Dictionar etimologic al limbii române 1907

_'-mi.,^

DICIONARUL ETIMOLOGIC

AL

LIMBI

ELEMENTELE LATINE

DE

CAfviOREA- OV, DENSUSfANU

PUBLICAT DE LIBRRIA SOCEC & Comp.

cu OCASIUNEA ÎMPLINIRII A 50 DE ANI OELA ÎNFIINAREA CASEI

6v\

<;> 'kj> >•-? >o <j> ••s>^ ^ BUCURETI 1907

AlELiERELE GRAFICE - - -••- SOCIETATE ANONIM

FASC. I

A - CERE

«^^iVMlHMP^

Preul volumului, cupritizind aproritnaliD 30 de coaie, e de 9 lei, prin suhscrlpliune;dupâ tiprirea in/ref/ii lucrri se va ridica la 12 lei.

ABREVIATIUNIMAI DES ÎNTREBUINATE^)

abr. = abruzzes

ac. = acusativ

adj.= adjectiv

adv. = adverb

alb. = albanes

alb. g. = albanes gheghic

alb. t. = albanes tosc

An. Car.= Anonymus Ca-

ransebesiensis, publ.

de Gr. Creu în „Ti-

nerimea romîn", n. s.

I, 320—380

and =andalusap. = apudapul. =apulicar. =^ aromîn

arag. = aragones

Arch. gl.=Archivio glot-

tologico italiano

Arch. lat. Lex. = Archivfiir lateinische Lexi-

kographie

aret. = aretin

art.= articol

astig. = astigian

astur. = asturic

augm. = augmentativ

bn. = bneanbearn. — bearnes

berg. — bergamascbiz. =^ bizantin

bol.= bolones

Boli. Svizz. = Bollettino

storico della Svizzera

italiana

bot. = botanicbrcsc. =^brescian

BSF. = Buletinul Socie-

tii filologice

bucov. = bucovinean

bulg. = bulgresccal.= calabres

câmp.= (sard) campida-nes

canav. = canaves

cat. = catalan

CGL. = Corpus glossari-

orum la inorumCIL. = Corpus inscripti-

onum latinarum

clas. = clasic

Cod. Dim. = Codex Di-

monie (publ. în Wei-gand, Jahresbericht

des Instituts fiir ru-

mnische Sprache, I,

IV, V, VI).

Cod. Vor. =: Codicele vo-

roneian

col. = colectiv

Col. Bujor. = Coleciune

de legiuirile Romîniei,

publ. de I. M. Bujo-

reanu, Bucureti, 1885.

com. = comasc

conj, = conjuncie

Conv. lit. = Convorbiri

literare

Coresi, Ev. înv. = Coresi,

Evanghelie cu înv-tur, 1581

cors. = corsican

cr. = croat

crem. = cremasc

cremon. — cremones

Dalametra (Dicionar ma-cedo-romîn, Bucureti,

1906).

dalm. = dalmat

dat. = dativ

dem. — demonstrativ

der. = derivate

dial. = dialectal

dim. = diminutiv

dr. = daco-romîn

elv.=: elveian (francesa

din Elveia)

emil. = emilian

eng. = engadin

etim. = etimologie

fem, = feminin

fâr. = fâreriot

ferr. = ferrares

fig. = figurat

fr. = frances

friul. = friulan

gal.= (sard) galures

gali. = galiian

gasc. =gasconGaz. Tr. = Gazeta Tran-

silvaniei

gen. = genoves

gen.-dat. = genitiv-dativ

genit. = genitiv

gr(ec). = grecesc

graub.= dial. retoroman

din Graubiinden

Gr. lat. =Grammatici la-

tini, publ. de H. Keil

Gr. n. =^ Graiul nostru,

publ. de Candrea, Den-

susianu, Sperantia

Hasdeu (Etymologicum

magnum Romaniae)

id. =^ idem

împr.= împrumutat (din

romînete)

M Lista coiiipletâ se va publica la sCirilul lucrrii.

^: oi/nu d/l Jrfi/m/eiim tm/iMnUea ri cmctxeci ue rine rfe/a

^?/A(??/rii€rf .:^mir7it€i de ^&r/Jet nefrJ€ r/e €f/fYfiia, /iied^n/fia/n

dt r/erÂr'm ncerfd/ ^/cinie Afiâucumt f?{fJÂti dt tn d/ieetre/

€//t/o}ue} dl driu/aHm} €r/ie ne-feu t/a/ //ie/t^du/ /oi concuid

h/ r/eead/a ja/mâ/a/e r/ ^'ear.

Qycm f^'texu/ r oViela rea ^nai /lo/'/tm/a ea)e da incfe?//(??€

r/r/f?ff/a/ea ??oad/>a r/e ri////a r/??/. d/ da r/ea o ^nar//r'H^ r/e

rAayrd/er/ //e eaie r//a a>a/r//-r'^ Ae/i/fU y/ir-airJ^/ d/^t</f/e/o> .)/

H/e>e/fii ir^mt??€ €d/e nred/ ^,Jy-tc/to?fa4 . Qy/a/ei/t ^/ tf/n da

r/ia/e, r/aJia ee/e ^nat '??fiafi dt ^nat />a/??fre reic^/a>/^ /ff<arf/fa

r/e rajaa/e y/e re/ie am a/e\)/e?///o r//// ?io///a .)/ />aa/e^e/de/

/em/a} r/ e/ee/r'>r/ ea>e et^e/a/a r/a /e>d/ />f/€eif/oi/t /////?//.

SOCEC C2JJ^Socielale anonima

A

1. A, prep. „â, chez" || ir. ar. a || Seîntrebuineaz: 1° dinaintea infiniti-

vului; 2° pe lîng anumite verbe în-

soite de substantive pentru a re-

strînge înelesul general al verbuluidup ideea, însuirile substantivului:

seamn a— , caut a— , calc a—

,

umbl a— , cobete a— , miroase a—

,

sun a—, url a— ^ trage a— ; S'* for-

meaz adverbe i locuiuni adverbiale :

acas, adeseori, afund, alturi, alene, alocuri, aminte, anevoie, anume,arareori (în vechia romîneasc i în

dialecte formaiunile acestea sînt maidese : a timp, a prînz, a ori, a min,a mijloc, a oale; comp. i locuiuneaveche interogativ a ce); 4^ la geni-tiv-dativ în ar., în parte în ir., în

vr., azi îns restrîns numai dinainteaadjectivelor i pronumelor nedeter-rainate, precum i dinaintea nume-ralelor: corbe a niscaiva oameni, cu-

nosctor a tot ce s'a scris, tat a doicopii (comp. i formele a-tot-puter-

nic, a-tot-tiutor, a-tot-iitor, a-tot-

cztor)ii

In vechia romîneasc aapare i în alte cauri, în care azi

se întrebuineaz la : eind a vînat;

m,erse în pdure a lemne (Dosoftei) i|

Tot preposiiunea a trebue cutatîn al, a, ai, ale, întrebuinate: 1"

dinaintea adjectivelor i pronumelorposesive i numeralelor ordinale undeavem de a face cu a + articolul (v.

El)\ 2° dinaintea genitivului; formaprimitiv invariabil a, pentru amîn-dou genurile i numerele, a fost în-

locuit mai tîrziu cu forma analogicdela posesive i numerale, al, a, ai,

ale; forma invariabil s'a pstrat în

Moldova (i alte cîteva pri ale do-meniului daco-romîn), în aromîn i

istro-romîn, unde aceast form s'a

propagat la posesive i ordinale (Den-susianu, BSF. II, 16; altfel e explicatal de Hasdeu i Tiktin; v. Bacmeister,Wgjb. IV, 54).

Lat. AD.Vegl. rtr. a; it. sard ad, a; fr. :

prov. az, a ; cat. sp. port. .

ABATE, V. bate.

2. ABIA, adv. „â peine" — y abiîa ;

forma trisilabic, cu accentul pe i, darcu îneles întru cîtva deosebit „pres-que", se mai aude în Bnat (Has-deu, 86); abi Mehedini, Gorj, Dolj;

jdebia (Varlam, Caz. 344^), f debila(lorga. Studii XII, 206) nu presupuneun simplu bla, ci este pentru deabîa.

Lat. AD-vîx, cu trecerea lui v la bprin fonetic sintactic; a dela sfîrit,

care nu trebue confundat cu finala lui

acesta (Meyer-Liibke, Rom. Gr. II, 625)i nu poate fi nici hac (Subak, Ras-segna st. etn. 13), se explic prin le-

gturi sintactice ca: abi a venit, abiadormi > abia a venit, abia adormi.Teram. abbi (Savini, 201) i abr. bi

„soltanto" ; vsp. aves (al crui e seexplic din I aton în fras ) ||

sprs.

vess< vîx.

Der.: dim. abielua; abielua; (d')a-

beuca Mehedini; bn. abiua i de-

bela (Hasdeu. 86).

3. AC, sb. n. „aiguille, aiguillon" ||ir.

âc, megl. ar. ac.

Lat. Acus,-UM.yeg\.juak; \i.ago,^3ivdagu'. prov.ac.Der.: dim. acut: acule; ac(u)or''\

augm. acoi \\ col. acrie ,fabriqued'aiguilles, aiguilles en general" (Po-

Candrea - Densusianu, Dicionar etimologic.

AC OACIUA

lizu)[(ban. aconi i ache (Hasdeu,

203), acarni (ar. ~), acrif, jacar-nite (Hasdeu, 121, 131), acariâ (Po-lizu) „etui â aiguilles" \\-\acos (Do-softei) „pointu".

4. Acar, sb. m. „fabricant d'aigu-illes (Lex. Bud. ), etui â aiguilles "

<ac(u)arius,-um ^fabricant d'aiguilles

ou qui travaille â Taiguille".

5. A, sb. f. „fil" ||ir. o^f; megl. a„ficelle"; ar. a, pi. „fils d'un eche-veau''||<ACJA,-AM(Thes.;cf. Arch. lat.

Lex. XiII, 278) [|rtr. atscha; it. aceia

!|

dim. atic; ai.oar ;auc (Bota, Pov.

124)||a/o.s „iilandreux_, fibreux".

Impr.: bulg. ail,;^ „bobine" (Sbornik

XIV, 206).

6. ACA, AGÂA, vb. „accrocher,suspendre" || ir. (a)caâ „attraper";megl. cari ^attraper, commencer";ar. acare „attraper, commencer, ac-

crocher,al]er bien (en pari. d'un habit)".

Lat. *ACCAPTiARE ; Schuchardt, Z.

rom. Ph. XXVIII, 41 , crede c înelesulformei dr. e datorit influenei ung. a-kasztani, ceea-ce nu e necesar, pen-tru c dela ideea de „prendre'' s'a

putut ajunge de-a-dreptul la aceea de„accrocher" (comp. a prinde de uncui); de altfel Dsa susine c se poates avem de a face cu un derivat dinca|â, care nu pare a fi latin; totui oinfluen ungureasc se poate admiteîn forma aga (comp. ung. aggatni).Nprov. acass „attraper, chasser";

înelesul ar. de „aller bien (un habit)"se întîlnete i în forma nprov.: a-quelo raubo facasso; cat. acapar „sai-

sir, attraper"; vfr. achasser „chasser,pousser, attirer''

î|rtr. chatscher; it.

cacciare; fr. chasser;prov. cat. cas-

sar; sp. cazar ; port. ca^ar, toate cuînelesul cuvîntului fr. < * captiare.

Der. : actor, adj. „qui s'accro-

che";aca//o«/-erattache(d'un habit)"li

acos i accios (Bobb), adj. „quis'accroche" ' actur r,ciCcroc, accro-chement, suspension", ar. - „action deprendrc, pretexte" '} acele (Bobb)„vrilles de la vigne"

i,ir. racaâ „sai-

sir"|jme^l /}nm/r7rt„rattraper"|imegl.zacari „saisir, commencer", ^-am^rt^

„commencement" (cf. bulg. aananaMt„prendre,suspendre")|ia5e(^(ajm/flra.

a se cari „grimper" (dup Schu-chardt, Z. rom. Ph. XXVIII, 41, dinaca -f ngr. xavcCap6vu> ori bulg.

KaTepi/ix-ce)!i zoo\.(a)crtoare „sitta

caesia,picusmartius" (Marian, Omit.II, 74, 153).

ACEL, V. el.

7. ACERA, sb. f. „aigle".

Lat. AQULA,-AM.Rtr. aicla; berg. agola, ahr.akule,

nap. aquele, sic. akula, San Fratelfojekula ; sard log. abile: fr. aigle; nprov.aiglo ; cat. aliga, Alghero akkira;sp. guila; port. aguia {unele din for-

mele romanice presint perturbri în

fonetism).

ACEST, V. sf.

8. ACI («aa; pentru -a, cf. abia), adv.„ici*"— y acie, acii, cii, ciîa \\ ir. tâi(a)

;

ar. aia (în Epir „lâ').

Lat. EOCE-, ECCUM-HICIt. ci; fr. ici, ci: prov. aissi; cat.

assi <ECCE-mc\\ rtr. acqui: it. qui; sardlog. kue (Arch. gl. XIII, 109): vfr.

equi; prov. aqui; cat. sp. port. a^Mf<EccuM-Hîc; comp. vegl. cajko.

Der.: acilea (refcut dup aco/ea)||

t aciia „a l'instant"|| deci < de aci

„donc"; din înelesul primitiv de ra-port de Ioc, cum îl gsim în vechiletexte, s'a desvoltat acela de conse-cuen în timp, din care în urmînelesul conduiv general de astzi.

9. t Acice {acicea, cice, cicea), adv.„ici" <ECCE-, ECCUM-HîccE ; forma afere-sat se explic din construciuneade-acice, devenit *<Ymce (comp. maisus deci), care a fost desprit în dei cice

IIvit. quici, reat. ekkuâi, cors.

kuici.

10. ACIUA, vb. „abriter, mettre enlieu de surete**; mai des a se aciua„s'abriter, se retireren lieu de surete".

Lat. * ACcuBiLiARE<cGBîLE „nîd, ta-

niere, gîtc des animaux". Aciua seexplic prin generalisarea formei delaindicativ *- accubIlio >*accuilio >* a c y i I i o > *acil'u âevenit aciiu ( Mol-nar. Gram. 1788, 266), de unde printrecerea accentului pe u s'a ajuns Ia

* adu (comp. la Coresi, Ev. înv., s-

ACO — 3 - ADPOST

acuo); dela pers. 1 s'au nscut for-

mele te acui, se acu, etc. i mai tîr-

ziu forma prea isolat acâ s'a schim-bat, prin analogie, în aciuez. Înelesulprimitiv „se refugier dans son gîte"

s'a conservat aproape intact, verbulacesta întrebuiiiîndu-se mai adeseacînd e vorba de adpostul animalelor[Când rea].

It. cocigliarsi; sp. cobijar <*cuBl-LlAB&'\\Sli^d log. akkiiilare<'^ ACCUBi-LARE.

Der. : aciua (Sbiera, Pov. 217), a-

cioal .,abri"; a se aciola „se refu-

gier".

11. ACd (ar.), adv. Jâ".Lat. ECCUM-Hoc [Candrea].Rtr. acco „ici, la"; reat. march. ekko,

abr.teram.e/c/c^, Lecce e/e/cii«qui, qua"(cf. Merlo, Z. rom. Ph. XXX, 445);

vport. aco „ici".

12. ACOLO {acolea), adv. „la" — vr.

(Dosoftei, V. Wgjb. V, 96) i bn. aclo

IIir. cole, colo; megl. cola, colaia; ar.

aculo, aclOj acloîa.

Lat. ECCUM-ÎLLOC, devenit aculo iprin asimilaiune acolo; forma acolose explic prin influena lui aco (careprobabil a existat i în daco-romînâ)i a adverbelor înrudite ca înelesacice, acoace ; în acolea avem de aface cu o schimbare de terminaiunesub influen slav (Densusianu, Hist.

1. roum. I, 2-15). Formele aferesatecolo, colea, care apar i în compuseleîncolo, dincolo, megl. (a)ncola, ar. nclo,

ncolea, dinclo, se explic în acelafel ca i cice, -coace (v. Acice, încoa).Cît privete aferesa din formele ir.

i megl., ea poate s fie datorit c-derei obicinuite în aceste dialecte alui a iniial.

Comp. rtr. a^/d<AD-iLLOc|i prov. Zo;

sard log. illoe< illoc.

Der.: y acoloî. acoleai (Cantemir),ar. acloi (Dalametra) „l meme"||ar.aclofe {aculoe, Cod. Dim.) este for-

mat dup analogia lui auae; bccum-ILLOCCE ar fi dat acloae.

ACOPERI, V. coperi.

13. ACRU, adj. „aigre, âpre" || megl.ar. acru.

Lat. ACBUs,-UM >= clas. acer).

Alb. egrt „âpre, sauvage**; it. agro;sard agru; fr. aigre; prov. cat. agre;sp. port. agro.

Der. : dim. acru(vit. agruccio; acri-

or {ar. '^ ); acriii (it. agrigno); acri-cios; acroi Slagiu (Tribuna 189(J, 46)

acritne (ar. "- ), acrea (it. agrezza,vfr. aigresse), f acriciune (vfr. aigri-son) „aigreur"

j]bn. trans. acri„ petit

lait aigri emplo\'e comme vinaigre"(Hasdeu, 212)jiacrt, încri, av. acrire„aigrir" (it. inagrire, fr. aigrir , vfr.

pTOV.enaigrir);acritar{ar. — )„choseaigre, plat aigre" : acritoare „volee,râclee" (Hasdeu, 2\^); acreal, „ai-

greur"; ncreal „vinaigre' (Viciu,Glos. 62)

iiar. anacric (Dalametra) ,ai-

greur".

14. ACUM {acuma, acîi), adv . r,mam-tenant" — y acmîi ; bn. aciia, acnii,

acr(i,acnwna,acruma{Wg}h.\\\,'^\2)

IIir. acmii, (ajcmo ; megl. (a)cin6.

Lat. EcrtTM-MODO, devenit ac(u)m6i în posiiune aton acmîi ; de altparte sub influena lui quomodo,în legturi sintactice, accentul a trecutpe -cu-, i astfel a resultat acum(comp. mai jos forma sard). Acu seexplic prin fonetic sintactic {acum-mi-a spus) i poate înc prin influ-

ena lui amîi. Formele din Bnat nupot fi eccum-nunc, eccere-n u n c (Hasdeu, 194, 233), ci o contopiresintactic din acu -f numa, devenitacnuma (comp.vic. nomadeso „or ora"<noma + adeso), prin disimilaiuneacruma. i prin scurtare (dup mo-delul lui acii) acnii, acru.

Friul. (ajkumo; sard log. komo.

Der.: "f acmui; acui; acua\\dim.acuica

Iir. (a)cmoe; megl. cmoi (cf

acloe, s. Acolo).

ADÂPA, V. ap.

15. ADPOST, sb. n. „abri^—azposl(Frîncu- Candrea, Munii apus. 107),

probabil prin influena lui zpodie.Lat. An-APPos(î)TUM [Candrea, Rom.

XXXI, 296; Tiktin propune ad-depo-sîtxjm].

Der.: adposti, vr.i Mehedini ad-posta .abriter"; adposteal, f ad-postiturâ (Coresi ; adpostur, Gaster)„abri".

ADAST — 4 _ AGRU

ADSTA, V. sta.

16. ADAUGE, ADAUGI, ADUGA, vb. „a-

jouter, accroître"— vr. bn.pf.arfawÛmegl. dauk (pf. dau)\a.T. advdzeare,adavdzire, adugare (pf. adapu,part. adaptu).

Lat.: * ADUGARE, - AUXI,-AUCTUM (=

clas. adaugebk).Vfr. aoire: prov. (numai part.) azaut.Der.: adaus, y aduag (Hasdeu,

259; lorga. Doc. Callimachi 1, 573, 575;

II, 103), adaugtiir, ar. adîvgltur(Dalametra), adostur, f adosurâ„addition, surcroît"; adugtor, adj.

„qui s'ajoute"; fadosâtor, sh. „quia-joute,quis'approprieunechose"(Prav.Gov.24"; Lex. Mard.; Cantemir,Hron.).

ADEVR , V. var.

ADIA, V. iie.

17. ADÎNC,adj. „profond"; adv. „pro-fondement"; sb. „profondeur, abîme"

IIar. (a)dînc, adv.Lat. ADUNCGS,-A,-UM „ Tccourbe " ; îne-

lesul romînesc se explic din cel latin:

un lucru încovoiat înuntru d im-presia de adîncime (comp. curvuscare pe lîng semnificaiunea de„courbe" are i pe aceea de „pro-

fond": ciirva vallis^ Virgil). In pri-

vina trecerei lui u la f, v. Candrea,BSF. I, 28; trecerea aceasta s'a întîm-

plat întîi la formele în care u nu eraaccentuat {*aduncâ> adtncâ).

Der.: dim. adincu\\ar. (a)dincos„profond"

i|

adincime „ profondeur "|j

adinei „approfondir"; adtncitor, ad].

sb. r qui approfondit "; adinciturâ

„creux, enfonceinent".

18. Adînca, vb. „approfondir, enfon-cer, creuser"<ADUNCARE „courber endedans"

jjjadincatâd]. „profond" (în-

trebuinat mai des în locul formei o-bicinuite de azi adine), adv. „profon-dement", sb. „profondeur"; adinc-tur „creux, enfoncement".

ADORMI, V. dormi.

ADUCE, V. duce.

ADUNA, V. un.

AFAR, V. fr.

19. AFLA, vb. „trouver, apprendre(une nouvelle)"; a se afla „se trou-

ver, etre, se porter, se comporter"||

ir. (a)flâ', megl. flari\ ar. aflare.

Lat. AFFLARE „soutfler sur", la pas.

„etre inspire"; înelesul romînesc iromanic e explicat de Schuchardt,Z. rom. Ph. XX, 535 (cf. Densusianu,Hist. 1. roum. 1, 186) prin fasele inter-

mediare: mihi afflatur „l'inspi-

ration, Tidee m'est communiquee", dincare: a me afflatur, afflatumh ab e o.

Sprs. aflar\ Cerignola ak'k, nap.asare, cal. ah'h'are, sic. asari; (sp.

hallar);port. achar, peste tot „trou-

ver".Der.: aflat „trouvaille, decouverte"

(port. achado), comp. din aflate „parouî-dire";a/?ôr(ar. ~ ), adj. sb. „quitrouve, qui se trouve quelque part"(port. achadouro); afltur „inventio"(An. Car. ; Dosoftei V. Sf. 125^; comp.dalm. aflatura; cal. ah'h'atura)\\H<is-

deu, 444, d din Bnat un sb. n. a-

flat cu înelesul de „epilepsie", este

îns participiul verbului dinexpresiu-nea : aflat de nevoie, de boal ||

bn.izfl, zfl, cu prefixul sîrbesc iz-;

forma esafla citat de Hasdeu, ^156, eo redare fals a formei precedente

f|

megl. priflari „retrouver".

AFUMA, V. fum.

AFUNDA, V. fund.

20. AGER, adj. „vif, alerte, sagace";adv. „vivement, avec agilite".

Lat AGÎLTS,-EM.

Rtr. Miinst. aisel (Pallioppi).

Der.: agerime, f agerie (Cantemir,Ist. ier. 295) „ vivacite, sagacite"

||ageri

„rendre vif, sagace".

21. ^(jEST (agestru),sb.n. „terreme-lee de pierres et de troncs d'arbres,

charriee par l'eau et entravee danssa marche; terrassement, grosse bH-che" (Hasdeu, 501 ; Mîndrescu, Lit.

pop. 239; ez. II, 22).

Lat.AGGESTUs,-UM „action d'entasser,

tas", AGGESTUM „fortification".

Der.: agesti, agestri (Marian, Ins.

432) „entasser".

22. AGRU (vr.bn.),sb.n. „champcul-

AGURA 5 — AJUNA

tive*'

—

agru, agiir, agor „pvouit dela terre, recolte" Mehedini, Gorj

||

megl. ar. agrii.

Lat. AGER, AQBUM.

Rtr. er\ berg. ager; Lago Maggioreegro.

Der.: ar. agrite „pâturage".

23. AGURA (trans.), vb. „predire".Lat. * AGURARE (= clas. auqurare)

[Densusianu, Rom. XXVIII, 60].

Vit. agiirare\ Rovigno, Pirano a-

gurâ; prov. ngurar\ sp. agorar\ port.

agourar (comp. ven. ingurar, mii.

berg. crem. ingiirâ; vfr. bien-eiire).

24. A6UST, sb. m. „aout" — ban. a-

gost (An. Car.); în alte pri i gust^gustea^ gustar (Marian, Srb. I, 96),

prin etimologie popular i (cel dinurm) prin adugarea suf. -ar din alte

nume de luni, furar, cirear.

Lat. AGUSTUS,-UM (= clas. augustus).Alb. gust; rtr. avuosti it. agosto;

sard log. austu; fr. aot; prov. cat.

agost; sp. port. agosto.Der. : agustos „sorte de raisin" (Has-

deu, 540; comp. vfr. aousteus „mois-sonneur").

25. Al, sb. m. „aii" || ir. âV : megl.ar. aViX.

Lat. ALIUM.Alb. aj; vegl. al'\ rtr. agl\ it aglio;

sard log. azu; fr. aii: prov. alh; cat.

all: sp. ajo; port. alho.Der. : dim. aior .,euphorbia esula",

ot(w).?o/',at(w)ôarâ„ al liariaofficinalis'*

(piac. ajo „aglio di serpe"; mii. ajo„cipolla di serpe"; parm. ajol „aglioflorido")||atâ,m„appreterârail"(Lex.Bud. ; An. Car.): aite (Lex. Bud.),(7i)aituri (Hiisdeu, 563; ez. II, 24) „ge-lee a l'ail " (^comp. it. agliata, vfr. aillee ;

prov. alhada\ cat. allada; sp. ajada„sauce a l'ail").

26. AICI {aice, aicea), adv. „ici".

Lat. ad-hîcce; forma aferesat ici

se explic în acela mod ca i -coace,cice, colo (v. Acice, Acolo, încoa).

27. AIEPTA\ vb. „lancer, jeter; di-

riger, conduire, deviner" (Lex. Bud.);a se aiepta „se vanter" (Lex. Bud).

Lat. ADJECTABK, devenit *aiectare>aieptare.

Vfr. se ajeter „se jeter, se preci-piter".

Der.: aiept „arrogance" {m iai cuaieptul. Bibi. Tribunei, n-rul 7, p. 6);

aiepttor „vantard".— Cf. îniepta.

28. AIEPTA2, vb. „allecher".Lat. allectare „engager, inviter**.

It. allettare.

29. AIUREA {aiure, aiuri), adv. „ail-

leurs"— aire(a), aiurile(a), airile(a)',

aiurlea (ez.II, 209), aierlea (Viciu,Glos. 15) II

ir. (a)l'ure; megl. Vurea-,

ar. al'urea.Lat. ALiUBi + re care se întîlnete i

în alte formaiuni adverbiale roma-nice (Meyer-Liibke, Rom. Gr. II, 627).

Comp. vsp. alubre; port. alhures.Der. : bn. niuna ,,en vain"; ar.

naVurea „nulle part ''''.\aiuri, aiura „di-

vaguer, delirer" (înelesul s'a des-voltat din expresiunile: a vorbi tntr'a-

iurea, a fi cu gîndul aiurea); aiureal,aiurit „delire, divagation".

30. Niciri {nicirea, niciuri, nici-rilea), adv. „nulle part"—bn. nicur,nicâop, riicheon,nichior :trans. maram.nicri \\ megl. nicâl'urea \] < neg ali-

UBi + re (reducerea lui iu la i, ca iîn formele dialectale ale lui aiurea,s'a întîmplat în posiiunea aton a cu-vîntuluî, comp. înghii <* inghiui)\\

cf. port. nenhures.

31. AJUNA, vb. „jeuner" || ar. adunare„avoir faim".

Lat. ÂJUNARE, resultat din ejunare-j-jajunare; paralelismul jajunare —jejunare a înlesnit probabil nate-rea formei * ajuna re alturi de iso-

latul e j u n a r e;pstrarea lui u se ex-

plic din formele accentuate pe tem(v. Baier).

Alb. a^moj; vfr. adjeuner; sp. ayu-nar ' rtr. (ge)g(iner ; it. giunare; fr.

jeuner < jejunarej;Fassa zazunar,

Gredenzasune; vgen. Zazunar; Cam-pobasso jajonar; sard câmp. âunai< jajunare.Der. : f ajun (sp. ayuno), ajunat

„jeune"; ajun „veille", primit, „jourde jeune qui precedait une fete"; f a-juntor, adj. sb. „qui jeune".

32. Agun (ar.), adj. „affame" < *a-JUNUs,-A,-UM (sp. ayuno ; comp. rtr.

AJUNGE — 6 ALB

gun ^sobre, vide*"; fr. âjeun este pro-babil tot o form adjectival, * ajeun^care a fost greit desprit) l| ar. a-ûname, animaie, aûneaf (iJalame-tra) „faim, jeune".

33. AJUNGE, vb. „rejoindre, arriver,atteindre, parvenir, devenir, suffire"—

-f a se ajunge „s'entendre, con-tracter une chose avec quelqu'un";vr. bn. pf. ajuns \\ megl. jundziri{pf.

Jun); ar, aûndzire^ aûndzeare (pf.

aûmu^ part. aûmtu, aûmsu).

Lat. ADJUNGERE,-JUNXi,-JUNCTUM Join-dre, ajouter".

Tir. arzonêr ^rejoindre, suffire",

friul. ajtonii ; it. aggiungere: sardlog. a^ûngere; vfr. ajoindre; prov.ajoiner.

Der. : ajuns, ar. aûint „arrivee";ajungtor, adj. sb. „qui arrive" (Ci-

hac); ajunsâtur (Cihac) „attention,

accord"||deaj'uns „suffisant, suffisam-

Tnenf^\\ neaj'uns „ennui, mecontente-

ment",f«eayM«(grere„indigence"(Iorga,Doc. Callimachi I, 597).

34. AJUTA, vb. „aider" || ir. (a)zutâ;megl. Jutari; ar. agutare.

Lat. ADJUTARE ;pstrarea lui u se

datorete formelor accentuate pe tem(v. Baier) ; comp. formele romanicecare presint desvoltarea normal.

Rtr. agiider; vit. aitare\ fr. aider\prov. ajudar, aidar; cat. aj'udar, ay-dar\ sp. ayudar; port. aj'udar.

Der.: aj'uttor, adj. ^qui aide", ysb.„auxiliare"; ta/Wtorie(Coresi)âide"l|în compunere cu zu întîlnim expre-siunea atezu „que Dieu vous aide,

salut qu'on adresse aux femmes quitissent" (Hasdeu, 608; Rdulescu-Co-din, Cuv. Muc. 7).

35. Ajutor, sb. n. „aide, secours" ; adj.

„qui aide"IImegl. ywtor; ar. ajutor

\\

<adjutokiumJ| vsp. ayudoiro, aydoro\\r ajutoare (Dosoftei, Parim. II, 23),

t ajutorie (i trans. ban., Ctanâ, Bal.

136) „aide"|| f aj'utorin „aide; impot"

(Hasdeu, 652; lorga. Studii VI, 133;VII, 86; comp. hanii agiutorului, lorga,Doc. Callim. I, 428) || bn. ajutornic„auxiliator" (An. Car.) I| aj'utori, aj'u-

tara „venir en aide".

ÂL, v. el.

ALTURI, V. lat.

36 ALB, adj. „blanc- 1| ir. db „blanc";megl. alb; ar. albu „blanc, beureux".

Lat. albus,-a,-um; pentru îneiesul„beureux", comp. d i e s alba „jourfortune" (dr. zi alb).

Vegl. jualb; rtr. alv; gen.arbu; sardalbu (Stat. sass.); port, alvo.

Der.: albul (zilei), alba „aube" (rtr.

alva; it. sard alba: fr. aube; prov. cat.

sp. alba: port. alva); albul {ochilor)„blanc de l'oeil" (comp la Celsius al-bum o c u 1 i i rtr. alv del ogl, port.

alvo de olho); ar, albu „monnaie";albe (ar. —' , Dalametra), pi. „habitsblancs, linge" (comp. la Ovid alba„vetements blancs"; vfr. aubes)\ ar.

albile, pi. „fees, Parques"; zool. alb„especede vermisseau" (Hasdeu, 763)

\\dalb „blanc, resplendissant, gra-

cieux"iidim. albior, dlbior: albi.or;

zool. albior, albioar, albit „c}'-

prinus alburnus", bot. albit „alyssumcal^^cinum"; albe, albule (Cihac) ica sb. „aubier" (Hasdeu, 736); (djalbu:albui (Jipescu, Opinc. 53); albiu; al-

bia (Dosoftei); albiciosi^r. — ): alburiu{alburit „blanchi"); bucov. albiniu,albine „ blanchâtre, blond ", formatdup glbiniu, glbine {alb i gal-ben s'au influenat reciproc, v. acestadin urm)

IIalboi (Tribuna 1890, 46),

bn. alboji; alboaie „chose blanche"(Gorovei, Ciimil. 265); bn. zool. albon„cyprinus alburnus" (Hasdeu. 759)

||

albei „blanc (en pari. des chiens), auxcheveux blancs, blond" (ez. II, 126),

bot. albei „p^nicum dactylon"||albime^

falbiciune „blancheur"||a^6M^ (ar. ~ )

„blanc d'oeuf, blanc de l'oeil" (comp.la Celsius album o v i, rtr. alv d'6v.

sard log. arbu „chiara d'ovo", fr. au-bin); zool. albu.u „sorte de poisson"(ez.V,25>j; <2^6w^06'(Polizu)„ glaireux"

IIzool. albili „pontia brassicae" (Ma-

rian, Ins. 25&)\\albin Vîlcea: se al-

bineaz de ziu „le jour commenceâ poindre" (Marian, Ins.180);cf. Muscelalbini „mettre au jour, croître, se de-velopper, etre en convalescence", al-

bineal „croissance, convalescence"(Rdulescu-Codin, Cuv. Muc. 6).

37. Albastru, adj. „bleu"—bn. alba-stru i nlbastru „sombre (en parlant

du ciel couvert)" ||ar. albastru „bleu.

ALB — 7 — ALBINA

blanchâtre'' (Obedenaru) || <*alba-STEK,-TBA,-TRUM (comp. it. oiancastro,ir. blanchâtre) \\albasire, sb. pi. „habitbleu, specialement habit bourgeois"

||

dim. albstriu; albstrui; albstrior;albstrel; bot. albstrea, albstri„centaurea cyanus" i albstritne „as-

pect bleu, azur (du ciel)", fig. ^genshabilles en bleu, bourgeois, nobles"*

!|

albatri, ar. albîstruirl (Dalametra)„rendre bleu"; albstreal „bleu, sub-stance pour teindre en bleu".

38. Albea, sb. f. „blancheur, taie

sur roeil"IImegl. albe, alb§ „blan-

cheur, taie sur Toeil, blanc de l'oeil"; ar.

albea .,blancheur, fard, blanc d'oeuf,

taie sur roeil" ||<*ALBiTiA,-AM(===clas.ALBTTTEs); pentru scmnificaiunea „taie

sur Toeil" comp. album in oculola Celsius i Vegeiu

||prov. albeza.

39. Aiboare, sb. f. „blancheur. lu-

miere ^( Sbiera, Pov. 91 )<albob,

-OBEM.

40. Albumeal, sb. f. bot. „gnapha-lium leontopodium, leontopodium al-

pinum''<ALBUMEN-f -ea^â'l (comp. it.

albume; vfr. aubun).

41

.

Albi, vb. „ blanchir, devenir blanc"

IImegl. albiri ; ar. albire , altare

„blanchir, devenir blanc, etre heu-reux, poindre (en parlant du jour)"

||

<*ALBîRE ( = clas. albeee)IIaZ/ô/*,

adj. „qui a la propriete de rendreblanc" ; albitoare, albitorie (Cihac)„blanchisserie"'; albitur „blanchis-sage, blanchissure", albituri, pi. „lin-

ge", ar. albitura „blanchissure, ca-nutie-

IIalbeal „fard" |j inlbi, megl.

nalbiri „ blanchir, devenir blanc ":

(i)nlbeal (Tocilescu, Mat. 67, 503)„fard"

; (tjnlbitor, adj. „qui blanchit";nâlbitor (Coresi, Praxiu, 376) „blan-chisseur" ; nlbitoare (Zanne, Prov.IX, 127) „lavoir".

42. Sarbâd, adj. „pale" — ysalbed(Neagoe, înv. 1 18) |j ar, salbit, sarbit

jj

< EXALBiDUS,-A,-UM „blanchâtre" ; al-

bed, dat de Budai-Deleanu (Hasdeu,731), pare necunoscut

||vit. scialbedo,

sic. sarvidu || dim. 5âr66^tor (Cihac)||

srbezi.selbezi (Hasdeu, Cuv. d. btr. I,

301) „devenir pale"; srbezeal, sr-bezie, srbezime (Cihac) „pâleur, fa-

deur"IINu trebue confundat cu aceste

forme sarbd „ aigre, aigrelet ( enparlant du lait), fade", a se srbezi„s'aigrir, devenir fade", care derivdin alb. gheghic ârptt „acido, a-

cerbo", d-arb „ inacidirsi ", d-arptue„render acido" (Jungg, Fialuur 163;cf. Christophorides, Lex. alb. 125-126);asemnarea de form între un cuvînti cellalt a adus o confundare a lor:

salbd a fost schimbat în sarbd subinfluena formei de origine alb.

43. ALBIE, sb. f. „lit d'une riviere,

auge, berceau" — trans. bucov. alvie

(Hasdeu, 739; Marian, Leg. 298).

Lat. ALBTA,-AM (= clas. alveus,-um).Tir. albi, i'riul. laip: vie. abio; ver.

albio, mant. cremon. mii, pav. mir.parm.a/6/, bresc.berg.aZ6e,piem.piac.arbi, gen. arû, bol. eib, ferr. aib, mod.albi, regg. elbi, romagn. ebi; fr. auge<ALBITJS,-UM i ALBIA,-AM.Der. ; dim. albiu'; albios „creux"

Dolj |i a se albii (Tiktin) „prendre la

forme d'une auge"; albiire (Bobb)„action de creuser".

Impr.: rut. ajlLElfllca „Trog, Mulde"-

44. Albioar, sb. f. „petite auge"<AL-BiOLA,-AM (=clas. alveola), atestat în

CGL.V, 340||rtr. arbuol; ven. pad.albol, vie. abiolo, mant. parm. albiol,

berg. abiol, com. mii. pav. albio, ro-

magn. ibiol; vfr. aujoel „berceau" <*ALBIOLUM.

45. Albier, sb. m. „fabricant d'ob-jets en bois" (Hasdeu, 744) < *albia-RIUS,-UM (=ALVEAR[US, C G L. II, 432;III, 309 ^

46. ALBINA, sb. f. „abeille"; bot. „o-

phr^'s cornuta"II

ir. albir^; megl. a/-

bin; ar. albin „abeille, ruche".Lat *albîna,-am (comp. a 1 v a r i a

non alvinae la Caper, Gr. laL VII,

107); înelesul romînesc se explic dinacela al lui a 1 v u s , a 1 v a r i u m., ruche".

Der. : dim.albinea; albinu,albini,albinue, albinic, albinioar (Marian,Ins. 190) I)

col. albinrie; albinei; al-

bini (dat de Budai-Deleanu, v. Has-deu, 752) ; ar. alînaine \\ albinar, ar.

alînar (Dalametra) „apiculteur"; al-

binrie „apiculture"; albinrit „api-culture, impot sur Ies abeilles" ; zool.

albinârel „merops apiaster " (Marian

ALEGE — 8 — ALUNA

Ornit. I, 60) \\albind (Marian, Ins. 179)

^courir febrilement".

47. ALEGE, vb. „choisir, elire, dis-

cerner"; a se alege „resulter" — vr.

bn. pf. ales \\ megl. l§ziri (pf. le);ar. aleadzire, alidzeare „choisir, dis-

cerner, lire" (pf. alepu, part. aleptii).

Lat. ALLEGERE,*-LEXI,-LECTUM.Vit. alleggere.Den: alegere „triage, choix, elec-

tion"; ales, ar. aleptu „distingue, d'e-

lite"; ales „broche (t. tiss.)"; j ales

^ precisement " (comp. expresiuneamai ales); ales „elu; choix; triage desbrebis, fete qui accompagne cette ope-ration" (Hasdeu, 851); ar. aleptu „he-ros des contes qui correspond au Fât-frwnos des contes dr."

; jalegind ^sur-tout ; sauf" ; alegtor, adj. sb. „quifhoisit, qui elit, electeur"; falesâtor-personne preposee a la delimitationdes terres"; alestur „dessein d'uneetoffe"; alestur, alegtur, alesur(Costinescu) ^separation descheveuxen tresses"; alestur, alegtur:(Cihac) „election, choix" jjar. prialea-dziri (

Dalametra ) „ choisir long-temps".

ALERGA, V. larg.

ALINA, ALINTA, v. lin.

ALMINTRELEA, v. minte.

ALOCURI, V. loc,

48. ALT, adj. pron. „autre, autrui"

IIir. ât: megl. alt; ar. altu.

Lat. ALTEB,- TRA,- TRUM ( = claS. ALTE-ra,-tkrum); cderea lui r se explicprin disimilaiune (comp. formeleromanice de mai jos).

Vegljualtro; rtr. oter; it. altro, LagoMaggiore alt; sard log. ateru, sardgal. altu; fr. autre ; prov. cat. altre,

cat. Alghero altu : sp. otro : port.

outro.

Der. : jalalt, megl. lalt, lan, ar. a -

lantu (cu n prin disimilaiune, comp.mir. antar) i (a)nantu (prin asimi-larea lui l cu n) = âlalt (prin asimi-\a\iunea—a>a—a); lalalt, l{)lalt{llant), megl. lalant,e resultat din-tr'onou recompunere cu l |; stalalt,nst{)lalt {stlant):^st-alalt \\ cela-

lalt, cellalt {cel{)lani), megl. elalant,ar. aellant = cel-lalt

jjcestalalt, ces-

t()lalt (cestlant)=cest-lalt|jlaolalt

„ensemble" e resultat din expresiu-nea: a pune una la alalt, din care s'a

isolat la alalt, de unde (prin inter-

calarea lui u între cei doi a în hiat)* laualalt, * laulalt, laolalt.

49. ALTAR, sb. n. „autel" — bucov.altare, f. (Marian, Leg. 273) || ir. altar:megl. altar

Lat. ALTARIUM.Alb. ^^er||rtr. uter: it. sard altare;

fr. autel; prov. autar; (cat. sp. port.

altar) < altare.Der. : dim. altrel (Pisone).

50. ALTARE (ar.), vb. „elever".Lat. ALTiARE.Rtr. ozer; it. alzare; fr. hausser;

prov. cat. alsar; sp. alzar; port. algar.Ci. Înalt.

ALUAT, v. lua.

51. ALUN, sb. f. „noisette"— trans.

alune, pi. „pommes de terre" (Viciu,Glos. 16).— ALUN, sb. m„coudrier*'

||

ir. alurf, alur: megl. lun, Iun: ar.

(a)lun, (a)lun.

Lat. *ABELLONA,-AM (=abellana) prinintroducerea sufixului -ona care segsete în alte nume de orae; cf. iabellina; forma apare de obicei înso-it de nux, dar este atestat i sin-

gur.Sav. i elv. aZo;ze<*ABELLONEA ji it.

avellana, avellano; vfr. avelaine: prov.aulana, aulan; cat. sp. avellana, sp.

avellano: port. ape^to72<ABELLANUS,-A,-UMJIfr. are/t/2e< ABELLINA (cf Nigra,Z. rom. Ph. XXVIII, 64).

Der.: dim. aluni: alunic: alunu(ez. III, 63); alunei; aluna: ahinuc(ez. III, 156, 158); aluneUf pi. „achil-

lea millefolium, carum bulbocasta-num"

IIalunar ^coudraie (Bobb), ven-

deur de noisettes" (comp. fr. avelinier:

prov. avelanier: cat. avellaner; sp. a-

vellanero; port. avelleira) ;zoo\. aluna

r

„nucifraga car3''ocatactes ", alunarn(ginue) „bonasia cetulina" (Marian,Ornit. II, 214,407; comp. sav. aloner,nprov. aoelanie „casse-noix")i col. a-

luni (ar. '^ ); alunet; alunat ("Jlplea,

P. pop. ^2); ar. alunami (Da\ame\ra)\

ALUNECA — 9 — AMU

alum'ri „de la couleur des noisettes"j|

aluni^ alunic^ alunea, alunei (Vi-

ciu, Glos. 16), cu înelesul de ^lentille,

grain de beaute", nu deriv de sigurdin alun, ci trebue s fie forme al-

terate din luni, lunic : comp. sp.

port. lunar, bulg. luna, lunicka ,.envie,

tache de rousseur, grain de beaute".

ALUNECA, V. luneca.

ALUNGA, V. lung.

52. AMGI, vb. „seduire, tromper."Lat. *AMMAGîRE, din gr. {xagucu; cu-

vîntul grecesc a intrat de vreme în

lat. bale, cum arat trecerea lui g la ^.Comp. sic. ammagari, sard log. am-

maj'are -ensorceler".I )er. : a?ngire „seduction, illusion -

;

amgitor, adj. sb. „seducteur, trom-peur"; zool. amgitoare „lanius ex-cubitor " (Hasdeu, i 01 3); t amâ^î'tor^'sc(Cantemir), adj. „trompeur"'; aingi-torete(P\sone) „d'une maniere trom-peuse"; amgitur, amgeal „trom-perie, ruse"; -^ amgelnic {CeiniQm'w)^trompeur" '} -r amgeu ^seducteur,charlatan" || desamgi „desillusion-

ner"; clesamgire „desillusion".

53. AMAR, adj. „amer" ; adv. „amere-ment, peniblement": sb. „amertume,peine" ; interj, -helas!- ||ir. amar: ar.

am^r.Lat. AMARUS,-A,-UM.

It. amaro; Ir. amer\ prov. cat. amar.Der.: dim. amarei (comp. nprov.

amarello „iberide amere"); amriu:amrcios ; amruf: bot. amru(nprov. marousso „anthemis cotula")

i amrlui ^c\cend\i\ filiformis" : bot.

amru „viburnum opulus" (Hasdeu,1036, d aceea form ca adj. dim.,dar nu pare cunoscut)

|| amroiiTri-buna 1890,46; vit. amarogno)\meg\.mros „amer** (prov. amaros) amar-nic, adj. „vif. vehement, mechant",adv. „impetueusement, vivement" ; a-mrnicie (Cihac) .,vehemence, impe-tuosite"

]

amrime „amertume, t pei-ne. souffrance" (Cantemir, Hron.) ij ar.

amirami ( Dalamctra ) ,. amertuine,

tristesse".

Impr.: rut. rasiapHlH „sich hrmend,kummervoU, triibselig".

54. Amrea, sb. f. „amertume" || ar.

amrea „amertume, affliction "||

< AMARiTiA,-AM, CGL. II, 407 (=clas.AMARiTiEs) ii friul. amareze', it. ama-rezza: prov. amareza.

55. Amrî, vb. „rendre amer, aftli-

ger" Ijmegl. mrari; ar. amrtre. a-

mrare || < * amarîre, amarare||

vit.

amarire: vfr. amerir \\ amrtt (ar. ~ )

„rendu amer, afflige, malheureux, fai-

blC; adv. „amerement, tristement* ;

amarilor, adj. sb. „qui rend amer,qui irrite"

; j atnritur (Dosoftei)

„peine" amrciune, megl. mrcuni„amertume, peine"

|;amreal „amer-

tume", bot. „polygala vulgaris".

56. AMENINA, vb. .menacer''—crme-rina, auielina.

Lat. * amm1naciare<minaciae; prinepentesa timpurie a lui n s'a nscutforma * ameninare, de unde, prinanalogia verbelor m-inare, amenin-are; formele dialectale se explicprin disimilaiune.

Nap. ammennaccare, sic. ammi-nazzari (comp. sard câmp. amele-zai); prov. cat. amenassar: sp. a-

menazar ; port. ameagarj;rtr. ma-

natschar; it. minacciare ; sard log.

minattare ; fr. menacer ; prov. cat.

menassar<* minaciare.Der.: ameninare „menace~; ame-

nintor, adj. sb. r.qui menace ^: a-

menintur „menace".

AMESTECA, v. mete.

AM I AZI, V. miez.

AMÎNDOI, V. doi.

AMINTI, V. minte.

AMNAR, V. min.

AMORI, V. muri.

57. AMU. adv. >maintenant— fdonc,deja" — Oani amula || ir. amu; megl.mo', ar. amo, amu (Dalametra).

Lat. AD-MODo; u final se explic sauprin influena lui acmu sau din posi-

iunea aton a cuvîntului.

yg\. jamo; rtr. amo; berg. lomb.amo, sic. ammii; sard câmp. immoi^toate cu înelesul de ,.encore".

AN — 10 — APAR

Der. : amui ^â rinstant-*!|megl. fnoi

(cu -i analogic; cf. ar. acloe, s. Acolo).

58. AN, sb. m. „an, annee~ ; adv.„l'annee passee" — j anni (Ps. Sch. 30,

11: 77,33; 154, 9)||ir. âw; megl. ar. an.Lat. annus,-um; forma de a bl. a n n o

din care deriv adv. romînesc eraîntrebuinat deja în latin cu îne-lesul de „l'annee derniere".Vegl. Jan; rtr. an; it. anno (tosc.

anno „l'anno prossimamente passato"Fanfani); sard. annu\ fr. prov. an; cat.

any; sp. ano; port. anno.Der.: dim. anior; anu (iplea, P.

pop. 6) IImulumi „remercier, con-

ieniev"' < muli ani, întrebuinat ca sa-

lutare, urare (cf. bulg. za mnogo go-dini), i devenit pe urm mulan, mul-^/w(care se aude înc în Transilvania);

din acesta s'a derivat forma verbalmulmi, prin asimilaiune mulumi(comp. i formula de mulumire port.

viva multos annos) ; mulumire „re-

mercîment, satisfaction*; mulumit^remercîment; grâce {kY; mulumitor,adj. sb. „reconnaissant, satisfaisant";

nemulumi „mecontenter"; nemulu-mire „mecontentement, ingratitude";

nemulumit, adj. sb. „mecontent"; ne-

mulumitor, adj. sb. ,. ingrat" ||estan

(ar. ^ ) „cette annee".

59. Noatin (noaten), adj. sb. „d'un an(agneau, poulain)" || ir. notir; megl.ar. noatin || < annotînus,-a,-um ||

dim.notsinel (Viciu, Glos. 19); notior (To-

cilescu. Mat. 1267) ||bn. notsinar, ar.

nutinar „gardeur des agneaux d'unan". — Impr.: ung. notin (Szinnyei).

60. APÂ, sb. f. „eau, riviere"; ape, pi.

„reflets d'une etoffe ou d'un metal" || ir.

âp^; megl. oj9ii, apa (Nînta); ar. ap.Lat. AQUA,-AM.Rtr. ora; \i. acqua; sard log. abba;

fr. eau; prov. aiga; cat. aigua; sp.

port. agua.I)er.:dim.ap(it)^oam(ar. '-' ,Dalame-

tra)IIapar „porteur d'eau, y marin"

(Cantemir; comp. aquarius)|| col.

apârie, mold. apraie; y aprl, pi.

( Dosoftei ) IIapo.s „ aqueux "

( comp.a q u o s u s ; v fr. evos) ; yapoasa (

Dosof-tei) „ocean".

61. Aptat, adj. „tremi)e d'eau"; for-

ma aceasta trebue s derive din-

tr'un verb disprut azi * apta <''aquatare (comp. aquatus „aqueux,delaye"*); presena lui p (aquatarear fi dat *actare) se explic sau pringeneral isarea formei cu accentul pea (aquato> *apa^) sau prin influ-

ena lui apIIaptos, ar. apHos (I)a-

lametra) „aqueux": aptoa „remplird'eau, devenir aqueux",

62. Adpa, vb. „abreuver, arroser"||

ir. (a)dapâ; megl. dpari; ar. adâ-pare

II<adaquare ||

friul. adagd; it.

adacquare: sard log. abbare; prov.azaigar; sp. adaguar

|

adpat „abreu-vement" (comp. nprov. aseigado „ir-

rigation") ; adptor, adj. sb. „quiabreuve" ; adptoare „abreuvoir"(comp. sard log. abbadorzu, nprov.aseigadouiro „arrosoir"); adptur„abreuvement" (Cantemir, Hron.; An.Car.;Polizu), ar. ao^fpî^am(I)alametra)„arrosage" (it. adacquatura; sard log.

abbadura, nproy. aseigaduro „arrose-

nient").

63. APRA, vb. „defendre, proteger"—vr. trans. (Viciu, Glos. 16) „prohiber,retenir" || ir. (a)parâ; ar. aprare.

Lat. APPARAEE „preparer, disposer".

Friul. abruzz. apar; nap. aprare;nprov. apar; port. aparar. In cele-

lalte limbi romanice, verbul are în-

elesul de „preparer, orner, offrir,

enseigner": it. sard apparare; vfr.

aparer; sp. aparar; înelesul romînescse regsete în forma simpl sauîn compusele cu im-: it. parare; fr.

parer; prov. emparar; cat. sp. port.

amparar.Der. : aprare, aprat „defense", ya-

prat „reproche"; trans. aprat „pa-

cage reserve, bois en defens" (comp.nprov. aparant, adj. „dont l'entree est

prohibeeaux bestiaux, en parlant despacages"); aprtor, ar. apîritor (Da-

lametra), adj. sb. „qui defend, quipvoiege'^ ; aprtoare „rempart, even-tail, chasse-mouches", bot. „clinopo-

dium vulgare": apâr/arâ. ar. apîrî-

tur (I)alametra) „defense. protection,

y empechement, fortilication", mold.„bois en defens" || aprmtnf (Lex.Bud. ) „ protection. abri " neaprat„ inevitable " , adv. „ absolument, fsans empechement, incessamment "

(Cod. Vor.).

APAS — 11 — ARHURE

APSA, V. psa.

64. APIRIRE. vb. ar., megl. apiriri

„poindre (en pari. du jour), se lever

de bonne heure".

Lat. apebîre; comp. la Cicero: stella

se aperît «Tetoile paraît*: la Celsius:

soli aperienti.

Vegl. apjar \ rtr. avrir: it. aprire(vit. „sorgere, dettodel giorno"'); sardlog. abberrere: prov. sp. port. abrir.

Der. : ar. opirit „pointe du jour".

APLECA, V. pleca.

APOI, V. poi.

APRINDE, V. prinde.

65. APROAPE, adv. „pre, presque"

IIir. (ajprope: meg\. proapi: ar. aproa-

pe(a).

Lat. AD-PROPE (Arch. lat. Lex. V, 362).

Friul. apruv; vit. apruoco. bellun.

apruo (Arch. gl. XVI, 287), cremon.corn. aprof. bresc. mii. aprof. piem.piac. aprov; sard log. approbe; vtV.

apruef; prov. aprop; cat. aprob.Der.: aproapele, deaproapele „le pro-

che. le prochain"*.

66. Apropia, vb. ^approcher" || megl.pruk*ari.^r. apruk'are „approcher:re-joindrequelqu'un" (Dalametra)|| <ap-PBOPIARK

IIsard log. approbiare: ir.ap-

procher; prov. cat. apropiar \\ apro-piere „proximite", y apropiat, sb. m.„proche, prochain", sb. n. ^approche":

•f apropietor, adj. sb. „qui s'appro-che** Ii apropitne „proximite" apro-pia (Cihac), sb. m. „prochain"

;apro-

pielnic (Cihac), apropietnic (Polizu)„accessible, affable''.

APUNE, V. pune.

67. ARA, vb. ,labourer- || ir. arâ\megl. rari\ ar. arare.

Lat. ARARE.

Rtr. arer\ it. sard log. arare\ vfr.

i fr. dial. arer\ prov. sp. port. arar.Der.: arrit (Polizu) ^ im pot sur le

ble".

68. Arat", sb. n. „labour, labourage"<ABATU8,-UM |l vfr. i fr. dial. are'.,

nprov. sp. port. arado.

!69. Arat' (ar.\ sb. n. „charrue"<

ABATBUM, /• czut prin disimilaiune;I trebue s admitem deja în latina vul-gar o form disimilat cum aratagen. ad (Parodi, Arch. gl. X\'I,360):forma dr. aratru., dat de Bobb, enecunoscuta î| rtr. areder; it. arata:sard log. aradu: vfr. i fr. dial. a-rere\ prov. araire\ cat. aradre: sp.

port. arado (cf. Forster. Z. rom. Ph.XXVIII, n.

70. Artor, adj. ^de labour. labou-rable~; sb. m. „laboureur" <arato-Rius,-A,-UM vit. aratoio: v^port. ara-doira -jour consacre au labourage".

71. Artur, sb. f. „labourage: champlaboure- < ARATURA,-AM

jrtr. aradUra:

i

it. artura: vfr. areiire: sp. port. a-radura.

72. Adrare. vb. ar., megl. dârari., „faire travailler. appreter, orner, bâ-

!

tir" <ADARARE [Pucariu, Conv. lit.

XXXVTIT, 45]: pentru îneles, comp.germ. bauen -batir, labourer la ter-

re": o urm din semnificaiunea maiveche pare a se fi pstrat în ex-presiunea ar. adarâ grdina „ii cul-

! tive le jardin-* megl. pridrari, ar.

I

preadrari ( Dalametra ) „refaire, re-

!batir".

73. ARAM, sb. f. ^cuivre" — vr. bn.arame \\ ar. aram.

Lat. *ARAMEN, resultat prin asimila-iune dm ^RAMEN.

Rtr. aram: it. rame: sard log. ra-mine: fr. airain: prov. cat. aram: sp.

i alambre: port. arame.Der.: dim. 'Yarmioar „monnaie

de cuivre" (Hasdeu, 1451); armu, (Bobb) „raudusculum" armar^chdixx

dronnier** (port. arameiro): armrie„objets en cuivre, chaudronnerie" (it.

rameria)\

armeas „mesure de vind'environ un demi-litre" (Dame)||a-rmiii „cuivre": armie ..grand chau-dron de cuivre" (Hasdeu, 1468),iaro-mos (Bobb) „ cuivre " (nprov. ara-moiis) ', armi, aram -cuivrer" (Has-deu, 1468).

74. ARBURE (arbor, arbiir), sb. m.„arbre" || ir. ârbur(e): megl. arburi:ar. arbure -chene-.

Lat. ARBOR,-ORKM.

ARBURE — 12 — ARICI

Xegl.jiiarbul; rtr. alber; italbero:sard log. arbure; fr. prov. cat. arbre;sp. ârbol; port. arvore.

Der. : dim. arbura; arburel; ar.

arburic (Dalametra; sp. arbolico).

75. Arburet, sb. n. col. || ar. arbiiret

^foret de chenes" || <abboretum|| it.

albereto; sard arbaredu; vfr. arbroi;sp. arboleda; port. arvoredo.

76. ARC, sb. n. „arc" || megl. arc\ ar.

Lat. AKCUS,-UM.Alb. ark; rtr. ai'ch; it. arco; sard

orcit; fr. prov. arc; cat. arch: sp.

port. arco.Der.: dim. arcws „archet": arcw^sor;

arcii; arcuel{Cihac); arcule) arca,„archer"

jjarcos ^^arque"

|jarcui „ar-

quer"; arcuiiir {CihdiQ) „courbure".

Impr.: rut. sîrb. apKym.

77. tArcar,sb.m. (Mute; lorga, Stu-dii VII, 105) „fabricant d'arcs"<AE-c(u)arius,-a,-um

IIfr. orcher; prov. ar-

quier; cat. arqiier; sp. arquero; port.

archeiro.

78. ARDE, vb. „bruler" — vr. bn.pf. ar^s||ir. ârde\ megl. ardiri (pf.

ar); ar. ardire (pf. aru).

Lat. *ARDf;RE, ARsî, ARSUM (- clas.

ardere).Vegl. ardar; rtr. arder \ it. sard log.

ardere; fr. prov. ardre; cat. sp. port.

arder{jvfr. aroîotr< ardere.

Der.:ar5„combustion,feu",fa7'5e,pl.„holocauste" ; trans. bn. ars „promp-tement" („in momento, confestim" An.Car.; comp. it. tosto, fr. tot); trans. cuarsa „en gros" (Hasdeu, 1735); arz-tor „brulant"; arstur (Polizu) „bru-lure" (vfr. arseure)] arzos „ardent"!]arziiriu([.ex. Mixrd.\ arzuliu „chaleu-reux" j' a/'<eot (Odobescu, Scrieri I, 65),

arsoi (Polizu) „ardent"; Muscel, trans.

arzoi „sorte de polenta au lait" (Has-deu,1536;Rdulescu-Codin,Cuv.Musc.l)\\ardei „piment"; dim. ardeia ; ar-deia „pimenter"

j|trans. ard'ite „foret

brulee" (Hasdeu, 1748)!; ban. arsoare„chaleur excessive".

Impr.: ung. drdâj (Szinnyei).

79. Arsur, sb. f. „brulure"< arsura,-AM

liTiv.arsura; it. arsura; sard câmp.

assura; prov. cat. arsura.,

80. Ari, sb. f. „chaleur excessive",mold. ban. „lieu expose au soleil, co-teau, clairiere" (Hasdeu, 1747; ez. II,

22); trans. zool. „cousin, moustique"(Marian, Ins. 308)<*arsic!1a,-am vit.

arsiccia „bruciatura di sterpi per in-

grasso"; it. arsiccio.

81. ARETE, sb. m. „belier" — trans.

aret|j

ir. ar§te, aret; megl. r^ti; ar.

areati, adj.: birbec areati, cal areati(Dalametra).

Lat. ARIES, *ARETEM ( claS. ARIETEM).Monferr. arei, gen. aeo; fr. dial. a-

rei; prov. aret.

Der.: bn. arear „gardeur de be-liers" (comp. arietarius).

Impr.: rut. aperiH „Widder".

82. ARGINT, sb. n. „argint"; argini,pi. m. „monnaie" ||ir. arzint; megl.arzint, rzint.

Lat. aroentum.Alb. tr^snf; rtr. argient; it. ar-

gento; sard log. argeniu; fr. argent;prov. argen; cat. argent; sp. port. ar-genio.

Der.: dim. arginel; argintu; bot.

arginic „dr3^as octopetala"; bot. ar-gintic i argintari (Hasdeu 1615)„potentilla anserina"

||argintiu „ar-

gentin"||arginta (it. argentare; sard

log. argentare; fr. argenter), arginti,

argini, argintai „argenter"; argin-tuitor (Polizu) „argenteur".

83. Argintar, sb. m. „argenteur, or-

fevre'* jjmegl. arzintar, rzintar j|<

ARGENTARius,-uMjl

it. argmtaio; fr. ar-gentier; prov. argentari; cat. argen-ter

II

argintrie „argenterie" (rtr. ar-

gienteria; fr. argenterie; prov. cat. ar-

gentaria; sp. argenteria).

84. Argintos, adj. „contenant de l'ar-

gent" <ARGENTOsus,-A,-UM||nprov. ar-

gentous; fr. argenteux; cat. argerdâs;sp. argenioso.

85. ARICI, sb. m. „herisson; herpes,verrue; maladie des chevaux, javart;

maladie des plantes, rouille; bot. „e-

chinops sphaerocephalus"|j megl. arie„herisson", ric „bogue, herisson, enve-loppe epineuse de la châtaigne"; ar.

arie „herisson; verrue".Lat. ERîuiuS-UM, cu schimbare de

terminaiunc ncexplicat înc.

ARIE 13 ASCULTA

Alb. irik'; rtr. rizza; it. riccio; sard

log. erittu; prov. aritz: pentru îne-lesul „javart", comp. it. ricciuoli, riz-

zuoli, parm. rizzoj, piac. rizzo „ma-lattia che attacca i piedi del cavallo".

Der.: aricioaic, bn. ariâoane „he-

risson femeile"||dim. aricel 1 a se arici

„se herisseriattraper lejavart"; j a-

ricit (Dosoftei, V. Sf. 267; 316 ^\ treil-

lisse"; aricifur, ariceal „javart".

86. ARIE,sb. f. „aire, grange" — vr.

trans. are.

Lat AREA,-AM.Rtr. era\ it. aja; fr. aire\ prov.

eira\ cat. sp. era\ port. eira.

87. ARINÂ (vr. trans.), sb. f. „sa-

bie"IIar. arin.

Lat. AEENA,-AM.Alb. rzrz; it. rena\ s^v arena; vfr.

>areine\, fr. dial. are\ prov. cat. sp.

arena; port. areia.

Der.: arin (Lex. Bud.) „sablonner"(it. sard arenare): a se arini (Viciu,

Glos. 16) „se remplir de sabie" ia-

rini (C. Negruzzi) „desert".

