei de pe
pămînt, balaurii şi toate adîncurile. 8
Focul, grindina, zăpada, gheaţa, viforul,
toate îndepliniţi cuvîntul Lui; 9 Munţii şi
toate dealurile, pomii cei roditori şi toţi
cedrii; 10 Fiarele şi toate animalele,
tîrîtoarele şi păsările cele zburătoare; 11
Împăraţii pămîntului şi toate popoarele,
căpeteniile şi toţi judecătorii pămîntului; 12 Tinerii şi fecioarele, bătrînii cu tinerii, 13 Să laude numele Domnului, că numai
numele Lui s-a înălţat. Lauda Lui pe
pămînt şi în cer. 14 Şi va înălţa puterea
poporului Lui. Cîntare tuturor cuvioşilor
Lui, fiilor lui Israel, poporului ce se
apropie de El.
Psalmul 149
Cîntaţi Domnului cîntare nouă;
lauda Lui în adunarea celor cuvioşi. 2 Să
se veselească Israel de Cel ce l-a făcut pe
el şi fiii Sionului să se bucure de
Împăratul lor. 3 Să laude numele Lui în
horă; în timpane şi în psaltire să-I cînte
Lui. 4 Că iubeşte Domnul poporul Său şi
va învăţa pe cei blînzi şi-i va izbăvi. 5 Se
vor lăuda cuvioşii întru slavă şi se vor
bucura în aşternuturile lor. 6 Laudele
Domnului în gura lor şi săbii cu două
tăişuri în mîinile lor, 7 Ca să se răzbune
pe neamuri şi să pedepsească pe popoare, 8 Ca să lege pe împăraţii lor în obezi şi pe
cei slăviţi ai lor în cătuşe de fier,
Ca să facă între dînşii judecată
scrisă. Slava aceasta este a tuturor
cuvioşilor Săi.
Psalmul 150
Lăudaţi pe Domnul întru sfinţii
Lui; lăudaţi-L pe El întru tăria puterii
Lui. Lăudaţi-L pe El întru puterile Lui;
20
lăudaţi-L pe El după mulţimea slavei
Lui. Lăudaţi-L pe El în glas de trîmbiţă;
lăudaţi-L pe El în psaltire şi în alăută.
Lăudaţi-L pe El în timpane şi în horă;
lăudaţi-L pe El în strune şi organe.
Lăudaţi-L pe El în chimvale bine
răsunătoare; lăudaţi-L pe El în chimvale
de strigare. Toată suflarea să laude pe
Domnul! Iar de sînt la Mineu doi sfinţi la rînd, se cîntă
seara, la Vecernie, stihirile unuia; iar ale celuilalt se cîntă
dimineaţa la Laude, 4 stihiri, de vor fi; iar de nu sînt, zice
Citeţul:
Slavă Tatălui şi Fiului, şi Sfîntului
Duh. Şi acum, şi pururea, şi în vecii
veciilor. Amin.
Ţie slavă se cuvine, Doamne
Dumnezeul nostru, şi Ţie slavă înălţăm,
Tatălui şi Fiului, şi Sfîntului Duh, acum
şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.
Preotul: Slavă Ţie Celui ce ne-ai
arătat nouă lumina.
Citeţul 1: Slavă întru cei de sus lui
Dumnezeu şi pe pămînt pace, între
oameni bunăvoire. Lăudămu-Te, bine Te
cuvîntăm, închinămu-ne Ţie, slăvimu-Te,
mulţumim Ţie, pentru slava Ta cea
mare. Doamne, Împărate ceresc,
Dumnezeule, Părinte atotţiitorule,
Doamne Fiule, Unule-Născut, Iisuse
Hristoase şi Duhule Sfinte. Doamne
Dumnezeule, Mieluşelul lui Dumnezeu,
Fiul Tatălui, Cel ce ridici păcatul lumii,
miluieşte-ne pe noi, Cel ce ridici păcatele
lumii. Primeşte rugăciunea noastră, Cel
ce şezi de-a dreapta Tatălui şi ne
miluieşte pe noi. Că Tu eşti Unul Sfînt,
Tu eşti Unul Domn Iisus Hristos, întru
slava lui Dumnezeu Tatăl. Amin. În toate
zilele bine Te voi cuvînta şi voi lăuda
numele Tău în veac şi în veacul veacului.
Doamne, scăpare Te-ai făcut nouă
în neam şi în neam. Eu am zis: „Doamne,
miluieşte-mă, vindecă sufletul meu, că
am greşit Ţie. Doamne, către Tine am
scăpat, învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu
eşti Dumnezeul meu. Că la Tine este
izvorul vieţii, întru lumina Ta vom vedea
lumină. Tinde mila Ta celor ce Te cunosc
pe Tine.”
Învredniceşte-ne, Doamne, în ziua
aceasta, fără de păcat să ne păzim noi.
Bine eşti cuvîntat, Doamne Dumnezeul
părinţilor noştri şi lăudat şi preaslăvit
este numele Tău în veci. Amin. Fie,
Doamne, mila Ta spre noi, precum am
nădăjduit întru Tine. Bine eşti cuvîntat,
Doamne, învaţă-mă îndreptările Tale.
Bine eşti cuvîntat, Stăpîne, înţelepţeşte-
mă cu îndreptările Tale. Bine eşti
cuvîntat, Sfinte, luminează-mă cu
îndreptările Tale. Doamne, mila Ta este
în veac, lucrurile mîinilor Tale nu le
trece cu vederea. Ţie se cuvine laudă, Ţie
se cuvine cîntare, Ţie slavă se cuvine,
Tatălui şi Fiului, şi Sfîntului Duh, acum
şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin. Preotul: Să plinim rugăciunea noastră cea de
dimineaţă, Domnului.
Doamne miluieşte
Apără, mîntuieşte, miluieşte şi ne păzeşte pe noi, Dumnezeule, cu harul Tău.
Ziua toată desăvîrşită, sfîntă, în pace şi fără de
păcat, la Domnul să cerem.
Dă Doamne.
Înger de pace, credincios îndreptător, păzitor sufletelor şi trupurilor noastre, la Domnul să cerem.
Milă şi iertare de păcatele şi de greşelile
noastre, la Domnul să cerem.
Cele bune şi de folos sufletelor noastre şi pace
lumii, la Domnul să cerem. Cealaltă vreme a vieţii noastre în pace şi întru
pocăinţă a o săvîrşi, la Domnul să cerem.
S fîrşit creştinesc vieţii noastre, fără durere,
neînfruntat, în pace şi răspuns bun la înfricoşătoare
judecată a lui Hristos, să cerem. Pe Preasfînta, curata, prea binecuvîntata,
mărita Stăpîna noastră, de Dumnezeu Născătoarea şi
pururea Fecioara Maria, cu toţi sfinţii să o pomenim.
Pe noi înşine şi unii pe alţii şi toată viaţa
noastră, lui Hristos Dumnezeu să o dăm. Ţie Doamne.
Preotul: Că Dumnezeul milei şi al îndurărilor,
şi al iubirii de oameni eşti şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui
şi Fiului, şi Sfîntului Duh, acum şi pururea, şi în vecii
vecilor. Amin.
Preotul: Pace tuturor.
Corul: Ş i duhului tău.
Preotul: Capetele noastre Domnului să le
plecăm.
Corul: Ţie Doamne. Preotul: Că al Tău este a ne milui şi a ne
mîntui pe noi, Dumnezeul nostru, şi Ţie slavă înălţăm,
Tatălui şi Fiului, şi Sfîntului Duh, acum şi pururea, şi
în vecii vecilor.
Corul: Amin.
LA STIHOAVNĂ Stihira, galsul al 5-lea.
Venit-a postul, maica curăţiei, cea
care învinovăţeşte păcatul şi este
vestitoarea pocăinţei, purtarea îngerilor
şi mîntuitoarea oamenilor; să strigăm
21
credincioşii: „Dumnezeule, miluieşte-ne
pe noi!”
Citeţul 1: Umplutu-ne-am dimineaţa de
mila Ta, Doamne, şi ne-am bucurat, şi ne-am
veselit în toate zilele noastre. Veselitu-ne-am
pentru zilele în care ne-ai smerit pe noi, pentru
anii în care am văzut rele. Caută s pre robii Tăi şi
spre lucrurile Tale şi îndreptează pe fiii lor.
Citeţul 2: Venit-a postul, maica
curăţiei, cea care învinovăţeşte păcatul şi
este vestitoarea pocăinţei, purtarea
îngerilor şi mîntuitoarea oamenilor; să
strigăm credincioşii: „Dumnezeule,
miluieşte-ne pe noi!” Citeţul 1: Şi să fie lumina Domnului
Dumnezeului nostru peste noi şi lucrurile
mîinilor noastre le îndreptează.
Citeţul 2: Binecuvîntată este oastea
Împăratului cerurilor. Că de au şi fost
pămînteni mucenici, dar s-au sîrguit a
ajunge la vrednicia îngerească; de
trupuri neîngrijindu-se şi prin pătimiri,
cinstei celor fără de trupuri
învrednicindu-se. Pentru rugăciunile lor,
Doamne, mîntuieşte sufletele noastre.
Citeţul 1: Slavă... Şi acum... a
Născătoarei:
Citeţul 2: Pe tine, Maica lui
Dumnezeu şi Fecioară curată şi decît
heruvimii mai sfîntă, cu glasuri de cîntări
te mărim; căci cu sufletul şi cu trupul te
mărturisim; Născătoare de Dumnezeu,
ca pe ceea cea ai născut cu adevărat pe
Dumnezeu întrupat. Roagă-te,
Preacurată, pentru sufletele noastre.
Citeţul 1: Bine este a ne mărturisi
Domnului şi a cînta numele Tău,
Preaînalte, a vesti dimineaţa mila Ta şi
adevărul Tău în toată noaptea (de 2 ori). Sfinte Dumnezeule…, Preasfîntă
Treime…, Tatăl nostru…
Preotul: Că a Ta este împărăţia…
Citeţul 1: Amin. În Biserica slavei
tale stînd, în cer ni se pare că stăm,
Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti uşă
cerească; deschide-ne nouă uşile milei
tale.
Doamne miluieşte… (de 40 de ori)
Slavă…, Şi acum…, Ceea ce eşti
mai cinstită..., Întru numele Domnului...,
binecuvintează. Preotul iese din altar, în fața ușilor împărătești şi
rosteşte ecfonisul:
Preotul: Cel ce este binecuvîntat,
Hristos, Dumnezeul nostru, totdeauna,
acum şi pururea, şi în vecii vecilor.
Citeţul 1: Amin.
Împărate ceresc, pe
binecredinciosul nostru popor ocroteşte-
l, credinţa o întăreşte, pe cei răi îi
îmblînzeşte, lumea o împacă, sfînt locaşul
acesta bine-l păzeşte, pe cei mai înainte
răposaţi, părinţii şi fraţii noştri, în
locaşurile drepţilor îi aşază, iar pe noi
întru pocăinţă şi mărturisire ne primeşte,
ca un bun şi de oameni Iubitor. Preotul rosteşte rugăciunea cuviosului Efrem
Sirul: Doamne şi Stăpînul vieţii mele, duhul
trîndăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpînire şi al
grăirii în deşert, nu mi-l da mie (o metanie).
Iar duhul curăţiei, al gîndului smerit, al
răbdării şi al dragostei, dăruieşte-l mie, slugii Tale (o metanie).
Aşa, Doamne, Împărate, dăruieşte-mi ca să-mi
văd greşelile mele şi să nu osîndesc pe fratele meu, că
binecuvîntat eşti în vecii vecilor. Amin. (o metanie).
Şi după rugăciunea aceasta, se zic aceste patru stihuri, iarăşi în trei stări, cu 12 închinăciuni:
Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului (o
închinăciune).
Dumnezeule, curăţeşte-mă pe mine, păcătosul
(o închinăciune). Cel ce m-ai zidit, Dumnezeule, mîntuieşte-mă (o
închinăciune).
Fără de număr am greşit, Doamne, iartă-mă (o
închinăciune).
Şi pe urmă iarăşi rugăciunea Sfîntului Efrem Sirul, toată, şi la sfîrşit o metanie.
CEASUL ÎNTÎI Citeţul 2: Veniţi să ne închinăm... (de
3 ori)
Psalmul 5
Graiurile mele ascultă-le, Doamne!
Înţelege strigarea mea! 2 Ia aminte la
glasul rugăciunii mele, Împăratul meu şi
Dumnezeul meu, căci către Tine mă voi
ruga, Doamne! 3 Dimineaţa vei auzi
glasul meu; dimineaţa voi sta înaintea Ta
şi mă vei vedea. 4 Că Tu eşti Dumnezeu,
Care nu voieşti fărădelegea, nici nu va
locui lîngă Tine cel ce vicleneşte. 5 Nu vor
sta călcătorii de lege în preajma ochilor
Tăi. Urît-ai pe toţi cei ce lucrează
fărădelege. 6 Pierde-vei pe toţi cei ce
grăiesc minciuna; pe ucigaş şi pe viclean
îl urăşte Domnul. 7 lar eu, întru mulţimea
milei Tale, voi intra în casa Ta, închina-
mă-voi spre sfînt locaşul Tău întru frica
Ta. 8 Doamne, povăţuieşte-mă întru
22
dreptatea Ta, din pricina duşmanilor
mei! Îndreptează înaintea mea calea Ta. 9
Că nu este în gura lor adevăr, inima lor
este deşartă; groapă deschisă grumazul
lor, cu limbile lor viclenesc. 10 Judecă-i pe
ei, Dumnezeule; să cadă din sfaturile lor;
după mulţimea nelegiuirilor lor, alungă-i
pe ei, că Te-au amarît, Doamne. 11 Şi să
se veselească toţi cei ce nădăjduiesc întru
Tine; în veac se vor bucura şi le vei fi lor
sălaş, şi se vor lăuda cu Tine, toţi cei ce
iubesc numele Tău. 12 Că Tu vei
binecuvînta pe cel drept, Doamne, căci
cu arma buneivoiri ne-ai încununat pe
noi.
Psalmul 89
Doamne, scăpare Te-ai făcut nouă
în neam şi în neam. 2 Mai înainte de ce s-
au făcut munţii şi s-a zidit pămîntul şi
lumea, din veac şi pînă în veac eşti Tu. 3
Nu întoarce pe om întru smerenie, Tu,
Care ai zis: “Întoarceţi-vă, fii ai
oamenilor”, 4 Că o mie de ani înaintea
ochilor Tăi sînt ca ziua de ieri, care a
trecut, şi ca straja nopţii. 5 Nimicnicie
vor fi anii lor; dimineaţa ca iarba va
trece. 6 Dimineaţa va înflori şi va trece,
seara va cădea, se va întări şi se va usca. 7
Că ne-am sfîrşit de urgia Ta şi de mînia
Ta ne-am tulburat. 8 Pus-ai fărădelegile
noastre înaintea Ta, greşelile noastre
ascunse, la lumina feţei Tale. 9 Că toate
zilele noastre s-au împuţinat şi în mînia
Ta ne-am stins. 10 Anii noştri s-au socotit
ca pînza unui păianjen; zilele anilor
noştri sînt şaptezeci de ani; 11 Iar de vor
fi în putere, optzeci de ani, şi ce este mai
mult decît aceştia, osteneală şi durere; 12
Că trece viaţa noastră şi ne vom duce. 13
Cine cunoaşte puterea urgiei Tale şi cine
măsoară mînia Ta, după temerea de
Tine? 14 Învaţă-ne să socotim bine zilele
noastre, ca să ne îndreptăm inimile spre
înţelepciune. 15 Întoarce-Te, Doamne!
Pînă cînd vei sta departe? Mîngîie pe
robii Tăi! 16 Umplutu-ne-am dimineaţa
de mila Ta şi ne-am bucurat şi ne-am
veselit în toate zilele vieţii noastre. 17
Veselitu-ne-am pentru zilele în care ne-ai
smerit, pentru anii în care am văzut rele. 18 Caută spre robii Tăi şi spre lucrurile
Tale şi îndreptează pe fiii lor. 19 Şi să fie
lumina Domnului Dumnezeului nostru
peste noi, şi lucrurile mîinilor noastre le
îndreptează.
Psalmul 100
Mila şi judecata Ta voi cînta Ţie,
Doamne. 2 Cînta-voi şi voi merge, cu
pricepere, în cale fără prihană. Cînd vei
veni la mine? 3 Umblat-am întru
nerăutatea inimii mele, în casa mea. 4 N-
am pus înaintea ochilor mei lucru
nelegiuit; pe călcătorii de lege i-am urît. 5
Nu s-a lipit de mine inima îndărătnică;
pe cel rău, care se depărta de mine, nu l-
am cunoscut. 6 Pe cel ce clevetea în
ascuns pe vecinul său, pe acela l-am
izgonit. 7 Cu cel mîndru cu ochiul şi
nesăţios cu inima, cu acela n-am mîncat. 8 Ochii mei sînt peste credincioşii
pămîntului, ca să şadă ei împreună cu
mine. Cel ce umbla pe cale fără prihană,
acela îmi slujea. 9 Nu va locui în casa mea
cel mîndru; cel ce grăieşte nedreptăţi nu
va sta înaintea ochilor mei. 10 În dimineţi
voi judeca pe toţi păcătoşii pămîntului,
ca să nimicesc din cetatea Domnului pe
toţi cei ce lucrează fărădelegea.
Slavă Tatălui şi Fiului, şi Sfîntului
Duh. Şi acum, şi pururea, şi în vecii
vecilor. Amin.
Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie
Dumnezeule (de 3 ori).
Doamne miluieşte (de 3 ori).
Preotul în faţa uşilor împărăteşti zice troparul
acesta pe glasul al 6-lea:
Dimineaţa auzi glasul meu,
Împăratul meu şi Dumnezeul meu. (o
metanie).
Corul: Dimineaţa auzi glasul meu...,
Preotul: Graiurile mele ascultă-le,
Doamne, înţelege strigarea mea. (o metanie).
Corul: Dimineaţa auzi glasul meu...,
Preotul: Către Tine mă voi ruga,
Doamne. (o metanie).
Corul: Dimineaţa auzi glasul meu...,
Preotul: Slavă Tatălui şi Fiului, şi
Sfîntului Duh.
Citeţul 2: Şi acum, şi pururea, şi în
vecii vecilor. Amin.
Cum te vom numi, Ceea ce eşti
plină de har? Cer, că ai răsărit pe
Soarele dreptăţii? Rai, că ai odrăslit
23
floarea nestricăciunii? Fecioară, că ai
rămas nestricată? Maică curată, că ai
avut în sfintele tale braţe Fiu, pe
Dumnezeul tuturor? Pe Acela roagă-L să
mîntuiască sufletele noastre.
Corul: Paşii mei îndreptează-i după
cuvîntul Tău şi să nu mă stăpînească
toată fărădelegea. (de 2 ori)
Izbăveşte-mă de clevetirea
oamenilor şi voi păzi poruncile Tale. (de 2
ori)
Faţa Ta arat-o peste robul Tău şi
mă învaţă îndreptările Tale. (de 2 ori)
Să se umple gura mea de lauda Ta,
Doamne, ca să laud slava Ta, toată ziua
mare cuviinţa Ta. (de 3 ori)
Citeţul 2: Sfinte Dumnezeule…,
Preasfîntă Treime…, Tatăl nostru…
Preotul: Că a Ta este împărăţia…
Citeţul 2: Amin. Pe Mărita Maică a
lui Dumnezeu, şi mai sfîntă decăt sfinţii
îngeri, fără încetare o lăudăm cu inima şi
cu gura, Născătoare de Dumnezeu, pe
dînsa mărturisind-o, ca pe ceea ce cu
adevărat a născut pe Dumnezeu întrupat
şi se roagă neîncetat pentru sufletele
noastre.
Doamne miluieşte (de 40 de ori).
Cel ce în toată vremea şi în tot
ceasul, în cer şi pe pămînt, eşti închinat şi
slăvit, Hristoase Dumnezeule, Îndelung-
răbdătorule, Mult-milostive şi Mult-
milosîrde; Care pe cei drepţi iubeşti şi pe
cei păcătoşi miluieşti; Care pe toţi chemi
la mîntuire pentru făgăduinţa
bunătăţilor ce au să fie; Însuţi, Doamne,
primeşte şi rugăciunile noastre în ceasul
acesta şi îndreptează viaţa noastră spre
poruncile Tale; sufletele noastre le
sfinţeşte, trupurile curăţeşte, cugetele
îndreptează, gîndurile curăţeşte şi ne
izbăveşte pe noi de tot necazul celor rele
şi al durerii. Înconjoară-ne pe noi cu
sfinţii Tăi îngeri, ca, prin mijlocirea lor,
fiind păziţi şi povăţuiţi, să ajungem la
unirea credinţei şi la cunoştinţa slavei
Tale celei neapropiate, că binecuvîntat
eşti în vecii vecilor. Amin.
Doamne miluieşte (de 3 ori).
Slavă…, Şi acum…
Ceea ce eşti mai cinstită decît
heruvimii şi mai mărită fără de
asemănare decît serafimii, care, fără
stricăciune, pe Dumnezeu Cuvîntul ai
născut, pe tine, cea cu adevărat
Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
Întru numele Domnului ... ,
binecuvintează. Preotul iese din altar şi rosteşte ecfonisul în fața
ușilor împărătești:
Dumnezeule, milostiveşte-Te spre
noi şi ne binecuvintează; luminează faţa
Ta peste noi şi ne miluieşte.
Citeţul 1: Amin. Preotul cu glas tare rosteşte rugăciunea
cuviosului Părintelui nostru, Efrem Sirul:
Doamne şi Stăpînul vieţii mele, duhul
trîndăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpînire şi al
grăirii în deşert, nu mi-l da mie (o metanie). Iar duhul curăţiei, al gîndului smerit, al
răbdării şi al dragostei, dăruieşte-l mie, slugii Tale (o
metanie).
Aşa, Doamne, Împărate, dăruieşte-mi ca să-mi
văd greşelile mele şi să nu osîndesc pe fratele meu, că binecuvîntat eşti în vecii vecilor. Amin. (o metanie).
Şi după rugăciunea aceasta, se zic aceste patru
stihuri, iarăşi în trei stări, cu 12 închinăciuni:
Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului (o închinăciune).
Dumnezeule, curăţeşte-mă pe mine, păcătosul
(o închinăciune).
Cel ce m-ai zidit, Dumnezeule, mîntuieşte-mă (o
închinăciune). Fără de număr am greşit, Doamne, iartă-mă (o
închinăciune).
Şi pe urmă iarăşi rugăciunea Sfîntului Efrem Sirul,
toată, şi la sfîrşit o metanie.
Citeţul 2: Sfinte Dumnezeule…,
Preasfîntă Treime…, Tatăl nostru…
Preotul: Că a Ta este împărăţia…
Citeţul 2: Amin. Doamne miluieşte (de 12 ori).
Hristoase, Lumina cea adevărată,
Care luminezi şi sfinţeşti pe tot omul ce
vine în lume, să se însemneze peste noi
lumina feţei Tale, ca într-însa să vedem
lumina cea neapropiată. Îndreptează
paşii noştri spre lucrarea poruncilor
Tale, pentru rugăciunile Preacuratei
Maicii Tale şi ale tuturor sfinţilor Tăi.
Amin.
Corul: Apărătoare Doamnă, pentru
biruinţă mulţumiri, izbăvindu-ne din
nevoi, aducem ţie, Născătoare de
Dumnezeu, noi, robii Tăi. Ci ca ceea ce ai
stăpînire nebiruită, izbăveşte-ne pe noi
din toate nevoile, ca să strigăm ţie:
„Bucură-te, Mireasă pururea Fecioară.”
