Istoria limbii române literare

- Schema cursului -

Limba națională: „O multipicitate dialectală, mutată întotdeauna de un curent spre unitate, care unitate este tocmai visul ei de aur, realizabil însă numai până la anumite limite.”

(Bogdan Petriceicu Hașdeu)

-metoda cercetării: diacronică – limba literară din perspectiva ei istorică din sec. XVI, până în zilele noastre.

Ce este limba literară?

- unul dintre aspectele limbii întregului popor

- aspectul cel mai desăvârșit

- cel mai conform cu: - structura gramaticală

- sistemul fonetic

- sistemul lexical al limbii întregului popor.

- 1956 – Iorgu Iordan răspândește această definiție în școală.

- 1978 – Iorgu Iordan și V. Robu nu mai folosesc această definiție, ci o reproduc:

Limba literară este aspectul cel mai corect al limbii naționale, produs al unei continue prelucrări a limbii din partea scriitorilor, publiciștilor și oamenilor de știință.

Constituie o sinteză a posibilităților de exprimare ale limbii întregului popor.