88. Arinos, adj. „ sablonneux "|| ar.

arinos \\ < arenosus,-a,-umiiit. renoso:

sard arenosu; prov. cat. arenos: sp.

arenoso; port. areoso.

89. ARM, sb. n. „cuisse, gigot, flanc

(d'un cheval)" — armi, m. pi. „bras"Mehedini; formele arrnur, armure,cura se aud în unele pri, sînt re-

fcute dup pi. arniuri}\iiT. armu.Lat. ARMUS,-UM.Cors. erme; sard log. armu; fr. ars.Der.: armiirar, armurare, armu-

rari „maladie bovine, epaulure";bot. armurar^ armurare „ silybummarianum".

Impr.: ung. armurdr (Szinnyei).

90. ARM, sb. f. „arme"II

ir. ârm^;ar. arm.

Lat. AEMA.Alb. armz; vegl. jarma; rtr. it. sard

arma; fr. arme; prov. armas; sp.

port. armâ.Der.: dim. armioar (Rdulescu-

Codin, Cînt. pop. 16) jl ar/wa^<;„prev6t,

gendarme", dial. arma „jeu enfan-tin"; aima., adj.: vin arma „sorte devin" ; dim. -ârmâeU-ârmesc „con-cernant la prevote" Ifar/w^re „pre-

vote; xexRiion'^' ar}n.i „elever au!rang de prevot; vexer"i; col. armaWe

I (Cantemir, Div. lum. 223; port. ar-, mria).'

Impr.: ung. rms (Szinnyei).

j

91. Arma, vb. „armer" || ir. armâ\\< ABMARE

;|rtr. armer ; it. sard armare;

fr. armer; prov. cat. sp. port. armar\\

! înarma, întrarma „armer"; j întrar-

] mtur (Cantemir, 236) „armement".

92. Armtur, sb. f. „armement, ar-

; mure" < armatura,- amij

rtr. ai'ma-

\diira; it. armatura; sard annadura;fr. armure; prov. cat. sp. port. ar-mxidura.

93. ARMSAR, sb. m. „etalon" —Me-hedini armcsaf, probabil o conta-minare din armsar i armig {ar-

mie), cu acela îneles, care se audeîn Bnat i Munii apuseni, i a c-rui origine e necunoscut ; harm-sar „ pârtie de la charrue" (Viciu,Glos. 49); adj. în unele pri: calarmsar (Hasdeu, 1691).

Lat. admibsarius,-um; pentru trece-

rea lui D Ia r, neexplicat înc, cf.

ARMESSAEIUS în Lcx Salica.

Sard log. ammessarzu.alb. harmz-

SUar < *ARMTSS0RIUS.Der.: dim. armsra; armsrel

(Hasdeu.1691);(2rma5rw^(Odobescu,Scrieri I, 132).

Impr.: rut. rapMacâp „Hengst".

ARUNCA, V. runc.

AA, V. .i.

94. ACHIE, sb. f. „eclat de bois"—Serbia, Mehedini, bn. iachie, îechîe||megl. l^li.

Lat ASCLA, - AM, la M. Empiricus,306, 21 ( = clas. assula, astula).

Alb. ask'e; sard log. asa; prov. cat.

ascla; port. acha{comp. vegl. jaska;nap. aska., cal. sic. aska).

Der.: dim. achiu; bn. trans. a-chi; achioar (\'oronca, Dat cred.

541); leculif {Corcea, Bal. 127) a^-chi, achii „fendre" (Hasdeu, 1983);

ar. (numai part.) acVat (sic. ask'ari;prov. cat. asclar).

95. ASCULTA, vb. „ecouter, obeir" }\

mgl. scultari; ir. (ajscutâ; ar. ascu>-tare.

ASCULTA — 14 AST

Lat. AscuLTABK (-= clas. auscultare).Rtr. ascolter\ it. ascoltare (vit. scol-

tare)\ sard log. askultare, iskultare;fr. ecouter (vfr. ascolter); prov. cat.

ascoltar (escoUar); sp. escuchar (vsp.ascuchar); port. escutar.

Der. : ascultare „obeissance"; ascul-ttor (ar. '-

), adj. sb. „qui ecoute, sou-mis, auditeur"; y asculttur (Coresi;An. Car.) „obeissance" !! y ascultmînt^Cod. Vor.) „obeissance" (it. ascolta-jnento ', sard log. iskultamentu)

\\as-

cultciune (la Budai-Deleanu, ap. Has-deu, 1812; comp. a usc ui ta ti o) „o-

beissance" ascultare (la Budai-De-leanu, ap. Hasdeu, \Q\6),\\'\ ascultoiâttentif, soumis".

96. Ascultat, sb. n. „action d'ecou-ter"<AscuLTATUs, -UM (= clas. AUS-cultatus,-um).

97. ASCUNDE, vb. „cacher"—vr. ban.pf. ascw/z.^'llir. (ajscunde; megl. scun-cliri (pf. scun.^, part. scunt) ; ar. as-cundire (pf. ascumu, part. ascumtu).

Lat. ABSCONDERE,-ONSî (Capcr , Gr.lat. VII, 94),-onsum; n dinaintea lui sla pf. i part, a fost reintrodus delacelelalte forme: abscons! ar fi dat* ascoi.

Vegl. askondro; Greden skuender(în eng. numai în forma : ad ascus „encachette'-); it. nascondere; vfr. ascon-dre (escondre); prov. ascondre {escon-dre)\ sp. port. esconder (vsp. vport.

asconder).Der.: ascuns^ ascuns „cache, se-

cret, m3'^stere" (comp. absconsus,- u m ); pe ascuns, in ascuns, „en ca-chette", de-a ascunsele „colin-mail-lard'' ; ar. ascutntâ. ascunitaluî, as-cuintialul „en cachette" ||ar. ascun-sur, ascunztur (Cihac) „cache, ac-tion de axchev'^l ascunztor, adj. sb.

„celui qui cache"; ascunztoare „ca-

chette" ar. ascumtos „cache"; megl.scuncos „en cachette"

jascunzi, ar.

ascuini „cachette".

98. Ascunsoare, sb. f.(Biblia 1688; Lex.Mard.) „cachette" <* absconsoria,-am(comp. absconsorium „latibulum"CCiL. 467, 507).

99. ASCUI, vb. „aiguiser"|| megl.

Cnumai part.) scuffjt.

f>at. ' ii;xAcuTiRE<ii;xAcuTU8; între

forma latin i cea romîneasc tre-

bue s admitem fasa *ascui (printrecerea lui x la .«? în silab aton ia lui e iniial la a dinaintea unei con-sone simple ; Candrea, Conson. xx).

Der.: ascuit „action d'aiguiser";

ascuit „tranchant"; ascuitor, adj.

sb. „ qui aiguise "; ascuitoare „ ai-

guisoir" : ascuitur „aiguisement"(Cantemir); „tranchant, fii" (Zanne,Prov. II, 281), -\ ascuitur {de deal)„sommet d'une coUine" (lorga. Doc.Callimachi I, 521) \\ascueal (Lex.Bud.) „ aiguisement "

|jascuime „ a-

cuite, perspicacite "||ascui „ tran-

chant".

ASEMNA, ASEMENEA, v. seamn.

AEZA, V. edea.

100. ASIN, sb. m. „âne"—ASINÂ, sb. f.•

„ânesse"— y asin \\ ir. âsir, âsire.Lat. AsiNus,-UM; asîna,-am.Rtr. esan, esna\ it asino, asina\ sard

log. ainu; fr.âne; prov. asne; cat. ase;sp. port. asno, asna.

Der. : dim. f asina\ asinel (Hasdeu,1863; Bobb; it. asinello; sard log. ai-

ne^dî).

ASMU, V. muta.

101. ASPRU, adj., c\pre, dur, severe" ;

adv. „âprement" — f sb. n. „âprete".Lat. ASPER, ASPRA, ASPRUM, Thes.

gl. ( = claP. ASPERA, ASPERUM).Alb. asptri: rtr. asper\ it. aspro;

sard aspru; fr. pre; prov. cat. as-pre; sp. âsp{e)ro.

Der.: dim. asprior; bot. asprioar„galium aparine "

; aspriu (it. as-prigno); asproi (Tribuna 1890, 46)

||

aspri „rendre pre", a se aspri (Cihac)„brusquer" \\aspreal„i\pveie, rudesse,severite" l| asprilor (Cihac), adj. sb.

„ qui rend âpre "ii înspri „ rendro

pre" (rtr. inasprir; it. sard \og.inas-prire; vfr. cat. enasprir).

102. ÂST [ast,sta), ASTA («5<«),pron.

adj. „ce, cette, celui-ci, celle-ci; gen.-

dat. sg. stui(a), stei(a) ; nom.-ac. pi.

ti(a), astc(a); ên.-dixi. p\. stor(a)—hst(a), liast {hasta). pi. hti(a),haste(a) i Jieste(a): est(a) i ist(a),

east {casta), pi. eti(a) i iti(a),

AST 15 — ASUDA

esfe(a) ; aâst(a)i a est(a) aist(a j, aiast(aiasta\ pi. ati(a) i aeti(a)aiti(a),

aesfe(a); ahst(a), ahast {ahasta\pi. ahti(aj, aheste(a)}\\v. (ajistfa):

ar. ist\ aestii i aistu, aest i aista,

gen.-dat. sg. aistul(a) i aitw(a), a-

isfel i aitel, pi. <ê^s^? i tit.>'^î, «e5ê

i ai5/e, gen.-dat. cdstor i aitor.Lat. *isTUs,-A,-UM (==clas. îste,-a,-ud),

gen. *îsTU]Us, dat. *îstui (cf. Densu-sianu, Hist. 1. roum. T, 253). Formele ro-

mîneti se explic astiel: 65^<iSTUM;st< est prin trecerea lui e la a în

condiiuni speciale sintactice: omiiest ... > omii st ... {ne aton >u) ;

ist e refcut dup pi. iti; pi. iti<eti, prin asimilaiune ori prin tre-

cerea lui e aton la i cum se întîmplîn unele regiuni; .ti e refcut dupsg. âst\ iastâ <îsTAm: asta a resultat

din construciuni sintactice de felul

acesta : casa (e)sta . . . > casa asta . .

.

{a final, în loc de a, se explic prin

influena formei aceasta) ; 6S/e<isTAE;aste e refcut dup sg. asta. Cit des-pre hst, hasta. ele se explic prinaspirarea caracteristic pe care o în-

tîlnim în regiunile unde apar acesteforme (Bnat, sud-vestul Transilva-

niei, Mehedini, Gorj). Prepunerea lui

a în asta, aesta, etc. e datorit ana-logiei cu formele acest — cest. Asupralui a din sta., v. acela, s. IEI.

Wi. esfn: vfr. ist: prov. cat. est; sp.

port. este.

103. Acest {acesta), aceast [aceasta),pron. adj. ,,ce, cette, celui-ci, celle-ci";

formele cest(a), ceasta {ceasta) se ex-plic în acela fel ca i cel, cea (v. El).

IImegl. {ista, testa: ir. tâst(a), tâsta.Lat. ECCE-, ECCUM-* ÎSTUS,-A,-UM.

Vgl. kost; rtr. quaist; it. qiiesto; sardlog. kustu; prov. cat. aquest: port. sp.

a^f7e5ê<ECCUM-îsTE fr. ce. prov. a5^< ECCE-ÎSTE.

Y)eT.: acesta, aceasta ,. celui -ci,

celle-ci meme".

104. ATEPTA, vb. ,attendre"— Me-hedini ateta

j|ir. (a)teptâ ; megl.

titari; ar. a.tiptare.Lat. *ASTECTARF, prin asimilaiunea

lui p cu T din forma adspectare careluase în lat. vulg. înelesul lui exspec-TABE.

Vtosc. cal. astettare, sic. astittari,apul. astittare (comp. vmessin. sfe-

tanza, Monaci, Crest. 213) !, In alte re-

giuni romanice s'au pstrat ad-, ex-spectare: rtr. spetter; it. aspeftare:prov. apeitar.

Der. : ateptare, ateptat (Dosoftei)

„attente"; atepttor, adj. sb. „quiat-tend"'; atepttur „exspectatio'' (An.Car.)

IIateptciime (Cihac) „attente"

j]

neateptat „inattendu", pe neateptate„ limproviste-' : neatepttor împa-tient*

limgl. prititari „venir â l'en-

contre, attendre".

105. ATERNE, vb. .etendre. paver,faire le iit- 1| ir. (a)t^rne: megl. ter-niri; ar. atearnire, atirneare, a-tirnare.

Lat. ASTERNERE.In celelalte limbi romanice numai

forma simpl sternere: rtr. sterner;it. sternere : sard log. isterrere ; val.

sterni; alb. stron e îndoios.

Der.: a.ternut, megl. tirniit, ar. a-tirnut „couche, literie"

|jmegl. tir-

nmint „action d'etendre, couche- : ar.

atirnuniintu { Dalametra ) „chabra-que"" aterntor (Cihac), adj. sb. ^quietend-' i! aterntur (Cihac) âction

d'etendre •jjar. ditirnari (Dalametra)

„defaire le lit". — Cf. Strat.

ASTÎMPÂRA, V. stîmpra.

106. ASTRUCA, vb. ^couvrir, enter-

rer~—t astroc (Dosoftei, Svn., ap. Has-deu, 1908).

Lat. *ASTRDÎCARt<ASTRUERB ^COU-vrir" [Candrea, Rom. XXXI. 302: cf.

Meyer-Liibke^Z. rom. Ph. XXVII.253].Alb. ^^/•iiA'(Jungg, Fialuur 137) „im-

i

bacuccarsi".' Der.: bn. a,strucfoare (An. Car.)„tegumentum" bn. i Serbia astru-cmînt, Mehedini astrucu „toit, toi-

ture"|jbn. i Serbia dzestruca „decou-

vrir, deterrer"'.

ASTUPA, V. stup.

107. ASUDA, vb. .suer, transpirer''||

meg\. sudri; ar. asudare.Lat. ASSUDARE.In celelalte limbi romanice numai

forma simpl sudare: rtr. ser; it. 5tt-

dare: sard câmp. sudai: tr. suer; prov.cat. suar; sp. sudar: port suar.

l )er. : asud, asudat, asiidtiir, asu-

ASUPRA — 16 AUR

deal (Polizu) ,sueur, transpiration";hot.asadul calului „ononis hircina";asudtor (Polizu), adj. ,,sudorifique".—Cf. Sudoare.

ASUPRA, V. spre.

ASURZI, V surd.

A, V. ac.

ATARE, V. tare.

108. ATINGE, vb. „toucher,atteindre"— ting (An. Car.) e o form afere-sat; vr. bn. pf. atins.

Lat. ATTÎNG£RE,*-TINXf (= ClaS. ATTIGl).It. attingere ; fr. atteindre

;prov.

atenher; cat. atenyer.Der.: atingere, atins „contact"; a-

tingtor „touchant"; atingtur, atin-

sturâ, fatin.sur (Varlam, Caz. I,

320 a), atingime (Conachi) „contact".

109. AIPI, vb. „s'assoupir".Lat. * ATTfiPÎRE (=AI) -\- clas. TfiPERE

„languir, etre languissant"); se ex-plic din formele accentuate jje tem:* aep; trecerea lui e la i e datoritasimilaiunei {* aepire> aipire); derelevat forma aip în An. Car. [Can-drea].

Der.: aipit, aipeal (Jipescu,Opinc.103) „assoupissement".

1 10. ATIT {atîta; asupra lui a, de a-

ceea natur ca în acesta, acela, v. el\

adj. adv. „tant, autant" — îrnareca(Serbia) atînt \\ ar. ah{t)întu, atît.

Lat. ECCUM-TANTUS, - A, - UM, dcvcnit* acutint, din care prin sincopa lui

u i trecerea tîrzie a lui ct la ht (cf.

ahtare, s. Tare) ahtintu, form ps-trat în ar. ; în dr. h a czut dinain-tea lui t ; dispariiunea lui n se ex-plic prin influena lui tot în con-struciunea tot atînt>tot attt.

In celelalte limbi romanice numaiforma simpl: rtr. taunt; it. tanto; sardtantu; fr. tant; prov. cat. tant; sp.

port. /a/2^0<TANTUS.Der.: dim. atttu; atttica

|| y atâtind,atestat o singur dat în Palie (cf.

Hasdeu, 2045), este obscur.

111. AÎA, vb. „attiser, exciter".

Lat.*ATTiTiAKK <TiTio,-oNEM „tison";

forma romîneasc i corespunztoa-rele romanice se explic din formelelatine cu accentul pe -tî-, cum aratpstrarea lui î.

It. attizzare; fr. attiser;prov. ati-

zar ; sp. atizar; port. atigar.

Der.: aîat „attisement"; afttor,adj. sb. „qui attise, qui excite"; at-tur „excitatio" (An. Car.).

112. ATUNCI {atunce, atuncea; asupralui a, Y. abia), adv. „alors^^Wir.CaJtuntae;megl. tunea ; ar. atumea, atumealuî.

Lat. ad-tuncc£ (cf. a d tune, Pe-regr. Silviae, 16).

Der.: j atuncei „alors meme".

113. Atuncine (Slagiu, v. Gutinul, 7),

adv. „alors" || ar. atuminea.Lat. *AD-TUNCCENE (comp. q u a n -

d o n e).

114. AU, conj. „ou, est-ce que . . .?"

— bn. o.

Lat. AUT ; forma bn. se explicdin posiiunea aton.

Alb. a (disjunctiv i interogativ);rtr. o; it. od, o; sarda (interog.); fr.

ou ; prov. o ; sp. 6; port. ou.

115. AOÂ (auaîa), adv. ar., megl.ua „ici".

Lat. Ai^-HAC devenit *aa, de unde,prin epentesa lui u între vocalele în

hiat, au [Densusianu].

1 1 6. Auace {auacea, iXaâa), adv. trans.

(Hasdeu, 1251; Viciu, Glos. 55) „ici,

la"II

ir âts, megl. iXai, ar. auae „ici".

Lat. *AD-HACCE.

117. AUÂ (vr. Dolj, Teleorman), sb.

f. „raisin" l| megl. uâ; ar. (aju.Lat. u(v)a,-am (cf. oDac în inscr.

grec; Wessel}^ Wien. Stud. XXV,52) ; în ar. s'a prepus a ', forma dr,

(cu protesa lui a) aparine stratului

de cuvinte introduse din sudul Du-nrei.Vegl. Joiva; rtr Uj ; it. uva; sard

ua; vald. lio', sp. port. uua.

118. AUR, sb. n. „or".

Lat. AURUM.Alb. ar; vegl. jaur; rtr. or ; it. oro ;

fr. or; prov. ouro ; cat. aur ; sp. oro ;

port. ouro.Der. : dim. aurel ; daurel^ aurel, adj.

AUR — 17 — AZI

„d'or, dore" ; aurie (Marian, Crom. 50);

bot. auric „lantana cmara" l col.

aurrie j| auriu ^dore, blond"ilauri

^dorer' au7'ealjaurifur(Retegcinul,Pov. pop. 139) -dorure"- înaurel {yiin-

drescu. Lit. pop. 220), intraurel (Bîr-

seanu, Col. 7) „d'or, dore"1| f înaurit

(Gaster), întraurit (lorga. Studii XII,

293: Gorovei, Cimil. 273) „d'or, dore"j

desauri i destrauri (Tiktin) „ de-dorer"*.

1 19. Aurar. sb. m. -orfevre, orpail-

leur;voile paillete de fiancee" (Has-deu, 2130: cf. lorga, Doc. Bistriei I,

88, 90) <AURARius,-UM ; pstrarea lui

AU aton (regulat ar fi trebuits treacla u) se datorete influenei formeisimple aur.

120. Aurat, adj. .dore" (Dosoftei, Ps.vers. 244; V. Sf v. Wgjb. V, 82) < au-BATUS,-A,-UM

,bot awra^a „chr3'santhe-

mum leucanthemum"

121. AURA, sb. f megl. „fraîcheur";ar. avr.

Lat. AURA,-AM „brise".

Rtr. ii. ora ; vfr. ore;prov. cat. aura.

Der.: ar. aurt/a (Oalametra) „even-tail"

1

ar. avros (Dalametra) „frais"'!

ar. avrare „rafraîchir".

122. AUS (olt. ar.), sb. m. „aîeul, vieil-

lard-.

Lat. a(v)us,-um -r suf. dim.-w^.Der.: dim. zool. aael „roitelet" '| ar.

au.atic „vieillesse: ancetres* col. ar.

auame ar. au.escu, adj. „vieux^lar.auire, auare „vieillir" ; ar. auit(Dalametra) ^vieillesse"

[|ar. str{)au

,bis-aîeul".

123. AUSTRU, sb. n. „vent du midi

ou du sud-ouest-— jaos^rw (Hasdeu,2137: Lex. Mard.).

I>at. AUSTER,-TRUM.

124. AUZI, vb. ,,entendre. ouîr" ir.

awzi; megl. uziri; ar. aodzîre.

Lat. AUDÎRE.

Rtr. udir ; it. udire: fr. ouîr; prov.auzir; cat. ohir: sp. oir: port. ouvir.

Der.: auz -ouîe": r auzire „ouîe,

y chose qu'on entend,nouvelle" (lorga.Studii VI, 603) auzitor, adj. sb. „quientend" (comp. auditorius)|jauzitur „auditio" (An. Car.).

125. Auzit, sb. n. 7 „ouîe", pstrat azi

în expresiunea: din auzite „par ouî-

dire" <AUDlTUs,-UM|

it. udito; sp. oido;port. ouvido (comp. rtr. udida; fr. ou'ie;

prov. udita).

126. AVEA, vb. „avoir" || ir. (a)cf;megl. v^ri; ar. aceare.

Lat. habere; v nu este continuatorullui B, ci e resultat din u desvoltatîntre vocalele în hiat din formelehabui, *habutum> *aui, *aut>''auui,*aiiut> avui, avut \ forma de pers.

1 ind. pr. am e refcut dup pi. am.Vegl. avar; rtr. avair: it. avere; sard

log. haere; fr. avoir; prov. aver; cat.

haver ; sp. haber.

Der. : avere, ar. aveare „fortune" (rtr.

avair; it. avere; fr. avoir); avut, „riche;fortune", megl. vut. ar. avut „riche"(comp. alb. kamis „reich"<^«/7z „ichhabe")

;

avuie, ar. avuîVe „richesse"||

col. ar. avuame;|(în)avui „enrichir"

j!neavere, ar. neaveare „pauvrete, in-

digence": neavut (ar. **) „pauvre".

AZI, V. zi.

Canilrea-Densusianu, Dicionar etimologic.

127. BAIER, sb. n., BAIER, sb. f.

„cordon, lacet, lien; anse; araulette"

—

în munii Sucevii bair (ez. II, 5)

;

Slagiu 6ator(Tribuna 1890, 337)|iir.

baler^ „ruban"; megl. baier „chaine,collier; ar. bair, baîer „collier".

Lat. BAJULUS,-UM i BAJULA,-AM (BA-

JOLA CGL. IV, 600; Glos. Reich. 416)„porteur, porteuse", devenit *6atri7*,-«

(cf. baior i forma rut. de mai jos).

Schimbarea lui -iu- in -ie- se datoreteinfluenei verbului aîmbiera{Y. maijos). Pentru -j- din silaba aton >^*, cf.

mat<MAJUS i ploaie <*PLOJA. Schim-barea de îneles pe care a suferit-o

b a j u 1 u s „porteur d'un fardeau" nue decît aparent, cci baierul pungii,gleii, este de fapt „le lacet, l'anse

qui supporte le poids de la bourse,du seau" [Candrea].

Sprs. baila „ kurzes, dickes wSeil,

Strick''(Carisch);it.6a^^JoZo„sostegnoche si mette sotto pietre o marmi perregger\e^>baggiola7'e „sostener conbaggioli", Valtellina ba^ol „palo olegno su cui vanno a cavallo le stre-

ghe", Bormio bajul, mant. pav. parm.basol, cremon. mii. piac. bazzol, regg.bol. mod. basel, ferr. basul, piem.baso, mii. bazer, pretutindeni cu în-

semnarea de „palanche" ; nprov. ba-jaulo „panier servant au transport dupoisson", gasc. bajou „langes, maillot"(fJurrieux, Dict. gasc).

Der.: dim. bieru (Lex. Bud.); b-ierel (Viciu, Glos. 17).

Impr. : bulg. 6aepx „collier de mon-naies antiques " (Geroff) ; rut. 6aK)p

„Schnurband aus Wolle geflochten".

128. îmbiera^ vb. „attacher avec descordons" || ar. mbirare „enfiler, met-

tre â la file, aligner"|| < im-bajulare,

devenit * im bai 1 are prin trecerearegulat a lui -ju- protonic la -i-; delaînelesul de „porter â bras, porter surle dos", pe care-1 avea bajulaee, s"a

desvoltat acela de „porter en tenantpar Panse", de unde apoi „attacherIes cordons pour en faire une anse"

||

vit. bailare „ailevare''> bailo,-a; sardlog. bajulare „supportare, tollerare,

sOiîrire"; fr. bailler>bail\ prov. bai-

lar, gasc. bajoul „entourer de lan-

ges" (Durrieux, Dict. gasc.)|jîmbie-

rtur (Polizu) „action d'attacher", ar.

mbiiritur (Dalametra) „enfilement,enfilure" (comp. sard log. bajuladura)

IIdesbiera „detacher, delier Ies cor-

dons", ar. dizbirare „effiler, desen-filer" ; ar. dizbirtur „defilage".

129. BALE, sb. f. pi. „bave" || megl.baU\ ar. bale.

Lat. *baba,-am > * ba, de unde pi.

bale{dup stea-stele, zi-zilei za-zale).

It. bava; sard baa ;vfr.beve{fr. bave);

cat. sp. port. baba.Der.: blos (ar.--) „baveux, glai-

reux" (comp. it. bavoso; sard baosu;iv. baveux; Cc\t. babos; port. baboso)\\

bii (Polizu),blo (Costinescu), blai(Mag.ist. V,106),,baver"; blitur (Pe-

tri) „action de baver, bave"jjîmbia

„mouiller avec de la salive; insulter",

ar. ambalare „mouiller avec de la sa-

live" (comp. it. im,bavare)\ îmblare, action de mouiller avec dela salive;

insulte"; îmbltur (Lex. Bud.; Cos-tinescu; Zanne, Prov. VIII. 116; iplea,P. pop. 1 1 1 ) „bave; trivialite ; calomnie"

II

îmblora (Creang, Scrieri II, 17)

„retnplir de salive".

Impr.: sîrb. bala, bale „Kotz" (cu

BAL — 19 BARBA

derivatele: balav, balavac, balavica,

balavka, balesa, bato, balonja).

130. BAL, sb. n. „lacet, lacs; voilede mariee" jj ar. balu „sorte de fichu,

mouchoir dont se coiffent Ies temmes".Lat.BALTEUS,-UM„baudrier,ceinture".Friul. balz „covone"; (it. balzo „ro-

cher") ; mant. bals, Urbino balz, abr.

ra^i-e^ritortola": (nprov. baiis „escar-pement, bucher, gerbier"; cf. Tho-mas, Rom. XXXIII, 210; Mever-Liibke,Z. rom. Ph. XXIX, 244) ; sp. 6a^^o!|it.

balza < * BA LTEA ,-AM.Der.: bloi Hasdeu) „nom donne

aux chiens", bluie (Hasdeu) „nomdonne aux chevres", bliiic (Hasdeu)„nom donne aux vaches" (propr. „decouleurbi,2:arree") i6aZ,^^„relâche^,de-

tendre"; bltit „lâche, mou,detendu''|j

îmbli (Marian, Nunta 248, 546) „at-

tacher le voile de mariee".

Impr. : rut. CaJieiB, 6aJiii,H „Kopftuchder Frauen".

131. îmbla „mettre Ie voile de ma-riee" (Marian, Nunta 247, 251)||ar.mblare „couvrir la tete avec unfoulard"||<iM-BALTEAicE „ceindrc, en-tourer"

jiit. imbalzare.

132. Blat, adj. „bigarre: raye"<BALTEATUS,-A,-UM „ceint,entoure''[Den-susianu. Rom. XXIV, 586] i comp. it.

balzano, vfr. baupant i prov. baussan„tachete, pie" <* balteanus ||dim. bl-iel (Hasdeu; Tocilescu, Mat. 1473)

||

bâltur „bariolage, bigarrure", bot.

„marrubium vulgare".

133. BARB, sb. i. „barbe" — ban.„barbe, men ton"|j ir. brboi megl. 6ar-M„barbe, menton"; ar. 6<2r6a„ barbe".

Lat. BARBA,-AM, atestat i cu înele-sul de „menton" CGL. 11,262; III, 247.

Vegl. biiarba\ rtr. it. sard barba;fr. barbe: prov. cat. sp. port. barba.Cu înelesul de „menton" e cunoscuti în friul. nap. sard câmp. sudul Fran-ei i peninsula iberic (cf. Zauner,Rom. F. XIV, 408).

Der.: dim. brbi; brbuli: br-bu (it. barbuzza): brbuoar; br-bioar^ bot. brbioar „ aiyssumminimum" jiaugm. brboi; zooF. br-boaie „barbue"

lbarbarie „ grison,

barbon" i brbie „menton"; dim. br-bioar ^ brbos (megl. ar. --

) „barbu"

(rtr. barbus: cat. sp. brbos); bot. br-boasâ „andropogon ischaemum" j'

barb-cot „nain â longue barbe descontes populaires".

134. Brbat, sb. m. „homme, mari";adj. „mâle, viril, courageux, travail-

leur" jj ir. brbat i megl. ar. brbat„homme, mari" jj < nAEBATUS,-A,-UM„barbu; vieux, âge" (atestat îns icu înelesul exact al cuvîntului ro-

mînesc: barbatis id est viris, Pseudo-Rufm, Thes. 1345, 46; de asemenea icu înelesul de „operarius, intimidus"CGL. V. 592, pe care-1 are adj. dr.)

!|

vit. barbato „barbuto, savio, eccel-lente, valoroso"; sard câmp. barbau;vfr. barbe „barbu, fort, viril"; nprov.barb „qui a de la barbe, des raci-

nes": ome barb „homme experimen-te"; cat. 6ar6a^; sp. barbado „barbu;homme" (comp. barbadamenie „cou-rageusement"); port.barbado „barbu"

IIdim. brbel ; brbtii [ez.l, 212);

ar. brbie: brbtu „mâle (chez Ies

animaux)";6^?r6acifor„masculus" (An.Car.)

îlcol. brbfime ; megl. brb-

timi; ar. brbtame [[brbie, ar. br-bîl'e^ ar. brbtea „virilite, bra-voure "

'Ibrbtesc, ar. brbtescu

„mâle, viril"|jbrbtos „viril, energi-

que"IIbrbtete „virilement, brave-

ment"jjîmbrbta, ar. mbrbtare „en-

courager".Impr. : ung. borbt.

135. Brbu (ar.), sb. f. „filamentchevelu du poireau" < baebuta,-am(cf. barbutds, -A, -UM „barbu" CGL.V, 207) jj

sard câmp. barbuda „sog-golo, barbazzaie" ; vfr. elv. barbue„provin avec sa racine"; nprov. ar-budo „ barbeau, nielle des champs "

(comp. it. barbuto; sard log. barbudu;fr. barbu; cat. barbut; sp. port. bar-budd).

136. Barbur, barbure(bn. trans.), sb.

m. „pârtie inferieure de la lame d'uncouteau, d'un rasoir, d'une hache, etc,talon, mentonnet: sorte de broderie deforme triangulaire"< * barbulus,-um(comp. barbula,-am „ petite barbe;pointedes fleurs")

'Ifriul. 6ar6î77^ „bar-

giglioni "; mant. barbola „ bendone,

coda di cuffia: bargiglioni, grinze";mir. sic. varvula „bargiglioni"; prov.barbola (de la sgeta) „Widerha-

BAARE — 20 BATE

ken ^ (Lev}^, nprov. barboulo „ bar-

be des epis, fraise des coqs, verte-velle d'un verrou'*<BARBULA \ brbii-rtur (Dame. Term.: Prahova) .,en-

taille de forme triangulaire â l'o-

reille d'une brebis" (comp. vfr. bar-beleure „chose barbillonnee")|j tm^r-6ura^ (Tocilescu, Mat. 1073) „ayantunmentonnet (en pari. d'une hache)".

137. BÂARE (ar.), vb. „baiser-.

Lat. BASIARE.It. baciare; sard basare: fr. baiser;

prov. baizar; cat. spân. besar: port.

beizar.Der.: dizbare „se disputer".

138. BÂI {bei), vb. „peter, vesser"[j

megl. bigri; ar. bisire.

Lat. BissîRE ( = visiRE ; Densusianu,Hist. 1. roum. I, 76).

Vfr. vessir ; nprov. vissî <vîssib.e.

139. Be, sb. numai bot. beu-calului„h'coperdon bovista*" < * bissium (cf.

vissiUM, Du Cange) j:comp. it. vescia

;

fr. vesse; nprov. vesso<* vissia.

140. Bin(6e^ma),sb.f. „pet- 1| megl.bign; ar. 6i^t/2 jj < * BissrNA,-AM ||

nprov. vessino <*wissîNA jj comp. vven.pad. vesinar; vfr. vesner

;prov. ve-

zinar< *vissinare, deundeisb. verb.(sard log. pesina „loffa"); vfr. vesne

}

binos, megl. binos, ar. bifios„ pe-teur"

jlbinrie (Costinescu) „peta-

rade" \\ binri (Costinescu) „peter".

141. BÂIC (beicâ), sb. f. „vessie,ampoule" j| megl. bigc; ar. biic„ampoule; piment''.

Lat. * BESsîuA,-AM, atestat sub for-

mele BESiCA Gr. lat. VII, 169; bessicae,

Z. ost. Gymn. 1862, 329 ( = clas. vesîca).

Alb. psikt ; Erto besiâ, Muggiabisia; Rovigno,triest. bisega ; vbeilun.bissiga, mod. parm. piac. mir. psiga,monierr. psia, aret. busika^GomhitcWibesiga, A'ersilia besika, Urbino bsika,Oinistro bosik'a, sic. busika, San Fra-teUo buzjeha, cors. bisika; sard log.

gal. biisika^ sass. busikka, câmp. bii-

cukka; Metz, Belfort pscj; cat. port.

bexiga (în unele din aceste forme ter-

minaiunea s'a confundat cu suf. dim.- i c ca) Ijit. veselea; rtr. nschia; fr. ves-

sie: prov. vesiga: cat. veixiga: spân.re/Vâ<VEssîCA, Thes. gl. II, 408.

Der.: dim, bicuâ, bot. „gentianausclepiadea'' , cw. biicuf\\bâicos „ye-siculeux. pustuleux" (it.?;e5aco5o; sardlog. biisikosu; vfr. vescieux: port, be-

xigoso); bot. bicoas „colutea ar-

borescens ; silene inflata".

Impr. : sîrb. besika „Blase" (> be-

sicnik „ Zugpflaster "); rut. 6emnxa„Rotlauf". <6einniiiHHK „chenopodiumhybridum - = dr. buruian - de - bub-rea); bulg. (N. Selo) 6'LuiLKa „glande".

142. Bica ibeica), vb. „produiredes ampoules"

IIar, biicare\\<*BES'

sicari: (=VESîCARE, Theod. Priscian,1, 28) 1]

alb. psik [ friul. visiâ ; it. ve-

scicare; vfr. vescier; nprov. vessigâ<*VEssiuARE ; comp. sp. avejigar\ b-icat „variete de raisin"; bictor(t^bb) „qui produit des ampoules";bictur {Lex. Bud. ; Polizu ; Costi-nescu) „petite verole; eruption d'am-poules" (comp. it. svescicatura).

143. BAT, sb. f. „lisiere (du drap, dela toile); ceinture; poignet; epaulette"||megl. 6^^ „jarretiere".

Lat *bîtta,-am (= clas. vîtta).Cat. spân. port. 6eâ|I friul. vete; it.

veita: vfr. vete; prov. (spân.) veta <VITTA.

Der.: dim. beti (Sevastos, Nunta,145 ; Jipescu, Opinc. 80) ; betioar(Marian, Srb. I, 129) !! betelie (Lex.Bud.d bertelie, schimbat dup beart.,bart <ung. prta) „ceinture; lisiere

(d'une etoffej: poignet" îmbeti Mehe-dini „plier(un mouchoir",etc.; comp.nprov, envetd).

144. BATE, vb. „1° battre, frapper; 2"

punir; 3° vaincre; 4° bombarder; 5°

enfoncer; 6'^ fouler, battre pour rendreplus ferme (- pmîntul, drumul); 7°

blesser (en pari. des chaussuresj; 8^

assaillir, ebranler, battre {grindina,ploaia, vtntul); 9°abattre, secouer; 10°

couvrir (-' o iap); ll^'châtrer: 12'^tis-

ser ('-' eu suveica, pinza); 13° porter

{puca, tunul); 14° souffler {vîntul);15° abo3-er; 16° tirer (en pari, des cou-leurs: ~ in verdeY jj '\v.bâte;mQg\ ba-tiri; ar. batire, bteare „battre; jouerd'un instrument; chanter(en pari. desoiseaux)";comp.alb 6?>-klopfe,schIa-ge, spicle (ein Instrument)".

BATE — 21 ~ BATE

Lat. BATT^RE (Thes.=clas. battuIire).

Vegl. batar; rtr. batter; it. battere

(pentru sensul de sub 12^ comp. mant.batar i parm. 6a^^fr «colpeggiare, bat-

tere le fila nell'atto del tessere"); sardbatt'-re; fr. batire; prov. cat. bafre;

sp. batir; port. bater.

Der.: 6aîi^ „battu": /ap/e-6aâ^ „ba-

beurre" (friul. latte batud „latte da cui

si e tratto ii burro"); btut „battage;egrenage*"; btut „sortededansepa}"-sanne" (rtr. battida; it. battuta: fr. bat-

tue; cat. sp. port. baMuda)lhoi. bt-tarnicâ, bttarni „senecio cruci-

ioM-as"" ^bteal ., trame" (cf mai sus12*'); „souriciere"(Tiktin; Stamati,Wb.279, 540; Lupacu, Medic. bab. 118;

comp. trans. a fi în bat „a fi în-

luntru", Viciu, Glos. 18; ar. bat ibatc „souriciere", ban. bati „sorte

de filet pour prendre Ies oiseaux"" ;

alb. scut. bat „specie di trappola pergli uccelli") ;

„claquet, cliquet d'unmoulin, battant" (^Dame, Term.) , b-telite, batiste (Viciu, Glos. 17) ên-

droit battu ; lieu ou l'on danse a la cam-pagne; parcage" (cf mai sus 6°) b-tlu (Lex. Bud.), sb. m. „etfemine";sb. n. (mai des pi. btluri, btle)^battoir, gros marteau" (Tiktin; Viciu,Glos. 18); „marteau et enclumette em-ployes pour ecacher la faux" iCosti-

nescu; ez. II, 149); btlan (ez. II,

126), btle (Lex. Bud.) „batailleur"

Ijdtoa „batailleur ; claquet, cliquet

d'un moulin, battant" (Dame, Term.)

IIbtu „batailleur"; btuie „metierou etat de batailleur "

||ar. btane,

megl. btan „moulin â foulon" (comp.nprov. cat. sp. batan ..moulin a fou-

lon"); ar. bîtînusiri (Dalametra) .fou-

lev^'Wbtuci „battre, pietiner, fouler"

IIbate-poduri „desoeuvre, batteur de

pave"" i desbate „ameublir le sol (Tik-

tin); t debarrasser, oter, defaire, elibe-

rer" (vit. disbattere; fr. debattre) \ rdes-bttur „revendication, emancipati-on" (Dosoftei, Molitv. 52=^; An. Car.);|

rzbate „traverser, penetrer", megl.rzbatiri „battre- strbate ^ênîver,traverser, franchir-, ar. strbatire,strbteare i ca sb. „diarrhee" (vit.

strabattere „travagliare"); j strbt-tur (ar. -- ) „penetratio" (An. Car.).

Impr.: bulg. oarVTl) „babeurre"; rut.

6aTe.i:eB „Stempel, Schlgel im But-

terfass"; ngrec. jira-cav: „Walkmuhlc"*(Murnu, Rum. Lehnw. 34).

145. Bttor, adj. „qui frappe": 6a-ttor la ochi , eclatant, qui creve Ies

yeux"; sb. n. „batte â beurre ; bat-toir- < *BATTiT0Rnjs,- A,-UM (comp.battuatorium „instrument pourbattre, pilon, batte") ||it. boÂtitoio; fr.

battoir ; port. batedouro ( comp. sp.

batiderd).

146. Bttur, sb. f „coup, heurt,meurtrissure" (An. Car. ; Reteganul,Pov, ard. V, 71); „endroit battu (courâ la campagne); place ou fon danse;trame" {ci. bate 12°); „cor, durillon" (cfbate 7*^)

IIar. bttur „cor"

||< battîtu-

RA,-AM „coup de marteau"i'

rtr. batta-

dilra; it. battitura, bol. batdura „ri-

pieno, trama"; sard battidura; fr. bat-

ture: nprov. bateduro; vsp. batidura:port. batedura] bttori, btturi „fou-

ler, corroyer, pietiner, fra3êr" des-btturi (Tiktin) „ameublir le sol".

147. Btaie, sb. f „bataille; volee, ros-

sade; tir, portee; choc: frai (des pois-

sons)"II

(ar. btaVe „moulin â foulon")j|

< BATTALIA,-AM(=ClaS. BATTUALIA)||alb.bztajz : rtr. it. battaglia; sard log. bat-

taza\ fr. baiaille; prov. batalha: cat.

batalla; port. batalha dim. btif(Bobb)]6aîas(Costinescu; Odobescu,Scrieri III, 87) „bateur, rabatteur"

||btiu „claquet, cliquet d'un moulin"(Dame, Term.)

\\ btios ..batailleur"

(vit. bataglioso; vfr. bataillos; nprov.bataious) zool. btietoare „bergeron-nette".

148. Abate, vb. „detourner, ecarter,rabattre"; a-i abate „venir â l'esprit"

IIir. abate; ar. abteare || < abeatt^re

(Thes. = clas. abbattuere) it. abbat-tere: fr. abattre; prov. cat. abatre: sp.abatir; port. abater \ abttor „quidetourne": abttoare „gîte".

149. Sbate, vb. „secouer, passer aucrible en secouant"; a se sbate, se de-battre, se demener- 1| ar. zbteare \\ <ex-battere

I!rtr. sbatter; it. sbattere;

sard log. isbattere; fr. ebattre; prov. es-

batre; port. esbater !' jsbttur „ex-cussio** (An. Car. ; it. sbattitura).

150. Codobatur, sb. f „bergeronnette,hochequeue" — Oani, bucov. cotoba-tur, mold. cotrobaiur, bucov. cota-

BATRIN — 22 BERBEC

robatur, bn. codobatsif, în muniiSucevii coobatin (Marian, Ornit. I,

327; ez. II, 224; Tiklin) \\ ar. cuda-baturâ (Papahagi, Mat. 796), coada-6a^wm(Dalametra)|| <*coda-battula,-Aii (cf. cauda tremula, CGL. III,

258); bat tu Ia e cerut i de it. bat-

tola „claquet, tarabat". Codobaturse explic dintr'un mai vechi coa-dbatur (comp. forma ar.) resultat

normal din cuvîntul latin; coadba-tur, dup slbirea accentului de peprima silab, a devenit * co<i6a^ar,prin asimilaiune codobatur. Formatip a suferit în urm diferite modi-ficri prin schimbri de sufix, asi-

milare {cotobatuv) i etimologii po-pulare

IIcomp. it. codatremola, coditre-

mola,\ic. batikoa, parm. battkova, fior.

battikova^\5vhmo baftkoda; fr. dial. baf-

tequeue; nprov. bateeo|jcodobafor, co-

dobturoi (Marian, Ornit. I, 333) „mâlede la bergeronnette".

151. BÂTRÎN, adj. sb. „vieux (en pari.

surtout des personnes) — f patrimoi-ne, domaine patrimonial" j| ir. betr;megl. bitorn; ar. bitrnu.

Lat. BETRANUS,-A,-U11 (= clas. VETE-RANUs (cf. Densusianu, Hist. 1. roum.I, 195).

Vegl. vetrun; friul. vedran, ievg.ve-

drano: wen.vetrano; sen. vetrano (Z.

rom.Ph. IX, 303)<vet(e)ranus.Der.: dim. btrînel, btrtnea; btrî-

nic; btri{n)ior\ btrînu; btrînatic;btrînicios

|jcol. btrîniine, btrînet

(Marian, Leg. 1 79) |! btrtnesc, Mehedin-i, btrînet „suranne, de la manieredes vieux"; btrinete „en vieiliard,

comme Ies vieillards"||btrinefe, b-

trineaf „vieillesse" (vven. vetrane^a)

jlbot. btrîni „erigeron canadense"

||

btrini, tmbtrini, megl. (amjbitr-niri, ar. mbitrnire „vieillir"; înib-trînitor (Polizu) „qui rend vieux".

152. BEA, vb. „boire" j| ir. b^: megl.b§ri\ ar. beare.

Lat. BÎBfiRE.

Vegl. bar\ rtr. baiver; it. bevere;

sard log. biere; fr. boire; prov. cat.

benre; sp. port beber.

Der.: bere „boisson", ar.6ear<?„bois-

son; festin"; but, ar. bîut „ivre"; but„action de boire; f boisson" (Dosoftei;

comp. it. be(D)uta); butor „buveur.

ivrogne** (comp. rtr. bacaduolr; port.

bcbedouro: sp. bebedero); butur, ir.

beutur^, megl. biiutur, ar. biutur„boisson" (comp. it. bevitura: sard log.

biidura; vfr. boiture) ; dim. buturic(Creang, Scrieri I, 258).

153. Beat,adj.„ivre"||megl.6^^j|<Bî-BÎTUs,-A,-uM, devenit *beuetu >*heefu,de unde beat sub influena inf. bea,dupanalogialui da-dat, sta-stat\\sard

log. biidu {comp. vfr. boite „boisson":estre en boite „etre ivre"); nprov. be-

uet; vsp. beedo, sp. beodo; port. bebedo

iidim. bn. betc\\ beie „ivresse".

154. Beiv,adj.sb. „buveur,ivrogne"—bn. olt. beiu<* BÎBîTîvus,- A,- Jjw, deunde regulat beiu{beftu);m[ormabelivs'a înlocuit sufixul -iu prin slav. -iv

[Candrea]||augm. beivan ; beivlan

i beivoi (Tiktin).

155. Bei(vr. ibn.),adj.sb. „buveurivrogne" (Coresi,Tetr. Mat. XXIV, 49;id. Apost. Corint. I, 5, 1 1 ; Hasdeu, Cuv.d. btr. II, 464; An Car.)< *bîbttIcius,

-A,-UM [Candrea]||nprov. bevedis\ cat.

bebedis; sp. bebedizo; port. bebedipo.

156. Sbea, vb. „boire en tirant, su-cer" <EXBiBfiRE ||it. sbeDere;vfr. esboire.

157. îmbta, vb. „enivrer" ||megl.t7m-bitari; ar. mbitare j| < *imbîbîtare

|i

(vfr.

numai part. emboite „ivre^); nprov.embeud; vsp. embebdar\ port. embe-bedar

\prov. beudar< *BiBiTARii

||îm-

bttor, ar. mbitâtor „enivrant" ; f îrn-

bttur(Dosohe\,Y. sf. v. Wgjb. V,83), ar. mbittur „ivresse" !| desbta,ar. dizbitare „desenivrer"; desbt-tor (Polizu) „qui desenivre"; ar. diz-bittur „degrisement".

158. BERBEC {berbece\ sb. m. „belier"

IIir. birbec\ megl. birbfi: ar. birbec,

(fr.) birbeate.

Lat. BERBEX,-ECEM (= ClaS. VERVEX).Sprs. barbetsch; sard log. berbeahe

II

it. berbice; fr. brebis; prov. cat. beroitz< * BERBÎL'EM.

Der.: dim. berbecel {Odohescu, Scri-

eri I, 174 ; comp. sard. câmp. brebei-

zedda); berbecu; zool. berbecel {iem.berbecic) „\c\nius'', zool. berbecu {fcm.berbecu) „lanius; gallinago gallina-

ria"; ar. birbicu\\berbeca, îinberbeca

BERBEC 23 — BOACE

„cosser,heurter, cogner du front com-me un belier".

Impr.: ung. berbecs.

159. Berb8car,sb.m.„berger,gardeurde be]iers''||ar. 6t>6ica/*||< *beebeca-Bius,-UM (comp. berbicarius „opilio,

custos ovium ", Glos. Reich.) !j sard log.

bervegarzu: fr. berger; prov. bergier

IIberbecrie (Tiktin ; Lupacu, Medic,

bab. 100) „bercail" (fr. bergerie).

160. BINE,adv.„bien":sb. „bien,bien-fait" }\'\T.bire: megl. bini\ ar.îne,adY.„bien, tres"; sb. m. f. „bien, bonheur".

Lat. BfiNE.

Vegl. bin; rtr. bain: it. sard bene; fr.

bie?i; prov. ben; cat. be; sp. bien; port.

bem.Der. : binior „assez bien; douce-

ment, gentiment" ; de-a-binelea, ar. de-a-înealui, loc.adv.„pour tout de bon";

Wf bineai (formul de salutare, eliptic

pentru bine ai fi!) ^ salut!"j

binee^ pi.

„salutations,compliments";'ar.^meaY„bonheur" iar. îniteaf (Dalametr'a)

„ salutation "jjar. ginuire „saluer" H^me-

ciicm^rt „benir"; binecuvîntare „bene-diction"|| binefacere, jbinefaptâ „bien-fait" ; binefctor „bienfaisant, bien-faiteur"

ÎJbinevoi âgreer, daigner" ; bi-

nevoitor „bienveillant".

161. BISERIC, sb. f. ,eglise" || ir. ba-Sfrikf;megl bs^ric, biseric; ar. b-seari i)c, bisear{i)c.

Lat. BASÎLÎCA,-AM.Vegl. basalka: rtr. baselgia; ticin.

Valmaggia baserga „casipola", YoX-ieWmixbaselga „chiesa di riformati",

Bellinzona baserga: (fr. basoche).Der. : dim. bisericu \ biserica

„hommed'eglise" ;' bisericos „devot" i]

bisericesc „ecclesiastique" ; bisericete„ecclesiastiquement" \-\ a se beserica(Dosoftei, Molitv. 44'* , 46* ) „aller â1 eglise, assister â la messe", îmbi-5en'cî (Marian, Nat. 285) „porter, con-duire â 1' eglise" (format dup vsl.

cucrkviti „ducere in ecclesiam").

162.BLESTEMA,vb.„maudire"||megl.blstirnari\ ar. blâstimare.Lat.*BLASTEMARE (rcfâcut poate dup

AESTÎMARE din ClaS. BLASPHfiMARE ; CfParodi, Mise. Rossi-Teiss,340; Densu-sianu, Hist. 1. rom. I, 505).

Vegl. blasmuar ; rtr. blastemmer;

Rovigno bask'ani: vit. biasfemar,ven. bj'astemar, abr. jastem, vras-temâ, teram. blastem, sic. biastimari;sard log. frastimare; fr. blmer; prov.cat. blastemar] sp. port. lastimar.

Der.: blestem, megl. ar. blstem „ma-lediction" (comp. rtr. blastemma; vit.

biastema ; fr. blâme;prov. blastim

;

sp. port. lastima) ; blestemat „coquin,libertin" blestemie , infamie, liber-

tinage" blestemesc „ infame, co-

(\u.m"'\jblestemete{CsiniemiT,\lvon.)„indignement" \\j a se blestemai „de-venir infame".

163. t Blestemciune, sb. f. „infamie,libertinage " < * blastematio ,

- ionem(= BLASPHEMATIO, TheS.).

1 64. BLÎND, adj.„doux, benin, affable".Lat. BLANDUS,-A,-UM.Der. : blinda (ar. - ) „fievre urticaire,

eruption de boutons" (propr. „erup-tion benigne" : comp. bulg. ;D[o6pa „ery-

sipele" < ji;o6pa „bonne") ij dim. blin-

du (S. Ndejde, Nuv. 72); blîndior(Jipescu, Opinc. 34; ez. III, 163); blîn-

doc (Reteganul, Pov. pop. 194)jj j blin-

zie „douceur, benignite".

Impr.: rut. 6.ieH;i;a, 6jinH;];a „starker

Hautausschiag"; sîrb. blânda „Blasean der Haut".

165. BIîndee, sb. f. „douceur, benig-nite" < bland1ties,-em.

166. BIînzi (Mrgâr. 7a),îmblmzi, vb.

„ radoucir ; dompter " < im-blandIre(Thes. gl. I, 145 = clas. blandIri); îin-

bUnzitor „apaisant; dompteur" (comp.blanditorius, Thes.)

j]jîmblînzeal

(Prav. Mat. Bas. 573) „apaisement".

167. BOACE (Muscel i bn.), sb. f.

„voix: mot" (Wgjb. VIII, 314; Hodo,Cînt. 49) II

ar. boae.Lat. *Box, *bocem (=clas. vox).

Vegl. baud; Muggia bous; Rovignobus: vit. Hor. boce, vlomb.^vven. bose,

Urbino 6oc; sard log. boge, câmp. bozi,

sass. boi ret. vu{o)sch; it. voce; fr. voix;

prov. votz; sp. port. ro^<vocEM.Der.: boci „pleurer qqn", a se boci

„se lamenter"; bocet, boa cet, bocit, bo-

ceal „lamentation" (comp. cors. vo-

âero): bocitoare „pleureuse".

BOLBOROSI — 24 — BOUR

BOLBOROSI, V. holba.

168. BOTEZA, vb. „baptiser" ||ir. bo-

tezat megl. btizai'i; ar. ptidzare.Lat. BAPTlzARE, devenit 6êâre, bo-

tezare, prin trecerea lui -pt- la t în

silaba atona i a lui a la o dup la-

bial; înlocuirea lui b prinp în formaar. se explicai prin asimilarea cu t dinsilaba urmtoare (comp. fenomenulde asimilare invers p-d>b-d în ar.

biducl'a<piducl'u).(Alb. pakizon)\ vegL batezuar\ rtr.

battager; vit. batteggiare (it. battez-zare), sic. vaitiari; sard câmp. battiai;

vfr. batoier, val. baiehl; prov. cat. 6a-ê/ar; vsp. batear.

Der.: ioê^ „bapteme" (sic. vatfiu;

vsp. bateo); boteztor „baptisant, quibaptise; baptiste" (comp. baptiza-t o r i u m, Thes.)

|

desboteza (Tocilescu,Mat. 70) „debaptiser" (vfr. part. des-bateie; cat. desbatejar: comp. it. sbat-tezzare)

||boboteaz „Epiphanie", for-

mat din ap-boteaz (pstrat în Bnat,regiunea Haegului i Maramure), deunde "^pboteaz > ^poboteaz > bo-

boteaz, prin aferes i asimilarea la-

bialelor.

169. Botejune^sb. f. „bapteme"||megl.bfijuni ; ar. ptigiine j| < * baptIzio,

-ionem; în ce privete derivaiunea cusuf -IONEM, cf. occidio, -ionem<occidere; comp. i putrejiine.

170. BOU, sb. m. „boeuf"|I

ir. bowii\megl. ar. boU.

Lat. *b6vus,-um, atestat sub formaBOBUS în Mulomed. Chiron. 290,25 (=clas. Bos, bovem).Vegl. bu: rtr. bouv\ sard log. boe;

fr. boeuf; prov. cat. bou\ sp. buey; port.

boi <B0VEM.Der. : dim. boulean ; boule ; bont

(Sbiera, Pov. 189; Pompiliu, Bal. 18);

bouor, pi. boiori (Gaster; Rdulescu-Codin,Cînt. pop. 234);ar. biii; Bourean(Costinescu; Reteganul, Pov. ard. I,

20; IV, 26; V, 32) „nom donne auxboeufs"

IIcol. ban. boîam

\\bourite

(Viciu, Glos. 59) ^pacage pour Ies

boeufs"II6oias^m (l)amc, Term.) „va-

che qui ne se laisse pas trire", boie,

Slag u (Tribuna 1890, 341) „ jeunebouvier"

||de-a'n bou(lea), loc. adv.

„lentement".

171. Boar (bouar), sb. m. „bouvier"<bo(v)arius,-um, devenit întîi *buariui apoi refcut, dup bou, în boariu,boar

II

friul. boar; it. bo{v)aio; vfr. boier;prov. bovier; cat. bover; sp. boyero;port. boieiroW boriâ (Lex. Bud.; ip-lea,P. pop. 30),oreas (Dame, Term.)„gardeuse de vaches".

Impr. : rut. 6oBrap „Rind-,Ochsen-

hirt" > 6oBrapKa„Stallung fiir Ochsen"-

172. BOUR, sb. m. „aurochs; tete deboeuf comme blason de la Moldavie;pârtie anterieure des patins d'un traî-

neau; nez, proued'un canot — yfletris-

sure (le blason de la Moldavie qu'onimprimait aux criminels avec unfer chaud), marque (imprimee avecle fer rouge) sur Ies tonneaux, Ies bes-tiaux, etc; impot sur le vin; borne'" —Dobrogea bohor (Burada, Ci. Dobr.102, 103); jbur, buor, boor.

Lat. BUBALUs,-UM, devenit bur >boor (asimilaiunea s'a produs întîi

în formele cu silaba iniial neaccen-tuat, în derivate ca buorel, buoresc,etc. > boorel, booresc), de unde maitîrziu bour (comp. iiur > nuor >nour). Bour ar fi trebuit s se con-trag mai departe în bor (comp. nor,cot < *cut), dar evoluiunea fone-

tic a acestui cuvînt s'a oprit odatcu dispariiunea animalului din rilenoastre (iar nu cum crede Weigand.Jb. XII, 106, c bour s'a meninut frs se contrag în bor, sub influena lui

bou). Contraciunea s'a fcut totui în-

tr'o regiune din Transilvania (Media)unde gsim forma bor care a conti-

nuat s treasc cu înelesul de ês-

cargot" (v. Candrea în glos. Hron.Cantemir; cf. mai jos bourel).

It. bufalo; vfr. bugle; sp. bubalo li

alb. buat presupune un ^bxjbalus.

Der. : t bour(Letop. II, 288 ; Do-

softei, Ps. vers. 249), adj. „haut en-corne, qui a des cornes hautes"

j;dim.

6oiireZ„escargot,lima(;on",bucov. „roi-

telet" (numit i ochiu- boului), adj.

„ dresse, saillant " (Tiktin ; Stamati .

Poes. 214; Marian, Srb. 1, 49) \bouresc.„d'aurochs", întrebuinat numai în ex-pres, coarne boure.ti {prin etim. pop.c. boiereti) „des cornes hautes"fbuorar (lorga, Studii VI, 227, 280„celui qui preleve Timpot sur le vin

BRAGA - 25 — BRA

le „bour" •] bour, bouri (Teodorescu,P. pop. 376; Marian, Dese. 133, 139),

t bura (Cantemir, Hron. ; Ist. ier.

76) „dresser(en pari. surtoutdes cor-nes)" i| bourat (Cantemir, Ist. ier. 101;Dame, Term.; Lupacu, Medic. bab.46) „haut encorne, ayant de grandescornes"; f iirai (Cantemir, Ist. ier.

197) „dresse, tendu" -fimboiira r,M-trir, marquer d'une empreinte, mar-quer ignominieusement d'un fer rou-ge", ar. (a)}nbmrare „eneorner, frap-per avec Ies cornes".

Impr.: bulg. 6yxep'L„limacon,esear-gof, eare prin form dovedete ca fost luat pe timpul eînd se pro-nuna înc biir. Sensul de êscargot,limagon", pe care-1 are i dialectalul

bor (v. mai sus) i dim. bourel, s'a

desvoltat de sigur într o epoc rela-

tiv veche, eînd bourul nu dispruseînc din prile noastre i se stabi-

lise o apropiere între coarnele ace-stuia i antenele cele lungi în formde coarne ale melcului icomp. aceiaasociaie de idei i în formele rom. : Fa-sana buvulu; ven. triest. vie. pad. bo-

volo „lumaca" < *B6vtrLus; comp. isardcamp.6ofm„lumaca''<6or^bue",sic. vakkareddu, krastuni, krastu -

nedclu „lumaca"<A;ra5^M „montone";cf. Salvioni, Z. rom. Ph. XXII, 466;Schuchrdt, ibid. XXVIII, 31 9)

ij ngrec.âijLTîoopui „ mit den Hornern stossen"(Murnu, Rum. Lehnw. 21).

173. BRACÂ (bucov.), sb. f., mai desBRACI, pi. (Voronca, Dat. cred. 750;

Sbiera, Pov. 240) „caleôns*.Lat. BRA(JA,-AM, mai des pi. bracae.Alb. breki; rtr. braj'a ; it. braca, bra-

che; sard log. raga(s): fr. braie(s);

prov. braga: cat. sp. port. braga(s).

174. Brcire, sb. f., mai des Brciri,

pi. „ceinture"* — Vrancea, trans. br-cile (Frîncu-Candrea. Munii apus. 12,

13, 151; Laurian-Massim), form re-

sultat din brcire prin disimilareacelui de al doilea r <BHAcrLE, Thes.(cf. b r a c h i 1 i s „sorte de tablier" caree de sigur aceia cu vînt) ivsard brakile.

175.Brcin,sb.f.„ceinture" (Laurian-Massim; Barcianu: Media) < *bka-ciNA,-AM,dintr'un adj. *BBACiNU3,-A,-UMiJbrcinar, brcinar{VoTonc[\, Dat. cred.

457, 471), bricinar (ez. II, kSO; Sevas-

tos. Nunta 145; Tocilescu, Mat. 1498)„ceinture qui maintient la culotte; en-tretoise, piece de bois qui unit Ies

deux bras de Tarmon; tige defer quirelie Ies mancherons de la charrue";brcinri (Lex. Bud.; Viciu, Glos.21), bricinri (ez. II, 150) „passe-lacet, bâtonnet servant a passer unlacet dans la coulisse d'une culotte"!a se îmbrcina (Lex. Bud.; Oani)„attacher sa culotte"

||a se desbrcina

(Lex. Bud.) „oter sa ceinture, lâcherlaceinture qui retient Ies vetements".

176. Brcie, sb. f. „ceinture, lacet,

aiguillette^ (Lex. Bud.; Tocilescu, Mat.990; Viciu, Glos. 21) <'bracInia,-am.

177. îmbrca, vb. „habiller"< *im-BRACABE

IIit. imbracare\ nprov. ein-

braiâ\ cat. embragar îmbrcat, im-brâctur (Polizu) „habillement" (it.

imbracatura)\ jîinbrcfor (Cipariu,Princ. 130;) „qui habille" îmbrc-mînt, sh.n.al crui pi. îmbrcmintee luat acum drept sg. f. „habillement,vetement".

178. Desb^ca,vb.„deshabiller''<*Dîs-BRACARE

jivfr. desbraier „dechirer";

prov. desbraiar; cat. (numai part.)

desbragat; sp. (numai part.)desbraga-do (comp. it. sbracare; sard log. is-

bragare) desbrcai, j desbrcciune(Coresi,Praxiu) „deshabillement" ; des-brctor „deshabillant".

179. BRA, sb. n. „bras" || ir. brâf;megl. ar. bra.

Lat. BRACHIUM.Aêgl. braz ; rtr. bratseh; it. braccio;

fr. bras; prov. bratz\ cat. bras; sp.

brazo; port. braQO.Der. : dim. brior, mai des pi.

brioare; bric (Rdulescu-Codin,Cuv. Muc. 11); 6rflfM^(Cihac) augm.broi (Cihac; Laurian-Massim) br-/^.^,adv. „corpsâcorps"''6râ/o5(Cihac;Barcianu) „avec des bras forts" îm-bria, mold. trans. îmbroa „em-brasser" ; îmbriare „embrassade**

IIar. mbra, bucov. înbruc (Ma-

rian, Sat. 31), loc. adv. „dans Ies bras".

180. Brar (brare), sb. f. „bra-celet: virole" — fbrfar (Tiktin; An.Car.); mold. brea < bkachiale saubrachialis,-em; forma mold. e un sg.

analogic refcut din * braie. pi. lui

BRA — 26 BROATEG

*bral disimilat din brar \\friu\.

brazzal; it. bracciale; vfr. bracel; cat.

brassal; sp. brazal; port. braQal\\Qim.brriiie i brru (Laurian-Mas-sim); f brrue (lorga. Doc. Canta-cuzino, 178, 179).

Impr. : rut. 6pnii,api „Hemdman-chetten".

181. Brat {brfat), sb. n. ar., Brat,sb. f. ar. „brassee" <*BRACHrATUM i*BRACHrATA,-AM < BRACHIATUS, -A, -UM( comp. forma din latinitatea tîrzie

braciatum „Arm voii", Arch. lat.

