Nichita Stanescu spunea ca “a vorbi despre limba romana este ca o duminica”. Pentru noi, astazi, este o duminica, pentru ca vorbim, ca in fiecare an, despre MIHAI EMINESCU.

Oricat de mult am vorbi despre Eminescu si oricat de frumoase

cuvinte am alege, n-am putea exprima fiinta

launtrica a poetului si n-am putea intelege in profunzime tristetea lui si faptul ca a fost mereu un “paria” al societatii

in care a trait.

• Garabet Ibraileanu a spus ca Eminescu este “un fenomen aproape inexplicabil in literatura noastra, un meteor din alte lumi”, iar George Calinescu afirma ca “Eminescu nu s-a nascut, ci a iesit de-a dreptul din ape, ca si Luceafarul”.

Fiind un inadaptat social al vremii sale, un neinteles

de contemporani, el a avut constiinta

permanenta a faptului ca omul este trecator, ca este un nimic. A avut

mereu in centrul operei sale moartea reflectata in

atatea poezii, dar ne intrebam astazi daca Eminescu a murit cu adevarat sau este

contemporanul nostru?

Personajul Toma Nour, prototip al

poetului, exclama, in “Geniu pustiu”: “Mor pentru pamant, ca sa

traiesc in cer!” Si probabil ca Eminescu

traieste in cer si traieste alaturi de noi

prin opera sa, prin actualitatea

extraordinara a versurilor sale.

Eminescu avea parul lung si negru,

avea niste ochi mari,

misteriosi,despre care Vasile

Alecsandri spunea ca sunt “ochi mari,

fara de noroc”.Tristetea si efemeritatea vietii se citesc in ochii

expresivi ai poetului…

Intr-o familie numeroasa, care-si avea asigurata ziua

de maine, dar nadajduia intr-o

depasire a conditiei ei de viata specific taraneasca, pentru

a se detasa de lumea obisnuita a satului, va vedea

lumina zilei copilul Mihai…

Mihai Eminescu a facut primii pasi la Botosani, iar

dupa 1853, locul adevaratei sale

intalniri cu natura si cu oamenii il reprezinta IPOTESTII…

“Lacul codrilor albastruNuferi galbeni il incarca,Tresarind in cercuri albeEl cutremura o barca.”

“Ce te legeni, codrule,Fara ploaie, fara vant,Cu crengile la pamant?

-De ce nu m-as legana,Daca trece vremea mea!

Ziua scade, noaptea cresteSi frunzisul mi-l rareste.

Si de ce sa nu ma plec,Daca pasarile trec!”

Intrebat de parinti de ce a fugit de la

scoala de la Cernauti, Mihai,

plangand, raspunse:”Mai mult

n-am ce face in Cernauti. Pumnul nu mai este – a

murit”.

“Cu bucurie deschidem

coloanele foii noastre acestui june numai de 16 ani, care cu primele sale

incercari poetice trimise

noua ne-a surprins placut”.

Iosif Vulcan

Ajuns aproape de Blaj, in peregrinarile sale,

Mihai Eminescu a exclamat: “Te salut

din inima, Roma mica! Iti multumesc , Dumnezeule, ca m-ai

ajutat s-o pot vedea!”

Mihai Eminescu, Vasile Alecsandri, Ion Creanga si Ioan Slavici sunt patru reprezentanti de seama

ai literaturii romane. Ioan Slavici spunea despre

Eminescu: “Era o multumire sufleteasca nu

numai pentru el, ci si pentru aceia cu care

statea de vorba, azi unul, mane altul,caci el avea

inima deschisa, era luminos, sugestiv si plin

de verva, incat te simteai mai bun, mai destept si mai vrednic dupa ce ai

stat timp de cateva ceasuri sub inraurirea

lui”.

Aflat in mijlocul gradinii Copou din

Iasi, TEIUL LUI EMINESCU a

devenit un simbol nostalgic pentru

romantici…Ani la rand, Eminescu si Veronica isi

petreceau timpul aici, parcul Copou

ramanand si astazi o marturie nescrisa a iubirii

lor…

“Veronica – e intaia data ca-ti scriu pe nume si

cutez a-l pune pe hartie – nu voi sa-ti spun, dar tu nu stii, nici poti sti cat te-am iubit, cat te iubesc. Atat de mult incat mai lesne as

intelege o lume fara soare decat pe mine

fara ca sa nu te iubesc”.

Mihai Eminescu

“Sa stii ca oriunde m-oi duce

Catre apus sau rasarit,Va rasuna duios si dulceCa-n lumea asta te-am

iubit.