Preotul: Slavă Ţie, Hristoase
Dumnezeule, nădejdea noastră, slavă Ţie.
24
Corul: Slavă…, Şi acum…, Doamne
miluieşte (de 3 ori), ...binecuvintează.
Preotul: Hristos, Adevăratul
Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile
Preacuratei Maicii Sale, cu ocrotirile
celor fără de trup puteri ...
Corul: Pe Marele Domn ...
CEASUL AL TREILEA Preotul: Binecuvîntat este
Dumnezeul nostru totdeauna acum şi
pururea, şi în vecii vecilor.
Citeţul 1: Amin. Slavă Ţie, Dumne-
zeul nostru, slavă Ţie. Împărate ceresc,
Mîngîietorule ..., Sfinte Dumnezeule ...,
Preasfîntă Treime, ..., Tatăl nostru ... Preotul: Că a Ta este împărăţia ...
Citeţul 1: Amin. Doamne miluieşte
(de 12 ori). Slavă..., Şi acum..., Veniţi să ne
închinăm (de 3 ori)
Psalmul 16
Auzi, Doamne, dreptatea mea, ia
aminte cererea mea, ascultă rugăciunea
mea, din buze fără de viclenie. 2 De la
faţa Ta judecata mea să iasă, ochii mei să
vadă cele drepte. 3 Cercetat-ai inima
mea, noaptea ai cercetat-o; cu foc m-ai
lămurit, dar nu s-a aflat întru mine
nedreptate. 4 Ca să nu grăiască gura mea
lucruri omeneşti, pentru cuvintele
buzelor Tale eu am păzit căi aspre. 5
Îndreaptă picioarele mele în cărările
Tale, ca să nu şovăie paşii mei. 6 Eu am
strigat, că m-ai auzit, Dumnezeule;
pleacă urechea Ta către mine şi auzi
cuvintele mele. 7 Minunate fă milele Tale,
Cel ce mîntuieşti pe cei ce nădăjduiesc în
Tine de cei ce stau împotriva dreptei
Tale. 8 Păzeşte-mă, Doamne, ca pe
lumina ochilor; cu acoperămîntul
aripilor Tale acoperă-mă 9 De faţa
necredincioşilor care mă necăjesc pe
mine. Vrăjmaşii mei sufletul meu l-au
cuprins; 10 Cu grăsime inima lor şi-au
încuiat, gura lor a grăit mîndrie. 11
Izgonindu-mă, acum m-au înconjurat;
ochii lor şi-au aţintit ca să mă plece la
pămînt. 12 Apucatu-m-au ca un leu gata
de pradă, ca un pui de leu ce locuieşte în
ascunzişuri. 13 Scoală-Te, Doamne,
întîmpină-i pe ei şi împiedică-i. Izbăveşte
sufletul meu de cel necredincios, cu sabia
Ta. 14 Doamne, desparte-mă de oamenii
acestei lumi, ce-şi iau partea în viaţă, căci
s-a umplut pîntecele lor de bunătăţile
Tale; săturatu-s-au fiii lor şi au lăsat
rămăşiţele pruncilor. 15 Iar eu întru
dreptate mă voi arăta feţei Tale, sătura-
mă-voi cînd se va arăta slava Ta.
Psalmul 24
Către Tine, Doamne, am ridicat
sufletul meu, Dumnezeul meu. 2 Spre
Tine am nădăjduit, să nu fiu ruşinat în
veac, nici să rîdă de mine vrăjmaşii mei, 3
Pentru că toţi cei ce Te aşteaptă pe Tine
nu se vor ruşina; să se ruşineze toţi cei ce
fac fărădelegi în deşert. 4 Căile Tale,
Doamne, arată-mi, şi cărările Tale mă
învaţă. 5 Îndreptează-mă spre adevărul
Tău şi mă învaţă, că Tu eşti Dumnezeu,
Mîntuitorul meu, şi pe Tine Te-am
aşteptat toată ziua. 6 Adu-Ţi aminte de
îndurările şi milele Tale, Doamne, că din
veac sînt. 7 Păcatele tinereţilor mele şi ale
neştiinţei mele nu le pomeni. 8 După mila
Ta, pomeneşte-mă Tu, pentru bunătatea
Ta, Doamne. 9 Bun şi drept este Domnul,
pentru aceasta lege va pune celor ce
greşesc în cale. 10 Îndrepta-va pe cei
blînzi la judecată, învăţa-va pe cei blînzi
căile Sale. 11 Toate căile Domnului sînt
milă şi adevăr pentru cei ce caută
aşezămîntul Lui şi mărturiile Lui. 12
Pentru numele Tău, Doamne, curăţeşte
păcatul meu,că mult este. 13 Cine este
omul cel ce se teme de Domnul? Lege va
pune lui în calea pe care a ales-o. 14
Sufletul lui întru bunătăţi se va sălăşlui şi
seminţia lui va moşteni pămîntul. 15
Domnul este întărirea celor ce se tem de
Dînsul, aşezămîntul Lui îl va arăta lor. 16
Ochii mei pururea spre Domnul, că El va
scoate din laţ picioarele mele. 17 Caută
spre mine şi mă miluieşte, că părăsit şi
sărac sînt eu. 18 Necazurile inimii mele s-
au înmulţit; din nevoile mele scoate-mă. 19 Vezi smerenia mea şi osteneala mea, şi-
mi iartă toate păcatele mele. 20 Vezi pe
vrăjmaşii mei, că s-au înmulţit şi cu ură
nedreaptă m-au urît. 21 Păzeşte sufletul
meu şi mă izbăveşte, ca să nu mă ruşinez
că am nădăjduit în Tine. 22 Cei fără
răutate şi cei drepţi s-au lipit de mine, că
Te-am aşteptat, Doamne. 23 Izbăveşte,
Dumnezeule, pe Israel din toate
necazurile lui.
25
Psalmul 50
Miluieşte-mă, Dumnezeule, după
mare mila Ta 2 Şi după mulţimea
îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea. 3 Mai vîrtos mă spală de fărădelegea mea
şi de păcatul meu mă curăţeşte. 4 Că
fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul
meu înaintea mea este pururea. 5 Ţie
unuia am greşit şi rău înaintea Ta am
făcut, aşa încît drept eşti Tu întru
cuvintele Tale şi biruitor cînd vei judeca
Tu. 6 Că iată întru fărădelegi m-am
zămislit, şi în păcate m-a născut maica
mea. 7 Că iată adevărul ai iubit; cele
nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii
Tale, mi-ai arătat mie. 8 Stropi-mă-vei cu
isop şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei şi mai
vîrtos decît zăpada mă voi albi. 9 Auzului
meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-
vor oasele mele cele smerite. 10 Întoarce
faţa Ta de către păcatele mele, şi toate
fărădelegile mele şterge-le. 11 Inimă
curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi
duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru
ale mele. 12 Nu mă lepăda de la faţa Ta, şi
Duhul Tău cel Sfînt nu-L lua de la mine. 13 Dă-mi mie bucuria mîntuirii Tale şi cu
duh stăpînitor mă întăreşte. 14 Învăţa-voi
pe cei fărădelege căile Tale şi cei
necredincioşi la Tine se vor întoarce. 15
Izbăveşte-mă de vărsarea de sînge,
Dumnezeule, Dumnezeul mîntuirii mele;
bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. 16 Doamne, buzele mele vei deschide şi
gura mea va vesti lauda Ta. 17 Că de ai fi
voit jertfă, Ţi-aş fi dat; arderile de tot nu
le vei binevoi. 18 Jertfa lui Dumnezeu:
duhul umilit; inima înfrîntă şi smerită
Dumnezeu nu o va urgisi. 19 Fă bine,
Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului,
şi să se zidească zidurile Ierusalimului. 20
Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii,
prinosul şi arderile de tot; atunci vor
pune pe altarul Tău viţei.
Slavă Tatălui şi Fiului, şi Sfîntului
Duh. Şi acum, şi pururea, şi în vecii
vecilor. Amin.
Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie
Dumnezeule (de 3 ori).
Doamne miluieşte (de 3 ori). Slavă Tatălui şi Fiului, şi Sfîntului
Duh.
Citeţul 2: Şi acum, şi pururea, şi în
vecii vecilor. Amin.
ŞI CITEŞTE CATISMA A 7-EA.
Iar după citirea catismei:
Preotul din faţa uşilor împărăteşti zice troparul,
glasul al 6-lea:
Doamne, Cel ce pe Preasfîntul Tău
Duh, în ceasul al treilea, L-ai trimis
Apostolilor Tăi, pe Acela, Bunule, nu-L
lua de la noi, ci Îl înnoieşte întru noi, cei
ce ne rugăm Ţie. (o metanie).
Corul: Doamne, Cel ce pe Prea-
sfîntul Tău Duh...
Preotul: Inimă curată zideşte întru
mine, Dumnezeule, şi duh drept înnoieşte
întru cele dinăuntru ale mele. (o metanie).
Corul: Doamne, Cel ce pe
Preasfîntul Tău Duh...
Preotul: Nu mă lepăda pe mine de la
faţa Ta şi Duhul Tău cel Sfînt nu-L lua
de la mine. (o metanie).
Corul: Doamne, Cel ce pe
Preasfîntul Tău Duh...
Preotul: Slavă Tatălui şi Fiului, şi
Sfîntului Duh.
Citeţul 1: Şi acum, şi pururea, şi în
vecii vecilor. Amin.
Născătoare de Dumnezeu, tu eşti
viţa cea adevărată, care ai odrăslit rodul
vieţii; ţie ne rugăm: „Roagă-te, Stăpînă,
cu Sfinţii Apostoli, să miluiască sufletele
noastre.”
Domnul Dumnezeu bine este
cuvîntat. Bine este cuvîntat Domnul ziua,
în toate zilele; să facă priincioase cele ale
noastre Dumnezeul mîntuirii noastre,
Dumnezeul nostru, Dumnezeul mîntuirii.
Sfinte Dumnezeule…, Preasfîntă
Treime…, Tatăl nostru…
Preotul: Că a Ta este împărăţia…
Citeţul 1: Amin.
Bine eşti cuvîntat, Hristoase,
Dumnezeul nostru, Cel ce preaînţelepţi
pe pescari ai arătat, trimiţîndu-le lor
Duhul Sfînt, şi printr-înşii lumea ai vînat,
Iubitorule de oameni, slavă Ţie.
Slavă…
Grabnică şi tare mîngîiere dă
robilor Tăi, Iisuse, cînd se mîhnesc
duhurile noastre. Nu Te osebi de sufletele
noastre întru necazuri; nu Te depărta de
26
gîndurile noastre în împresurări, ci
pururea ne întîmpină pe noi. Apropie-Te
de noi, apropie-Te, Cel ce eşti
pretutindeni. Precum şi cu Apostolii Tăi
ai fost pururea, aşa şi cu cei ce doresc de
Tine, Te uneşte pe Tine, Îndurate, ca
fiind împreună cu Tine, să Te lăudăm şi
să slăvim Duhul Tău cel Sfînt.
Şi acum…
Nădejdea şi folositoarea, şi
scăparea creştinilor, zid nebiruit celor
slabi, liman neînviforat, tu eşti
Născătoare de Dumnezeu Preacurată; ci
precum lumea o mîntuieşti cu neîncetată
rugăciunea ta, pomeneşte-ne şi pe noi,
Fecioară, întru tot lăudată.
Doamne miluieşte (de 40 de ori).
Cel ce în toată vremea şi în tot
ceasul, în cer şi pe pămînt, eşti închinat şi
slăvit, Hristoase Dumnezeule, Îndelung-
răbdătorule, Mult-Milostive şi Mult-
Milosîrde; Care pe cei drepţi iubeşti şi pe
cei păcătoşi miluieşti; Care pe toţi chemi
la mîntuire pentru făgăduinţa
bunătăţilor ce au să fie; Însuţi, Doamne,
primeşte şi rugăciunile noastre în ceasul
acesta şi îndreptează viaţa noastră spre
poruncile Tale; sufletele noastre le
sfinţeşte, trupurile curăţeşte, cugetele
îndreptează, gîndurile curăţeşte şi ne
izbăveşte pe noi de tot necazul celor rele
şi al durerii. Înconjoară-ne pe noi cu
sfinţii Tăi îngeri, ca, prin mijlocirea lor,
fiind păziţi şi povăţuiţi, să ajungem la
unirea credinţei şi la cunoştinţa slavei
Tale celei neapropiate, că binecuvîntat
eşti în vecii vecilor. Amin.
Doamne miluieşte (de 3 ori).
Slavă…, Şi acum…, Ceea ce eşti
mai cinstită..., Întru numele Domnului... ,
binecuvintează. Preotul iese din altar şi rosteşte ecfonisul:
Dumnezeule, milostiveşte-Te spre
noi şi ne binecuvintează; luminează faţa
Ta peste noi şi ne miluieşte.
Citeţul 1: Amin. Preotul rosteşte rugăciunea cuviosului Efrem
Sirul:
Doamne şi Stăpînul vieţii mele, duhul
trîndăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpînire şi al
grăirii în deşert, nu mi-l da mie (o metanie). Iar duhul curăţiei, al gîndului smerit, al
răbdării şi al dragostei, dăruieşte-l mie, slugii Tale (o
metanie).
Aşa, Doamne, Împărate, dăruieşte-mi ca să-mi văd greşelile mele şi să nu osîndesc pe fratele meu, că
binecuvîntat eşti în vecii vecilor. Amin. (o metanie).
Şi după rugăciunea aceasta, se zic aceste patru
stihuri, iarăşi în trei stări, cu 12 închinăciuni:
Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului (o închinăciune).
Dumnezeule, curăţeşte-mă pe mine, păcătosul
(o închinăciune).
Cel ce m-ai zidit, Dumnezeule, mîntuieşte-mă (o
închinăciune). Fără de număr am greşit, Doamne, iartă-mă (o
închinăciune).
Şi pe urmă iarăşi rugăciunea Sfîntului Efrem Sirul,
toată, şi la sfîrşit o metanie.
Citeţul 1: Stăpîne Dumnezeule,
Părinte atotputernice, Doamne Fiule
Unule-Născut, Iisuse Hristoase şi Duhule
Sfinte, o Dumnezeire, o Putere, miluieşte-
mă pe mine, păcătosul şi, cu judecăţile
care ştii, mîntuieşte-mă pe mine,
nevrednicul robul Tău, că bine eşti
cuvîntat în vecii vecilor. Amin.
CEASUL AL ŞASELEA Citeţul 2: Veniţi să ne închinăm ... (de
3 ori) Psalmul 53
Dumnezeule, întru numele Tău
mîntuieşte-mă şi întru puterea Ta mă
judecă. 2 Dumnezeule, auzi rugăciunea
mea, ia aminte cuvintele gurii mele. 3 Că
străinii s-au ridicat împotriva mea şi cei
tari au căutat sufletul meu şi n-au pus pe
Dumnezeu înaintea lor. 4 Că iată,
Dumnezeu ajută mie şi Domnul este
sprijinitorul sufletului meu. 5 Întoarce-va
cele rele vrăjmaşilor mei; cu adevărul
Tău îi vei pierde pe ei. 6 De bunăvoie voi
jertfi Ţie; lăuda-voi numele Tău,
Doamne, că este bun, 7 Că din tot necazul
m-ai izbăvit şi spre vrăjmaşii mei a privit
ochiul meu.
Psalmul 54
Auzi, Dumnezeule, rugăciunea mea
şi nu trece cu vederea ruga mea. 2 Ia
aminte spre mine şi mă ascultă; mîhnitu-
m-am întru neliniştea mea şi m-am
tulburat de glasul vrăjmaşului şi de
necazul păcătosului. 3 Că a abătut asupra
mea fărădelege şi întru mînie m-a
vrăjmăşit. 4 Inima mea s-a tulburat întru
mine şi frica morţii a căzut peste mine; 5
Teamă şi cutremur au venit asupra mea
şi m-a acoperit întunericul. 6 Şi am zis:
“Cine-mi va da mie aripi ca de
porumbel, ca să zbor şi să mă odihnesc?”
27
7 Iată, m-aş îndepărta fugind şi m-aş
sălăşlui în pustie. 8 Aşteptat-am pe
Dumnezeu, Cel ce mă mîntuieşte de
puţinătatea sufletului şi de vifor. 9
Nimiceşte-i, Doamne, şi împarte limbile
lor, că am văzut fărădelege şi dezbinare
în cetate. 10 Ziua şi noaptea o va
înconjura pe ea peste zidurile ei;
fărădelege şi osteneală în mijlocul ei şi
nedreptate; 11 Şi n-a lipsit din uliţele ei
camătă şi vicleşug. 12 Că de m-ar fi ocărît
vrăjmaşul, aş fi răbdat; 13 Şi dacă cel ce
mă urăşte s-ar fi fălit împotriva mea, m-
aş fi ascuns de el. 14 Iar tu, omule,
asemenea mie, căpetenia mea şi
cunoscutul meu, 15 Care împreună cu
mine te-ai îndulcit de mîncări, în casa lui
Dumnezeu am umblat în acelaşi gînd! 16
Să vină moartea peste ei şi să se coboare
în iad de vii, 17 Că vicleşug este în
locaşurile lor, în mijlocul lor. 18 Iar eu,
către Dumnezeu am strigat şi Domnul m-
a auzit pe mine. 19 Seara şi dimineaţa, şi
la amiezi, spune-voi, voi vesti şi va auzi
glasul meu. 20 Izbăvi-va cu pace sufletul
meu de cei ce se apropie de mine, că
mulţi erau împotriva mea. 21 Auzi-va
Dumnezeu şi-i va smeri pe ei, Cel ce este
mai înainte de veci. 22 Că nu este în ei
îndreptare şi nu s-au temut de
Dumnezeu. Întins-au mîinile lor
împotriva aliaţilor lor, 23 Întinat-au
legămîntul Lui. Risipiţi au fost de mînia
feţei Lui şi s-au apropiat inimile lor; 24
Muiatu-s-au cuvintele lor mai mult decît
untdelemnul, dar ele sînt săgeţi. 25
Aruncă spre Domnul grija ta şi El te va
hrăni; nu va da în veac clătinare
dreptului. 26 Iar Tu, Dumnezeule, îi vei
coborî pe ei în groapa stricăciunii. 27
Bărbaţii vărsători de sînge şi vicleni nu
vor ajunge la jumătatea zilelor lor; iar eu
voi nădăjdui spre Tine, Doamne.
Psalmul 90
Cel ce locuieşte în ajutorul Celui
Preaînalt, întru acoperămîntul
Dumnezeului cerului se va sălăşlui. 2 Va
zice Domnului: “Sprijinitorul meu eşti şi
scăparea mea; Dumnezeul meu, voi
nădăjdui spre Dînsul”. 3 Că El te va
izbăvi din cursa vînătorilor şi de cuvîntul
tulburător. 4 Cu spatele te va umbri pe
tine şi sub aripile Lui vei nădăjdui; ca o
armă te va înconjura adevărul Lui. 5 Nu
te vei teme de frica de noapte, de săgeata
ce zboară ziua, 6 De lucrul ce umblă în
întuneric, de molima ce bîntuie întru
amiază. 7 Cădea-vor dinspre latura ta o
mie şi zece mii de-a dreapta ta, dar de
tine nu se vor apropia. 8 Însă cu ochii tăi
vei privi şi răsplătirea păcătoşilor vei
vedea. 9 Pentru că pe Domnul, nădejdea
mea, pe Cel Preaînalt L-ai pus scăpare
ţie. 10 Nu vor veni către tine rele şi bătaie
nu se va apropia de locaşul tău. 11 Că
îngerilor Săi va porunci pentru tine ca să
te păzească în toate căile tale. 12 Pe mîini
te vor înălţa ca nu cumva să împiedici de
piatră piciorul tău. 13 Peste aspidă şi
vasilisc vei păşi şi vei călca peste leu şi
peste balaur. 14 “Că spre Mine a
nădăjduit şi-l voi izbăvi pe el, zice
Domnul; îl voi acoperi pe el,că a
cunoscut numele Meu. 15 Striga-va către
Mine şi-l voi auzi pe el; cu dînsul sînt în
necaz şi-l voi scoate pe el şi-l voi slăvi. 16
Cu lungime de zile îl voi umple pe el şi-i
voi arăta lui mîntuirea Mea”.
Slavă Tatălui şi Fiului, şi Sfîntului
Duh. Şi acum, şi pururea, şi în vecii
vecilor. Amin.
Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie
Dumnezeule. (de 3 ori)
Doamne miluieşte. (de 3 ori)
Slavă Tatălui şi Fiului, şi Sfîntului
Duh.
Citeţul 1: Şi acum, şi pururea, şi în
vecii vecilor. Amin. ŞI CITEŞTE CATISMA A 8-A.
Iar după citirea catismei:
Preotul înaintea uşilor împărăteşti zice troparul,
glasul al 2-lea:
Cel ce în ziua şi în ceasul al şaselea
pe Cruce ai pironit păcatul, cel cu
îndrăzneală, făcut de Adam în rai, şi
zapisul greşelilor noastre rupe-l,
Hristoase Dumnezeule, şi ne mîntuieşte
pe noi. (o metanie).
Corul: Cel ce în ziua ...
Preotul: Auzi, Dumnezeule, glasul
meu şi nu trece cu vederea rugăciunea
mea. (o metanie)
Corul: Cel ce în ziua ...
28
Preotul: Eu către Dumnezeu am
strigat şi Domnul m-a auzit pe mine. (o
metanie) Corul: Cel ce în ziua ...
Preotul: Slavă Tatălui şi Fiului, şi
Sfîntului Duh.
Citeţul 2: Şi acum, şi pururea, şi în
vecii vecilor. Amin.
Neavînd îndrăzneală pentru
păcatele noastre cele multe, tu, pe cel ce
S-a născut din tine, roagă-L, Născătoare
de Dumnezeu Fecioară, că mult poate
rugăciunea Maicii spre îmblînzirea
Stăpînului. Nu trece cu vederea
rugăciunile păcătoşilor, Preacurată, că
milostiv este şi poate să mîntuiască, Cel
ce a voit a pătimi pentru noi.
Troparul profeţiei, glasul al 5-lea:
Doamne, Doamne, de Care toate se
înfricoşează şi se cutremură de faţa
puterii Tale, înaintea Ta cădem
Nemuritorule, şi Ţie ne rugăm Sfinte:
„Mîntuieşte sufletele noastre, pentru
rugăciunile sfinţilor Tăi.”
Slavă…, Şi acum…
Doamne, Doamne, de Care toate...
Preotul: Înţelepciune. Să luăm
aminte.
Citeţul 2: Prochimen, glasul al 4-lea:
Ştie Domnul calea drepţilor, iar
calea necredincioşilor va pieri.
Corul: Ştie Domnul calea drepţilor...
Citeţul 2: Fericit bărbatul care n-a
umblat în sfatul necredincioşilor şi în
calea păcătoşilor n-a stat. Corul: Ştie Domnul calea ...
Citeţul 2: Ştie Domnul calea drep-
ţilor.
Corul: Iar calea necredincioşilor va
pieri.
Preotul: Înţelepciune.