Lex. 11,268) ||it. bracciata; fr. brassee;

nprov. brassat, brassado; cat. bras-saU sp. brazado^ brazada\ port. bra-

fado, bravada.

1 82. BRÎNCÂ, sb. f. „ patte, main ; pous-see; aiguille d'une montre" (Viciu,

Glos. 21); bot. „salicornia herbacea,scrophularia nodosa" — brinci, sb. n.

(sg. refcut din pi. brînci) „poussee".Lat. BRÂNCA,-AM.Rtr. brauncha (comp. ir en braiin-

chas = a umbla pe brînci „marcher âquatrepattes");it. ira^ca (comp. com.ir in branka) ; sard log. franka ; fr.

branche, vfr. „bras, main" (Z. rom.Ph. X, 405); prov.cat. sp. port. brânca.

Der.: dim. brtncali(TocWe^cw, Mat.1496; Pamfile, Jocuri 113); brtncuf(Lex. Bud.; Marian, Srb. II, 233; it.

brancuccia)jjbrtnci, adv. „â quatre

pattes; en faisant la cu]bute^'i\ brinci(Molnar, Gram. 258) „marcher a qua-tre pattes"; (îmjbrînci „pousser"; îm-brîncitur „poussee".

183. BROASCA, sb. f. „grenouille; tu-

meur sous la langue, grenouillette;tumeur â la paupiere, orgelet (ez. I,

83); serrure; rabot" ; fig. „petit en-fant, marmot" ; broate^ pi. „ecrouelles"IJmegl.6roa.sca „grenouille": ar. broa-sc „tortue, grenouille; ecrouelles".

Lat. * BR0SCA,-AM (cf. b r u s c u s „ru-beta, ranae genus", Papias).Alb breski „tortue" (comp. bresktzt

„ecrouelles")||Nigra (Arch. gl. XV,

505) deriv din *broscus: rtr. ruosch,trient. rosch, it. rospo. sard brusu, vfr.

bruesche, sp. bruj'a, etc, fr a lmuriîns de ajuns anomaliile fonetice aleacestor forme.

Der. : dim. broscu; brosculi (Vo-

ronca. Dat. cred. 973); brotic (Vran-cea, Covurlui); brotean ( Laurian-Massim); bi'oschi, bn. bot. „ranun-culus sceleratus" (comp. fr. grenouil-lette)\\a.ugm. broscoi, fig. „enfant, mar-mot", ar. brusconu; broscoaic; bros-can fjipescu, Suf. 54; Doine, 71 ; Vran-cea)l|col. brotet (Folizu); broiime,fig.„marmaille"; ar. bruscame ', broscrie ;

broscrime (Polizu); f broscar {lorga,Studii V, 536) ;' brotesc, broscnesc„de grenouille"

; broscos (Lex. Bud.;

Polizu) „plein de grenouilles" ;brote-te (Teodorescu, P. pop. 419; Pam-file, Jocuri 114), broschete (Tocilescu,Mat. 82), adv. „â la maniere des gre-nouilles"

IIbot. broscari „potamoge-

ton"II f brosca (lorga. Studii VI, 45)

„raboteur"||6^o^^tct(Cantemir,Hron.)

„barboterdans l'eau, grenouiller", dinbrotic > * brotici, alterat în blo- subinfluena lui blotcri (v. broatec).Impr.:ngrec. p-^pa^xa „Krote"; sîrb.

broska „Meisterwurz".

184. BROATEC, sb. m. „rainette" —bn. broatc

; pe lîng acesta nume-roase forme alterate: brotac, bn. bo-

trac ; brotoc (Polizu) ; brotan (Tiktin;

Viciu, Glos. 22) ; brostac (Vîlcea, Pra-hova, Vrancea); buratec^ buratic

\\

megl. broatc ; ar. broatic.Lat. *BROTACHUS,-UM< .Spoxay O? (= ^â-

Tpâc^o?)- Forma regulat broatc s'a

meninut în bn. i megl. ; de aci,

sub influena pi. broateci. s'a refcutsg. broatec (ar. broatic), care la rîn-

du-i, prin etimologie popular delabur „bruine, pluie fme", a devenitburatec,-tic ( cf. Candrea. Rev. ist.

arch. VII, 73). Prin înlocuirea finalei

cu suf. -ac. -oc, -an, au resultat for-

mele brotac, brotoc, brotan (sau poatedin dim. brotcel<broatc-\--el s'a re-

fcut un brotac dup analogia lui gtn-dcel<gîndac-\- -el, gînscel<ginsac-f -el ; din acest brotac se vor fi for-

mat apoi, prin substituirea sufixului.

brotoc i brotan); fto^race resultat prinmetates din brotic ; forma brostac asuferit influena cuvîntului broasc.

Alb. bret-k „grenouille"||cal. (Bova)

vruthaco, (Castrovillari) vrotikuiVe]-legrini, 122), regg. (cal.) vrotaku, rro-saku <^p6b(/.v,oc {cf. Morosi, Arch. g!.

XII, 83).

Der. : dim. brofcel „rainette; ver-

BRUMA — 27 — BUCA

dier" (Barcianu) ; brutcel (Polizu) ;

brostcel (Prahova); burtcel (Tik-tin ; Leon, Ist. nat. 81) ij col. brot-cime ; ar. bruticaine '{\ broicar (Costi-

nescu ; Laurian-Massim), brofcr iprotcr (Lex. Bud.), protoctr (Frîncu-Candrea, Munii apus. 104) ^rainette",

a suferit (fig.) influena lui procâtor,procfr {Lex. Bud.: Frîncu-Candrea,ibid.; Reteganul. Pov. ard. III, 82,84; fprocatir. Test. 1648, Fapt. Ap. XXIV. 1)

^.avocat" < ung. proktor||brotcesc

^de rainette" ;i t brotaci (An. Car.,

netradus) probabil ca i ar. bruticare„coasser" ibiotcâri (Lex. Bud. ; Bar-cianu), bleotocri{S. Ndejde, Nuv. 13)

„barboter dans l'eau. e^renouiller, a-

giter Teau", e de sigur derivat din bro-

tcar cu disimilarea celui dintîi r, inu trebue deci confundat cu sinoni-

mul bltci< balt.Irapr.rbulg. oorpaKi. „alisma plan-

tago" (= rom. limba broatei), de undedim. ^OTpaneu,!» ^caucalis arvensis".

185. BRUMA, sb. f. „gelee blanche,frimas"

|| megl. ar. brum.Lat. BRUMA,-AM ^hiver" (atestat în

latinitatea tîrzie i cu înelesul de„pruina" la Du Cange).

Alb. brrm „frimas" ; friul. brume^inverno, freddo nebbioso, schiuma,crema, fior di latte"*

;(it. bruma „le

fort de l'hiver"); Muggia, ver. bruma. gelee blanche", LagoMaggiore6rr/72e„autunno"; (prov. sp. port. bruma„brouillard").

Der. : brum,riu „gris"; bot. brum-rele „ phlox paniculata "

i

brumatic(Barcianu ; S. Ndejde, Nuv. 81 ) „froid,

glacial",

bruma, ar. mbrum,are „faire

de la gelee blanche ; se couvrir defrimas" (cf. ver. ^brumar „suinter,

transsuder'') ; brumat, îmbrum,at(B?iV'cianu) „couvert de frimas ;

gris".

186. Brumar, sb. m. „novembre —foctobre" (Hasdeu, Cuv. d. btr. II,

146 ; An. Car. ; cf. Marian, Sârb. I, 97)

IIar. brumar \\<* brumarius,-um (ates-

tat numai brumaria) friul. brumajor, decembre "

( cf. i m,es di brume,bellun. mes de bruma, pesar. mesode brumma „decembre", Merlo, Nomistag. 175) 1 comp. alb. brimu{e)r „no-

vembre" (Christophorides, Lex. Alb.

52) < 'BRUMORrcrs, i mui i brum-.s

fparts „erster Reifmionat, Septem-ber", m,ui i briums i dutt „zweiterReifmonat, Oktober" dim. brumarel

(ar. - ) „octobre-.

187. Brumos, adj. „refroidi par la ge-lee blanche ; froid, glace, couvert degivre"

IIar. brumos

|| <brumosus,-a,-UM„d'hiver" (prov. sp. port. brumoso„brumeux").

188. BUCA, sb. f. „joue; fesse" || megl.buc „abee, canal d'un moulin" ; ar.buc „cuisse, fesse".

Lat. BUCCA,-AM.Alb. bukt „pain";vegl. buka', rtr.

buocha ; it. bocea ; sard bukka ; fr.

bouche; prov. cat. sp. boca

; por t

bocea.Der. : bucar „avaloire" (Dame,Term.)

Ija se bucala (Costinescu) „se boursou-

fler- ; buclat, buclao (Baronzi, L.rom. 34) „joufflu, bouffi, fessu" ; bucl-tur (Costinescuj „bouffissure" '\buca-

lai, adj. „se dit d'une brebis blanchequi a le museau noir" (comp. nprov.bouehard „qui a le museau noir oud'une couleur autre que celle du corps,en parlant des moutons"; cat. bocane-gre i sp. boquinegro „au museaunoir");dim.6wc«?tY^(Jipescu,Opinc.48).

189. Bucos, adj. „joufflu, bouffi" <Buccosus, - A,-UM „qui a une grandebouche".

190. Bucea, sb. f. „boîte (du moyeude la roue) ; virole, frette" <BUCcfiLLA,

-AM „petite bouche"|!rtr. biiischella

„Osterbackwerk in runderaufgeblh-ter Brotform" ; sard câmp. bukkedda„morsa" comp. it. boccola „boîte dumoyeu" <BuccuLAM ;

port. bocel „Reif"

< * BUCCELLUM.

191. Bucat, sb. f. „morceau" ;pi.

bucate „mets ; cereales" ||ar. bucat

\\

<* BUCCATA,-AM '. rtr. bucheda ; it. boc-

cata ; sard log. bukkada ; fr. bouchee ;

prov. cat. sp. bocada (comp. port. boc-

cado)\\d\m. bucea; bucic; buc-elue (Stamati, Wb. 474); buccioare,pi. (Reteganul, Bibi. pop. 14, Pov. ard.

I, 42); bot. bucel „agrostis canina"(cat. sp. bocadilio): ar. buctice augm.buctoi

\\buctar „cuisinier" ; buct-

reas, buctrif „cuisiniere" ; buc-trie „cuisine" \ buctari „faire la cui-

sine, cuis'mer '^

\

(tmjbuci^ buceU

BUCA — 28 BUN

(Reteganul, Pov. pop. 110; Marian, Ins.

324),morceler, reduireenmorceaux'';

îmbuceal (Costinescu) „morcelle-ment".

Impr.: rut- ovKaTa, 6oKaTa „Stiick,

Schnitt des Brodes" ; rus. (dial.) 6y-

KaTKa ; ung. ttukdta, bukte{Szmnyei).

192. îmbuca, vb. „emboucher, man-ger

;joindre" || ar. mbucare || <*im-

BuccAREiirtr. imbiicher ; it. imboccare ;

sard imbiikkare ; fr. emboucher ;prov.cat. sp. embocar ;

port. emboccar!|îm-

bucat (Ctan, Pov. 1, 93> „action d'em-boucher, de manger" ; îmbuctur, bu-ctur (ca i formele tar prefix demai jos a fost refcut dup bucat)„bouchee, morceau " (rtr. imbucha-cliira ; it. imboccatura, Yit boccatura ;

sard im>bnkkadura ; fr. embouchure,vfr. boucheilre ; nprov. emboucacluro;cat. sp. embocadura

;port. embocca-

dura) ; dim. buciuric, îmbucturic(Stamati, Wb. 396), bucturi, îrnbu-

cturu(Lex. Bud.);îmbucturi (Lex.

Bud. ; Reteganul, Pov. pop. 132; To-cilescu, Mat. 5b5), îm,buctori (PoVizu)

„donner â manger par bouchees, parpetits morceaux, manger tres peu".

193. BUCIUM, sb. n. „chalumeau,trompe des bergers,t trompette ; che-minee" (Barcianu ; Viciu, Glos. 22)—vr. i dial. bucin, jbuciun {Ti\<ii\n: Can-temir, Ist. ier. 72,186; Letop. I, 148,

160); j bucim (Gaster ; cf. Tiktin).

Lat. BuciNUM (atestati cu înelesul de„trompette", Thes.), devenit bucinu>buciun (prin trecerea destul de deasa lui ci- la cu-), de unde apoi bucium,probabil sub influena lui bucium „bu-che", de origine necunoscut.

Rtr. biischen „holzerne Rohre einerWasserleitung" ; vit. pi. bucini „i can-ncllini che sono tra le stecche della

rocca", abr. teram. vuc§n „ii can-nello che s'infila nel fuscello dellaspola" ;

port. bîizio „Trompetenschne-cke"

II

alb. scut. bucim „sorta di erba"(Jungg) ; vfr. buisine, fr. dial. bousine„trompette"; cat. sp. bocina „Jagd-horn" <BUCGiNA.

Der. : dim. bucina^ (Marian, Leg.295) /yiîcmma.>'(Delavrancea,Sult. lOU)

„trompette, celui qui joue du chalu-meau "

I

bot. bucini „ conium macu-

latum ; cicuta virosa ; archangelicaofficinalis**.

Impr.: sîrb. bucina „Trompetenkiir-biss" ; bulg. ^VHUHnuiî, „conium ma-culatura".

194. Buciuma, vb. „jouer du chalu-meau, trompeter "

; trans. „ hurler "

(Frîncu-Candrea, Rotac. 49)—fi dial.

bucina, jbucîuna (Coresi, Ev. înv.)

< BUCINAEEIIrtr. biischnar „ fliistern "

,

friul. businâ ,.ronzare, romoreggiare,roaibare" ; it. bucinare', nprov. bou-sin; cat. vsp. bocinar\\ buciumtor,adj. sb. „qui joue du chalumeau, trom-pette" ; buciumtur „fanfare"

||sbu-

ciuma, j zbucima (Dosoftei, V. Sf.)

„remuer, agiter"; a se sbuciuma „sedebattre, se demener" (Rovigno sbu-in „correre cosi da produrre unsuono" ; vven. sbusenar „sausen", vie.

sbusinare „frullare, trillare", bol. mod.sbusiner „bisbigliare, bucinare" ; mir.sbusinar. Lucea sbucinare ; cf. Mus-safia, Beitr. 198; Parodi, Rom. XXVII,229) ; sbucium, sbuciumtur „agita-tion".

BULBUCA, V. holba.

i95. BUN, adj. „bon" || ir. bur ; megl.ar. bun.

Lat. B0NUS,-A,-UM.Vegl. rtr. bun ; it. buono ; sard6o«ii;

fr. prov. bon ; cat. bo ; sp. bueno;port.

bom.Der.: bun, bunic, dim. bunel (sard

câmp bonecJt(jlu) „grand-pere"; bun,bunic, dim. bunicu „ grand'mere

"

(resultate din tat bun, mam bun ;

comp. bun „grand-pere" în unele re-

giuni din nord-estul Piemontului, v.

Densusianu, Hist. 1. roum. I, 223; bona„grand'mere" în Basse-Auvergne, itermenii citai de Tappolet, Rom.Verwschn. 76: bo-papa, bo-mamm,pay-bu[n], may-bune, etc; pentru bu-nicea, comp. dial. fr. bonique „vieil-

lard", Z. rom. Ph. XIX, 187, i vald.

bunikk, prov. bonic, cat. bonich, sp.

bonico „passablement bon")|j strbun,strbunic „aîeul, arriere-grand-pere" ;

strbun, strbunic „aîeule, arriere-grand'mere" ar. bunile, pi. „Ies bon-nes fees"

ndim. buni.'^or, ar. bunor ;

bunu (Lex. Bud.; Sbiera, Pov.' 9)

;

BUN — 29 — BURIC

bunicel, bunicea, bunicic (sic. buni-ce(l(lu ; sp. buenecillo) I bunee (Gaster;An. Car. ; Lex. Bud. ;Retegânul, Pov.ard. 11, 47, 53; IV, 44 ; Marian, Ins. 515^,bunea (Gaster; Gutinul,14) ..bonte,bienfait",ar. '-„bienfait" (sic. om^^a;prov. bonessa ; cat. bonesa) \\ megl.bunil' „bonte ; bonheur" j! nebun, adj.„fou", megl. ar. nibun „sot"; nebunie,nebuneal (Marian, Dese. 148; Teodo-rescu, P. pop. 375) JoUe"" : nebunatic„folâtre" ; nebunesc „fou, insense"

;

nebunete „follement'' ; bot. nebuna-ri ,.hyosciamus niger''; (tn)nebuni„devenir fou; rendre tbu" \\îmbuna „a-paiser, adoucir, flatter",bn. Mehedinirpromettre-', ar. (a)mbunare „recon-cilier". Mehedini îmbuni (vit. imbo-nire „placare, accarezzare"; vfr. cm-bonnir „rendre bon"); jîmbuntor(Letop. 1,380), adj. sb. „flatteur"; f tw-buntur (Dosoftei. Parim.; Letop. I,

441 ; 11,201 ; Cantemir, Hron.) „pro-messe"

; jîmbunciune (Dosoftei, Pa-rim.) „flatterie".

Impr. : rut. OYHa, 6yHiKa „grand,mere".

196. Buntate, sb. f. „bonte — f for-

tune, biens; qualite, vertu" || megl.bunitati; ar. buntate || < bonîtas,-ta-TBM rtr. bundei: it. bofitâ; sard log.

bonidade; fr. bonte; prov. bontat; cat.

sp. boridad; port bondadear. bun-tea „bien; bonte" (resultat din fu-

siunea lui bunea cu buntate) '; fbuntcios (Varlam, Caz. II, 5^ ) „bien-faisant" (comp. cat. bondados, sp.

bondadoso) îmbunti „ameliorer";jîmbuntat (Ivireanul, Didah. 86)„rendu bon : pieux- ; îmbuntitor„ameliorant"; y buntilor (Dosoftei,Molitv. 117'^) „bienfaiteur"; TÎmbu-ntima (Dosoftei, V.Sf.v. Wgjb. Y,85) „ameliorer".

197. Azbunari (ar.), vb. „consoler" (Da-lametra) < *exbonare.

198. Rzbuna, vb. ^venger": a se rz-buna „se venger"; mold. trans. bn.„se rasserener: f se reposer" (Paliia^

Exod. XXXIV, 21)11 ar. arizbinari „ re-

jouir"j| <*REEXBONARE li vff. rcsboner„ameliorer"

jrzbun. Maramure „se-

renite, beau temps" (iplea, P. pop.115),,repos"(Hasdeu,Cuv.d. btr, II.

405); rzbuntor, adj. sb. „vengeur".

199. BURETE, sb. m. „champignon;

eponge" || megl. burai; ar. bureate.

Lat. BOLETUs-UM > * buTetu, din al

crui pi. burei s'a refcut sg. burete.

Se poate îns s fi existat în lat. vulg.i o form *boletis,-em (cf.gr. ^(uXItyjc).

Rtr. bulieu ; it. boleto ; vfr. bolol ;

prov. cat. bolet.

Der. : dim. burecior (Marian, Im-morm. 588); bureel (Tiktin)

,|bureiu

(Barcianu) „spongieux".

200. BURIC, sb. n. „nombril; centre,

milieu; bout du doigt; oeillard" || ir.

megl. ar. buric.

Lat. UMBTLicusrUM, devenit *umbl-Llcus sub influena lui * UMBULrc(u)LUSrefcut dup * umbunc(u)lus, dim. dinUMBO,-oNEM „bosse ; tout ce qui fait

saillie, proeminence" (cf. Candrea,Rev. ist. arh. VII, 30; Mej^er-Liibke,la Pucariu, Etym. Wb. 240; comp.i formele romanice de mai jos). C-derea lui um- s'a întîmplat ca i în

alte pri prin confusiune cu art. un',

de altminteri chiar în lat. vulg. si-

laba iniial a fost confundat cu pre-fixul in-(cf inbillicum, in vil i-

cum, imbilicus, Thes. gl. II, 381;comp. i formele din sard, vfr. prov.i port.).

Sprs. umblig: Rovigno (an)buligo ;

it. bellico, ven. 6om'.go (refcut din bo-

nigolo, v. mai jos), piem. ambilri,Urbino blik, Cerignola vqddoik, Bariveddik, nap. vellik§, sic. vuddiku, vid-

diku, cors. billiku ; sard log. imbi-ligu, câmp. biddiu, gal. biddiku, sass.

imbiliggu; nprov. mourigo; cat. ome-lich; sp. ombligo ;

port. umbigo, em-bigo ' comj). friul. bunigul; triest. bu-nigolo, ven. bonigolo, vvic ombrigolo,ver. (m)ombrigolo, bombrigolo, mant.cremon. bigol, bol. bligel, mir. umbri-gul, mod. umbregel, regg. ombrigel,parm. ombrigol. Lucea bellicoro, abr.

mijikul; vfr. ambonil, fr. nombril;prov. umbrilh, emborilh, embonilh,nprov. bourii < * umbilic(u)lus i *um-bulic(u)lus, *umbunic(u)lus < *umbun-c(u;lus.

Der.: dim.6a/'tce^„cheville ouvriere"(Dame, Term.); burica Tiktin; Câ-tan, Pov. I, 98) j|

buricos{ar. ^) „om-

bilique".

BURIC — 30 — BUTE

201. Buricat, adj. „ombilique; enfie"

(An. Car.; Jip. Opinc. 129) || ar. bu-

ricat ^Ventru'' ' < * UMBULrCATUS,-A,-UM(=ClaS. UMBILICATUS).

202. BUTE {butie). sb. f. „barrique,toiineau; moyeu (de la roue) ; tuyaud'une plume)" || megl. biiti; ar. bute.

Lat. BUTTis,-EM (CGL. IV, 218; cf.

Densusianu, Iiist. 1. roum. I, 200).

Alb. but(e); rtr. buot ; it. botte (piem,bot „mozzo della ruota"); sard câmp.buitu „mozzo della ruota"; vfr. bouf„outre, vase pour Ies liquides": (prov.

bota); cat. bot: sp. bote {-port. bota).

Der. : dim. butoi; trans. butoaie ibuioaic (Frîncu-Candrea, Munii a-

pus. 211, 212, 221); butoia; buti(Lex. Bud.); buticic (ez. 1,36; To-cilescu, Mat. 112; sp. bofecica): buti-

oar (Bobb : cf. Hasdeu, Cuv. d. btr. I,

246,253); trans. ^w^'/c (Viciu, GI os. 24)

;

ar. butic; megl. buf (sp. botilla),

buel'i i builucj;butar (megl. ar. ^ )

-tonnelier" (it. bottaio ; cat. boier; sp.

botero) ; buirie (Jipescu, Opinc. 68)^.tonnellerie" (cat. boieria); butri(Laurian-Massim) „fabriquer ou ven-dre des tonneaux''.

Impr. : ung. butoj, butGjka{Szinnyei).

203. CA\ conj. „comrne, environ,que (comparatif) — y apres, aussitot

qiie, parce que ''H ir. ca; megl. ca„apres que, lorsque"; ar. ca.

Lat. QUAM.

Vlomb. ca\ abr. nap. Otranto, sardlog. ka (pentru înelesul de „envi-

ron •", comp. abr. ce sta ka mmezz^mije „e distante mezzo miglio cosi :

ka mo „or ora", Finamore); prov. qiian:

sp. cwa/2; port. qiio.

In legtur cu i s'a format ca i(ir. megl. ar. -

) ,,comme, de memeque, aussi bien que" i din ca -h f^a(forma paralel lui iTiai, v. acest cuv.)a resultat cama „plus" pstrat numaiîn aromîn; în condiiuni speciale sin-

tactice (dinaintea vocalelor) cama s'a

redus la cam „â peu pre, un peu", vr.

bn. can (Dosoftei, V. Sf. v. Wgjb. V,66), cu care nu trebue confundat ar.

can „au moins"<ngrec. xâv. Funciu-nea i înelesul lui cam se explic dinconstruciuni de felul urmtor: ca maimuli au murit de ger (N. Costin,Letop. II, 59), unde îns ma a fost în-

locuit cu mai, forma obicinuit în

dacoromîn care s'a impus mai tîr-

ziu; prin slbirea ideei de compara-iune s'a ajuns la semnificaiunea ac-tual de aproximaie (comp. nu preasint, care corespunde lui nu cam sînt).

Impr.: ngrec. xdjxa „mehr" (Murnu,Rum. Lehnw. 27).

204. CA 2, conj. „afin que" (numaiîn legtur cu s: ca5)|jmegl. ar.

ca {si).

Lat. QuiA, devenit *qua în posiiuneaton (cf. Rvdberg, Zur Gesch. des fr.

9, 352).

Rtr. cha; vit. ca; abr. nap. Otranto,sic. cors. sard log. ka ; vsp. vport. ca.

205. CÂ, conj. „que, parce que" || ir.

ke; megl. c „si"; ar. c.Lat. QuoD, prin trecerea lui o la

ca în alte raonosilabe atone.

Otranto ku.In legtur cu pentru, fiind a for-

mat loc. conj.: pentru c, fiind c„parce que"

;;din c -r ce i-a luat na-

tere vr. trans. c ce (Frîncu-Candrea,Rotac. 50; WgJb. IV, 328). megl. cp

fi, ar. c te „ pourquoi ? " din acesta

s'a desvoltat conj. cci,- cce, trans.

cce, ccei (^Frîncu-Candrea. ibid.;

WgJb. VIII, 82) „car, parce que.

que"; trecerea lui e la i s'a întîm-

pîat în fras dinaintea cuvintelor în-

ceptoare cu Yocn\{cce-aiunci,cce-odai > cci atunci, cci odat, etc.)

Ilîn ar. se altur des pe lîng alte

cuvinte: dec „parce que"; ic „ou";

nac ..par hasard, est-ce que?" per-

c, pri-c „que" (comparatif); ec„quoique".

206. CACA, vb. „chier"!|ir. caca:

megl. ccari: ar. ccare.Lat. GACARE.Vegl. kakur: rtr. chier: it. cacare;

sard log. kagare; fr. chier; prov. cat.

sp. port. cagar.Der.: ccat (ir. cacât; ar. ccat)

„excrement" (nap. A'aA'«^f ; cat. cagat;

sp. port. cagado: comp. rtr. chieda;it. cacata: sard log. kagada) dim. c-cel (sp. cagadillo; comp. sic. kaka-tedda) ;cctu (Lex. Bud.) : augm. c-ctoi (Lex. Bud.) ";^ cctor (Lex. Bud.),

adj. sb. „qui fait chier, qui chie", ar.

ctcttor (Oalametra) „latrine" (rtr. chi-

CCI — 32 — CAL

duoir; it. cacatoio\ sardlog. kagador-zu; comp. sp. cagadero; nprov. caga-douiro; cat. cagadora) ; cctnr„chiure" (it. cacatiira\ sard lo^. ka-gadura; fr. chiure; nprov. cagaduro)

jj

câccios, adj. sb. „foireux; poltron",

ar. cicitos (Dalamctra) ^foireux"|jc-

cîce, tcacace(Moxa) „foireux; pusilla-

nime";|ccre (Lex. Bud.) „chieur"

j]

ccloi {hex. Bud.), cclii „tas d'ex-

crements", fig. „grande quantite"l| c-cre, câcrea (Lex. Bud.) „crotte,

chose insignifiante" (it. cacherello :

Arbedo kagarela „stereo di pecorao di capra", Boli. stor. Svizz. XVII,103; sard log. kagare(I(:la; nprov. ca-garello)

]jcâcreaz, ccrez, ccâ-

rea (Lex. Bud.), ar. gîgîraf (Dala-

metra) „crotte de brebis, de chevre"(cf. Densusianu, Bausteine z. rom.Phil. 477) ji

col. ccrie (fig.) „affaire

sale, malhonnete; frivol ite" (it. cache-ri)\ ccri (Lex. Bud.) „avoirenvied'aller â la selle ; s'amuser â desfadaises"; cclî (Laurian-Massim

)

„souiller d'excrements, salir (en gene-ral)"; ccâUii, ccliv (ibid.) „qui se

souille d'excrements, sale (en general);

obscene" ccwar „vidangeur"(comp.cat. caganer ; port. caganeira) ; c-cnrie {Y*o\\zu) „vidange" (comp. cat.

caganeria) zoo\.ccnu{Qo?>i\nescxii\ccu „coracias garrula" [ ccstoare„latrine", ar. nîcîstorU pi. (Papahagi,Slat. 266) „crotte de souris"; ccsto-rar (Lex. Bud.) „vidangeur" l| cac-fric „poltron".

Impr.: ngrec. xaxapavxCa „crotte debrebis".

CÂCI, V. c.

207. CDEA, vb. „tomber"; a se c-riea (unipers.) „convenir, etre permis"

IIir. cadf; megl. cdeari; ar. cdeare,

cadire.Lat. CDERE (=clas. cdere), atestate

formele de subj. cadeat i viit. ca-de bit (Thes.), care dovedesc trece-

rea la conjugarea a doua.A'^egl. kadar ; friul. ]<fader ; it. ca-

dere\ fr. choir; prov. cazer: cat. caure;sp. caer: port. cahir: înelesul de „con-venir" apare des în dialectele italiene.

Der. : f czut, adj. „convenable, du",czut, sb. (Lex. Bud.) „chute" (comp.jt. caduta ; fr. chute ;

prov. czuta ;

cat. cagguda); cztor „qui tombe"(comp. vit. caditoio); cztur „chute;homme dechu, decrepit; quantite d'ar-

bres abattus" (Marian, Ins. 96): „rui-

ne" (Coresi, Evang. Luca II, 34; comp.sp. caedura) ! cztnint (Gaster;Lex.Bud.) „chute. decadenceiconvenance"(comp. it. cadimento; vfr. chaement\prov. cazer)ien\ vsp. caiiniento\ port.

cahimento): f cdin „convenance,

droit, privi lege'' (fr. chance) cdenie(Delavrancea) „convenance"

{[nec-

dere (Gaster; lorga. Studii XII, 281)„choseindue,iilegalite"; |ar./9/76'GÎ€<2r^„se prosterner, implorer".

2C8. Scdea, vb. „baisser, decroître,deduire, reduire" |j ar. scdeare, sca-dire „baisser, decroître, devenir pau-vre"

II< EX-OADERE

jl

it. scdere ; fr. e-

choir; prov. escazer; cat. escaure\\ sc-dere „action de baisser., etc. ;deduction,soustraction"; megl. isczut, ar. sc-dzut „pauvre" ; scztor ^qM\ diminue,qui deduit"; scztur (An. Car.; Ci-

hac") „deduction"jjsczmint „dimi-

nution, rabais, fdecadence" (Gaster;it. scadimento)

I t scdenie (lorga. Doc.Cantacuzino, 66) „prejudice".

209. CAL, sb. m. „cheval" j| ir. câ\megl. ar. cal.

Lat. CABALLUS,-UM.

Alb. kaV(t)\ rtr. chavagl\ it. caoallo;sard log. kaddu; fr. cheval; prov. ca-

val; cat. cavall; sp. caballo; port. ca-

vallo.

Der.: dim. clu. zool. „grillon, sau-terelle.libellule" (Marian, Ins. 516,518,

519, 525, 527, 559; it. cavalluccio); c-lule (Cihac; Rdulescu-Codin, Cînt.

pop. 76): clu „bâillon; chevalet d'unviolon, chevalet de blanchisseuse

;

sorte de danse populaire" (Rdulescu-Codin, Cuv. Muc. 13); sciu „bâillon,

chevalet d'un violon,traverse du joug"(Dame, Term.); bn. „sauterelle, li-

bellule" (Marian, Ins. 519, 560); clu-ar (Stamati, Wb. 559; Cihac); clior(Wgjb. W\\, 307), ciori, pi. „car-rousel"; cluel,zoo\. „grillon, saute-relle" (Marian, Ins. 525, 527', cluca(Polizu;Costinescu)„pouliche';ar.a/?c(Dalametra) ' augm. cloi, trans. bn.cloi, câZo« (Lex. Bud.; L<iurian-Mas-sim ; An. Car.; \'iciu, GIos. 25) „es-

pece de cheminee evasee qui ramasse

CAL 33 CAL

la fumee et la conduit au grenier" ;

scaloi (Costinescu) „bâillon" !| câlu-

€r{cluan, clucean,cliii, Tiktin;

Novacovici, Folclor. 162; Marian, Srb.III, 239) „sorte de danseur populaire";cluer, cluel „sorte de darise popu-laire"; ca/K>?erie (Frîncu-Candrea,Mun-iiapus. 131) „condition, Corporation deceux qui dansent le „cluer"; clu-eresc (Lex. Bud.; Frîncu-Candrea,Munii apus. 132) „concernant le „c-luer"; cliierefe, cliicenete (Ma-rian, Srb. III, 239) „a la maniere du„cluer"

|jciesc „de cheval" : mcri

ciesc {Lex. Bud.), bub ciasc (Toci-

lescu, Mat. 600), brînc ciasc (Gr.

n. 281), ttrpie ciasc (Novacovici,Folclor. 139), cîrti ciasc (Rev. arh.

ist. III, 384), musc ciasc (Mehe-dini, Sîrbia) I înclui (Jipescu, O-pinc. 59) i scluâ (Costinescu) „bâil-

lonner".

Impr.: rut. Ka.iym „Holzstiick in die

Speichen eingelegt zum Hemmen(Bremsen) des Wagenrades".

210. t Clarîu, adj. sb. „cavalier" || ir.

cdZari megl. ar. caôr, adv. „â che-val"

II<CABALLARIUS,-A,-UM „palcfrC-

nier, ecu3êr"i| rtr. chavaller; it. caval-laio ; sard log. kaddarzu „trepiedegrande"; fr. chevalier; prov. cavallier:

cat. cavalier; sp. caballero (comp. pen-tru înelesul romînesc :andar caballero„aller â cheval-); port. cavalleiro, ca-

valheiro \\ comp. alb. kaVuar(t) < ca-

BALLORiusii

col. clHme; ar. cîlîriu

(Dalametra) '| clra „soldat de la ca-

valerie" ; clri (lorga, Doc. Calli-

machi II, 94) >femme d'un soldat dela cavalerie"; col. f clraime {Ne-

culce), fcirie (lorga. Studii VI,

343) „cavalerie"; j clresc (lorga.

Studii IV, 271) „concernant la cava-lerie" ijcâ/âWe „equitation" {it. caval-

leria; fr. chevalerie; prov. cavalaria;

sp. caballeria; port. cavallaria: comp.alb. kal'tri) \ clri „aller â cheval";

clrit „equitation"; clritor „qui

monte â cheval"; clritur {Siamaii ,

Wb. 594; Cihac) „cavalcade" j, câ/â-

rete „en cavalier, â cheval"i:

^^"

calar (Cipariu, Princ. 123), megl. an-calar, ar. (a)nclar „â cheval"

||în-

clri, t (a se) tnclra (Letop. 1, 140,

337; Mag. ist. III, 341) „monter â che-val".

211. Clare, adj. adv. „â cheval, ca-valier" <CABALLAIIIS,-EM, TheS.

212. Clre, sb. m., adj. „cavalier**

IIar. clre \\ <*caballarîuius,-a,-um||

vit. cavaliereccio „atto a portarsi daicavalli"; vfr. cheualerez „fait pour uncheval, qui se porte â dos de cheval"(ThomaS; Rom. XXXII, 185)11 cat. ca-balleris; sp. caballerizo: port. cavalla-rigO < * CABALLARiCIUS.

213. încleca, vb. „monter a cheval"—trans. cleca (Reteganul, Pov. ard. II,

40), probabil o form aferesat || megl.anclicari; ar. (a)nclicare \\ [n-cabal-LîcARE'alb. ngal'kon', it.incavalcare;sard log. inka<^(J.igare\ fr. enchevau-cher; prov. encavalcar; cat. encabal-car\ sp. encabalgar; port. encavalgar(mai obicinuit torma simpl: rtr. cha-valger\ it. cavalcare; sard log. ka(^<jii-

gare\ fr. chevaucher; prov. cat. caval-car; sp. cabalgar; port. cavalgar)\\ în-

clecat „action de monter a cheval";i-înclector {Fs. Sch. CLII, 1, 4) „cava-lier" (comp. vfr. chevauchoire, adj.

„qui sert pour chevaucher", sb. „che-vauchee"); înclectur „action demonter a cheval" (it. incavalcatura;fr. enchevauchure; nprov. encavauca-duro; sp. encabalgadura; port. enca-valgadura; compAt. cavalcatura: sardlog. kaddigadura; fr. chevauchure ;

prov. cat. cavaucadura; sp. cabalga-dura; port. cavalgadura).

214. Descleca, vb. „descendre decheval; joccuper un pa3"S,coloniser"|j

ar. disclicare „descendre de cheval"

li< Dis-CABALLiCARE

\\alb. tskal'kon\ it.

discavalcare ; vfr . deschevalchier ;

prov. descavalcar: cat. descabalcar;sp. descabalgar; port. descavalgar(comp. it. scavalcare; sard log. iska^di-gare)' desclecare, desclecat „action

de descendre de cheval; y occupationd'un pa3''s, colonisation" ;

desclecatJorga, Doc. Cantacuzino, 44) „occupa-tion d'un pays", ar. disclicat „ac-

tion de descendre de cheval"; f rfe^-

câ/ec^ôr„fondateurd'unpa\'s";tc?e5-clectoare, t desclectur (Tiktin;

Cantemir, Hron.) „ fondation d'unpays", ar. disclicfur „action dedescendre de cheval" (sp. descabal-gadura)

||megl. prisclicari „sauter

sur quelqu'un".

Canârea-Densusinnu, Diciovar etimologic.

CALC — 34 CALCE

CÂLCA, V. urm.

215. CALCE, sb. f. „caltha palustris,

chelidonium majus, ficaria ranuncu-loides"—trans. scalde (Lex. Bud.).

Lat. CALX, CALCEM „talon, pied derhomme et des animaux" ; înelesul ro-

mînesc se explic din forma de copitde cal pe care o au frunzele acestei

plante; de aceea de obicei se zice cal-

cea calului (comp. numirile corespun-ztoare fr. dial. pied de polain, sîrb.

kopitac „petit sabot") [Candrea, Rom.XXXI, 304].

It. calce\ sard log. kalke; prov. caus;sp. coz.

216. Câlcîi,sb.n. „talon; chanteau (depainy—ban. clcîn(e)\\ megl. clcgnii

;

ar. clctiiii—ar.câlcme(Da\ametra),sb.f. „ chaussette" II

< calcaneum||rtr. chal-

chagn; it. calcagno; sard log. kalkan-zu; vfr. calcain, chauchein; prov. cal-

canh; vsp. calcano\\dim. clctia

\\bn.

clcînoasa, în expresiunea: a o lua la

câlcinoasa(Wg]b. III, 318) „se sauver,decamper^ii cd^cwd (Tiktin;Reteganul,Pov. pop. 19, 122, 138, 208) „marcherâ grands pas, s'empresser, f fouleraux pieds" (rtr. chalchognar; vit. cal-

cagnare „scappare, spronare", sic.

karkanari „calzare").

217. Clca, vb. „fouler aux pieds, mar-cher, enfreindre; cocher; repasser"

||megl. clcri; ar. clcare || < calcare

IIrtr. chalcher; it. calcare; sard log.

kalkare ;(fr. c6cher\ vfr. chauchier

„fouler aux pieds, presser, couvrir la

femeile (en pari. des oiseaux"; acelaîneles în vit. calcare „coprire, pari.

d'uccelli "; nprov. cawcâ ';20 .ga/mo „ co-

cher une poule");prov. cat. sp. port.

calcar||jclcat (Ps. Sch. CXXXVIII,

3) „pas, marche" (rtr. chalcheda ; it.

clcata)\\înclca „empieter, oppri-

mer" ; înclcare „empietement, oppres-sion".

218. Clcat, sb. n. „action de fouler, demarcher; repassage" <calcatus,-um.

219. Clctor, adj. sb. m. „qui fouleaux pieds; franchissable" (punteclc-toare, Gorovei, Cimil. 308); pedale, rei-

nette (de charpentier); fouloir de ven-dange" — Clctoare, sb, f. „fouloir devendange, planchesur laquelle le po-tier petrit la marche avec ies pieds";

pi. clctori, Mehedini „courroiesdesetriers", Muscel „chevron" (Rdules-cu-Codin, Cuv. Muc. 13) <oaloato-rius,-a,-um; calcatorium „lieu oîi Tonfoule la vendange, pressoir"

||rtr. chal-

chaduoira ; it. calcatoio, calcatoia; vir.

chauchoir;prov. caucadoira

;port.

calcadouro (comp. vsp, calcadera);înelesul de „ fouloir de vendange "

apare i în aceste forme romanice||

clctoare (Costinescu), clctoreas,clctori „repasseuse"

|jj clctori

(Dosoftei, Ps. vers. 107) „frayer uneroute".

220. Clctur, sb. f. „pas, marche ;

transgression ; repassage ; epilepsie"—în munii Sucevii „ callosite sur le

pis de la vache" (ez. II, 185); f rinva-sion" (Cantemir, Hron.); „peine, af-

fliction" (Paliia, Exod. III, 7; IV, 31)

IIar. clctur „pas; aire en argile

melangee avec de la bouse de vacheou du crottin de cheval" || < clctu-r,-am

II

it. calcatura; savdkalkadura;port. calcadura.

221. Clmînt, sb. n. „ chaussure "

(Cipariu, Princ. 122; Dosoftei, Ps. vers.

55; Bobb; Polizu); cltminte (MarianSrb. I, 1 97) ; f înclfmînt (Cipariu,Princ. 122) i înclminte (pi. devenitsg.) au fost refcute dup încla< CALCfAMENTUM, CALCIAMENTA, dcVCnitSg. fem.

II

rtr. chuzzamainta ; it. cal-

zamento, incalzamento „poursuite";sard kalzamenfu; vfr. chaucementCe).,

enchaucernent „poursuite";prov.caus-

sainent(a) „chaussure; poursuite", en-

caussament „poursuite"; cat. encalce-

mew^ „poursuite"; port. cal^amento.

222. înclare (Dosoftei,V.Sf.v.AVgJb.

V, 112; Creang, Scrieri II, 35), sb. f.

„chaussure" < calceare + în- [Pu-cariu, Etj'-m. Wb. 807] [j

rtr. chalzer;it. calzare; vfr. chaucier; prov. caus-sier.

223. încltur, sb. f. „ chaussure "

(Jipescu, Opinc. 35) <oalciatura,-4M„pansement applique aux pieds ducheval" (Mulom. Chironis, 332) + ?^-

sub influena luî încla||

it. calza-tura; fr. chaussure; nprov. caussa-duro ; sp. calzadura; port. calcadura.

224. încla, vb. „chausser; mettredes jantes a une roue" (Costinescu;

CALCE - 35 — CALD

Barcianu)— f inculta (An. Car.) a fost

refcut dup descula \\ ir. încaâ; ar.

(a)nclare „chausser; ferrer(un che-val)"|| <iNOALCiARE (Dcnsusianu, Hist.

1. roum. 1, 169) ||it. incalzare, sard log.

inkalzare, vfr. enchausser, prov. en-

caussar, cat. encalsar i vsp. encalzar^poursuivre"; mai întrebuinat for-

ma simpl: rtr. chiizzer; it. calzare;sard log. kalzare; fr. chausser; prov.caussar; cat. calsar; sp. calzar; port.

calcar\\înclat „action de chausser"

IIînclei (Sbiera, Col. 92)i înclîi (Re-

teganul, Pov. pop. 145), pi. „souliers"

IIînclelar (Dame) „cordonnier"

||în-

clminte, V. Clmînt.

225. Descla, vb. „dechausser" || ar.

disclare j| < discalciaee||it. discal-

zare\ fr. dechausser; prov. descaus-sar \ cat. descalsar; sp. descalzar;port. descalpar (comp. it. scalzare)

||

desclat „action de dechausser".

226. Descul, adj. „nu-pieds"|| ir.

rescM^ (prin înlocuirea lui des- cu res-,

cum se întîmpl des în acest dialect);

ar. disculu}\ < * disculcius, - a, - um(cf. Candrea, Rev. ist. arh. VII, 78)

||

friul. diskolz, Muggia deskols, tir.

deskous; Rovigno daskulso; vven.descolzo

,pad. deskolze, trent. corn.

mii. deskolz (comp. rtr. scuz; sardlog. iskulzu)

li

forma corespunztoare*DîscALCius e representat de it. dis-

calzo; ir.dechaux; prov. cat. descals;sp. descalzo; port. descalgo.

227. Descula, vb. „dechausser" || ir.

reskuâ (cf. descul); ar. disculare\\<DiscuLciARE

li

friul. diskolz; vven.descolzar, vie. deskolzar, viomb. des-cogpar, com. mii. deskolz (comp. sardlog. iskulzare).

228. CALD, adj. „chaud" || ir. câd;

megl. cald ; ar. caldu.Lat. : CALDUS,-A,-UM (= clas. calidus).Rtr. chod; it. caldo; sard log. kaldu:

fr. chaud; prov. caud ; sp. port. caldo.

Der. : dim. cldu (it. calduccio);

cldicel, cldicea (sic. kaudiceddu),cldicic; cldior (ar. -* ); clduor(Marian, Srb. II, ^\3)\\cldos (Daul,

Col. 20) „chaud" (nprov. caudous; sp.

caldoso)iiînclzi, megl. anclziri, ar.

(ajncldzîre „ chautfer , echauffer "

comp.vfr. enchauder); înclzit „chaxif-

fage, echaufîement" ; înclzitor „e-

chauffant, rechauffant ;" înclzitur(Cantemir, Ist. ier. 262; Cihac), încl-zeal (Polizu; Costinescu) „echauffe-ment, chaufrage**.

229. Cldare, sb. f. „chaudron" || megl.cldri, cldar; ar. cldare.

Lat. CALDARIA, - AM ; forma a douamegl. poate veni din caldarium, darse poate de altfel ca schimbarea degen s se fi produs în acest dialect.

Rtr. chudera; it. caldaia, caldaio;fr. chaudiere; prov. caudeira: cat.

sp. caldera., vsp. caldero ;port. cal-

deira.

Der. : dim. cldru (Gorovei, Ci-

mil. 127; it. caldaiuccia; comp. friul.

k'aldiruzz); cldrue, bot. „aquilegianigricans", ar. cîldlru (Dalametra);bn. cldruc (An. Car.; megl. «^

)||

augm. cldroi \\trans. cldru {\\-ciu, GIos. 23) „bois qui sert â soute-nir la chaîne du chaudron"

||cldrar

„chaudronnier" ; Gorj „bois qui sou-tient la chaîne du chaudron" (rtr. chii-

direl ; it. calderaio; vfr. chauderier;nprov. caudeirie ; cat. calderer ; sp.

calderero\ port. caldeireiro)\ cldrâ-reas (Costinescu) „chaudronniere"

||

cldrrie „chaudronnerie" (cat. sp,

caldereria;port. caldeiraria)

|| f cl-draresc (Cantemir; lorga^ Studii V,357) „de chaudronnier" Hvans.cldri(Lex. Bud.) „salir, noircir".

Impr. : ngrec. v.aoodp'. „ Melknapf,Melkgefss".

230. Cldur, sb. f. „chaleur"<cl-dura ,-am jj

Muggia k!aldura\ it. cldu-ra; sard câmp. kardura; nprov. cau-duro

iidim, clduric (Tiktin ; Crean-

g, Scrieri 1, 251 ) |iclduros, ar. cîlduros

(Dalametra) „chaud" (nprov. caudu-rous)

iiar. cldurea „chaleur"

i|ar.

ngîldurari (Dalametra) „chautfer".

231. Sclda, vb. „baigner" \\ir. scadd\megl. scldri ; ar. (a)scldare || <EXCALDARE „mcttre dans Teau chaude"(pentru înelesul romînesc, comp. ex-caldatio „bain chaud")

||rtr. sc/ia^-

der; it. scldare: fr. echaiider; prov.escaudar ;cat. sp. port. escaldar{comp.sard log. iskaldire ) Ji

scald, scl-due,sclduc ^ha\n,hmgno'\Te' ;b^n.trans. scldare „balneum" (An. Car.;Viciu, Glos. 75); scldat „action de

CALD - 36 - CAP

baigner" fnprov. escaiidat „mets li-

mousin, espece de polenta, farine desarrasin qu'on fait cuire, dela3'ee dansi'eau"; comp. it. scldata); scldfor,adj. sb. „qui baigne" (it. scaldatoio ;

fr. echaiidoir) ; scldtoare (ar. ^)

„bain, baignoire"; scldtur (ar. -*')

^action de ba-gner" (fr. echaudure;prov. escaudad ura; cat. port. escalda-dura; comp. sard log. iskaldidura).

232. Scldciune, sb. f. „action debaigner" (Marian, Nat. 255) < ex-CALDATIO,-IONEM.

233. CLDÂRA, sb. m. „bouvreuil".Lat. * CARDÎLLUS,-UM „chardonneret"

4- suf. dim. -a{ = clas. carduelis, de-venit CARDELis, atestat la Petroniu,i CARDELus, Thes. gl. I, 182, din careapoi prin substituire de sufix * car-DlLLUS, CARDELLUS, ThCS. gl. I, 11, 181).

Forma disprut * cordel a dat în com-binaiune cu suf. dim. -a\ "^crde-la., care apoi prin etimologie popu-lar a devenit cldra (comp. for-

mele romanice, i în special cele dia-

lectale fr. de mai jos).

It. cardello (cu e deschis sub influ-

ena derivatelor cu ello), abr. kardille,

sic. kardiddu; nprov. cardil; alturide acestea numeroase derivate: it.

cardelletto, cardellino, calderino, car-derino^ calderello, pi st. karderugio,vit. pist. calderugio; vfr. chardereul,fr. dial. chardounari, chaudronnier(prinetim. popular sub influena lui

chaudron), chetroniirier; nprov. car-delino, cardarino, cardelineto, car-dino, cardinetOy cardenillo, cardinolet,cardonel, cardonnet, cardouniera (cf.

Rolland, Faune II, 187).

234. CALE, sb. f. „chemin, route, vo-yage, moycn"— Oani „fois", în expre-siunea d'o cale {d'o clit) „une fois"

IIir. cale; ar. cale „chemin, route, vo-

yage; fois" {un cale „une fois").

Lat. CALLTS,-EM.

Vegl. kal, i cu înelesul de „fois"

ca în romînete (paralelismul acestasemantic „chemin—fois" se mai întîl-

nete i în alte limbi, cf. Bartoli, Dalm.I, 292); it. sp. caile.

Der.: dim. calicea (Lex. Bud.; Ma-1 ian, Leg. 276, Ins. 174; ven. vie. ka-leela, regg. mod. mir. bol. kalâela);

cUcioar ( Lex . Bud . ) ; clioar(ar. --

) \\cltor (ar. -- ), adj.sb. „voya-geur", formaiune identic cu lat.

via tor, via tor ius (comp. alb. ii^s-

tar i u^j^tor, fugttar „Reisender" <uot „Weg", riigt „Gasse")

||cltori

„voyager"; act. „transporter" (ez. I,

112; Voronca, Dat. cred. 782;Sevastos,Cînt. 150); a se cltori „s'en aller,.

partir"; cltorit., cltorie „voyage".

CAM, V. ca^.

235. CÂMAE, sb. f. „chemise; pla-centa"

IIir. cm§^; megl. cma; ar.

cmeae.Lat. CAMiSIA,-AM.Friul. k'ameze; bellun. kamesalm

restul domeniului intîlnim forme careau la bas pe camîsia,-am: alb. kzmiss;rtr. chamischa; it. camiscia; fr. che-mise; prov. cat. camisa (sard log. ka-mija; sp. port. camisa); vegl. ka-majsa poate fi camisia ori camîsta(cf. Meyer-Liibke, Beton, im Gali. 17;Salvioni, Arch. gl. XVI, 253, 293).

Der.: dim. cmu, megl. cmi-u ; cmeuie (Tiktin ; Cihac ; Paliia,

Exod. XXVIII, 42; XXXIX, 25; Vi-ciu, Glos. 25); mold. trans. bucov. c-meuic (Lex. Bud.; Creang, Scrieri

II, 75; Marian, Nunta 345, 351, Nat..

331); cmcioar (tefulescu, GorjulLXiv) ; megl. cmiocc; ar. cmii^cmLic,cîmLot{J)ci\axi\eivdi)\^ei\igvn.cmeoi.

236. CAP, sb. n. „tete; chevet, bout;commencement; chef; pi. capete „te-

tes, etc; capital", capiiri, dial. „tetes^

etc, f taxe par tete" |j ir. cop, pi. câ-

puri; megl. cap, pi. capiti; ar. cap^ pi.

capite.

Leii. caput; din punct de vedere fo-

netic forma romîneasc s'ar putea ex-plica i din lat. vulg. capus, atestat în

CIL. XIII, 3683 i representat într'o

parte a domeniului romanic occiden-tal ; cum arat îns pi. capete <gafîtatrebue mai curînd s admitem deri-

varea din caput; pi. capuri este o for-

maiune tîrzie.

Vegl. kup; rtr. cho; it. capo; sardlog. kabii; cat. prov. cap; sp. port. cabo< caput ori oAPusII fr. chef < capus.Der.: dim. cp{u)or; cpu (it. ca-

puccio); ar. cipic (Dalametra)||capt

CAP — 37 — CAP

^bout, extremite, commencement ,

comble", refcut din pi. capete (mii.

kaved „ tralcio novello della vite" ;

sard log. kabidu, kabida) jl ar. cpie„ commandement "

||cpetenie „chef,

commandant*'|cape „avise, ener-

gique"jlcptui „caser" ; cptuial

y, action de caser, etablissement ":j

zool. capovenie ( Rdulescu - Codin,Cuv. Muc. 14), vtrtecap i captntor-iur (v. Toarce) „torcol".

237. CpeeP,sb.n.„bout, commen-cement; -f chapiteau; petite aumone"(Rdulescu-Codin, Cuv. Muc. 14)—tvcins. chepel (Viciu, Glos. 28) „fichu,

voile de tete" <capitellum rtete(d'ai-

guille), chapiteau de colonne, bout desurgeon"

||rtr. chavde; ît. capitello;

prov. capdel; cat. capdell; sp. cau-dillo; port. cabedello.

238. Cpeel ^ {cpeea, cpefal, sb.

f.), sb. n. „bride" — bucov. câpealamorii „bois qui supporte l'arbre decouche du moulin" (Sbiera, Col. 23;comp. vfr. chevecel „piece de bois surlaquelle tourne le tourillon de l'arbre

d'un moulin'') <capîtium4- -eZ; formadisprut *cp avea tot înelesulde „bride", ca parte din formele ro-

manice corespunztoare: com. kavez^mii. kavezz, abr. kapezze, nap. ka-pizz, sic kapizzu; vfr. cheoez\ prov.cat. cabes; sp. cabezo; port. cabego(comp. rtr. chavezza; it. cavezza; vfr.

chevece ;prov. cabeissa ; sp. cabeza\

port. cabefa); din cpeel-p\. ca-petele s'a refcut, prin analogie, sin-

gularul cpeea^ cpea, din al cruipi. cpeale i-a luat apoi natere unnou singular cpefal :\

trans. cptau,cpuan (Viciu, Glos. 26) „ bride " e

resultat din cpeel prin schimbarede sufix.

239. Cpjîn, sb. f. „crane, tete, pom-me (de chou), gousse (d'ail), pain (desucre), moyeu (d'une roue)"||ar. c-pin jj

* cAPiTlNAj-AMj

alb. kaptim(comp. vit. capitino „capocchia del

manfanile "*, triest. kacidin, ferrar.

mant. kavdin, parm. rnod. kavden ^ca-

pezzolo, papilla", m'i\. kavedin „stoppadi filaticcio")!! trans. cpftnar (Viciu,

Glos. 26) „licou"Ijcpinos „qui a une

grosse tete, tetu'^ |<z se incpfîna^s'obstiner" ; încptnare „obstina-

iion'^ ^\descpfîna (Tiktin) „decapi-te^^

240. Cptîi, sb. n. „chevet, bout;oreiller; chantier, morceaude bois quisert de support ; bois qui supportel'arbre de couche d'unmoulin"; bn.„charge de bois qu'on peut porter surla tete" || megl. cpitgnu, cupitgnu iar. cpitinu, cpitwui „oreiller"||<CA-PiTANEUM, din adj. capitaneus,- a,-um„capital"; pentru înelesul de „oreil-

ler", comp. capitale „cervical" (CGL.II, 460 ; V, 353), sard log. kabidale„cuscino"

jicomp. Muggia kavedana;

Rovigno kavadana; it. capitagna<cA-PITANEA.

241

.

Cpta, vb. „obtenir, recevoir"—trans. „cueillir" (Daul, Col. 57; Conv.lit. XX, 1006; comp. forma sard)

||

ar. capilare .tondre Ies brebis autourde la tete"

I)< * capitaee (atestat i n-

ca pi ta re, CGL. III, 451, 483); îne-lesul dr. i al formelor romanice co-respunztoare se explic din acelape care-1 avea caput: 1° „capital"

( >„faire fortune, gagner") i 2'^ „bout"

(> „arriver au bout"); cf. Ascoli, i^rch.

gl. XI, 428'!alb. kap{t)ton „depasser";

Muggia kapit (pentru înelesul dr.

comp. kapit una malatia, Arch. gl.

XII, 272 = a cpta o boal); it. capi-

tare; sard log. kabidare „raccogliere"(comp. sard log. akkabidare: vfr. ache-der „obtenir"; prov. acaptar; vsp. a-

cabdar, Thomas, Melanges,4) câpto^„action d'obtenir" ar. capit „laine dela tete"

||cpttur (Lex. Bud.) „en-

fant trouve" '[ f încpta (Cantemir,Hron.) „trouver" (comp. in capi ta recitat mai sus).

242. Scpata, vb. „1° devenir pau-vre; 2°decliner, se coucher (en pari.

dusoleil);3'baisser(enparl.deseaux);etre sur le point de tomber, broncher"(Marian, Dese. 162; Lex. Bud.; Lau-rian-Massim; Dame, Term.; Dosoftei,

V. Sf. oct. 3 ; ez. I, 262) i|megl. sc-

ptari „decliner, se coucher (en pari.

du soleil)"; ar. (a)scpitare „ dispa-raître, engloutir ; decliner, se coucher(en pari. du soleil)" || *excapitare; în-

elesul de sub l°se explic din caput„capital", cel de sub 2" din „sommet(d'une montagne"; comp. alb. cal. A-ap-

Umi ,.Sonnenuntergang", A:ap^: „Riick-

CPSTRU — 38 — CAPRA

seite eines Berges"; cf. DensusianiiBSF. IT, 11)! alb skuption „devancer"

;

rtr. schavcler „Schaden leiden an einer

Handlung, ausweichen" ; it. scapitare(comp. prov. descaptar; vsp. descab-dar)

liscapt (Dosoftei, Ps. vers. 58,

393: Tocilescu, Mat. 152, 1574), megl.scapif, ar. (a)scapiti (a)scapita „cou-

cher dusoleil" (rtr. sc/iep(i„ Verlust";

it. scapito); scptare „appauvrisse-ment, revers de fortune ; coucher dusoleil", megl. scpitari „coucher dusoleil", ar. (a)scpitare „disparition,

engloutissement; coucher dusoleil";scptat, meg). scpitat, ar. (a)scpi-tat „coucher du ^o\e.\\''lscptciune(Costinescu; Laurian- Massim; Ure-che, Leg. I. 22), scpciune (Laurian-

Masim; Gaster; lorga. Studii VI, 19,

115, 418; VIJ, 20; VIII, 113; Wgjb.IX, 229) ,.indigence* (comp. capi-tatio).

Impr.: ngr. axanexâ) ^fliehe" (Murnu,Rum. Lehnw. 42).

243. CPSTRU, sb. n. „licou; bois quisupporte Tarbre de couche d'un mou-lin'' (Dame, Term. 153) || ir. megl. c-pestrii; ar. cpestru, cprestu.

Lat. CAPÎSTRUM.Vegl. kapjastro; rtr. chavaister ; it.

capestro; sard log. krabisfu; fr. che-

vetre; prov. cat. cabestre; sp. cabestro;

port. cabresto.r>er. : cpestrel (it. capestrello ;

port.

cabrestilho\ comp. capi stei lum ):

cpstra (Tiktin)||ar. cîpistrusiri

(Dalametra) „mettre un licou".

Impr.: rut. KanecTpa, KanapcTBa„Halfter, Zaum".

244. Cpstra, vb. „clore" (Tiktin) <CAPisTRARE \\

uprov. cabcstrâ ; sp. ca-bestrar

\\cpstrare (Sghinescu, 47)

„sorte de couture faite autour d'unepiece de racommodage".

245. încpstra „mettre un licou";

fig. „lier la langue â qqn." (Lex. Bud.;Polizu) < INCAPÎSTRARE

||it. incapes-

trare\ sard log. inkrabistare; fr. en-chevetrer; nprov. encabestr; cat. sp.

port. encabestrar.

CPTA, V. cap.

CPTÎI, V. cap.

CPÂÎN, V. cap.

246. CPISTERE, sb. f. „maie, hucheâ farine" — tCPESTER (An. Car.)

||

megl. cpisteari, cpister; ar. cpis-teare.

Lat. CAPÎSTERIUM, *CAPÎSTERIA,-AM.Sen. aret. kapisteo, perug. kapesUo,

roman kapisJxere, abr. kapistjera, ka-pistjere.

247. CAPR, sb. f. „chevre, chevalet^chevre (â soulever des fardeaux), fer-

me (de charpentier), chevalet du devi-doir, compas de tonnelier; siege d'unevoiture ; cheminee des maisons depaysans" (Viciu, Glos. 26) || ir. câpri megl. ar. capr „chevre".

Lat. CAPRA,-AM.Alb. k'eprt; rtr. chevra\ it. capra\

sard log. kraba\ fr. chevre:, prov. cat.

sp. port. cabra.Der. : dim. cprii {s>\c. krapuzza);

cpri i cprioar, bot. „atriplexlitoralis, salicornia herbacea" ; cpri-cic (Tocilescu. Mat. 637); ar. cîpruV(Dalametra) „chevron"

||augm. ara

Haegului cproi (Rev. cr.-lit. IV, 1 'l 1 ),

ban. cpron „support du devidoir"|j

col. ban. cpram \\cprcsc (Tiktin;

Tocilescu, Mat. 564) „de chevre'']|ca-

prin (Oani cprliu), cprui {crpuiPolizu: Teodorescu, P. pop. 394) „brun(en pari. des yeux" ; vit. caprigno, abr.

kaprene, sic. krapinu)\\ar. caprindzu

(Dalam.etra) „osselet de chevre*.

248. Cprar, sb. m. „chevrier'' || megl.ar. cprar \\ < capearius,-um

||rtr. cha-

vrer\ it. copr^io; sard log. krabarzu\fr. chevrier', prov. cabrier\ cat. cabrer\sp. cabrero; port. cabreiro\cprrie(ez. III, 9) „endroit ou paissent ouse reposent Ies chevres" (sic. krapa-ria\ prov. cabreria\ sp. cabreria)

\\col.

ar. ctprtriu (Dalametra).

249. Cprrea (bn.), sb. f. „endroitoîi paissent ou se reposent Ies che-vres"

IIar. cprlea, cprleadz

(<cprrea prin disimilarea celui

al doilea r, metatesa r>r, i schim-bare de sufix, în forma din urm)

||

< * caprarîcia,-amIIvit. caprareccia

(comp. fr. chevrerez „qui nourrit deschevres", Thomas, Rom. XXXII, 192;

sp. cabreriza).

250. Caprin (megl. ar.), sb. f. „laine

CAPRA 39 — CAR

de chevre" <caprîna-am !î vegl. ka-prajna\ wic. kavrina „pergamena";sp. cabrina (comp. it. caprino; vfr.

chevrin „de peau de chevre"; prov.cabren).

251. Cprior sb. m. „chev^reuil, che-vron- — Cprioar, sb. f. „chevrette"

||

ar. cprioar \\ < capriolus,-um; ca-PBiOLA,-AM i\\h. kapruaf, kaprote; rtr.

ckauri6l,ckavrioula;it.capriuoIo; sardlog. krabolu, krabola; fr. chevreuil;prov. cabirol, cabiroia; cat. cabirol

IIdim . cpriorel (

Rdulescu - Godin,Cuv. Muc. 14), cpriora (Marian,Srb. III, 138) „petit chevron"

||c-

priori (Tiktin) „poser des chevrons";cprioreal (Tiktin) „ensemble deschevrons".

252. Caprifoî, sb. m. „chevrefeuille",

caprafoi (Polizu: ez. II, 23) <*ca-PEiFOLiUM

liit. caprifoglio; vfr. chevre-

feuil (fr. chevrefeuille): prov. capri-

fuelh.

253. CAR% sb. n. „char; ourse (cons-tellation)" || megl. ar. car.

Lat. CARRUM (pentru înelesul de„ourse", cf. Densusianu, Arch. lat.

