LIUBOV ANDREEVNA:Da,multe pcate!... Totdeauna am risipit banii ca o nebun i m-am cstorit cu un omcare fcea numai datorii. Soul meu bea ngrozitor. A murit din cauza ampaniei. Din nefericire, m-am ndrgostit deun altul i m-am dat lui, dar tocmai n acea vreme, o prim218pedeaps m-a izbit ca o mciuc n cretet: bieelul meus-a necat, uite colo, n rul acela! Atunci am plecat nstrintate, am plecat cas num mai ntorc niciodati s nu mai vd rul sta. Am fugit cu ochii nchii, dezn-djduit... Dar elum-a urmrit fr mil, nu m-a cruat.Am cumprat o vil ling Menton. Acolo s-a mbolnvit.Trei ani n-am tiut ce-i odihna, nici ziua, nici noaptea.Mi-am sleit puterile cutndu-1, mi s-a vlguit sufletul.Anul trecut, cnd am vndut vila ca s pltim datoriilei amplecat laParis, elmi-a luat tot im-a prsit pentrualta. Am ncercat s m otrvesc... E aa de stupid i aade ruinos... Apoi, dintr-o dat, mis-a fcut dor deRusia,de ara mea; mi s-a fcut dor de fata mea...(i terge la-crimile.)Doamne, Doamne, ndur-te i iart-mi pcatele!M-ai pedepsit destul!(Scoate o telegram din buzunar.)Am primit-o astzi de la Paris. E tot de la el. M roag s-1iert i s m ntorc.(Rupe telegrama.)Parc se aude omuzic undeva.(Ascult.)