Citeţul 2: Din Proorocia lui Isaia,
citire:
Preotul: Să luăm aminte:
Citeţul 2: Vedenia lui Isaia, fiul lui
Amos, pe care a văzut-o despre Iuda şi
Ierusalim, în vremea lui Ozia, Iotam,
Ahaz şi Iezechia, regii lui Iuda. Ascultă,
cerule, şi ia aminte, pămîntule, că
Domnul grăieşte: „Hrănit-am feciori şi i-
am crescut, dar ei s-au răzvrătit
împotriva Mea. Boul îşi cunoaşte
stăpînul şi asinul ieslea domnului său,
dar Israel nu Mă cunoaşte; poporul Meu
nu Mă pricepe. Vai ţie, neam păcătos,
popor împovărat de nedreptate, soi rău,
fii ai pieirii! Ei au părăsit pe Domnul,
tăgăduit-au pre Sfîntul lui Israel,
întorsu-I-au spatele. Pe unde să mai fiţi
loviţi voi, cei ce mereu vă răzvrătiţi? Tot
capul vă este numai răni şi toată inima
slăbănogită. Din creştet pînă în tălpile
picioarelor nu-i nici un loc sănătos; totul
este numai plăgi, vînătăi şi răni pline de
puroi, necurăţate, nemuiate cu
untdelemn şi nelegate. Ţara voastră este
pustiită, cetăţile voastre arse cu foc,
ţarinile voastre le mănîncă străinii
înaintea ochilor voştri, totul este pustiit,
ca la nimicirea Sodomei. Sionul ajuns-a
ca o colibă într-o vie, ca o covercă într-o
bostănărie, ca o cetate împresurată!
Dacă Domnul Savaot nu ne-ar fi lăsat o
rămăşiţă, am fi ajuns ca Sodoma şi ne-
am fi asemănat cu Gomora. Ascultaţi
cuvîntul Domnului, voi conducători ai
Sodomei, luaţi aminte la învăţătura
Domnului, voi popor al Gomorei! Ce-mi
foloseşte mulţimea jertfelor voastre?, zice
Domnul. M-am săturat de arderile de tot
cu berbeci şi de grăsimea viţeilor graşi şi
nu mai vreau sînge de tauri, de miei şi de
ţapi! Cînd veneaţi să le aduceţi, cine vi le
ceruse? Nu mai călcaţi în curtea
templului Meu! Nu mai aduceţi daruri
zadarnice! Tămîierile Îmi sînt
dezgustătoare; lunile noi, zilele de odihnă
şi adunările de la sărbători nu le mai pot
suferi. Însăşi prăznuirea voastră e
nelegiuire! Urăsc lunile noi şi sărbătorile
voastre sînt pentru Mine o povară.
Ajunge! Cînd ridicaţi mîinile voastre
către Mine, Eu îmi întorc ochii aiurea, şi
cînd înmulţiţi rugăciunile voastre nu le
ascult. Mîinile voastre sînt pline de sînge;
spălaţi-vă, curăţiţi-vă! Nu mai faceţi rău
înaintea ochilor Mei! Încetaţi odată!
Învăţaţi să faceţi binele, căutaţi
dreptatea, ajutaţi pe cel apăsat, faceţi
dreptate orfanului, apăraţi pe văduvă!
Veniţi să ne judecăm. zice Domnul. De
vor fi păcatele voastre cum e cîrmîzul, ca
zăpada le voi albi şi de vor fi ca purpura,
ca lîna le voi face. De veţi vrea şi de Mă
veţi asculta, bunătăţile pămîntului veţi
29
mînca. Iar de nu veţi vrea şi nu Mă veţi
asculta, atunci sabia vă va mînca, căci
gura Domnului grăieşte.”
Preotul: Înţelepciune. Să luăm
aminte.
Citeţul 2: Prochimen, glasul al 7-lea.
Slujiţi Domnului cu frică şi vă
bucuraţi de El cu cutremur.
Corul: Slujiţi Domnului cu frică ...
Citeţul 2: Pentru ce s-au întărîtat
neamurile şi popoarele au cugetat cele
deşarte.
Corul: Slujiţi Domnului cu frică ...
Citeţul 2: Slujiţi Domnului cu frică.
Corul: Şi vă bucuraţi de El cu
cutremur.
Citeţul 2: Degrab să ne întîmpine pe
noi îndurările Tale, Doamne, că am
sărăcit foarte. Ajută-ne nouă,
Dumnezeule, Mîntuitorul nostru, pentru
slăvirea numelui Tău. Doamne,
mîntuieşte-ne pe noi şi curăţeşte păcatele
noastre, pentru numele Tău.
Sfinte Dumnezeule…, Preasfîntă
Treime…, Tatăl nostru…
Preotul: Că a Ta este împărăţia…
Citeţul 2: Amin. Şi troparele acestea, glasul al 2-lea:
Mîntuire ai lucrat în mijlocul
pămîntului, Hristoase Dumnezeule; pe
Cruce ai întins preacuratele mîinile Tale,
adunînd toate neamurile cele ce strigă:
„Doamne, slavă Ţie!”
Slavă…
Preacuratului Tău chip ne
închinăm, Bunule, cerînd iertare
greşelilor noastre, Hristoase
Dumnezeule. Că de voie bine ai voit cu
trupul a Te sui pe Cruce, ca să scapi din
robia vrăjmaşului pe cei pe care i-ai
zidit. Pentru aceasta cu mulţumire
strigăm Ţie: „Toate le-ai umplut de
bucurie, Mîntuitorul nostru, Cel ce ai
venit să mîntuieşte lumea!”
Şi acum…
Ceea ce eşti izvorul milei,
învredniceşte-ne pe noi de milostivire,
Născătoare de Dumnezeu. Caută spre
poporul cel păcătos şi arată, precum de-
a-pururea, puterea ta, că întru tine
nădăjduind, strigăm ţie: „Bucură-te, ca
şi oarecînd Gavriil, mai-marele voievod
al celor fără trup.”
Doamne miluieşte (de 40 de ori).
Cel ce în toată vremea şi în tot
ceasul, în cer şi pe pămînt, eşti închinat şi
slăvit, Hristoase Dumnezeule, Îndelung-
răbdătorule, Mult-milostive şi Mult-
milosîrde; Care pe cei drepţi iubeşti şi pe
cei păcătoşi miluieşti; Care pe toţi chemi
la mîntuire pentru făgăduinţa
bunătăţilor ce au să fie; Însuţi, Doamne,
primeşte şi rugăciunile noastre în ceasul
acesta şi îndreptează viaţa noastră spre
poruncile Tale; sufletele noastre le
sfinţeşte, trupurile curăţeşte, cugetele
îndreptează, gîndurile curăţeşte şi ne
izbăveşte pe noi de tot necazul celor rele
şi al durerii. Înconjoară-ne pe noi cu
sfinţii Tăi îngeri, ca, prin mijlocirea lor,
fiind păziţi şi povăţuiţi, să ajungem la
unirea credinţei şi la cunoştinţa slavei
Tale celei neapropiate, că binecuvîntat
eşti în vecii vecilor. Amin.
Doamne miluieşte. (de 3 ori) Slavă…,
Şi acum…, Ceea ce eşti mai cinstită...,
Întru numele Domnului...,
binecuvintează.
Preotul iese din altar şi stînd înaitea ușilor
împărătești rosteşte ecfonisul:
Dumnezeule, milostiveşte-Te spre
noi şi ne binecuvintează; luminează faţa
Ta peste noi şi ne miluieşte.
Citeţul 2: Amin. Preotul rosteşte rugăciunea cuviosului Efrem
Sirul:
Doamne şi Stăpînul vieţii mele, duhul
trîndăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpînire şi al
grăirii în deşert, nu mi-l da mie (o metanie).
Iar duhul curăţiei, al gîndului smerit, al
răbdării şi al dragostei, dăruieşte-l mie, slugii Tale (o
metanie).
Aşa, Doamne, Împărate, dăruieşte-mi ca să-mi
văd greşelile mele şi să nu osîndesc pe fratele meu, că
binecuvîntat eşti în vecii vecilor. Amin. (o metanie).
Şi după rugăciunea aceasta, se zic aceste patru
stihuri, iarăşi în trei stări, cu 12 închinăciuni:
Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului (o
închinăciune).
Dumnezeule, curăţeşte-mă pe mine, păcătosul
(o închinăciune).
Cel ce m-ai zidit, Dumnezeule, mîntuieşte-mă (o
închinăciune).
Fără de număr am greşit, Doamne, iartă-mă (o
închinăciune).
Şi pe urmă iarăşi rugăciunea Sfîntului Efrem Sirul,
toată, şi la sfîrşit o metanie.
30
Citeţul 2: Dumnezeule şi Doamne al
puterilor, şi Ziditor a toată făptura, Care
pentru milostivirea milei Tale celei
neasemănate, pe Unul-Născut Fiul Tău,
pe Domnul nostru, Iisus Hristos, L-ai
trimis spre mîntuirea neamului nostru şi,
prin cinstită Crucea Lui, zapisul
păcatelor noastre l-ai rupt şi ai biruit
întru Dînsul stăpîniile şi puterile
întunericului; Însuţi Stăpîne, Iubitorule
de oameni, primeşte aceste rugăciuni de
mulţumire şi de cerere ale noastre, ale
păcătoşilor şi ne izbăveşte pe noi de toată
căderea în păcat cea de tot pierzătoare şi
întunecată, şi de toţi vrăjmaşii văzuţi şi
nevăzuţi care caută să ne facă rău.
Pătrunde cu frica Ta trupurile noastre şi
nu pleca inimile noastre spre cuvinte sau
gînduri rele, ci, cu dorirea Ta, hrăneşte
sufletele noastre. Ca spre Tine totdeauna
căutînd şi cu lumina cea de la Tine
povăţuiţi fiind, la Tine, Lumina cea
neapropiată şi pururea fiitoare privind,
neîncetată mărturisire şi mulţumire Ţie
să înălţăm, Tatălui celui fără de început,
împreună Unuia-Născut Fiului Tău şi
Preasfîntului şi bunului şi de viaţă
făcătorului Tău Duh, acum şi pururea, şi
în vecii vecilor. Amin.
CEASUL AL NOUĂLEA
Citeţul 1: Veniţi să ne închinăm ... (de
3 ori)
Psalmul 83
Cît de iubite sînt locaşurile Tale,
Doamne al puterilor! 2 Doreşte şi se
sfîrşeşte sufletul meu după curţile
Domnului; inima mea şi trupul meu s-au
bucurat de Dumnezeul cel viu. 3 Că
pasărea şi-a aflat casă şi turtureaua cuib,
unde-şi va pune puii săi: 4 Altarele Tale,
Doamne al Puterilor, Împăratul meu şi
Dumnezeul meu. 5 Fericiţi sînt cei ce
locuiesc în casa Ta; în vecii vecilor Te
vor lăuda. 6 Fericit este bărbatul al cărui
ajutor este de la Tine, Doamne; suişuri în
inima sa a pus, 7 În valea plîngerii, în
locul care i-a fost pus. Că binecuvîntare
va da Cel ce pune lege; 8 Merge-vor din
putere în putere, arăta-Se-va Dumnezeul
dumnezeilor în Sion. 9 Doamne,
Dumnezeul puterilor, auzi rugăciunea
mea! Ascultă, Dumnezeul lui Iacob! 10
Apărătorul nostru, vezi,Dumnezeule, şi
caută spre faţa unsului Tău! 11 Că mai
bună este o zi în curţile Tale decît mii.
Ales-am a fi lepădat în Casa lui
Dumnezeu, mai vîrtos decît a locui în
locaşurile păcătoşilor. 12 Că mila şi
adevărul iubeşte Domnul; Dumnezeu har
şi slavă va da. Dumnezeu nu va lipsi de
bunătăţi pe cei ce umblă întru nerăutate. 13 Doamne al puterilor, fericit este omul
cel ce nădăjduieşte întru Tine.
Psalmul 84
Bine ai voit, Doamne, pămîntului
Tău, întors-ai robimea lui Iacob. 2 Iertat-
ai fărădelegile poporului Tău, acoperit-ai
toate păcatele lor. 3 Potolit-ai toată mînia
Ta; întorsu-Te-ai de către iuţimea mîniei
Tale. 4 Întoarce-ne pe noi, Dumnezeul
mîntuirii noastre, şi-Ţi întoarce mînia Ta
de la noi. 5 Oare, în veci Te vei mînia pe
noi? Sau vei întinde mînia Ta din neam
în neam? 6 Dumnezeule, Tu, întorcîndu-
Te, ne vei dărui viaţă, şi poporul Tău se
va veseli de Tine. 7 Arată-ne nouă,
Doamne, mila Ta şi mîntuirea Ta dă-ne-o
nouă. 8 Auzi-voi ce va grăi întru mine
Domnul Dumnezeu; că va grăi pace peste
poporul Său. 9 Şi peste cuvioşii Săi şi
peste cei ce îşi întorc inima spre Dînsul. 10
Dar mîntuirea Lui este aproape de cei ce
se tem de Dînsul, ca să se sălăşluiască
slava în pămîntul nostru. 11 Mila şi
adevărul s-au întîmpinat, dreptatea şi
pacea s-au sărutat. 12 Adevărul din
pămînt a răsărit şi dreptatea din cer a
privit. 13 Că Domnul va da bunătate şi
pămîntul nostru îşi va da rodul său; 14
Dreptatea înaintea Lui va merge şi va
pune pe cale paşii Săi.
Psalmul 85
Pleacă, Doamne, urechea Ta şi mă
auzi, ca sărac şi necăjit sînt eu. 2 Păzeşte
sufletul meu, căci cuvios sînt; mîntuieşte,
Dumnezeul meu, pe robul Tău, pe cel ce
nădăjduieşte în Tine. 3 Miluieşte-mă,
Doamne, că spre Tine voi striga toată
ziua. Veseleşte sufletul robului Tău, că
spre Tine, Doamne, am ridicat sufletul
meu. 4 Că Tu, Doamne, bun şi blînd eşti
şi mult-milostiv tuturor celor ce Te
cheamă pe Tine. 5 Ascultă, Doamne,
31
rugăciunea mea şi ia aminte la glasul
cererii mele. 6 În ziua necazului meu am
strigat către Tine, că m-ai auzit. 7 Nu este
asemenea Ţie între dumnezei Doamne, şi
nici fapte nu sînt ca faptele Tale. 8 Veni-
vor toate neamurile pe care le-ai făcut şi
se vor închina înaintea Ta, Doamne, şi
vor slăvi numele Tău. 9 Că mare eşti Tu,
Cel ce faci minuni, Tu eşti singurul
Dumnezeu. 10 Povăţuieşte-mă, Doamne,
pe calea Ta şi voi merge întru adevărul
Tău; veselească-se inima mea, ca să se
teamă de numele Tău. 11 Lăuda-Te-voi,
Doamne, Dumnezeul meu, cu toată inima
mea şi voi slăvi numele Tău în veac. 12 Că
mare este mila Ta spre mine şi ai izbăvit
sufletul meu din iadul cel mai de jos. 13
Dumnezeule, călcătorii de lege s-au
sculat asupra mea şi adunarea celor tari
a căutat sufletul meu şi nu Te-au pus pe
Tine înaintea lor. 14 Dar Tu, Doamne,
Dumnezeu îndurat şi milostiv eşti;
îndelung-răbdător şi mult-milostiv şi
adevărat. 15 Caută spre mine şi mă
miluieşte, dă tăria Ta slugii Tale şi
mîntuieşte pe fiul slujnicei Tale. 16 Fă cu
mine semn spre bine, ca să vadă cei ce
mă urăsc şi să se ruşineze, că Tu,
Doamne, m-ai ajutat şi m-ai mîngîiat.
Fă cu mine semn spre bine, ca să
vadă cei ce mă urăsc şi să se ruşineze, că
Tu, Doamne, m-ai ajutat şi m-ai mîngîiat.
Slavă Tatălui şi Fiului, şi Sfîntului
Duh. Şi acum, şi pururea, şi în vecii
vecilor. Amin.
Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie
Dumnezeule (de 3 ori). Doamne, miluieşte. (de 3 ori)
Slavă Tatălui şi Fiului, şi Sfîntului
Duh.
Citeţul 2: Şi acum, şi pururea, şi în
vecii vecilor. Amin. ŞI CITEŞTE CATISMA A 9-A.
După citirea catismei:
Preotul înaintea uşilor împărăteşti zice troparul,
glasul al 8-lea:
Cel ce în ceasul al nouălea pentru
noi cu trupul moarte ai gustat, omoară
cugetul trupului nostru, Hristoase
Dumnezeule, şi ne mîntuieşte pe noi. (o
metanie). Corul: Cel ce în ceasul al nouălea ...
Preotul: Să se apropie rugăciunea
mea înaintea Ta, Doamne, după cuvîntul
Tău mă înţelepţeşte. (o metanie)
Corul: Cel ce în ceasul al nouălea ...
Preotul: Să intre cererea mea
înaintea Ta, Doamne, după cuvîntul Tău
mă izbăveşte. (o metanie) Corul: Cel ce în ceasul al nouălea ...
Preotul: Slavă Tatălui şi Fiului, şi
Sfîntului Duh.
Citeţul 1: Şi acum, şi pururea, şi în
vecii vecilor. Amin.
Cel ce pentru noi Te-ai născut din
Fecioară şi răstignire ai răbdat, Bunule,
Care cu moartea pe moarte ai prădat şi
învierea ai arătat, ca un Dumnezeu, nu
trece cu vederea pe cei ce i-ai zidit cu
mîna Ta. Arată iubirea Ta de oameni,
Milostive, primeşte pe Născătoarea de
Dumnezeu, Ceea ce Te-a născut pe Tine,
care se roagă pentru noi şi mîntuieşte,
Mîntuitorul nostru, pe poporul cel
deznădăjduit.
Nu ne lăsa pe noi pînă în sfîrşit,
pentru numele Tău cel sfînt şi nu strica
legătura Ta, şi nu depărta mila Ta de la
noi, pentru Avraam cel iubit de Tine şi
pentru Isaac, robul Tău, şi Israel, sfîntul
Tău.
Sfinte Dumnezeule…, Preasfîntă
Treime…, Tatăl nostru…
Preotul: Că a Ta este împărăţia… Citeţul 1: Amin.
Văzînd tălharul pe Începătorul
vieţii pe Cruce spînzurat, zicea: „De n-ar
fi fost Dumnezeu întrupat Care cu noi a
fost răstignit, nu şi-ar fi ascuns soarele
razele sale, nici s-ar fi clătinat pămîntul,
cutremurîndu-se. Ci, Cel ce toate le-ai
suferit, pomeneşte-mă, Doamne, întru
împărăţia Ta.”
Slavă…
În mijlocul a doi tîlhari cumpănă
dreptăţii s-a aflat Crucea Ta; unul adică
ce s-a pogorît în iad cu îngreuierea hulei;
iar celălalt s-a uşurat de greşeli, spre
cunoaşterea cuvîntării de Dumnezeu,
Hristoase Dumnezeule, slavă Ţie.
Şi acum…
Pe Mieluşelul şi Păstorul, şi
Mîntuitorul lumii, văzîndu-L ceea ce L-a
născut, a zis lăcrimînd: „Lumea se
32
bucură luînd izbăvire, iar cele dinăuntru
ale mele ard, văzînd răstignirea Ta, pe
care pentru toţi o rabzi, Fiule şi
Dumnezeul meu.”
Doamne miluieşte. (de 40 de ori)
Cel ce în toată vremea şi în tot
ceasul, în cer şi pe pămînt, eşti închinat şi
slăvit, Hristoase Dumnezeule, Îndelung-
răbdătorule, Mult-milostive şi Mult-
milosîrde; Care pe cei drepţi iubeşti şi pe
cei păcătoşi miluieşti; Care pe toţi chemi
la mîntuire pentru făgăduinţa
bunătăţilor ce au să fie; Însuţi, Doamne,
primeşte şi rugăciunile noastre în ceasul
acesta şi îndreptează viaţa noastră spre
poruncile Tale; sufletele noastre le
sfinţeşte, trupurile curăţeşte, cugetele
îndreptează, gîndurile curăţeşte şi ne
izbăveşte pe noi de tot necazul celor rele
şi al durerii. Înconjoară-ne pe noi cu
sfinţii Tăi îngeri, ca, prin mijlocirea
lor,fiind păziţi şi povăţuiţi, să ajungem la
unirea credinţei şi la cunoştinţa slavei
Tale celei neapropiate, că binecuvîntat
eşti în vecii vecilor. Amin.
Doamne miluieşte. (de 3 ori) Slavă…,
Şi acum…, Ceea ce eşti mai cinstită...,
Întru numele Domnului...,
binecuvintează. Preotul iese din altar şi stînd înaitea ușilor
împărătești rosteşte ecfonisul:
Dumnezeule, milostiveşte-Te spre
noi şi ne binecuvintează; luminează faţa
Ta peste noi şi ne miluieşte.
Citeţul 2: Amin. Preotul rosteşte rugăciunea cuviosului Efrem
Sirul:
Doamne şi Stăpînul vieţii mele, duhul
trîndăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpînire şi al
grăirii în deşert, nu mi-l da mie (o metanie). Iar duhul curăţiei, al gîndului smerit, al
răbdării şi al dragostei, dăruieşte-l mie, slugii Tale (o
metanie).
Aşa, Doamne, Împărate, dăruieşte-mi ca să-mi
văd greşelile mele şi să nu osîndesc pe fratele meu, că binecuvîntat eşti în vecii vecilor. Amin. (o metanie).
Citeţul 1: Stăpîne Doamne, Iisuse
Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce
îndelung ai răbdat pentru greşelile
noastre şi pînă la acest ceas de acum ne-
ai adus pe noi, întru care pe lemnul cel
de viaţă făcător fiind răstignit, tîlharului
celui bine cunoscător intrarea în rai i-ai
făcut şi cu moartea pe moarte ai
sfărîmat; curăţeşte-ne pe noi, păcătoşii şi
nevrednicii robii Tăi, că am greşit şi
fărădelegi am făcut şi nu sîntem vrednici
să ridicăm ochii noştri şi să privim la
înălţimea cerului, pentru că am lăsat
calea dreptăţii Tale şi am umblat în voile
inimii noastre; ci ne rugăm neasemănatei
bunătăţii Tale: „Iartă-ne pe noi,
Doamne, după mulţimea milei Tale şi ne
mîntuieşte pentru sfînt numele Tău, că s-
au stins întru deşertăciuni zilele noastre.
Scoate-ne din mîna potrivnicului, iartă
nouă păcatele noastre şi omoară gîndul
nostru cel trupesc. Ca lepădînd pe omul
cel vechi, întru cel nou să ne îmbrăcăm şi
Ţie să vieţuim, Stăpînul nostru şi
Făcătorului de bine. Şi aşa urmînd
poruncile Tale, la odihna cea veşnică să
ajungem, unde este locaşul tuturor celor
ce se veselesc. Că Tu eşti cu adevărat
veselia cea adevărată şi bucuria celor ce
Te iubesc, Hristoase Dumnezeul nostru,
şi Ţie slavă înălţăm, împreună cu
Părintele Tău cel fără de început şi cu
Preasfîntul şi bunul şi de viaţă făcătorul
Tău Duh, acum şi pururea, şi în vecii
vecilor. Amin.” Corul începe a cînta pe glasul al 8-lea:
Întru împărăţia Ta, pomeneşte-ne
pe noi, Doamne, cînd vei veni întru
împărăţia Ta.
Fericiţi cei săraci cu duhul, că a
acelora este împărăţia cerurilor.
Pomeneşte-ne pe noi, Doamne, cînd vei
veni întru împărăţia Ta.
Fericiţi cei ce plîng, că aceia se vor
mîngîia. Pomeneşte-ne pe noi, Doamne,
cînd vei veni întru împărăţia Ta.