Lex. XII, 425).

Alb. kart\ rtr. char: it. carro; sardkarru; fr. char; prov. car; cat. sp.

port. carro.

Der.: dim. cru, cru (ar. ~; friul.

k'aruzz; it. carruccio; sass. karru z-

zu); crucior, crucioar; crucean;cruie (Marian, Ins. 115), megl. c-rul'u, crlu i crlu, ar. cîruVii

i cîru (Dalametra) ^.poulie, rouetleâ gorge" (comp. it. carrucola) ; Mara-mure cruVeU crul'an (iplea, P.

pop. 106)!:augm. croi i cran (Po-lizu), croaie (Tocilescu, Mat. 620; Vi-ciu, Glos. 27) 11 cruar (ar. ^ ), cru-a, caracer (Tiktin) „charretier"; col.

crurie (Tiktin)||trans. crua (Lex.

Bud.: Barcianu) „charrier".

Impr. : ung. karura (Szinnyei): bulg.

Kapyia „charrette" > Kapyii,apB i rut.

Kapoyna, sîrb. karuce >karucice „Car-

rosse, zweirdiger Diingerkarren" ;

ngrec. v.apoL)).: „Winde, Rolle".

254. Crare, sb. f. „sentier; râie (descheveux)" — bn. clare (Wgjb. III,

318)||ar.cârare||<(JARRARiA,-AM(Den-susianu, Hist. 1. r. 1, 159)

,

alb. kafart;

j

Miinsterth. kfarrera (Carisch); vit. car-

\

raia, wic. carrara, mant. piac. regg.

1

karrera, parm. karrara; vfr. cha-riere „ grand chemin, route, voie,

'

trace", Dompierre tseraero; prov. car-' riera; cat. sp. carrera; port. carreira

\

I

dim. crarea (Reteganul, Pov. ard.I IV, 67 ; sp. carrerilla ) ; crrue\

>clerue (Mîndrescu, Lit. pop. 96);

icrru (Cihac; Gutinul, 11): cr-

' ruie; crruic li trans. crrat „ba-' riole" (cf. Jipescu, Opinc. 79).i

j

255. Cra, vb. „charrier, transpor-ter"; a se cra „s'en aller"< * car-

I

HAHE\\sard log. karrare crat „trans-

port-' ; crtor, adj. sb. „qui transporte"(rtr. charraduor) ; crtur „trans-port" (rtr. charradij.ras, pi. „Abfallvon Aehren beim Laden") i; cru„ charretier "

; cruie „ charriage ;

taxe de charriage, metier de charre-tier"; -f crui „aurigam agere" (An.Car.); cruit (Reteganul, Bibi. pop.40) „charriage, metier de charretier".

Impr.: rut. Kapaoyma „grosserLast-

Avagen".

256. Carcâ, vb. ir., ar. crcare(Wei-gand, Arom. II, 310) „charger" < cab-r(î)care (Densusianu, Hist. 1. roum.I. 166) i| rtr. charger; it. car{i)care;

fr. charger;prov. cargar; cat. car-

regar; sp. cargar; port. carregar.

257. încrca, vb. „charger" || ir. n-crcâ; megl. (a)ncrcari; ar . (a)ncr-care „charger, rendreenceinte(comp.bucov. încrcat „enceinte", Marian,Nat. 10)11 < jn-care(1)gare

i

alb. ngar-kon; rtr. incharger ; it. incar{i)care;sard log. ingarrigare; vfr. enchargier;prov. encargar; cat. encarregar; sp.

encargar; port. encarregar i încrcat„action de charger": încrctor, sb.

„chargeur" (comp. nprov. cargadoui-ro), încrctur, ar. (ajncrctur„charge, chargement" (comp. prov.vsp. cargadura).

258. Descrca,vb.„decharger" ||megl.

discrcari ; ar. discrcare \\< Dib-

carr(î)cap.eIIalb. tskarkon (thristo-

phoridesi: ir'iuX. diskargâ:'\t. discar{i)-

care: sard log. disgarrigare ; fr. de-charger ;

prov. descargar; cat. des-carregar; sp. descargar: port. descar-regar (comp. alb. skarkon; rtr. schar-

CAR- ~ 4U GARMANA

ger ; it. scaricare ; prov. escargar)||

descrcat, ar. discrcat „action de de-charger"; descrcâtor ^dechargeur"(comp. nprov. descargadouiro); des-

crcturâ, ar. discrctiirâ (Dalame-tra) „decharge, dechargement " (sp.

descargadura).

259. CAR 2 (mai întrebuinat pi. cari),

sb. m. „artison".

Lat. CARius,-UM (CGL. V, 444 = clas.

CARiEs)IIRovigno kjero\ nap. kairo

|!

alb. k'ere ; rtr. chaera ; nap. kaira;

nprov. queiro; cat. arag. quera<*OA-RIA,-AM.

Der.: carete (Marian, Ins. 295, 391;l^ev. cr.-lit. III, 92) „achronia alveo-laria, piophila casei"

||cari „ronger

(comme Ies artisons)".

CÂRA, V. car\

CRARE, V. car K

260. CRBUNE, sb. m. „charbon"||

ir. cârbur(e); ar. crbune \\ <carbo,-ONEMllrtr. cravun; it. carbone; sardlog. karbone; fr. charbon; prov. cat.

carbo; sp. carbon; port. cai'vâo ||dim.

crbunel (nprov. carbouneu; sic. kar-vuneddu ; comp. it. carbonella; sp. car-bonilla);crbuna (Tiktin ; Gaster ; Ma-rian, Nat. 371; Sevastos. Cînt. 175)

||

col. cîrbunami (Dalametra)Hcrbuni

(Polizu) „carboniser" (comp. fr. char-bonner; nprov. carbounâ).

261. Crbunar, sb. m. „charbonnier" ;

zool. „cormarin" (Tiktin)Ij

ir. car^wm/*;ar. crbunar, fem. crbunar\\ < car-BONARius,-uM

|1rtr. cravuner; it. carbo-

naio\ sard log. karbonarzu; fr. char-bonnier ; nprov. carbounie ; cat. car-boner\ sp. carbonero; port. carvoeiro

IIcrbunreas „ charbonniere "

||cr-

bunrie „metier de charbonnier, char-bonnerie' (sp. carboneria; port. car-voaria)

1|ar. cirbunirlichi (Dalametra)

„metier de charbonnier"||crbuniu

(Marian, Crom. 51), adj. „couleur decharbon".

262. CARE, adj. pron. rel. i interog.,m. f. „lequel, qui, quel"; gen.-dat. sg.

crm(a), crei(a)\ nom.-ac. pi. carei cari, m. f.; gen.-dat. cror(a) —f ca-rele, carea ; carii, carele i carile || ir.

cârle, cr^, pi. cârl'i, cârle; megl. cari,

genit. Iu cruî, dat. la cari ; ar. ca{r)e icari, pi. ca{r)î.

Lat. QUALIS,-EM.Rtr. quel; it. quale; sard log. kale;

fr. quel; prov. cat. qual ; sp. c«a^; port.

qual.Der.: care „ chacun, fquel ", f carele

„chacun"IIcareva „quelqu'un"

||oare-

care, oare-i- care, '\varecare „ quelque,certain" ; ori-care,ori-i-care, veri-care„n'importe lequel"

||Secare, fiecare,

fietecare, fitecare, j fleteicare (te-fulescu, Gorjul, 1 12) „chaque, chacun"(pentru aceste compuse, v. Fi, Oar,Vrea)

||megl. crti, cti (pe lîng

alte pron. ori adv.) „n'importe..."; ar.

carite, citi (pe lîng pron. i adv.)„qui sait, n'importe..." ; megl. itucari,ar. etucare „n'importe lequel"

||ar.

ca{r)îi(do)„n'importe lequel^'Wniscare,niscai(va) „quelque(s), certain(s)" ;ar.

tewxscari „n'importe lequel, chacun";V. ti.

263. CRINDAR,sb. „janvier" (cf. Ma-rian, Srb. I, 95)

Lat. CALENDARius,-A,-UM „qui a lieu

aux calendes" ; înelesul romînesc seexplic probabil prin faptul c sr-btoarea pagin a calendelor lui ia-

nuarie a fost de o parte confundat cucrciunul (v. forma nprov.) i de altparte cu începutul anului.

Aret. kalendeoW comp. a\b.kahnduar„janvier" <*ualendorius ; nprov. ca-lendreu „nom qu'on donne aux douzejours qui precedent la Noel" ; Rovignokalenbre „i 12 giorni precedeni la

vigilia di Natale".

264. CRMÂNA, vb. „carder" (Lex.Bud.; ez. V, 54).

Lat. carmInare.It. carminare; sard log. (b)armi-

nare; prov. cat. sp. carmenar; port.

carmear.

265. Scrmna, vb. „carder" ; fig.

„houspiller"—sclmna (Marian, Ins.

475) |] ar. scrminare\\ < ex-carmînare,tir. skarmenar; parm. sgarminar, sic.

skarminari; sard câmp. skraminai;nprov. escarmenâ; sp. escarmenar\^scrmnat „cardage", fig. „houspil-lement "

; scrmntor ( Barcianu ;

comp. sard gal. graminatori), scr-mntoare „carde"; scrmntur.

CARNE — 41 CRUNT

ar. scîrmtntur (Dalametra) „car-dage"; fig. „houspillement, rossade"(comp. sard gal. graminatur)

|jmegl.

rascrminari „carder".

266. CARNE, sb. f. „chair, viande"||

ir. carne; megl. carni; ar. carne.Lat. CARO, CARNEM.Vegl. kuorno; rtr. charn; it. carne;

fr. chair; prov. cat. cam; sp. port.

carne.Der. : dim. crnicea (An. Car. ; Cante-

mir, Div. lum. 98; sic. karniceddia; sp.

carnecilla); crnicic (sp. carnecica);crnioar; crni (Marian, Sat. 22);

crnicioar (Lex. Bud.)j]crniu, adj.

„couleur de chair" (Tiktin ; MarianCrom. 51 ; s'c. karninu)

\\cârnicios

(Tiktin) „charnu"||ar. crnecîu (Mi-

hileanu), cîrnicîu (Dalametra) „gibe-ciere" (comp. nprov. carnie „sac dechasseur").

267. Cîrna^ (cîrnat, cîrnate), sb. m.^saucisse"

|| megl. crnat || <*carna-cius,-um; formele cîrnat, clrnate aufost refcute dup analogia sb. în

-at^ate\\sic. karnazzu „carniccio";

vsard (Stat. Sass.; Arch. gl. XIII, 117)carnatu „salsiccia" ; nprov. carnas;port. carnaz (comp. it. carnaccia;prov. cat. carnassa; sp. carnaza;port. carnal)

j;dim. cîrnel; cîrn-

cior\\cîrnar „charcutier" (prov. car-nacier; cf. cat. carnicer; sp. carnicero;port. carniceiro); cîrntreas „char-cutiere"; ctrnrie „charcuierie" {sic.

karnazzaria; cf. prov. cat. sp. port.

carniceria).

268. Crnar (ar.), sb. m. „boucher"(Mihileanu) < carnarius, - um

|1it. car-

naio; fr. charnier; prov. carnier; sp.

carnero\\ar. crnr (Mihileanu)

^boucher*.

269. Crnos, adj. „charnu" ]i ar. car-nos\\ <CARNOsus,-A,-UM||rtr. charnus;it. carnoso; prov. cat. crnos; sp. port.

carnosoW crnoie (Costinescu; Tik-tin) „charnure"

j]crnosi (Barcianu;

Creangâ,Scrieri 1, 2^l)„echarner'';ca7•-

wo^s^Vo^ (Cihac), adj. sb. „qui echarne".

270. Crneleag {ctrne-, crni-, cîrni-

leag), pi. crnilegi „careme" (cf Ma-rian, Srb. I, 114) II

ar. cîrleag (Da-lametra)

IICARNEM-LÎGAT „ c'est-â-dire

l'epoque pendant laquelle on s'as-

treint, on se lie â ne pas manger dela viande".

271. CÂROARE (cloare), sb. f. ar.,

megl. cloari „chaleur excessive".Lat. calor,-orem; formele cu l sînt

resultate prin disimilaiune.Rtr. chalur ; it. calore ; sard log.

kalor; fr. chaleur; prov. sp. port. calor.

Der.: ar. ngtlurari (Dalametra) „se

chauifer au soleil" (comp. it. incalo-rire; nprov. encalouri).

272. CARP IN {carpine, carpen\ sb.

m. „charme" || megl. ar. carpin.Lat. CARPÎNUS,-UM.Friul. k!arpin; it. carpino^ carpine;

fr. charine; nprov. caupre; cat. sp. port.

cârpe.Der. : dim. crpinu (Doine, 274); cr-

pinel (comp. it. carpinella) i crpi-«a. (Costinescu) ; crpeni „carpinusduinensis"

||carpin „fruit du charme;

melampyrum" ;|col. crpinet {vit. car-pineto ; vfr. charmoi ; comp. fr. char-moie; nprov. caiiprenedo) ; crpini.

273. CARTE, sb. f. „livre, lettre, acte,

document ; instruction , culture "||

megl. cârti „livre, lettre"; ar. carte„papier, livre, lettre".

Lat. charta,-am; forma romîneasceste sau pi. chartae sau a fost re-

fcut din pi. cri dup modelul lui

parte-pri (comp. Lucea karte, Arch.gl. XVI, 435); înelesul formei ar. de„papier" poate fi motenit din lati-

nete sau împrumutat din ngrec.XâpxYj? ori alb. kartt <it. carta.

Rtr. charta; it. carta ; sard karta;fr. charte ;

prov. cat. sp. port. carta.Der.: dim. crticea; crticic ; cr-

ulie; crioar (Costinescu); fcr-luie (Varlam, ap. Bianu-Hodo, Bi-bliogr. I, 151).

274. CRUNT, adj. „gris (enparl. descheveux)" |j ar. cmit.

Lat. CANUTas,-A,-UM, din care cnut>*cnunt > crunt.

i^tliinsterth. chanild; it. canuto: sardlog. kanudu; fr. chemi; prov. cat. ca-

nut; vsp. canudo.Der. : dim. criincior (Tiktin): crun-

iu (Cihac); c«/*ii/?^rca ( Dame ), ar.

ctnutic (Dalametra) ij cruntea (Lex.Bud.; Alexandri, P. pop. 252; it. ca-

CAS 42 — CASA

niitezza; vfr. chanuece\ cruntee, sg.

pi. „canitie, vieillesse" Ijcrww/ie „ca-

nitie, vieillesse"\\cruni, ar. cinufîri

(Dalametra) „grisonner" (vfr. chanuir;prov. caniizir); cruneal (Dame)„action de grisonner"

[jîncruni, ar.

ngînuîri (Dalametra), Mehedini în-

cruna, trans. încrunta (Reteganul,Trand. 20) „grisonner" (it. incanutire;prov. encanuzir\ comp. vfr. chanuer).Impr. : ngr. xolvootod „grâu, von einer

Ziege" (Murnu, Rum. Lehnw. 27).

275. CA, sb. m. i n. „fromage ala pie'i|ir. câ\ megl. ar. ca.

Lat. CASEUS,-UM i caseum.Vegl. kis\ it. cacio\ sard log. kaâu\

Dauphine ka\ sp. queso; port. queijo.

Der.: dim. culeani cule (Tiktin);cu (Teodorescu, P. pop. 51 1, 593).

276. Car, sb. m. „fromager" (Po-

lizu; Barcianu) jjar. car \\ < casea-rius,-:;m, din adj. casearius,-a,-um ||sard

câmp. kasaj'u ; sp. gtiesero ;port. quei-

j'eiroIIceri (Cihac ; Barcianu) „ fro-

magere"||crie{ar. ^-

) „fromagerie"

(rtr. chascharia ; sp. queseria;port.

queijeiria)\\ar. cîîrlichi (Dalametra)„fromagerie".

277. Care (ar.), sb. f. „fromagerie,parc de brebis" < casearia,-am, dinadj. cASEARius,-A,-uM (comp. t a b e r n acasearia „boutique ou l'on preparele fromage")

II

friul. k'asere „cascina";vit. casciaia „specie di paticcio permetterci le forme del cacio"; Arbedo,mii. pav. kasera „stanzaovi fabbricasiii burro" (Salvioni, Boli. Svizz. XVII,105;cf.XIX, 149);vfr.c/iastereinprov.casieiro „panier pour egoutter Ies fro-

mages"; sp. quesera||ar. cîîriti (Da-

lametra) „endroit ou il y avait autre-fois une fromagerie".

278. Cîlegi, sb. f. pl. „jours gras; car-naval", cilegiu, sg. (Tiktin) || ar. c-leadze, cleagâ iy. Pucariu, Et. Wb.3'i6)<GASEUM-LiGAT; comp. cîmeleag,s. Carne.

279. CASA, sb. f. „maison, chambre;menage" || ir. câs^\ megl. ar. cas.

Lat. CA8A,-AM.Rtr. chesa: it. casa; sard log. kasa;

fr. chez; prov. cat. sp. port. casa.Der.: dim. csu „petite maison,

alveole des ruches", f csu (Tiktin;vit. casuzza);ci (Marian, Ins. 222;Mehedini) „alveole des ruches", Va-lea-Haegului (Rev. cr.-lit. III, 92) „pe-tite caisse, casier"; ar. csic (sp. ca-sica) ; csuie (Cihac) ; csuic „do-muncula" (An. Car.) „alveole des ru-ches" (Marian, Ins. 142); csluie (Lex.Bud.); csulie; bn. csuli (Tiktin)„alveole des ruches"; cs.soam (ez.I, 11); csuoar (Tiktin; I. Sîrbu, Al-ct. 39) ; f cioar (Ureche) ; cs-cioar, cscioar, ctoar (Wgjb.VII, 84); cciorea (Tocilescu, Mat.1265), castorau {y\fg]h. VII, 84); cs-ciori (Rdulescu-Codin, Cînt. pop. 1 6)

IIaugm. Muscel csoaie „lucarne des

maisons de paj^sans" (Rdulescu-Co-din, Cuv. Muc. 14), bn. csoane(WgJb. III, 319) „cabane deberger";csoi (Jipescu, Opinc. 60), bn. csonIIcsean (Lex. Bud.; Tiktin; Sbiera,

Col. 7). adj. sb. „de Ia maison, familier"

II

csa, adj. sb. „qui possede unemaison, homme etabli, mrie; fami-lier, maître de la maison"

||casnic, adj.

sb. „de la maison, casanier, marie"^sb. „maître de la maison", f casnici,pl. „epoux"; csnicesc (Tiktin) „con-cernant le menage"; csnicie „ma-riage, menage"; a se casnici „se ma-rier"

IIacas, jacasi, ir. (ajcâs^ „â

la maison" (rtr. achesa ; it. a casa ;

nprov. acaso ; sp. acas).

280. t Csar, adj. sb. „qui possede unemaison, homme etabli, hom.me mrie"(Cihac ; lorga. Studii VI, 310, 386, 399;Doc. Callimachi I, -124,^142,453; 11,212)

< CASARius,-A,-UM (comp. casarius„campagnard, paysan")

||cat. caser ;

sp. casero; port. caseiro.

281. Casator, adj. sb. „qui possedeune maison, etabli, homme mrie,epoux" (Tiktin; Lex. Bud.; lorga, Stu-dii V;, 359) II

ar. ctsttor (Dalametra]„casanier"

II<*GASATORius,-A,-UM

liport.

casadouro „ nubile " (comp. cat. ca-sador i sp. casadero „nubile")

||c-

storesc (Tiktin; Cihac; Alexandri,Teatru I, 262) „matrimonial"

||csto-

rie „mariage"|jcstori „marier"

;pen-

tru înelesul de „marier", comp. rtr.

achaser; it. (ac)casare\ nprov. (a)ca-sâ;cat. sp. casar; port. casar\\cs-toreal (Tocilescu, Mat. 49, 50) „ma-riage".

CASCA — 43 — CEL

282. CASCA, vb. „bâiller,entr'ouvrir'

||ar. cscare.

Lat. * CASCARE < yaoxco [ Candrea,Rom. XXXI, 304].

Sard log. kaskar^.

Der. : casc (Novacovici, Folclor. 1 74),

cscat „bâillement, entre-bâillement(sard log. kaskii); cscâtur ^bâille-

ment, entre-bâillement, fente" cscri(Reteganul, Pov. ard. V, 60) „bâiller

sonvent"" |' megl. priicscari „bâiller"

\\casc-gur, gur-cascâ „badaud".

283. Cscun(d),sb. „nigaud"— rcas-ciint rDosoftei, V. Sf. v. Wgjb. V,100 < *CASCABIJNDUS,-UM [Tiktin; cf.

Candrea, Rom. XXXI, 305j.

284. CÂSTÎNU, sb. m. ar., megl. cs-tomi „châtaignier"' — Cstîne {gstîne),SD. f. ar., megl. csign „châtaigne".

Lat. CASTANEUS,-UM, din adj. casta-neus,-a,-um; castanea,-am; forma ar. cuga fost influenat de forma albanes.

Alb. kistenz, gztenz\ rtr. chastagna\it. castagno, castagna\ sard log. kas-tanzu, kastanza; fr. châtaigne: prov.castanho, castanha; cat. castany, cas-tanya;sp. castano, castana; port. cas-tanho, castanha.

Der.: ar. cstnat „châtaignier".

285. CUNA, vb. „survenir, occasion-ner, causer (un malheur, dudommageâ qqn.), concevoir de la haine, en vou-loir â qqn.; accuser" (Rdulescu-Co-din, Cuv. Muc. 14); unipers. {a-i c-una) „venir â Tesprit, etre obsede"< *casionare. dintr'un *casio,-ionem,derivat din CASUs; forma *occasio-nare din care se deriv de obicei(cf. mai în urm Ascoli, Arch. gl. XVI,185) nu poate explica bine nici cu-vîntul romînesc nici pe celelalte ro-

manice, pentru c ar trebui s ad-mitem o aferes timpurie, întîmplatdeja în latina vulgar i greu deexplicat; cît despre înelesurile ro-

mîneti i celelalte romanice, ele se

explic uor din acelea ale lui c a s u s

„circonstance imprevue, malheur" ; dealtfel se pare c forma latin vulgara fost influenat de causa (comp.forma vfr. de mai jos i vven. ca-osone, alturi de ocausione, Arch. gl.

X, 253)IIit. cagionare; vfr. choisoner

^accuser, faire des reproches"; port.

cajoar (comp. it. accagionare : vfr.

achaisoner, achoisoner „accuser, in-

quieter, vexer") \\ ciintor (Laurian-Massim;Cihac)„qui'cause un malheur,un dommage â qqn. "^

; ciinâturâ (Lex.Bud. ; Laurian-Massim ; Cihac ; Ma-rian, Dese. 342) „mal imprevu, dou-leur spontanee; fantaisie, lubie".

286. CÂTA, vb. 1° chercher; 2^ re-

garder ;3*^ soigner; 4° devoir, falloir

|]

megl. catari.

Lat. CAPTARE r,tâcher de prendre,

rechercher, chercherâ: convoiter, am-bitionner; epier"; înelesurile 1°, 2^3*care se întîlnesc i în alte pri aledomeniului romanic sînt explicate deSchuchardt (Z. rom. Ph. XXVIII, 38)prin fasele semantice: a) -zu fangenwiinschen, auf etwas fahnden, nachetwas trachten, suchen-; b) „mit denAugen fassen, untersuchen".

Vegl. A:ap^a<*A'a/)^Mr (celelalte for-

me atestate, caiptare, cauptote, sînt în-

doioase) „regarder" (nu îns cavi-t a r e, cum crede Bartoli, Dalm. II, 370);rtr. chatter „trouver"' ; Rovigno kat„chercher, trouver"; ven. katar „trou-ver", mant. katar, cremon. com. kat,mii. kattâ, pav. kat, mir. kattar, mod.kater, regg. katter, parm. katar, piac,

kattâ „trouver, cueillir"; cat. catar„regarder"; sp. catar „gouter, cher-cher", vsp. ..regarder, trouver"; port.

catar „chercher".Der.: catare „action de chercher, de

regarder; recherche, importance; vi-

see" (a luo. la " ); ctat ..recherche,regard" (comp, mant. parm. catada);cttor, sb. „ chercheur ", trans. i^Mîn-

drescu, Lit. pop. 150, 230) „tireur decartes", trans. cttoare (Conv. lit. XX,108) ..miroir"; cttnr „recherche,regard" (Rovigno katadora „prezzochericeve chi ha trovato qc"; vven.catadiira ;sp. catorfMra„visage";port.catadura „aspect" (comp. vsp. port.

acatadura „regard, aspect" i cap-ta dura în latinitatea tîrzie din Ga-lia,Schuchardt,Z. rom. Ph. XXVIII, 47)\\va.eg\. priciari „regarder attentive-ment" \\puctari „rechercher" ||megl.rsctari „regarder autour".

287. CÂJEL, sb. m. Io „petit chien; 2o

petit (d'un animal qcq.); 3© larve d'a-

beille" (Hasdeu, 743); 4o „gousse (d'ail) ;

CAÎN 44 — CTUE

5^ poignee de la faux"; 60 pi. ciei „tu-

meurs sous la langue"— Cea, sb. f.

^chienne" || megl, cgl ^petit chien";ar. cl „petit chien, gousse d'ail"

;

megl. ar. cau.Lat. catellus,-um; catella,-am.It. catello, catella ;vfr. chael ; nprov.

cadeu, cadello ; cat. cadell ; sp. cadillo,

cadilla; port. cadella (comp. pentruînelesurile de sub 3o, 4o, abr. kakfk'e

„ ciascuno dei quattro spicchi neiquali si divide ii gheriglio della noce"nap. kaJifkfe „larva di ape** <catulus)

Der. : dim. celu, megl. cilu ic'iluc,cir. cfâlu; celu (Lex.Bud.)ar. clic

j;augm. celandru. Mehe-

dini „jeunegars" i clndric r,}eu-

ne fille" (comp. nprov. cadeu „jeune§ars", cadelas „garcon imberbe", ca-

•delasso „jeune et grosse fille"; ca-tulaster, -astra „jeune homme,jeuae fiUe''); celan (Marian, Ins.

22\)l ceii, cel (Lex. Bud. ; Lau-rian-Massim) „chienner", a se ceii(Tiktin ; Mar. Dese. 45), a se cel(Lex. Bud.; Laurian-Massim) „s'ac-

coupler(en pari. des chiens, des

loups), se multiplier (en pari. des pus-tules"; nprov. cadel; cat. cadellar);

ceUtur (Cihac) „accouplement"1|a

se încellâse incelâ „s'accoupler(en pari. des chiens, des loups), se

multiplier (en pari. des pustules"); în-

celtur (Polizu ; Barcianu) „action

de se multiplier (en pari. des pustules)''.

Impr.: ung. kecel (Szinnyei).

288. fCÎN, sb. n. „plat, ecuelle"(Paliia, Exod^ XXIV, 6) || megl.cgn ;

ar. câîn— CÂÎNÂ (trans.) „maie" (Vî-

ciu, Glos. 27) IIar. ctin „plat, ecuelle"

(Papahagi, Mat. 15).

Lat. cATiNUM ; *catina,-am.Rtr. chadin; mant. corn. kadin, bol.

kadein, parm. kaden; sard log. ka-dinu; port. cadinho.

289. CÂTÎNÂ, sb.f. „hippophae rham-noides, myricaria germanica, lyciumvulgare, xanthium spinosum, tamarixgallica"

IIar. ctin „colonne verte-

brale".Lat. CATENA,-AM.Rtr. chadaina ; it. catena; sard log.

kadena ; fr. chatne; prov. cat. sp. ca-

dena, pentru înelesurile romîneticomp. nprov. cacleno „colonne verte-

brale, racine traante et noueuse";

port. cdeai ca^twa^ (Dame; Barcianu)„epineux".

290. Ctinar(e), sb. n. f. ar. „serrure.cadenas" < * catenalis,-em

||sard log.

kadenale.

291. CTRE {ctr), prep. „vers, en-vers, contre" — Oani, trans. bn. cat:jctru (Ps. Sch. XVII, 42) || ir. c^r^,ctra; megl. cgtru, cutru; ar. ctr,(fr.) cat.

Lat. contra; schimbrile întîmplateîn ctr se explic prin posiiunealui aton în fras; n a czut ca în

compusele cu con-, cu care a fost con-fundat (comp. cutremura, cutreiera);* cotra> * cotr a devenit ctr printrecerea lui o la ca în alte cuvinteatone (cf. c, dup, fr, etc); dinctr s'a ajuns la ctre prin influenaaltor preposiiuni, ca intre, spre.

Alb. kundrz ; rtr. cunter; it. contra;fr. contre; prov. cat. sp. port. contra.

292. încotro (înctro), adv. „de quelcote" — bn. incoto ; inctruo, in-

ctru (Cod. Vor.) || ir. ()ncotro, cotro(forma din urm este probabil re-

sultat prin aferes); comp. ar. ctriu „de quel cote".

Lat. IN CONTRA UBi > * înctru > în-

ctro> încotro.

Der.: încotrova „ quelque part "||

ori încotro „de quelque cote, n'im-

porte of\\dincotro „d'ou, de quel

cote", format dup modelul altor ad-verbe, ca dincoace — încoace.

293. CTUE, sb. f. vr. trans. „chat"(Tiktin); mold. trans. „pârtie de la

fleche du charriot-' (Dame, Term. 12;

Tiktin; Rev. cr.-lit. IV, 141; Gaz. Tr.

1887, 263 ; Mar. Dese. 59) ;„tirant, tra-

verse des chevrons " (Dame, Term.99; Tiktin); bot. „ballota nigra-; pi. c-tui „menottes,tancre" ||megl. ctu„chat"; ar. ctue r,ch?ii'^ <cta, m.

Lat. CATTA,-AM + suf. dim. -Mê; în-

elesul de „menottes" e datorit pro-

babil influenei slave (comp. bulg.

KOTBa „ ancre " , KOie , KOiKa „ chat,

petit chat", etc. ; cf. Miklosich, Etvm.Wb. 135).

Der. : ciunic, catunic, ctusni(Tiktin) „nepeta cataria, marrubiumperegrinum"

||ctui, ctu (Costi-

CAUC 45 — CEAA

nescu) „emmenotter, enchaîner"||în-

ctua „emmenotter, enchaîner".

294. CAUC, sb. n. „grande cuiller enbois pour puiser".

Lat. CAUCus,-UM (Densusianu, Hist. 1.

roum. I, 200) < xauxo?.

Comp. alb. kafks „ Hirnschadel

,

Trinkgefass"; Valais ko (Schuchardt,Z. rom. Ph. XXXI, 30).

295. CÂUTA, vb. „I^chercher; 20re-garder; S^soigner; 4^ devoir, falloir"

— trans. cota, ban. capta < * cwta <cuta, tot în Bnat cita \\ ir. cawtâ,c«p^â(comp.forma bn.) „chercher, de-

mander, regarder"; ar. cftare „cher-cher, demander, gouter".

Lat. * CUTARE < CAUTUM, part. lui

CAvere; din înelesurile de „prendregarde, s'occuper de" pe care le aveaacesta din urm se explic însemn-rile romîneti, prin fasele „faire atten-

tion, regarder attentivement, chercherdes veux, chercher" [Candrea, Rom.XXXI, 305].

Comp. sic. gavitari „astenersi dalie

spese soverchie, custodire l'erba di

pastura", cal. gavitare „proteger, as-

surer"; port. cavidar „eviter" < * ga-

vitare, propus i pentru forma romî-neasc (cf. mai în urm Pucariu, Z.

rom. Ph. XXVIII, 676), dar care ar fi

trebuit s dea câta.

Der.: cutare „action de chercher,etc." -.cutat „recherche,regard" ;trans.

cuttoare, cottoafe] (Tiktin; Bar-cianu; Wgjb. IV, 328) „miroir"; cu-ttur „recherche;,regard".

296. CE, pron. rel. interog. „que,quoi, qui, quel

; pourquoi?" || ir. tse\

megl. ar. e, i.

Lat. QuiD.Alb. hfz ; rtr. it. che ; sard log. ki ;

fr. que, quoi; prov. cat. sp. port. que.

Der.: cr, jce, conj. „mais" (cf. Me-3'er-Lubke, Rom. Gr. III, § 699), schim-barea lui e în i se explic din aso-ciarea în fras a lui ce cu alte cuvinte:ce i, ce-i > ci i, ci-i \\ alturat pe lîngprep. a, de, pentru^ drept, ar. tr, conj.

c, megl. cp, ar. c, au resultat: ja c ,

de ce, pentru ce, ar. tre,c ce, megl.coi, ar. ce{w. C), drept ce {v. Drept)„pourquoi?"; cci „car" (v. Ca)

1|ce-

va(), cevaile(a) „quelque chose, unpeu", ir. tâeva „quelque chose", megl.iva „quelque chose. rien", ar. iva„quelque chose, rien; est-ce que?" (cf.

Vrea)iiorice, veri-ce „n'importe quoi,

tout, chaque"; oarece „quelque chose,

t quelque temps", din acesta, luat cuîneles de substantiv, s'a format dim.oricel în Mehedini i ara Haegului(Rev. cr.-lit. III, 163; cf. WgJb. VII^85) „quelque chose, une toute petite

chose"; oare-i-ce „quelque chose"||

iie-ce „chaque, tout"||ar. ii(do) „n'im-

porte quoi , n'importe quel "|inite

„quelques, certains"; ar. cite „quel-que chose" (v. ti).

Impr.: alb. tst (G. Meyer, Alb. Wb.218).

297. CEAP, sb. f. „oignon" || megl.f^p; ar. eap.

Lat. CAEPA,-AM.Alb. k'epz; friul. ceve; prov. cat.

ceba.Der.: dim. cep{u)oar; cepioar

(Tiktin); cepu (Lex. Bud.; Cihac);ar. tipic (Dalametra)

||augm. cepoi

(Sghinescu), bn. epon.

298. Cepar, sb. m. „marchand d'oi-

gnons"; adj. „tourte aux oignons" (a-ra Haegului, Rev. cr.-lit. III, 92)< CAEPARIUS,-UM, i adj. *CAEPARIUS,-A,-UM

IIcepreas (Costinescu) „mar-

chande d'oignons" i ccprie (Polizu;Cihac) „champ d'oignons".

299. CEAR, sb „cire" || ir. tâfrf iar. ear „cire, chandelle, cierge" (în-^

elesul din urm se întîlnete i în it..

sp. port.).

Lat. CERA,-AM.Vegl. kaj'ra; rtr. tschaira; it. cera;

sard log. kera; fr. cire; prov. cat. sp.^

port. cera.

Der.: dim. cerut (Lex. Bud.; Po-lizu; Laurian-Massim) ; ceri (Ma-rian, Ins. 174); cerioar (Polizu;Laurian-Massim) cmw.(Marian,Crom.51), adj. „couleur de cire" jlcerwi „ci-

rer"; ceruit „cirage"; ceruitor (Lau-rian-Massim ; Barcianu) „cireur"; ce-

ruitur, ceruial „cirage".

300. CEA, sb.f. „brume, brouillard;voile sur Ies yeux"

Lat. oAKciArAM „caligo oculorum".

CEL 46 — CER'

CGL. II, 434, 571 <CAECUS,-A,-UM [Den-susianu, Hist. 1. r. 1, 158; Rom. XXXIII,74 ; Pucariu, Conv. lit. XXXVII, 598] ;

înelesul de „brouillard" se explicuor din acela de „ce qui nous em-peche de voir clair, ce qui troublela vue".Comp. berg. sek^ piem. cea, Valtellina

siga „Nebel"; nprov. ceio, seio, ceio

basso „tourmente de neige, neige quele vent maintient au-dessus du sol enforme de brouillard " < caeca

||rtr.

tschiera „Nebel"; berg. sigera, cre-

mon. zigera, com. mii. sigera, „dich-ter Nebel, Hof um den Mond"; nprov.sejairo ^tourmente de neige"; vsp.ceguera < *caecaria.

Der.: ceos „brumeux"||a se ceoa{Tocilescu,' Mat. 1593) „se couvrir debrouillard, s'obscurcir".

CEL, V. el

301. CELARjSb.n. „cellier— fcham-bre"

IIar. ilar „cave".

Lat. CELLARIUM.Rtr. schler ; vit. cellaio ; Valtellina

sile, Sillano ci^ger, nap. cellare; fr.

cellier;prov. celier ; cat. celler ; sp.

cillero; port. celleiro.

Der.; dim. celârel (Tiktin); celra(Tocilescu, Mat. 68).

302. CENUE, sb. f. „cendre" — Oanicenu, ceru \\ ir. tseruse; megl. c-nus; ar. inuse (v. Pucariu, Etym.Wd. 332), cinue (resultat din formaîntîi prin asimilarea lui cu ).

Lat. *ciNusiA,-AM <ciNus (Densu-sianu, Hist. 1. roum. 1, 137= clas. cînis).

Cors. canu^a\\Yeg\. kanajsa ; it. ci-

nigia\ sard câmp. cinizu <*oinisia,*ciNisiUM (comp. vfr. cenis)\ prov. sp.

oe/2t>a< CINIC IA.

Der.: dim. cenuu (Lex. Bud.)||ce-nuar „cendrier", mold. cenuer (Can-drea, Porecle 104) „plumitif, ecrivail-leur", bot. „aiJanthus glandulosa", bu-cov. „charrier, grosse toile dans la-

quelle on met la cendre pour la les-

sive** (Marian, Crom. 41), ar. cinuar(Dalametra) „marchand de cendre";cenuereas „cendrillon"

; cenueriâ(Cihac) i cenuerni{Biivc\i\n\i) „cen-drier; cendrillon" (Tiktin)

||col. ce-

nuerie ( Laurian-Massim ) |1cenu.eri

(Tiktin) „reduire en cendres"||cenu-

oi (Laurian-Massim), sb. „hommequi reste le nez dans Ies cendres, predu feu, homme paresseux, sale", adj.

Slagiu (Tribuna 1890, 46, 342) „cen-dre, gris"; cenuoaic (Cihac) , cen-drillon"

IIcenuotcâ „cendrillon, hom-

me qui reste toujours pre du feu,

homme paresseux"||cenuiu „cendre,

gris", bot. cenuie, „filago germanica"\\cenuos „cendreux", bot cenuoas

„tussilago, cineraria" (comp. nprov.cenisous; sp. cenizoso)

\\cenua (Do-

softei, Molitv. 105'*; Lex. Bud. ; An.Car.; Laurian-Massim; Costinescu ;

Barcianu) „reduire en cendres"; cenu-etur (Tocilescu, Mat. 1556) „action

de couvrir avec de la cendre"jjîn-

cenua (Lex. Bud.; Polizu; Laurian-Massim), ar. nginuari ( Dalametra )

„couvrir avec de la cendre, reduireen cendres" (comp. sp. encenizaf).

303. CEP, sb. n. „cep de vigne" (R-dulescu-Codin, Cuv. Muc. 16).

Lat. Cîppus,-UM „palissade, borned'un champ, entrave" ; înelesul de„bondon" pe care-1 mai are cep poates fie latin (comp. abr. ceppe „turac-

ciolo di legno per chiudere la cannel-la della botte"), dar se poate s fie

si. cep ; cît despre al treilea îneles,„noeud du sapin", acesta este sigurde origine slav.

Rtr. tschep; it. ceppo: fr. cep; prov.cat. cep; sp. port. cepo.

304. CER^ sb. n. „ciel"" ; cerul gurii„palais (de la bouche)" || ir. tser; megl.er ; ar. er.

Lat. CAELUM.Alb. k'et; vegl. cil; rtr. tschel; it.

cielo; sard log. kelu; fr. ciel; prov.cat. cel; sp. cielo; port. ceo; pentruînelesul de „palais", comp. alb. A^r-

hzt; rtr. tschel della buocha; lomb.cel dela gola; sard log. kelu de sabukka ; nprov. ceu de la bouco ; sp.

cielo della boca;port. ceo da bocea

(cf. Zauner, Rom. F. XIV, 393).

Der.: trans. âerii'i (Viciu, Glos. 28),

bn. seriihe „voute, plafond"||ceresc

„celeste, divin".

305. CER2, sb. m. „cerre, sorte dechene" j| ir. i&er ; ar. er.

Lat. CfîRRUS,-UM.

Alb. kar; it. cerro.

CERB 47 CERC

Der.: dim. trans. bn. cerule (An.Car.; Frîncu-Candrea, Munii apus.

244)IIceroi Mehedini, bn. seron, ce-

/•oatc(Dame,Term.)„yeuse'*||col.bn.êret, Oani cefei (it. cerreto) ; cere-

tel, ciretel, ciritel, pi. ceretei^ ciretei^

ciritei (Tiktin; Stamati, Wb. 187, 336;Voronca, Dat. cred. 538 ; ez. I, 10;

formele cu i sînt resultate prin disimi-

larea primului e, e-e>i-e^ i mai tîrziu

prin asimilarea lui e din silaba a doua,i-e > i-i\ ciriti (Cihac; Tiktin; Sta-

mati, Wb. 389) „basse futaie, buisson"{comp. bresc. seradel „cerro", Bion-delli, Dial. gallo-it. 78>.

306. CERB, sb. m. „cerf" || megl.erb\ ar. erbu — CEARBÂ, sb. f. (Lex.Bud.) „femeile du cerf "

|| ar. earb(Dalametra).

Lat. CERBUS,-UM (Densusianu, Hist.

I. roum. 1, 103); *cerba,-am (=clas. c£r-vus, cerva).

Rtr. tschierv, tschierva; it. cervo,

cerca; sard log. kervii, kerva ; fr. cerf;

prov. cerc ; cat. cerco ; sp. cierco,

<iierca; port. cerco, cerca.

Der.: dim. cerbuf (Barcianu; Daul,Col. 24; Alexici, Lit. pop. 155); cer-

tôr(Laurian-Massim; Cihac ;Tiktin);

cerbuor ( Laurian-Massim ; Tiktin;

Marian, Srb. I, 14, 192); cerbule (Ci-

hac; Tiktin); ar. irbopla (Dalametra)||ar. ^tr6oAz (Papahagi, Mat. 247) „faon";cerboaie {Lex. Bud.; Laurian-Massim;Cihac; Tiktin), ar. irboan, cerboaic„biche" i| cerbete (Corcea, Bal. 12) „âla maniere du cerf.

307. Cerbar, sb. m. „lucanus cervus"{Marian, Ins. 34) <cervar[us,-um, dinadj. CERVARius,-A,-UMji (rtr. tschercer;fr. cercier; prov. sercier).

308. CERBICE, sb. f. ^nuque, fcou;pârtie snperieure du joug"— bn. er-oiâe „durillon (a la main")||ir. tâer-

bitâe.

Lat. CERVix,-îCEM ; în celelalte lim-

bi romanice formele corespunztoaresînt savante i cuvîntul apare ca po-pular numai în derivate (cf. Salvioni,Rom. XXVIII, 105 ; Pieri, Z. rom. Ph.XXVIII, 175).

Der.: {cerbicie „opiniâtrete; cerbicosôpiniâtre", formaiuni recente).

309. CERC, sb. n. „cercle, cerceau,rond"

IImegl. erc.

Lat. ciRGUS,-UM.Alb. k'ark; vit. cerco, sic. âirku ;

sard log. kirku; cat. sp. port. cerco.

Der. : dim. cercule; cercuor: cercu(iplea, P. pop. 106)|| cercuriu (Tiktin),

„arrondi, formant presque un cercle(en pari. des cornes)" \\cercurar (Bobb)„cerclier"; cercurrit (Cihac) „prixdu cerclage"

||cercwj „cercier; acco-

ler; entourer^ environner; former unrond" (comp. alb. k'arkon „entourer,cerner", Christophorides, Lex. alb.

182); cercuit, cercwt^îirâ (Laurian-Mas-sim) „cerclage; accoiage"; cercuitor„cerclier"; cercuial „cerclage".

310. ercl'u (ar.), sb. n. „cercle" <cîr-c(u)lus,-um [Densusianu, Rom. XXXIII,8d]

IIrtr. tschierchel; it. cerchio; sard

log. kisu; fr. cercle; prov. celcle; cat.

cercle.

311. Cercel, sb. m. „boucle d'oreille;

barrette en fer qui est au milieu dela ridelle" (Dame, Term.)—bn. sor-

ê^<clRCELLas,-UM „sorte de boudin",atestat i cu înelesul de „petit anneau,petit cercle" (CGL. III, 23, 441) Ij dalm.chercelli „orecchini" ; abr. carcell§ isic. circeddu „orecchino" ;fr. cerceau ;

sp. zarcillo „Ohrring"; port. cercilho(comp. vit. cercei, pi. ..orecchini", it.

cerchiello „ orecchino ")||dim. cerce-

lu, bot. cercelui „convallaria ma-jalis

;polygonatum officinale ; fuch-

sia coccinea" ; cercelu (Lex. Bud. ;

Voronca, Dat. cred. 601); cercela(Lex. Bud.) II cerceloi (Baronzi, L. Rom.95, 97) „se dit des pigeons â collier

blanc, pigeon â cravate"||cercelar

„marchand de pendants d'oreilles; col-

porteur", f. cerceiareas (Laurian-Mas-sim ; vfr. cercelier „cerclier"); cer-

celrie„ fabriquedeboucles d'oreilles"

IIcercelat { Laurian-Massim ; Tiktin

;

Ctan, Bal. 174), încercelat (Zanne,Prov. III, 555) „ ayant des bouclesd'oreilles; boucle " (sic. ncirciddatu„attorcigliato" ; vfr. cerceler, encerceler„cercier, boucler, entortiller"; sp. cer-cillar „cercier"; port. cera7âr „ton-surer"; comp. abr. nârcelli „ii fiorire

della quercia e del noce").Impr. : ung. csercse, csercselye (Szin-

nyei); bulg. HapqaJiyiUKU „fuchsia coc-

cinea".

CERC — 48 — CERE

312. Cearcn, sb. n. „cerne; halo; dis-

que (du soleil, de Ia lune); compas (detonnelier)" < ciRcîNUs,-UM, devenit*cearcerfu^ din al crui pi. *cearcenes''arefcut printr'o fals analogie sg. cear-cn (cf. mesteacn)

!jfriul. cercin; it.

cercine; fr. cerne; port. cerce, cerceo(comp. sard \og.kirkmare „attondare;sp. cercenar).

313. Cerca, vb. „tenter, essayer, ex-perimenter, eprouver; f chercher"<uîRCARE „faire le tour, parcourir"

j|alb.

ksrkon „chercher; voyager" (în loc de*k'erkon probabil prin asimilare; con»p.mai sus k'arkon^s. cerc); rtr. tscher-

cher; it. cercare; sard log. kirkare; fr.

chercher; prov. cat. sp. port. cercar\\

cercare „essai, epreuve, experience;douleur d'enfantement" (Marian, Nat.45; vit. cercare „ricerca"); cercat „es-

sai" (An. Car.; Marian, Nunta, 838); cer-

ctor, adj. sb. „qui tente, qui eprouve;eclaireur "

; cerctoare „ eprouvette,sonde"; cerctar „essai, recherche,enquete" (Letop. I, 480; Lex. Bud.;lorga, Studii VI, 60; Lupacu, Medic,bab. 124; vit. cercatura; sard câmp.cirkadura; sp. port. cercadura)

\\j cer-

cref (Dosoftei, Molitv. 111^) „qui e-

prouve, qui cherche"1|cereal (Ma-

rian, Dese. 165, Vrji 166; Viciu,Glos.^124)„echeveauqu'onplongedansla teinturerougepour eprouver la qua-lite du teint; filet, sorte de sac pourpecher".

314. Cerceta, vb. „visiter, examiner,verifier,s'informer,interroger"— fcer-cta (Dosoftei, V. Sf. ap. Tiktin; id.

Molitv. 65'^; Varlam,Caz. I, 320a)<ciR-clTARE „tourner autour, agiter, roder,errer"; forma cercat e refcut dupo fals analogie : din pers. a 2^jcearceis'a format pers. 1* cearct, întocmaidup cum sg. cearcn a fost ref-cut din pi. * cearceni (cf. mai suscearcn)l cercetare „visite, recherche,enquete,interrogation";cerce/^or„m-vestigateur, interrogateur"; cercet-tur (Cihac) „recherche, interroga-tion"

IIcerceta „eclaireur".

315. încerca, vb. „essayer, experi-menter, eprouver" <iN-ciRCARE

||vit.

încercare r,ricercc\re, investigare", sic.

ncirkari „cerchiare"; sard câmp. m-âirkai „accerchiare"; vfr. encerchier

„parcourir en cherchant, fouiller, re-chercher, interroger"; prov. cat. sp.port. encercar\\tncercare „essai, ten-tative"; încercat „experimente"; tn-cerctor, adj. sb. „qui essaie, qui e-

prouve "; încerctoare ( Tocilescu ,

Mat. 132) „essai".

316. Nirc/are (ar.), vb. „cercler, en-tourer, cerner" < in-cîrc(u)lare „ar-rondir, former un rond"

||rtr. (in)-

tschiercler; it. (in)cerchiare; sard log.inkisare; vfr. encercler; prov. celclar^nprov. encieuclâ; cat.(en)cerclar

||dis-

ircVare „degarnir de ses cercles (enpari. d'un tonneau"; fr. decercler \

nprov. descieucl).

317. CERE, vb. „demander (en parLdes choses), exiger, requerir; deman-der instamment, mendier; aspirer â,

rechercher" || ir. tâ^re „chercher, de-mander" ; megl. friri„ demander,vou-loir, desirer, chercher"; ar. ireare„mendier".

Lat. QUAERO, QUAESÎVI, QUAESÎTUM,QUAERfiRE, din care regulat cer, *ceii,^'ceitu, cere; de aci, sub influena ra-dicalului cer- (cere, certnd<q\jAEB.v.iiJ-

DUM, etc), s'au refcut pf. j cerii(Cod. Vor. ; Ps. Sch.), part. *cerit (ps-trat în ir. tsersit),j cerind; mai de-parte, dup analogia altor verbe deconj.a 111% s'a format pf. cerui, part.cerut (megl. ar. irui, irut); din în-

cruciarea lui cerii, *cerit cu cerui,

cerut au resultat pf. fcerui, part.cerut; de alt parte, din formelecerii, "^cerit, cerind s'a refcut unnou verb ceri, indic, ceresc cu în-

elesul special de „mendier", xv.tsersi

„demander"; ar. ciriri „demanderinstamment, chercher" (cu c- în Iocde - prin asimilarea cu din silaba

urmtoare).Rtr. quirer; it. chiedere; sard log.

kerrere; vfr. querre (fr. querir); prov.querre; sp. port. querer.

Der. : cerere, cerut (Reteganul, Pov.ard. I, 68) „demande, requete"; ar. i-ritor, iritoare „ mendiant, mendiante" ;

fcertur (Dosoftei, Molitv. 14*^) „re-quete"

||ar. /t'n7o^^ft (Cod. Dim. 34), i-

ritoafie „mendiant, mendiante"|| f cer-

ut „demande"; cerit „mendicite" :

ceretor (ceritor), ceretoare (ceri-toare) „mendiant, mendiante", cerite-

Ind. F.=Indogermanische

F'orschungen

indic. = indicativul

inf. = infinitivul

interj. = interjecie

interog. = interogativ

ir. = istro-romîn

istr. = istrian (dial. din

Rovigno, Pirano, etc.)

it. — italian

Jb., vezi Wgjb.lat. = latin

Letop.=Letopiseele Mol

daviei i Valahiei, ed.

a 2a, Bucureti, 1872-4

Levy ( Provenzalisches

Supplement -Worter-

buch)

Lex. Bud. = Lexicon Va-

lahico-latino-hungaro

germanicum, Budae,

1825

Lex. Mard. = Lexicon

slavo-romînesc. publ.

de Gr. Creu

lira.:=limusin

Hon. = liones

Lit. Cbl.= Literarisches

Centralblatt

loc. adv. ^= locuiune ad-

verbial

loc conj. ~ locuiune con-

junctiv

log.= (sard) logudores

lomb. = lombard

lor. = loren

m. = masculin

Mag. ist. = Magasin isto-

ric pentru Dacia

mant. =^ mantovanmarch. = marchigian

Mrg.= Mrgritare, Bu-

cureti, 1691

megl. = meglenit

Mem. Soc. ling.= Memoi-res de la Societe de

linguistique

messin. — messines

Mihileanu(Dicionar macedo-romîn, Bucureti,

1901)

mii. = milanes

mir. = mirandoles

mirând. ^= mirandes

mod.= modenesmold. = moldovenesc

monf. r= monferrines

mor. = moravmunt, = munteann. — neutru

nap. = napolitan

ngr(ec). ^= neo-grecesc

nom. = nominativ

norm. = normandnprov. = nou provensal

(dup Mistral, Lou tre-

sor dou felibrige)

num. = numeralolt. = oltenesc

pad. = padovanparm. = parmigian

part = participiul

pav. = paves

per. = pcrugin

pers. — persoana ; per-

sonal

Petri (Vocabular romî-

nesc- nemesc, Sibiu,

1860.

pf. = perfectul

piac. = piacentin

pic. = picard

piem. = piemontes

pist. = pistoies

pi. = plural

pol. -— polones

Polizu (Vocabular romî-

no - german, Braov,1857)

pop. = popular

port. = portughes

prep. = preposiie

pre. = presentul

pron. = pronumepropr. = propriu

prov. = provensal

Ps. Sch. = Psaltirea sche-

ianRassegna St. etn. = Ras-

segna degli studii et-

nografici, dialetta li eto-

ponomastici (extr. din

„Archeografo Tries-

tino-, Triest 1906)

reat. = rea tin

T^^S^' = reggian (din E-milia)

regg. (cal.)=reggian (din

Calabria)

rev. = relativ

Rev. cr.-lit.=Revista cri-

tic-literar, Iai

Rev. ist. arh. = Revista

pentru istorie, ariieo-

logie i filologie

Rev. 1. rom. = Revue des

langues romanesrom. = romanic

Rom. = RomâniaRom. F. = Romanische

Forschungenromagn. = romagnolrtr. = retoroman

rus. = rusesc

rut. = rutean

s. = sub

Sghinescu ( Vocabularromînesc)

sass. =(sard) sassares

sav. =:savoiard

sb. = substantiv

sbslv. = subsilvan (reto-

roman)

sen. = senes

ez. = eztoarea, publ.

de A. Gorovei

sic. = sicilian

sîrb. = sîrbesc

slav. — slavic

slov. = slovean

sp. = spaniol

Stamati, A^^'b. = Deutsch-

rumnisches Worter-

buch de Th. Stamati,

Iai, 1852

subj. = subjonctivul

suf. = sufix

sprs. ~ suprasilvan (re-

toroman)

Szinnyei (Mag3^arTâjsz6-

târ, Budapesta, 1893-

1901)

tarent. = tarentin

teram. = teraman

terg. — tergestin

Thes —- Thesaurus lin-

gu9e latinse.

Thes. gl. = Thesaurus

glossarum emendata-

rum.

tic.= ticines

Tiktin (Rumnisch-deu-tsches Worterbuch)

tir. = tiroles

tosc. = toscan

trans. -^ transilvnean

trev. = trevisan

trient. = trientin

triest. = triestin

ung. = unguresc

unipers. = unipersonal

urm. = urmtorV. =:vezi; v (neurmat de

punct) = vechi : vfr.,

vit. — vechi frances,

vechi italian

val. = valon

vald. " valdens

Varlam, Caz. — Varlam,

Carte romîneasc de

învtur, 1643

vb = verb.

vegl. = vegliot

ven. = veneianvie. = vicentin

viit. = viitorul

vr. = vechi romînesc

vsl. = vechi slav.

Wgjb. = Weigand, Jah-

resbericht des Instituts

fiir rumnische Spra-

che.

Z. ost. Gymn. == Zeit-

schrift fiir osterrei -

chische GymnasienZ. rom. Ph. =^ Zeitschrift

fiir romanische Philo-

logie

zoo). = zoologie

pus dup ar., ir. sau megl. arat identitatea cu forma daco-romîn pre-

cedent,

însemneaz vechi romînesc.

indic o form neatestat,

arat derivarea din forma urmtoare.

„ ^ „ „ precedent.

IIdesparte de daco-romîn formele ir. megl. i ar.

[Candrea] [Densusianu] indic o etimologie a unuia din autori nepubli-

cat înc.

t*

<>

A APRUT:

GRAIUL NOSTRUTexte din toate prile locuite de Romîni

publicate de

I.-A. Candrea Ov. Densusianu Th. Sperantia

Fasc. I, II (pag. 1—320)«

Judeele: Mehedini, Gorj, Vîlcca, Dolj, Romanai, Arge, Muscel,

Dîmbovia, Olt, Teleorman, Vlaca, Prahova, Ilfov, Ialomia, Buzu, Brila,Hîmnicu-Srat, Putna, Covurlui.

Preul volumului întreg 4 lei.

, CL\^J -»


AL

LIMBII ROMlNE

ELEMENTELE LATINE

DE

l.-A. CANDREA-HecKV OV. DENSUSIANU


cu OCASIUNEA ÎMPLINIRII A 50 DE ANI OELA ÎNFIINAREA CASEI

Q S> Si Si S) S> S) BUCURETI 1907 S>

Atelierele Grafice SOCEC & Comp. t Societate Anonim

FASC. II

CERE — FÎN

Pi^exU volumului, cuprinzînd aproocimaliv 30 de coaie, e de 9 iei, prin subscriptiune ;

dup tiprirea întregii lucrri se va ridica la 12 iei.

ABREVIATIUNIMAI DES ÎNTREBUINATE^)

abr. = abruzzes

ac. = acusativ

adj.= adjectiv

adv.= adverb

alb. =r albanes

alb. g. — albanes gheghic


An. Car.= Anonymus Ca-

ransebesiensis, publ.



I, 320—380

and. = andalus

ap.= apudapul. =apulic

ar. -= aromîn

arag. = aragones

Arch. gl.=Archivio glot-

tologico italiano

Arch. lat. Lex. — Archiv

fiir lateinische Lexi-

kographie

aret. = aretin

art.= articol

astig. = astigian

astur. = asturic

augm. = augmentativ

bn.= bneanBarcianu (Dicionar ro-

mân-germân, 1900).

bearn. = bearnes

berg.= bergamascbiz. =^ bizantin

Bobb (Dictionaru ruma-nesc, lateinesc si un-

guresc, 1822).

bol.:=bolones

Boli. Svizz. = Bollettino


italiana

bot. = botanic

bresc.= brescian


tii filologice

bucov. = bucovinean

bulg. = bulgresccal.= calabres

câmp.= (sard) campida-

nes

canav. = canaves

cat. = catalan


orum laiinorum

CIL. = Corpus inscripti-

onum latinarum

clas. = clasic

Cod. Dim. = Codex Di-

monie (publ. în Wei-

gand, Jahresbericht


mnische Sprache, I,

IV, V, VI).

Cod. Vor. ^ Codicele vo-

roneian

col. = colectiv

Col. Bujor. ^= Coleciune




com. = comasc

conj. = conjuncie


literare



cors. = corsican

Costinescu (Dictionaru ro-

mano-francesu, 1870).

cr. = croat

.crem. = cremasccremon. = cremones

Dalametra (Dicionar ma-cedo-romîn, Bucureti,

1906).

dalm. = dalmat

dat. = dativ

dem. = demonstrativ

der. = derivate

dial. = dialectal

dim. = diminutiv

dr. = daco-romîn

elv. ^= elveian (francesa

din Elveia)

emil. =emilianEncicl.=Enciclopedia ro-

mîn.eng. = engadin

etim. = etimologie

fem. = feminin

fr. = fâreriot

ferr. = ferrares

fig. = figurat

fr. = frances

friul = friulan'


gali. = galiian

gasc.= gascon

Gaster (Chrestomatie ro-

mîn, 1891).

Gaz. Tr. = Gazeta Tran-

silvaniei

gen.= genoves


genit. = genitiv

gr(ec).= grecesc

I

i

1

1) Lista complet se va publica la sfiritul lucrrii.

CERE 49 — CHEIE

resc (Barcianu) „de mendiant" ; cerito-

rete (Barcianu) „â la maniere des men-diants"; ceretorie {ceritorie) „mendi-cite "

; ceretorime {ceritorime) „ gueu-saille, mendicite"; ceretori {ceritori)

„mendier"; cerîWi/ (Creang, Scrieri

II, 138)„mendicite"; jceritur (Do-softei, Molitv. 33^ 36^ 118*) „requete".

|

318. Cuceri, vb. (în vr. numai refl.)|

„se soumettre, s'incliner humblement,;

s'humilier".Lat. * coNQU-i^RîRE, prin schimbare de

conjugaiune în loc de *conqu^rere i

(= clas. CONQUÎRERE) ; din înelesul de„chercher, rechercher" s'au desvoltat

treptat acelea de „se procurer, obtenir, 1

conquerir ' ; semnificaiunea din urm, !

cea obicinuit în limbile romanice, a

trebuit s existe alt dat i la noi în

limba poporului {a cuceri cu înelesul

acesta în limba de astzi a fost ref-cut dup fr. conquerir) ; accepiuneade „s'humilier" se întîlnete i în ital.

(comp. vsl. noKopHTH „subjicere", ^ cm

„subditum esse, humilis" ; sivb.pokoriti

„unterwerfen", - se „sich demiitigen").|

Comp. vegl. (numai part.) koncaran;;

it. conquidere „molester, tourmenter,abattre l'orgueil de qqn, humilier";

vfr. conquerre „chercher, rechercher"(comp. conquis „afflige, fatigue"), fr.

conquerir., prov. conquerre., conque-rer, conquerir; (vsp. conquerir).

Der. :j cucerire {Coresi, Caz. 1580-1,

20), t cuceritur (Tiktin) „humilite, re-

verence"i

CMcme^humilitejdevotion"\cucernic „humble, respectueux, de-

vot" (comp. vsl. noKi&pHHK-K „homo obe-

diensîsîrb pokornik „Busser,Reuer");cucernicie r'humiMte, devotion"; a se

cucernici (Barcianu) ^devenir hum-ble, (\e\oi"

\\cuceritor^ adj. sb. „con-

querant", formaiune nou.

319. CERNE, vb. „tamiser, bluter"||

ir. tâ§rne.

Lat. CfiRN^RE.

Rtr. tscherner; it cernere ; sard log.

kerrere; fr. dial. srdre; prov. cerner;cat. cernir; sp. cerner; port. cernir.

Der.: cernut „tamisage" (sp. cer-

nudo); cerntor, adj. sb. „qui tamise"(it. cernitoio) ;cerntur „criblure' (it.

cernitura; sp. cernidur).

320. Nirneare {nfirnare), vb. ar. „ta-

miser, bluter'*<iNCERNERE.

Candrea-Densusianu, Dicionar etimologic.

321. CERTA, vb. „gronder ;punir";

a se certa „se disputer" || ir. tâertâ;

megl. firtari.

Lat. CERTARE pCombattre, rival iser,

jouter".Alb. kfirton; sard log. kertare; prov.

certar.

Der. : ceart „dispute ; punition,châtiment", megl. ^rt „dispute" (alb.

kfartz; comp. sard log. kertu); certare„gronderie; f punition, châtiment"

;

certâtor., adj. sb. „grondeur;querel-

leur; f punisseur" (Letop. I, 208); cer-

ttur (An. Car.; Polizu) „reprimande,gronderie" '[ certa „querelleur"

||cer-

tree certre (Polizu) „querelleur".

322. CETATE, sb. f. „forteresse;

vii-

le"II

ir. tâetâte; megl. itati ; ar. itate.

Lat. cIvîTAS,-TATEM, devenit *ceetateprin trecerea lui î aton la e, apoi princontraciune cetate.

Alb. kfutet ; vegl. cituat ; friul. citad ;

it. cittâ; fr. cite; prov. cat. ciutat; sp.

ciudad;port. cidade.

Der.: dim. cetuie ; cetuic ; ce-

tatea (Lex. Bud. ; it. cittadella) i[ cet-ean, ceteanc „citoj'en, citoyenne;-j- citadin, citadine", din care formelerecente: col. cetenime (Barcianu), ce-

tenie „egalite des droits civils, droit

de cite, naturalisation", cetenesc „decite, civique, de citoyen", cetenete„en cito3"en", înceteni „natural iser,donner le droit de cite".

323. CETERÂ, sb. f. „violon" - f cîa-

tere (Dosoftei, Ps. vers. 108).

Lat. cîTHERA,-AM, App. Probi, 23

;

comp. citerum, Thes. gl. I, 217 (=clas. cîthara).

Rtr. tschaidra ; it. cet{e)ra : vsp.cedra.

Der. : dim. ceêr«tc(Lex. Bud. ; Oni-or, Doine 94) ; ceteru (Polizu) ; ce-

terea (Reteganul, Trand. 90) 1|trans. ce-

tera „violoniste"jjtrans. ceterâ (Mol-

nar. Gram. 302 ; Lex. Bud.) Jouer duviolon" (vit. ceterare), mold. ceter, ce-

trâ (Creang, Scrieri I, 258 ; Stamati,Wb. 677 ; Zanne, Prov. III, 658) „repri-

mander, gronder, quereller".