Si de adanca mea iubireVa ramanea pe-acest

pamantCa o eterna amintireTristul si jalnicul meu

cant.”

Cei doi indragostiti

, parca privindu-se

unul pe altul

dincolo de timp, se

afla impreuna in

casa prietenului comun, Ion Creanga,

cel care le-a ocrotit iubirea

eterna…

“La Iesi ninge frumos de

ast-noapte, incat s-a

facut drum de sanie. Ciricul parca e mai

frumos acum.Vino, frate Mihai, vino,

caci fara tine sunt strain…” Ion Creanga

UN BULGARE DE HUMA

Acesta este titlul unui film realizat de

Nicolae Margineanu, film ce

evoca prietenia nemuritoare dintre Ion Creanga (Dorel

Visan) si Mihai Eminescu (Adrian

Pintea)

TITU MAIORESCU

A fost cel care l-a apreciat pe poet, l-

a sustinut si a publicat, in timpul

vietii acestuia, primul volum de

versuri:

POESII -1883

“Daca totusi am publicat si aceste poesii, impreuna cu celelalte, asa cum se

gasesc, am facut-o dintr-un simtimant de

datorie literara. Trebuiau sa devie mai usor accesibile pentru iubitorii de literatura noastra toate scrierile poetice, chiar si cele incepatoare, ale unui

autor, care a fost inzestrat cu darul de a

intrupa adanca sa simtire si cele mai

inalte gandiri intr-o frumuseta de forma, subt al carei farmec limba romana pare a primi o noua viata”.Titu Maiorescu

“Inc-o gura – si dispare…Ca un stalp eu stam in luna!

Ce frumoasa, ce nebunaE albastra-mi dulce floare!

Si te-ai dus, dulce minune,S-a murit iubirea noastra,Floare-albastra! Floare-

albastra!...Totusi este trist in lume…”

Perioada in care a fost redactorul

ziarului TIMPUL a fost una in care

patriotul Eminescu isi

exprima parerile cu o virulenta

care, poate, i-a fost, mai tarziu,

nefasta…

George Calinescueste criticul nostru

literar care a dedicat vietii si

operei poetului o mare parte a

creatiei sale. El a studiat opera lui Eminescu, dar a surprins aspecte

speciale ale vietii “poetului

nepereche”, pe care le-a lasat

mostenire posteritatii.

“Asa l-am cunoscut atuncea, asa a ramas pana in cele din urma momente bune:

vesel si trist, comunicativ si ursuz; bland si aspru;

multumindu-se cu nimica si nemultumit totdeauna de toate; aci de o abstinenta de pustnic, aci apoi lacom

de placerile vietii; fugind de oameni si cautandu-i;

nepasator ca un batran stoic si iritabil ca o fata

nervoasa. Ciudata amestecatura! –fericita pentru artist, nefericita

pentru om!”Caragiale l-a surprins pe Eminescu in modul cel mai

veridic.

In aceasta Romanie fara stapani si fara suflete,

inca un poet a luat drumul Nirvanei…

Romania de astazi,tara lui Cremene, tara de

capatuiala si de cinice masluiri, de lacome

infruptari si de precupetire a celor

mai nobile idealuri, n-a simtit ca pe langa ea trece un mare poet… A

fost lasat sa robeasca…

In vreme ce altii se lafaiau, poetul Eminescu se mangaia cu mizeriile terestre cercetand mersul astrilor pe cer cu luneta sa, pe care n-o intorcea niciodata din spatiile siderale, pentru a privi si in josnicia din sufletele omenesti…Cei care i-au fost prieteni din anii cei tineri

au cunoscut cat a suferit in taina din cauza nepriceperii si a indiferentei contemporanilor…

Nimeni nu s-a oprit din goana dupa procopseala si dupa netrebnicele bunuri pamantesti pentru a intreba ce se petrece in inima acestui mare si

nefericit poet…

Dar vor veni timpurile viitoare pentru a

tintui la stalp memoria unei

epoci de abject

materialism si pentru a

inalta POETUL

EMINESCUpe soclul

sau,unde noi, cei putini, il inaltasem de

mult!...

“Astfel se stinse in al optulea lustru de viata cel mai mare poet, pe care l-a ivit si-l va ivi vreodata, poate, pamantul romanesc. Ape

vor seca in albie si peste locul

ingroparii sale va rasari padure

sau cetate, si cate o stea va

vesteji pe cer in departari, pana

cand acest pamant sa-si stranga toate sevele si sa le ridice in teava subtire a altui crin de taria parfumurilor

sale”.George Calinescu

Realizat de:

Prof. Angheluta PetronelaScoala cu clasele I- VIII Dumbravita

RuginoasaIasi