Fericiţi cei blînzi, că aceia vor
moşteni pămîntul. Pomeneşte-ne pe noi,
Doamne, cînd vei veni întru împărăţia
Ta.
Fericiţi cei ce flămînzesc şi
însetoşează de dreptate, că aceia se vor
sătura. Pomeneşte-ne pe noi, Doamne,
cînd vei veni întru împărăţia Ta.
Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor
milui. Pomeneşte-ne pe noi, Doamne,
cînd vei veni întru împărăţia Ta.
Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia
vor vedea pe Dumnezeu. Pomeneşte-ne
pe noi, Doamne, cînd vei veni întru
împărăţia Ta.
33
Fericiţi făcătorii de pace, că aceia
fiii lui Dumnezeu se vor chema.
Pomeneşte-ne pe noi, Doamne, cînd vei
veni întru împărăţia Ta.
Fericiţi cei prigoniţi pentru
dreptate, că a acelora este împărăţia
cerurilor. Pomeneşte-ne pe noi, Doamne,
cînd vei veni întru împărăţia Ta.
Fericiţi veţi fi, cînd vă vor ocărî şi
vă vor prigoni, şi vor zice tot cuvîntul rău
împotriva voastră, minţind pentru Mine.
Pomeneşte-ne pe noi, Doamne, cînd vei
veni întru împărăţia Ta.
Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata
voastră multă este în ceruri. Pomeneşte-
ne pe noi, Doamne, cînd vei veni întru
împărăţia Ta.
Slavă Tatălui şi Fiului, şi Sfîntului
Duh. Pomeneşte-ne pe noi, Doamne, cînd
vei veni întru împărăţia Ta.
Şi acum, şi pururea, şi în vecii
vecilor. Amin. Pomeneşte-ne pe noi,
Doamne, cînd vei veni întru împărăţia
Ta.
Pomeneşte-ne pe noi, Doamne, cînd
vei veni întru împărăţia Ta. (o metanie) Pomeneşte-ne pe noi, Stăpîne, cînd
vei veni întru împărăţia Ta. (o metanie)
Pomeneşte-ne pe noi, Sfinte, cînd
vei veni întru împărăţia Ta. (o metanie)
Citeţul 2: Ceata cerească Te laudă
pe Tine şi zice: „Sfînt, Sfînt, Sfînt
Domnul Savaot, plin este cerul şi
pămîntul de slava Ta.”
Citeţul 1: Apropiaţi-vă către Dînsul
şi vă veţi lumina, şi feţele voastre nu se
vor ruşina.
Citeţul 2: Ceata cerească Te laudă
pe Tine şi zice: „Sfînt, Sfînt, Sfînt
Domnul Savaot, plin este cerul şi
pămîntul de slava Ta.”
Citeţul 1: Slavă Tatălui…
Citeţul 2: Ceata sfinţilor îngeri şi a
arhanghelilor, cu toate cereştile puteri,
Te laudă pe Tine şi zice: „Sfînt, Sfînt,
Sfînt Domnul Savaot, plin este cerul şi
pămîntul de Slava Ta.”
Citeţul 1: Şi acum…
Citeţul 2: Cred întru unul Dumne-
zeu, Tatăl atotţiitorul, Făcătorul cerului
şi al pămîntului, văzutelor tuturor şi
nevăzutelor. Şi întru unul Domn Iisus
Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut,
Care din Tatăl S-a născut mai înainte de
toţi vecii; Lumină din Lumină,
Dumnezeu adevărat din Dumnezeu
adevărat, născut, iar nu făcut; Cel de o
fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au
făcut.Care pentru noi oamenii şi pentru a
noastră mîntuire, S-a pogorît din ceruri
şi S-a întrupat de la Duhul Sfînt şi din
Maria Fecioara şi S-a făcut om.Şi S-a
răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu
Pilat, şi a pătimit, şi S-a îngropat. Şi a
înviat a treia zi după Scripturi. Şi S-a
suit la ceruri, şi şade de-a dreapta
Tatălui. Şi iarăşi va să vină cu Slavă, să
judece viii şi morţii, a Cărui împărăţie
nu va avea sfîrşit. Şi întru Duhul Sfînt,
Domnul de viaţă făcătorul, Care din
Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl
şi cu Fiul este închinat şi slăvit, Care a
grăit prin prooroci. Întru una, sfîntă,
sobornicească şi apostolească Biserică.
Mărturisesc un botez întru iertarea
păcatelor. Aştept învierea morţilor. Şi
viaţa veacului ce va să fie. Amin.
Slăbeşte, lasă, iartă, Dumnezeule,
greşelile noastre, cele de voie şi cele fără
de voie, cele cu lucrul şi cu cuvîntul, cele
cu ştiinţă şi cu neştiinţă, cele din noapte
şi din zi, cele cu mintea şi cu gîndul, toate
le iartă nouă, ca un bun şi de oameni
Iubitor.
Tatăl nostru, Care eşti în ceruri,
sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia
Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, aşa şi
pe pămînt. Pîinea noastră cea de toate
zilele dă-ne-o nouă astăzi şi ne iartă nouă
greşelile noastre, precum şi noi iertăm
greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în
ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean.
Preotul: Că a Ta este împărăţia…
Citeţul 1: Amin. După ecfonis, urmează condacele: cele din zilele
săptămînii şi al sfîntului care este hramul bisericii. Iar de
este hramul lui Hristos, se zice: al hramului, al zilei şi al
sfîntului din acea zi, dacă sfîntul are condac.
Condacul zilei, glasul al 2-lea:
Mai-marilor voievozi ai lui
Dumnezeu, slujitorilor dumnezeieşti ai
slavei, căpeteniile îngerilor şi povăţuitorii
oamenilor, ceea ce este de folos cereţi
nouă şi mare milă, ca cei ce sînteţi mai-
marii voievozi ai celor fără de trup.
34
Slavă… Cu sfinţii fă odihnă, Hristoase,
sufletelor adormiţilor robilor Tăi, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin,
ci viaţă fără de sfîrşit.
Şi acum… Ceea ce eşti folositoare creştinilor,
neînfruntată mijlocitoare către Făcătorul
neschimbată, nu trece cu vederea glasurile cele de rugăciune ale
păcătoşilor; ci apucă înainte, ca o bună,
spre ajutorul nostru, care cu credinţă strigăm către tine: „Grăbeşte spre
rugăciune şi sîrguieşte spre îmblînzire, apărînd pururea, Născătoare de
Dumnezeu, pe cei ce te cinstesc pe tine.”
Doamne miluieşte. (de 40 de ori) Slavă Tatălui şi Fiului, şi Sfîntului
Duh. Şi acum, şi pururea, şi în vecii
vecilor. Amin. Ceea ce eşti mai cinstită..., Întru
numele Domnului, ... binecuvintează. Preotul iese din altar şi stînd înaitea ușilor
împărătești rosteşte ecfonisul:
Dumnezeule, milostiveşte-Te spre
noi şi ne binecuvintează; luminează faţa Ta peste noi şi ne miluieşte.
Citeţul 2: Amin. Preotul rosteşte rugăciunea cuviosului Efrem
Sirul: Doamne şi Stăpînul vieţii mele, duhul
trîndăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpînire şi al grăirii în deşert, nu mi-l da mie (o metanie).
Iar duhul curăţiei, al gîndului smerit, al
răbdării şi al dragostei, dăruieşte-l mie, slugii Tale (o metanie).
Aşa, Doamne, Împărate, dăruieşte-mi ca să-mi văd greşelile mele şi să nu osîndesc pe fratele meu, că
binecuvîntat eşti în vecii vecilor. Amin. (o metanie). Şi după rugăciunea aceasta, se zic aceste patru
stihuri, iarăşi în trei stări, cu 12 închinăciuni: Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului (o
închinăciune).
Dumnezeule, curăţeşte-mă pe mine, păcătosul (o închinăciune).
Cel ce m-ai zidit, Dumnezeule, mîntuieşte-mă (o închinăciune).
Fără de număr am greşit, Doamne, iartă-mă (o închinăciune).
Şi pe urmă iarăşi rugăciunea Sfîntului Efrem Sirul, toată, şi la sfîrşit o metanie.
LA VECERNIE
LUNI SEARA.
Citeţul 2: Veniţi să ne închinăm ... (de
3 ori)
Psalmul 103
Binecuvintează, suflete al meu, pe
Domnul! Doamne, Dumnezeul meu,
măritu-Te-ai foarte! 2 Întru strălucire şi
în mare podoabă Te-ai îmbrăcat. Cel ce
Te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină; 3
Cel ce întinzi cerul ca un cort; Cel ce
acoperi cu ape cele mai de deasupra ale
lui; 4 Cel ce pui norii suirea Ta; Cel ce
umbli peste aripile vînturilor; 5 Cel ce
faci pe îngerii Tăi duhuri şi pe slugile
Tale pară de foc; 6 Cel ce ai întemeiat
pămîntul pe întărirea lui şi nu se va
clătina în veacul veacului. 7 Adîncul ca o
haină este îmbrăcămintea Lui; peste
munţi vor sta ape. 8 De certarea Ta vor
fugi, de glasul tunetului Tău se vor
înfricoşa. 9 Se suie munţi şi se coboară
văi, în locul în care le-ai întemeiat pe ele. 10 Hotar ai pus, pe care nu-l vor trece şi
nici nu se vor întoarce să acopere
pămîntul. 11 Cel ce trimiţi izvoare în văi,
prin mijlocul munţilor vor trece ape; 12
Adăpa-se-vor toate fiarele cîmpului,
asinii sălbatici setea îşi vor potoli. 13 Peste
acelea păsările cerului vor locui; din
mijlocul stîncilor vor da glas. 14 Cel ce
adăpi munţii din cele mai de deasupra
ale Tale, din rodul lucrurilor Tale se va
sătura pămîntul. 15 Cel ce răsari iarbă
dobitoacelor şi verdeaţă spre slujba
oamenilor; 16 Ca să scoată pîine din
pămînt şi vinul veseleşte inima omului; 17
Ca să veselească faţa cu untdelemn şi
pîinea inima omului o întăreşte. 18
Sătura-se-vor copacii cîmpului, cedrii
Libanului pe care i-ai sădit; acolo
păsările îşi vor face cuib. 19 Locaşul
cocostîrcului în chiparoşi. Munţii cei
înalţi adăpost cerbilor, stîncile scăpare
iepurilor. 20 Făcut-ai luna spre vremi;
soarele şi-a cunoscut apusul său. 21 Pus-ai
întuneric şi s-a făcut noapte, cînd vor ieşi
toate fiarele pădurii; 22 Puii leilor mugesc
ca să apuce şi să ceară de la Dumnezeu
mîncarea lor. 23 Răsărit-a soarele şi s-au
adunat şi în culcuşurile lor se vor culca. 24 Ieşi-va omul la lucrul său şi la lucrarea
sa pînă seara. 25 Cît s-au mărit lucrurile
Tale, Doamne, toate cu înţelepciune le-ai
făcut! Umplutu-s-a pămîntul de zidirea
Ta. 26 Marea aceasta este mare şi largă;
acolo se găsesc tîrîtoare, cărora nu este
număr, vietăţi mici şi mari. 27 Acolo
corăbiile umblă; balaurul acesta pe care
35
l-ai zidit, ca să se joace în ea. 28 Toate
către Tine aşteaptă ca să le dai lor hrană
la bună vreme. 29 Dîndu-le Tu lor, vor
aduna; deschizînd Tu mîna Ta, toate se
vor umple de bunătăţi. 30 Dar întorcîndu-
Ţi Tu faţa Ta, se vor tulbura; lua-vei
duhul lor şi se vor sfîrşi şi în ţărînă se vor
întoarce. 31 Trimite-vei duhul Tău şi se
vor zidi şi vei înnoi faţa pămîntului. 32 Fie
slava Domnului în veac! Veseli-se-va
Domnul de lucrurile Sale. 33 Cel ce caută
spre pămînt şi-l face pe el de se
cutremură; Cel ce se atinge de munţi şi
fumegă. 34 Cînta-voi Domnului în viaţa
mea, cînta-voi Dumnezeului meu cît voi
fi. 35 Plăcute să-I fie Lui cuvintele mele,
iar eu mă voi veseli de Domnul. 36 Piară
păcătoşii de pe pămînt şi cei fără de lege,
ca să nu mai fie. Binecuvintează, suflete
al meu, pe Domnul.
Slavă Tatălui şi Fiului, şi Sfîntului
Duh. Şi acum, şi pururea, şi în vecii
vecilor. Amin.
Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie
Dumnezeule (de 3 ori). Preotul zice ectenia mare: Cu pace, Domnului să ne rugăm.
Corul: Doamne miluieşte.
Pentru pacea de sus şi pentru mîntuirea
sufletelor noastre, Domnului să ne rugăm.
Pentru pacea a toată lumea, pentru
bunăstarea sfintelor lui Dumnezeu Biserici şi
pentru unirea tuturor, Domnului să ne rugăm.
Pentru sfîntă biserica aceasta şi pentru cei
ce cu credinţă, cu evlavie şi cu frică de Dumnezeu
intră într-însa, Domnului să ne rugăm.
Pentru Marele Domn şi Părintele nostru,
Preafericitul Patriarh Kiril şi pentru Domnul
nostru, Înalt Preasfinţitul Mitropolitul Vladimir
şi pentru Domnul nostru, Preasfinţi tul Episcop
Nicodim, pentru cinstita preoţime şi întru Hristos
diaconime şi pentru tot clerul, şi poporul , Domnului să ne rugăm.
Pentru de Dumnezeu păzită Ţara noastră,
stăpînirea şi oastea ei, Domnului să ne rugăm.
Pentru sfînt locaşul acesta, ţara aceasta şi
pentru toate oraşele şi satele şi pentru cei ce cu
credinţă locuiesc într-însele, Domnului să ne
rugăm.
Pentru buna întocmire a văzduhului,
pentru îmbelşugarea roadelor pămîntului şi
pentru vremuri paşnice, Domnului să ne rugăm.
Pentru cei ce călătoresc pe ape, pe uscat şi
prin aer, pentru cei bolnavi, pentru cei ce se
ostenesc, pentru cei robiţi şi pentru mîntuirea lor,
Domnului să ne rugăm.
Pentru ca să fim izbăviţi noi de tot necazul,
mînia, primejdia şi nevoia, Domnului să ne
rugăm.
Apără, mîntuieşte, miluieşte şi ne păzeşte
pe noi, Dumnezeule, cu harul Tău. Pe Preasfînta, curata, preabinecuvîntata,
mărita Stăpîna noastră, de Dumnezeu
Născătoarea şi pururea Fecioara Maria, cu toţi
sfinţii să o pomenim.
Pe noi înşine şi unii pe alţii, şi toată viaţa
noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm. Corul: Ţie Doamne.
Preotul: Că Ţie se cuvine toată slava,
cinstea şi închinăciunea, Tatălui şi Fiului, şi
Sfîntului Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor.
Citețul 1: CITEŞTE CATISMA A 18-A:
După citirea catismei:
Preotul: zice ectenia mică:
Iară şi iară cu pace, Domnului să ne rugăm.
Apără, mîntuieşte, miluieşte şi ne păzeşte pe
noi, Dumnezeule, cu harul Tău.
Pe Preasfînta, curata, preabinecuvîntata,
mărita Stăpîna noastră, de Dumnezeu Născătoarea şi
pururea Fecioara Maria, cu toţi sfinţii să o pomenim.
Pe noi înşine şi unii pe alţii şi toată viaţa
noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.
Ţie Doamne.
Preotul: Că a Ta este stăpînirea şi a Ta este
împărăţia şi puterea şi slava, a Tatălui şi a Fiului, şi a
Sfîntului Duh, acum şi pururea, şi în veci vecilor.
Corul: Amin. Doamne, strigat-am
către Tine, auzi-mă; auzi-mă, Doamne,
Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă;
ia aminte la glasul rugăciunii mele, cînd
strig către Tine, auzi-mă, Doamne.
Să se îndrepteze rugăciunea mea ca
tămîia înaintea Ta; ridicarea mîinilor
mele, jertfă de seară, auzi-mă, Doamne.
Citeţul 2: Pune, Doamne, strajă gurii
mele şi uşă de îngrădire, împrejurul
buzelor mele. Să nu abaţi inima mea spre
cuvinte de vicleşug, ca să-mi
dezvinovăţesc păcatele mele; iar cu
oamenii cei ce fac fărădelege nu mă voi
însoţi cu aleşii lor. Certa-mă-va dreptul
cu milă şi mă va mustra, iar untdelemnul
păcătoşilor să nu ungă capul meu; că
încă şi rugăciunea mea este împotriva
vrerilor lor. Prăbuşească-se de pe stîncă
judecătorii lor. Auzi-se-vor graiurile
mele că s-au îndulcit, Ca o brazdă de
pămînt s-au rupt pe pămînt, risipitu-s-au
oasele lor lîngă iad. Căci către Tine,
Doamne, Doamne, ochii mei, spre Tine
am nădăjduit, să nu iei sufletul meu.
36
Păzeşte-mă de cursa care mi-au pus mie
şi de smintelile celor ce fac fărădelege.
Cădea-vor în mreaja lor păcătoşii, ferit
sînt eu pînă ce voi trece.
Psalmul 141
Cu glasul meu către Domnul am
strigat, cu glasul meu către Domnul m-
am rugat. 2 Vărsa-voi înaintea Lui
rugăciunea mea, necazul meu înaintea
Lui voi spune. 3 Cînd lipsea dintru mine
duhul meu, Tu ai cunoscut cărările mele.
În calea aceasta în care am umblat,
ascuns-au cursă mie. 4 Luat-am seama
de-a dreapta şi am privit şi nu era cine să
mă cunoască. Pierit-a fuga de la mine şi
nu este cel ce caută sufletul meu. 5
Strigat-am către Tine, Doamne, zis-am:
“Tu eşti nădejdea mea, partea mea eşti în
pămîntul celor vii. 6 Ia aminte la
rugăciunea mea, că m-am smerit foarte.
Izbăveşte-mă de cei ce mă prigonesc, că
s-au întărit mai mult decît mine. (Stih. Pe 10):
Stih: Scoate din temniţă sufletul meu,
ca să laude numele Tău, Doamne.
Stih: Pe mine mă aşteaptă drepţii,
pînă ce-mi vei răsplăti mie. (Stih. Pe 8):
Stih: Dintru adîncuri am strigat
către Tine, Doamne! Doamne, auzi glasul
meu!
Stih: Fie urechile Tale cu luare-
aminte la glasul rugăciunii mele. Se pun stihirile Triodului, glasul al 2-lea:
Citeţul 2: De Te vei uita la
fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va
suferi? Că la Tine este milostivirea.
Citeţul 1: Tot păcatul am făcut, pe
toţi i-am întrecut cu risipa. De aş vrea să
mă pocăiesc, nu am rîuri de lacrimi. De
voi vieţui şi acum nepăsător, sînt vinovat
de osîndă. Ci-mi dă mie îndreptare,
Unule, Bunule Dumnezeule, şi mă
miluieşte .
Citeţul 2: Pentru numele Tău, Te-am
aşteptat, Doamne; aşteptat-a sufletul
meu spre cuvîntul Tău, Nădăjduit-a
sufletul meu în Domnul,
Citeţul 1: Dă-mi, Hristoase, ploi de
lacrimi, în ziua cea plăcută a postului,
ca să plîng şi să-mi spăl întinăciunea
cea din pofte şi să mă arăt Ţie curăţit,
cînd ve i veni din cer Judecător,
Doamne , să judeci pe oameni, ca un
judecător şi singur drept.
Citeţul 2: Din straja dimineţii pînă
în noapte. Din straja dimineţii să
nădăjduiască Israel spre Domnul.
Citeţul 1: Veniţi, credincioş ilor, cu
dragoste, avînd ca o pavăză arma cea
tare a postului, să întoarcem înapoi
toată uneltirea înşelăciunii
vrăjmaşului; să nu ne îndulcim cu
plăcerile poftelor, ca să nu ne temem de
focul ispite lor; prin care post Hris tos,
Iubitorul de oameni, cu răsplata
răbdării ne va încununa pe noi. Pentru
aceasta, cu îndrăzneală rugîndu-ne,
cădem înaintea Lui strigînd ş i cerînd
sufletelor noastre pace şi mare milă. Dacă în Mineu se vor afla doi sfinţi, stihirile unuia
le cîntăm la Laude.
Citeţul 2: Că la Domnul este mila şi
multă mîntuire la El şi El va izbăvi pe
Israel din toate fărădelegile lui. Citeţul 1: I stihiră a sfîntului din Mineu
Citeţul 2: Lăudaţi pe Domnul toate
neamurile; lăudaţi-L pe El toate
popoarele; Citeţul 1: a II-a stihiră a sfîntului din Mineu
Citeţul 2: Că s-a întărit mila Lui pes-
te noi şi adevărul Domnului rămîne în
veac. Citeţul 1: a III-a stihiră a sfîntului din Mineu
Citeţul 2: Slavă… a sfîntului dacă are, iar de
nu, Slavă…, Şi acum… a Crucii, a Născătoarei,
din Mineu.
Corul: Lumină lină a sfintei slave a
Tatălui ceresc Celui fără de moarte,
Celui Sfînt şi Fericit, Iisuse Hristoase,
venind la apusul soarelui, văzînd lumina
cea de seară, lăudăm pe Tatăl şi pe Fiul,
şi pe Sfîntul Duh, Dumnezeu; vrednic eşti
în toată vremea a fi lăudat de glasuri
cuvioase, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce dai
viaţă, pentru aceasta lumea Te slăveşte. Preotul: Să luăm aminte. Pace tuturor.
Corul: Şi duhului tău.
Preotul: Înţelepciune. Să luăm
aminte.
Citeţul 1: Prochimen, glasul al 6-lea:
A Domnului este mîntuirea şi peste
poporul Tău, binecuvîntarea Ta.
Corul: A Domnului este mîntuirea ...
Citeţul 1: Doamne, cît s-au înmulţit
cei ce mă necăjesc.
Corul: A Domnului este mîntuirea ...
37
Citeţul 1: A Domnului este mîn-
tuirea.
Corul: Şi peste poporul Tău,
binecuvîntarea Ta.
Preotul: Înţelepciune.
Citeţul 1: De la Facere, citire:
Preotul: Să luăm aminte: Citeţul 1: La început a făcut
Dumnezeu cerul şi pămîntul. Şi pămîntul
era netocmit şi gol. Întuneric era
deasupra adîncului şi Duhul lui
Dumnezeu se purta pe deasupra apelor.
Şi a zis Dumnezeu: „Să fie lumină”. Şi a
fost lumină. Şi a văzut Dumnezeu că este
bună lumina, şi a despărţit Dumnezeu
lumina de întuneric. Lumina a numit-o
Dumnezeu ziuă, iar întunericul l-a numit
noapte. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă:
ziua întîi. Şi a zis Dumnezeu: „Să fie o
tărie prin mijlocul apelor şi să despartă
ape de ape!”. Şi a fost aşa. A făcut
Dumnezeu tăria şi a despărţit Dumnezeu
apele cele de sub tărie de apele cele de
deasupra tăriei. Tăria a numit-o
Dumnezeu cer. Şi a văzut Dumnezeu că e
bine. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă:
ziua a doua. Şi a zis Dumnezeu: „Să se
adune apele cele de sub cer la un loc şi să
se arate uscatul!”. Şi a fost aşa. Şi s-au
adunat apele cele de sub cer la locurile
lor, şi s-a arătat uscatul. Uscatul l-a
numit Dumnezeu pămînt, iar adunarea
apelor a numit-o mări. Şi a văzut
Dumnezeu că este bine. Apoi a zis
Dumnezeu: „Să dea pămîntul din sine
verdeaţă: iarbă, cu sămânţă într-însa, după
felul şi asemănarea ei, şi pomi roditori, care
să dea rod cu sămînţă în sine, după fel pe
pămînt!”. Şi a fost aşa. Pămîntul a dat în
sine verdeaţă: iarbă, care face sămînţă,
după felul şi după asemănarea ei, şi pomi
roditori, cu sămînţă, după fel, pe pămînt. Şi
a văzut Dumnezeu că este bine. Şi a fost
seară şi a fost dimineaţă: ziua a treia.