324. CHEIE, sb. f. „clef"; bn. „sorte

de broderie" (Wgjb. III, 319)— fcZete(An. Car.) || megl. cVdli, pi.; ar. cVae„clef, arîculation du bras".

6157 — ocec.

CHEIE — 50 CHEMA

Lat. CLAVIS,-EM.

Vegl. kluf: rtr. elev: it. chiave; sardlog. âe; fr. clef: prov. cat. cân; sp.

Wwpe; port. chave.Dim.: chei, j clei (An. Car.), ar.

cVi{i)\ cheioarâ (Bobb; Laurian-Massim); cheiuf (Laurian-Massim;sic. hîacazz); ar. cl'iiiâ „agrafe".

325. Cheiar {cheier), sb. m. ..serrurier,

celui qui faitdes clefs" (Teodorescu,P. pap. 521) < CLAVABTUS,-UM (atestat

numai cu înelesul de ^ celui qui fait

des chevilles de bois"), devenit * cVaar,^ cVenar, "^chenar, de unde cheiar subinfluena lui cheie

j|rtr. claver; itchia-

vaio; vfr. clavier ; cat. claver, clau-

her; sp. llavero; port. chaveiro\\che-

ieri (Voronca, Dat. cred. 717) ^ celle

qui tient Ies clefs, sorameliere".

326. Cl'itor (ncl'itor), sb. n. ar. „sorted'ecuelle munie d'un couvercle quila ferme hermetiquement" (Mihâilea-nu) — Chiotoare {cheotoare), sb. f. „cor-don, lacet qui attache le col de la che-misedespaysans;about, pointdejonc-tion de deux ou plusieurs poutres;jointure; l'un des quatre coins d'unemaison de paysan"—Mehedini.bucov.chietoare, chetoare (Marian, Nat. 62;

Immorm. 573); trans. tsetoare, tâotoafe(Doine, 197; Viciu, Glos. 24; Wgjb.IV. 332); cheiotoare (Stamati, Wb.642; Cihac; Barcianu); cheitoare (Ba-ronzi, L. rom. 231); bn. cheutoare,chîutoare (An. Car.); bn. Mehedinicheptoafe ; Serbia chiptoafe < *cla-VATORiUM, '• CLAVATORiA,-AM, devenite:cl'foriu, de unde regulat cl'itor; *cV-toare> chletoare, iar prin asimilaiunechiotoare; forma aceasta a fost mo-dificat maî departe sub influena lui

încheia, probabil i a lui piept în for-

mele cheptoafe , chiptoafe\\închio-

tora, închetora (Lex. Bud.), încheotora(Paliia, Exod- XXVI, 4; XXVIII, 7, etc.

;

Costinescu; Laurian-Massim), bn. în-

cheutur, închepturâ (Xovacovici,Folclor. 123)„enlacer,agrafer;joindre,abouter"

||deschiotora (Lex. Bud.), în

Munii Sucevii dit'otorâ (ez. II, 226),bn. dzechetur, dechetur (An.Car.), decheptur (Novacovici, Folc-lor. 104) „delier, detacher, degrafer".

327. încheia iinchia), vb. „clore, clo-

turer, fermer; joindre; terminer, con-

clure" —bn. cheîâ (WgJb. III, 319),refcut dup cheie \\ ar. ncViare || < in-

CLAVABE (atestat numai cu înelesul de„clouer,fixeravec des c1ous''<clavus„clou": comp. îns conclavatus ..en-

ferme sous une meme clef), devenitHncVeua, care a fost modificat dupcheie în încheia

\\friul. inklavâ ; vit.

(in)chiavare, vie. incavare^ ver. mant.bol. incavar, cremon. incav, mii. cav,piem. cave, mir. parm. cavar^ mod.caver^ Urbino inhfaoe; fr. -enclaver:prov. (en)clavar: cat. enclavar [ în-

cheiere „conclusioQ''; j închietor (Bi-

blia 1688, Regi IV, 24, 14) „serrurier";

încheietoare „fermeture, loquet", bot.

„sideritis montana, betonica offic",/«c/ieioôare (Costinescu) „cordon, la-

cet", refcut dup chiotoare; încheie-tur, tnchietur „articulation, join-ture; conclusion", -fcheetur (Doso-ftei, V. Sf. 145^^) „articulation" (vit.

chiavatura, pav. incavadura, abr.

nâvature „ articulazione ": vfr. cla-

veiire „fermeture au moyen d'une clef,

serrure", enclaveure „enclave" : nprov.(en)clavaduro ; cat. (en)clavadura) ;

dim. încheieturea (Marian, Nat. 383.

385, 386, 401; Tocilescu, Mat. 1541);închieturi (iplea, P. pop. 98).

328. Descheia (deschia, decheia, des-chid), vb. „ouvrir (avec une clef); de-boîter; detacher, deboutonner, degra-fer"

IIar. discViare \\ dîs-clavare (v.

încheia) || friul. disklav; vit. dischia-vare, vie. ver. descavar, mant. dasca-var, piem. descave, gen. descav ; vfr.

desclaver „detacher"; prov. cat. <:ê5-

clavar.

329. CHEMA, vb. „appeler; inviter"

IIir. cVemâ; megl. cVimari; ar. (a)cVi-

mare, ncVimari (Weigand, Arom.");

formele cu prefix nu represint desigur pe a ce la mare, inc lama re,

ci sînt formaiuni proprii ar.

Lat. CLAMARE.Vegl. klamuar; rtr. clamer; it. chia-

jnare: sard log. (famare: vfr. clamer;prov. cat. clamar ; sp. llamar; port.

chamar.Der.: chemare „appel, cri, invoca-

tion; invitation; vocation"; -f chem -

tur „vocatio" (An. Car.; port. cha-madura).

330. Chemat, sb. n. „appel ; invita-

CHEMA — 51 — CIINE

tion" < chAMATTJSr^MWwsp. Uamado;port. chamado (comp. rtr. clameda;it. chiamata: sard log. âmada\ sp.

llamada; port. chamada).

331. Chemtor, adj. sb. „qui appelle,

qui invite; gar(;:on d'honneur pre dela mariee" (fem. chemtoare „demoi-selle d'honneur pre de la mariee")< CLAM>VT0RIUS,-4,-UM.

332. CHIAG, sb. n. „coagulum, pr^-sure, caillot, caillette"||megl.ar. c?'a^.

Lat. goaq(u)IiUM > * caglum (sub in-

fluena lui * ca g la re, v. închega)^de unde, prin metatesa lui l, * clagum.Sard log. âgu (comp. pentru me-

tatesa lui h i alb. kVuar < * cla-gorium)

IIrtr. quegl; it. caglio; fr. dial.

(Plechâtel) kay; prov. calh, cat cuall;

sp. cuajo: port. coa^/ô (comp. fr. caillot,

caillette) <*c(o)aglum.Der. : bn. chegar, chegâfe i che-

gHâ „echinon, vase dans lequel onmet la presure ou le caille dont onveut faire du fromage" (vfr. caillier;

sp. cuaj'ar)', chegrie (Tiktin), fig.

„vieux decrepit*jchegorni (Tiktin;

Dame, Term.; ez. II, 23) „echinon"(formaiune analogic dup pcor-nif < pcur^ paporni < papur).Impr. : rut. KJiar, rier, r.iar „Kl-

berlab als Garstofî der Schafsmilch";

rus. gljaku> glaganyj syr; po\. klag>sklaga6 sie; mor. glaga; slov. kl'ag

333. închega, vb. „coaguler, cailler,

figer"IImegl. încl'igari. angl'igari :

ar. ncl'igare, angVigare || < in-coa g(u)-LARE> * IN-CUAG(U ILARE > * IN-CUAGLARE> *INCAGLARE > *JNCLAGARE (cf. DeU-susianu, Hist. 1. roum. I, 90); în for-

mele raegl. i ar. cu -gV-, s'a produsasimilaiunea cu g urmtor; sard log.

^<7âr6<*CLAGAREjjrtr. inquagler ; it.

quagliare, cagliare, ver. inkajar ; vfr.

encaillier,sav. ankal'iyfr. caXller :nprov.caid ; cat. cuallar ; sp. cuaj'ar ; port.

coalhar <{m')c{o)AG{\:)LABBjjtncheg-

toare (Barcianu ; Teodorescu, P. pop.511 ; Jipescu,Opinc.49; Rdulescu-Co-din, Cuv. Muc. 259), chemtoare (Teo-dorescu, P. pop. 593) „echinon, vasedans lequel on met la presure", bot.

,,geranium robertianum" ; închegtur(Biblia 1688, Regi III, 7, 30 ; Tocilescu,Mat. 117, 155; Costinescu ; Stamati,Wb. 355), ar. ncl'igâturâ „caillement,

coagulation" (comp. sard câmp. kal-ladura; vfr. cailleiire; vsp. cuaja-dura\ port. coalhadura)

||deschega

„resoudre, liquefier (en pari. de cequi a ete caille"; vfr. descaillier;sp.descuajar: port. descoallar\ comp.it.squagliare). ^

Impr. : rut. KiaraTH, rjaraTH, aar.ia-

raTH „mitraer einmachen"; pol. za-klaga6\ mor. glagati.

334. CHIAR, adv. „meme" — f adj.

„clair, pur"; adv. ^clairement, pure-ment,reellement";tc/it7ar(Lex.Marcl.'>sb. „serenite, clarte" ; vechiul îneles al

cuvîntului s'a pstrat înc în expre-siunile : din chiar senin i ap chioar„eau pure", prin etimoi. popul. în loc

de ap chiar (cf. Litzica, Conv. Ut.

XLI, 96) IIir. cVr ,clair".

I^t. CLARUS,-A,-UM.Alb. kfar\ vegl. kjur\ rtr. cler\ it.

chiaro; sard log. âru; fr. clair; prov.cat. clar; (sp. port. claro).

Impr.: rut. THp „in der That, wahr-lich. wohl, auch".

CHINGA, V. cinge.

CHIOTOARE, V. cheie.

CI, V. ce.

335. CICOARE, sb. f. „chicoree sau-vage" — ciuco{a)re (Dosoftei, \. SfWgjb. V, 102); ciucoare (Sevastos,Cîntece 271, 319).

Lat. * ciCH0RiA,-A3i (= clas. cîcho-rium).

Abr. cekore; nap. cekojera «radic-chio" (comp. alb. kofe).

336. CÎINE (cîne), sb. m. „chien"||ir. care: megl. cgini: ar. cine.

Lat. CANIS,-EM.

Alb. kfen,kfzn; vegl.kuon: rtr. chaun:it. cane ; sard log. kane ; fr. chien

;

prov. can; cat. ca; astur. ga\i\.kan:port. co.

Der.: col. ctinime; bn. cînam\\trans. etnie, ar. cînil', ciniu (Dala-metra) „mechancete, rancune "jj ctinos„mechant, rancunier"; cîinoie „me-chancete, rancune"

lcîinesc {cînesc),

ar. cînescu „de chien, canin" (sic. A'a-

niskn: comp. ven. kanesko); cUnete

CIINE - 52 — CIND

(cînete), ar. cineaste „a la maniere deschiens; mechamment"

||mold. bucov.

trans. cîner^ cînef „mechant, canaille"

(comp. c a n a r i u s); mold. trans. cîn-rie ^Tiktin; Barcianu) „chenil"

||a se

cîini, a se încî{i)ni, a se înclina „s'en-

teter, s'obstiner-; devenir mechantcomme un chien" (comp. vfr. encheni^qui a le caractere d'un mauvaischien"); ar. (ajncinire, (ajncineare„gemir, haleter".

337. Canin (ar.), sb. f. „chagrin, af-

fliction, peine" < canIna,-aM;, din adj.

CANîNUS,-A,-UM „de chien"; înelesulcuvîntului se explic prin „vie dechien"

||sp. canina.

338. CÎMP, sb. m. i n. „champ; paysplat, plaine" || megl. cgmp: ar. cîmpu.

Lat. CAMPUS,-UM.Vegl. kuomp; rtr. champ; it. campo;

sard log. kampu; fr. champ;prov.

cat. câmp; sp. port. campo.Der. : dim. cîmpurel (larnik-Bîr-

seanu, Doine 27; Pompiliu^ Bal. 77);

cîmpuor (Sevastos, Nunta 203; Ma-rian, Srb. I, 20); ar. cîmpic i cîm,-

pi (Dalametra)ll cimpean „hahitani deIa plaine" ; cîmpenesc „champetre, re-

latif aux champs, de plaine"; cîm^pe-

nete „â la maniere des habitants dela plaine"

||ar. cîm^pi (Dalametra)

„champetre, de plaine".

339. t Cîmpiu, adj. „uni, plan; deplaine" (Dosoftei, V. Sf., v. Wgjb. V,83) — Cîmpie, sb. f. „plaine, pays plat"

< * CAMPivus,-A,-UM [Candrea, BSF. III,

15]i|vit. campio „di campo", com.kam-piv „coltivato, colto (dicesi di cam-po)", sic. kampia „campagna solitaria,

luogo non accasato, campo"; sp. cam,-pio

IItrans. cimpiian (Tiktin) „habi-

tant de la plaine".

340. Cîmpos, adj. „plan, uni; quise trouve dans la plaine" (Biblia 1688,

Ierem. XXI, 13) < camposus,-a,-um,Thes.

341. CIN, sb. f. „souper; cene"||

ir. tâir^; megl. ar. in.Lat. cena,-am.Vegl. kajna; rtr. tschaina; it. cena;

sard log. kena; prov. sp. cewa; port. cea.

Der. : dim. cinioar (Tiktin ; Ma-rian, Immorm. 189); cinioar (Tiktin;

Marian, Dese. 296; Voronca, Dat.cred. 329).

342. Cina, vb. „souper'' || ir. ^^trâ;megl. inari ; ar. inare \\ < cenare

\\

vegl. kenur; rtr. tschner; it. cenare;sard log. kenare ; vfr. cener

;prov.

cat. sp. cenar; port. cear.

343. CINCI, num. y,cix\q^\\\Y. tâints;megl. ar. in(i).

Lat. ciNQUE, Densusianu, Hist. 1.

roum. I, 125 (= clas. quînque).Vegl. cenk; rtr. tschinch; it. cinque;

sard log. kimbe; fr. cinq; prov. cine;cat. cinch; sp. port. cinco.

Der. : cincile(a), cincea, ir. tâintsile,

megl. intii, ar. inile, inirlu „cin-quieme"

||cincime „un cinquieme"

||

cin{ci)sprezece, megl. ispr^i, ar. is-prdzae „quinze"; cin{ci)sprezecilea,cin{ci)sprezecea „quinzieme"

||cin{ci)-

zeci, megl. inzgî, ar. indzî „cin-

quante"; cin{ci)zecile(a), cin{ci)zecea„cinquantieme"; cinzeac, cinzec, ar.

indzac (Dalametra) „mesure pourliquides d'un decilitre environ "

;

•f cinzcear (Paliia, Exod. XVIII, 21,

25; Gaster) „cinquantenier"||încinci

„ quintupler "; încincit „ quintuple "

;

trans. cincitur (Viciu, (jlos. 30) „tas

de cinq gerbes"||cincar, adj. „âge de

cinq ans", sb. m. „cheval de cinq ans",

dim. cincrel (Tiktin; Alexandri, P.

pop. 79).

344. CÎND, adv. conj. „quand, lors-

que"; clnd . . . cînd „tantot . . . tantot";

din cînd în cînd „de temps en temps"

IIir. cn(d) ; megl. cgn, la Huma

cîn(du); ar. cîndu.

Lat. QUANDO.Vegl. kand; it. quando (comp. di

quando in quando „ de temps entemps*); sard log. kando; iv. quand;prov. qiian, can(t); cat. quan(d); sp.

cuando {comp. cuando... cuando „tan-

tot,.. tantot..."; de cuando en cuando„de temps en temps"); port. quando.

Der. : f cîndai i f cîndailea (Cante-mir, Hron.) „peut-etre, par hasard"(terminaiunea ai a fost introdus subinfluena lui camai alturi de catn, In-

cai, tncailea, soai, etc.)||cîndva „un

jour, quelque jour, quelquefois, par-fois" \\oarecînd,oare-icînd „quelque-fois, parfois, jadis" ; ori-cind, ori-i-

CINE — 53 — CINGE

cînd, veri-cînd „n'importe quand"i|

fiecînd, fiecînd „n'importe quand"(pentru aceste compuse, v. Fi, Oar,Vrea)

\\ar. canido „n'importe quand"

||

bn. alt-cînd „autrefois" \\mci-cind „ja-

mais" (comp. alb. as kuft „non mai",propr. „ne quando"; v. Nici).

345. CINE, pron. interog. irei, „qui";

gen.-dat. sg. cui || ir. tsire ; ar. ine.Lai. QUEM, devenit ca monosilab

tonic * QUEN i mai tîrziu *quene (cf.

Meyer-Liibke, Rom. Gr. I, § 551 ; Can-drea, Conson. 50); dat. cui.

Sard câmp. kini; prov. cat. quin\fr. dial./cg \s^.quien; port. îiem ,friul.

kui\ it. vfr. cui: fr. qui\ prov. cui\ cat.

vsp. vport. qui < cui.

Der.: fcine, jcinrescu (Cod. Vor.)„chacun"

||cineva, ir. tsirevaâr. iniva;

fcineva, cinevaile(a) „quelqu'un"

IIori-cine,veri-cine „n'importe qui, qui-

conque'' ; oarecine, oare-i-cine „quel-qu'un " [fiecine, fiecine , fietecine„chacun, quiconque" (pentru acestecompuse, v. Fi, Oar, Vrea) j' netine„quelqu'un, certain" (v. ti).

346. CÎNEPÂ {ctnip), sb. f. „chan-vre"

IImegl. cgnip ; ar. cînip.

Lat. *CANEPA,-AM, cf. Densusiapu,Hist. 1. roum. I, 97; Candrea, Rev. ist.

arh. VII, 73 (= clas. cannabis).Erto kfaneipa; it. canapa, Gombi-

telli kanneva, Urbino kannipa; lion.

kinevoj

în alte regiuni ale domeniuluiromanic gsim derivate din * cana-pis,-EM sau * CANEPis,-EM, i chiar *CA-napus,-um: alb. ksrp; vegl. kanuvo(comp. i kanapial); rtr. chanv\ ven.kanevo, mant. kanaf i kanof., mii.

kanev, romagn. kanuD, abr. kanev,nap. kann§v§, cors. kanapu; fr. chan-vre; prov. canebe; cat. canem \\ cît

privete formele sp. canarno; port.

canamo, cânave i cneoe; sard log.

kânnau, sard câmp. kânniu^ ele pars reproduc pe *cannabum,*cannîbum,fr ca totui fonetismul lor s fie

absolut regulat.Der.: dim. cinepioar, zool. „linot"

(Marian, Omit. I, 396), bot. „eupato-rium cannabinum"

|

bot. cînepoal,„eupatorium cannabinum, agrimoniaeupatoria" \\ctnepite, Sâlagiu cinepfi-fin (Tribuna 1890, 45, 342) „chene-vicre"; Slagiu cînipfiUiri (Tribu-

na, 1890, 342) „courtiliere" (form re-

sultat din contaminarea lui cinepcu bulg. KOHonniHEia, KOHonHniHHia

„ courtiliere ")||cinepar „linot(te)'*

(comp. fr. chanvrier; prov. canabier).

347. Cînepiu, adj. „de chanvre; cou-leur de chanvre, gris" < *canapineus,-A,-UM [cf. Candrea, BSF. III, 14) !| vfr.

chainvinge „de chanvre" |! comp. sardlog. kannainzu ; vsp. cailameno< *can-NABINEUS.

348. CINGE (vr. i dial.), vb. „ceindre;entourer" (Dosoftei, Ps. vers. 208; Bar-cianu) || ar. indzeare (pf. imu, part.

imtu).

Lat. CINGERE, CÎNXi, CÎNCTUM.

It. cignere ; sard log. kingere ; fr.

ceindre; prov. cegner; cat. cenyir: sp.

cenir; port. cingir.

Der. : cingtoare, ar. ingâtoare„ceinture" (comp. vit. cignitoio: vsp.cenidero; port. cingidouro).

349. CIng, sb. f. „ceinture, sangle"(Marian, P. pop. I, 34; Crom. 48; Sta-

mati, Wb. 560, 589) < * ciNGA,-AM [Can-drea, Rev. arh. fil. VII, 74] |j

sic. cingo\\ încing (Teodorescu, P. pop. 149;Marian, Srb. 1,38; P. pop. 1, 34: ^'rji

13) „sangler, ceindre" descing „des-sangler".

350. Ching, sb.f. „sangle, ceinture decuir, courroie ; traverse, traversin

;

rable, liure ; tringle"|| megl. cl'ing

„sangle"II<*CLiNGA,-AM, resultat prin

metates din cmG(u)LA 'j alb. kUngzU :

friul. cengle ; it. cinghia, cigna ; sardlog. kfinâ; fr. sangle; prov. sengla:cat. singla < cing(u)la ; comp. port.

cinho < cisg(u)lumj|dim. chingu (lar-

nik-Bîrseanu, Doine 264); chinguliSeodorescu, P. pop. 57; Tocilescu,

at. 1 232) \ching{Po\\z\x ; Costinescu ;

Tocilescu, Mat. 63), închinga „san-gler" (comp. vit. cinghiare; sard log.

kfinâre, inkfinâre; fr. sangler: prov.senglar; cat. cinglar) ; închingtur(Polizu) „action de sangler" || des-chinga „dessangler" (comp. fr.dessan-gler ; nprov. descengl ; cat. descin-glar ; sard log, iskinâre) închingiui(Teodorescu, P. pop. 57) „sangler".

351. încinge, vb. „ceindre, entourer,ceinturer" || ir. ntâinze; megl. {a)n-

CINGE — 54 — CIREAE

inziri (pf. nin) \\ < iNciNGERE,-ciNxî,

cîNCTTBii!

it. incignere\ fr. enceindre\prov. encenher

j[ y încingere (^Biblia

1688, Gen. III, 7) „ceinture"||încing-

toare^ t încinstoare (An. Car.) „cein-

ture" ; încinsoare (lorga, Studii VIII,

74) „bandage" ; încinstur (Polizu;Cihac) „action de ceindre; ceinture".

352- Descinge, vb. „deceindre, oterla ceinture " — vr. i dial. detinge,descinge

||ar. disindzire, disindzeare

(pi. disimu; part. disimtu) || < dîs-

ciNGERE,-ciNxî,-ciNCTUM||it. dîscignere;

fr. deceindre; cat. descenyir; sp. des-cenir; port. descingir.

353. CÎNTA, vb. „chanter; jouer (d'uninstrument)"— bucov. trans. Maramu-re, Oani a se cînta „se lamenter,pleurer (un mort)" || ir. cntâ ; megl.cântri'^ ar cîntare.

Lat. CAKTARE.Alb. ktndon',YQg\. kantur; rtr. chan-

ter\ it. cantare\ sard log. kantare\ fr.

chanter;prov. cat. sp. port. cântar.

Der. : cîntare „ action de chanter, etc.;

chant" (prov. cântar); ar. cintat „en-

sorcele, instruit, savant "; ctnttor,

adj. sb. „chanteur", f cînttoare (Bi-

blia 1688, Esdra II, 66) „chanteuse",cînttori, m. pi. „chant des coqs, pointdu jour" (alb. kantttur ; comp. vsp.

cantadera); bucov. trans. cînttur„chant de mort, lamentation" '| cînt-re, ctntreaf „ chanteur, chantre,chanteuse" (vfr. chanteresse „femmequi chante"; comp. prov. cantairitz).

354. Cîntat, sb. n. „chant" || comp. ar.

cîntatII< CANTATUS,-UM

IIsp. cantado.

355. încînta^vb. „enchanter, charmer,ravir" <I^X'ANTARE

||rtr. inchanter; it.

încântare; sard log. inkantare; fr. e/i-

chanter;^TO\. cat. sp. port. encantar\\mcm^ôr„charmant,ravissant"(comp.fr. enchanteur; sp. encantadero); in-

cmîfitra„enchantement, charme; la-

mentation" (Tocilescu, Mat. 1552).

356. Descînta, vb. „conjurer, exor-ciser, detourner par des enchante-ments, faire guerir par des enchante-ments"

|| megl. discntari; ar. discin-tare\\< dîs-cantare (comp. excanta-r e „faire venir ou evoquer par des en-chantements)"

||friul. disk'ant „sdor-

mentire, smaliziare"; com. deskant

„disincantare, levare l'incanto", mant.mir. daskantar, cremon. deskant,mod. deskanter „svegliare, sdormen-tare, scuotere"; vfr. deschanter „des-enchanter, rompre un enchantement,detourner par une sorte d'enchan-tement"*; prov. descantar (comp. sp.

desencantar)\\descintat „conjuration,

incantation";oie5Cfwâtor„conjurateur,exorciseur"; descînttoare, descîntâ-toreas „femme qui exorcise, qui fait

guerir par des enchantements"; des-cînttar, ar. discîntUur{Ddi[diVCiQ\.Ta)

„incantation, formule d'exorcisme".

357. CÎNTEC {ctntic), sb. n. „chan-son"

IImegl. cgntic; ar. cîntic\\—trans.

CÎNTECÂ, sb. f. „chanson".

Lat. CANTICUM; CANTiCA,-AM.

Alb. ksngt.Der.: dim. ctniecel(a\h. kandel'z; vit.

canticello); cînteca (Marian, Sat. 341)

;

trans. cîntecii (Lex. Bud.)||ar. ctw^t-

care „chanter des chansons de ber-

ceau"IIdescintec, ar. discîntic, trans.

descîntec (Lex. Bud.) „incantation;

formule d'exorcisme".

358. CIREAE, sb. f. „cerise" — trans.

cera; bn. Mehedini sur§ — CI-

RE, sb. m. „cerisier" —trans. cer;bn. Mehedini ûfe \\ megl. cirf,cire; ar. cirea, cire.

Lat. CERESiA,-AM (Schuchardt, Vok.I, 192; Densusianu, Hist.l.roum.I, 71),

* CERESIUS,-UM < * CERESUS ( = clas. CE-

RASUs) ; în formele megl. i ar. c se

explic prin asimilaiunea cu ur-

mtor.Vegl. kris; rtr. tschirescha; it. ci-

liegia, ciliegio; fr. cerise; prov. ce-

reisa; cat. cirera, cirer; sp. cereza,

cerezo; port. cereja.

Der. : dim. cireel (ez. II, 8) ; ci-

reic (Cihac) „petite cerise ; fevesucree" î|megl. cirfc „cerise" ij cire-

sar, ciriar „ vendeur de cerises;

juin", zool. „gros-bec" (Marian, Ornit.

I, 416; comp. bulg. HepemfâpKa„coc-cothraustes vulgaris"), mold. cireefi, prin disimilaia celui de al doilea

r, cireel (Marian, Srb. I, 96) „juin",

megl. ciriar „vendeur de cerises;juin", zool. „gros-bec", ar. ciWâr „ven-deur de cerises; juin" (rtr. tschiri-

scher; it. ciliegiaio; fr. cerisier; prov.

CIRNA — 55 - CITE

cerier, surgier; cat. cirerer ; comp.port. cerejeira ;

pentru înelesul deJuin", propr. „mois des cerises",

comp. alb. Ufzrsor ^juin, juillet", vnap.Ion cerasiaro „juin")

jjcireiu „cou-

leur de cerise"*.

CÎRNA, V. carne.

CÎLE6I, V. ca.

359. CÎTIGA. vb. „ gagner -^ — vr.

trans. „obtenir, acquerir, prendre soin,

soigner" (Tiktin; An. Car.; Wgjb. IV,

328); vr. trans. a se cîtiga „se soucier,

s'inquieter" , Slagiu „ se lamenter "

(Tribuna 1890, 342); vr. mold. ctliga.|[ar. câtigare «prendre soin, faire at-

tention,, se soucier".

Lat. CÂTIGARE „reprimander, pu-nir; corriger : contenir, resserrer";diferitele accepiuni ale cuvîntuluiromînesc cît i ale corespunztoarelorromanice se explic din încruciareaînelesului activ al verbului: „punir —reprimander, blâmer — corriger —instruire — maîtriser, contenir, se ren-dre maître de — obtenir, acquerir,gagner", cu înelesurile desvoltate deverbul reflexiv: „se punir — se tour-menter, s'inquieter— se soucier. pren-dre soin, s'occuper de — insister, sol-

liciter— tenter, vouloir seduire, cher-cher a gagner".

Rtr. chastier; it. câtigare, gasti-gare\ sard câmp. kastiai: fr. châtier;prov. castiar ; cat. sp. port. castiqar.

Der.: cîtig „gain, profit, benefice"(rtr. chastih; it. gastigo: sard câmp.kâstiii; vfr. chasti „avertissement, in-

struction, reprimande , châtiment";prov. castic ; cat. castich ; sp. port.

castigo)\\vr. câtig (Paliia.Gen.XLV.

1 1 ; L, 21 ; Exod. II, 25; Hasdeu, Cuv.d. btr. II, 123; An. Car.), ar. -- „souci,

soin" ctigos (ar. --) „lucratif" (Po-

lizu; Barcianu), „industrius, sollers"

(An. CaT.)\-\ a seîncîtiga iTikim) „sesoucier, s'inquieter".

360. Cîtigtor, adj. sb. „gagnant,t procurator" i^An. Car.)

|

< castîga-TORIUS,-A,-UM.

361. CIT, CITA, adj. pron. interog.i rel. „combien (de)"; nom.-ac. pi.

cf/i, cite ; gen.-dat. pi. cîtor; adv. „tant

que, comme; aussitot que; de sorteque"

IIir. cât, ct^, câ, câte „combien

(de)", ct „que (apres un compar.)";megl. cgt, cgta, cgi, cgti „combien(de); autant de"; ar. a^ „combien

;

tant que; aussitot que".Lat. QUASTUS,-A,-UM i QUANTUM, adv.,

de unde cîntu (pstrat în ar. niscîntu,V. mai jos); dispariiunea lui n, ca iîn atu, se explic prin influena lui iot

în construciunea tot * cînt > tot cît

\

(v. atît).

Vegl. kont ; it. quanto ; sard log.

kantu ; fr. quant;prov. qiiant, cant ;

cat. quant: sp. cuanto, cuan.Der. : bn. Mehedini,Serbia cita, ctto

„un peu" (WgJb. III, 319; VII, 84; Vi-ciu, Glos. 27), ir. câta „autant ; rien",

meg\.cgtay,autcint'' cHii{de) „aussi...que possible-, -fcj^a^ cît cti cîte

' „autant que, tous ceux que"j

[al) cite-

lea, {a) cît{e)a „le (la) quantieme"j f cî-

tinâ (Gaster) „quantite"i|y cîtuial

(Tiktin) „quote-part, quotite" i| cîtime,câtâime „quantite", formaiuni nou

||

decît „que (apres un compar.); mais,;

seulement", ar. dicit „que (apres uncompar.); cependant"

jii«ct^ „de sorte

que" Ij nici-cît „point du tout" ij cîtva, cî-

tva,ciiva,citeva „quelque(s), quelquesun(e)s", megl. cgtiva „quelques unes";cîtva, cîtva, etc. „ quelque(s) "

||

ori-ctt, ori-i-cît, f oare- cît, yvare-cît\

„n'importe combien, quelque (... que)"(pentru aceste compuse, v. Oar,Vrea)

jf nechit, y nichit, t ni.chiel

!

„un peu", ar. niscîntu, nîscîntii „unpeu, quelques" (v. ti) de-a'n cîtelea,

loc. adv. „detoutes ses forces, autant:

que possible".

362. CITE, prep. „â (distributif),par" ;{cîte) doi cîte doi „deux â deux"II

ar. cîte.

Lat. CATA (=gr. xatâ; cf. Densu-

I

sianu, Hist. 1. roum. I, 163); prin po-' siia lui ca aton în fras cat a deve-, nit * câta, de unde câte (pstrat în

adv. ctelin, v. mai jos) sub influenaprep. terminate în -e (cf. câtre), i

' apoi cîte prin confusiune cu cît(e).

It. cadaiino, cad-iino (comp. pis.

cate-uno): sard log. kada\ vfr. che{un);prov. cada (cada dos, cada tres); cat.

sp. port. cada.Der.: cîteodatâ „parfois"

1|ctinel^

trans. chitinel (Reteganul, Pov. pop.

CIUMA — 56 CLIDE

111; lorga, Studii XII, 236), f ctelin^-fctelinru (Cod. Vor.), cUliru (Has-deu, Cuv. d. btr. II, 190), trans. Oanichitilin (Reteganul, ibid. IA ; lorga, ibid.

52;BSF. II, 81), megl. ctelin „petit âpetit"<c^e-fZiw „doucement", resultat

din construciunea cate lin cate lin

(Paliia, Exod. XXIII, 30) „peu â peu«,cu care comp. {cîte) puin ctfe puin„peu a peu ; metatesa în ctinel, etc.

s'a produs sub influena lui încetinel,

puinei, etc. ; tot sub înrîurirea aces-tora, ctinel a cptat funciunea ad-jectival, formîndu-i un fem. ctinic(Tiktin); dim. ctinelu (Tiktin), j c-tinehiel (Dosoftei, V. Sf. Dec. 25)„tout doucement"

j|megl. cterg „ra-

pidement, vite " < cate + rg.

363. CÎUMÂ, sb. f. ar. „sommet de la

tete" (Vlaho-Clisura);„flocon de laine,

touffe de cheveux, toupet" (Laurian-Massim, Glos. 169); „bouton, enflure"(Weigand, Arom. II, 234); megl. cium„flocon de laine".

Lat. cyMA,-AM „tendron, cceur decertaines plantes" (=gr. v.Dixa), ros-

tit *k'uma, de unde *kiuma >cium; comp. jur, giur < * g i u r um< GYRUM [Pucariu, Con v. lit. XXXVII,600].

Alb. kfimB, kfum „Haar; haarartigerWasserwurm; Art Geschwur"; dalm.kima; it. cima{comp. Val Soana hiim,canaves anhiima „in cima") ; sardlog. kima; fr. cime; prov. sima; sp.

cima{comp. cat. cim), toate cu înelesulde „sommet", în parte i „rejeton".

Der. : megl. cîumulig „tumeur surla tete; touffe de laine".

364. CIUR, sb. n. „crible, tamis; tam-bour (â broderie) ; bonnet, deuxiemeestomac des ruminants" || ir. tsur,

megl. ciur i ar. tir „crible".

Lat. ciBRUM (atestat în CGL. V, 59),

disimilat din crîbrum; disimilarea s'a

întîmplat de sigur întîi în derivateleCRIBRARE, CRIBRARIUS, CtC, UUdC -R- pU-tea mai uor s dispar, fiind în si-

lab aton;parte din formele cores-

punztoare romanice postuleaz *cri-

BUM (cf. CRiBUS, CGL. V, 495), prindisimilarea normal a celui de al doi-

lea -R- aflat în silab aton, i criblum(cf. Rom. XXXII, 454).

Sic. cal. krivu, nap. kriv§; sp. cribo;

port. crivo < *cribum ; lomb. kribi; fr.

crible< criblum1|sard log. kiliru, câmp.

ciliru, sass. kuliru < cirebrum (atestat

în CGL.V,10, 59, i Dioscoride Longob.,cf. Rom. F. XIV, 610).

Der. : dim. ciurior (Marian, Srb. II,

123) ; ciurel (Marian, Srb. III, 31 7; No-vacovici, Folclor. 171 ; Tocilescu, Mat.151 1 ; Mîndrescu, Lit. pop. 240; Wgjb.IV, 332; Gr. n. 88) „petit crible; sortede broderie a jour; sorte de voilette"

(comp. c r i b e 1 1 um > it. crivello;prov.

cruvel; sp. cribillo, garbillo; cf i vfr.

criblel); bn. sura „sorte de couloire,passoire"

i|ciurui „passer au crible,

cribler, trouer; couler (comme d'uncrible)". Maramure cmrt (iplea, P.

pop. 107) „couler (comme d'un crible)";

ciuruit „crible, troue; criblage"; ciu-

ruitor „cribleur"; ciuruitur „cri-

blure"; ciuruial „criblage, criblura".

365. Ciurar, sb. m. „criblier, fabricantde cribles" < * ciBRARiuSrUM, disimi-lat din CRîBRARius

II

comp. fr. criblier,

sp. cribero\\ciurri (Lex.Bud.) „fem-

me du criblier".

366. Ciura, vb. „cribler, passer aucrible; trouer" < *cîbrare, disimilat

din CRIBRAREIIcomp. lomb. kribjâ; fr.

cribler; sp. cribar; port. crivar < *cri-

BLARE, * CRîBARE||Bihor ciurut (ConV.

lit. XX, 1007) „ourle â jour"; bn. Mu-rtur „sorte de broderie â jour"

jjîn-

durat (Tocilescu, Mat. 797) „troue,

perce".

367. CL'IDE, vb. ir., ar, cVidire, cVi-

deare (pf. cVi) „(en)fermer,(en)clore".

Lat. CLUDERE, CLUSÎ, CLUSUM (= CLAU-DERE), refcut dup compusul inclu-dere; pentru trecerea lui -iu- la i, cf.

închide.

Rtr. cludir; it. chiudere\\fr. clore ;

prov. claure; cat. cloure< claudere,Der.: ar. cl'idu {Dalametra) „arti-

culation"||

ir. zacVide „(en)fermer,(en)clore.

368. închide, vb. „(en)fermer, (en)-

clore"; a se închide „s'(en)fermer, de-

venir fonce"—vr. bn. pf. închis \\ ir.

ncVide ; megl. ancl'idiri; ar. n cVi-

dire, ncVideare (pf. ncli) || < inclu-

dere,-usî,-usum; reducerea lui iu la i

s'a întîmplat întîi în formele în caresilaba -*chiu- era aton, în special la

CL'IDE - 57 - COADA

derivate||

it. inchiudere; sard log. in-

kluire\\prov. enclaure; cat. encloure

<iN-CLAUDERE||închidere „action de

fermer, etc. ; fermeture, cloture, de-tention"; închis, adj. „(en)ferme, (en)-

clos, fonce", sb. „fermeture" ; închi-

zturâ „fermeture, barrage", fînchi-stur „clausio" (An. Car.; comp. vfr.

encloseiire „enclos, enceinte, cloture"):

închiztor (Cihac),adj. sb. „qui ferme,etc." ; închiztoare {An. Car.; Cihac;Barcianu) „fermeture"

Iînchisoare,

ar. ncl'isoare „prison".

369. Deschide (deschide), vb. „ouvrir";

a se deschide „s'ouvrir, s'eclaircir" —vr. pf deschis, bn. dzechi || ir. res-

cVideicM înlocuirea prefixului); megl.dicl'idire; ar. dicl'idire,dicl'ideare,(pf. dicVi)

iiDISCLUDERE,-USÎ,-USOI|| it.

dischiudere',YÎT. deselore, val. diskliir;

prov. desclaure; cat. descloure '\< des-chidere „ouverture'' ; deschis, adj. .,ou-

vert,sincere,clair";adv.„ouvertement,clairement"; sb. „ouverture ;eclair-cissement" (Letop. I, 387); han. dechi-dztoare „apertorium, clavis" (An.Car.), ar. dicVidzîtoari (Dalametra)„clef" ; deschiztur, ax- dicl'idzîtur(Dalametra) „ouverture, fente".

370. COACE, vb. „cuire, murir"—vr.

bn. pf. cops IIir. cotâe\ megl. coairi

{ pf. cops ) ; ar. coaire, cueare ( pf.

copu).

Lat. cocERE, coxl, cocTtTM ( = clas.

COQUERE, cf. Densusianu, Hist. 1. roum.I, 149).

Vegl. kukro; rtr. couscher; it. coa-cere; sard log. kogere; fr. cuire; prov.cozer; cat. coure; sp. cocer; port. cozer.

Der.: coc „pate, colle de farine",

trans. coac, coc (Viciu, Glos. 33; Re-teganul, Pov. ard. III, 33, 35) „pate,petit pain, tourte" (cat. coca); dim. co-

cu (Tocilescu, Mat. 814) „petit pain"\\copt ,.cuit, mur ; action de cuire, etc."

IIcoctor (Paliia^ Gen. XL, 1, 2, 5, 16,

22; XLI, 10; Exod. VIII, 3; Reteganul,Pov. ard. III, 66; Daul, Col. 54), adj. sb.

„qui fait cuire, boulanger"licocrit

(Gr. n. 220) „dîme prelevee par le

proprietaire sur le maîs cuit par Ies

paysans avânt la recolte"||rscoace

„faire cuire entierement"||megl. ar.

(Dalametra) pricoairi „faire cuireentierement" (probabil nu perco-

quere, ci format cu prefixul de ori"

gine bulg. pri-, comp. bulg. npnBapaMX„faire cuire entierement").

371. Cuptor, sb. n. „four, fournaise;juillet"

IIir. coptor; ar. cuptor „four'' || <

COCTORIUM (Dioscoride Longob., Rom.F.XIV, 609) ;|

abr. kuttur§ „paiolo" (comp.Campobasso k§ttora „caldaia", Mise.Ascoli, 404) dim. cuptora ; cuptorel(Polizu; abr. kuttreUe „secchia di ra-

me"); bn. capôr^Y» iCtan, Pov. III.

69, 70 ; Viciu, Glos. 38)i|

trans. cuptori(Viciu, Glos. 38) „voute ouTon place le

cercueil"|jCMpôriê„tfournil"(Iorga,Doc. Callim. I, 431), trans. „maisondont Ies murs n'ont pas encore etecrepis" (Viciu, Glos. 38)

(jcoptori (Tik-

tin; Polizu), copôra(Costinescu) „creu-ser en dessous, caver"; coptoreal(Costinescu) „creusementen dessous"

IIcoptoroit (Barcianu) „caverneux".

372. Coptur, sb. f. „cuisson, gteau"(Tiktin; lorga. Studii VIII, 30; Ma-rian, Nunta 510); „abces, pus" || ar. cup-tur „pus"

II< cocTURA,-AM ]i sard log.

kottura ; vfr. cuiture „cuisson, brulured'une plaie, bouton de feu"; prov. coi-

tura; sp. cochurajjcoptori (Jipescu,

Opinc. 161) „former du pus, ronger".

373. Scoace, vb. „faire cuire entiere-ment" <*ExcocERE (=clas. excoquere)abr. skoce ; vfr. (numai part.) escuit

„tout fait cuit";prov. escoisser ; sp.

escocer.

374. COADA, sb. f. „queue,natte, man-che (d'une hache), poignee"; pi. coade„criblure" jj ir. cod^; megl. ar. coad.

Lat. coDA,-AM (= clas. cauda).Vegl. kauda; rtr. cua; it. coda; sard

log. koa : fr. queue;prov. cat. coa ;

vsp. coa.

Der.: dim. codi, megl. cudi, ar .

cudi (Dalametra) „croupion"; codi-soar{Lex. Bud.; Polizu; Barcianu);bot. codiuc „mj'ôsurus minimus"IIaugm. codai i codaae (Polizu)

|Îco-

din „laine de la queue des brebis,

couaille" (Tiktin), „criblure" (comp.sard log. koale „rimasuglio, ii residuodel grano nell'aia"), bot. „alopecu-rus pratensis" Ij trans. codie (Viciu,Glos. 34) „pârtie posterieure du four"

Icodirite, coderite, codrite, cod-

rîte (Molnar, Gram. 84), codarite{Re-

COADA 58 - COARDA

teganul, Bibi. pop. 30), coderic icodric (Tiktin: Novocavoci, Fo'c-lor. 163), ban. codorie „manche (d'unfouet, d'une hache)" |! codirl (Tiktin;

Jipescu, Opinc. 151), codtrl „ran-cher de derriere d'une charrette; le

dernier d'un groupe" (Tiktin); codîr-la „le dernier"

]|coda „qui est â la

queue, le dernier, misereux"|jcodaci

„qui a une longue queue, qui est â la

queue; qui hesite, couard"||codac

(Barcianu) „couard" \\codan „qui a unelongue queue; qui est â Ia queue, le

dernier", codan, codeanc (Tiktin),

corfa^sc (Mehedini) Jeunefille", dim.codanei, codna, codnic i cod-nac (Tiktin), codonac (Jipescu, O-pinc. 123)11 coc?arm^(Cihac; Barcianu)„qui a une queue"

||ar. codus (Dala-

metra) „qui est â la queue, le dernier"

IIcoade „caudatus" (An. Car.), mere

coadee (Pan\u) „variete de pommes"||

Codea „un des noms populaires du dia-

ble"IIVrancea , Scele codi „tondre

la laine de la queue"; a se codi „he-siter, tergiverser, rechigner"; codire,codeal, coditur „hesitation, tergi-

versation"; coditor, codelnic (Tiktin)„hesitant,quicherche des pretextes"

||

codolat (Polizu) „avec une queue e-paisse" 1' zool. cod{o)ro (Marian, Or-nit. I, 258) „rouge-queue" (format, cai precedentul, dup codalb)

\\codo-

batur, V. Bate.

Impr. : rut. KOjl.a „Hutbnder", KOji;am

„Brautfuhrer"; ung. koda (Szinnyei).

375. Codat, adj. „qui a une queueallonge" < *codatus,-a,-um (= clas. cau-datus)

II

fr. coueIIcodat, trans. codaci

(cu schimbare de sufix), sb. m. „verdu fromage, du lard" (Marian, Insect.

7,91 ; Viciu, Glos. 34).

376. Codalb {cudalb), adj. „qui a la

queue blanche â l'extremite, qui a destresses blondes" || ar.cudalb (Mihi-leanu) „petit oiseauâ la queue blanche"< coDA-ALBUS,-A,-UM||sard \og.koarbu;comp. Pirano kodalbola „piccblo cros-taceo che vive nella nielma" i for-

maiunea analogei sard câmp. pear-bu, sp. pialbo^^'ixn. cudalbei {M.?iTidin,

Dese. 31; Tocilescu, Mat. 1489; Gas-ter); cudlbior, cudlbean, codlbii cudlbi (Marian, Dese. 31 ; Ornit. I,

258; Jipescu, Opinc. 49), codlbiu {Da-me) \codlbi „blemir, rester confus".

I 377. COAM, sb. f. „criniere, cheve-lure; faîte"||ir. com^; ar. coam.

I

Lat. COMA,-AM.

I

Alb. komt (Christophorides, 161);it. sard câmp. prov. vsp. port. coma.

Der.: dim. corni (Tocilescu, Mat.1467 ) ; comuoar ( Cihac j jj f comos(Tiktin) „muni d'une longue criniere".

378. COAPSA, sb. f. , hanche " —t coafs{Fs. Sch. XLIV,4) || ar. coaps.

Lat. C0XA,-AM.Alb. kofst; dalm. kopsa; rtr. cossa;

abr. kosse ; sard log. kosa; fr. cuisse;prov. cueissa; (cat. cuxa; port. co.xa).

379. Copsar, sb. n. „pârtie du har-nais" (Dame, Term.; Barcianu) < co-XALE „ceinture"

;presena lui ps (x

înainte de accent trebuia s dea s)

se explic prin influena lui coaps.

380. COARD, sb. f. „corde, tendon ;

sarment de vigne; ressort; traverse dutoit des maisons de campagne ; tra-

verse qui relie Ies bras de l'armon;planchette de la hotte des cheminees**(Romanai). •

Lat. CHORDA,-AM.Vegi. kuard; rtr. it. corda; sard log.

korda; fr. corde; prov, cat. corda ; sp.

cuerda; port. corda; pentru înelesulde „tendon" care apare i în rtr. lomb.cat. sp. port., cf. Zauner, Korpert. 352.

Der. : dim. cordi (Burada, Dobr. 87)

IIcorzar „scie â main" (Dame, Term.);cordar „morceau de bois qui sert âraidir la corde de la scie, garrot" (Da-

me, Term.; it. cordaio; fr. cordier),

6.\m,cordra(T\\^im)\\cord€nci{\)ame,Term.; Tiktin) „piece d'arret au me-tier de tisserand"

||cordi „oblique-

ment, de travers (regarder qqn — )''

IIcordat (Barcianu) „en forme de fau-

cille, recourbe"||a se cordi (Cihac)

„se contracter" \\lncoi'da „tendre, ban-der", a se încorda „faire un effort, se

raidir" {a\b.ngor^; it.incordare; sard

log. inkordare ; vfr. enoorder, sav.

numai part. a/?/rorr/â ,fatigue";prov.

cat. sp. encordar) ; incordator, adj. sb.

„qui tend,etc. "(Cihac), „garrot" (Dame,Term.); încordiur „action de ten-

dre. etc." (Cihac), „spasme" (Odobescu,Scrierii, 174; it. incordatnra; sard m-kordadura)

\\descorda (Tocilescu, Mat.

COASE 59 - CODRU

573) „detendre" (fr. decorcler ; nprov.descourd ; cat. descordar).

381. COASE, vb. „coudre"||ir. cose,

megl. coasiri; ar. coasire, cuseare.Lat. cosERE, CGL. V, 514(==clas. con-

suere), prin cderea lui n i reduce-rea hiatului *cosuo>coso.Vegl. koser; ven. kiiser, vie. hu-

sare, cremon. koser. Val Soana keudre,bol. kuser, nap. kosere, sic. kusiri; fr.

coudre; prov. sp. port. coserIrtr. cw-

5tr; it. cucire; sard log. kosire; cat.

cusir< *cosîRE.Der.: cwsw^ „couture"; ciistor(Lex.

Mard.; Dame), rcostorlu (Cantemir,Ist. ier. 252; „couturier**, casatoare(Barcianu), cusâtoreasâ, trans. custo-rifâ „couturiere"; custorie „metier decouturiere, atelier de couture" ; cus-tur, ar. - i cusutur „couture" (it.

costura, cremon. kusadura, berg. kus-diira, Lecce kusetura ; fr. couture ;

prov. cat. sp. port. costura; vsp. port.

cosedura ; toate aceste forme roma-nice sînt de o parte formaiuni nou,de alt parte reproduc un derivat''co(n)sutura; comp. rtr. cusdiira; it.

cucitura ; sard log. kosidura ; cat. cu-

sidura \\ha.T\. procoase „recoudre" P

descoase, ar. discoasire i discuseare-decoudre", fig. „interroger, tirer Ies

vers du nez â qqn*" (ver. deskosar,mant. daskosar, cremon. deskoser,mod. deskuser, piac. daskus ; fr. de-coudre: prov. sp. port. descoser; comp.friul. diskusl; it. discucire; cat. des-cusir); descusut „action de decou-dre"; descustur, ar. discusutur„decouture" (ver. deskosidura; fr. de-coufure ; sp. port. descosedura; comp.cat. descosidura).

382. COASIN (bn.), adj. „ayant le

museaude couleur rougeâtre(enparl.d'une brebis"; Liuba-Iana, 111, îl daunumai ca nume de oaie) || megl. ar.

coain „ayant des taches rougeâtressur la tete (en pari. des brebis)".

Lat. coccîNUS, - A, - UM „d'ecarlate"[Candrea, Conson. 65].

Rtr. cotschen.

383. COASTA, sb. f. ,c6te" || ir. costp;

megl. ar. coast.Lat. C0STA,-AM.Vegl. kuast; rtr. it. costa; sard kosta;

fr. cote; prov. cat. costa; sp. cuesta;port. costa.

Der. : dim. costi ; costioar ; ar.

custic (Dalametra) Ji costi, costie „ co-teau, pente"; costi (Dame, Term.) „ti-

rant de volee" ; costiat (Tiktin;ez. II,

224; Tocilescu, Mat. 1351 ; Voronca,Dat. cred. 408) „en pente, en biais"

|[

costi y^Qn pente, obliquement, de cote*.

384. CODRU, sb. m. „ 1 ^ morceau, quar-tier (depain); 2^foret — 3^7portion deterre" (Tiktin; lorga, Studii VII, 33);

4<^t«iîiontagne" ||ir.coci?rii „montagne";megl. codru „morceau carre do g-teau; place situee au milieu d'unvillage ou Ies paysans se rassem-blent", pi. coduri „tourte avec des le-

gumes"; ar. codru, codur „quartier depain, morceau carre de gteau; placed'un village; foret, montagne".

Lat. * QUODRUM (=clas. quadrum)„carre" [Densusianu, Rom. XXVIII,62; cf. H. Pedersen, Zs. vergi. Sprach-forsch. XL, 213], cu schimbarea lui aîn o neexplicat înc, dar care aparei în forme înrudite cu acest cuvînt(cf. Densusianu, Hist. 1. roum. 1, 7

1); cît

despre înelesul de sub 2°, el se explicadmiînd c s'a zis întîi „codru de p-dure^ codrul pdurii" (comp. codru deloc, lorga, Studii VI, 496; VII, 274; XIV,75; Doc. Cantacuzino, 32; tefulescu,Gorjul, 208) i pe urm cuvîntul s'a iso-

lat cu accepiunea special de „loc aco-perit de pdure", lucru uor de înelescînd ne gîndim ia vieaa în muni aRomînilor; înelesul de „montagne"poate s fie influenat de acela al for-

mei albanese (v. mai jos), dar se poatesase fi desvoltat în romînete,prin tre-

cerea semantic fireasc : „ loc aco-perit de pdure > munte" (i aici desigur nu trebue pierdut din vederetraiul în muni al Romînilor i Albane-silor); comp. într'un document (lorga,

Studii, VII, 21) : acest codru poal demunte (de altfel aceiai asociare deînelesuri se întîlnete în bulg. sîrb.

gora, ceh hora „montagne, foret").

Comp. rtr. queder; it. quadro; nprov.caire (pentru înelesurile romîneti,comp. un caire de pan ..un chanteaude pain", un caire de ben „un coin deterre", i mai interesant înc semni-ficaiunea pe care o mai are caire de

COI 60 — COPERI

^motte de terre" i acelea pe care le

d Chabrand, Patois du Queyras, 6, de„ lieu resserre entre des ravins, desmontagnes, des forets"); sp. cuadro;port. quadro

1|fr. querre < quadra.

Der.: dim. bân. codru (Wg]b. III,

318); codrule; codricel i codrior(Tiktin)||bot. codroi, ban. condron «me-lamp3'rum arvense"

||codrean (Tiktin )

„de toret, forestier", bn. (Wgjb. III,

318) „garde-bois, fhabitantdes forets"

IIcodresc (Tiktin) „de foret"

jjcodri

„glouton".Impr.: alb. kodrt „Hiigel" (cf. Pe-

dersen. Zs. vergi. Sprachforsch. XL,212V

385. COI, sb. n. „testicule" || ir. coV;

ar. col'a.

Lat. COLEUS,-UM.Vfr. prov. coil

\\it coglia; sard log.

koza ; fr. couille < * colea.Der. : coios (Bobb ; Lex. Bud. ; Polizu)

„ hernieux "||jcoian „ testiculosus

"

(An. Car.).

386. COMÎNDA, vb. „donner un repasen l'honneur d'un mort, soigner unmort, rendre Ies derniers devoirs"— t cuminda „sacrifier".

Lat. COMMANDARE, Arch. lat. Lex.XII, 40 (= clas. commendare) „confier,recommander"; înelesurile romînetise explic prin fasele semantice: „re-commander qqn aux dieux " (comp.la Tacit commendare aliquem diis),

„recommander qqn aux dieux par unsacrifice > sacrifier", i mai în spe-cial: „recommander qqn aux dieuxapres la mort" ;cuvîntul este o urmdin cultul pgîn.

Der.: comîndare, comînd {cumînd,Tiktin; Hasdeu 2171; An. (])ar.), co-mtnd (Tiktin; Sbiera, Pov. 1,11), co-

mîndat, comindar (Tiktin) „repas fu-

nebre, derniers devoirs, obseques"(în An. Car. tradus prin „exequise"),

f cumtndare „sacrifice".

CONTENI, V. inea.

387. COPERI, vb. „couvrir, abriter,cacher"

|| ir. coperi; megl. cupiriri; ar.

cupirire.Lat. C0(0)PERiRE.Vegl. koprer\ rtr. covrir\ it. coprire\

sard log. hfberrere; fr. couvrir; prov.

cobrir; cat. sp. cubrir; port. cobrir.Der.: coperit „action de couvrir;

ttoit,abri,protection"(Ps.Sch.XXVI,5, 6 ; XXX, 21 ; CIV, 39); megl. cupirit

„ toit, couvercle" ; coperitor „couvreur "

(Barcianu), f rprotecteur" (Ps. Sch.LXX, 6; CLII, 10; Coresi,Ps. XXVII,23; comp. coopertorium; dalm.copertur ; it. copertoio ; sard câmp. ko-beridori; nprov. cubertouiro; cat. cu-

bertora); coperitur „action de cou-vrir" (it. copritura; vfr. couvreure)

\\

coperi „toit, couvercle, enveloppe",Dolj coport (Gr. n. 55) „couverture"

||

încoperi ( Romanai ) , ar. ancuperi(Weigand,01ympo-Wal. 123) „couvrir"(vfr. encouvrir ; sp. encubrir ;

port. en-cobrir); tncoperi (Romanai) „toit;

couverture, couvercle".

388. Coperemînt, sb. n. „toit, couver-ture, f protection, abri" (Ps. Sch. CXX,5 ; Coresi, Ps. XXX, 48 ; CXX, 7) ||

megl. cupirimint || < co(o)perîmentu]vi

IIit. coprimento\ sard log. koberimentu ;

port. cobrimento.

389. Acoperi, vb. „couvrir, abriter,

cacher" || ar. acupirire.

Lat. ac-co(o)perîre.Der.: acoperit^ adj. y „hypocrite"

(Gaster), sb, „action de couvrir, etc,

t toit, abri" (Ps. Sch. XVII, 12); ar.

acoperit (Weigand, Arom . u. Bulg. 84)

„toit"; acoperitor, 3.di].sh. „qui couvre,etc, couYreur'', acoperitoare „couver-ture, couvercle"; acqpertVwr, ar. acu-piritur „action de couvrir, couver-ture"

IIacoperemînt, ar. acupirimindu

(Dalametra) „toit, couverture, couver-cle"

IIacoperi „toit, couvercle, en-

veloppe".

390. Descoperi, vb. „decouvrir,devoi-ler, divulguer" || ir. rescoperi (prin

înlocuirea lui des- cu res-)\ ar. dis-

cupirire.

Lat. DiSC0(0)PERÎRE.It. discoprire ; fr. decouorir; prov.

descobrir; cat. sp. descubrir ;port.

descobrir (comp. rtr. scoprir; it. sco-

prire; sard log. iskoberrere).

Per.: descoperire „action de decou-vrir, etc, decou verte" ; descoperit „ac-

tion de decouvrir", etc, f descuperit(Cod. Vor.) „revelation"; descoperitor,adj. sb. „qui decouvre, decouvreur":descoperitur „action de decouvrir,

COPLEI — 61 — CORN

f revelation" (Coresi, Tetr. Luca II,

32 ; vfr. descoverture „ decouverte ";

prov. descobertura)\\ f descoperemînt

(Biblia, 1688, lez.XL, 15, 16, 20; XLVII,1) „devant d'une maison, endroit de-couvert" (port, descobrimento).

391. COPLEI, vb. „couvrir entiere-ment, inonder, etouffer, accabler".

Lat. * COMPLEXÎRE (cf. complexare)<C0MPLEXus [Tiktin, Wb.]; înelesulromînesc se explic bine din acela de„entourer, presser, serrer" pe care-1avea complector; forma regulatar trebui s fie cuplei, dar u a fost

înlocuit cu o ca în alte cauri (comp.coprinde).

Der. : copleeal i copleitur (Cos-tinescu) „aflfaissement".

392. CORASTÂ {corastr, curast,curastrâ, colastr^ coi'aslâ), sh.f. „co-lostrum, premier lait apres la deli-

vrance" || megl. gulastr; ar. curas-trâ, culastrâ (Papahagi, Mat. -167).

Lat. * COLASTRA,-AM (=clas. COLOSTRA),prin schimbare de sufix sub influenacuvintelor în -aster (Candrea, Rev. ist.

arh. VIII, 76 ; schimbare de sufix pre-supune i astur. kuliestru < * coles-TRUM ; Meyer-Liibke, Wien. St. XXV,104); forma regulat este curastrâ, dincare în urma cderei lui r prin di-

similaiune curastâ ; tot prin disimi-laiune {r-r>l-r, r-r>r-l) se expliccolastr i coraslâ ( < * corastlâ, cucderea lui t între 5 i l)\ trecerea lui

c la ^ în meglenit e neexplicat.Cova\).a.\h. kulostrz\ friul. kajost§ ; it.

colostra, colostro; sardkolost(r)u,kolo-stra; sp. calostro ; port costro, crosto< COLOSTRUM, COLOSTRA.Der.: a se corâsli, a se corâslui

„tourner (en pari. du lait*').

Impr. : rut. KOJiacTpa, KyjiacTpa, Ky-

pacTpa, KyBacTpa, KyjiencTpa „Biest-

milch*; bulg. KOJiacTpa, Ky.iacxpa;

slov. kurastva;

pol. kutastra; mor.kurastra; ung. gulszt(r)a, gujesz-tra, gulesztra, gurâszta, gurzda,kurâszlâ, kurâsztraiSzinnyei); ngrec.xooXidotpa (Murnu, Rum. Lehnw. 29).

393. CORB, sb. m. „corbeau" || ir.

megl. ar. corb.Lat. C0RBUS,-UM, Rom. XXVII, 184;

Densusianu, Hist. 1. roum. 1, 103 (= clas.

CORVUS).Alb. korp; vegl. kuarb; vit. corbo,

ven. korbo ; vsard (St. Sass.) corbu ;

vfr. corp; prov. cat. cor6 ||rtr. corv;it. corvo; sard log. korvu; sp. cuereo;port. corvo < corvus.

Der.: ar. corb, coarbâ „noir, mal-heureux"; coarbâ (Marian, Ornit. II,

17; iplea, P. pop. 107) „femeile ducorbeau" (alb. korbt; vfr. corbe; port.

corva)IIdim. corbior; corbuor; cor-

bule i corbulean (Marian, Ornit. II,

16); corbu'.corbitâ (Dosoftei, Ps. vers.

83; Marian, Ornit. II, 17) ||Oani Cor-boîe (BSF. II, 81) „nom donne â unechevre noire "

; corboaic „ femeiledu corbeau" l| corbiu i corbos (Tik-tin) „noir comme le corbeau"

||cor-

beasc (Dame, Term.) „variete de rai-

sin" (comp. it. corbina „dunkle Trau-be")

liar. curbian „malheureux"

||ar.

curbisiri (Dalametra) „rendre mal-heureux".

Impr.: ngrec. x6pu.TCoo „Bezeichnungeiner schwarzen Ziege" (Murnu, Rum.Lehnw. 29).

394. CORNS sb. m. „cornouiller"||ir.

megl. corn ; ar. cornu.Lat. CORNUSj-UM.Der.:coa7*/2«(ar. '-'

,

Dalametra) „sorte

de raisin" ; megl.~„cornouille"; dim.cornia (Tiktin) , variete de raisin"

||

cornet „endroit plante de cornouillers".

395. CORN-, sb. n. „corne, cor, trom-pette, mancheron (de la charrue); an-gle, coin ; croissant" — trans. Bihor(Viciu, Glos. 36; Rev. cr.-lit. IV, 142)„poteau cornier d'une maison" || ir.

corn; megl. ar. cornu.Lat. CORNU „corne, cor, bout, pointe".Yegl.kuarn; rtr. chiiern; it. como;

sard log. korru; fr. cor; prov. cat.

corn; sp. cuerno; înelesul de „coin,

angle" se întîlnete în vfr. nprov. icat.; comp. i sp. cuernezuelo.

Der. : dim. cornule ; cornurel (Dame ;

Tocilescu, Mat. 365); cornior, bot.„ ce-ratocephalusorthoceras,lycopodium",pi. cornioare (Sevastos, Nunta, 137)„caroubes" ; cornia^ mai întrebuinatpi. cornie

||Cornea „nom populaire

du diable" [corneei „poire â poudre,nom populaire du diable" (Rdulescu-Codin, Cuv. Muc. 21) II trans. cornenci

CORN — 62 ~ COT

.(Viciu, Glos. 36) „lucane"||comici

,,cornet â boudin; celui qui conduit la

charrue" (Tiktin) Hcorâc (Marian, In-

sect. 35) „lucane"j|cornaci „qui a de

longuescornes" (Dame, Terni.), „celuiqui conduit la charrue" (Tiktin) „son-neur du cor" (Costinescu), bot. „trapanatans"

|icornar „celui qui conduit la

charrue" (Tiktin), f „celui qui prele-vait l'impot sur Ies betes â cornes"{comp. corn ua rius „fabricant decors"); cornrl „diriger la charruepar Ies mancherons; poser lespoteauxcorniers d'une maison" (Lex. Bud.);trans. a se cornri (Iêx. Bud.; Rev.cr.-lit. III, 119) „se casser Ies cornes,

y prelever l'impot sur Ies betes â cor-nes"; cornrit (Tiktin; lorga, StudiiVI, 271, 410) „impotsur Ies betes â cor-nes"

IjjGoarne (Tiktin) „cornu"

||cornos

(Tiktin) „corneux"||cormirar {Tiktin;

Molnar, (iram.62; Slite) „etagere pla-cee au coin d'une chambre, equerre"

jlcorwom (Costinescu) „mettre des cor-

nes", fig. „exagerer", cornorat, adj.