Preotul: Înţelepciune. Să luăm aminte.
Citeţul 2: Prochimen, glasul al 5-lea:
Domnul mă va auzi cînd voi striga
către Dînsul.
Corul: Domnul mă va auzi ...
Citeţul 2: Cînd Te-am chemat, m-ai
auzit, Dumnezeul dreptăţii mele.
Corul: Domnul mă va auzi ...
Citeţul 2: Domnul mă va auzi.
Corul: Cînd voi striga către Dînsul..
Preotul: Înţelepciune.
Citeţul 2: De la Pilde, citire:
Preotul: Să luăm aminte:
Citeţul 2: Pildele lui Solomon, fiul lui
David, folositoare pentru cunoaşterea
înţelepciunii şi a stăpînirii de sine, pentru
înţelegerea cuvintelor adînci, pentru
dobîndirea unei îndrumări bune, pentru
dreptate, pentru dreapta judecată şi
nepărtinire, pentru a prilejui celor fără
gînd rău o judecată isteaţă, omului tînăr
cunoştinţă şi bună cugetare. Să ia aminte
cel înţelept şi îşi va spori ştiinţa, iar cel
priceput va dobîndi iscusinţa de a se purta
pătrunzînd cu mintea pildele şi înţelesurile
adînci, graiurile celor înţelepţi şi tîlcuirea
lor nepătrunsă. Frica de Dumnezeu este
începutul înţelepciunii; cei fără de minte
dispreţuiesc înţelepciunea şi stăpînirea de
sine. Ascultă, fiul meu, învăţătura tatălui
tău şi nu lepăda îndrumările maicii tale.
Căci ele sînt ca o cunună pe capul tău şi ca o
salbă împrejurul gîtului tău. Fiul meu, de
voiesc păcătoşii să te ademenească, nu te
învoi, dacă-ţi spun: "Vino cu noi să ne
punem la pîndă, ca să vărsăm sînge, să
întindem curse fără cuvînt celui neprihănit,
să-i înghiţim de vii ca locuinţa morţilor, şi
întregi, ca pe cei ce se coboară în mormînt.
Să punem stăpînire pe tot felul de lucruri
scumpe, să ne umplem de pradă casele
noastre, o singură pungă fi-va pentru toţi!".
Fiul meu, nu te însoţi cu ei pe cale; abate
piciorul tău din cărarea lor, căci picioarele
lor aleargă numai la rău, iar ei zoresc să
verse sînge. Zadarnic se întind curse în
văzul păsărilor! Căci ei întind curse tocmai
împotriva sîngelui lor, şi sufletului lor îşi
întind ei laţuri. Aceasta este soarta celor
lacomi de cîştig. Lăcomia le aduce
pierderea vieţii. Înţelepciunea strigă pe uliţă
şi în pieţe îşi ridică glasul său.
Citeţul 1: Învredniceşte-ne, Doamne,
în seara aceasta, fără de păcat să ne
păzim noi. Bine eşti cuvîntat, Doamne,
Dumnezeul părinţilor noştri şi lăudat şi
preaslăvit este numele Tău în veci. Amin.
Fie, Doamne, mila Ta spre noi, precum am
nădăjduit întru Tine. Bine eşti cuvîntat,
Doamne, învaţă-mă îndreptările Tale. Bine
38
eşti cuvîntat, Stăpîne, înţelepţeşte-mă cu
îndreptările Tale. Bine eşti cuvîntat, Sfinte,
luminează-mă cu îndreptările Tale. Doamne,
mila Ta este în veac, lucrurile mîinilor Tale
nu le trece cu vederea. Ţie se cuvine laudă,
Ţie se cuvine cîntare, Ţie slavă se cuvine,
Tatălui şi Fiului, şi Sfîntului Duh, acum şi
pururea, şi în vecii vecilor. Amin. Preotul: Să plinim rugăciunea noastră cea de
seară, Domnului. Doamne miluieşte.
Apără, mîntuieşte, miluieşte şi ne păzeşte pe
noi, Dumnezeule, cu harul Tău.
Seara toată desăvîrşită, sfîntă, în pace şi fără de
păcat, la Domnul să cerem. Dă Doamne.
Înger de pace, credincios îndreptător, păzitor
sufletelor şi trupurilor noastre, la Domnul să cerem.
Milă şi iertare de păcate şi de greşelile noastre,
la Domnul să cerem. Cele bune şi de folos sufletelor noastre şi pace
lumii, la Domnul să cerem.
Cealaltă vreme a vieţii noastre în pace şi întru
pocăinţă a o săvîrşi, la Domnul să cerem.
S fîrşit creştinesc vieţii noastre, fără durere, neînfruntat, în pace şi răspuns bun la înfricoşătoarea
judecată a lui Hristos, să cerem.
Pe Preasfînta, curata, prabinecuvîntata, mărita
Stăpîna noastră, de Dumnezeu Născătoarea şi pururea
Fecioara Maria, cu toţi sfinţii să o pomenim. Pe noi înşine şi unii pe alţii şi toată viaţa
noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.
Ţie Doamne
Preotul: Că bun şi iubitor de oameni
Dumnezeu eşti şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului, şi Sfîntului Duh, acum şi purure,a, şi în vecii vecilor.
Corul: Amin.
Preotul: Pace tuturor.
Corul: Ş i duhului tău.
Preotul: Capetele noastre, Domnului să le
plecăm.
Corul: Ţie Doamne.
Preotul: Fie stăpînirea împărăţiei Tale
binecuvîntată şi preaslăvită, a Tatălui şi a Fiului, şi a
Sfîntului Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor.
STIHOAVNA, glasul al 3-lea:
Citeţul 2: Să postim post primit,
bineplăcut Domnului; postul cel adevărat
este înstrăinarea de răutăţi, înfrînarea
limbii, lepădarea mîniei, depărtarea de
pofte, de clevetire, de minciună şi de
jurămîntul mincinos. Lipsirea de acestea
este postul cel adevărat şi bineprimit. Citeţul 1: Către Tine, Cel ce locuieşti în cer,
am ridicat ochii mei. Iată, precum sînt ochii robilor la
mîinile stăpînilor lor, precum sînt ochii slujnicii la
mîinile stăpînei sale; aşa sînt ochii noştri către Domnul Dumnezeul nostru, pînă ce se va milostivi spre noi.
Citeţul 2: Să postim post primit,
bineplăcut Domnului; postul cel adevărat
este înstrăinarea de răutăţi, înfrînarea
limbii, lepădarea mîniei, depărtarea de
pofte, de clevetire, de minciună şi de
jurămîntul mincinos. Lipsirea de acestea
este postul cel adevărat şi bineprimit. Citeţul 1: Miluieşte-ne pe noi, Doamne,
miluieşte-ne pe noi, că mult ne-am săturat de
defăimare. Că prea mult s-a săturat sufletul nostru de
ocara celor îndestulaţi şi de defăimarea celor mîndri.
Citeţul 2: Mare este puterea muce-
nicilor Tăi, Hristoase, că în morminte zac
şi duhurile alungă; şi au stricat puterea
vrăjmaşului cu credinţa Treimii,
nevoindu-se pentru dreapta credinţă.
Citeţul 1: Slavă… a sfîntului dacă are; dacă
nu
Slavă…, Şi acum…
Citeţul 2: Născătoare de
Dumnezeu, ocrotitoarea tuturor celor ce
se roagă, întru tine ne lăudăm, întru tine
ne este toată nădejdea noastră. Roagă pe
Cel ce S-a născut din tine, pentru
nevrednicii robii tăi.
Acum slobozește pe robul Tău,
Stăpîne, în pace, după cuvîntul Tău, căci
văzură ochii mei mîntuirea Ta, pe care ai
gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor:
lumină spre descoperirea neamurilor şi
slavă poporului Tău, Israel.
Sfinte Dumnezeule…, Preasfintă
Treime…, Tatăl nostru…
Preotul: Că a Ta este împărăţia… (în
fața ușilor împărătești)
Corul: Amin. Şi se cîntă troparele acestea,
glasul al 5-lea: Născătoare de Dumnezeu Fecioară,
bucură-te, ceea ce eşti plină de har,
Marie, Domnul este cu tine.
Binecuvîntată eşti tu între femei şi
binecuvîntat este rodul pîntecelui tău, că
ai născut pe Mîntuitorul sufletelor
noastre. (o metanie)
Slavă…
Botezătorule al lui Hristos, pe noi
toţi ne pomeneşte, ca să ne izbăvim de
fărădelegile noastre, că ţie s-a dat har a
te ruga pentru noi. (o metanie)
Şi acum…
Rugaţi-vă pentru noi, Sfinţilor
Apostoli şi sfinţii toţi, ca să ne izbăvim de
primejdii şi de necazuri; că pe voi calzi
folositori către Mîntuitorul v-am cîştigat. (o metanie)
Sub milostivirea ta scăpăm,
Născătoare de Dumnezeu. Rugăciunile
39
noastre nu le trece cu vederea în nevoi, ci
din primejdii ne izbăveşte pe noi, una
curată, una binecuvînată (fără metanie).
Citeţul 1: Doamne miluieşte (de 40 de
ori), Slavă…, Şi acum…, Ceea ce eşti mai
cinstită…, Întru numele Domnului, ....
binecuvintează.
Preotul: Cel ce este binecuvîntat,
Hristos Dumnezeu nostru, totdeauna,
acum şi pururea, şi în vecii vecilor.
Citeţul 1: Amin.
Împărate ceresc, pe binecredin-
ciosul nostru popor ocroteşte-l, credinţa
o întăreşte, pe cei răi îi îmblînzeşte,
lumea o împacă, sfînt locaşul acesta bine-
l păzeşte, pe cei mai înainte răposaţi,
părinţii şi fraţii noştri, în locaşurile
drepţilor îi aşază, iar pe noi întru
pocăinţă şi mărturisire ne primeşte, ca
un bun şi de oameni Iubitor. Preotul rosteşte rugăciunea cuviosului Efrem
Sirul:
Doamne şi Stăpînul vieţii mele, duhul
trîndăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpînire şi al
grăirii în deşert, nu mi-l da mie (o metanie).
Iar duhul curăţiei, al gîndului smerit, al răbdării şi al dragostei, dăruieşte-l mie, slugii Tale (o
metanie).
Aşa, Doamne, Împărate, dăruieşte-mi ca să-mi
văd greşelile mele şi să nu osîndesc pe fratele meu, că
binecuvîntat eşti în vecii vecilor. Amin. (o metanie). Şi după rugăciunea aceasta, se zic aceste patru
stihuri, iarăşi în trei stări, cu 12 închinăciuni:
Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului (o
închinăciune).
Dumnezeule, curăţeşte-mă pe mine, păcătosul (o închinăciune).
Cel ce m-ai zidit, Dumnezeule, mîntuieşte-mă (o
închinăciune).
Fără de număr am greşit, Doamne, iartă-mă (o
închinăciune). Şi pe urmă iarăşi rugăciunea Sfîntului Efrem Sirul,
toată, şi la sfîrşit o metanie.
Citeţul 1: Sfinte Dumnezeule…,
Preasfîntă Treime…, Tatăl nostru…
Preotul: Că a Ta este împărăţia…
Citeţul 1: Amin. Doamne miluieşte. (de 12 ori)
Preasfîntă Treime, Stăpînie de o
fiinţă, Împărăţie nedespărţită, Ceea ce
eşti pricina tuturor bunătăţilor,
binevoieşte şi pentru mine păcătosul;
întăreşte şi înţelepţeşte inima mea şi
şterge toată întinarea mea. Luminează
gîndul meu, ca totdeauna să Te slăvesc şi
să Te laud, şi să mă închin Ţie, şi să zic:
„Unul Sfînt, unul Domn, Iisus Hristos,
întru slava lui Dumnezeu Tatăl. Amin.”
Fie numele Domnului binecuvîntat
de acum şi pînă în veac. (de 3 ori) Slavă…, Şi acum…
Psalmul 33
Bine voi cuvînta pe Domnul în toată
vremea, pururea lauda Lui în gura mea. 2 În Domnul se va lăuda sufletul meu; să
audă cei blînzi şi să se veselească. 3 Slăviţi
pe Domnul împreună cu mine şi să
înălţăm numele Lui împreună. 4 Căutat-
am pe Domnul şi m-a auzit, şi din toate
necazurile mele m-a izbăvit. 5 Apropiaţi-
vă de El şi vă luminaţi, şi feţele voastre să
nu se ruşineze. 6 Săracul acesta a strigat
şi Domnul l-a auzit pe el, şi din toate
necazurile lui l-a izbăvit. 7 Străjui-va
îngerul Domnului împrejurul celor ce se
tem de El, şi-i va izbăvi pe ei. 8 Gustaţi şi
vedeţi că bun este Domnul; fericit
bărbatul care nădăjduieşte în El. 9
Temeţi-vă de Domnul toţi sfinţii Lui, că
n-au lipsă cei ce se tem de El. 10 Bogaţii
au sărăcit şi au flămînzit, iar cei ce-L
caută pe Domnul nu se vor lipsi de tot
binele. 11 Veniţi, fiilor, ascultaţi-mă pe
mine, frica Domnului vă voi învăţa pe
voi; 12 Cine este omul cel ce voieşte viaţa,
care iubeşte să vadă zile bune? Opreşte-ţi
limba de la rău şi buzele tale să nu
grăiască vicleşug. 13 Fereşte-te de rău şi
fă bine, caută pacea şi o urmează pe ea. 14
Ochii Domnului spre cei drepţi şi
urechile Lui spre rugăciunea lor. 15 Iar
faţa Domnului spre cei ce fac rele, ca să
piară de pe pămînt pomenirea lor. 16
Strigat-au drepţii şi Domnul i-a auzit, şi
din toate necazurile lor i-a izbăvit. 17
Aproape este Domnul de cei umiliţi la
inimă şi pe cei smeriţi cu duhul îi va
mîntui. 18 Multe sînt necazurile drepţilor,
şi din toate acelea îi va izbăvi pe ei
Domnul. 19 Domnul păzeşte toate oasele
lor, nici unul din ele nu se va zdrobi. 20
Moartea păcătoşilor este cumplită şi cei
ce urăsc pe cel drept vor greşi. 21 Mîntui-
va Domnul sufletele robilor Săi şi nu vor
greşi toţi cei ce nădăjduiesc în El.
Preotul: Înţelepciune.
Corul: Cuvine-se cu adevărat să te
fericim, pe tine, Născătoare de
Dumnezeu, cea pururea fericită şi prea
nevinovată şi Maica Dumnezeului nostru.
40
Preotul: Preasfîntă Născătoare de
Dumnezeu, mîntuieşte-ne pe noi.
Corul: Ceea ce eşti mai cinstită
decăît heruvimii şi mai mărită fără de
asemănare decăt serafimii, care, fără
stricăciune, pe Dumnezeu Cuvîntul ai
născut, pe tine, cea cu adevărat,
Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
Preotul: Slavă Ţie, Hristoase
Dumnezeule, nădejdea noastră, slavă Ţie.
Corul: Slavă…, Şi acum… Doamne
miluieşte (de 3 ori), ... binecuvintează. Preotul: Hristos, Adevăratul
Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile
Preacuratei Maicii Sale...
Corul: Pe Marele Domn şi Părintele
nostru ...
PAVECERNIŢA CEA MARE
ÎN ZIUA DE LUNI SEARA ÎN PRIMA SĂPTĂMÎNĂ A
POSTULUI MARE. Preotul: Binecuvîntat este
Dumnezeul nostru totdeauna acum şi
pururea, şi în vecii vecilor.
Citeţul 1: Amin. Slavă Ţie, Dumne-
zeul nostru, slavă Ţie. Împărate ceresc,
Mîngîietorule ..., Sfinte Dumnezeule ...,
Preasfîntă Treime, ..., Tatăl nostru ... Preotul: Că a Ta este împărăţia ...
Citeţul 1: Amin. Doamne miluieşte
(de 12 ori). Slavă..., Şi acum..., Veniţi să ne
închinăm (de 3 ori)
Psalmul 69
Dumnezeule, spre ajutorul meu ia
aminte! Doamne, să-mi ajuţi mie
grăbeşte-Te! 2 Să se ruşineze şi să se
înfrunte cei ce caută sufletul meu; 3 Să se
întoarcă înapoi şi să se ruşineze cei ce-mi
voiesc mie rele; 4 Întoarcă-se îndată
ruşinaţi cei ce-mi grăiesc mie: “Bine,
bine!” 5 Să se bucure şi să se veselească
de Tine toţi cei ce Te caută pe Tine,
Dumnezeule, şi să zică pururea cei ce
iubesc mîntuirea Ta: “Slăvit să fie
Domnul!” 6 Iar eu sărac sînt şi sărman,
Dumnezeule, ajută-mă! 7 Ajutorul meu şi
Izbăvitorul meu eşti Tu, Doamne, nu
zăbovi.
Apoi se începe Canonul cel mare, împărţindu-l în patru părţi cu irmoasele, de cîte două ori şi se sfîrşeşte joi
seara.
Alcătuire a Sfîntului Părintelui nostru, Andrei
Criteanul Ierusalimiteanul.
CÎNTAREA 1-a, gl. 6
Corul: Ajutor şi acoperitor s-a făcut
mie spre mîntuire. Acesta este Dumnezeul
meu şi-L voi slăvi pe El; Dumnezeul
părintelui meu şi-L voi înălţa pe El, căci
cu slavă S-a preaslăvit. Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-
mă.
De unde voi începe a plînge faptele
vieţii mele ticăloase? Ce început voi
pune, Hristoase, acestei tînguiri de
acum? Ci, ca un milostiv, dă-mi iertare
greşelilor. Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-
mă. Vino, ticăloase suflete, împreună cu
trupul tău, de te mărturiseşte la Ziditorul
tuturor. Părăseşte de acum nebunia cea
dinainte şi adu lui Dumnezeu lacrimi de
pocăinţă. Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-
mă.
Rîvnind neascultării lui Adam cel
întîi-zidit, m-am cunoscut pe mine
dezbrăcat de Dumnezeu, de împărăţia
cea vecuitoare şi de desfătare, pentru
păcatele mele. Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-
mă.
Vai, ticăloase suflete! Pentru ce te-
ai asemănat Evei celei dintîi? Că ai căzut
rău şi te-ai rănit amar; că te-ai atins de
pom şi ai gustat cu îndrăzneală
nebunească mîncare. Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-
mă.
În locul Evei celei simţite, făcutu-s-
a mie Evă înţelegătoare cugetul cel
pătimaş în trup, arătîndu-mi cele dulci şi
gustînd pururea din băutura cea amară. Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-
mă.
După dreptate s-a lepădat Adam
din Eden, nepăzind o poruncă a Ta,
Mîntuitorule. Dar eu ce voi pătimi,
nebăgînd seamă totdeauna de cuvintele
tale cele de viaţă.
Slavă…
Treime, fiinţă preaînaltă, Căreia ne
închinăm întru o Unime, ridică de
41
deasupra mea lanţul cel greu al păcatului
şi, ca un milostiv, dă-mi lacrimi de
umilinţă.
Şi acum…
Născătoare de Dumnezeu, nădejdea
şi folositoarea celor ce te laudă pe tine,
ridică de deasupra mea lanţul cel greu al
păcatului şi, ca o stăpînă, curată, mă
primeşte pe mine, cel ce mă pocăiesc.
Corul: Ajutor şi acoperitor S-a făcut
mie spre mîntuire. Acesta este Dumnezeul
meu şi-L voi slăvi pe El; Dumnezeu
părintelui meu şi-L voi înălţa pe El, căci
cu slavă S-a preaslăvit.
CÎNTAREA a 2-a
Corul: Ia aminte, Cerule şi voi grăi,
şi voi lăuda pe Hristos, Care a venit din
Fecioară cu trup.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-
mă.
Ia aminte, Cerule şi voi grăi,
pămîntule, primeşte în urechi glasul celui
ce se pocăieşte faţă de Dumnezeu, şi-L
laudă pe Dînsul.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-
mă. Ia aminte, Dumnezeule,
Mîntuitorul meu, cu ochiul Tău cel blînd
şi-mi primeşte mărturisirea mea cea
plină de căldură.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-
mă.
Greşit-am mai mult decît toţi
oamenii, însumi am greşit Ţie; ci Te
milostiveşte Mîntuitorule, ca un
Dumnezeu spre făptura Ta.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-
mă.
Chip făcînd urîţeniei patimilor
mele, cu pofte iubitoare de plăcere, mi-
am stricat frumuseţea minţii. Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-
mă.
Viforul răutăţilor m-a cuprins,
Milostive Doamne; ci ca, lui Petru,
întinde-mi şi mie mîna Ta. Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-
mă.
Pătatu-mi-am haina trupului meu,
şi mi-am întinat podoaba cea după chipul
şi după asemănarea Ta, Mîntuitorule. Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-
mă.
Întunecatu-mi-am frumuseţea
sufletului cu plăcerile patimilor şi cu
totul toată mintea, ţărînă mi-am făcut-o. Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-
mă.
Ruptu-mi-am acum veşmîntul cel
dintîi, pe care mi l-a ţesut mie Ziditorul
din început şi, pentru aceasta, zac acum
gol. Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-
mă.
Îmbrăcatu-m-am în haină ruptă, pe
care mi-a ţesut-o mie şarpele cu sfatul şi
mă ruşinez. Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-
mă.
Lacrimile celei desfrînate şi eu le
vărs, Îndurate, înaintea Ta; milostiveşte-
Te spre mine, Mîntuitorule, cu îndurarea
Ta. Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-
mă.
Privit-am la frumuseţea pomului şi
mi s-a amăgit mintea, şi acum zac gol, şi
mă ruşinez. Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-
mă.
Uneltit-au pe la spatele meu toţi
începătorii răutăţilor, lungind asupra
mea fărădelegea lor.
Slavă…
Pe Tine, Dumnezeu tuturor, Unul
în trei feţe Te laud: pe Tatăl şi pe Fiul, şi
pe Sfîntul Duh.
Şi acum…
Preacurată Fecioară, Născătoare de
Dumnezeu, ceea ce una eşti prealăudată,
roagă-te îndelung să ne mîntuim.
Corul: Ia aminte Cerule şi voi grăi, şi
voi lăuda pe Hristos, Care a venit din
Fecioară cu trup.
CÎNTAREA a 3-a
Corul: Pe piatra cea neclintită a
poruncilor Tale, Hristoase, întăreşte
Biserica Ta. Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-
mă.
Foc de la Domnul plouînd oarecînd,
a ars Domnul de demult pămîntul
Sodomei. Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-
mă.
42
În munte scapă, suflete, ca Lot
acela şi izbăveşte-te dinainte în Sigor. Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-
mă.
Fugi de aprindere, o, suflete! Fugi
de arderea Sodomei! Fugi de stricăciunea
dumnezeieştii văpăi. Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-
mă.
Greşit-am Ţie singur eu, greşit-am
mai mult decît toţi, Hristoase
Mîntuitorule, nu mă trece cu vederea. Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-
mă.