^cornu, anguleux", fig. „exagere", sb.

„le diable"||cornuratec (Cihac) „en

forme de corne"||cornuros (Bobb)

„en forme de corne, anguleux"||în-

corn (Ctan, Pov. II, 61 ; Viciu,Glos. 36) „poser Ies poteaux corniersd'une maison" (it. incornare; sardlog. inkorrare; fr. encorner; nprov. en-cournâ)\\ incomat (Tiktin) „encorne";dim. încomel (Tiktin)

||încornora

„mettre des cornes, exagerer"; încor-norat, adj. „cornu", sb. „le diable".

396. Cornat, adj. „cornu" (Tiktin)<C0RNUATUS,-A.-UM „courbe".

397. Cornut, adj. „qui a des cornes";corniifi, sb. m. pi. bot. „ xanthium,cerastium arvense" — Cornut (bn.)sb. f. bot. „datura stramonium" || ar.

carwaÎI<C0RNUTus,-A,-UM

||vegl.kar-

nojt; rtr. com; it. cornuto; sard log.

korradu; fr. cornu ', prov. cat. cor-nut; sp. cornudo\\iv. cornue; prov. cor-nuda „vase â deux anses, gâteau âtrois cornes".

Der.: dim. cornutei (Rev. cr.-lit. III,

120) „chardon russe, cornutei (Dame),pl.„fruitduchardonrusse",ar.crf/-Azw/eZ„caroubier", ar. curnuea caroube'^;bot. comatei „galium aparine" (prinschimbare de sufix sub influena al-

tor nume de plante terminate în -el).

Impr. : alb. ktrutz „gehorntes Schaf" :

rut. KOpHYTa „mit Hornern"; pol. /c«r-

nuty, kurnasisty : mor. kornuta, kur-nota (Miklosich, Wander. 23); ngrec.xoDouta „gehorntes Schaf (Murnu,Rum. Lehnw. 29).

398. COROMBÂ, sb.f. „prunelle" (Me-hedini : satul Malov) — ScoroambII

ir. corumbf.

Lat. coLUMBA,-AM, sau poate *colum-B(U)LA,-AM (comp. C0LUMBULUS,-UM iformele alb. i it. dial. de mai jos); în

caul din urm forma resultat nor-mal * curumbl va fi pierdut pe l prindisimilaiune (comp. plimb < *plim-blu) ; înelesul romînesc se explicprin faptul c coloarea acestui fructeste porumbie (comp. porumb ; alb.

kumbulz „Pflaume " < columbula,kulumbri „Weissdorn, Schlehe ;" Ce-rignola kelumbr§ „fichi fiori", nap. ke-

lommra „varietâ di fico, fiorone, fior

di fico che matura in giugno"); dinpunct de vedere fonetic, trebuia savem curumb ;presena lui o în silaba

întîi se explic probabil prin influenalui porumb (cît despre o al doilea dinforma din Mehedini, el represintpronunarea particular a persoaneidela care a fost auzit). Forma sco-

roamb, cea mai rspîndit, nu e pedeplin lmurit ; se poate totui ad-mite c e resultat din confundarealui columba cu un cuvînt asem-ntor ca îneles i ca form, scolum-Bus,-UM, atestat în CGL. III, 575 iglosat cu „ cardus agrestis", cores-

punztor gr.axoXufjLo? „sorte de char-don comestible"; de alt parte aceeaplant e glosat aiurea (CGL. III, 558,

588, 609) cu columbi, columbis.Rtr. culomba; it. colomba; sard log.

kolumba; fr. colombe; prov. colomba.

Der.: nu trebue de sigur despritede aceast form trans. corobete „pru-nelles" (Conv. lit. XX, 1008; la Tik-tin cu înelesul de „pommes, poiressauvages") i ar. curubi „prunelle"

(Pucariu, Etym. Wb. 404), curubit

„prunellier" (Pucariu, ibid.; la Mi-hâileanu curubi „eglantier").

399. COT, sb. m. n. „coude; tournantd'un chemin, d'une riviere; aune,j?u-ge"

IIir. megl. ar. cot.

COTOR 63 — CREDE

Lat. cuBiTUS,-Uii sau cubîtum.Alb. kvU\ (it. gomito); sard log. kui-

du; fr. Goude: nprov. couide (în lim.

i cu înelesul de „aune**); sp. codo ',

port. covado.Der.: dim. cotat (Onior, Doine 78);

cotule i co^^'c (Costinescu) ^ petit tour-

nant d'une riviere" |1 coU (Barcianu;Teodorescu, P. p)op. 502) „detour, lieu

sinueux" ; adv. „en zig-zag "jjcotar

„jaugeur"; cotri Jauger"; f cotriiJaugeage, droit de jaugeage"; f co-

trie (lorga, Studii V, 347, 349) „taxesur Ies etoffes" 1 coii „faire des detours;auner, jauger" ; a se coti „se donnerdes coups de coude "

; cotit ^action

de faire des detours"; coi „auner";

cotitor (Costinescu; Cihac), adj. „quifait des detours; jaugeur"; cotitur^cotei (Polizu) „detour, tournant, sinuo-site" ; coteal „aunage, jaugeage"

;

trans. cotoas (Frîncu-Candrea, Mun-ii apus. 99) „perce-oreille" |! cotigi

, faire des detours, s'esquiver" ; co-

tigitor (Cihac), adj. sb. „qui fait des de-tours"; cotigitur {Stamati, Wb. 613)„detour, sinuosite" '', trans. Hihor a seîncota (Pompiliu, Bal. 71; Conv. lit.

XX, 1012) ^.s'accouder"i|coate-goale

„gueux".

400. COTOR. sb. n. „tige, pedoncule,manche (d'une cognee, d'un blai,et<:.), garde d'une epee".

Lat. CAPTORiuM, atestat în CGL. III,

437 cu înelesul de „filet de chasseur,de pecheur" < captorius,-a,-um „quisert â prendre"; pentru desvolta-rea înelesului romînesc, cf. capu-lus „manche (de charrue\ poignee.garde d'une epee" < c a p i o; din punctde vedere fonetic forma romîneascse explic prin cderea lui p dina-intea lui t în silab aton i prin asi-

milarea lui a cu o {* ctor > cotor)[Candrea].Comp. val. cetuer „ Bienenstock "

<captoria.Der.: dim. cotora', cotorel \\ cotori

„couper Ies sarments de la vigne"(Tiktin)

; „relever la vigne, la nouer"(Dame; Barcianu).

401. CRÂPA, vb. -crever, fendre"||

ir. crepâ; megl. cripari: ar. cripare„crever, fendre; se faire jour; etreafQige".

jLat. CREPARE „rendre un son"; îne-

lesul special de „crever, eclater" a-

pare în latinitatea tîrzie (Densusianu,!

Hist. 1. roum. I, 189).

yegl. krepur; tr. craper; it. crepare,sard log. krebare ; fr. creoer ; prov.crebar\ sp. port. quebrar; înelesul ar.

de „se faire jour" (comp. dr. ase crpade ziua) reapare în vfr.: l'aiibe crieve.

Der. : ar. cripare „action de crever,etc; affliction, ennui"; crpat ^actionde crever, etc." {crpatul zilei ^ zorilor„pointe du jour"), ar. cripat „mort"(Mihileanu), „maladie qui produit unemort subite" (Dalametra), ar. cripat„pointe du jour" (it. crepato; sp. que-drado: port quebrado,quebrada) '! cr-pai (Tiktin): zorile crâpesc „ii sefait jour"

j;crpcios (Poenar, II, 80;

Costinescu; Tiktin; Rev. ist. arh. III,

384) „qui se fend facilement, plein decrevasses"

|icmpwros (Wgjb. V, 189)

„creux".

402. Crptur, sb. f. „fente, crevasse"

IIar. cripitur, crpitur, clpitur

||

< CREPATURA,-Aii|jrtr. crupaduru; it.

crepatura; sard log. krebadura; vfr.

creveiire ; prov. cat, crebadura ; sp.

port. quebraduraj,dim. crpturic.

Impr.: ngrec. xp'.-ttoupa „grosse in

den Boden befestigte Steine zwischendenen Liicken klatfen die das Gehendarauf sehr beschwehrlich machen"(Murnu, Rum. Lehnw. 30).

403. CREASTA, sb. f. „crete, sommet,faîte"

IIir. cr^st^\ megl. crest; ar.

creast (Dalametra).Lat. CRÎSTA,-AM.Alb. krestt: rtr. crasta; it. cresta:

sard log. krista: fr. crete; prov. cat.

sp. cresta.

Der.: crestar (Polizu) „mortaise; en-coche" crestos y,crete* cresta rentail-

ler, balafrer, creneler" crestat „actiond'entailler,etc."; cresttor {Lex. Bud.;Cihac), adj.sb. „qui fait des entailles";

cresttur „entaille, balafre, crene-lure" crestu {Dame,Term.) „mortaise,entaille" , bot. f cresteel (Gasterj „be-tonica", crestfea „lactuca muralis"

jj

tncresta „entailler, balafrer, creneler"(nprov. encrest ; sp. encrestar) ; în-crestat „action d'entailler".

404. CR£DE. vb. „croire" || ir. cr§de;ar. crideare.

CREDE — 64 CRETE

Lat. CREDERE.Vegl. kredar\ rtr. crair\ it. credere^

sard log. kreere; fr. croire; prov. creire;

cat. creure; sp. creer; port. crer.

Der.: f crezut (Cipariu, Princ. 209;lorga, Studii XII, 2v37) „fidele, con-fident", sb. n. „croyance" (Letop. I,

106) ; creztor, adj. sb. „croyant"1|cre-

zare, crezmînt „foi, confiance, cre-

dit"IIfcrezuie (Paliia, Gen. XXXII,

9) „verite"||încrede (ar. ncrideare)

„confier", a se încrede „avoir con-fiance, se fier" (vfr. encroire^ sav. an-krere\ prov. encreire); încredere „con-fiance, presomption"; încrezut „pre-somptueux"; încreztor^ adj. „qui sefie"; f încreztur (Gaster) „foi"||we-

creztor „incredule"||necrezare „in-

credulite" \\-\ necredzuie (Paliia, pref.)

„impiete."||neîncredere „mefiance"

||

neîncreztor „mefiant".

405. Credin^ sb. f. „croyance, foi^

confiance"—trans. bn. bucov. „fian-

cailles" <* CREDENTiA,-AMIIrtr. creden-

ischa ; it. credenza ; fr. croyance ;

prov. crezensa , cat. creansa;port.

crenQa\\credincer^ trans. „homme de

confiance, garant, f confident, conseil-ler du prince, maître-queux"

||credin-

ariVo\iz\i\ Barcianu) „homme de con-fiance, garant"

j|credincioSr, croyant,

fidele, homme de confiance", credinos(Gr. n. 49) „homme de confiance*;credincioie (Tiktin; Barcianu) „fide-

lite (spec. conjugale)"\\credin {Bar-

cianu) „emprunter sur credit" (prov.crezensar), trans. bucov. a se cre-

din „fiancer" ; credinare f „assu-rance" (lorga, Studii, XIV, 234), trans.

bucov. „fian(;;ailles"(Marian,Nunta 165)l-\credini (iorga, Doc. Bistriei II, 52)„confirmer", trans. bucov. Maramurea se credini {Marian, Nunta 167; Oni-or, Doine 59; iplea, P. pop. 108) „sefiancer"

||încredina „confier, assurer,

certifier", a se încredina „se fier,

s'assurer, se convaincre", trans. bu-cov. „se fiancer"; încredinare „ac-tion de confier, etc, certitude, con-viction", trans. bucov. „fiangailles"

;

încredintor , adj. sb. „qui se confieâ qqn, qui certifie"; y încredini (Bi-

blia 1688, Paralip. II, 1, 9; 6, 17) „con-firmer, ratifier", trans. bucov. a seîncredini (Marian, Nunta, 167) „sefiancer "

; f încredinat {Cantemir,

Hron.) „action de confier, d'assurer"||

necredin „incredulite, mefiance, in-

fidelite"||necredincios „infidele, in-

croyant, mecreant".

406. CREIER {creiere, crier), sb. m.„cervelle, cerveau ; sommet"; trans.

Bihor (Frîncu-Candrea, Munii apus.99; Conv. lit. XX, 1008) „moyeu de la

roue"—bn. cfel, cfiel, pi. cfeî, crer\Munii Sucevii pi. criili (ez. V, 60);Oani cleerl (Candrea, BSF. III, 48);trans. erei, Bihor creri, pi. (Conv. lit.

XX,1008; Frîncu-Candrea, Munii apus.

99) IImegl. crilel „ cerveau, cervelle,

raison, memoire" ; ar. crier, criel.

Lat. c(E)REBELLUM, CU sincopa lui eînainte de alterarea lui c; forma nor-mal * crelel (pstrat, cu trecerea lui

e aton la i, în megl. i ar ) a devenitprin contraciune crîeU care se maiaude i azi în mai multe pri ale

domeniului dr.; în bn. criel semivo-cala i dup f a devenit plenison; dinpi. "^ crleVi a resultat, înainte de re-

ducerea lui Vi la i, forma crieri, prinasimilaiunea rî-l'l > rl-ri (comp. mi-rioar < tnil'ioar, s. miel) ; din pi.

crîerî s'a refcut un sg. crier ; în u-

nele pri î a fost absorbit de r, deunde creri (scris astzi creeri), în alte

pri a devenit plenison, de undecrieri.

Vegl. karvjale; rtr. tscherve ; it. cer-

vello; sard log. karveddu; fr. cerveau;prov. cervel; cat. cervell.

Der. : dim. creera (Barcianu)||megl.

criielat „intelligent, sage", megl. an-criîelat „intelligemment, sagement"||descreierat „ecervele, fou" e forma-iune nou.

407. CRETE, vb. „croître, grossir,

elever (des enfants)" |j ir. cr§âte; megl.cr^tiri; ar. creatire, criteare.

Lat. crescere.Vegl. kraskro ; rtr. crescher ; it.

crescere; sard log. kreskere; fr. croître;

prov. creisser ; cat. crexer ; sp. cre-

cer; port. crescer.

Der. : cre^^ere „croissance, crued'eau;elevage, education" ; crescut „crois-

sance, f taille" (Cipariu, Princ. 209),

'\crescut (Ps. Sch. LXXIX, 12) „reje-

ton" (comp. rtr. creschida ; it. crescita;

port. crescida); cresctor „cultiva-

teur, eleveur, qui eleve un enfant";

CRESTE — 65 — CRUD

cresctorie (Tiktin) „elevage, lieu ouI'on eleve (en pari. desanimauxj^icres-ctur „croissance, enflure" (comp.rtr. creschadUra ; sic. kriscitara; vfr.

crescere „cru", vfr. cresture „accrois-

sement, croissance, crue d'eau")\\ar.

discriteari (Dalametra) „decroître"

{it discrescere; fr. decroître; prov. des-

creisser; sp. descrecer) ; dr. descretee neologism.

408. Ncriteare, vb. ar. (Weigand,Olympo-Wal. 232), megl. „croître, se

iever (en pari. du soleil)" <increscere||megl. ncrftiri „lever du soleil".

409. CRETIN, adj. sb. „chretien;

homme en general" || megl. ar. critin.Lat. CHRiSTiANUs,-A,-UM; ferma regu-

lat ar fi trebuit s fie * crein (sti > ;comp. u s t i a >ue\ dar cuvîntul fiind

introdus' în peninsula balcanic rela-

tiv tîrziu, evoluiunea lui fonetic n'a

putut merge paralel cu a altor cu-vinte analoge din fondul primitiv al

latinei balcanice.Alb. kstsrs; rtr. crastianu; it. cris-

tiana ; sard kristianu ; fr. chretien;

prov. crestian; cat. cristiâ; sp. cris-

tiano; portchristo; nici în aceste limbifonetismul nu este peste tot normal,fie pentru acela motiv ca în limbaromîn fie pentru c cuvîntul a fost

influenat de forma latin din biseric;înelesul de „homme" apare i în alb.

rtr., în dialecte italiene i în frances.Der. : dim. cretina (Tocilescu, Mat.

1071 ; Rdulescu-Codin, Cînt. pop. 58)

;|cretinie (Tiktin) „action de rendre

chretien, bapteme" |l col. ar. critinami(Dalametra) cretinesc, ar. cristinescu„chretien"; cretinete, ar. critineati(Papahagi, Mat. 683) „chretiennement"cretina, cretini, ar. critinare „ren-

dre chretien, baptiser"(it. cristianare;vfr. chrestiener „baptiser" ; prov. eres-

lianar ; sp. cristianar ) i' incretina(Teodorescu, P. pop. 367; Tocilescu,Mat. 526) „rendre chretien, baptiser"ar. critinipsiri (Dalametra) „rendre

chretien".

410. Cretintate, sb. f „chretiente —t vertus chretiennes" (Ivireanul, Did.

8<^))||ar. critintateW < chrîstianitas,-ATEM \\ rtr. cristanted ; it. cristianitâ ;

sard log. krisiianidade; fr. chretientS;

prov. crestiantat ; sp. cristiandad ;

port. christandade j ar. critinitatic(Cod. Dim., v. Wgjb. \T, 155) ,.chre-

tiente".

411. CRUCE, sb. f. „croix; croupe;volee (d'un chariot) ; encroix (tiss.) ;

cruci, pi. „croisee dudevidoir" (Dame,Term. 140) || megl. erai „croix; crou-pe"; ar. erate.

Lat. CRUX, CRUCEM.Alb. krilk!\ vegl. krauk\ rtr. crusch

(i cu înelesul apropiat de cel megl.de „Schwanzstiick, Stiick Fleisch mitdem Riickgrate iiber dem Schwan-ze"); it. croce\ sard log. ruge; fr. croix;

prov. crotz ; cat. crea.

Der.: dim. crucit; crucioar; cra-ci{u)lif, bot. „senecio vulgaris", cru-ciulie, pi. „lychnis chalcedonica"; ar.

cruicilaugm. crucioi (Tiktin)

jjcru-

ci „transversal; louche (en pari. desyeux )" , sb. „ croisee du devidoir "

(Dame, Term. 140), „cime (du sapin",Voronca,Dat. cred. 58J;adv. „encroix,en biais ; de travers ; en louchant" ; ar.

(n)crui i ncruialai „en croix, detravers, en biais"

; (înjcrucia „croi-

ser", a se (înjcrucia „se croiser, s'en-

trecroiser ;s'etonner", ar (n)cruiare„croiser" ; încruciat „croise,louche (en

pari. des yeux)" ; încrucitoare (Pam-file. Jocuri) „baguette transversale ducerf- volant" ; încrucieal (Dame)„croisement" ; descrucia (Tocilescu,Mat. 7) „decroiser"

[|cruci „croiser"

(Tiktin), Munii Sucevii (ez. II, 225)„injurier", a se (înjcruci „faire le signede la croix; s'etonner"; crucealâ (Tik-

tin) „action de se signer ; etonnement"

IIar. ncuriVat „croise"

,

rscruce (maiobicinuit pi. rscruci). Mehedini rs-cruci, sg. „carrefour, palonnier", rs-cruci, pi. „croisee du devidoir" (Dame,Term. ]40) , în rscruci „en croix'^ \\des-

cruci (Tocilescu, Mat. 7) „decroiser"

IIcruce-amiazi „midi juste".

Impr. : ung. krucsa.

412. CRUD, adj. „cruel ; cru, noncuit"; fig. „jeune" || megl. ar. crud.

Lat. CRm>us,-A,-UM.Vegl. krojt; rtr. cruj; it. cruda; sard

log. kru; fr. prov. cat. cru; vsp. cruo;port. cru.

Der.: dim. crudicel (Tocilescu, Mat.50; Rdulescu-Codin, Cînt. pop. 127)

IIcrudac (Tiktin; Rdulescu-Codin,

0157. C anilreti - De nsusi an II, Dicionar etimologic.

CRUD 66 — GUGURBETA

Cuv. Musc. 23) „pas encore forme,jeune,naiif simple

"II crw^t/«^?„criiaute,

erudite cruzie (Biblia 16'^8, Macab.III, p. 739; Tiktin; Mag. ist. I, 168)

„cruaute".

4î3. t Crudtate, sb. f. „cruaute" (Tik-

tin; Alag. ist. II, 335) < CRUDirAS.-ATEM„erudite, chose indigeste".

414. CRUNT, adj. „sanglant, cruel"(mai obicinuit astzi înelesul din urm;cei dintîi des în vr. apare i astzidialectal; Marian, Vrji 34, 43; Goro-vei, Cimil. 382).

Lat. CRUENTUS,-A,-UM (pentru fone-

tism, cf. Ascoli, Arch. gl. XIV, 342).

Rtr. criaint.

415. Crunta, vb. „faire jailUr du sang,faire une entaille" (Mrg. 112a; Sta-mati,Poesii247;Tocilescu, Mat. 9; Me-iiedini),-r„ensanglanter„<CRUENTare

|J

cruntat (Alexandri, P. pop. 201) „a-

vec Ies sourcils fronces, assombri".

416. încrunta, vb. „ensanglanter"(Da-me;Letop. 1,4 19; Varlam, Caz. 1,104 ^\

lorga, Studii VI, 403 ; Teodorescu, P.

pop. 675; Marian, Vrji 43); a se în-

crunta „prendre un air terrifiant, fron-

cer Ies sourcils, s'assombrir'' <'''incru-

ENTARE ( atestat numai incruenta-tus) l-\încrwHtor{V^(\\i. 1651, XXV,9) „sanguinaire"; tncrunttur{Dc\me)„reste sanglant; froncement des sour-cils'' ' descrnnta (Teodorescu, P. pop.384; Marian, Dese. 80) „defroncer Ies

sourcils".

41 7. CU, prep. „avec" || i

r

. megl. ar. cu.

Lat. CUM, devenit în caul cînd eraaccentuat cun, form atestat în in-

scripiuni i pstrat în romînee în

legtura sintactic cu nusul (v. îns)\în caul cînd era aton, m a czut iforma aceasta s'ageneralisat cu timpul(cf. Candrea, Conson. 50).

Rtr. con., cun ; it. sp. con: sard. log.

kwn, kun: prov. corn. co; port. cam.

418. CUC, sb. m. „coucou" || ir. megl.ar. cuc.

Lat. cucus,-UM ori cuccus (Isidor,

XVII, 7; cf. c u c c u 1 u s CGL. II, 352).

Alb A/m//; rtr. cuc; it. cucco: (fr.

coucou) ; sard hiku ;port. cnco: cuvîn-

tul fiind onomatopeic, ibnetismul lui

nu s'a desvoltat normal în toate prile.

Der. : cuc, cuculeas, cuculi (Ma-rian, Ornit. I, 43; Vrji, 231) „femeiledu coucou", bot. cuculeas „lychnisflos cuculi"

|,dim. cuculef, cucueL cu-

cuor (Marian, Ornit. I, 43; Sevastos.Cînt. 82), cucuor (Marian, Ins. 106)„bete â bon Dieu"; cucnlean(\''oroncn.Dat. cred. 449); cucu (Tiktin) :; cucui(Tiktin) „coucouer, crier comme le

coucou"|;bucov. trans. rscucui (Ma-

rian, Ornit. I, 48; Srb. III, 237), bn.rscuci (Mangiuca, Clind. 23 Apr.j„rompre un gteau sur la tete des bre-bis en pronongant des lormules oîi

est mentionne le coucou (usage po-pulaire)" ; rscunuit {Marian, Skrh.lW

,

237) „pratique de cet usage".

CUCERI, V. cere.

419. CUCUI, sb. n. „bosse, enflure;huppe"

IIar. cucul'u.

Lat. * CUCULLIUS,-UM < CUCULLUS,-UM„cape, capuchon" ; dela înelesul a-cesta s'a putut ajunge foarte uor la

cel romînesc (comp. sîrb. kapica„Kppchen" i „Kopfgeschwulst derNeugeborenen").

Der. : a i:e cucuia „ s'enfler, sebossuer; se jucher" ; cucuiat, ar. cucu-l'at „enfle, huppe; juche' (^sard log.

kuguzadu „grano che ha la loppa, gu-scio)".

420. CUCURBETÂ {cuciirbt, carcu-bet, curcubt) „courge. gourde"

||

ar. curcubet „courge"; fig. „caboche".Lat. cucuRBiTA,-AM; forma normal

cucurbt, pstrat la Oani (Candrea,BSF. III, 81 ; cf. Tiktin) a deveni! prinmetates (comp. formele sard i sp.)

curcubt, cum se aude în Bnat;sub influena pluralului cuciirbete sanscut forma de sg. cucurbet; schim-barea de accent se datorete poaleinfluenei formelor în -etc.

Sard. kurkuta\ vh.courde', nprov.coucourdo; vsp. corcita.

Der.: Bihor cucurbeesc (pere cucur-beeti, Conw lit.XX, ^009),j curcubetos(Hasdeu, Cuv. d. btr. 1, 2%; scrisgreit curcubenos sub influena glosei

slave .iy6eHiiiui) ^en forme de courge".

421. Cucuberea {curcubeea), sb. f.

„petite courge, bryonia alba, aristo-

lochia clematitis"<cucuRBiTELLA „co-

CUCURBETA — 67 CUIB

loquinte'' cuciirbeic, ciircubeic â-

ristolochia clematitis".

422. Curcubitar (ar.), sb. m. „vantard"< cucuRBiTARius,-iiM „celui qui cultive

des courges" ; înelesul ar. e luat fi-

gurat I, ban. cucurbetari {An. Car., ne-

tradus de glosator).

423. CUCUTA, sb. f. „cigue commune"|] ar. cucut.

\Mt. * CUCUTA (= clas. cîcuta), resul-

tat prin asimilaiune(cf. Densusianu,România XXIX, 332).

Vfr. cocue : nprov. koukudo ( cf.

RoUand, Flore, VI, 200-201) i; parm.sguda' vfr. ceiie; vsp. ciguda < cî-

cuta.\)er.:A\m.cucuic „oenanthe phel-

landrium".Impr.: alb. kukuts (împrumutul din

roraînete trebue admis prin faptul

c -cu- trebuia s dea -kîi-); ung. ku-kuta; sîrb. kukuta.

CUFUNDA, V. fund.

424. CUFURI {a se), vb. Joirer"||

megl. cufriri; ar. cufurire.L^t. CON-FORiRE.Der.: megl. ar. cti/o«ri „diarrhee**;

cufuriti cufuritur (Laurian Massim)„action de foirer" ' cufurealâ rdiar-

rhee" IJCM/Mrfc'aos (Bobb; Lex. Bud. ;

Costinescu), ar. cufuros „foireux"|!

megl. pricufuriri „foirer''.

425. CUGETA, vb. „penser, reflechir".

l^t. COGÎTARE.Alb. kuiton; sprsl. kuitar\ vfr. cui-

di4^r\ prov. cuidar; cat. cuydar; sp.

port. cuidar; pentru parte din acesteforme romanice se admite * cdgitare,neexplicat înc.

Der.: cuget „pensee, dessein" (vit.

coto, Lecce kustu ; prov. cmt\ port.

cuido; comp. Cerignola kuct ;prov.

cvida); cugetare „action de penser,pensee" (vfr. cuidier „pensee, croyan-cc""); cugettor .,penseur" (comp. co-gitatorium; vfr. cw'doire „chosequ'on fait accroire**); cugettur (Do-softei, Ps. vers. 179; (Tihac; Barcianu)âction de penser, reflexion" f cuge-tre (Dosoftei, V. Sf. lan. 17; Molitv.

53") .reflechissant".

426. CUI, sb. n. „clou ; cheville", Ser-

bia „cheviile de bois, coin â fendre"||

ir. cun.i

Lat. cuNEUS,-UM „coin â fendre le

bois".

Alb. kun; rtr. cuogn: abr. korie, Ce-rignola kune, sic. kunu; fr. coin; prov.cunh; cat. cony; sp. cuflo: port. cunho.

Der.: dim. cuiu (Gorovei, Cimil.183); bn. cnnisele, pi. „clous de gi-

rofle"; cuior, cuioare, pi. „clous degirofle", bot. „dianthus, holosteum um-bellatum"; bot. cm'ori „geum urba-num, holosteum umbellatum" cuier„porte-manteau, etagere; cloutiere"(Tiktin); caierie(Barcianu) „clouterie".

427. încuia, vb. „fermer â clef: a seîncuia „s'enfermer â clef", fis:. „etreconstipe"<iN-CL^'EARE; înelesul se ex-plic uor din întrebuinarea, ca mij-loc primitiv de încuiere, a unui „cu-neus" ce se introducea într'o verigl| rtr. incugner; ven. inkwuir, abr.

ngufiâ, nap. nkonare, cal. nkunare ;

sard câmp. inkunâi „chiudere"; vfr.

encoignier „ placer dans un coin "; prov.

enconhar; cat. encunyar; vsp. encu-fiar sard log. kunzare „chiudere, as-

siepare "; fr. cogner, prov. conhar; port.

CM/?Aar<cuNEARE I încuiere „action defermerâclef,fermeture, constipation";încuiat „ferme â clef, constipe", sb.

„action de fermer âclef"; încuietoare' „loquet, serrure" ; încuietur (Costi-

nescu; Cihac ; Gaster) „constipation''

i

(fr. encognure).

428. De8cuia,vb. „ouvrir (avec la clef" )

<*DiscuNEARE (atestat numai part. di s-

cuneatus „ouvert comme avec uncoin")

I

tir. deskonar; vfr. descoignier„arracher (descoins), faire sortir d'unendroit"; comp. abr. skunâ „uscirdall'ovo, sgusciare, cavar dai gusciola mandorla. la noce ". nap. skonar§„torre i cunei dalie biche coniche de*

grani e sgranarne le spighe. battereii grano. trebbiare"; sard log. iskun-tare „aprire"

;descuiere, descuiat „ac-

tion d'ouvriravec la clef" ; descuietoare(An. Car.: Lex. Bud ; Polizu) „clei":

descuietur (An. Car.; Polizu) ,c.ction

d'ouvrir, ouverture".

I 429. CUIB, sb. n. .nid, nichee: mor-j

taise" (Dame, Term.) — -^ cuîub \\ ir.

I

cuVb ; megl. cuib, cuVb: ar. cuib.

CULCA 68 CUMINECA

Lat. * CUBIUM< cubere; presena lui

V în ir. i megl. e înc neexplicat.Mant. kubi „covo, covacciolo della

lepre", cremon. kubbi „covo, covile",

mii. kobbi „cuccia", parm. kobbi ^co-

vacciolo(degli uccelli), covile, tana",

piac. kobi „cove, covile"; port. coio.

Der.: dim. cuib(u)or, bot. ,neottia

nidus avis"; cuibulef\cuiburel; cuibu(I.ex. Bud.;ipIea, P. pop. \OQy: cuibar„nichet, nichee", mold. cuibare (Wgjb.IX, 227) „nid", ar. cuiba{i)r „nid"'; dim.

cuibrit (Dame); cuibri „faire sonnid, nicher, construire en forme denid,amonceler la terreautourdesepisde mais; fouiller, fureter" (Lex. Bud.)

lcuiba (Tiktin; Barcianu) „nicher"

(com. kobiâ, mii. kobbiâ „dormire")jj

cuibui (Lex. Bud.) „nicher"||

« se

cuiubura (Ps. Sch. CUI, 17) „se nicher"

ij încuiba (Marian, Immorm. 108) „faire

son nid ", a se încuiba, a se încuibi

(Marian, Dese 33) „se nicher, s'intro-

duire, s'enraciner "|! y a se încuibai

(Coresi, Ps. 284, 34), f ase încuîubura(Ps. Vor. cm, 17) „se nicher"

\\des-

cuiba (Lex. Bud.; Barcianu) „denicher,chasser du nid".

CULCA, V. loc.

430. CULEGE, vb. „cueillir, recueillir,

recolter" — vr. bn. pf. cules || ir. cu-

l^ze ; ar. culeadzire (pf. culepu).Lat. COLLiGERE,*-LEXi,-ECTUM.Rtr. cler; it. cogliere; sard log. bod-

dire; ( fr. cueillir ;

prov. coillir ; cat.

cullir); sp. coger; port. colher.

Der.: culegere „action de cueillir,

etc. ; recueil, collection" ; cules „cueiWe,cueillette "

; culegtor „ qui cueille,

etc; collectionneur"; culegtoreas(Polizu) „vendangeuse".

431. CULME, sb. f. „cime, faîte, faî-

tage ; traverse au plafond des mai-sons de paysans sur laquelle on posedes etoffes, des tissus"— -j-^criniere"

(Hasdeu, Cuv. d. btr. I, 274) || ar.

culmu „cime, faîte" (Pucariu, Etym.Wb. 437).

Lat. culmen; nu este necesar s ad-mitem pentru forma ar. un * culmum;schimbarea de gen s'a putut întîmplaîn acest dialect (comp. formele alb.

it. sard).Alb. kuVm ; rtr. cuolm ; it. colmo

sard gal. kulmu; vfr. colme; nprov.coumo\ sp. cumbre; port. cume.

Der. : dim. cuZ/m^ (Tiktin; Gr. n. 17);

culmuli (Tiktin)IIcw/mt^ (Tiktin)

„cime".

432. Culminri(trans.),sb. f. „tissu dedifferentes couleurs dont on decore ala campagne Ies murs â la hauteurdu plafond" (Frîncu-Candrea, Muniiapus. 99)< * cuLMrNAiiiA,-AM + suf-i^ ;

forma corect ar trebui s fie culmî-nari, dar i se explic prin influenaunui derivat înrudit ca mrginare ;

din * culniinâri s'a ajuns prin schim-bare de accent la culminri.

433. CUM, adv. conj. „comment, com-me, des que; que" || ir. megl. ar. cum.

Lat. QUOMODO, scurtat prin foneticsintactic i cu o > w în posiiune a-

ton (cf. Vising, în Abhandl. Tobler,

113).

It. come; fr. comme; prov. cat. com.;

sp. port. como.

Der. : fcumu (Gaster)||oarecum „en

quelque sorte, quelque peu" ^oricum„de quelque maniere que..." \ precum„comme,ainsi que"; •\precumu{C^in-iemiv,liTon.)\\necum „moins encore"

IIcumva „par hasard, est-ce que"?

434. CUMETA {a se\ vb. „oser, s'en-

hardir, risquer" (Lex. Bud.; Polizu;Barcianu) ; a se cumei (Petri).

Lat. coMMiTTERE, CU schimbare deconjugaiune (comp. îns forma com-pus); înelesul romînesc se explicfoarte bine din expresiuni de felul

acesta : committere se in terram hos-tilem „s'aventurer dans un pays en-nemi", committere se in aciem „ris-

quer le combat" [Candrea].

Der. : a se încumeta (încumta, Re-teganul, Bibi. pop. 30), încumete., în-

cumei (Jipescu, Opinc. 37) „oser, s'en-

hardir, risquer".

435. CUMINECA, vb. „donner la com-munion" || megl. cuminicari; ar. cwn-nicare.

Lat. * commMcare (= clas. communî-CARE „faire part, communiquer"), prinasimilarea cu verbele în -îcare (cf.

Candrea, Rev. ist. arh. VII, 76); pen-tru înelesul pe care 1-a primit în epoca

CUMINECA — 69 CUMPTA

cretin, cf. Densusianu, Hist. 1. roum.I, 188).

Alb. kungon ; Erto komelige ;gen.

kuminigâ ;prov. komenegar ; navar.

komingar ; comp. formele compusevfr. acommengier; lomb. skuminiar^vgen. scomeneca ; sard log. iskoini-

nigare ; vfr. escomengier.Der.: cuminectur, megl. cumini-

ctur^ar. cumnictur „commumoW .

436. Cuminecat,sb. n. „action de don-ner la communion " < * comminica-Tus,-UM (= COMMUNICATUS „communica-tion"); comp. alb. kungaU.

437. t Cumenecciune, sb. f. „commu-nion" (Cipariu, Princ. 219)<* coMMiNi-CATIO,-ONEM (- clas. COMMUNÎCATIO „aC-

tion de communiquer", în lat. ecl. com-municatio fractionis panis „commu-nion, (partage) de la fraction du pain").

438. CUMNAT, sb. m. „beau-frere'-CUMNAT, sb. f. „belle-soeur" || ir. cum-nat., megl. ar. cumnat, cumnat.

Lat. oognatus,-a,-um; alturi de în-

elesul general de „parent" întîlnim

i pe acela de „beau-frere, belle-soeur"(Densusianu, Hist. 1. roum. I, 188).

Alb. kunat, kunatt; vegl. komnut,komnuta; rtr. quino, quinecla: it. co-

gnato, cognata; sard log. konnadu,konnada; prov. cognat

;port. cun-

hado, cunhada||bearn. kilnat; sp. cu-

w«rfo<*CDGNATUs, cu trecerea lui o la

u neexplicat.

Der. : dim. cumnatei, cumnea (Ma-rian, Nunta, 65; comp. sp. cunadillo,cunadilla), cumnic '' cumnie apa-rente entre beaux-freres" (comp. vsp.cunadia: port. cunhadia) , cumnesc„de beau-frere" (Marian, Nunta, 66) \'' ase (în)cumni (Marian, Nunta, 66)„devenir le beau-frere de qqn".

Impr.rrut. KjMHai „Schwager".

439. CUMPRA, vb. „acheter" || ir.

cumpr; megl. cumprri: ar. (a)-

cump()rare.Lat. comparare, atestat i cu îne-

lesul de „acheter" (Densusianu, Hist.

1. roum. I, 188; Denk, Arch. lat. Lex.XVI, 281); pstrarea lui /;z (cf. Can-tlrea, Conson. 99) se datorete formeloraccentuate pe silaba iniial.

Rtr. cumprer; it. compfejrare; sard

log. komporare; vîr.comperer; prov.cat. sp. port. comprar.

Der.: cumprare „action d'acheter,

achat" ; cumprtor (megl. ~ ) „ache-teur** (comp. vsp. compradero), cum-prtoare „achat"* ;cumprtur (megl .

ar. -^) „achat" (vit. comperatura) ji ar.

ancumpîrari (Dalametra) „acheter*.

440. Cumprat, sb. n. „achat" <com-PARATUS,-TJM.

441. tScumpra (Cod. Vor,; Doc.Acad. 88; An. Acad. XX, 478 ;

tefu-lescu, Gorjul xlvu ; Gaster) „ache-ter, racheter"<EX-coMPARARE scum-prare (Hasdeu, Cuv. d. btr. I, 301)„vengeance" (pentru îneles cf. mai josrscumpra); f scumprat (Gaster)„redemption"

; f scumprtor. adj. sb.

(Hasdeu, Cuv. d. btr. I, 301) „vengeur,vindicatif", scumprtoare (Doc. A-cad. 6U) „rachat".

442. Rscumpra, vb. „racheter,f ven-ger" (Hasdeu, Cuv. d. btr. I, 299, xci)

< RE-EX-coMPARARE;pcntru înelesul

de „venger", comp. it. riscattare „ra-

cheter", riscattarsi „se venger" "ms-cumprare „rachat, y vengeance, fsa-tisfaction" (Prav. Vas. Lupu 125 ^Oirscumprtor „vacheteur'' {Lex B\id.:

Polizu), t rvengeur" (Varlam, Caz. I,

265 '')' f rscumprtoare (lorga, Stu-dii VII, 25 ; XIV, 242 ;

tefulescu, Gor-jul 14), rscumprtur(Poyizu;Bai-cianu) „rachat"' descumpra (Paliia,

Exod. VI, 6; XIII, 13, 15; Cat. calv. 34:

lorga, Doc. Bistriei II, 5; Doc.Acad.6 ; Marian, Immorm. 297 ; Alexici, Lit.

pop. 162) ..racheter", prin înlocuirealui rs- cu des-, cum s'a întîmplat i în

alte forme, ar. discumprare „rache-ter, recompenser, rendre"; f descum-prtor (Gaster) „qui rachete" ; t des-cumprciune {PaVna, Exod. XXX, 12,

14, 16; Cipariu, Princ. 220 ; An. Acad.XX, 487), descuniprtur (Paliia,

Exod. XXX, 15) „rachat*.

443. CUMPTA, vb. „reflechir. deli-

berer, menager, temperer, moderer.ralentir"; a se cumpta „se retenir.

se temperer, etre sobre".

Lat. *C0MPiTARE(=- clas. COMPUTare),prin confundarea lui -utare cu -îtare(comp. reputare>*repitare> rtr.

ravidar ; sic. arripitari);pentru ps-

CUMPTA 70 — CUNUNA

Irarea lui w, comp. cumpra ; cît pri-

vete înelesurile romîneti, ele se ex-

plic uor clin acelea de „calculer,

supputer" pe care le avea forma la-

tinii.

AXh.kupztou ; itcompitare (contare);

sard log. kiimpiclare; fr. conter.comp-ter\ prov. cat. comptar\ (sp. port.

cântar).

Der.: cumptare ^mesure, retenue,

economie, sobriete ; cumptat „ mo-dere, sobre"; cumptate (Polizu) „nio-

deration*.

444. Cumpt, sb. n. „mesure. equili-

bre, retenue, tacte, moderation" >com-piTus,-UM (=clas. coMPUTUS) „calcul,

compte" i! it. compito {conto) ; sard log.

kumpidu ; fr. conte ( compte ) ;prov.

cat. compte;(sp. cuento; port. conto).

445. t C5JMPLI, vb. „achever, de-truire, exterminer".

Lat. * coMPLîRE (^ clas. complere)

;

pentru pstrarea lui m, ct\ cumpra.Rtr. complir; it. compire: sard log.

lompere', vfr. prov. complir; cat. sp.

cum.plir\ port. cumprir.Der. : cumplire „ cruaute, horreu r, du-

rete, f fm"; înelesul de „durete" seexplic din expresiuni cum smV.cum-plirea durerii mele (Tiklin), adic dinuieea de „ce qui pousse i'extremeune souftrance, toute cruaute"

|1cum-

plit „dur, cruel. atroce, avare", adv.durement, cruellement, extremement,beaucoup, tres". cu desvoltarea se-

mantic paralel aceleia îi !ui cum-plire: durere cumplit „douleur pous-see â I'extreme, douleur exageree, a-

troce", i tot astfel mtnie cumplit^foame cumplit, de unde s'a isolat

adjectivul cu accepiunile speciale demai sus (prov. complit ; sp. cwnplido;port. cumprido) ; f cumplit „fm", fmcumplit „enfm, toujours, eternelle-

ment" \jcumplitate (Tiktin) „avarice";

'j f cumpliciune (Tiktin) „durete, cru-aute" (comp. c o m p 1 e t i o)

litncmnplit

(Conachi) „dur, cruel".

446. CUNOATE, vb. „connaître, re-

connaître" || ir. cunoste; megl. cunoa-tiri; ar. cunoatire, cunu^teare.

Lat. coNNOScftRE (= clas. cognos-(Jerb;, resultat printr'o fals recompu-nere (CON, ci;m-|-noscere).

Sard log. konnoskere; fr. connattre:port. conhecer

j

sprsl. kanuser\ it. co-noscere ;

prov. conoisser ; cat. cone-.xer; sp. cowocer <* conoscere.

Der. : cunoatere, ar. cunoatire ^con-naissance"; cunoscut, sb. m. „connais-sance (en pari. de personnes"), f sb. n.

(Dosoftei V. Sf.,v. Wgjb. V,84) „con-naissance" ; cunosctor, ar. cunuscu-tor, adj. sb. „connaisseur"; cunosc-tur{Cat calv. 40) „connaissance" ||cfî-

notin, ar. cunutin „connaissance"(fr. connaissance

;port. conhecen^a

;

comp. it. conoscenza; prov. coneis-sensa; cat. coneixensa) ' încunotinfa„faire savoir, communiquer, avertir"* ;

i incunotinare „communication, avis,

I

avertissement"||ar.p7'icw«o«.^^m „con-

j

naître d'avance".

I

417. CUNUN, sb. f. „couronne"— Cfi-

run (Voronca, Dat. cred. 7v30): t cu-

i

mm (Cod. V^or.; Ps.Sch.XX,4; LXH',! 12) pot fi resultate prin rotacism dincurun sau din cunun |j ar. curunâ:megl. curun „couronne, mariage".

Lat. C0R0NA,-A]vi; forma dr. e resul-

tat prin asimilarea lui r cu n.

Rtr. corunaAt. corona; sard korona;fr. couronne; prov. cat. sp. corona:port. coroa

;(comp. alb. kurort).

Der. :dim. cununi, bot. „coronilla

I

varia, spiraea ulmifolia, vinca her-bacea", bot. cununife, pi. „xeranthe-mum annuum".

448. Cununa, vb. „ marier ; assister

qqn en qualite de pretre ou de par-

rain â la ceremonie nupiale; S"couron-

ner" (Ps. Sch., Coresi,Ps. V, 14; Biblia

1688, Psalm. V, 15; VIII, 6, etc.)||megl.

curunari ; ar. c(u)runare \\ < coro-nare

IIrtr. coruner ; it. coronare ; sard

koronare ;prov. cat. sp. coronar ;

port. coroar; comp. pentru înelesul

de „marier" alb. kunurzoj, kumron(Christophorides, 171) „segne ein'' ;

ngrec. axccpctvovw „kronen, trauen"*;

bulg. B'feHqaBaMT. „couronner" ~ ce

„se marier"; sîrb. vencavati „kronen.

trauen "; rus. BiiiiMaTh „couronner,

marier"i

cununtor {Lex. Bud.; Cos-tinescu ; Barcianu) „qui assiste qqnen qualite de pretre ou de parrainâ la ceremonie nupiale"

1cununie

(obicinuit pi. cununii) „couronne(s)que fon i)ose sur la tete des epoux

CUPA — 71 CURA

pendant la ceremonie nupiale; be-nediction nupiale, mariage"

i

megl.carunatii, pi. „argent qu'on donne aupretre pour la benediction nupiale"

||

mcununa „couronner", megl. ancuru-nari, ar. nc(u)runare „marier, donnerla benediction nupiale" (rtr. incoru-ner ; it. încoronare ', sard inkoronare;vfr. numai part. encoiirone; prov. en-coronar)

|imegl. ancurunatic ^argent

qu'on donne au pretre pour la bene-(liction nupiale".

449. CUPA, sb. f. „coupe, gobelet, e-

cuelle;jantille" (Hasdeu, 1669; Da-

me), trans. „mesure de capacite d'en-viron un litre et demi" ; bot. cupe^ pi.

^gentiana" || ir cup§; ar. cup „coupe,gobelet-'.

Lat. cuppA,-AM „grand vase en bois,

tonneau".Alb. kupt; rtr. it. coppa\ fr. coiipe\

prov. cat, sp. port. copa ; alturi deacestea întîlnim forme romanice cuîneles deosebit care deriv din cupa(cf. Meyer-Liibke, Wien.St.XXV, 97).

Der.: dim. cupoarâ (An.Car.; Rete-ganul, Pov. pop. 8 1 "l; fcupi (An. Car.)

;

cupoc (Hasdeu, Cuv. d. btr. I, 215)!j

cupar „ echanson " (comp. c u pa-ri u s ) ; cuprie „ echansonnerie "

;

V cupresc „concernant l'echanson-nerie".

Impr.: bulg. Kvna „ecuellecreuse">

Kvnnia, KVHHHKa.

CUPRINDE, v. prinde.

CUPTOR, V. coace.

450. CUR, sb. m. n. „cui" || ir. megl.ar. cur.

Lat. CULUS,-UM.Vegl. col: rtr. chill ; it. culo ; sard

log. kulu\ fr. prov. cat. cui; sp. culo;port. cu.

Der.: dim. curior \ curar (Dame,Term.;Tiktin; Barcianu) „avaloire duharnais" (rtr. chiiler „zum Arsch ge-horig")

IIcuri. ara Haegului curi-

man (Rev. cr.-lit. III, 121) „fessu".

451. CURA, vb. „nettoyer, peler,eplu-cher, ecosser, egrener" (Ps. Sch. V, 3;XI, 7; XVII, 41; XXIV, 11, etc: An.Car.; Tiktin; Wgjb. VII, 84; Candrea,BSF. II, 81) — t a se cura, fig. „s'excu-

ser" (Tiktin)IImegl. curari\ ar. cu-

rare.Lat. CURARE „soigner, traiter, etc",

dar i cu înelesul special din romî-nete : curare apes., ~ dolia, ~ cadaver„nettoyer la ruche, nettoyer des ton-

neauX;, laver un cadavre".

Alb. k'iiron „ betrachte, sehe, sehezu"; rtr. churer „Sorge tragen, ach-ten, beachten"; it. curare; sard log.

kurare; fr. curer; nprov. cur (comp.expresiunea curâlou blad „nettoyer.cribler le ble", corespunztoare celei

romîneti: a cura porumbul); sp. port.

curar.

Der. : curat., ir. curat, megl. ar. curat„propre, pur", f sb. (Cod. Vor.) „etre

pur, auguste", adv. „proprement, net-

tement, franchement, exactement";

dim. curel, curea (Marian, Vrji103), curic i|

curai, cura „net-toyer, purifier, enlever", a se curai„se nettoyer, se laver", fig. „se debar-rasser de qqn "

: curit {curat), cur-ire {curare) „nettoyage''; curailor{curtor), adj. sb. „qui nettoie, quipurific", curitoare (Dame) „crible";

curitur (curtur) „nettoyage,debris, pârtie coupee d'une foret, or-

dure" ; curie „proprete, purete, chas-tete" ; curenie „ proprete, purete ;

purge"; j curciune (Dosoftei, Ps.

vers. 505 ; Lit. rug. 45 ^) „purification"

\\necurat „malpropre, impur, impie",Necuî'atul „le diable"; f necuriu(Cod. Vor.) „impur, impie"; t necu-rai (Ps. Sch., Coresi, Ps. XVII, 22;

Cod. Vor.) „vivre d'une maniere im-pie, commettre des actions impies" ;

necuritor {Cod. Vor.) „impie" ;necu-rie „malproprete, impurete"; necu-renie „malproprete"

i|megl. pricu-

rari „nettoj'^er de nouveau".

452. Curtur, sb. f. „defrichage, ter-

rain defricbe, pârtie coupee d'uneforet; criblure" (Viciu, Glos. 39; Rev.cr.-lit. III. 121 ; Tocilescu, Mat. 444)< CURATURA,-AM, atcstat numai cu în-

elesul de „soin, attention minutieuse",dar care trebue s lî avut deja în latinînelesul de „nettoyage", cum arat icelelalte forme romanice: it. curatura,trent. kuradura „rimondatura", vie.

kura(d)ura „nettatura, purgatura',corn. kuratura „spazzatura"; vfr. cu-reure „ordure, salete".

CURA 72 CURGE

453. t Curciune, sb. f. „proprete, pu-rete, chastete" (An. Car.) < curatio,-ONEM ^soin, cure"

||necurciune -im-

puritas" (An. Car.)

454. t Scura, vb. „nettoyer, purifier"

(Ps. Sch. L, 4) < EXCURARE „examineravec soin"

||Giudicaria zgurare; vit.

scurare, vlomb. sgurar, mant. sgiir,berg. sgiirer, mii. sgiirar,-^'\em. s^iireTArch. gl. XVI, 526), piac. sgiir, mod.Dol. ferr. sgurr „forbire, nettare",Piazza Armerina skure ; fr. ecurer ;

prov. cat, sp. escurar.

CURAT, V. cura.

455. CUREA, sb. f. „courroie ; mesured'environ seize pieds" || megl ar. cu-ra.

Lat. C0RRiGiA,-AM, pentru reducerealui -Gi- Ia -j-, ct plai; din *C0RRijAaresultat * currea, din care prin trece-rea accentului pe a doua vocal înhiat s'a ajuns la * curre ; etimologiaaceasta e confirmat prin pstrareapîn azi a lui rr în graiul onesc(cur; cf. Candrea BSF. II, 46) i prinalterarea în alte regiuni a lui e(a) subinfluena lui r dublu {cur, cur).

Rtr. curagia; it. corregia; sard kor-ria ; fr. courroie

;prov. correja ; cat.

corretja ; sp. port. correa.Der.: dim. curelue, bot. curelice

„ nymphaea "\\curelar , ar. curilar

„bourrelier, harnacheur" (comp. vit.

correggiaio; prov. corrigier; sp. cor-

reero); curelrie „bourrellerie" (comp.prov. correjaria; sp. correeria; port.

correaria)} curelos (Bobb.; Lex. Bud.;Polizu ; Barcianu) „malleable"

||Me-

hedini curlit {moie curlit) „deli-

mite" II încurela „garnir de courroies,harnacher".

Impr.: ung. kurelye (Szinnyei.

456. CURECHI, sb. m. „chou" ; ban.„tete de chou".

Lat. coLic(u)LUS,-UM (= clas. cauli-CULUS).

It. colecchio\\nproY . cauliho <cau-

LICULUS.Der.: curechier (Cihac ; Barcianu)

„vendcur de choux"; curecherie (Ci-

hac; Barcianu), curechite „lieu plantede choux''

\\curechi (Mar. Ins. 258)

,,pontia brassicae"||curechios (Cihac;

Barcianu), curechesc {napi curecheti)

„qui ressemble aux choux" i- curechiu(Marian, Crom. 51) „couleur de chou,vert".

457. CURGE, vb. „couler" — vr. bn.pf curs — CURE (olt. bn. trans. Mara-mure) „couler" ; vr. olt. bn. trans.

„courir"(Frîncu-Candrea, Munii apus.99; Rev. cr.-lit. IV, 143; Marian, Dese.5; Ins. 338; Corcea, Bal. 75; Viciu.Glos. 38)— -f cur; cura (Tiktin ; Po-lizu; Wgjb. VII, 84; Gr. n. 118) II

megl.curari i ar. curare „couler".

Lat. cuRRERE, *cuRSî, cuRSUM, atestat

I

deja în latin i cu înelesul de „cou-ler" (cf Densusianu, Hist. 1. roum. I,

189) ; forma curge se explic prin in-

( fluena verbelor ca merge, terge; ase-mnarea de forme la pf i part., f curs,curs — t m,er, mers, ters, ters,a adus uniformisarea acestor verbe

I i la infinitiv; cît despre cura, el a

I

fost refcut sub influena pers. a 3-a

I

sg. ind. pre. cur i a formelor deimperfect {curam, etc), care fiind so-

cotite de conj. I-îi au adus trecereaverbului la aceast conjugaiune (nue deci nevoe s admitem pstrarea lui

icola re).

Yeg\. kuar; rtr. cuorrer; it. correre;\ sard log. kurrere; vfr. courre{îr. cou-

rir); prov. cat. sp. port. correr.Der.: curgere „cours, flux"; curg-

tor „coulant", curator „coulant, cou-reur" (Bobb), curatoare {Dame, Term.;lorga, Studii VII, 61 ) „baquet" |j

curînd.vr. bn. curund, megl. curgn, ar. cu-

rundu „vite, bientot, f bref (en pari.

du temps" ; ven. (a)korando „subito".

sic. kurrennu „tosto, subito, in untratto"), înelesul se explic uor din

acela al ger. currendo „en courant,

vite";cwrwno?2'eZ„cito"(An.Car.);ta5eicurinda (Coresi, Ps. XV, 4), ar. cu-

\ rundari (Dalametra), fa se incurunda: (Ps. Sch. XV, 4) „se hâter" ; curtndare1(Bobb) „hâte"

||curstur (Cihac; Bar-

i

cianu)„ecoulement"|jmegl. pricurari,prucurari „couler".

458. Curs, sb. n. „cours, marche" <;CURSUS,-UM „course"

||rtr. cuors ; it.

corso ; sard log. kussu; fr. cours; prov.cors; vsp. cosso; port. corso.

459. Cursoare, sb. f „cours, ecoule-ment"<cuRSORiA,-AM (atestat cu îne-

1leul de „barque")< citrsorius,-a,-um

CURGE - 73 - CUTEZA

„de course "j! sard log. kussorza ; comp.

vfr. corsoir „coulant".

460. fCursup, sb. f. „cours, ecoule-ment, flux'' (Tiktin; lorga, Studii IV,21 ; XII, 223)<cuRSURA,-AM „course".

461. Scurge, vb. „ecouler, vider,epuiser'* — fscwre (Biblia 1688, Levit.

\, 9 ; Prav. Gov. 98; Cant. Hron.; An.Car. ; Bobb)<EXCURRERE „courir hors"(pentru înelesul romînesc, comp. hu-mor excurrit „ l'humidite sort du bois"

)

Ijrtr. scuarrer ; it. scorrere ; sard log.

iskurrere: vfr. escourre ; cat. escor-rer; sp. escurrir; port. escorrer \\ scur-gere „ecoulement, flux, epuisement"

;

scurgtoare „ deversoir, daraise";scursoare „ecoulement, egout*" (comp.vfr. escoursoir „canal"); scursur „e-

coulement, residu d'ecoulement, fan-

ge",fig. „homme, chose derien";trans.Jour d'echeance" (Viciu, Glos. 77 ;

sard câmp. skussura „sciame di api");

scurstur (Tocilescu, Mat. 1153) „e-

coulement".

462. Scurs, sb. n. „ecoulement"<EX-cuRSuSj-UM „ course, irruption "

|jvfr.

escours „afflux".

463. Incura, vb. „faire courir, exer-cer"; a se incura „rivaliser â la

course, s'amuser" <incurrere „cou-rir vers, assaillir'' ; forma romîneasca fost trecut la conjugaiuneal-îiprinconfundarea pers. a 3-a sg. ind. pre.încur i a formelor de imperf. încu-rarriy etc. cu verbele de conjugaiuneaI-îi (cf. curge) |1 vfr. encourre: prov.cat. encorreW încurat, incurtur (Bar-cianu) „course".

464. CURTE, sb. f. „cour; maison, pa-lais"

IIar. curte i^Pucariu, Etym. Wb.

462).

Lat. * cuRTis,-EM ( = clas. co(h)ors,co(h)ortem), cu trecerea înc neexpli-cat a lui o la u.

Alb. kurt: vsard curte1,rtr. cuort ;

it. corte; fr. cour; prov. cort; sp. port.

corte pot representa tot aa de binepe * CURTEM ori pe cortem.

Der. : dim. curticic ; curtioar |cur-

tean „courtisan"; curteanc „femmede la cour" ; curtenesc (Lex.Bud.; Po-lizu; lorga, Studii \'. 226) „de la cour";curtenete (Lex. Bud.; Polizu) „â la

maniere de la cour"; curtenie „cour-

toisie; service â la cour" (Dosoftei,

V.SF. 10 Nov.) ; curteni ,flatter, f in-

troduire â la cour", jase curteni „seplier devant qqn, se rendre agreableâ qqn" (lorga. Studii XIV, 19) „entrerau service de qqn" (Tiktin; Mag. ist.

IV, 346, 350) ; curtenitor „obligeant,courtisan"

n j curiare (Lex Mard.)„habitation" f încuri (Ps. Sch., Ps.Vor., Coresi Ps. XC, 1) „pernoctare".

CUSCRU, V. socru.

CUSTA, V. sta.

465. CUSURIN (ar.), sb. m. „cousin" —CM^wrt (Papahagi, Mat. 62)— CUSUR INÂ,

sb. f. „cousine".Lat. co(n)sobrInus,-um ; consobrîna,

-AM ; forma cu e datorit influeneialbanese.

Alb. kustri, kustrirs ; vegl. kosa-brajn, kosabrajna; rtr. cusdrin^ cus-drina; Lecce kussuprinu^^ it. cugino,fr. cousin ;

prov. cat. cosi, cu o re-

ducere a formei neexplicat înc.Der.: cusurie (Weigand, Arom. u.

Bulg.) -cousinage".Impr.: alb. kusri, kusrirt (Christo-

phorides, 174).

CUTARE, v. tare.

466. CUTE, sb. f. „queux, pierre â ai-

guiser".Lat. cos, coTEM, cu schimbarea lui

o în a nelmurit înc, dac nu cumvasub influena lui ascui.

Rtr. cut; it. cote; sard log. kode; fr.

queux: prov, cot.

467. CUTEZA, vb. „oser"—f a se cu-teza „oser"

IIar. c(u)tidzare.

Lat. COTTÎZARE (CGL.V, 264)< v.ot-îCto;

din înelesul de „jouer aux des", cume atestat, s'a desvoltat uor acela de„oser" [Densusianu, Rom. XXVIII, 66 ;

cf. Mussafia, Rassegna bibi. di lett

ital. VII, 95].

Alb. kudzon; Rovigno kutiâ, nap.kottqjar „frequentare le bische, bis-

cazzare, rubacchiare" vven. scotezar,vabr. scuti, vapul. scoteare< ex-cot-TIZARE.

Der.: cutezare „audace, temerite";cuteztor „audacieux, temeraire"

||cu-

tezan -audace", formaiune nou.

CUIT — 74 — CUVIOS

468. CUIT, sb. n. ^couteau'* || ir. cu-

it; megl. cugt; ar. cut, cuut.Lat. * ACUTiTUS,-UM < * ACUTiRE< ACU-

Tus (atestat acutatus „aiguise"), cuaferesa lui a.

T>eT.'.d\m.ciiita{Tneg\. -), megl. ar.

cnfufa; ar. cuutic \ augm. cuitoi, cu-

itoaie „plane, boutoir" |cw^t7ar(ar. ^)

„ coutelier "; cuitrie „ coutellerie **

|j

{în)cuitâ (Tocilescu, Mat. 556, 1527)^piquer".

Cf. ascui.

CUTREIERA, v. treiera.

CUTREMURA, v. tremura.

469. CUTROPI {cotropi), vb. „entourercompletement, cerner, envahir"; ban..couvrir" — mold. trans. cutrupi (Tik-tin; lorga, Studii XIII, 243; Barcianu).

Lat. * CONTORPiRE ( = CONTORPERE )

„etre tout engourdi", cu cderea nor-mal a lui N i metatcsa -tur->-tru-:

forma cotropi a resultat prin asimila-iune din cutropi corespunztor formeinormale de ind. pre. cutrop pstratîn Bnat; înelesurile romîneti se ex-plic din acela propriului tor pe re„etreengourdi,etre immobile(en pari.

despersonnes et des choses)",de undesensul activ „rendreimmobile—serrerde pre — entourer completement —couvrir"; înelesul primitiv al cuvîn-tului apare înc in expresiunea cutrn-

pit de somn „accable de sommeil"(comp. torpet ades luminum „mesyeux s'obscurcissent") [Când rea ; cf.

Tiktin, Wb.].Der. : cutropitor, adj. sb. _envahis-

sant, envahisseur" bn.acH/ropî^ cou-

vrir"II f încutropi (Tiktin) „envahir •.

CUVENI .

CUVÎNT } v. veni.

CUVIOS i

470. DA, vb. „donner"—vr. pf. ded(îii),

ban. pf. dzedz \\ ir. dâ; megl. oârt (pf.

ded)\ ar. dare (pf. ded).

Lat. DARE, DATUM ; forma de ind. pr.

pers. 1-îi sg. fusese înlocuit în latina

vulgar cu * dao, de unde dau (cf.

Densusianu, Hist. 1. roum. I, 155).

Vegl. dur; rtr. der; it. sard log. dare:prov. cat. sp. port. dar.

Der.: dare „don; impot; sortilege';

dat „fois; coutume", ar. dat „lever(du soleil); coutume" (it. data ; sardlog. dada „dazio, tributo"; friul. dade„un breve tratto di ora o di tempo; sin-

golo atto o serie di atti"; rtr. deda:v^sp. dada)\dâttor{<xv.~\si(\].sh. „quidonne" ; dttur „coup ; sortilege"(Tiktin ; Tocilescu. Mat. 693) ! odat„une fois, jadis", dim. odic; nicio-

dat „jamais", dim. niciodic (Tik-tin); de odat „soudain, tout-â-coup, la

fois" ; to^fc?e-)oc?a^ „en meme teraps" :

vreodat „quelquefois, jamais" ; (ieo-

camdat.-\ deocadat{T'\\ii\.m) „pour le

moment, en attendant" '' îndat, dim.Prahova îndic, j îndat, mold.bucov. îndatamare „bientot, aussitot,

tout de suite".

Impr. : rut. jaia „Portion Futter fiir

Melkkuhe".

471. Dat, sb. n. „sortilege; coutume;

t don, impot" || ar. dat „dette; impot"

II< DATUM sau DATUS,-UM„don,present"

'] it. dato; fr. de; sp. port. dado.