Tu eşti Păstorul cel bun; caută-mă
pe mine, mielul, şi, rătăcit fiind, nu mă
trece cu vederea. Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-
mă.
Tu eşti dulcele Iisus, Tu eşti
Ziditorul meu; întru Tine Mîntuitorule
mă voi îndrepta. Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-
mă.
Mărturisescu-mă Ţie,
Mîntuitorule: „Greşit-am Ţie fără
măsură; ci lasă-mi, iartă-mi, ca un
îndurat.”
Slavă…
O, Treime-Unime, Dumnezeule,
mîntuieşte-ne pe noi din înşelăciune şi
din ispite şi din primejdii.
Şi acum…
Bucură-te, pîntece primitor de
Dumnezeu; bucură-te, scaunul
Domnului; bucură-te, Maica vieţii
noastre.
Corul: Pe piatra cea neclintită a
poruncilor Tale, Hristoase, întăreşte
Biserica Ta.
CÎNTAREA a 4-a
Corul: Auzit-a proorocul de venirea
Ta, Doamne, şi s-a temut că vrei să Te
naşti din fecioară şi oamenilor să Te arăţi,
şi a grăit: „Auzit-am auzul Tău şi m-am
temut. Slavă puterii Tale, Doamne.” Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-
mă.
Lucrurile Tale nu le trece cu
vederea, zidirea Ta nu o părăsi, drepte
Judecătorule; că de am şi greşit eu
însumi, ca un om, şi mai mult decît tot
omul, Iubitorule de oameni, dar ai putere
ca un Domn al tuturor a ierta păcatele.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-
mă.
Se apropie, suflete, sfîrşitul, se
apropie şi nu te îngrijeşti, nu te găteşti.
Vremea se scurtează, scoală-te, aproape
lîngă uşi este Judecătorul; ca un vis, ca o
floare trece vremea vieţii. Pentru ce în
deşert ne tulburăm? Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-
mă. Deşteaptă-te, o, sufletul meu! Ia
seama faptelor tale pe care le-ai făcut şi
le dă pe ele înaintea ochilor tăi; varsă
picături din lacrimile tale; spune cu
îndrăzneală faptele tale şi cugetele tale
lui Hristos, şi te îndreptează. Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-
mă.
N-a fost în viaţă păcat, nici faptă,
nici răutate, pe care să n-o fi săvîrşit eu,
Mîntuitorule, cu mintea şi cu cuvîntul, cu
voinţa şi cu gîndul, şi cu ştiinţa; şi cu
fapta păcătuind, ca altul nimenea, nici
odinioară. Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-
mă. Dintru aceasta m-am judecat,
dintru aceasta m-am osîndit eu, ticălosul,
adică din cugetul meu, decît care nimic
nu este în lume mai apăsător;
Judecătorule, Mîntuitorul şi
cunoscătorul meu, milostiveşte-Te şi mă
scapă şi mă mîntuieşte pe mine, robul
Tău. Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-
mă.
Scara pe care a văzut-o de demult
marele între patriarhi, suflete al meu,
este arătarea suirii celei cu lucrarea şi a
înălţării gîndului. Deci, de voieşti să
vieţuieşti cu lucrarea şi cu cunoştinţa şi
cu înălţarea gîndului, înnoieşte-te. Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-
mă.
Arşiţa zilei a răbdat patriarhul
pentru lipsă şi frigul nopţii a suferit, în
toate zilele făcînd cîştig, păstorind,
trudindu-se şi slujind, ca să-şi ia
amîndouă femeile. Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-
mă.
Două femei, înţelege: lucrarea şi
cunoştinţa întru gîndire. Prin Lia
lucrarea, ca pe ceea ce a fost cu mulţi
43
copii; iar prin Rahila gîndirea, ca pe cea
cu multă osteneală. Că fără de osteneli,
nici lucrarea, nici gîndirea nu se vor
săvîrşi, suflete.
Slavă…
Nedespărţită în fiinţă, neamestecată
în feţe, Te cunosc pe Tine, Dumnezeire,
una în Treime, ca de o împărăţie şi un
scaun; şi strig Ţie cîntarea cea mare, ce
se cîntă întreit întru cele de sus.
Şi acum…
Şi ai născut, şi eşti fecioară, şi ai
rămas întru amîndouă cu firea fecioară.
Cel ce S-a născut înnoieşte legile firii, şi
pîntecele a născut nesimţind dureri.
Dumnezeu, unde voieşte, se biruieşte
rînduiala firii; că face cîte voieşte.
Corul: Auzit-a proorocul de venirea Ta,
Doamne, şi s-a temut, că vrei să Te naşti din
fecioară şi oamenilor să Te arăţi, şi a grăit:
!Auzit-am auzul Tău şi m-am temut. Slavă
puterii Tale, Doamne.”
CÎNTAREA a 5-a
Corul: De noapte mînecînd,
Iubitorule de oameni, mă rog luminează-
mă şi mă îndreptează la poruncile Tale, şi
mă învaţă, Mîntuitorule, să fac voia Ta. Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-
mă.
În noapte viaţa mea mi-am petrecut
pururea, că întuneric s-a făcut mie şi
negură adîncă noaptea păcatului; ci ca
pe un fiu al zilei arată-mă, Mîntuitorule. Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-
mă.
Lui Ruben asemănîndu-mă eu,
ticălosul, făcut-am sfat necuvios şi
călcător de lege asupra lui Dumnezeu
celui înalt, spurcîndu-mi patul meu,
precum acela pe al tatălui său. Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-
mă.
Mărturisescu-mă Ţie, Hristoase
Împărate; greşit-am, greşit-am, ca mai
înainte fraţii lui Iosif, văzînd rodul
curăţiei şi al înţelepciunii. Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-
mă.
De cei de un sînge a fost dat, a fost
vîndut în robie, dulcele suflet cel drept,
spre închipuirea Domnului; iar tu,
suflete, te-ai vîndut întreg răutăţilor tale.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-
mă.
Lui Iosif celui drept şi minţii lui
celei curate urmează, ticăloase şi
neiscusite suflete, şi nu te desfrîna cu
pornirile cele fără de minte pururea
făcînd fărădelege. Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-
mă.
De s-a şi sălăşluit în groapă
oarecînd Iosif, Stăpîne Doamne, dar spre
închipuirea îngropării şi a sculării Tale a
fost aceasta; iar eu ce-Ţi voi aduce ţie în
acest chip vreodată?
Slavă…
Pe Tine Treime Te slăvim, pe Unul
Dumnezeu; Sfînt, Sfînt, Sfînt eşti Părinte
şi Fiule şi Duhule, fiinţă singură prin
sine, Unime, Căreia pururea ne
închinăm.
Şi acum…
Din tine S-a îmbrăcat întru a mea
frămîntătură Dumnezeu, Cel ce a zidit
veacurile, Maică Fecioară, ceea ce eşti
nestricată şi nu ştii de bărbat; şi a
împreunat Luişi firea omenească.
Corul: De noapte mînecînd,
Iubitorule de oameni, mă rog:
„Luminează-mă şi mă îndreptează la
poruncile Tale, şi mă învaţă, Mîntuitorule,
să fac voia Ta.”
CÎNTAREA a 6-a
Corul: Strigat-am cu toată inima mea
din iadul cel mai de jos către înduratul
Dumnezeu şi m-a auzit şi a scos din
stricăciune viaţa mea. Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-
mă.
Lacrimi din ochii mei,
Mîntuitorule, şi suspinuri dintru adînc
curat aduc Ţie, strigînd inima mea:
Dumnezeule, greşit-am Ţie, milostiveşte-
Te spre mine. Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-
mă.
Înstrăinatu-te-ai suflete, de Domnul
Tău, ca Datan şi ca Abiron; dar din toată
inima strigă: „Iartă-mă!” Ca să nu te
împresoare pe tine prăpastia pămîntului. Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-
mă.
Ca o juncă sălbătăcită asemănatu-
te-ai suflete lui Efrem; ca o căprioară
44
păzeşte-ţi viaţa de curse, înălţîndu-ţi cu
aripi mintea, cu lucrarea şi cu gîndirea. Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-
mă.
Mîna lui Moise ne va face să
credem, suflete, cum că poate Dumnezeu
viaţa cea leproasă să o albească şi să o
cureţe nu te deznădăjdui dar, măcar de
eşti lepros.
Slavă…
Treime sînt, neamestecată,
nedespărţită; despărţită după feţe, şi
Unime sînt din fire unită: Tatăl şi Fiul, şi
Dumnezeiescul Duh.
Şi acum…
Pîntecele tău ne-a născut nouă pe
Dumnezeu, cu chipul ca şi noi; deci, ca pe
un Ziditor al tuturor, roagă-L,
Născătoare de Dumnezeu, ca, prin
rugăciunile tale, să ne îndreptăm.
Corul: Strigat-am cu toată inima mea
din iadul cel mai de jos către înduratul
Dumnezeu şi m-a auzit, şi a scos din
stricăciune viaţa mea.
Doamne miluieşte. (de 3 ori)
Slavă…, Şi acum…,
CONDACUL, glasul al 6-lea:
Suflete al meu, suflete al meu,
scoală! Pentru ce dormi? Sfîrşitul se
apropie, şi vei să te tulburi. Deşteaptă-te
dar, ca să se milostivească spre tine
Hristos Dumnezeu, Cel ce este
pretutindenea şi toate le plineşte.
CÎNTAREA a 7-a
Corul: Greşit-am, fărădelege am
făcut, nu ne-am îndreptat înaintea Ta, nici
am păzit, nici am făcut precum ne-ai
poruncit nouă; ci nu ne părăsi pe noi pînă
în sfîrşit, Dumnezeul părinţilor” Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-
mă.
Greşit-am, păcătuit-am şi am
lepădat porunca Ta; că întru păcate m-
am zămislit, şi am adăugat rană rănilor
mele. Dar Tu mă miluieşte ca un îndurat,
Dumnezeul părinţilor. Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-
mă.
Cele ascunse ale inimii mele le-am
mărturisit Ţie, Judecătorul meu. Vezi
smerenia mea, vezi şi necazul meu şi ia
aminte acum la judecata mea; şi Tu mă
miluieşte ca un îndurat, Dumnezeul
părinţilor. Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-
mă.
Saul oarecînd, dacă a pierdut asinii
tatălui său, suflete, degrab a aflat
împărăţia spre ridicare; ci păzeşte-te să
nu greşeşti alegînd mai degrabă poftele
tale cele dobitoceşti, decît Împărăţia lui
Hristos. Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-
mă.
David, dumnezeiescul părinte, de a
şi greşit oarecînd îndoit, suflete al meu,
cu săgeata desfrîului săgetîndu-se şi cu
suliţa robindu-se pentru pedeapsa
uciderii; dar tu, cu mai grele lucruri
boleşti, din pornirile cele din voia ta. Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-
mă.
Împreunat-a David, oarecînd,
nelegiuirea cu nelegiuire, că a amestecat
desfrîul cu uciderea; dar îndată îndoită
pocăinţă a arătat. Iar tu, suflete, mai
viclene lucruri ai făcut, necăindu-te către
Dumnezeu. Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-
mă.
David, oarecînd, a însemnat
cîntarea, scriind-o ca într-o icoană, prin
care-şi mustra fapta pe care o săvîrşise,
strigînd: „Miluieşte-mă, că Ţie unuia am
greşit, Dumnezeului tuturor; Însuţi mă
curăţeşte!”
Slavă…
Treime neamestecată, nedespărţită,
de o fiinţă, Unime sfîntă; lumini şi
lumină, şi trei Sfinte, şi unul Sfînt, se
laudă Treimea-Dumnezeu; ci laudă şi
preaslăveşte, suflete, viaţă şi vieţi, pe
Dumnezeul tuturor.
Şi acum…
Lăudămu-te, bine te cuvîntăm,
închinămu-ne ţie, Născătoare de
Dumnezeu; că ai născut pe Unul din
Treimea cea nedespărţită, pe Fiul şi
Dumnezeu, şi tu singură ne-ai deschis
nouă, celor de pe pămînt, cele cereşti.
Corul: Greşit-am, fărădelege am
făcut, nu ne-am îndreptat înaintea Ta, nici
am păzit, nici am făcut precum ne-ai
45
poruncit nouă; ci nu ne părăsi pe noi pînă
în sfîrşit, Dumnezeul părinţilor.
CÎNTAREA a 8-a
Corul: Pe Cel ce-L slăvesc oştile
cereşti şi de Dînsul se cutremură
heruvimii şi serafimii, toată suflarea şi
zidirea, lăudaţi-L, binecuvîntaţi-L şi-L
preaînălţaţi întru toţi vecii. Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-
mă.
Miluieşte-mă pe mine, cel ce am
greşit, Mîntuitorule; ridică-mi mintea
mea spre întoarcere: Primeşte-mă pe
mine, cel ce mă pocăiesc; miluieşte-mă pe
mine, cel ce strig: „Greşit-am Ţie,
mîntuieşte-mă; nelegiuit-am, miluieşte-
mă.” Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-
mă.
Ilie, cel ce a fost purtat în car,
suindu-se în carul virtuţilor, s-a înălţat
ca spre cer oarecînd, mai presus de cele
pămînteşti. Deci la suirea acestuia cugetă
suflete al meu. Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-
mă.
Elisei, luînd oarecînd cojocul lui
Ilie, a luat de la Domnul har îndoit; iar
tu, o suflete al meu, de acest har nu te-ai
împărtăşit, pentru neînfrînare. Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-
mă.
Curgerea Iordanului, oarecînd, a
stat de o parte şi de alta cu lovirea
cojocului lui Ilie, prin Elisei, iar tu, o
suflete al meu, de acest har nu te-ai
învrednicit, pentru neînfrînare. Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-
mă.
Samarineanca, oarecînd, a primit
pe Cel drept cu gînd bun; iar tu, o
suflete, n-ai adus în casă nici străin, nici
călător. Pentru aceasta vei fi lepădat
afară din cămară, tînguindu-te. Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-
mă.
Minţii celei spurcate a lui Ghiezi,
pururea te-ai asemănat, ticăloase suflete;
a cărui iubire de argint leapăd-o măcar
la bătrîneţe. Fugi de focul gheenei,
depărtîndu-te de răutăţile tale. Binecuvîntăm pe Tatăl şi pe Fiul, şi pe
Sfîntul Duh, Dumnezeu.
Părinte, Cel ce eşti fără de început;
Fiule cel împreună fără de început;
Mîngîietorule cel bun, Duhule cel drept;
Născătorule al lui Dumnezeu-Cuvîntul,
Cuvinte al Tatălui Celui fără început,
Duhule cel viu şi făcător, Treime-Unime,
miluieşte-mă.
Şi acum…
Ca din vopsea de porfiră s-a ţesut
trupul lui Emanuel, înlăuntru în
pîntecele tău Preacurată, ceea ce eşti
porfiră înţelegătoare. Pentru aceasta,
Născătoare de Dumnezeu, cu adevărat pe
tine te cinstim.
Corul: Pe Cel ce-L slăvesc oştile
cereşti şi de Dînsul se cutremură
heruvimii şi serafimii, toată suflarea şi
zidirea, lăudaţi-L, binecuvîntaţi-L şi-L
preaînălţaţi întru toţi vecii.
CÎNTAREA a 9-a
Corul: Naşterea cea din zămislire
fără de sămînţă este netîlcuită; rodul
Maicii celei fără de bărbat este nestricat;
că naşterea lui Dumnezeu înnoieşte firile.
Pentru aceasta, pe tine toate neamurile, ca
pe o Maică mireasă a lui Dumnezeu, cu
dreaptă credinţă te mărim. Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-
mă. Mintea s-a rănit, trupul s-a moleşit,
duhul boleşte; cuvîntul a slăbit, viaţa s-a
omorît, sfîrşitul este lîngă uşă. Pentru
aceasta, ticălosul meu suflet, ce vei face
cînd va veni Judecătorul să cerceteze cele
ale tale? Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-
mă. Adusu-ţi-am aminte, suflete, de la
Moise facerea lumii şi toată Scriptura
cea aşezată de el, care îţi povesteşte ţie de
cei drepţi şi de cei nedrepţi; din care
celor de al doilea, adică celor nedrepţi ai
urmat, o suflete, greşind lui Dumnezeu,
iar nu celor dintîi. Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-
mă.
Legea a slăbit, Evanghelia nu
lucrează şi toată Scriptura nu este băgată
în seamă întru tine; profeţii au slăbit şi
tot cuvîntul celui drept. Şi rănile tale, o,
suflete, s-au înmulţit, nefiind doctor care
să te vindece.
46
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-
mă. Pildele Scripturii celei noi ţi le aduc
ţie, ca să te aducă pe tine suflete la
umilinţă. Rîvneşte dar drepţilor, iar de
păcătoşi te leapădă; şi îmblînzeşte pe
Hristos, prin rugăciuni şi prin postiri, şi
prin curăţie, şi prin smerenie. Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-
mă.
Hristos S-a făcut om, chemînd la
pocăinţă pe tîlhari şi pe desfrînate.
Suflete, pocăieşte-te, că s-a deschis uşa
Împărăţiei acum şi o apucă mai înainte
fariseii şi vameşii, şi desfrînaţii,
pocăindu-se. Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-
mă.
Hristos S-a făcut om, împreunîndu-
Se cu mine prin trup şi toate cîte sînt ale
firii, cu voia le-a împlinit, afară de păcat;
arătîndu-ţi ţie, o, suflete, pilda şi
închipuirea smereniei Sale. Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-
mă.
Hristos pe magi i-a mîntuit, pe
păstori i-a chemat, mulţimea pruncilor o
a făcut mucenici, pe bătrînul l-a mărit şi
pe văduva cea bătrînă. De la care n-ai
rîvnit, suflete, nici faptele, nici viaţa. Dar
vai ţie, cînd vei fi judecat! Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-
mă.
Postind Domnul patruzeci de zile în
pustie, mai pe urmă a flămînzit, arătînd
firea cea omenească. Suflete, nu te lenevi!
De va năvăli asupra ta vrăjmaşul, cu
rugăciunea şi cu postul, alungă-l departe
de la picioarele tale.
Slavă…
Pe Tatăl să-L lăudăm, pe Fiul să-L
preaînălţăm, dumnezeiescului Duh cu
credinţă să ne închinăm, Treimii celei
nedespărţite, Unimii după fiinţă: ca
lumină şi lumini şi viaţă şi vieţi,
făcătoarei de viaţă şi luminătoare
marginilor.
Şi acum…
Cetatea ta păzeşte-o, Preacurată
Născătoare de Dumnezeu, că întru tine
ea cu credinţă împărăţind, întru tine se şi
întăreşte şi, prin tine biruind, întoarce
toată încercarea, robeşte pe vrăjmaşi şi
stăpîneşte pe supuşii ei.
Cuvioase Părinte Andreie, roagă-te lui
Dumnezeu pentru noi.
Andreie cinstite şi părinte de trei
ori fericite, păstorul Cretei, nu înceta
rugîndu-te pentru cei ce te laudă; ca să
ne izbăvim de toată mînia, necazul şi
stricăciunea, şi de greşeli să ne mîntuim
noi, cei ce cinstim pururea pomenirea ta.
Corul: Naşterea cea din zămislire
fără de sămînţă este netîlcuită; rodul
Maicii celei fără de bărbat este nestricat;
că naşterea lui Dumnezeu înnoieşte firile.
Pentru aceasta, pe tine toate neamurile, ca
pe o Maică mireasă a lui Dumnezeu, cu
dreaptă credinţă te mărim.
Psalmul 4
Citeţul 1: Cînd Te-am chemat, m-ai
auzit, Dumnezeul dreptăţii mele! Întru
necaz m-ai desfătat! Milostiveşte-Te spre
mine şi ascultă rugăciunea mea. 2 Fiii
oamenilor, pînă cînd grei la inimă?
Pentru ce iubiţi deşertăciunea şi căutaţi
minciuna? 3 Să ştiţi că minunat a făcut
Domnul pe cel cuvios al Său; Domnul mă
va auzi cînd voi striga către Dînsul. 4
Mîniaţi-vă, dar nu greşiţi; de cele ce
ziceţi în inimile voastre, întru
aşternuturile voastre, vă căiţi. 5 Jertfiţi
jertfa dreptăţii şi nădăjduiţi în Domnul. 6
Mulţi zic: “Cine ne va arăta nouă cele
bune?” Dar însemnatu-s-a peste noi
lumina feţei Tale, Doamne! 7 Dat-ai
veselie în inima mea, mai mare decît
veselia pentru rodul lor de grîu, de vin şi
de untdelemn ce s-a înmulţit. 8 Cu pace,
aşa mă voi culca şi voi adormi, că Tu,
Doamne, îndeosebi întru nădejde m-ai
aşezat.
Psalmul 6
Doamne, nu cu mînia Ta să mă
mustri pe mine, nici cu urgia Ta să mă
cerţi. 2 Miluieşte-mă, Doamne, că
neputincios sînt; vindecă-mă, Doamne,
că s-au tulburat oasele mele; 3 Şi sufletul
meu s-a tulburat foarte, şi Tu, Doamne,
pînă cînd? 4 Întoarce-Te, Doamne;
izbăveşte sufletul meu, mîntuieşte-mă,
pentru mila Ta. 5 Că nu este întru moarte
cel ce Te pomeneşte pe Tine. Şi în iad
cine Te va lăuda pe Tine ? 6 Ostenit-am
întru suspinul meu, spăla-voi în fiecare
noapte patul meu, cu lacrimile mele
47
aşternutul meu voi uda. 7 Tulburatu-s-a
de supărare ochiul meu, îmbătrînit-am
între toţi vrăjmaşii mei. 8 Depărtaţi-vă de
la mine toţi cei ce lucraţi fărădelegea, că
a auzit Domnul glasul plîngerii mele. 9
Auzit-a Domnul cererea mea, Domnul
rugăciunea mea a primit. 10 Să se
ruşineze şi să se tulbure foarte toţi
vrăjmaşii mei; să se întoarcă şi să se
ruşineze foarte degrab.
Psalmul 12
Pînă cînd, Doamne, mă vei uita
pînă în sfîrşit? Pînă cînd vei întoarce faţa
Ta de la mine? 2 Pînă cînd voi pune
gînduri în sufletul meu, durere în inima
mea ziua şi noaptea? 3 Pînă cînd se va
înălţa vrăjmaşul meu împotriva mea? 4
Caută, auzi-mă, Doamne, Dumnezeul
meu, luminează ochii mei, ca nu cumva
să adorm întru moarte, 5 Ca nu cumva să
zică vrăjmaşul meu: “Întăritu-m-am
asupra lui”. Cei ce mă necăjesc se vor
bucura de mă voi clătina. 6 Iar eu spre
mila Ta am nădăjduit; bucura-se-va
inima mea de mîntuirea Ta; cînta-voi
Domnului, Celui ce mi-a făcut bine şi voi
cînta numele Domnului celui Preaînalt.
Caută, auzi-mă, Doamne,
Dumnezeul meu, luminează ochii mei, ca
nu cumva să adorm întru moarte, Ca nu
cumva să zică vrăjmaşul meu: “Întăritu-
m-am asupra lui”.