472. Deda (â 5«;, vb. „s'habituer" (cu-vîntul nu e un neologism cum afirmTiktin, Wb., de oare ce îl gsim ates-tat la Dosoftei, Ps. vers. 442; Molnar,Gram. 262) < dedere, cu schimbare deconjugaiune dup da ; înelesul ro-

!mînesc se explic din dedere se„se livrer, se consacrer a qch."

DRÂMA, V. ramur.

DRPNA, V. rîp.

473. DATOR, adj. „redevable, oblige,du" (Dosoftei, Ut. 9»); fsb. „de-

;biteur" (Tiktin) — vr. f d{e)torîu\ bn.dzitof: bn. trans. dator ; vr. trans.

adetoriu (lorga. Studii XIII, 108: Lex.Bud.; Tiktin).

Lat. * DEBiTORius,-A,-UM, devenit * de-

etoriu > detorîu, schimbat mai tîrziui în dator, prin amestecul lui dat; forma' adetoriu ci suferit influena cuvîntuluide origine turceasc j adet{îu) „cou-

I

tume, redevance".

; Alb. detuar ..debiteur" (Christopho-rides, 98) |

comp. vfr. detre ;prov. de-

veire, deudor; sp. deudor ;port. devedor

I

< debitor,-orem.

j

Der. : datorie, j detorie ( An. Car. ),

fadetorie (lorga, Studii XI 1, 53, 1 55, 294)„dette, devoi r

; f faute "1|datornic, j de-

tornic (An. Car.) „debiteur; crean-cier'' ; datorniceste (lorga, Studii XII,

202) „obligeamment" j trans. detora,

(Lex. Bud.), datorai^ (Bota, Pov. 15)

„debiteur"iic/rtYon,oâôra, trans. rfeôrt

(Molnar, Gram. 266) „devoir (qch.qqn";comp.alb.cê/iie7'6/w „s'obliger');

datorin^ trans. detorinf (Lex. Bud.)„devoir, obligation" ' indatori, înda-tora „obliger, forcer, rendre service'';

i«(/aôn>e „obligation, service"; înda-toritor „obligeant".

474. DZVOCA [a s ^, Scele), vb.

i„aller â la sellc* || ar. dizvucare „e-

DE — 76 — DEPANA

cosser, ecaler; mettre en pieces, de-chirer; degueniller, delabrer**.

Lat. * DÎSVOCARE < DIS - + * VOCARE(^ clas. vacare); pentru îneles, comp.abr. dfvakâ, s. dehoca [Candrea, BSF.I, 40].

Comp. sard log. bogare „cavare, es-

trarre" < *vocare.Der.: ar. dizvucat „delabre, degue-

nille".

Cf. Dehoca.

475. DE, prep. „de, par, depuis, des";

f conj. „que (comparaii)" || ir. de\ megl.ar. di.

Lat. DE.

Rtr. da\ it. di\ sard, fr. prov. cat. sp.

port. de.

Der. : deci (v. Aci)\ decît (v. Cit)\ dela(v. La); despre (v. Spre)\ din (v. In)\

dinainte (v. Inlre^); dincoace (v. In-

coa), dincolo (v. Acolo) ; dtnsul (v.

//25 ) ; dintre ( v. /«^re ^) ; dintru ( v.

Intru); ar. dinde (v. înde).

476. DEFIMA, sb. f. „blâme, diflfama-

tion" (lorga, Studii XII, 106).

Lat. DÎFFAMIA.

477. Defima, vb. ,diffamer, decrier,

blâmer;tmepriser"—trfe5/âtma(Tik-tin; Ps. Sch. LXXIII, 10; Dosoftei, Ps.

vers. 264)<*dîffamiare; forma a douaa resultat prin schimbarea prefixului

I!comp. it. disfamare; port. esfaimar

\

defimare, fdefimtur {BibVia 1688,

Reg. 111,8,50; Paralip. II, 36,14) „dif-

famation, calomnie, insulte"; defi-mtor, adj. sb. >calomniateur".

DEGERA, V. ger.

478. DEGET, sb. n. „doigt, orteil ; doigt,

ancienne mesure d'environ deux centi-

metres et demi, la dixieme pârtie de la

palme"—bn.rfi^^cê^.i^îê^, Mehedinidzedzet, Maramure g§d'et || ir. zâ£et

;

megl. zfizit, z^st ; ar. deazit, dzea-d(z)it.

Lat. DiGiTU8,-UM; în unele forme dia-

lectale s'a produs metatesa d—^>^—d(comp. mai jos formele nap. cal. sic),

în altele asimilarea acestor conso-nante.

Klr. daint; it. dito, nap. jid§t§, cal.

jiriin, sic. jiditu ; sard log. didu ; fr.

doif/t ; prov. det ; cat. dit ; sp. port.

deda.

Der.: dim. degetu (Marian, Dese. 21

;

Mera, Basm. 201); degeta (Lex. Bud.).

479. Degetar, sb. n. „de"; bot. „digi-

talis"II?iT.dzidzitar}\ < digitale, prin

schimbarea sufixului sub influena cu-vintelor în -ar

}|friul. dedal', it. di-

tale ; sard log. tidale ; fr. de ;prov,

dedal; cat. didal; sp. port. dedal\\dim.

degetâru, bot. „soldanella"jjbot. de-

getari „digitalis".

480. Degeel, sb. n. „petit doigt"; bot.

„digitalis" <DiGÎTELLUS,-UM „digitale"

IIsp. dedillo.

481. DEHOCA (rfi/iom), vb. „egrener,ereinter, extenuer" — trans. devoca(Lex. Bud).

Lat. *DEVOCARE, format din de+ * vo-CARE (=clas. vacake), de unde nor-mal * deocare, i apoi dehoca, devoca,prin desvoltarea lui h>v între voca-lele în hiat [Candrea, BSF. I, 40].

Sard vcamp. (numai part.) debo-gada „scavata" (St. rom. IV, 238);

prov. devogar „devider" (cf. Thomas,Rom. XXXIV, 191, 196)

jicomp. abr.

d§vak „andar di corpo"; nap. doa-kar§ „rovesciare sotto sopra alcunacosa, colare, votare, purgare".

Cf. Dzvoca.

482. DEJGHINA, vb. „detacher, sepa-

rer, desunir, diviser" — rghinâ (Ji-

pescu, Opinc. 135; Teodorescu, P. pop.

57), acela cuvînt prin schimbarea pre-

fixului; desbina e literar, refcut subinfluena lui îmbina || ar. dizgVinare.

Lat. DÎSGLUT(i)NARE, devcnit *dis-glunnare>* desglîunare, de undeprin reducerea lui îu la i (cf. înghii)* desgVinare, * deghinare, i prin asi-

milaiunea -ghi > j'-ghi, dejghinare[Candrea].

Der. : dejghinare {desbinare) „divi-

sion, separation, discorde".

DEJUGA, V. jug.

DEOCHIA, V. ochi.

483. DEPANA {dpna\ vb. „devi-

der"IImegl. dipinari; ar. dipinare.

Lat. * DEPANARE <PANUS „fii du tis-

serand".It. dipanare: vfr. dcvcncr; prov. de-

banar; cat. sp. devanar: port. dobar.

DEPRTA — 77 — DEERT

Der. : depnat „devidage"; depana-tor „celui qui devide, devidoir", ar.di-

pintor „devidoir", depanatoare „de-vidoir" (cat, devanadoras; port. doba-doira ; comp. sp. devanadera) ; dep-nturâ, ar. dipinîtur{D?i\cimeXTa) „de-vidage" (it. dipanatura; nprov. deba-naduro).

DEPRTA, V. parte.

DEPLIN, V. plin.

DEPRINDE, V. prinde.

DEPUNE, V. pune.

484. DERETICA {dereteca, direteca,

-etica, -itica), vb. „mettre en ordre,

ranger, arranger: j eniever, faire dis-

paraître.aftranchir"—j drâtica(Tik-tin); mold. trans. vr. derdica (Sta-

mati, Wb. 76; Lex. Bud.; Melhisedec,Hui, apend. 51; Dosoftei, Ps. vers.

\\1,20A):-\ deredica(I\k.iin)\ mold. de-ridica (Stamati, Wb. 581 ), derdica(Creang, Scrieri II, 69).

Lat. DE-RADîCAEE „deraciner", de-venit derâdecare; de unde, de o parteprin asimilarea vocalelor , de altparte prin disimilarea consonantelord-d>d-t, au resultat numeroasele for-

me alterate citate; înelesul se explicuor prin fasele urmtoare : „deraciner— arracher (Ies mauvaises herbes) —eniever, faire disparaître (Ies impure-tes) — nettoyer — mettre en ordre"[Candrea].

It. diradicure\ vsp. deraigar\\cov[ip.

vfr. desrachier\ cat. desraygar.Der. : dereticat, deredictur (Cihac)

„action de mettre en orare" \\ diriti-

canie (Tiktin) „objet servant au net-toyage".

Cf. Ridica.

A85. DES, adj. „epais, serre, dru; fr^-

quent'';adv.„frequemment,souvent"||megl. des; ar. ndes.

Lat. de(n)sus,-a,-um; pentru înele-sul adverbial comp. densius.Vegl. daj's.

Der.: dim. desu (Stamati, Wb.208 ; Barcianu) desime „epaisseur;epaisseur d'une foret, fourre" desi-fourre" ! adese(a) „souvent", eliptic

pentru adeseori (comp. souveniefois\

de unde apoi ades refcut dup adv.des (comp. arar < arareori ^ rar);j

, adeasele(a) „souvenf* (lorga, Studii

!

IV, 64; ReV. ist. arh. 1,91); \ adesid„frequenter" (An. Car.) 1 îndesi „con-denser, rapprocher, multiplier"*: m-deseal (Lex. Bud.) „agglomeration**.

486. îndesa, vb. „(en)tasser, pressercomprimer, bourrer" || ar. ndisare

||

<in-de(n)sare îndestur „agglome-ration" (An Car.: Barcianu), ^stimu-

I

lation" (Cantemir, Hron.).

j

DESAMGI, V. amgi.

' DESBÂTA, V. bea.

\

DESBATE, V. bate.

DESBINA, V. dejghina.

DESBRÂCA, V. brac.

DESCLECA, v. cal.

DESCÂLA, V. calce.

DESCRCA, V. car.

DESCHEIA, V. cheie.

DESCHIDE, V. cVide.

DESCINGE, V. cing.

DESCÎNTA, V. cînta.

DESCOASE, V. coase.

DESCOPERI, V. coperi.

DESCUIA, V. cui.

DESCUL, V. calce.

DES DOI, V. doi.

DEELA, V. ea.

487. DEERT, adj. „vide ; vain, tu-

tile"; adv. „vainement"; sb. n. „flanc;vanite; desert"

|| ir. deâârt, refcutdup fem. deâârt ; megl. digrt.

Lat. DESERTUS,-A,-UM.Parm. d^ert „sciatto, sciamannato";

I (fr. desert ; prov. cat. desert ; sp. de-:

sierto; port. deserto).

DEERT — 78 DETEPT

Der.: f deerie „vanite" (Tiktin),

^dommage, perte" (Cod. Vor.)||

de-

ertate (Tiktin) „vanite" contras din

*deertâtate (comp. desertitas).

488. Deerta, vb. „vider; detruire"

IIar. cîi\siWare

II<* DEERTARE

||(it. di-

sertare; fr. deserter; port. desertar)||

deertare „action de vider; f vanite"

(Gaster; Tiktin; Cantemir, Hron.); de-

ertat „actionde vider"; ydirtturâ(Gaster) „vanite" ; deertciune ^va-

nite^llt^^ se înderta (Biblia 1688,

Reg. IV, 17, 15) „vane agere".

DESFAC, V. fafi.

DESFACE, V. face.

DESFA

DESFURA

DESFIRA, V. fir.

\ V. fae.

DESFRÎNA, V. frîii.

DESFUNDA, v. fund.

DESGHEA, v. ghia.

489. DESGHIOCA (dejghioca), vb. „e-

cosser, ecaler, egrener" ; trans. „ de-

charner" (Reteganul, Pov. ard. III,

57) — t dejgheuca (Cantemir, Ist. ier.

88).

Lat. * DÎSGLUBICARE< GLUBERE „eCOr-

cer, oter l'ecorce, se peler" ; din dîs-

GLUBico a resultat * desghluecu, deunde prin trecerea lui ue la u i apoila o (comp. cot, nor), desghioc [Densu-sianu, BSF.I, 42].

Comp. ver. desôar „stasare, pur-gare, vuotare" < *disglubare ; nprov.esglouâ < * exglubare.

490. t DEIDERA (Ps. Sch. XVIII, 1 1

;

LXXXIII, 3; CV, 24; CXVIII, 40),

t DEIRA (Ps. Sch. XLI, 2), vb. „desi-

rer, souhaiter vivement".Lat. desIderare; forma deira se ex-

plic din *desidrare, prin trecerearegulat a grupului dr protonic la r,

iar forma deidera e refcut dup(leider desvoltat normal din desî-

dero (cf. Candrea, Conson. 95).

Alb.6/2;$£ô/^„sehnemich,trauereumetwas"; vven. vgen. desirar., vlomb.

desedrar, desi(d)rar\ fr. deirer; prov.cat. desirar.

Der.: y deiderat (Ps. Sch. IX, 38;XX, 3; XXXVII, 10, etc). „deir".

DESLE6A, v. lega.

491. DESMIERDA, vb. „cajoler, dor-loter, caresser"—trans. desmirda(M.o\-nar. Gram. 264) || ar. diznirdare.

Lat. *Dis]viERDARE < MERDA „excre-ments"; înelesul primitiv trebue sfi fost „ebrener(un enfant au maillot)"

de unde „cajoler (l'enfant) pour le faire

taire pendant qu'on l'ebrene".Mant. dasrnerdar „mondar dalia

merda"; nprov. desmerd „ebrener,tirer de Tordure" (comp. it. smerdare;sard log. isrnerdare).her.idesmierdare „volupte, plaisir;

desmierdator, ar. diznirdltor (Dala-metra) „caressant, cajoleur"

jj f de>^-

tnierdciune, ar. diznirdcîune „vo-lupte „plaisir"

jj f dezmierzie (Hasdeu,Cuv. d. btr. II, 228) „volupte".

DESMORI, V. muri.

DESNODA, V. nod.

DESPRI, V. parte.

DESPERECHIA, v. pereche.

DESPICA, V. spic.

DESPRE, V. spre.

DESPRINDE, V. prinde.

492. DESPUIA, vb. „depouiller, spo-

lier"II

ir. respol'â., cu schimbarea obici-

nuit a prefixului; megl. dispul'ari:

ar. dispuVare.Lat. DESPOLIARE.Friul. dispojd ; it. dispogliare; fr.

depouiller; prov. despolhar; cat. des-

pullar; sp. port. despojar (comp. rtr.

spoglier\ it. spogliare; sard ispoâre).

Der.: despuietor, adj. sb. „qui de-

poul 1 le"; j despoietur (Paliia, Gen. 1,

9) „nudite'".

DESRÂDÂCINA, v. rdcin.

493. DETEPT, adj. „eveille: intel-

ligcnt"IImegl. ditef; ar. diteptu.

DETEPT — 79 — DOAGA

Lat. DE-EXCÎTUS „agite, eveille^, de-

venit regulat * detetii, de unde de-tept, megl. ditet sub influena ver-

bului detepta, megl. diteta, i pro-

babil a lui înelept.

It. desto (refcut dup destare).

494. Detepta, vb. „eveiller, reveil-

ler"IImegl. dititari ; ar. ditiptare

II< DE-ExciTARE, devcait * detetare

(comp. megl.), i apoi detepta sub in-

fluena lui atepta [Creu, Lex. Mard.318; cf. Pucariu, Lat. ti u. ki, 11] !I

it. destare;prov. deissidar {ci. Tho-

mas, Melanges 123) II comp. alb. tson;

nap. seta, cal. sitare; sard log. iski-

d<ire < EXCITARE ;| deteptare „reveil";

megl. dititat, ar. ditiptat „eveil-

le, intelligent"; detepttor „reveille-

matin", formaiune recent: detep-tciune „intelligence" (comp. exci-ta ti o).

DESTINDE, V. tinde.

495. T DESTINDE {detinge\ vb. „des-cendre"—pf. de.tin.

Lat. DESCENDO, *-ENSr (= claS.-ENDi),

-ensum; forma detinge a fost ref-cut dup analogia altor verbe în

-inge cu pf. în -in. i part. -ins (comp.încinge, întinde, împinge, etc); pentrupstrarea lui n la pf i part., cf. as-cunde.

It. discendredessendre, cat,

descender.Der. : de^tingtor (Cod. ^'or.), adj.

^qui descend".

fr. descendre\descendir; sp.

prov.port.

DESTRMA, v. trama.

DESTUL, v. stul

DESTUPA, V. stup.

DESVA, V. înva.

DESVOLT, V. holba.

DETUNA, V. tuna.

DEUNZI, V. zi.

496. DIMÎNDARE (ar.), vb. .demander;appeler: ordonner; aviser".

Lat. DEMANDARE „confier"; înelesul

de „demander", comun întregului do-meniu romanic, trebue s fi existat iîn latina vulgar.

Rtr. dumander: it. dimandare, do-mandare ; fr. demander ;

prov. de-

mandar ; cat. denianar ; sp. port. de-

mandar.Der.: dimîndat „ordre".

497. Dimîndcîune (ar.), sb. f. „ordre;

avis" <DEMANDATio,-ONEM „recomman-dation".

DIMINEA, V. mîine.

DIN-, V. în.

DÎNSUL, V. ins.

498. DINTE, sb. m. ,dent" |j ir. dinte ;

megl. dini; ar. dinte.

Lat. DENS, DENTEM.Vegl. djant ; rtr. daint; it. sard log.

dente ; fr. prov. cat. dent; sp. diente;port. denie.

Der. :dim. difiior ;dinu {Lex.Buâ.)

ijdinar (Dame, Term.) „fer â contour-ner (Ies dents d'une scie); barragedentele pour proteger la roue d'unmoulin**

|ar. dinlos „qm a de grandes

dents" I dinat (formaiune recent).,dente".

DINTRE, v. între '.

499. DISFINDZIRE (ar.), vb. ,couperIa pate en menus morceaux, lui donnerla forme des pains" — pf. disfimu ;

part. disfimtu.

Lat. Dîs-FiNGERE,-iNxi,-*iNCTUM (== clas.

DiFFÎNGERE) ,.fa(;onner, donner la for-

me'; [Papahagi. Wgjb. XII, 102].

^'it. disfingere it. fingere ; fr. fein-

dre ; prov. fenher ; sp. heilir „pe-trir" < FINGERE.

500. DISICARE (ar.), vb. „fendre,cou-per; dechirer".

Lat. DESECARE SaU DÎSSECARE.Comp. it. sard log. segare\ fr. scier:

prov. cat. sp. port. segar < secare.Der.: dis{i)cîtur {\)ii\ametra) „cou-

pure; fente *.

501. DOAG, sb. f. „douve^-olt. do-oag\\ megl. ar. doag „douve; grandecouverture de lit en laine**.

DOAGA — 80 — DOMN

Lat. doga,-am; forma doag e neex-plicat.

Vegl. duag ; rtr. du{v)a ; it. doga ;

sard log. doa: fr. douDe; prov. cat. sp.

doga.Der.: r/o,gt „feler"; dogeal „felure".

502. Dogar, sb. m. „tonnelier", sb. n.

^fendoir (de tonnelier)" — olt. dogar(Lex.Mard.) || ar. ^Zwâr ||<dogarius,-um(CGL. II, 54)

jldogrie „tonnellerie".

DOAR, V. oar.

503. DOI, DOU, num. „deux''—bn.fem. daâ (Wgjb. III, 224) || ir. doî,

do ; megl. doî, dgu; ar. doi, d(o)ao,

doa.Lat. * DOI, resultat din * duI sub in-

fluena lui Duos devenit * dos în posi-

iune aton; *doae, refcut din duaesub influena lui *doî ; în formele câîl,

dao, diftongul s'a redus la a prin pier-

derea accentului în fras.Vegl. doj, doj'e ; rtr. d(u)oi, dui; it.

due; vfr. prov. doi, dui\\comp. vegl.

duas; rtr. dus; sard log. duos; fr. deux:cat. sp. dos: port. dous < duos.

Der.: doile(a) doua, ir. doîle dowf,megl. doîli,ar. doîlu d(o)aa „deuxie-me" \\doisprezece dousprezece, megl.doîsprei daosprei, ar. dausprdzafedosprdzaî „douze'' ; doisprezecile(a)

dousprezecea „douzieme"\\douzeci,

megl. daozg „vingt" ; douzecile(a),douzecea „vingtieme"

||mc?ot „dou-

bler;plier, ployer" ; a se îndoi „se

plier ; douter" ; îndoit „double;plie,

penche; f douteux, hesitant"; îndoi-

tur „pli, courbure"; îndoial „cour-

bure, pli ; doute" ; îndoielnic «dou-teux

; fmômâ (Cantemir,Hron.) ^he-

sitation, doute**; îndoios „douteux, in-

certain" ; îndoicios (Barcianu) ^flexi-

ble"; îndoi (Rdulescu-Codin, Cuv.Musc.41)„ventre-â-terre"||cZe5c/oi„de-doubler, defaire une chose qui est

pliee en deux".

504. Amindoi, amîndou, num. „tous

deux, toutes deux"; gen.-dat. arnîndu-ror

IIir. ainindol, amindo; ar. amin-

do(i)Vi, amindaole\\< *AMtNDOi, formneexplicat pentru *ambi -|- doî (cf.

mai în urm Clark, Rom. XXXIII, 248)

jlvit. amendui

\\comp. rtr. amenduos

< * aminduosIIcomp. i vfr. andui,

andeus; prov. am(be)dui am(be)dos;

vcat. abdos < * ambidoi,-duos||bn.

alendndou „ toutes deux ", contrasdin ale + amîndou

jjar. ainindoi,

imindoll'i „tous Ies deux", format dini-\- amindoi ' ar. amidoVi {amij-dol'i) amidaole „tous Ies deux, tou-

tes Ies deux", resultate prin contrac-iune din i + *amin-i-doi

\\ f amîn-doisprzece (Tiktin), formaiune ana-logic ca i ar. amintreU'i,-treile, a-mitreiVi^-treîle „tous Ies trois", â/^^^/?-

paturV, amiiniV, amiasiV, etc.

505. DOMN, sb. m. „prince; seigneur;monsieur" — DOAMN, sb. f. „princesse,dame"

IIir. domnii „Dieu; seigneur";

megl. domnu, dom „Dieu" ; ar. domnu,donu „Dieu; seigneur, maître; mon-sieur", doamn „maîtresse, dame".

Lat. D0MNUS,-UM, D0MNA,-AM (= clas.

dominus, domina).Dalm. (numai fem.) oômwa ; Tiv. dom,

duonna; it. donnOy donna; sard log.

donnu; fr. dom, dame; prov. don,donna ; cat. dona ; sp. don, dueno, dona,duena; port. dom, dona.

Der.: dim. trans. domnu (Retega-nul, Pov. ard. II, 18; comp. it. don-nuccia); domni „princesse", zool.

„chardonneret" (Viciu, Glos.40), dom-nie, pi. „fees"; domnior „jeune mon-sieur

; f petit prince, pretendant",zool. „chardonneret" (Marian, Ornit. I,

392), domnioar „demoiselle", zool.

„chardonneret" (Viciu, Glos. 40) ||col.

domnime (Lex. Bud.); ar. dumname\\domnie „domination, regne ; -j-prin-

cipaute, palais du prince, prince, sei-

gneurie'' ; domnia-ta, dumneata, pre-

scurtat pop. mneata, bn. trans. Mara-mure dumata, prescurtat pop. mat,matale, dim. mtlu „vous", propr.

„Ta Seigneurie"; dumnealui, dum-neasa, dumneaei „lui, elle", propr. „SaSeigneurie"; dumneavoastr „vous"(en s'adressant a uneou plusieurs per-

sonnes), propr. „Votre Seigneurie";dumnealor „eux,elles", propr. „LeursSeigneuries"

||domnesc, ar. domnescu,

domne (Tocilescu, Mat. 147'^) „sei-

gneurial, princier" (it. donnesco ; sp.

duenesco); domnete „â la maniere desprinces, des seigneurs"

||domni, ar.

dumnire „regner,dominer"; domnitor„prince regnant, souverain"

||Diim-

nezeu „Dieu" (v. Zeu)\\meg\. dum-l'irtari (v. Iertai).

DOMN — 81 — DREGE

Impr.: ngrec. ^ojjiva „Geliebte, Her-rin" (Murnu, Lehnw. 25).

506. Duminic {duminec), sb. f. „di-

mancbe'' || ir. dumirek^ ; megl. ar. du-minic

II< (d i e s) DOMiNiCA,-AM, propr.

„(lejour) du Seigneur", dar atestati cuînelesul de .,dimanche" jl

rtr. diimen-gia\ it. domenica; prov. cat. dimenge^forme alterate sub influena lui di

din celelalte numiri ale zilelor sp-tmînii (prov. dilune, etc.)

|jcomp. fr.

dimanche< * DiA-DO]\nNiCA Duman,Duman „nom donne un boeuf, âune vache ne(e) le dimanche", dim.Dumnel ( Rdulescu - Codin , Cuv.Muc. 29).

DOR

DORI)' durea.

507. DORMI, vb. „dormir"—vr. i dial.

durmi \\ ir. durmi; megl. durmiri; ar.

durnire, durnare.Lat. DORMÎRE.

Vegl. dormer; rtr. dormir; it. dor-mire; sard log. drommire; fr. prov. cat.

sp. port. dormir.

508. Dormita, vb. „sommeiller" — vr.

trans. durmita; Mehedini durminta||

megl. durmitizari „dormir profonde-ment" || <dormItare; forma din Mehe-dini a resultat prin schimbare desufix (comp. vit. dormentare, it. ad-dormentare) !|

vit. dormitare; vfr. dor-mier

||adormita ^Tocilescu, Mat. 209;

Molnar, Gram. 254; Cantemir, Ist. ier.

129), adurmita (Ps. Sch., Coresi Ps.

LXXV, 7) „sommeiller", resultat dinadormi + dormita (vsp. adormidar).

509. Adormi, vb. „endormir ; s'en-

dormir" || ar. adurniri (Dalametra)||

< ADDORMiRE it. addonnire; vfr. prov.cat. vsp. vport. adormir

\\adormit

„action de s'endormir", adormit, adj.

sb., ar. adurnit (Dalametra) „ dor-meur, faineant, paresseux"; dim. bot.

adormiea „liseron" (Hasdeu), ador-miele^ pi. „anemone pulsatilla"

|11 «-

dormitar (Biblia 1688. Iov XXXIII,15) „action de s'endormir".

510. DOS. sb. n. „dos, derriere, en-vers"

IIir. dos.

Lat. DossuM (=clas. dorsum).

\'egl. duass; rtr. doss; it. dosso; sardlog. dossu;fr. prov. cat. dos.

Der. : dosnic „qui est derriere, re-

tire, ecarte, cache", bot. dosnic „car-pesium cernuum; clematis integrifo-

I

lia"I

olt. dosa „isole, retire"|1dosi

I

„cacher, s'echapper, se refugier"

I

(comp. vfr. dosser)ldoselniG iJiViiin)' „cache, detourne"

Hmold. îndosi „ca-

cher" (comp. it. indossare; fr. en-

I

dosser)jjde-a'ndoasele „â l'envers, de

I travers, â rebours".

511. DRAC, sb. m. „diable" || ir. drac;

j

megl. drac; ar. dracii, darac.Lat. DRAGO „dragon"; înelesul de

I

„diable" s"a desvoltat sub influenacretinismului si apare i în vgerm.traccho.

Alb. dreh! „diable"; it. drago; sardlog. dragii; prov. 6/r«c, nprov. ^ „dia-

ble, lutin, esprit follet, mauvais ge-nie"; cat. drach; sp. c^ra^oljrtr. dra-giin; it. dragone; prov. drago; sp. dra-gon; port. drago < draconem; comp.

i

fr. dragon.! Der.: dim. drcule; drcii; drcu-;

or ; ar. drcuj

augm. drcoi!dr-

I

coaic, trans. drcoaie, ar. drâcoane,\bucov. drci (Tiktin) „diablesse"

||

col. drcime\\drcie, drcrie, ar.

drcui'ie, ar. drîcuril' (Dalametra)„ diablerie "

!| r/mcore/^îe (Tiktin; Ispi-

rescu, Pov. unch.16;Gr. n. 247) „dia-

blerie, sorcellerie"jdrcesc, ar. drtcu-

rescii (Dalametra) „diabolique" ; dr-cete „diaboliquement"

Ijdrcos, ar.

drciiros „espiegle, malicieux"||j ase

draci (Cod. Vor.) „perdre la raison"jj

drâcui, drclui (ez. II, 226), ar. drî-I cuiri i drîc(u)siri (Dalametra) „en-

I

voyer au diable"||îndrci „endiabler,

mettre en colere" (comp. sic. indra-gari); îndrcit „endiable, furieux,possede du demon".

I

512. DREGE, vb.„raccommoder, repa-rer, retablir; arranger, regler; accom-moder (un aliment); farder"; maram.„emonder Ies graines" (iplea, P. pop.108); t „diriger; offrir (â boire)" — vr.mold. trans. maram. derege, direge,ban. diif^ze, pf. f dere, {dires) bn.djiife.

Lat. DîRÎGERE,-REXi,-RECTUM; nu e ne-voie de a pleca de la derîgere pentruexplicarea lui e din prima silab: tre-

6157. Candrea-Densusianu, Dicionar etimologic.

DREGE — 82 DREPNEA

cerea lui î la e s'a fcut la formele în

care î era aton i apoi e s'a generali-sat; în direge sa produs obicinuitadisimilaiune e-e > i-e (comp. biseric,cireae, pricepe); elisiunea lui e (drege)e tîrzie.

Alb. dtrgon „envoyer" ; rtr. derscher„juger".

Der. : dires „raccommodage; condi-ment, epices ; fard

; f diplome, docu-ment"; deregtor „dignitaire, magis-trat, haut fonctionnaire, administra-teur"; deregtorie „dignite, charge,fonction, administration"; col. dreg-torime (Jipescu, Opinc. 103) ||

trans.

derestur (Bobb; Tiktin) „amende-ment (d'une terre)"

||trans. îndirege

(Marian, Sârb. II, 287) „engager, pous-ser (qqn â faire qch.), commander",megl. {a)ndirfziri(pf.(ajndire) „rac-commoder", ar. rfdreadzire, ndri-dzeare (pf. ndrepii, part. ndreptii)„raccommoder, arranger, preparer",refl. „s'engager, tomber d'accord, s'en-

tendre'' (rtr. endriescher „risapere, es-

sere informato").

513. Drept, adj. „droit, juste, equi-table; fidele; vrai; direct" ;adv. „juste-

ment, en verite, directement"; prep.„pour, comme, â cause de, parce que",mold. bucov. ara Haegului (Tiktin;

Rev. crit.-lit. III, 123) „en face de";

sb. „droit; justice; raison" — vr. mold.trans. maram. derept, dirept, bn. dzi-

fept; ca prep. d(e)repf, prin posiiu-nea aton s'a alterat de timpuriu: '\'de-

rep{-ce), j deptu (Cod. Vor.), maram.d'ept (iplea, P. pop. 108), Oani dipt,

dip (Candrea; BSF. II, 55). iri\ns. dip(Alexici, Lit. pop. 18), Tara Haeguluidrt, c/fr (Rev. cr.-lit. IV, 143) || megl.dirept, adj.adv. „droit,juste(ment), di-

rect(ement)", r/trep, prep. „comme, d'a-

pres, au moment de, â la veille de" : ar.

direpta, drepii, adj. „droit" j| < dIrec-^' TUS,-A,-UM i DlRECTO, adv.; pentru fo-

netism, V. drege!l alb. d{^)reiti „grade,

recht, gerecht" (comp. drek' „directe-ment"); rtr. dre{îy ; it. d{i)ritto, sardlog. derettii; fr. droit; prov. drech; cat.

dret;sp.derecho; port. direito\\ dreapta„la main d roite" (rtr. dretta\ it. diritta,

dritta; fr. droite\ cat. dretta\ sp. de-recha\ port. direita)\dreptate,SiV.drip-tnte „justice, raison, bon droit", con-tras din ^' drepttate (rtr. drcchiadafl;

vfr. droitete „qualite de ce qui estdroit"; sp. derechedad); drepti {Yi-pescu, Opinc. 63) „rendre justice"

|ar.

driptatic „droit, justice"|1 f derepie

(Coresi, Ps. XCVII, 9) „equite"||drep-

toct(Barcianu) „droitier"j|megl. direp-

tos „droit, juste"||

'\ îndrept (Paliia,Gen. XXXVII,?) „droit, debout"; ar.

ndreapta „la main droite"; ar. ndrip-tate „justice, raison"; îndrepti „jus-tifier, autoriser"; ar. ndriptire „rec-tifier, arranger"; ar. ndriptacîii (Da-lametra) „droitier"

\\nedrept „injuste,

faux, infidele"; sb. „injustice" (Gaster;Voronca, Dat. cred. 1158); nedreptate„injustice, iniquite"; nedrepti „faireune injustice, faire tort, leser"

||de-a-

dreptiil, ar. deadreptu „directement,tout droit".

514. Dreptar, sb. n. „fil â plomb, equer-re de maon, de charpentier; regie(de conduite)" — f dereptariii (Tiktin;Dosoftei, Ps. vers. 30) < * dîrectarium(comp. directarius „voleur qui s'in-

troduit dans Ies maisons")j| comp. vfr.

droitier; cat. dreter; sp. derechero\\ vr.mold. îndreptarîii (I'A<^i\n; Prav. Mat.Bas. Col. Buj. 139), refcut dup în-drepta.

515. t Derepta, vb. „diriger, guider"< *DîRECTAREJj alb. d-^rtoA „bereite,verfertige, bessereaus, besorge, baue"(comp. dreiton „rendre droit, redres-ser"); rtr. dracher; sard log. derettare:vfr. droitier

l f derepttoriii (Cod. Vor.)„pilote"

liîndrepta „redresser, rendre

droit; reparer, corriger: indiquer le

chemin, diriger, guider; f justifier,

excuser",ar.;2c//'tp^a;-e(Papahagi,Mat.

621) „corriger" {alb. ndtrfoj; sard log.

inderettare; port. endireitar „geraderichten, wieder gut machen, leiten, zu-

rechtweisen") ; îndrepffor, adj. sb.

„qui dirige. qui redresse; f eclaireur,

guide, conducteur"; j înd{e)repffiir

(Gaster ; Letop. 1,22, 323, 336; Cat. calv.

8; An. Car.) „correction ; direction, in-

dication", ar. ndripttur „redressc-ment, reparation" (comp. d i r e c t u r a :

rtr. drachra; fr. droitiirc,Yh. endroi-tiire)

IIînd{e)reptciune (Dosoftei, Ps.

vers. 311; Florini, Pov. 90, 131) „cor-

rection ; indication, direction" (comp.directione m).

516. DREPNEA (bucov.), sb. f. zooi.

„grand mari net".

DREPT — 83 — DUMESNIC

Lat. * DREPAXELLA,-AM < DREPANIS „hi-

ronqlelle des miirailles", devenit * «^re-

pnea, de unde, prin cderea lui

aton, drepnea [Candrea, Rom. XXXI,308].

DREPT, V. drege.

517. DUCE, vb. „(em)porter, (em)-mener, conduire**; a se duce „(s'en)

aller"— vr. bn. pf. du \\ ir. dutâe (pf.

duâ); megl. dufiri (pf. du); ar. du-ire, (dujfeare (pf. du).

Lat. DUCERE, Dtrxl, ductum; înelesulde „s'en aller" e des atestat în con-struciunea ducere se (cf. Densu-sianu, Hist. 1. roum.T, 181-182: Ronsch,Sem. Beitr. III, 32).

Vit. (i it. numai în compuneri)durre; sard log. dugere (comp. û-gere) ; vfr. (i fr. numai în compuneri)duire\ prov. duzir, dozer ; cat, dur;vsp. ducir; port. (numai în compu-neri) -duzir.

Der. : ducere^ duc, dus^ ar. duc „al-

ler, depari'' ;-[ ductor (Paliia, Exod.XIII, 21) „conducteur, guide", j duc-toare (lorga, Studii IV, 61) „aller"

;

ar. ducîtur (Dalametra) „aller" j! du-soare (Rdulescu-Codin, Cuv. Muc.30) „transport; sorte de broderie surIes chemises des paysannes".

518. Aduce, vb. ,,apporter,amener, ramener: courber" — vr. bn. pf. adusII

ir. (a)dutâe{pL adus); megl. duiri(pf. du\ ar. aduire, adueare (pr. a-du)

II<ADDUCERE,-DUXl,-DUCTU]M

j!rtr.

addur; it. addurre; vfr. aduire. Hon.addure, elv. adduire: prov. aduire;cat. aduhir; sp. aducir; port. adduzir(comp. sard log. battire) aducere, a-dus „apport, etc"; adus „recourbe";aductor, adj. sb. ^qui apporte"; ar.

aducîtur (Dalametra) „bonne con-duite''; adusturâ „maladie contrac-tee par des maletices"' (Hasdeu); t„ad-ductio, allatio" (An. Car.).

519. t Rduce, vb. être scmblable,ressembler: comparer; representer"(Dosoftei, Ps. vers. 59 ; Prav. Mat.Bas. 45 ; Cantemir, Hron.) < reducere,-Duxî,-DUCTUM „ramener; rapprocher:reproduire"; înelesul romînesc se ex-plic uor din cel latin it. ridurre; fr.

reduire; cat. reduhir; sp. reducir;pori. reduzir'^ rducerei^tisAeu,C\.\\ .

d. btr. I, 298) „ressemblance"; r-ductor (ibid.) „semblable, pareil" : o-rduce (Prav. Mat. Bas. 43, 50) „re-

presenter, figurer".

DUIOS, V. fhirea.

520. DULCE, adj. ^doux; agreable ;

benin (en pari. de certaines pustulespeu dangereuses); germain (propr.cheri, en pari. d'un frere, d'une soeur,d'un cousin)"; sb. m.(sans pi.) Joursgras"

IIir. dul'tâe., megl. dulii ar. dule

„doux".Lat. dulcis,-em; pentru înelesul de

„benin", cf. dulci di nes -uligines-(Mulomed. Chir. 20, 7-8), i forma abr.

Vegl. dolk; rtr. dutsch; it. dolce(comp. abr. duvecore „eruzione impe-tiginosa che suol venire al mento e in-

torno alia bocea dei bambini"); sardlog. dulke ; fr. doux ; prov. dolz ; cat.

dols ; sp. dulce; port. doce.Der. : dim. dulceag ; dulcior, bot.

„hedysarum obscurum" ; trans. mold.dulcu (Lex Bud. ; Pompiliu, Bal. 31;Ctan, Bal. 33 ;

ez. III, 63) ; dulciu(^comp. dulcin, An. Car.; it. dolcigno) '\

bn. dulcoi'i „doucereux, douceâtre"Mehedini dulcos „douceâtre"

,Mus-

cel dulcent (Rdulescu-Codin, Cuv.Muc. 29) „(homme) dont la paroleest douce"* dulcime „douceur"

i, ar.

duleanie „douceur'', pi. dulenl „ga-teaux, friandises" (comp. dulcea-men)

IIdulcea „douceur; confiture",

ar. dulîa (Dalametra) -douceur*'(rtr. dutschezza ; it. dolcezza; sp. dul-ceza) a se dedulci „prendre goutune chose ; s'habituer".

Impr. : rut. jojlhyima în Zuckereingemachtes Obst".

521. îndulci, vb. „adoucir" || ar. ndul-ire

II<' îndulcire (=indulcere, CGL.

II. 283) rtr. indutschir ; it. indolcirc ;

sard log. indulkire: vfr. endoucir;

cat. endolsir ; vsp. enduleir [îndulcitor„doux" ;îndulcitur{VoV\zu) „adoucis-sement", fîndulcituri,p\. ..aromates"(Biblia 1688, Reg. III, 10, 10, 25).

522. DUMESNIC (domesnic), adjl „ap-privoise, dompte"—Mehedini f/îime5-

tic. T duineastec i dumeastic (Dosof-tei, V. Sf.. V. Wgjb. 106; Prav. Gov.54 ; Hasdeu, Cuv. d. btr. I. 277 ; Lex.

DUMICA — 84 DUREA

Mard.), y doineastec (Lex. Mard.), du-7^êsÂ?/c(Tiktin ; Lex. Bud. ; Costinescu).

Lat. DO]siESTicus,-A,-UM „de la mai-son" ; schimbarea de îneles se ex-plic uor; formele dwnesnic^ du-mestnic, au fost influenate de vsl.

AOAUlUhNK, A«'V*dLUTKHK „domCStiCUS".Rtr. dumiesti; it. domestico ; vfr.

doDiesche ;prov. doinesgiie.

Der. : dumesnicie „apprivoisement"

iidumesnici, f durnest{n)ici

(Tiktin ;

lorga, Studii VII, 17) „ apprivoiser "

(comp. rtr. dumestier\ it. doinesticare\vfr. dorneschei\adoJnesgir\ prov. do-mesgar).

WICA, V. mic.

DUMINICA, V. domn.

DUMNEZEU, V. zeu.

DUPÂ, V. poi.

523. DUPLECA (vr. trans.), vb. „cour-ber, plier, ployer" (Ps. Sch., Coresi,

Ps. LXVIII, 24; Gaster ; Lex. Bud.).Lat. DUPLICARE.Rtr. dubalger; prov. cat. sp. doble-

gar.Der. : duplecare (Biblia 1688, Neemia

III, 24) „courbure, coin"\\îndupleca

„decider qqn â faire qch.; f plier, cour-ber« (Paliia, Gen. XXIII, 9; Biblia

1688, Regi IV, 4, 34; Isaia LVIII, 5),

ar. (a)nduplicare „plier, courber; de-cider qqn â faire qch." (friul. indo-ple); înduplecare „action de deciderqqn â faire qch., persuasion; f coin,

courbure" (Biblia 1688, Neemia III,

31); înduplecâtor „persuasif"; f în-

duplectuj' „action de plier (Biblia

1688, Pilde Solom. VI, 13); „plicatura,

plic" (An. Car.), ar. (a)nduplicîtur(Dalametra) „pli, courbure; persua-sion" (comp. cat. sp, doblegadura)

\\

neînduplecare „inflexibilite"; neîndu-plecat „inflexible".

524. DURA, vb. „construire, batir,

fabriquer, preparer; j faônner unepiece de bois" (Tiktin).

Lat. DOLARE.Friul. doici „asciare, piallare"; Lecce

dulare „risquadrare le pietre" ; sardlog. dolar

e

;prov. cat. sp. dolar.

525. DUREA, vb. unipers. „faire mal,avoir mal"

; fvb. intrans: i refl. „e-prouver de la douleur, souffrir, etreafflige"

IIir. durf „avoir mal, faire

mal"; megl. dureri i ar. dureare„avoir mal ; desirer".

Lat. DOLERE.

Vegl. (atestat numai) dul, dolua„duole" ; rtr. dolair ; it. dolere; sardlog. dolere ; vfr. doloir; prov. doler:cat. doldrer ; sp. doler

;port. doer.

Der.: durere „douleur, soutfrance",.diV. dureare „douleur; deir; fortune";ar. durut „deire, aime, aimant"dureros „douloureux" (vfr. doleros)bn. olt. Teleorman durime „douleur"(Rdulescu-Codin, Cuv. Musc.30; To-cilescu, Mat. 588, 624, 656).

526. Dor, sb. n. „deir ardent ; re-

gret ; mal, douleur" || megl. ar. dor„deir ardent, passion, douleur"

|| <D0Lus,-UM, deseori atestat în inscripii(cf. Densusianu, Hist. 1. roum. I, 138)

||

it. duolo ; sard log. dolu;prov. doly

gasc. do „regret" (R. 1. rom. XLV,424) ; cat. doi ; sp. duelo

;port.

||d6

||

dim. doru\\dori „ desirer, souhaiter

vivement" ; dorire (Tiktin) „deir";

dorit, doritor., adj. sb. „desireux"||do-

rin „deir" (formaiune recent)||

dornic „desireux; aimant", bot. „fal-

caria vulgaris".

527. Duios, adj. „tendre, doux, sen-sible, melancolique

; f triste, afflige,^

lamentable, douloureux" <* doliosus,-A,-UM, derivat din dolium „douleur,chagrin" ||it. doglioso\\ duioie, duio-ime (Tiktin) „tendresse ; tristesse,

melancolie"j|înduioa, induioi (Po-

lizu; Sîrbu, Alct. 11) „attendrir".

528. t Duroare, sb. f. „douleur"— as-

tzi numai dial. durori, pi. „goutte,rhumatisme" < dolor,-orem

||rtr. do-

lur ; it. sard log. dolore ; fr. douleur ;

prov. cat. sp. dolor; port. rfdr|| Bihordolori (Conv. lit. XX, 1009) „etre alite

et ressentir de grandes douleurs".

529. t Dururos, adj. „douloureux" (Do-softei, V. Sf. Dec. 9; Acat. 23)<do-lorosus,-a,-um

IIrtr. dolorus ; it. dolo-

roso ; fr. douloureux;prov. cat. dolo-

ros', sp. doloroso.

530. t E, conj. „et, mais"||

(ir. e).

Lat. ET.

Alb. e; rtr. it. e(d); sard e; fr. et ;

prov. e; cat. i; sp. y; port. e.

531. EL, EA, pron. pers. „ii, elle";

gen.-dat. sg. lui, ei, dat. aton (i)i^ ac.

aton (î)l, o; nom.-ac. pi. et, ele, gen.-dat. Zor, dat. aton le (li), f l, ac. aton(î)i, le

IIir. te, ta, gen.-dat. laî.l'eî, dat.

aton Z't, ac. aton. Zo, m;o, nom.-ac. pi. îeU,

iâle, gen.-dat. lor, dat. aton l'i, ac. atonl'i, le; megl. te/, îa, dat. aton ('«jZ' (a^Z',

ac. aton la, ao au u, nom.-ac. pi.

îel', îali^ dat. aton la, ac. aton l'a, li;

ar. el, ea; gen.-dat. lui, l'eî, dat. aton(î)l', ac. aton Iu i îl ui, u i o, nom.-ac.pi. el', eale, gen.-dat. lor, dat. aton li le, ac. aton tZ', /e {li). — ÂL (aZ), A,

pron. dem. „celui, celle-, art. „Ie, la";

gen.-dat. lui (alui), alei alei (eleii ei);

nom.-ac. pi. i, ele (ale le); gen.-dat.lor (alor) — hl{hal), ha, pi. hi {hai),

hele{hale, hale); ahl, aha, etc. — ÂLA{ala), AIA, pron. adj.dem. „celui, celle,

celui-ci, celle-ci"; gen.-dat. luia (lu-ia), leia {aleia eleia ia eia); nom.-ac.pi. ia {aia), eleaalea a^eo: gen.-dat.

lora {lora) —hala {hala), haia, etc;ahla {ahala), ahaia, etc.— L, -LE, -A,

art. (postpus); gen.-dat. -lui (i prepuslui. Iu), -ei (prepus fer); pi. nom.-ac.-i, -le; gen.-dat. -lor (prepus lor) \\ ir.

-le, -a, pi. -t, -le, gen.-dat. sg. pi. Iu;

megl. -li, -a, gen. -luî (prepus Iu), -V,pi. -Vi, -li, gen. -lor ; ar. -/ -Iu -le, -a,

gen.-dat. -Iul (prepus lut), -Vei fprepusli), pi. -Vi, -le, gen.-dat. -lor.

Lat. *iLLUS,-A,-UM (^ clas. iLLE,-A,-UD),

gen. ÎLLUius, ÎLLAEius, dat. îlluj, îllaeI(cf. Densusianu, Hist. I. roum. I, 143).

Formele romîneti se explic astfel:

I

ea<iLLA, prin cderea regulat a Iui

I11 între e i a; et (gen.-dat. fem.)<*rL-

1

LAEî, din care mai tîrziu ''(e)Vei i;apoi prin aferesa, ca în alte forme, a

I

lui e: Vei> iei>ei; (i)i<\îA (pstratca aton alturi de illuî, *iLLAEî), dincare * (e)Vi > Vi, i (de unde forma tîrzie

I tt cu prepunerea lui t cînd nu eraprecedat de un cuvînt terminat cuvocal ori nu urma unul începtorcu vocal, de ex. cînd îi spui); (î)l<iLLUM care a devenit mai tîrziu -Iu, -l,

de unde îl în aceleai condiiuni ca tt;

o<iLLAM, prin fonetic sintactic, dincauri cînd îllam urma dup un -u

(dup participii trecute, negaiuneanu, etc.) i czînd -11- s'a desvoltat unu între terminaiunea cuvîntului pre-cedent i , resultat din reducereaformei atone a pronumelui ; acest ij

s'a contopit cu i a dat mai tîrziu

o: rogatu(m) ii la(m) habemus>* rugatu am>rugatu -u- am>ru-gatu-o-am (comp. în graiul oenesc:audu-u-, vdu--, Candrea, BSF. IJ,

74); mai tîrziu acest o s'a generalisatzicîndu-se i : o am rugat; tl este re-

fcut dup jn (v. Noi); le, dat. esteforma normal resultat din ellIs aton;

li<le, prin trecerea sintatic a Iui e

Ia t dinaintea unei vocale {le-am dat>li-am dat); îi<iLi (trecut i la acu-sativ), cu aceleai schimbri foneticecait dat. sg.; /e,ac.fem.<rLLAE. Als,eexplic prin fonetic sintatic : omuel> omu l {cf. Âst); a din *ea < îllamîn cauri ca lege *ea bun < legemillam bon am, devenit lege a bun(mai tîrziu legea a bun), de aici a s'a

transmis i la cauri de felul lui: casaa bun; i e refcut dup sg. l; ledup gen.-dat. sg. alei; -a din la se

EL, EA 86 — EU

explic în acela mod ca i în acela(V. mai jos Acel); -ia din aia se ex-plic în acela fel ca în aceia (v. Acel).Despre formele cu h-, v. Ast.— For-mele de articol se explic toate princontraciune cu vocala final a subst.

i adj. crora erau postpuse (cf. Can-drea, Conson. 68-69); cît despre între-

buinarea lui iile ca articol, textelelatine nu ne înlesnesc fixarea epociicînd a început aceast funciune apronumelui demonstrativ; ea trebues fie îns relativ veche, prin faptulc se întîlnete în aproape toate lim-

bile romanice.

Vegl. j'al, j'ala: rtr. el, ella; it. egli,

ella; sard log. Iu, la;fr.iLeUe: prov.cat. el, ella; sp. el, ella; port. elle,

eZ/a<iLLE, illa; ca art.: vegl. Io, la;

rtr. it. ii, la; fr. le, la; prov. cat. /o, la;

sp. el, la; port. o, a.

Der.: jelui „ii, lui-meme".

532. Acel, acea, pron. adj. dem. „ce-

lui, celle"; gen.-dat. sg. acelui, acelei,

vr. i dial. acei; nom.-ac. pi. acei, acele;

gen.-dat. acelor; cel, cea, pron. dem.„celui, celle"; art. „le, la"; gen.-dat. sg.

celui, celei, vr. i dial. cei; nom.-ac. pi.

cei, cele ;gen.-dat. celor—acela (aceala),

aceia, pron. dem. „celui-lâ. celle-lâ";

gen.-dat. sg. aceluia, aceleia, vr. i dial.

aceia; nom.-ac. pi. aceia, acelea; gen.-dat. acelora; cela, cea, pron. dem. „ce-

lui-lâ, celle-iâ", fart. „le, la"; gen.-dat.sg. celuia, celeia, etc. || ir. tsela, tâf;megl. ela, ea; ar. ael(a) i a,eu, aea,aeala, aeaea.

Lat. ECCE-,ECCUM-*iLLUS,-A,-UM. For-ma fem. de gen.-dat. acei este cea re-

sultat normal din ECCE-,ECCUM-iLLAEi;acelei a fost refcut dup m. aceluisau i prin influena pi. acele. For-mele aferesaie cel, cea se explic prinfonetic sintatic; aferesarea s'a pro-dus întîi în formele feminine i a-

iiume în legturi sintatice de felul

acesta: casa acea, casele acele>casacea, casele cele (pentru acest din urm,

cf. «ci). Acela a fost refcut dup pi.

aceia, f. sg. ace{a)ia, pi. acelea, resul-tate din ecce-, eccum-îllî-I-îllac, ecce-,ECCUM-ÎLLAM-htLLAC, ECCE-,ECCUM-iLLAE+ iLLAC > * aceViea, aceaea, * aceleea,devenite apoi aceia, aceia {f aceaia),acelea (din ECCE-,ECCUM-iLLUM+tLLACn'am fi putut avea d ecît aceluia) ; corn p.

friul. kella; fr. celui-l, formate deasemenea cu illac. Paralelismul acel-acela, acea-aceaia a dat natere for-

melor (cel)' cela, etc, (l)-âla, (a)-aia,etc; în acela chip i-au luat natereacesta alturi de acest, etc.

Vegl. kol, kola; rtr. quel, quella; it.

quello, quella; prov. aquel, aquela;cat. aquell,aquella; sp. aquel, aquella;portaquelle, aquella < eccum-ille,-illa

jl

rtr.tsel, tsella; vfr. cil, celle; prov.ceL cela <ecce-ille,-illa.

Der.: acela, aceia „le meme, la

meme".

533. EU, pron. pers. „je, moi"; dat.

mie, aton îmi ; ac. mine, aton m,||

ir. 10, dat. mie, mii, ac mire, mc;

megl. îo, dat. (a)m, ac. mini, mi; ar.

îo, dat. nia, (ijni, ac. mine, me (fni).

Lat. *eo (= clas. ego), prin cdereaînc neexplicat a lui g (exempletîrzii de eo, v. la Schuchardt, Vok. L129; Rydberg, Zur Gesch. des fr. d,

242); din Jiim nu se poate explicamie (ar fi trebuit s avem *mee);trebue s admitem c i din prima si-

lab a fost înlocuit cu î din formascurtat mî care a dat (tjmi (în ar.

nia schimbarea lui e in a e datoritinfluenei asimilatoare a prep. a careprecede de obicei acest cas: a nie>a nia) ; din me a resuliat normal m,pe cînd forma accentuat mine pre-

supune un *ME-NE, care i-a luat pro-

babil natere sub influena lui* quene >cine (paralelismul ce-cine ci atras dupsine pe me-m^ine).

Alb. u; vegl. (j'u, jo); rtr. eau; it.

io; sard log. eo; fr. j'e; prov. eu; cat.

jo; sp. yo; port. eu.

534. FACE, vb. J^ faire, agir; 2«

creer, produire, construire, fonder;3" accoucher, mettre bas; 4° jouer unmauvais tour, se venger; 5*^ faire dessortileges ;

6° aller, se diriger ; V venir;

8" dire ;9*^ valoir ;

10° convenir" — vr.

trans. pf. fecî(u) ( Frîncu - Candrea,Munii apus. 79); part. j fapt (pstratîn poesia popular, de obicei în rim)||ir. fâtâe „faire"; megl. fairi {pf. fe,pixrt.fat) „faire; accoucher; s'adresser,

dire"; ar. faire, feare (pf. feci,part. faptu) „faire; accoucher; trans-

former, changer ; aller, se diriger;s'adresser, dire".

Lat. FACERE, FECi, PACTUM; peutru

înelesul de sub 5^ comp. derivateleromanice de mai jos i sîrb. tvoriti

„schaffen, thun; zaubern".Vegl. /wr; rtr. fer; it fare; sard log.

fagere; fr.prov. faire; cat. fer: sp. ha-cer ; port. fazer.

Der.: jacere „action de faire, etc;creation, accouchement", megl. fairii ar. faire, feare „action de faire,

etc; accouchement"; bucov. facare(Tiktin) „sort, sortilege" (cf. mai jos

fctur); ar. fac „action, fait"; f-cut „action de faire; sort, sortilege"(cf. mai jos fctur); ar. faptu „fait;

sah', souille"; fcut „action de faire,

etc", Mehedini fcut de zi (Gr. n. 3)„point du jour-*

; fctor., adj. sb. „quifait, faiseur" (comp. \t. facitoio: sp.ha-cedero)

; ffctorie (Cantemir, Ist. ier.

7, 11) „activite, energie"; fctur

(Tiktin; Lex. Bud.; Marian, Nunta 21;

Reteganul, Pov. ard. I, 11 ; V, 45; To-cilescu, Mat. 662; ez. II, 133) „sort,

sortilege" (comp. it. facitura ;prov.

fazedura; vsp. hacedura ; pentru în-

eles comp. sensul de sub 5*^ i it.

fattura, vfr. faitarc „sortilege"), ar.

fctur „fait" \\preface „refaire,trans-former, reduire"; a se preface „sechanger, se transformer; contrefaire,feindre", ar. prifaire „refaire; fein-

dre" (nu trebue derivat din *perfacere= clas. perficere, al crui îneles nucorespunde cu al lui preface., ci e oformaiune romîneasc cu pref. pre-

< vsl. np'i;pentru form i îneles

comp. vsl. TBopHTn „facere" >np'feTBO-

pHTH „mutare"; bulg. npnTBOpeHT>

„feint,faux,simule,hypocrite", iipaBLu

„faire" > nptnpaBHîTB „refaire", ~ ce

„ contrefaire" ;sîrb. tuoriii „thun " >prc-

tvoriti „verwandeln", - se „sich ver-stellen, heucheln")

; prefacere „actionde refaire, etc, feinte"

; prefcut „re-

fait; falsifie; hypocrite"; prefctur,prefctorie Jeinte.hypocnsie'' I bn.proface „refaire" ar. apufairi „sefatiguer,s'ereinter" ;ar. apufaptu „las,

ereinte".

535. Fapt, sb. n. „F fait, acte, oeu-vre ;

2^ creation ;3*^ point du jour,

aube (în expr. faptul zilei); 4^» charme,sort, sortilege ;

5° taches rouges quiviennent sur le corps et se transfor-ment en boutons pustuleux "

; sb. m.1° zool. „ver de l'acherontia atropos";2° bucov. bot. „trifolium procumbens,astrantia major"—FAPTA, sb. f. „fait,

action, oeuvre"|| megl. /«/i ar. fapt

„fait, action" j| <factum i pi. facta,devenit sg. fcm.; pentru înelesul do„charme", comp. face 5^ vegl. fajt;rtr. faf; it. fatto, fatta: sard log. fntiu,

fatta (comp. pentru înelesul de sub3° ad sa fatta. de sa die „al mattino,allo spuntar dell'alba'); fr. fait, vfr.

FACE — 88 — FAINA

faite „fa(,:on, sorte";prov. fach, nprov.

facho (comp. prov. fachilha „sorti-

lege") ; cat. fet, feta ; sp. hecho, he-

cha; port. feito, feitafpta „celui quifait, qui accomplit, auteur" \\boi.fapt-

nic (Marian, Ins. 273), fapnic (Marian,Srb. n, 55, 57), faptnic (ibid. 58)„sorte de plante qu'on emploie pourguerir le „fapt" (v. mai sus 5*^)

|l fptui„faire, commettre"

; fptuire „actionde faire, de commettre, acte, action";

fptuitor „celui qui commet".

536. t Fptorfu (Cipariu, Princ. 206,

227), sb. m. „createur" <*FACTORrus,-UM(comp. FACTORiuM „pressoir â huile")

||

comp. it. fattoio < factorium;piem.

faâoira < *factoria.

537. Fptur, sb. f. „ creation ; crea-ture, etre; maniere d'etre, forme; na-ture"

IIar. fptur „ creatu re" ||<fac-

tura,-am|| alb. fttiir^, futrs; rtr. fat-tura: it. sard log. fattura; vfr. faiture„creature. personne, fagon, forme, sor-tilege"; prov. faitura; cat feytura; sp.

hechura; port. feitura.

538. Desface, vb. „defaire, entr'ou-vrir" t pf. pers. 3 ^ desfeace,pr{n gra-fie invers desveace (Hasdeu, Cuv. d.

btr. II, 43; comp. i desvcu, Varl. Caz.I, 58''), desfeapse (Coresi, Tetr. LucaIII, 21 ) II

megl. disfaUri{pt\ disfe, part.

disfat) „descendre"; ar. disfafire {pLdisfecl, part. disfaptu) „defaire, ou-Vrir"

II< DiS- FACERE ,-FECl,-FACTUM

;

t desfeapsea fost refcutdup analogiaaltor verbe, ca înfipse, fripse, coapse.,cu part. terminat în -pt {înfipt, etc)întocmai ca i fapt [ rtr. disfar ; it.

disfare; sard log. disfagere\ fr. defaire;cat. desfer ; sp. deshacer

;port. des-

fazer Ij desfacere ..action de defaire;

vente totale"; ar. disfaptu „defait, ou-vert; intelligent"; desfcut „action dedefaire; desensorcellement".

539. FACHIE (/"acM, sb. f. „torcho,brandon, faisceau de paille ou de ro-seaux secs tortilles qu'on allume la

nuit pour pecher" (vez. IV, 117; Ma-rian, Ins. 57 ; Dame, Term. ; Putna,buco V. Oan i BSF. II, 8 1 )— mold. bucov.fachi, sb. n. (Dosoftei, V. Sf. Ian. 30;Febr. 8; ez. II, 297; Marian, Ins. 57 ;

Stamati, Wb. 735).

Lat. fac(u)la,-am; din fache, consi-

' derat greit ca pi., a fost refcut unsg. fachî, cu pi. fachîurî.

Friul. fale ; vfr. faille „torche"";prov.

' falha, nprov. faio „ torche de bois

j

resineux pour faire la peche au flam-beau"; cat. falha (comp. ahr. farchia;sp. hacha; port. facha).

540. FAG, sb. m. „hetre" || megl. ar.

i

fO'g-

!

Lat. FAGUS,-UM.Rtr. fo; ver. corn. mii. pav. piem.

gen. piac. /o, sic. fau\ sard log. fau\vfr. /om, sav. fa\ prov. fau (comp. it.

faggio\ vfr. faie\ cat. fatj; sp. haya\port. /aia<FAGEUS, fagea).

Der. : ar. fag „faîne" (comp. cat.

faja „faîne")j}dim. fguî (Rdulescu-

Codin, Cuv. Muc. 30; Cînt. pop. 55, 68,

99; Tocilescu, Mat. 388, 1112); fgu-tec?(Rdulescu-Codin, Cuv. Muc. 30);

fgulean (Teodorescu, P. pop. 278; To-cilescu, Mat. 279)

IIcol. fget, ar.fdzet

(nprov. faie\ comp. it. faggeto ', prov.cat. fageda; sp. hayedo); dim. fgeel.

541. FAGUR (fagure), sb. m. „gteaude miel, rayon" —fag (Alexandri, P.

pop. 88; Zanne II, 131; IX, 15; Toci-lescu, Mat. 581; Wgjb. IX, 225).

Lat. * FAvuLus,-UM < FAVus 1 formanormal trebuia s fie *fa{u)ur, dar ii

dintre vocalele în hiat s'a prefcutîn h, devenit apoi g, întocmai ca în

negur < * nehur <* ne{ii)ur < ne-b u 1 a m, în bn. mdug < mduh<mdu{u) < med ui la m, etc. (cf.

Candrea, BSF. I, 40); cît privete pefag., acesta nu represint pe fa v u s,

-um, care ar fi devenit *fau, ci e re-

fcut din pi. faguri.It. fiavo

Iicomp. it. favo < favum.

Der.: dim. fgura (Marian, Ornit.

I, 59; Nunta, 286; Ins. 197); fgurel(Marian, Ornit. I, 59) [fguros (Dame)„doux comme le miel".

542. FÂlNÂ, sb. f. „farine" — MuniiSucevii, trans. Bihor, Oani frin(WgJb. VI, 12; Frîncu-Candrea, Rot.

51; ez. II, 24; III, 139; Conv. lit. XX,1010; BSF. II, 46); vr. trans. fnin(Coresi, Tetr. Luca XIII, 21; Dosoftei,

Ps. vers. 165, 259; V. Sf, v. WgJb.V, 64; Hasdeu, Cuv. d. btr. 1,215;

An. Car. ; lorga, vStudii IV, cccix ;

Frîncn Candrea, Munii apus. 100), bn.

FAINA — 89 - FALCA

Serbia, t rans. /am«a (Wgjb. III, 210;

IV, 256; VII, 26) || ir. farir^: megl.ar. arin.

Lat. FARlNA.-AM ; forma fin, ceamai râspîndit, alturi de fanin dincare a resultat prin trecerea regulata lui ni la t, dovedete c asimila-

iunea lui R cu N, farina>*fanîna> fnXin., întocmai ca în senin, cu-

nun, etc, e foarte veche; forma ne-asimilat frin s'a pstrat mai ales

în acele regiuni unde nici în celelalte

cuvinte nu s'a produs trecerea lui rla N, unde se rostete adic serin, cu-

run; în Bnat, unde ni nu se reducela r, dac gsim pe alocuri/rmâ al-turi de fanin, faptul se explic prinimportarea celei dintîi forme din alte

regiuni unde nî a devenit î\ fanindin vechile texte citate e uneori osimpl grafie pentru fiiin.