Slavă…, Şi acum…, Aliluia, (de 3 ori)
Doamne miluieşte (de 3 ori), Slavă…, Şi
acum…,
Psalmul 24
Către Tine, Doamne, am ridicat
sufletul meu, Dumnezeul meu. 2 Spre
Tine am nădăjduit, să nu fiu ruşinat în
veac, nici să rîdă de mine vrăjmaşii mei, 3
Pentru că toţi cei ce Te aşteaptă pe Tine
nu se vor ruşina; să se ruşineze toţi cei ce
fac fărădelegi în deşert. 4 Căile Tale,
Doamne, arată-mi, şi cărările Tale mă
învaţă. 5 Îndreptează-mă spre adevărul
Tău şi mă învaţă, că Tu eşti Dumnezeu,
Mîntuitorul meu, şi pe Tine Te-am
aşteptat toată ziua. 6 Adu-Ţi aminte de
îndurările şi milele Tale, Doamne, că din
veac sînt. 7 Păcatele tinereţilor mele şi ale
neştiinţei mele nu le pomeni. 8 După mila
Ta pomeneşte-mă Tu, pentru bunătatea
Ta, Doamne. 9 Bun şi drept este Domnul,
pentru aceasta lege va pune celor ce
greşesc în cale. 10 Îndrepta-va pe cei
blînzi la judecată, învăţa-va pe cei blînzi
căile Sale. 11 Toate căile Domnului sînt
milă şi adevăr pentru cei ce caută
aşezămîntul Lui şi mărturiile Lui. 12
Pentru numele Tău, Doamne, curăţeşte
păcatul meu,că mult este. 13 Cine este
omul cel ce se teme de Domnul? Lege va
pune lui în calea pe care a ales-o. 14
Sufletul lui întru bunătăţi se va sălăşlui şi
seminţia lui va moşteni pămîntul. 15
Domnul este întărirea celor ce se tem de
Dînsul, aşezămîntul Lui îl va arăta lor. 16
Ochii mei pururea spre Domnul, că El va
scoate din laţ picioarele mele. 17 Caută
spre mine şi mă miluieşte, că părăsit şi
sărac sînt eu. 18 Necazurile inimii mele s-
au înmulţit; din nevoile mele scoate-mă. 19 Vezi smerenia mea şi osteneala mea, şi-
mi iartă toate păcatele mele. 20 Vezi pe
vrăjmaşii mei, că s-au înmulţit şi cu ură
nedreaptă m-au urît. 21 Păzeşte sufletul
meu şi mă izbăveşte, ca să nu mă ruşinez
că am nădăjduit în Tine. 22 Cei fără
răutate şi cei drepţi s-au lipit de mine, că
Te-am aşteptat, Doamne. 23 Izbăveşte,
Dumnezeule, pe Israel din toate
necazurile lui.
Psalmul 30
Spre Tine, Doamne, am nădăjduit,
ca să nu fiu ruşinat în veac. Întru
îndreptarea Ta izbăveşte-mă şi mă
scoate. 2 Pleacă spre mine urechea Ta,
grăbeşte de mă scoate. Fii mie Dumnezeu
apărător şi casă de scăpare ca să mă
mîntuieşti. 3 Că puterea mea şi scăparea
mea eşti Tu şi pentru numele Tău mă vei
povăţui şi mă vei hrăni. 4 Scoate-mă-vei
din cursa aceasta pe care mi-au ascuns-o
mie, că Tu eşti apărătorul meu. 5 În
mîinile Tale îmi voi da duhul meu;
izbăvitu-m-ai, Doamne, Dumnezeul
adevărului. 6 Urît-ai pe cei ce păzesc
deşertăciuni în zadar, iar eu spre
Domnul am nădăjduit. 7 Bucura-mă-voi
şi mă voi veseli de mila Ta, că ai căutat
spre smerenia mea, mîntuit-ai din nevoi
sufletul meu, 8 Şi nu m-ai lăsat în mîinile
vrăjmaşului; pus-ai în loc desfătat
picioarele mele. 9 Miluieşte-mă, Doamne,
48
că mă necăjesc; tulburatu-s-a de mînie
ochiul meu, sufletul meu şi inima mea. 10
Că s-a stins întru durere viaţa mea şi anii
mei în suspinuri; slăbit-a întru sărăcie
tăria mea şi oasele mele s-au tulburat. 11
La toţi vrăjmaşii mei m-am făcut de
ocară şi vecinilor mei foarte, şi frică
cunoscuţilor mei. Cei ce mă vedeau afară
fugeau de mine. 12 Uitat am fost ca un
mort din inima lor, ajuns-am ca un vas
stricat, 13 Că am auzit ocara multora din
cei ce locuiesc împrejur, cînd se adunau
ei împreună împotriva mea; ca să ia
sufletul meu s-au sfătuit. 14 Iar eu către
Tine am nădăjduit, Doamne, zis-am: “Tu
eşti Dumnezeul meu!” 15 În mîinile Tale,
soarta mea, izbăveşte-mă din mîna
vrăjmaşilor mei şi de cei ce mă
prigonesc. 16 Arată faţa Ta peste robul
Tău, mîntuieşte-mă cu mila Ta! 17
Doamne, să nu fiu ruşinat, că Te-am
chemat pe Tine; să se ruşineze
necredincioşii şi să se coboare în iad. 18
Mute să fie buzele cele viclene, care
grăiesc împotriva dreptului fărădelege,
cu mîndrie şi cu defăimare. 19 Cît este de
mare mulţimea bunătăţii Tale, Doamne,
pe care ai gătit-o celor ce se tem de Tine,
pe care ai făcut-o celor ce nădăjduiesc în
Tine, înaintea fiilor oamenilor. 20
Ascunde-i-vei pe dînşii cu acoperămîntul
feţei Tale de tulburarea oamenilor. 21
Acoperi-i-vei pe ei în cortul Tău de
împotrivirea limbilor. 22 Binecuvîntat
este Domnul, că minunată a fost mila Sa,
în cetate întărită. 23 Iar eu am zis întru
uimirea mea: Lepădat sînt de la faţa
ochilor Tăi. 24 Pentru aceasta ai auzit
glasul rugăciunii mele cînd am strigat
către Tine. 25 Iubiţi pe Domnul toţi
cuvioşii Lui, că adevărul caută Domnul şi
răsplăteşte celor ce se mîndresc, cu
prisosinţă. 26 Îmbărbătaţi-vă şi să se
întărească inima voastră, toţi cei ce
nădăjduiţi în Domnul.
Psalmul 90
Cel ce locuieşte în ajutorul Celui
Preaînalt, întru acoperămîntul
Dumnezeului cerului se va sălăşlui. 2 Va
zice Domnului: “Sprijinitorul meu eşti şi
scăparea mea; Dumnezeul meu, voi
nădăjdui spre Dînsul”. 3 Că El te va
izbăvi din cursa vînătorilor şi de cuvîntul
tulburător. 4 Cu spatele te va umbri pe
tine şi sub aripile Lui vei nădăjdui; ca o
armă te va înconjura adevărul Lui. 5 Nu
te vei teme de frica de noapte, de săgeata
ce zboară ziua, 6 De lucrul ce umblă în
întuneric, de molima ce bîntuie întru
amiază. 7 Cădea-vor dinspre latura ta o
mie şi zece mii de-a dreapta ta, dar de
tine nu se vor apropia. 8 Însă cu ochii tăi
vei privi şi răsplătirea păcătoşilor vei
vedea. 9 Pentru că pe Domnul, nădejdea
mea, pe Cel Preaînalt L-ai pus scăpare
ţie. 10 Nu vor veni către tine rele şi bătaie
nu se va apropia de locaşul tău. 11 Că
îngerilor Săi va porunci pentru tine ca să
te păzească în toate căile tale. 12 Pe mîini
te vor înălţa ca nu cumva să împiedici de
piatră piciorul tău. 13 Peste aspidă şi
vasilisc vei păşi şi vei călca peste leu şi
peste balaur. 14 “Că spre Mine a
nădăjduit şi-l voi izbăvi pe el, zice
Domnul; îl voi acoperi pe el,că a
cunoscut numele Meu. 15 Striga-va către
Mine şi-l voi auzi pe el; cu dînsul sînt în
necaz şi-l voi scoate pe el, şi-l voi slăvi. 16
Cu lungime de zile îl voi umple pe el şi-i
voi arăta lui mîntuirea Mea”. Corul începe Cîntarea proorocului Isaia, cu
cîntare dulce, lin şi rar, pe glasul al 7-lea:
Cu noi este Dumnezeu, înţelegeţi,
neamuri, şi vă plecaţi, căci cu noi este
Dumnezeu.
Auziţi pînă la marginile
pămîntului, căci cu noi este Dumnezeu.
Cei puternici, plecaţi-vă, căci cu noi
este Dumnezeu.
Că iarăşi veţi putea şi iarăşi veţi fi
biruiţi, căci cu noi este Dumnezeu.
Şi orice sfat veţi sfătui, risipi-l-va
Domnul, căci cu noi este Dumnezeu.
Şi cuvîntul pe care îl veţi grăi, nu
va rămîne întru voi, căci cu noi este
Dumnezeu.
De frica voastră nu ne vom teme,
nici ne vom tulbura, căci cu noi este
Dumnezeu.
Pe Domnul Dumnezeul nostru, pe
Acela vom sfinţi şi El va fi nouă frică,
căci cu noi este Dumnezeu. Şi de voi fi nădăjduindu-mă spre
Dînsul, va fi mie spre sfinţire, căci cu noi
este Dumnezeu.
49
Şi de voi fi nădăjduindu-mă spre
Dînsul şi mă voi mîntui printr-Însul, căci
cu noi este Dumnezeu.
Iată eu şi pruncii care mi i-a dat
Dumnezeu, căci cu noi este Dumnezeu.
Poporul cel ce umbla întru
întuneric a văzut lumină mare, căci cu
noi este Dumnezeu.
Cei ce locuiţi în latura şi umbra
morţii, lumină va srăluci peste voi, căci
cu noi este Dumnezeu.
Că prunc S-a născut nouă Fiul şi S-
a dat nouă, căci cu noi este Dumnezeu.
A Cărui stăpînire s-a făcut peste
umărul Lui, căci cu noi este Dumnezeu.
Şi păcii Lui nu este hotar, căci cu
noi este Dumnezeu.
Şi se cheamă numele Lui Înger de
mare sfat, căci cu noi este Dumnezeu.
Sfetnic minunat, căci cu noi este
Dumnezeu.
Dumnezeu tare, Stăpînitor, Domn
păcii, căci cu noi este Dumnezeu.
Părinte al veacului ce va să fie, căci
cu noi este Dumnezeu.
Cu noi este Dumnezeu, înţelegeţi,
neamuri, şi vă plecaţi, căci cu noi este
Dumnezeu.
Cu noi este Dumnezeu, înţelegeţi,
neamuri, şi vă plecaţi, căci cu noi este
Dumnezeu.
Slavă Tatălui şi Fiului, şi Sfîntului
Duh, căci cu noi este Dumnezeu.
Cu noi este Dumnezeu, înţelegeţi,
neamuri, şi vă plecaţi, căci cu noi este
Dumnezeu.
Şi acum, şi pururea, şi în vecii
vecilor. Amin. Căci cu noi este
Dumnezeu.
Cu noi este Dumnezeu, înţelegeţi,
neamuri, şi vă plecaţi, căci cu noi este
Dumnezeu. Apoi troparele:
Ziua trecînd, mulţumesc Ţie,
Doamne, seara, rogu-mă, cu noaptea,
fără de păcat, dăruieşte-o mie,
Mîntuitorule, şi mă mîntuieşte.
Slavă…,
Ziua trecînd, slăvescu-Te pe Tine,
Stăpîne: seara, rogu-mă, cu noaptea, fără
de sminteală, dăruieşte-o mie,
Mîntuitorule, şi mă mîntuieşte.
Şi acum…,
Ziua trecînd, cu cîntare Te slăvesc
pe Tine, Sfinte: seara, rogu-mă, cu
noaptea, fără de bîntuială, dăruieşte-o
mie, Mîntuitorule, şi mă mîntuieşte. Corul cîntă pe glasul al 2-lea:
Firea cea fără de trup a
heruvimilor, cu cîntări fără încetare pe
Tine Te slăveşte.
Vieţuitorii cei cu cîte şase aripi,
serafimii, cu neîncetate glasuri pe Tine
Te preaînalţă.
Toate oştile îngerilor cu cîntări
întreit sfinte Te laudă.
Că mai înainte de toate eşti, Cel ce
eşti Părinte şi împreună fără de început
ai pe Fiul Tău.
Şi întocmai cinstit purtînd pe
Duhul vieţii, nedespărţirea Treimii arăţi.
Preasfîntă Fecioară, Maica lui
Dumnezeu, şi cei ce aţi fost singuri
văzători cuvîntului şi slujitori.;
Ale proorocilor şi ale mucenicilor
toate cetele, ca cei ce aveţi viaţă
nemuritoare,
Pentru toţi rugaţi-vă cu de-adinsul,
că toţi sîntem întru nevoi.
Ca, izbăvindu-ne de înşelăciunea
celui rău, să cîntăm cîntare îngerească:
„Sfinte, Sfinte, Sfinte, întreit Sfinte,
Doamne, miluieşte-ne şi ne mîntuieşte pe
noi. Amin.”
Citeţul 1: Cred întru unul Dumne-
zeu, Tatăl atotţiitorul, Făcătorul cerului
şi al pămîntului, văzutelor tuturor şi
nevăzutelor. Şi întru unul Domn Iisus
Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut,
Care din Tatăl S-a născut mai înainte de
toţi vecii; Lumină din Lumină,
Dumnezeu adevărat din Dumnezeu
adevărat, născut, iar nu făcut; Cel de o
fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au
făcut. Care pentru noi oamenii şi pentru
a noastră mîntuire, S-a pogorît din ceruri
şi S-a întrupat de la Duhul Sfînt şi din
Maria Fecioara şi S-a făcut om. Şi S-a
răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu
Pilat, şi a pătimit, şi S-a îngropat. Şi a
înviat a treia zi după Scripturi. Şi S-a
suit la ceruri, şi şade de-a dreapta
Tatălui. Şi iarăşi va să vină cu Slavă, să
judece viii şi morţii, a Cărui împărăţie
50
nu va avea sfîrşit. Şi întru Duhul Sfînt,
Domnul de viaţă făcătorul, Care din
Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl
şi cu Fiul este închinat şi slăvit, Care a
grăit prin prooroci. Întru una, sfîntă,
sobornicească şi apostolească Biserică.
Mărturisesc un botez întru iertarea
păcatelor. Aştept învierea morţilor. Şi
viaţa veacului ce va să fie. Amin.
Preotul: Preasfîntă Stăpînă, de
Dumnezeu Născătoare, roagă-te pentru
noi, păcătoţii.
Corul: Preasfîntă Stăpînă, de
Dumnezeu Născătoare, roagă-te pentru
noi păcătoţii. (de 2 ori)
Preotul: Toate puterile cereşti, ale
sifnţilor îngeri şi ale arhanghelilor,
rugaţi-vă pentru noi, păcătoşii.
Corul: Repetă
Preotul: Sfinte Ioane, Proorocule şi
Înaintemergătorule şi Botezătorul
Domnului nostru Iisus Hristos, roagă-te
pentru noi, păcătoşii.
Corul: Repetă
Preotul: Sfinţilor măriţilor apostoli,
proorocilor şi mucenicilor, şi toţi sfinţii,
rugaţi-vă pentru noi, păcătoşii.
Corul: Repetă
Preotul: Preacuvioşilor şi de
Dumnezeu purtători părinţi ai noştri,
păstori şi învăţători ai lumii, rugaţi-vă
pentru noi, păcătoşii.
Corul: Repetă
Aici se pomeneşte şi sfîntul al cărui hram este, de
două ori.
Preotul: Cea nebiruită şi necuprinsă
şi dumnezeiască putere a cinstitei şi de
viaţă făcătoarei Cruci, nu ne lăsa pe noi,
păcătoşii. Corul: Repetă
Preotul: Dumnezeule, curăţeşte-ne
pe noi, păcătoşii.
Corul: Dumnezeule, curăţeşte-ne pe
noi, păcătoşii.
Preotul: Dumnezeule, curăţeşte-ne
pe noi, păcătoşii, şi ne miluieşte.
Corul Dumnezeule, curăţeşte-ne pe
noi, păcătoşii:, şi ne miluieşte.
Citeţul 1: Sfinte Dumnezeule…
Preasfîntă Treime… Tatăl nostru…
Preotul: Că a Ta este împărăţia…
Citeţul 1: Amin. Şi troparele acestea pe glasul al 8-lea:
Luminează ochii mei, Hristoase
Dumnezeule, ca nu cîndva să adorm
întru moarte; ca nu cîndva să zică
vrăjmaşul meu: „Întăritu-m-am asupre
lui.”
Slavă…
Sprijinitor sufletului meu fii,
Dumnezeule, că umblu prin mijlocul a
multe curse. Izbăveşte-mă de ele şi mă
mîntuieşte, Bunule, ca un iubitor de
oameni.
Şi acum…,
Că nu avem îndrăzneală pentru
multe păcatele noastre, tu pe Cel ce S-a
născut din tine, roagă-L, Născătoare de
Dumnezeu Fecioară, că mult poate
rugăciunea Maicii spre îmblînzirea
Stăpînului. Nu trece cu vederea
rugăciunile păcătoşilor, Preacurată, că
milostiv este şi poate să mîntuiască, Cel
ce a primit a pătimi pentru noi.
Doamne miluieşte. (de 40 de ori)
Slavă… Şi acum… Ceea ce eşti mai
cinstită decît heruvimii…, Întru numele
Domnului, … binecuvintează.
Preotul: Pentru rugăciunile sfinţilor
părinţilor noştri, Doamne Iisuse
Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieşte-
ne pe noi.
Citeţul 1: Amin.
Doamne, Doamne, Cel ce ne-ai
izbăvit de toată săgeata ce zboară în zi,
izbăveşte-ne şi de tot lucrul ce umblă
întru întuneric. Primeşte jertfa cea de
seară, ridicările mîinilor noastre şi ne
învredniceşte şi măsura nopţii fără de
prihană a o trece, neispitiţi de rele, şi ne
izbăveşte de toată tulburarea şi
îngrozirea, care ne vine de la diavol.
Dăruieşte sufletelor noastre umilinţă şi
gîndurilor noastre grijire de întrebarea
ce va să fie la înfricoşătoarea şi dreapta
Ta judecată. Pătrunde, cu frica Ta,
trupurile noastre şi omoară mădularele
noastre cele pămînteşti, ca şi întru
liniştea somnului să ne luminăm cu
privirea la judecăţile Tale. Întoarce de la
noi toată nălucirea necuvioasă şi pofta
cea vătămătoare, şi ne ridică în vreme de
rugăciune, întăriţi în credinţă şi sporind
51
întru poruncile Tale, cu bună vrerea şi
bunătatea Unuia-Născut Fiului Tău, cu
Care binecuvîntat eşti, împreună cu
Preasfîntul şi bunul, şi de viaţă Făcătorul
Duhului Tău, acum şi pururea, şi în vecii
vecilor. Amin.
Citeţul 2: Veniţi să ne închinăm ... (de
3 ori)
Psalmul 50
Miluieşte-mă, Dumnezeule, după
mare mila Ta. 2 Şi, după mulţimea
îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea. 3 Mai vîrtos mă spală de fărădelegea mea
şi de păcatul meu mă curăţeşte. 4 Că
fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul
meu înaintea mea este pururea. 5 Ţie
unuia am greşit şi rău înaintea Ta am
făcut, aşa încît drept eşti Tu întru
cuvintele Tale şi biruitor cînd vei judeca
Tu. 6 Că iată întru fărădelegi m-am
zămislit şi în păcate m-a născut maica
mea. 7 Că iată adevărul ai iubit; cele
nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii
Tale, mi-ai arătat mie. 8 Stropi-mă-vei cu
isop şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei şi mai
vîrtos decît zăpada mă voi albi. 9 Auzului
meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-
vor oasele mele cele smerite. 10 Întoarce
faţa Ta de către păcatele mele şi toate
fărădelegile mele şterge-le. 11 Inimă
curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi
duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru
ale mele. 12 Nu mă lepăda de la faţa Ta şi
Duhul Tău cel Sfînt nu-L lua de la mine. 13 Dă-mi mie bucuria mînturii Tale, şi cu
duh stăpînitor mă întăreşte. 14 Învăţa-voi
pe cei fără de lege căile Tale şi cei
necredincioşi la Tine se vor întoarce. 15
Izbăveşte-mă de vărsarea de sînge,
Dumnezeule, Dumnezeul mîntuirii mele;
bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. 16 Doamne, buzele mele vei deschide, şi
gura mea va vesti lauda Ta. 17 Că de ai fi
voit jertfă, Ţi-aş fi dat; arderile de tot nu
le vei binevoi. 18 Jertfa lui Dumnezeu:
duhul umilit; inima înfrîntă şi smerită
Dumnezeu nu o va urgisi. 19 Fă bine,
Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului,
şi să se zidească zidurile Ierusalimului. 20
Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii,
prinosul şi arderile de tot; atunci vor
pune pe altarul Tău viţei.
Psalmul 101
Doamne, auzi rugăciunea mea, şi
strigarea mea la Tine să ajungă! 2 Să nu
întorci faţa Ta de la mine; în orice zi mă
necăjesc, pleacă spre mine urechea Ta! 3
În orice zi Te voi chema, degrab auzi-
mă! 4 Că s-au stins ca fumul zilele mele şi
oasele mele ca uscăciunea s-au făcut. 5
Rănită este inima mea şi s-a uscat ca
iarba; că am uitat să-mi mănînc pîinea
mea. 6 De glasul suspinului meu, osul
meu s-a lipit de carnea mea. 7
Asemănatu-m-am cu pelicanul din
pustie; ajuns-am ca bufniţa din
dărîmături. 8 Privegheat-am şi am ajuns
ca o pasăre singuratică pe acoperiş. 9
Toată ziua m-au ocărît vrăjmaşii mei şi
cei ce mă lăudau, împotriva mea se
jurau. 10 Că cenuşă am mîncat în loc de
pîine şi băutura mea cu plîngere am
amestecat-o, 11 Din pricina urgiei Tale şi
a mîniei Tale; că, ridicîndu-mă eu, m-ai
surpat. 12 Zilele mele ca umbra s-au
plecat şi eu ca iarba m-am uscat. 13 Iar
Tu, Doamne, în veac rămîi şi pomenirea
Ta din neam în neam. 14 Sculîndu-Te, vei
milui Sionul, că vremea este să-l miluieşti
pe el, că a venit vremea. 15 Că au iubit
robii Tăi pietrele lui şi de ţărîna lui le va
fi milă. 16 Şi se vor teme neamurile de
numele Domnului şi toţi împăraţii
pămîntului de slava Ta. 17 Că va zidi
Domnul Sionul şi se va arăta întru slava
Sa. 18 Căutat-a spre rugăciunea celor
smeriţi şi n-a dispreţuit cererea lor. 19 Să
se scrie acestea pentru neamul ce va să
vină şi poporul ce se zideşte va lăuda pe
Domnul; 20 Că a privit din înălţimea cea
sfîntă a Lui, Domnul din cer pe pămînt a
privit, 21 Ca să audă suspinul celor
ferecaţi, să dezlege pe fiii celor omorîţi, 22
Să vestească în Sion numele Domnului şi
lauda Lui în Ierusalim, 23 Cînd se vor
aduna popoarele împreună şi împărăţiile,
ca să slujească Domnului. 24 Zis-am către
Dumnezeu în calea tăriei Lui: „Vesteşte-
mi puţinătatea zilelor mele. 25 Nu mă lua
la jumătatea zilelor mele, că anii Tăi,
Doamne, sînt din neam în neam. 26
Dintru început Tu, Doamne, pămîntul l-
ai întemeiat şi lucrul mîinilor Tale sînt
52
cerurile. 27 Acelea vor pieri, iar Tu vei
rămîne şi toţi ca o haină se vor învechi, şi
ca un veşmînt îi vei schimba şi se vor
schimba. 28 Dar Tu acelaşi eşti şi anii Tăi
nu se vor împuţina. 29 Fiii robilor Tăi vor
locui pămîntul lor şi seminţia lor în veac
va propăşi.” Rugăciunea regelui Manase.
Doamne atotţiitorule, Dumnezeul
părinţilor noştri, al lui Avraam, al lui
Isaac şi al lui Iacov, şi al seminţiei celei
drepte a lor, Cel ce ai făcut cerul şi
pămîntul cu toată podoaba lor, Care ai legat marea cu cuvîntul poruncii tale,
Care ai încuiat adîncul şi l-ai pecetluit cu
numele Tău cel înfricoşător şi slăvit,
înaintea Căruia toate se tem şi tremură
din pricina atotputerniciei Tale, pentru
că nimeni nu poate să stea înaintea
strălucirii slavei Tale şi nesuferită este
mînia urgiei Tale asupra celor păcătoşi! Însă nemăsurată şi neajunsă este şi mila
făgăduinţei Tale, căci Tu eşti Domnul Cel
preaînalt, bun, îndelung-răbdător şi mult
milostiv, Căruia Îi pare rău de răutăţile
oamenilor. Tu, Doamne, după mulţimea
bunătăţii Tale, ai făgăduit pocăinţă şi
iertare celor ce Ţi-au greşit şi, după mulţimea îndurărilor Tale, ai hotărît
pocăinţă păcătoşilor spre mîntuire.
Aşadar, Tu, Doamne, Dumnezeul celor
drepţi, n-ai pus pocăinţă pentru cei
drepţi: pentru Avraaam şi Isaac şi Iacov,
care nu Ţi-au greşit Ţie, ci ai pus
pocăinţă mie, păcătosului, pentru că am păcătuit mai mult decît nisipul mării.
Multe sînt fărădelegile mele şi nu sînt
vrednic a căuta şi a privi înălţimea
cerului din pricina mulţimii
nedreptăţilor mele. Strîns sînt eu cu
multe cătuşi de fier, încît nu pot să-mi
ridic capul meu şi nu am nici loc de odihnă, pentru că Te-am mîniat şi am
făcut rău înaintea Ta; n-am împlinit voia
Ta, nici am păzit poruncile Tale, ci am
pus urîciuni şi am înmulţit smintelile.
Dar acum îmi plec genunchii inimii mele,
rugînd bunătatea Ta: am păcătuit,
Doamne, am păcătuit şi fărădelegile mele
eu le cunosc. Însă cer, rugîndu-Te: „Iartă-mă, Doamne, iartă-mă şi nu mă
pierde în fărădelegile mele şi nici nu mă
osîndi la întuneric sub pămînt, căci Tu
eşti, Dumnezeule, Dumnezeul celor ce se
pocăiesc. Arată-Ţi peste mine bunătatea Ta, mîntuieşte-mă pe mine, nevrednicul,
după mare mila Ta, şi Te voi preaslăvi în
toate zilele vieţii mele. Căci pe Tine Te
slăvesc toate puterile cereşti şi a Ta este
slava în vecii vecilor. Amin!”
Sfinte Dumnezeule… Preasfîntă
Treime… Tatăl nostru… Preotul: Că a Ta este împărăţia…
Apoi troparele acestea pe glasul al 6-lea:
Corul: Miluieşte-ne pe noi, Doamne,
miluieşte-ne pe noi, că, nepricepîndu-ne
de nici un răspuns, această rugăciune
aducem Ţie, ca unui Stăpîn, noi,
păcătoşii robii Tăi; miluieşte-ne pe noi. Slavă…
Doamne, miluieşte-ne pe noi, că
întru Tine am nădăjduit; nu Te mînia pe
noi foarte, nici pomeni fărădelegile
noastre, ci caută şi acum ca un milostiv şi
ne izbăveşte pe noi de vrăjmaşii noştri,
că Tu eşti Dumnezeul nostru şi noi sîntem poporul Tău, toţi lucrul mîinilor
Tale şi numele Tău chemăm.
Şi acum…,
Uşa milostivirii deschide-o nouă,
binecuvîntată Născătoare de Dumnezeu,
ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru
tine, ci să ne mîntuim prin tine din nevoi,
că tu eşti mîntuirea neamului creştinesc. Citeţul 2: Doamne miluieşte. (de 40 de
ori). Slavă…, Şi acum… Ceea ce eşti mai
cinstită decît heruvimii…, Întru numele Domnului ..., binecuvintează.
Preotul: Pentru rugăciunile Sfinţilor
Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase,
Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi.
Citeţul 2: Amin. Apoi rugăciunea aceasta:
Stăpîne Dumnezeule, Părinte
atotputernice, Doamne, Fiule Unule-
Născut, Iisuse Hristoase şi Duhule Sfinte, o
Dumnezeire, o Putere, miluieşte-mă pe
mine, păcătosul şi, cu judecăţile care ştii, mîntuieşte-mă pe mine, nevrednicul robul
Tău, că binecuvîntat eşti în vecii vecilor.
Amin.
Citeţul 1: Veniţi să ne închinăm ... (de
3 ori)
Psalmul 69
Dumnezeule, spre ajutorul meu ia
aminte! Doamne, să-mi ajuţi mie
grăbeşte-Te! 2 Să se ruşineze şi să se
53
înfrunte cei ce caută sufletul meu; 3 Să se
întoarcă înapoi şi să se ruşineze cei ce-mi
voiesc mie rele; 4 Întoarcă-se îndată
ruşinaţi cei ce-mi grăiesc mie: “Bine,
bine!” 5 Să se bucure şi să se veselească
de Tine toţi cei ce Te caută pe Tine,
Dumnezeule, şi să zică pururea cei ce
iubesc mîntuirea Ta: “Slăvit să fie
Domnul!” 6 Iar eu sărac sînt şi sărman,
Dumnezeule, ajuta-mă! 7 Ajutorul meu şi
Izbăvitorul meu eşti Tu, Doamne, nu
zăbovi.
Psalmul 142
Doamne, auzi rugăciunea mea,
ascultă cererea mea, întru credincioşia
Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. 2 Să nu
intri la judecată cu robul Tău, că nimeni
din cei vii nu-i drept înaintea Ta. 3
Vrăjmaşul prigoneşte sufletul meu şi
viaţa mea o calcă în picioare; făcutu-m-a
să locuiesc în întuneric ca morţii cei din
veacuri. 4 Mîhnit e duhul în mine şi inima
mea încremenită înlăuntrul meu. 5
Adusu-mi-am aminte de zilele cele de
demult; cugetat-am la toate lucrurile
Tale, la faptele mîinilor Tale m-am
gîndit. 6 Întins-am către Tine mîinile
mele, sufletul meu, ca un pămînt
însetoşat. 7 Degrab auzi-mă, Doamne, că
a slăbit duhul meu. Nu-Ţi întoarce faţa
Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor
ce se coboară în mormînt. 8 Fă să aud
dimineaţa mila Ta, că la Tine mi-e
nădejdea. Arată-mi calea pe care voi
merge, că la Tine am ridicat sufletul
meu. 9 Scapă-mă de vrăjmaşii mei, că la
Tine alerg, Doamne. 10 Învaţă-mă să fac
voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu.
Duhul Tău cel bun să mă povăţuiască la
pămîntul dreptăţii. 11 Pentru numele
Tău, Doamne, dăruieşte-mi viaţă. Întru
dreptatea Ta, scoate din necaz sufletul
meu. 12 Fă bunătate de stîrpeşte pe
vrăjmaşii mei şi pierde pe toţi cei ce
necăjesc sufletul meu, că eu sînt robul
Tău.
Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu
şi pe pămînt pace, între oameni
bunăvoire. Lăudămu-Te, bine Te
cuvîntăm, închinămu-ne Ţie, slăvimu-Te,
mulţumim Ţie, pentru slava Ta cea
mare. Doamne, Împărate ceresc,
Dumnezeule, Părinte atotţiitorule,
Doamne Fiule, Unule-Născut, Iisuse
Hristoase şi Duhule Sfinte. Doamne
Dumnezeule, Mieluşelul lui Dumnezeu,
Fiul Tatălui, Cel ce ridici păcatul lumii,
miluieşte-ne pe noi, Cel ce ridici păcatele
lumii. Primeşte rugăciunea noastră, Cel
ce şezi de-a dreapta Tatălui şi ne
miluieşte pe noi. Că Tu eşti unul Sfînt,
Tu eşti unul Domn Iisus Hristos, întru
slava lui Dumnezeu Tatăl. Amin. În toate
zilele bine Te voi cuvînta şi voi lăuda
numele Tău în veac şi în veacul veacului.
Doamne, scăpare Te-ai făcut nouă
în neam şi în neam. Eu am zis: „Doamne,
miluieşte-mă, vindecă sufletul meu, că
am greşit Ţie. Doamne, către Tine am
scăpat, învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu
eşti Dumnezeul meu. Că la Tine este
izvorul vieţii, întru lumina Ta vom vedea
lumină. Tinde mila Ta celor ce Te cunosc
pe Tine.”
Învredniceşte-ne, Doamne, în
noaptea aceasta, fără de păcat să ne
păzim noi. Bine eşti cuvîntat, Doamne
Dumnezeul părinţilor noştri şi lăudat şi
preaslăvit este numele Tău în veci. Amin.
Fie, Doamne, mila Ta spre noi, precum
am nădăjduit întru Tine. Bine eşti
cuvîntat, Doamne, învaţă-mă
îndreptările Tale. Bine eşti cuvîntat,
Stăpîne, înţelepţeşte-mă cu îndreptările
Tale. Bine eşti cuvîntat, Sfinte,
luminează-mă cu îndreptările Tale.
Doamne, mila Ta este în veac, lucrurile
mîinilor Tale nu le trece cu vederea. Ţie
se cuvine laudă, Ţie se cuvine cîntare, Ţie
slavă se cuvine, Tatălui şi Fiului, şi
Sfîntului Duh, acum şi pururea, şi în
vecii vecilor. Amin.
Sfinte Dumnezeule… Preasfîntă
Treime… Tatăl nostru…
Preotul: Că a Ta este împărăţia… Apoi încep strănile să cînte lin şi rar pe glasul al 7-
lea:
Corul: Doamne al puterilor, fii cu
noi, că pe altul afară de Tine, ajutor
întru necazuri, nu avem. Doamne al
puterilor, miluieşte-ne pe noi. (de 2 ori)
Stih: Lăudaţi pe Dumnezeu întru sfinţii
Lui, lăudaţi-l pe El întru tăria puterii Lui.
54
Doamne al puterilor ... Stih: Lăudaţi-L pe El întru puterile lui,
lăudaţi-L pe El după mulţimea slavei Lui.
Doamne al puterilor ... Stih: Lăudaţi-L pe El în glas de trîmbiţă;
lăudaţi-L pe El în psaltire şi alăută.
Doamne al puterilor ... Stih: Lăudaţi-L pe El în timpane şi în horă,
lăudaţi-L pe El în strune şi în organe.
Doamne al puterilor ... Stih: Lăudaţi-L pe El în chimvale bine
răsunătoare, lăudaţi-L pe El în chimvale de
strigare. Toată suflarea să laude pe Domnul.
Doamne al puterilor ... Stih: Lăudaţi pe Dumnezeu întru sfinţii
Lui, lăudaţi-L pe El întru tăria puterii Lui. Doamne al puterilor ...
Slavă…
Doamne, de n-am avea pe sfinţii
Tăi rugători şi bunătatea Ta
milostivindu-se spre noi, cum am
îndrăzni, Mîntuitorule, a Te lăuda pe
Tine, pe Care Te binecuvintează
neîncetat îngerii? Ştiutorul inimilor,
iartă sufletele noastre.
Şi acum…
Multe sînt mulţimile greşelilor
mele, Născătoare de Dumnezeu. La tine
am scăpat, Curată, mîntuire trebuindu-
mi. Cercetează neputinciosul meu suflet
şi te roagă Fiului tău şi Dumnezeului
nostru să-mi dăruiască mie iertare de
relele ce am făcut, ceea ce eşti una
binecuvîntată.
Preasfîntă Născătoare de
Dumnezeu, în vremea vieţii mele, nu mă
lăsa pe mine. Ajutorului omenesc nu mă
încredinţa, ci singură mă sprijineşte şi
mă miluieşte.
Toată nădejdea mea spre tine o
pun, Maica lui Dumnezeu, păzeşte-mă
sub acoperămîntul tău.
Citeţul 1: Doamne miluieşte (de 40 de
ori). Cel ce în toată vremea şi în tot
ceasul, în cer şi pe pămînt, eşti închinat şi
slăvit, Hristoase Dumnezeule, Îndelung-
răbdătorule, Mult-milostive şi Mult-
milosîrde; Care pe cei drepţi iubeşti şi pe
cei păcătoşi miluieşti; Care pe toţi chemi
la mîntuire pentru făgăduinţa
bunătăţilor ce au să fie; Însuţi, Doamne,
primeşte şi rugăciunile noastre în ceasul
acesta şi îndreptează viaţa noastră spre
poruncile Tale; sufletele noastre le
sfinţeşte, trupurile curăţeşte, cugetele
îndreptează, gîndurile curăţeşte şi ne
izbăveşte pe noi de tot necazul celor rele
şi al durerii. Înconjoară-ne pe noi cu
sfinţii Tăi îngeri, ca, prin mijlocirea lor,
fiind păziţi şi povăţuiţi, să ajungem la
unirea credinţei şi la cunoştinţa slavei
Tale celei neapropiate, că binecuvîntat
eşti în vecii vecilor. Amin.
Doamne miluieşte. (de 3 ori) Slavă…,
Şi acum…, Ceea ce eşti mai cinstită...,
Întru numele Domnului, ...
binecuvintează. Preotul iese din altar şi rosteşte ecfonisul:
Dumnezeule, milostiveşte-Te spre
noi şi ne binecuvintează; luminează faţa
Ta peste noi şi ne miluieşte.
Citeţul 1: Amin. Preotul rosteşte rugăciunea cuviosului Efrem
Sirul: Doamne şi Stăpînul vieţii mele, duhul
trîndăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpînire şi al
grăirii în deşert, nu mi-l da mie (o metanie)
Iar duhul curăţiei, al gîndului smerit, al răbdării şi al dragostei, dăruieşte-l mie, slugii Tale. (o
metanie)
Aşa, Doamne, Împărate, dăruieşte-mi ca să-mi
văd greşelile mele şi să nu osîndesc pe fratele meu, că
binecuvîntat eşti în vecii vecilor. Amin. (o metanie) Şi după rugăciunea aceasta, se zic aceste patru
stihuri, iarăşi în trei stări, cu 12 închinăciuni:
Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului. (o
închinăciune)
Dumnezeule, curăţeşte-mă pe mine, păcătosul. (o închinăciune)
Cel ce m-ai zidit, Dumnezeule, mîntuieşte-mă.
(o închinăciune)
Fără de număr am greşit, Doamne, iartă-mă (o
închinăciune). Şi pe urmă iarăşi rugăciunea Sfîntului Efrem Sirul,
toată, şi la sfîrşit o metanie.
Citeţul 1: Sfinte Dumnezeule…
Preasfîntă Treime… Tatăl nostru…
Preotul: Că a Ta este împărăţia…
Citeţul 1: Amin. Doamne miluieşte. (de 12 ori).
Apoi rugăciunea aceasta:
Nepătată, neîntinată, nestricată,
fără prihană, curată Fecioară, a lui
Dumnezeu Mireasă; Stăpînă, care pe
Dumnezeu-Cuvîntul cu oamenii, prin
preaslăvită naşterea ta, L-ai unit şi firea
cea lepădată a neamului nostru cu cele
cereşti ai împreunat-o; ceea ce eşti
singură nădejdea celor fără de nădejde şi
celor biruiţi ajutătoare; gata folositoare
celor ce aleargă la tine şi tuturor
55
creştinilor scăpare, nu te scîrbi de mine,
cel păcătos şi întinat, care cu urîte
gînduri şi cu cuvinte, şi cu fapte, pe mine
de tot netrebnic m-am făcut, şi, prin
lenea dulceţilor vieţii, cu voia rob m-am
făcut; ci, ca ceea ce eşti Maica iubitorului
de oamenii Dumnezeul, cu iubirea de
oameni, milostiveşte-te spre mine,
păcătosul şi întinatul, şi primeşte
rugăciunea mea, ce se aduce ţie din buze
necurate; iar pe Fiul tău şi Stăpînul
nostru şi Domnul, cu îndrăznirea ta, ca o
Maică, cuprinzînd, roagă-L să-mi
deschidă şi mie milostivirile cele
iubitoare de oameni ale bunătăţii Sale.
Şi, trecînd greşelile mele cele
nenumărate, să mă întoarcă la pocăinţă
şi lucrător poruncilor Sale iscusit să mă
arate. Şi fii lîngă mine pururea ca o
milostivă, milosîrdă şi iubitoare de bine.
Întru această viaţă de acum, caldă
folositoare şi ajutătoare; năvălirile
potrivnicilor oprindu-le şi la pocăinţă
îndreptîndu-mă. Şi, în vremea ieşirii
mele, ticălosul meu suflet păzindu-l şi
întunecatele chipuri ale viclenilor diavoli
departe de aceasta izgonindu-le. Şi, în
ziua înfricoşătoarei judecăţi de munca
cea veşnică izbăvindu-mă şi slavei celei
negrăite ale Fiului tău şi Dumnezelui
nostru moştean pe mine arătîndu-mă. Pe
care să o şi dobîndesc, Stăpîna mea,
Preasfîntă de Dumnezeu Născătoare,
prin mijlocirea şi sprijinul tău. Cu harul
şi cu iubirea de oameni a Unuia-Născut
Fiului tău, a Domnului şi Dumnezeului şi
Mîntuitorului nostru Iisus Hristos,
Căruia se cuvine toată slava, cinstea şi
închinăciunea, împreună cu Cel fără de
început al Lui Părinte şi cu Preasfîntul, şi
bunul, şi de viaţă făcătorul Duhul Lui,
acum şi pururea, şi în vecii vecilor.
Amin. Altă rugăciune către Domnul nosru Iisus Hristos.
Şi ne dă nouă, Stăpîne, celor ce
mergem spre somn, odihnă trupului şi
sufletului; şi ne păzeşte pe noi de
întunecatul somn al păcatului şi de toată
întunecata şi cea de noapte patimă a
dulceţii. Conteneşte întărîtările
patimilor, stinge săgeţile vicleanului cele
aprinse, cele pornite asupra noastră cu
vicleşug. Zburdările trupului nostru le
potoleşte şi tot gîndul nostru cel
pămîntesc şi trupesc adoarme-l. Şi ne
dăruieşte nouă, Dumnezeule, minte
deşteaptă, cuget curat, inimă trează,
somn uşor şi de toată nălucirea satanei
nestrămutat. Scoală-ne pe noi în vremea
rugăciunii, întăriţi întru poruncile Tale şi
pomenirea judecăţilor Tale întru noi
nestricată avînd-o. Cuvîntare de slava Ta
în toată noaptea ne dăruieşte, ca să
cîntăm şi să binecuvîntăm şi să slăvim,
preacinstitul şi preaîncuviinţatul Tău
nume, al Tatălui şi al Fiului, şi al
Sfîntului Duh, acum şi pururea, şi în
vecii vecilor. Amin.
Preaslăvită pururea Fecioară
binecuvîntată, de Dumnezeu Născătoare,
du rugăciunea noastră la Fiul tău şi
Dumnezeul nostru şi cere să mîntuiască
prin tine sufletele noastre.
Nădejdea mea este Tatăl, scăparea
mea este Fiul, acoperămîntul meu este
Duhul Sfînt, Treime Sfîntă, slavă Ţie.
Preotul: Slavă Ţie, Hristoase
Dumnezeule, nădejdea noastră, slavă Ţie.
Corul: Slavă…, Şi acum…
binecuvintează. Preotul în genunchi cu faţa spre popor zice cu
glas mare această rugăciune; iar toţi stau în genunchi.
Stăpîne Mult-milostive, Doamne,
Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru,
pentru rugăciunile Preacuratei Stăpînei
noastre de Dumnezeu Născătoare şi
pururea Fecioarei Maria; cu puterea
cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci; cu
folosinţele cinstitelor cereştilor puteri
celor fără de trupuri; pentru rugăciunile
cinstitului, măritului prooroc
Înaintemergătorului şi Botezătorului
Ioan; ale Sfinţilor, măriţilor şi întru tot
lăudaţilor Apostoli; ale sfinţilor măriţilor
şi buni biruitori mucenici; ale
preacuvioşilor şi purtătorilor de
Dumnezeu părinţilor noştri; ale Sfinţilor
şi drepţilor dumnezeieşti părinţi,
Ioachim şi Ana, şi ale tuturor sfinţilor
Tăi; bine primită fă rugăciunea noastră;
dăruieşte-ne iertare de greşelile noastre;
acoperă-ne cu acoperămîntul aripilor
Tale; izgoneşte de la noi pe tot vrăjmaşul
şi pizmaşul; împacă viaţa noastră;
Doamne, miluieşte-ne pe noi şi lumea Ta
56
şi mîntuieşte sufletele noastre, ca un bun
şi de oameni Iubitor. Preotul după rugăciune sculîndu-se în picioare
zice:
Binecuvîntaţi, părinţi sfinţiţi, şi mă
iertaţi pe mine, păcătosul, cîte am greşit
cu cuvîntul, cu gîndul, cu fapta şi cu
toate simţirile mele. Poporul: răspunde
Dumnezeu să te ierte, părinte
sfinţite, roagă-te lui Dumnezeu pentru
noi, păcătoşii. Preotul zice ectenia:
Să ne rugăm pentru pacea lumii. Doamne miluieşte.
Pentru buna sporire şi întărirea
dreptmăritorilor creştini.
Pentru Marele Domn şi Părintele nostru,
Preafericitul Patriarh Kiril, şi pentru Domnul nostru, Înalt Preasfinţitul Mitropolit Vladimir, şi pentru
Domnul nostru, Preasfinţitul Episcop Nicodim şi
pentru toţi cei întru Hristos fraţi ai noştri.
Pentru de Dumnezeu păzită țara noastră, stăpînirea, oastea și poporul ei. (la mănăstiri se
pomenesc starețul și frații)
Pentru cei ce ne urăsc şi pentru cei ce ne iubesc
pe noi.
Pentru cei ce ne miluiesc şi ne slujesc nouă. Pentru cei ce ne-au poruncit nouă nevrednicilor
să ne rugăm pentru dînşii.
Pentru izbăvirea celor robiţi.
Pentru părinţii şi fraţii noştri care sînt departe.
Pentru cei ce călătoresc pe ape, pe uscat şi prin aer.
Pentru cei ce zac în neputinţe.
Să ne rugăm şi pentru îmbelşugarea roadelor
pămîntului.
Şi pentru toţi ortodocşii creştini. Să fericim pe conducătorii ţării.
Pe arhiereii ortodocşi.
Pe ctitorii sfîntului locaşului acestuia.
Pe părinţii şi învăţătorii noştri
Și pe toţi cei mai înainte adormiţi părinţi şi fraţi ai noştri ortodocşi, care odihnesc aici şi
pretutindeni. Să zicem şi pentru aceştia.
Doamne miluieşte (de 3 ori) Pentru rugăciunile sfinţilor părinţilor noştri,
Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi.
Amin.