Vegl. farajna\ rtr. it. sard log. fa-rina\ îr. farine; prov. cat, farina: sp.

harina; port. farinha.Der.: dim. fioar (Polizu; Cihac).

543. Finar, sb. m. „ farinier, mar-chand de farine*" || ar. frinar\\< *fa-

RlNARius,-Uii, din adj. farînarius.-a.-um„de farine"; în fonetism influenat defin

lifr. prov. farinier; cat. fariner\

sp. harinero: port. farinheiro (comp.dim. it. farinaiuolo, farinaio<^<XT'\-n a r i um ) finreas (Costinescu)^fariniere, marchande de farine"

,fi-

nrie „commerce de farine", col. (Po-lizu) „toutes sortes de farine".

54-1. Finos, adj. „farineux" — trans.

frinos (Lex. Hud.) || ar. frinos \\ <farInosus,-a,-um; în fonetism influen-at de fin it. farinoso ; sard log.

farinosu; fr. farineux: nprov. fari-nous; cat. frinos; sp. harinoso; portfarinhoso a se înf{r)inoa ^se fari-

ner ; se reduire en farine, se pulve-riser".

545. Fina, vb. „enfariner, saupou-drer de farine, reduire en farine**; ase "^ „devenir farine, se fariner, sepoudrer, prendre un aspect farineux" ;

trans. frin (Lex. Bud.) < *farInare(atestat numai farinatus „couvertou mele de farine') h.fariner; nprov.frin ; sp. harinar ;

port. farinJiarWfineal (Tiktin) „action de s'enfari-

ner, de se poudrer"'j; înfina, trans.

înfrin (Lex. Bud.), ar. nfrinare„enfariner" (rtr. infariner; it. sard log.

infarinare; fr. enfariner: nprov. en-

farin; cat. (en)farinar\ sp. (enjha-rinar ;

port. (en)farinhar).

546. FALC, sb. f. „mâchoire, joue ;

chaque branche de l'armon ; mâchoiredes tenailles" (Dame, Term.). — FAL-CE, sb. f. „mesure agraire usitee enMoldavie (=14322 metres carres)"

||

megl. ar. falc „mâchoire, joue".Lat. FALX, FALCEM „faux, faucille,

serpe"; *falca,-am; din prima formfalce., din a doua falc (de nu cumvaaceasta din urm va fi fost refcutdin pi. flci, întocmai ca salc dinsalce, slci; comp. îns forma prov.);în ce privete înelesul, trebue s ob-servm c din accepiunea primi-tiv de „faux" s'a desvoltat aceiade „mâchoire', adic „la pârtie ducrane recourbee comme la faux, qui ala forme d"une faux", dup cum sîrb.

oilice, pi. „Gabel, Beisszange" (comp.bulg. vilica „fourche") a cptat prinaceea metafor semnificaiunea de„Kinnbacken" (sg. vilica „Kinnlade"),i tot aa alb. ftVhfim „Kinnbacken,Kinnlade" <-'faIcinea; comp. încmai jos forma nprov. i glosa vberg.faux „ganasa", precum i sard log.

kavanu „gnanciei, ganascia" alturi dehavana „roncone"; cît privete /a/ce,

a crui semnificaiune e identic cuvfr. i sp. (v. mai jos), ea se explicca i lat. juyum „joug ; mesure deterre" (tot aa i în vfr. joug, germ.Joch\ sau mlat. dies i diurnalis „tan-tum terrae quantum quis per diemuno aratro arare potest" (comp. fr. unJournal de terre, germ. ein MorgenLandes, etc), prin aceea ckfaicea tre-

buia s represinte la origine „unefauchee, l'etendue de terre faucheepar le faucheur en un jour".

Rtr. fotsch; it. falce; sard log. falke;fr. faux, vfr. faus „mesure de terre";prov. faus, nprov. falco „fesse d'ani-

mal, croupe"; cat. fals; sp. haz „Si-

chel ; Strecke Landes oder Feldes";

port. foice.

Der.: dim. flcea (flcic) „patind'un traîneau ; fleche d"un affut; cha-que branche de l'armon; bras du bat-

tant d'un metier â tisser; mâchoire dela broie (pour le teillage du chan-

FALCA 90 FARMEC

vre" ; Dame, Term. ; Tiktin ; Sghi-nescu, Voc. 53; lonescu, Cal. gosp. 251

;

Conv. lit. XX, 1010; nprov. faucello;

cat. falsill)\\fâlcar (Tiktin) „jouil-

lere du licou " (comp. falcarius„ ouvrier qiii fabrique des faux")

||

flcari „douleurs dans Ies mâchoi-res (surtout chez Ies petits enfants),

tetanos"IjMunii Sucevii fleau (ez.

II, 227) „qui a de fortes mâchoires;

vantard''|lbot./'â^cai«„dorycniumher-baceum" (comp. falcatus,-a,-um)

||

mold. flcer (Tiktin) ^faucheur payepour chaque „falce" fauchee"

\\flcos

„qui a de fortes mâchoires"||flcesc

(Tiktin) „selon la mesure agraire „fal-

ce"; flcete (Tiktin) „en comptant

avec la „falce".

Impr.: rut. (j)aJii>^ia „Flachenmass des

Ackers", (])ajii>HapL „Bearbeiter einer

(t)aJli>Ha''; ung. fâlka (Szinnyei).

547. Flcare (ar.), sb. f. „Ies famillesqui se trouvent sous la dependance(Fun „celnic" (proprietaire de trou-

peaux); une pârtie du troupeau demoutons" < * falcaria,-am (comp. fal-carius): înelesul primitiv trebue sfi fost „portion de terre fauchee", deunde „portion en general, pârtie re-tranchee"; comp. „falcidia, quartapars« (CGL. IV, 237 i Isid. V, 15;cf i fr. defatqaer; prov. defalquar;it. diffalcare\ sp. defalcar port, des-falcar „deduire dans une evaluation").

548. FAMEN {famân), sb. m. „eunu-que, châtre", bn. „impuissant" (Co-resi. Mat. XIX, 12; Hasdeu, Cuv. d.

btr. 1, 279; Prav. Gov. 138; Prav. Mat.Bas. col. Buj. 3/6, 379; Letop. I, 44;

Lex. Bud.; Tiktin)—foamen (Hasdeu,Cuv. d. btr. II, 462) |[ megl. f^min iar. \)'eamen, feamin „ de femme, fe-

minin".Lat. '•' FEMiNUS,-A,-UM <FEMINA„fem-

me"; la origine probabil s'a zis h omofcmina, i apoi cuvîntul din urmavînd înelesul de adjectiv a primitterminaiunea adjectivelor masculineîn -us; înelesul lui 'Meminus tre-

bue s fi tbst identic cu al lui femineus„feminin, effemine, tendre, mou, de-licat, faible, lâche" ; din aceste dinurm accepiuni s'a putut desvoltauor aceia de „impuissant— châtre";cît privete fonetismul, trebue s ob-

serv^m c famân e forma normal re-

sultat din * feamn {coYnp. ar.), iar

fatnen e refcut din pi. fameni; în

forma foamen, a a trecut la oa sub in-

fluena celor dou labiale (cf. farmec^foame).

AVo. femzrt „weiblich"; prov. /eme;port. fem,eo \ rtr. femna ; it. fem{m)ina ;

prov. fem{e)na; fr. femme\ sp. heru-hra; port. femea < fbmina.

FAPT

FPTURA !' face.

549. FÂR {fr), prep. „sans, excep-te"; conj. „mais, sinon, seulement"--'\fre (Ps. Sch. LXVIII, 5; LXXVl,8; LXXVII, 40); trans. fan (Wgjb.IV, 327) II

ir. fr, megl. fr{\ fQr{)i ar. fr „sans".

Lat. FORAS „dehors"; trecerea lui ola e normal, cuvîntul fiind aton(comp. ctre) ; forma fre e datoritanalogiei cu alte preposiiuni termi-nate în -e, ca intre, spre, etc. (cf. c-tre) ', cît privete pe fan, el pare afi fost refcut dup pan ; schimba-rea de îneles, care s'a produs i în-

tr'o parte a domeniului romanic, se

explic uor: „dehors— hors de — endehors de hormis -excepte -sans";

înelesul primitiv s'a mai pstrat în

unele locuiuni, comp. fr sine = it

fuori di se; fr vreme -=it. fiior di

tempo, sp. fuera de hora, etc.

A^egl. fure ; frl. f{o)iir ; it. fuora(fuori) ; sard log. prov. foj'as ; cat.

fora; sp. fuera; port. fora j|comp. fr.

fors., hors < foris.

550. Afar, adv. „dehors" || ir. (a)fâr^;

ar. afoar\\ <*afforas (=ad-foras);forma normal e afoar, care a de-

venit afar, prin deasa ei întrebuin-

are ca aton în fras (în legtur cude: afoar dennne> afar de mine;comp. mire < voare, s. vrea) \\

vit. af-

fuori ; cat, afora; sp. afuera ; port.

afora (comp. vfr. afors , dehors")j]

megl. nafar i nfar., ar. nafoarâ„dehors".

551. FARMEC, sb. n. .,sortilege, ma-lefice, charmo, enchantement, attrait"

vr. mold. hn. farmc; trans. maram.foarmec (Onior, Doine 8; iplea, P.

FARMEC 91 — FAT

pop. 109) ; yfarmc (Tiktin), trans.

farmec (Lex. Bud.).Lat. PHARMACUM „drogue" <gr. fâp-

aaxov ; forma normal fannc a fost

înlocuit prin farmec, sub influenapi. farmêce ; din acesta din urm s'a

refcut i fem. farm,ec: forma foar-mec a fost refcut dup formecaifor-mca)', cît privete sensul, trebues presupunem c în latina balcaniccuvîntul va fi avut i înelesul de„charme", de vreme ce-1 avea i gr.

.f)dp!jL(/v;ov „drogue salutaire ou malfai-sante, poison, preparation magique,toute operation de magie (chant, for-

mule, etc.)".

552. Fermeca, vb. „charmer, ensor-celer, jeter un sort, fasciner "— vr.

ban. frm^ca, farmec ; trans. maram.formca (Onior, Doine 8; iplea, P.

pop. 109) <*PHARMACARE„administrerun breuvage empoisonne, troublerl'espr-it par un breuvage magique"(comp. gr. cpapiJiaxsuu) ) ; forma cu oa resultat din labialisarea lui atonsub influena lui / fermector, adj. sb.

„enchanteur, sorcier", fermêctoare,maram. formecfoare (iplea, P. pop.109) „enchanteresse, sorciere": fer-mectoresc (Tiktin) „enchanteur, ra-

vissant"; fermectorie „charme, ma-

gie, sortilege"; fermectur „charme.sort, sorcellerie, magie" trans. tnfor-mca (Onior, Doine 8) „charmer, en-sorceler".

553. FAE, sb. f „lange, maillot,

bande(lette)"||megl. fa\ ar. fae.Lat. FASCIA,-AM.

Alb, faskfe; rtr. fascha; it. fascia;sard log.faska; fr.faisse; prov. faissa \

cat. port. faixa (comp. sp. faja).

Der.: dim. fii (Tiktin) fie„bandeClette)"; dim. fioar,fiu(Cihac)lj trans. sfie (Lex. Buci.; Bar-cianu) „ tranche, morceau ; couche,feuille" (refcut dup sfia) ; dim.sfiii (Lex. Bud.; Barcianu); trans.

sfios (Lex. Bud.) „feuillete".

554. Fa, vb. „emmailloter,envelop-per" (Marian, Nat. 434; Tiktin)<FAS-CIARE ..bander, lier, attacher" alb.fas-hfon', rtr. fascher\ it. fasciare\ sardlog. faskarc; fr.faisser: prov. faissar;cat. port. faixar (comp. sp. fajar).

555. înfa, vb. „emmailloter, enve-lopper"

IImegl. anfari; ar. nfari

||<IN-FASCIAREiirtr. infascher; it. in-

fasciare; vfr. enfaissier „lier avec desbandelettes'*

;prov. enfaissar\ port. en-

faixar\lnfat „emmaillote", Ci\m.(w)-fel (Teodorescu, P. pop. 26, 50,

93, 94; Burada, Dobr. 50, 15 ; Tocilescu,Mat. 1459); înftur (Costiriescu

;

Polizu; Ivireanul, Did. 154) „emmail-lotement; fbande" (ver. vie. infâa-diira; nprov. enfeisaduro; comp. it.

fasciaiura; sard log. faskadura; cat.

faixadura ; sp. fajadura).

556. Desfa, vb.„demailloter"|| megl.disfari, ar. disfiari (Dalametra)

II< Dis-FASCL\RE

;fri ul. disfasâ] vit. dis-

fasciare, ven. parm. desfasar, vic.des-fasare, mant. mir. dasfasar, mii. des-fasâ, piem. desfase, mod. desfaser,bol. dsfasar, sic. disfasiari; vfr. des-fessier „demailloter"; prov. desfais-sar: cat. desfaixar (comp. it. sfascia-re\ sp. desfajar)ldesftiir{Yô\\z\i)„action de demailloter".

557. Sfia, vb. „dechirer, lacerer";trans. „couper, diviser en feuillets, feu-illeter" (Lex. Sud.] <EX-FASCiARE, deve-nit -'sfa.e unde. sub influena lui

fie, sfia it. sfasciare sfietor-.dechirant"; sfietiir „dechiremeni,dechirure" (comp. it. sfasciatnra).

558. înfur, vb. „envelopper''<iN-FASCiOLARE „enveloppcr de bandele t-

tes" \înfurtur (Lex. Burd.; Costi-

nescu)„enroulement,enveloppemeni".

559. Desfura, vb. -^deplojêr, derou-ler" < Dis - fasciolAre desfurtor(Cihac) „deployant"; desfurtur(Polizu ) „deploiement".

560. FÂT, sb. m. „gars,t garcon. flls;

tpetitd'unanimal''(Iorga.Doc. Callim.II, 168); trans. „sacristain"'—FATA, sb.f.

,.fille,jeunefille, vierge** ||ir./^^ «gars.

garson", fftf „fille''; megl. f^t i ar.

feat „fille".

Lat FETUS,-UM„portee desanimaux,petits; enfant"; feta,-am „femme en-ceinte, femeile pleine, accouchee, oufemeile qui a mis bas"; termeni foarteinteresani pstoreti pstrai i în

alte domenii romanice unde psto-ritul formeaz sau forma ocupaiune.»de cpetenie a populaiunii; schim-

FAT — 92 — FAT

barea de îneles dela „petit d'un ani-mal" la „garson, fille", produs în

limba noastr dovedete rolul impor-tant pe are 1-a avut odinioar pstori-tul la Romîni.

P>iul. fede^ Erto, Ampezzo feda,Fassa feida\ corn. Bormio, Valtellinafeda, Valsoana fe, piem. fea, pretutin-deni cu însemnarea de „brebis", abr.

fete „tempo, atto del far le ova**; sardlog. /erfw „prole"; Wc^X.fueje, „brebis";prov. feda „brebis ; nouvelle accou-chee"

iicomp. march. feto „ragazzo-

(Z. rom. Ph. XXVIII, 485); fr. faon,vfr. feon „petit d'un animal": nprov.fedoun „ agneau ;

jeune poulain oupouliche ; animal ou jeune hommenovice" <*fetonem; march. fetacjo„ragazzo", abr. fetazze „spregiat. difanciullo, e anche di animale: pic-colo, stento, che vien su debole emalsano", sic. fitigju „figlio adottivo,nipote".

Der.: dim. fetic, bot. „valerianellaolitoria" -.feti, ar. fiti: f fetior (Do-softei. V. Sf., V. Wgjb. V, 85), fei-oar : megl. fitioarc ; megl. f^-tic: fetican: ftat (Laurian-Mas-sim), ftat (Tiktin: Lex. Bud. : Doine,54: Marian, Nunta 146: Srb. II, 82:

Iorga,StudiiXII,248),ar./iââ:/^Mfc(Tiktin); bn. fetselu:m.o\. fetnegea(Stamati, Poesii249; Sghinescu, Voc.53), bn. fetnizea, mold. fetnegic (Tik-tin: Sghinescu, Voc. 53), bn. fetni-giif i ficnigu

i|augm. cu nuan

peiorativ fâtoi: trans. /ôc (Tiktin);

bn. ftoâiu i ftloanc col. bân.fetset, fetsi i fetsam; ar. fitaryîo(Dalametra) ftlu, feteleu, fit'ileu

(Viciu, Glos. 43), trans. feteloi, feteluciftru (WgJb.VIII, 82), Slagiu, O-aniî'^t/?cM (Tribuna 1890,350: BSF.II, 81), ar. fiteaiu (Dalametra) „efte-

mine, homme qui se plaît dans la so-ciete desjeunesfilles;hermaphrodite"Wfetle „le temps passe comme jeunefille: l'epoque entre l'adolescence et

le mariage : h\^men" (Polizu): „vir-ginite" (Tiktin), y fie (Coresi, Tetr.Luca II, 36) „virginite" fetesc (Lex.Bud.: Polizu), megl. fitesc, ar. fitescu„de jeune fille": fetete (Lex. Bud.;Novacovici, Folclor. 24; Corcea, Bal.

56) „en jeune fille, comme une jeunefillo"

IIfeti „passer le temps comme

jeune fille, vivre en jeune fille"; fe-

tit (Rdulescu-Codin, Cuv. Muc. 31),

feti (Tiktin) „le temps passe commejeune fille. l'epoque entre l'adoles-

cence et le mariage".Impr. : ung./aâ/-d,patord(Szinnyei).

561. Fecior (ficior), sb. m. „fils, gar-son, jeune homme ; domestique; en-fant" — Fecioar (ficioar), sb. f. „vier-ge, pucelle"; adj. „virginale"|| ir. /e^ôr,„fils, garcon ", /e^ôr^ „vierge"; megl.ar./icror„fils,gar(;:on"||<*FETiOLUS,-UMi *FETiOLA,-AM dim. feciorel, megl./?-cîurel., feciorea:, ar. ficîuric, fecioric,bot. „herniaria glahra" ;feciora; fecio-ru (Tiktin); feciorif; ar. ficiurac; ar.

ficîurangu (Dalametra) feciorandru(Tiktin ; Reteganul, Pov. ard. I, 15,

37) „garson un peu plus âge"||col.

feciorime: av . ficiurame\ megl. jficiu-

r§mi feciorie „virginite, pucelage;chastete; jeunesse, adolescence" j: ar.

ficîureat „jeunesse, adolescence" fe-

ciorari (Polizu) „fille de mauvaisevie"

ii/ecioresc „virginal,juvenile", ar.

ficiuresca „enfantin, juvenile"; fecio-

rete „comme un garcon; comme unejeune fille, virginalement" \\feciorelnic

„virginal" i feciori „passer le temps del'adolescence, vivre en garcon"

|

£3?es-

feciori{B\h\\a 1688, Regi 1, 15, 33; Tik-tin) ..deflorer; priver qqn de ses en-fants".

Impr.: bulg. (j)HHK)p'B „domestique.

aide du fromager", (j)nyopL „sorte dedanse populaire" ; ung. ficsor, ficsur>ficsoros (Szinnyei).

562. Fta „mettrebas,agneler, veler"

IImegl. fitari ; ar. fitare \\ < fetare

„pondre" Arbedo/aâ „figliare (delle

bestie", Boli. Svizz. XVII, 108), friul.

fed „figliare (delle pecore)"; piem.

fe „figliare", bol. fdar, Urbino fte „far

le uova", march. fetâ „figliare (della.

vacca", Z. rom. Ph. XXVIII, 485), abr.

ft i sic. fitari „far l'uovo"; sardlog. fedare „figliare" ftat „action demettre bas, mise bas, part, momentou la femeile met bas"; fttoare, adj.

sb. „portiere (brebis, vache), endroitou la femeile met bas" (Tocilescu,Mat. 186), „pârtie genitale de la vache"(Dame, Term.), ar. fittoare, adj. „por-tiere"; /a/â^wm „portee" (Tiktin), fig.

„conception, invention" (Cantemir,Hron.)

FAT — 93 FAUR

563. Ftciune, sb. f. „pârtie genitalede la vache; endroit ou Ies femellesmettent bas; f mise bas, agnelage;production de la terre" (Tiktin; lorga,Studii V, 202; Dame, Term.; Bibi. Fam.1,396; Bucovina.)—jftcen{grafie e-

ronat pentru ftcinâ) „endroit oîi Ies

femelles mettent bas" (Tiktin) < *fe-TATio, - lONEM ; asupra schimbrii desufix întîmplate în forma ftcin, v.

mortciune.

564. Fital'u (ar.), sb. n. „epoque, en-droit oîi Ies femelles mettent bas" <fe-TALiA „fetes de la naissance", devenit*fetal*e de unde sg. refcut *fetal'u,fi-

tal'1

comp. sard log. fedale „dellastessa etâ" < *fetalem.

565. FAA, sb. f. „1^ face, visage, fi-

gure ; 2^-f personne; 3^' aspect, appa-rence; 4^ teint(e), couleur; 5^ endroit,c6te,fa9ade,page; 6°surface; T^nappe;Q^ taie, housse" || ir. fâ§ i megl. fa„face, visage"; ar. fa „face, visage,image, portrait, surface".

Lat. FACIA,-AM (=clas. FACIES).

Alb. fahfe\ rtr. fatscha ; it. faceia; fr.

face', prov. fassa: cat. fas\ sp. haz\port. face.

Der.: dim. feioar|

trans. foaie(Viciu, Glos. 42) „nappe" frie „dis-simulation, hypocrisie; tpartialite";rfri „etre parial, favoriser", fasefri „dissimuler, feindre, etre hy-pocrite"; jfare (Tiktin; Gaster; Do-softei, Ps. vers. 12, 236) „hj^pocrisie";farnic „hypocrite" (comp. pentruîneles vsp. fiazanero „Schmeichler");frnicie „hypocrisie"; jfrnicete(Gaster; Prav. Mat. Bas. 16) „en hy-pocrite"; j farnici (Biblia 1688, E-pist. Pav. Galat. II, 13) „dissimuler"

11 nefra (Cod. Vor.) „etre impar-

ial, ne pas simuler" fi „en face,

ouvertement; ypresent" (Paliia, Exod.XXII, 15)

î

fei (Polizu) „teindre, far-

der, badigeonner"; fetit (Encicl.) „e-

quarrissage (d'un tronc d'arbre), ra-valement"

J fui „rendre uni, apla-nir, raboter, equarrir, polir, etendreunenduit, crepir; ravaler"; fuitur,fuial „rabotage, polissage, ravale-ment" ; fuitoare „taloche (du ma-gon)" \\jfia (Biblia 1688, Pilde Sol.

XX, 9), înfia, mold. înfoa, ar. nf-iare „presenter, representer" ; înfi-

are^ mold. înfoare „action de pre-senter, representation; apparence, as-pect"

; f fiat (Mag. ist. I, 127 ; II,

200; lorga, An. Acad. XXI, 208; StudiiX, 147, 148) „manifeste, pris sur le

' fait" I înfa „changer Ies draps, Ies

taiesd'oreillers" |<^es/«to„degarnirunlit,enlever Ies taies d'oreillers; etalerIes marchandises" (Sevastos. Nunta

' 130, 131) rsfa „mignarder, migno-ter, dorloter" : rsf ,mignardise"(comp. pentru îneles it. sfacciato„frech, unverschmt, vermessen, ar-

rogant", vsp. hazanar „sich zieren,zimperlich thun").

566. Fare. sb. f. „aire oîi l'on batle ble" —far (Teodorescu, P. pop.146), resultat prin schimbare de sufix<

*

FACiARiA,-AM, dintr'un adj.='

facia-'\ RIUS,-A,-UM.

I

567. FAOÂ (ar.), sb. f. „haricot".Lat. FABA,-AM.Vegl. fua\ rtr. feva', it. fava\ sard

log. fa ; fr. feve\ proY.fava ; cat. faba ;

sp. haba\ port. fava.

568. Desfac, vb. „egrener (le maîs,le ble, etc.)"<*DiSFABiCARE [Candrea,BSF. I, 41] Lucea sfavikare „svento-lare, detto del grano" (St. rom. I, 53).

569. FAUR, sb. m. „forgeron" || ir.

fâwru ; ar. favru^ favur „forgeron ; or-

fevre".Lat. FABER,-BRUM „ouvrier, artisan",

i cu înelesul de „serrurier, forgeron".Rtr. faver; \t.fabbro\ sard log. frâu;

fr. fevre ;prov. fabre\ vsp. fabro.

Der. : dim. faurel ( Voronca, Dat.

cred. 752) l| trans. furit (Tiktin ; Re-teganul. Bibi. pop. 42) „femme de for-

geron" \ furar, ir. faurar „forgeron"(nprov.faurie): faurarie „forge" (vvic.

fravaria „arte del fabbro";prov. fa-

braria) ; furari (Tiktin) „ forger ";

irans. furarii (Reteganul, Bibi. pop.

53) „metier de forgeron" furie{Lex.Bud. ; Molnar, Gram. 66; Jipescu,Opinc. 80) „forge"(prov. /«wna) fu-rite (Tiktin; Bobb; Reteganul, Pov.pop. 31 ; Novacovici , Folclor. 176).forge".

570. Furi, vb. „forger" < fabrîre;

influenat în fonetism de faur, altfel

ar fi trebuit s avem fri furit „ac-tion de forger".

FAUR — 94 — FERIGA

571. Fereca, vb. „ferrer, garnir defer, revâtir de fer; relieravec du fer

;

enchaîner, garrotter; attacher, lier;

rhabiller (une meule)" || megl. fricari^ferrer(un cheval)" ||<FABRicARE „fa-

conner, Iravailler, forger, inventer";

forma normal 'fureca <freca (cf.

megl. i formele vr. de mai jos), prinreducerea regulat a lui u («o) aton la

(v. lltoare), a devenit mai tîrziu

prin asimilaiune fereca; în megl. for-

mele cu accentul pe tem, fric, etc,

au fost refcute dup acelea cu accen-tul pe terminaiune, fricat, etc. [Cre-

u, Rev. ist. arch. V[, 88] |alb. far-

hon ; rtr. favergiar\ it. fabbricare\sard log. fraigare ; fr. forger\ prov.fabregar; sp. fraguar; port. fragoar

|j

T frecare (Cod. Vor.) „ruse, artifice,

piege"; y frecaU frcat (Ps. Sch.LXVII, 7; LXVIII, 34; LXXVIII, 11;

LXXXIX, 12; CI, 21; CIV, 13), adj.

sb. -enchaîne, prisonnier"; ferectur(Dosoftei, Ps. vers. 313, 401 ; An. Car.;

Tocilescu, Mat. 599; Tiktin) „ferrure,

garniture de fer", trans. „grains mou-lus gros" (Lex.'Bud.; Rev. cr.-lit. IV,143; comp. it. fabbricatura) înfereca(Tiktin; Polizu; Marian, Srb. 11,232)„ferrer, garnir de fer"

jjdesfereca,, oter

Ies bandes de fer, deferrer".

572. Ferecat, sb. n. „action de ferrer,

ferrement, etc." < fabricatus,-um „tra-

vail; moyen".

573. t Ferector, sb. m. „ferreur, etc."

( A.n. Car.)< "FABRÎCATORnjs,-UM, din adj.

fabricatorius, - a, - um „qui produit,

producteur, createur".

574. FURAR, sb. m. „fevrier"—fanr.Lat. FEBRARIUS,-UM (= clas. FEBRUA-

Rius) ; forma faur s'a nscut prin con-fusiune cu faur „forgeron", identifi-

cîndu-se furar „fevrier" cu furar„forgeron".

Rtr. favrer\ it. febbraio; sard log.

frear:tu\ iv.fevrier: prov. feurier; cat.

febrer : sp. hebrero;

port. fevereiro

(comp. alb. fl'ur, fraer) |i ar. flivar (Da-

lametra) e împrumutat din ngrec.

FECiOARA

FECIORV. ft.

575. FEMEIE, sb. f. „femme, epouse,

t Ies gens d'une maison, familie" —dial. rspîndit fmeîe, fomele, fumeîe

IImegl. fmfl', fum^l' i ar. fumeal'e

„familie, enfants".Lat. famîlia,-am; în formele fomele

furnele., vocala aton a fost alteratsub influena labialei precedente i a

celei urmtoare; înelesul actual de„femme", care apare cu deosebiredin a doua jumtate a veacului al

xvn-lea, se explic uor din acela de„familie", adic ,la femme et Ies en-

fants", de unde, prin restrîngerea în-

elesului, s'a aplicat termenul numaila „femme" sau chiar numai la „en-

fants", cum s'a întîmplat în ar.

Alb. fsmil't „Familie, Kind, Wickel-kind" ; friul. fameje; ven. vie. fa-meâ, pad. ver. mant. cremon. mii.

bol. Urbino fameja, abr. famejje.Der.: dim. femeiuc, i „femeile

(chez Ies animaux)";/emeiMâ(Cihac.:Epure, P. pop. 72) ,!

col. femeiet (Ji-

pescu, Opinc. 65)\\femeiesc „de femme,feminin" ;/emeie^^ „en femme, commeIes femmes "

j

femeietic „ effemine "i

y/eme/«<„habensfamiliam"(An.Car.);ar. fumil'it „qui a une familie, desenfants"! tw/«'^êîa^(Dosoftei, Ps. vers.

395) „qui a une familie", jînfmeiat(Coresi, Tetr. Mat. XXIV, 19) „qui

allaite", ar. nfumiVare „avoir des en-

jfants", ar. /2/wmt7'a^„quia des enfants".

576. FEREASTRA {fereast), sb. f. „fe-

netre" || ar. fireast.Lat. *FERESTRA,-AM(cf.FRESTRACGL.

V,23, 70, 105, care poate fi îns alterat

din arhaicul festra, deseori atestat ;

comp. Schuchardt, Voc. 1, 28): clasicul

FENESTRA ar fi dcvcnit normal fenlestra

>felastrâ.Comp. alb. fnestrz\ viv.fnestra\ it.

finestra\ fr. fenetre; prov. fenestra:

cat. finestra ; vsp. hiniestra; port.

fresta < fenestra.Der. : dim. ferestruie; ferest(r)uic;

ferest(r)uâ (Lex. Bud.; Costinescu :

Reteganul, Pov. pop. 69; Bota, Pov.

111; iplea, P. pop. 109; comp. vit.

finestruzza).

FERECA, V. faur.

511. FERICA, sb. f. „fougere: filipen-

dule" — ferece, ferice, fereg, ferig:Prahova, Vrancea felig \\ ar. fearic.

FERICA — 95 FIER

Lat. FiLix,-LiCEM, devenit normal fe-

rece {ferice), din al crui pi. fereci {fe-

rici) s'a refcut sg. ferec {feric) ;

schimbarea lui c în ^ i a lui r în Z

din formele fereg, felig, ram îne ne-

explicat: s'ar putea îns, cît priveteschimbarea lui r în Z în aceast dinurm form, ca în derivatul ferigars se fi disimilat primul r, de unde*feligar, i din acesta s se fi refcutapoi felig.

Rtv. felisch: it. felce: sard log. filige;

prov. feiize.

Der. : dim. ferecu,feregu, ar. flri-

cuf; ferigea, firigea -filipendule";

bn. fefeguîe.

578. Feregaf [ferigaf),sh. n.bcln. „fou-

geraie, lieu oîi croît de la fougere"< * FiLÎCARimi, cu aceia trecere ne-explicat a lui c la ^ ca în ferigcomp. !r. foiigere: cat. falgiiera; sp.

helegiiera;port. felegueira < * fili-

CARIA.

579. FERICE, adj. „heureux" ; sb. f.

..bonheur".Lat. FELIX,-ÎCEM.

Der.: j fericie {Tiktin; Letop. I, 261,

4 18) „bonheur, beatitude" ferici „ren-dre heureux ; estimer heureux. feli-

citer'': fericire ..bonheur, beatitude'';

fericit „heureux, bienheureux" yfe-ricin {Dosot\ei, V.Sf., v. WgJb.V,83;Ps. vers. 1 1; Cantemir. Div. lum. 131)„bonheur" neferici „rendre malheu-reux'': nefericire „malheur"; nefericit„malheureux".

580. Ferica ; vr. bn.), vb. „estimerheureux: feliciter,beatifier''^vr.trans.

fereca (Tiktin: Viciu, Glos. 42) <* fe-lioare „rendre heureux" (comp. in-

felicare „rendre malheureux'-): fe-reca a resultat normal din formele cui neaccentuat jfericat,-fferecat {Tik-tin; Coresi, Ps. II, 13: Ps. Sch.,Coresi,Ps. XXXII, 12: LXIV. 5: CXVIII, 2)„heureux, bieriheureux" • jferectur(Coresi, Ev. înv. 237), fericciiine(Tiktin ; Cat. calv. 41: An. Car.), rfe-recciiine (Coresi, Ev. înv. 201) „bea-titude, bonheur" înferica (Ps. Sch.,Coresi, Ps. CXXIV, 4) „faire du bien,rendre heureux*'.

581. F!, vb. „etre" j| ir. /i; megl. iri\

ar. h'ire, h'iari (Dalametra).

Lat. FEERi, „etre fait, se faire, avoirlieu", cu trecerea timpurie la verbeleactive de conj. a H^-a; tot timpurietrebue s fie funciunea lui ca auxi-liar, alturi de esse, cum arat for-

mele romanice de mai jos i între-

buinarea deja în latina a lui fiat cuînelesul de „soit- (Plaut).

Dalm.y^r: vven.^r, vlomb. /îr, vgen.fi(r).

Der.: fire „nature, caractere, conte-nance ; menstruation " (Tiktin), arh'ire „nature, caractere"; d^-{a)-firea.,

t de-a-fireUa (Dosoftei, V. Sf. 22, 26Nov. ) „eminent, distingue, fort** fiini„etre"; f fiinesc (Tiktin^ „naturel" ;

j fiinete (Tiktin) „reellement**; ^f fi-

inare (Tiktin) „presence" I înfiina„creer, fonder", înfiinfare „creation,fondation", desfiina ^supprimer, a-

bolir", desfiinare .suppression, abo-lition", toate formaiuni nou i| nefiin„non existence, neant"

|| firesc „na-turel"

; firete „naturellement" ; nefi-resc „contre nature, surnaturel" |i fi-

m<ic(WgJb. IV, 327)„degourdi" i; hire{fire, v. Tiktin) n'are nimic a face cufire, ci e ung. hires „beriihmt, bekannt-fiecare, fiecare, fi{e)tecare, fiete-care, fiiecare, y fietecare „ chaque,chacun ** (v. care)', fiecine, fiecinc,fietecine, y fietecine „chacun"

; fiece,

fietece, fiece, jfietece (lorga, StudiiIV, 54) „chaque, quoi que ce soit";

fie-cînd, -rfiete-cînd (lorga, StudiiW ,

111) „n'importe quand": fie-cum, fie-CM7W.t/ie^<s-cwm„n'importecomment'-;fie-unde, yfiete-iinde (lorga, Studii IV,111) „ou que ce soit" fiind c „parceque, car".

582. FIAR, sb. f. „bete sauvage,fauve".

Lat. FERA,-AM.It. fiera; sard log. fera; prov. cat.

fera; sp. fiera: port. fera.Der.: yfxuratec, yheratic (Tiktin)

„sauvagerie, ferocite".

583. FIER, sb. n. „fer"; fiare, pi. „fers,

menottes, chaînes" || iv.fi'er, pi. fl'^re;

megl. ier, pi. iar\ ar. h'er, pi. h'arc.Lat. FERROI.Vegl. fjar; rtr. fier, it. ferro: sard

\og. ferra; fr. prov. fer: cai. ferro; sp.

hierro; port. ferro.Der.: Vîlcea, Romanai fierotenii,

FIER — 96 — FiN

pi. ^ferraille, vieux fers"jînfiera „fer-

rer, garnir de fer: marqucr au fer

rouge, stigmatiser, fletrir" (vit. in-

ferrare] fr. enferrer; prov. euferrar:

comp. it. sard log. ferra.re\ fr. ferrer;

prov. cat. ferrar: sp. herrar ;port.

ferrar): mfiertur (Lex. Bud.) „mar-que imprimee avec un fer chaud, fle-

trissure''(fr.e^^/e7'^M/•e;comp. sard log.

prov. cat ferradura: sp. herradura;port. ferradiira) j înheri (lorga, Stu-

dii VII, 306) „marquerau fer chaud".

584. Fierar, sb. m. „ferronnier, for-

geron" |jmegl. îerar ', ar. h'irar ||<fer-RAiiros,-UM, în fonetism influenat defler

iirtr. farrer; itferraio ; vfr. prov.

ferrier ; cat. ferrer ; sp. herrero ;

port. ferreiro[idim. fierra (Sevastos,

Nunta 300) [fierri (Sevastos, ibid.)

„ferronniere" fierrie ^ferronnerie;ferraille" (vit ferreria, ahv. ferrarije;

cat. ferreria; sp. herreria; port. fer-

raria)\ fierrii (Barcianu) „ferraille*.

585. Fiertaie (Romanai, Muscel), sb.

f. pi. „ferraille, vieux fers" (Rdulescu-Codin, Cuv.Muc. 31 )< *ferratalia dinadj. FERRATUS,-A-UM „de fer, ferre"

j|

prov. ferratalha (comp. fr. ferraille

care s'ar putea s fie contras din* ferreaille).

586. FIERBE, vb. „bouillir; cuire; fer-

menter" — vr. bn. pf. fier, tpf.^er-bui (Coresi, Ps. CIV, 30)||megl. îar-

biri (pf. ler, part. iert)\ ar. h'arbire

(pf. ker, part. h'ertu).

Lat. FERBERE, Densusianu, Hist. 1. r.

I, 103 (= clas. FERvere).It. fervere\ sp. hervir; port. ferver.

Der. : fierbere „bouillonnement, cuis-

son, fermentation ; agitation, trou-

ble"; fiert „bouilli, cuit, echaude", sb.

„cuisson", ar. h'ertu „bouilli, cuit; fai-

ble, maladif"; fierbtor, adj. sb. „cui-

sant, cuiseur", herbtoare f „chau-diere" (Dosoftei, Ps. vers. 210), „pârtie

du chalet de fromager oîi l'on fait

bouillir le lait" (Jipescu, Opinc. 48,

Râurile, 258; Scele); fierbtur (Cos-

tinescu; Polizu) „cuisson"|;Mehedini

fertoh „mur, âge" han. fiertoafe „tour-

billon d'eau"\\jfiertur, ar . h'irtiir{Pa-

pahagi, iMat. 621) „cuisson; met cuit"

\fierburia (Lex. Bud.; Polizu), ar.

h'erburiu (Dalametra) „qui bout fa-

cilement, qu'on peut faire cuire faci-

Xe.meni'^ y fierbza (Tiktin), t înher-bza (Dosoftei,A\ Sf. 28 Apr.), t învier-bjza (ibid. 8 Mai) „bouillonner" (for-

maiune analogic dup w/?f/e^a); '\în-

herbzat ( Tiktin ) „ echauffe " bn.profîerbe „cuire de nouveau"||ar. prt-h'arbiri (Dalametra) „faire cuire denouveau, cuire trop".

587. Fierbinte {ferbinte), adj. „brulant,chaud, fervent" ; adv. „chaudement,avec ardeur"<FERVENS,-ENTEM, influ-

enat în fonetism de fierbe, normal arfi trebuit s avem ferbinte

\\friul. fer-

bint ; sp. hirviente\\dim. jfierbineior

(larnik-Bîrseanu, Doine 202; Creang,Scrieri II, 16; Barcianu) fierbiJieal.,

t fierbineal, înfierbineal „echauf-fement, ferveur, ardeur" f fierbînta(Biblia 1688, Iov XIII, 27), înfierbînta,trans. înfierbini (Doine 200) „echauf-fer" (sp. herventar); înfierbtntare „e-

chauffement, ardeur " ; înfierbînttor(Cihac; Barcianu) „echauffant", her-bînttoare (Biblia 1688, Regi lII, 7,

39j „poele, marmite"; infierbtnttar(Cihac; Barcianu) „echauffement".

588. FIERE, sb. f. „fiel, bile"; bot. „li-

lium martagon" ||ar. h'are.

Lat. *FELE (= clas. fel).

Rtr. feil ; it. fiele\ sard log. fele ; fr.

fiel ;prov. cat. fel ; sp. hiel ;

port. fel.

FIERTURA, V. fierbe.

FIICA, V. fiu.

FIINDC

FIINA

FIN

FIN

I

V. fi,

> V. fiu.

589. FIN, sb.n. „foin"||ir. fir.

Lat. FENUM.Vegl. fin ; rtr. fain ; it fieno ; sard

log. fenu\ fr. foin ;prov. fen ; cat. fe ;

sp. heno ;port. feno.

Der. : ftnos (Polizu) „riche en foin"||

fînrie „lieu oîi Ton serre le foin, fe-

nil" (vfr. fenerie „grenier â foin").

590. Fîna, sb. n. „pre,prairie, coteauâ foin" — munt. ftnea, sb.f.; -\ flne/\feneaf (lorga, Studii VI. 27, 401)<*fk-

graub. — dial. retoromBn

din Graubiinden

Gr.lat. =Grammatici la-


Gr. n. = Graiul nostru,


susianu, Sperantia


magnum Romaniae)

id. — idem

împr.= împrumutat (din

romînete)

Ind. F.-=Indogermanische

Forschungen


inf. = infmitivul



ir. = istro-romîn

istr. — istrian (dial. din


it. = italian

Jb., vezi Wgjb.lat. = latin

Laurian-Massim (Dictio-

nariulu limbei romane,

1871)

Letop.=Letopiseele Mol-



Lev}^ (Provenzalisches

Supplement -Worter-

buch)

Lex. Bud. = Lexicon Va-

lahico-Iatino-hungaro-

germanicum, Budae,

1825


slavo-romînesc, publ.

de Gr. Creulim. = limusin

Hon. = liones


Centralblatt

Liuba-Iana (Topografia sa-

tului i hotarului Mai-

dan, 1895)

loc. adv. =: locuiune ad-

verbial

loc conj. = locuiune con-

junctiv

]og.= (sard) logudores

lomb. = lombard

lor. = loren

m. =: masculin

Mag. ist. ^= Magasin isto-

ric pentru Dacia

mant. = mantovan

maram. =^ maramureanmarch. = marchigian

Mrg.= Mrgritare. Bu-cureti, 1691 ,

megl. = meglenit

Mem. Soc. ling. ^= Memoi-

res de la Societe de

linguistique

messin. -- messines

Mihileanu( Dicionar macedo-romîn, Bucureti^

1901)

mii. = milanes

mir. = mirandoles

mirând.= mirandes

mod.= modenesmold. = moldovenesc

monf. = monferrines

mor. = morav^

munt. = muntean

n. = neutru

nap. = napolitan

ngr(ec). -= neo-grecesc

nom. = nominativ

norm. := normandnprov. = nou provensal

(dup Mistral, Lou tra-

sor dou felibrige)

num. = numeral

olt. = oltenesc

pad. = padovan

Panu (Plantele cunos-

cute de poporul ro-

mîn, 1906

parm.= parmigian

part. = participiul

pav. = paves

per. = perugin

pers. = persoana;

per-

sonal


nesc- nemesc, Sibiu,

1861).

pf. = perfectul

piac. = piacentin

pic.= picard

piem. ^= piemontes

: pist.= pistoies

j

pi. ^= plural

Ipol. ~ polones

1


1

no - german. Braov,!

1857)

' pop. =r popular

port. = portughes

prep. = preposiie

pre. = presentul

pron. = pronumepropr. — propriu

prov.= provensal

Ps. Sch.= Psaltirea sche-

ian

Rassegna St. etn.= Ras-


nografici, dialettali e to.



tino", Triest 1906)

reat. = reatin

regg. = reggian (din E-

milia)

regg. (cal.)=reggian (din

Calabria)

rel. = relativ

Rev. cr.-lit.=Revista cri-

ticâ-literar, Iai


pentru istorie, arheo-

logie i filologie

Rev. 1. rom. = Revue des

langues romanes -

rom. = romanic

Rom. = Româniaromagn. = romagnol

Rom. F. = RomanischeForschungen

rtr. = retoroman

rus. = rusesc

rut. = rutean

s. = sub

Sghinescu ( Vocabularromînesc)

sass. = (sard) sassares

sav. ^savoiardsb. = substantiv

sbslv. = subsilvan (reto-

roman)

sen. = senes

ez. = eztoarea, publ.

de A. Gorovei

sic. = sicilian

sîrb. = sîrbesc

slav. — slavic

slov. = slovean

sp. = spaniol

Stamati, Wb. = Deutsch-

rumnisches Worter-buch de Th. Stamati,

Iai, 1852

St. rom.= Studii romanzisubj. = subjonctivul

suf. = sufix

sprs. = suprasilvan (re-

toroman)

Szinnyei (Mag\''arTâjsz6-


1901)

tarent. = tarentin

teram. = teraman

terg. =- tergestin

Thes. = Thesaurus lin-

guse latinae.

Thes. gl. = fhesaurus

glossarum emendata-

rum.

tic. = ticines

Tiktin (Rumnisch-deu-tsches Worterbuch)

tir. = tiroles

tosc. = toscan

trans. = transilvnean

trev. = trevisan

trient. = trientin

triest. = triestin

ung. = unguresc


urm. = urmtor

V.= vezi; v (neurmat depunct) = vechi : vfr.,

vit. = vechi frances,

vechi italian

val.= valon

vald. =r valdens

Varlam, Caz. ^ Varlam,

Carte romîneasc de

învtur, 1643

vb. = verb

vegl. = vegliot

ven. = veneianvie. = vicentin

viit. = viitorul


vsl. = vechi slav



fiir rumnische Spra-

che

Z. ost. Gymn. = Zeit-

schrift fiir osterrei-

chische GymnasienZ. rom. Ph. =^ Zeitschrift


logie

zool. = zoologie

pus dup ar., ir. sau megl. arat identitatea cu forma daco-romîn pre-

cedent,

însemneaz vechi romînesc.

indic o form neatestat,

arat derivarea din forma urmtoare.

V r v> n precedent,

desparte de daco-romîn formele ir. megl, i ar.

[Candrea] [Densusianu] indic o etimologie a unuia din autori nepubli-

cat înc.

t

*

<>

II

Z 5:\^"2>a


AL

LIMBII ROMÎNEELEMENTELE LATINE

DE

l.-A. CANDREA-HecKt OV. DENSUSIANO

PUBLICAT DE LIBRRIA SOCEC & Co<«p-

cu OCASIUNEA fMPLINIRII A 50 DE ANI DELA ÎNFIINAREA CASEI

v^- Im /«^

y,'^ :^y^^i& ^ BUCURETI 1910 & ^ n & ^ c, y.

ATELIERELE GRAFICE SOCEC & Co(iflP , SOCIETATE ANONIMA

f ASC. III

FIN LAT

Pvelul volumului, cujJrinzind aproximaliv 30 de cocde, e de 9 lei, ?;/'ift 6'ubscripliune

,

dupa tiprirea întregii lucrri se'Va ridica la 12 lei.

ABREVIAIUNIMAI DES ÎNTREBUINATE ')

abr. = abnizzes

ac, := acusativ

adj,= adjectiv

adv.= adverb

alb. = albanes

alb. g. = albanes gheghic


An.Qar.= AnonymusCa-ransebesiensis, publ.

de Gr. Creii în „Ti-


r,- 320 -3i]0

and. = andaliis

ap. =apudapul. =apulic

ar. -= arom în

arag. = aragones

Arch. gI.=:Archivio glot-

tologico italiano

Arch. lat. Lex. = Archiv

fiir lateinische Lexi-

kographie

arct. =r arctin

art. — articol

astig. = astigian

astiir. = asturic

augm. = augmentativ

ban. — bneanHarcianu (Dicionar ro-


bearn. — bcarnes

berg. = bergamasc *

biz. =^ bizantin

Bobb (Dictionaru ruma-

ncsc, lateincsc si un-

guresc, 1822).

bol. = boloncs

Boli. Svizz. ~ Bollettino


italiana

bot. == botanicbresc. = brescian

BSF. ^== Buletinul Socie-

tiiii lilologice

bucov. = bucovinean

bulg. == bulgresc -

cal. = calabrcs

câmp.= (sard) campida-

nes

canav. = canaves

cat.= catalan


orum lainorum


onum latinarum

clas. = clasic

Codr Dim. = Codex I)i-

monie (publ. în Wei-

gand, Jahrcsbericht

des Instituts fur ru-

mnische Sprache, 1,

IV, V, VI).

Cod. Vor. — Codicele vo-

roneian

col. = colectiv

Col. Bujor. = Colcciunc


pUbl. de I. M. Bujo-

reanu, Bucureti. I'^i-S.

corn. — comasc

conj. :== conjuncie


- literaro

Coresi, Ev. înv. = Cor^si,


cors. ^ corsican

Costinescu(Dicionaru ro-

mano-francesu, 1870).

cr. = croat

crem. = cremasccrcmon. — cremones

Dalametra (Dicionar ma-cedo-romîn. Bucureti,

1906).

dalm. = dajmat

dat. = dativ

dem. — demonstrativ

der. = derivate' dial. = dialectal

dim. —diminutiv

dr. — daco-romîn

elv. = elveian (francesa

din Elveia)

emil. =emilianEncicl.=Enciclopedia ro<-

mîn.eng. ^=engadin

etim. = etimologie

fem. ^= feminin

fâr. = fp.reriot

ferr. = ferrares

fig. = figurat

fr. r= frances

friul. = friulan


gali. = galiian

gasr.= gascon

Gastei; (Chrestomatie ro-

mîn, 1891).

(jaz. Tr. — Gazeta Tran-

silvaniei

gen. = genoves

gen.-dat. = genitiv-daliv

genit. —genitiv

gr(ec).= grecesc

Lista complet se va publica la sfîr'^itiil lucrrii.

FIN 97 FIU

NACiUM'

catfens} An]oufenasse<^*FE-NACiA,-AM (A. Verrier et R. Onillon,

Gloss. des patois de l'Anjou) ,! dim. fi-

ncior (Marian, Omit. I, 58).

591. Afîna, vb. „faner, rarefier, ren-

dre moins epais, rendre meuble (en

pari. de la terre), ameublir".Lat. *AFFENARE.It. affienare „pascere di fieno, dare

ii fieno"; sard log. affenare „morirdi fieno"; vfr. Anjou affenerl comp.it. affienire „venir su stentato e sot-

tile, come ii fieno, dicesi delle biadee delTerbe"; fr. faner; prov. fenar\nprov. enfen.

Der.: afinat „rarefie, rendu moinsepais, meuble (en pari. de la terre").

592. FÎNTÎNÂ, sb. f. „fontaine, puits,

source'ljir. fntr^; megl. fnfgn;ar. fintîn.

Lat. fontana,-am; trecerea lui -iin-

la -în- din prima silab se explicprin posiiunea aton a silabei (cf

Candrea BSF. I, 28).

KtT.funfauna; it. fon fana; sard log.

funtana; fr. fontaine; prov. cat. fon-tana; vsp. hontana.

Der.: dim. fInfinit {larnik-Bîrsean^Doine 324, 378; Sevastos, Cînt. 251 ;

ez.I, 270; Gorovei, Cimil. 183; Vasiliu,Cînt. 107); finffnuf i finftnioar{Lex.Bud.; Hodo, P. pop. 77); fîntînea(Lex. Bud.; Hodo, P. pop. 206; Se-vastos, Cînt. 79; Rdulescu-Codin,Cuv. Muc. 31 ; Vasiliu, Cînt. 126), ar.

fintîneauâ (it. cat. fonfanella\ YÎr.fon-tenele; prov. fontanela): av. findinic(Dalametra) ; ar. finftnice

\\finfinar

.fontainier" (it. fontanaio: fr. fontai-nier; prov. fontanier; cat. fontaner).

593. FIOR, sb. m. „frisson" War.h'avr„fievre".

Lat. FEBRis,-EM, cu schimbare de de-clinaiune; normal ar fi trebuit s a-

vem *fieiir(e),âar schimbarea de ac-cent i înlocuirea lui n cu o se explicprin influena derivatului fioros (v.

mai jos).

Rtr. feivra; it. febbre, bol. fiura,mod. fevra, parm. piac. freva., Ver-silia febbra\ sard freba; fr. fievre;prov. febre; cat. febra; vsp. hiebre;port febre.

Der.: înfiora „donner le frisson"

(fr. enfievrer; nprov. enfebr; comp.nprov. afebr)\înfîorare âction d'e-

pouvanter, epouvante, frisson"; înfio-

rtor ,epouvantable".

594. Fioros „qui donne le frisson, ef-

frajânt, terrifiant^" ||ar. h'ivros „qui ala fievre"

II<*FEBR0SUS,devenit ^fewros

i, prin asimilarea lui ii cu o, ^fô-ros

1

vit. febbroso „fieberkrank, fie-

berhaft", bol. fiuroiis, mod. mant. fe-uros „febbricoso'*; sard log. frehbosu„febbricitante"; îv.fievreux; prov. cat.

febros; port. febroso.

595. Hlvplre {h'uvrire, h'ivreare), ar.

vb. ,atteindre de fievre", refl. „avoirla fievre" < febrîre comp. nprov.afebri.

596. FIR, sb. n. „fii" || megl. ir; ar. h'ir.

Lat. FÎLIIM.

Alb. fii; rtr. fii; it. filo; sard filu; fr.

prov. cat. fii; sp. hilo; port. fio.

Der.: firior; bot. finisor ,,poa an-nua" ; firicel {rtr. filische; sic. fiUceddu;sard câmp. fiUzeddu), bot. firicea „poaannua"; firu (Reteganul, Pov. pop.112; Hodo, P. pop. 37 ;

ez. VII, 127;

it.fHuzzo), bot. finit „poa annua" (p.

trivialis, p. pratensis"); ar. h'in'c (Da-lametra); bot. firicic ^.filago germa-nica" /îros „tiliforme, fiiamenteux"(it. filoso; prov. fifos; sp. hiloso) finii

(Daul,Col.69 ; Frîncu-Candrea, ]Muniiapus. 192) rîler"" prefira „faire pas-ser entre ses doigts, examiner", a se

prefira „aller â la file, se succeder".

597. înfira, vb. „enfiler une aiguille"

<in-fIlare it. sard infilare; fr. en-

filer ; nprov. enfil; cat. enfilar; sp.

enhilar ;port. enfiar.

598. Desfira, vb. „effîler"<Dîs-FîLARE(comp. ex fi la re) {it. sfilare), \ic.des-

filare, mant. dasfilar, cremon. desfil,piem. desfile, bol. dsfilar, mod. des-

filer, parm. desfilar, piac. dasfil; sard.

log. disfilare; prov. cat. desfilar; sp.

deshilar rsfira {prin înlocuirea pre-fixului de^- cu rs-, cum se în-

tîmpl i în alte cauri) „etaler, epar-piller".

599. FIU, sb. m. ,fils" — FIE, sb. f.

„fille"II

ir. /i/'; megl. il'; ar. h'iV—ir. fil'^ ; megl. ifâ; ar. h'il'.

Lat. fIlius,-um; fîlia.-am.

31563. Cardrea-Densusianu , Dicionar etimologic.

FIU 98 — FLOARE

Vegl fel' ; r ir. figl,figlia\ it. figlio,

figlia: sard log. fizu, fiza\ fr. flls, jfllle;

prov. filh, filha ; cat. fill, filla: sp. hijo,

hija: port. filho, filha.

Der.: fiic „fille"; dim. fini (Rete-ganul, Pov. ard. III, 53; Marian, Srb.I, 18; Alexici, L.it. pop. 92; Tocilescu,Mat. 1284, etc); finle (Teodorescu, P.

pop. 18; Wgjb. VII, 83, etc); fiuor(Marian, Leg. 200; A^oronca, Dat. cred.

979, etc); trans. h'icii (larnik-Bîrsean,Doine, 100, refcut dup urmtorul);fiicu; fiiculi (Marian, Nunta 246;Burada, Cl.Dobr. \^\);ficulean(Teo-dorescu, P. pop. 661; Pompiliu, Bal.

47) Ifiesc ,..tilial" |: înfiat f if^f^i (Glos.ms. 312) „adopter" (comp. vfr. fil-

lier; sard log. affizare; prov. afilhar;cat. afillar; sp. ahijar).

600. Fiastru, sb. m. „beau-fils (fils d'unautre lit") — Fiastr, sb. f. „belle fille

(fille d'un autre lit-')|| ar. h'iVastru.

Lat. FiLiASTER,-TRUM „beau-fils, gen-dre": flliastra,-am „belle fille, bru".

Rtr. figliaster, figliastra; it. figli-

astro, figliastra\ sard log. fizastru,fizastra; \îv.fiUastre\ prov. filhastre,filhasfra; cat. fillastre; sp. hijastro,hijastra\ port. filhastro.

601. Fin, sb. m. „filleul" — f/^^w (Cuv.d. btr. I, 387, 388) — Fin, sb. f. „fil-

leule"IIar. h'il'in, h'iVin

||<*fîlianus,

-UM, *FrLiANA,-AM1Alb. fijan „Tuf-

ling "; dalm. (croat) pil'un (cf. Bar-

toli, Das. Dalm. I, 284); sen. cors.figliano „figlioccio". vpis. ftgliana(Arch. gl. X, 410)1 dim. finisor, flni-oar (Jipescu, Opinc 29. 63, 112;Marian, Nat. 167; ez.VII, 6; Gr. n. I,

51, etc); fimi, finu (Marian, Nat.167; Leg. 119; Srb. I, 13; Sevastos,Nunta 336; Voronca, Dat. cred. 596);finuc, finuc (Dame; Marian, Nat.167); hinule i hinic (Jipescu, Opinc.22, 37, 1 47) ;

finicel (Teodorescu, P. pop.147), finicea (ibid. 154, 156; Burada,Cal. Dobr. 32, SSyftnie (Dame; Toci-lescu, Mat. 60) „affinite qui existeentre Ies parrains et le filleul".

Impr.: rut. (i)HiH „TaufkinddesTauf-pathen"; (|)HJiHHa, (Jnua „Tauftochter,

Taufkind".

602. FIULARE(Gorj, bn. trans.), sb. f.

„traverse de bois qui relie la pârtiesup^rieure â la pârtie inferieure du

joug" (Frîncu-Candrea, Munii apus.100: Liuba-Iana, Maidan, 106; Rev. cn-lit. III, 154 ; Viciu, Glos. 43); bn. „brasdu battant d'un metier a tisser" (Liuba-Iana, Maidan, 116); bn. „boulon quirelie le versoir de la charrue â la haie(ibid. 107).

Lat. *FÎBULARlA,-AM<FiBULA (cOmp.Mulomed. Chir. VI, 6).

603. FLMÎND, adj. „qui a faim, af-

fame" j|ir. flaniund, hlamund ; megl.flmund.

Lat. *FLAMMABUNDUS,-A,-UM<FLAMMA[Candrea, Rom. XXXI, 308]; întrebu-inarea acestei forme în latina vul-gar pentru a exprima ideea de „af-

fame" se explic prin asociaiuneace s'a fcut între ideea de sensaiede foame i aceia de ceva arztor(comp. flamma gulae „faim" la

Ovid); din punct de vedere fonetic

ar li trebuit s avem noruiaX*flm-und, dar forma adjectival a fost in-

fluenat de derivatul verbal *flm-unzi, devenit *flmunzi i mai tîrziu

flmînzi (în ir. megl. s'a pstrat formaintermediar flmund).

Der.: Haeg flminzare (Rev. cr.-

lit. III, 154) „creux de l'estomac"||

megl. flmundf „faim"Itrans. (Lex.

Bud.) flmtnzos, megl.flmundos „af-

fame''\\flmînzi, megl. flmundziri,

ftnflmînzi (Paliia, Gen.XLI, 53; Co-resi, Tetr. Mat. XXI, 18 ; Caz. 1580, 36,

i 71) „avoir faim, etre affame"||bot. fl-

mînzic „draba nemorosa"||f /Zâ/wiw-zie {Coresi, Caz. 1580, 26, 421 ; Biblia

1688, Iov XXX, 4; Testam. 1703, Fapt.Ap. XXVII, 21 ;Mrg. 76^^;C.Filipescu,

Cron.Mb).,-\flmîngiuneiyar\am,Caz.I, 252^• Cantemir, Hron.; Letop. I, 171,

455), y flmînzciiine (Letop. II, 77)

„faim, famine, disette"jjFlmtnzil

„personnage des contes populaires quia toujours faim''\flmîmenie (Jipescu,

i Opinc. 61) „souffre-faim, famelique".i

I 604. FLOARE, sb. f. „fleur" || megl.floari; ar. floare.

Lat. FLOS,-OREM.Rtr. fliir: it. fiore; îr.fleur: prov. cat.

sp. port. fior.

Der.: dim. floricea, floricele, pi.

„grains de maîs grilles et eclates**

(vfr. florccle ; sp. florccilla\ comp. it.

fioricello): floricic (sp. florecica); fio-

FLOARE 99 — FOAIE

ri (Reteganul, Trand. \A2)\ florioar(Marian, Immorm. 562)

\\florar rfleu-

riste, marchand de fleurs; Avril"(Marian, Srb. I, 96), Mehedini florer(Wgjb. VII, 83) „Mai" (it. fioraio\

cat. fiorayre; sp. fiorera; port.fioreiro),

florreas ,marchande de fleurs";

florrie „magasin oîi Ton vend desfleurs: serre"

1|Floraia (Frîncu-Can-

drea. Munii apus. 50) »nom donneaux vaches"

|1înflora „orner de fleurs,

enjoliver" (it. înfiorare; vfr. enflorer).

605. Florii, sb. f. „Dimanche des ra-

meaux"<*FLORÎLiA(comp. FI ora li a).

606. înflori, vb. „fleurir ; enjoliver,

orner de fleurs'* <iN-FLORiRE (cf. Den-susianu, Hist. 1. roum. I, 147)1 Rtr. in-

fliirir; it. infiorire; vfr. enflorir] prov.enflouri

j|it. fiorire ; fr. fleurir ;

prov.cat. florir < florîre

|jînflorit „fleu-

raison"; înfloritor „florissant"; înflori-

tur „floraison; enjolivement, orna-ment" (it. fioritura: prov. floridura).

607. FLOCsb. m.—FLOACÂ, sb. f. „flo-

con (de laine. de neige)"; floci, pi.

„poil du pubis'IJar. floc.

Lat. FLOCCUS,-UM, *FLOCCA, pi. COl.

din *FL0ccuM.A\h. fl'ok ; rtr. floch; it. fiocc9t, fiocca;

vfr. floCf floche; prov. floc; cat. floch;sp. fiueco; port. froco.

Der.: dim. -f ôcôr (An. Car.); fflo-cuf (Lex. Bud.; it. fioccuccio)\\flocan(îSJavici, Nuvele I, 34; Pamfile, Cimil.

4^) „â longs poils"I

/îoci (Creang,Scrieri 1, 24; Zanne, Prov. II, 159) „met-treenflocons,eplucher, tirailler, hous-piller" (comp. nprov. /Zowg-iie/a „met-tre en flocons, en pieces, en loques,dechirer") \\flotac (WgJb. VII, 83), Me-hedini flotoc „flocon de neige";/?©-tocos {Marian, Nat.35; Gorovei, Cimil.276), bn. /Zocotos (Liuba-Iana, Maidan,30), ar. flucat „â longs poils"

1|mold.

flogotoî (Pamfile, Cimil. 44) ^grosflocon de neige".

608. Flocos, adj. „couvert de poils,

laineux, â longs poils" || ar. flucos\(<FLOCcosus,-A,-UM it. comp. ôccoso;sp. fluecoso bot. flocoas „sorghumvulgare" j|dim./ZocoêZ(Pamfile, Jocuri120; Cimil. 18), bot. „hydnum repan-dum, lactarius torminosus"; bot. flo-co,ic „holcus lanatus, lychnis coro-

naria"; bot. flocoele, pi. „filago ar-

vensis, gnaphalium leontopodium";

inflocoicâ (Gorovei, Cimil. 221) „cou-verte de poils".

609. Floacn (Sâcele), sb. „laine quele megissier fait tomber des peaux,pelure; dechets de laine qui tombentdes draps qu'on foule"<*FLOCCiNUS,-um; pentru desvoltarea fonetic, cf.

Mesteacn.

610. FLUTUR(E), sb. m. „papillon"||

ar. flutur, fli(u)tur (influenat de alb.).

Lat. *FLUTULUS,-UM<FLUTARE „COU-ler, flotter " [Candrea,Rom. XXXI, 311].

Comp. alb. fl'uturt „papillon"; it.

fiutola „specie di farfalletta" <*fltt-

TDLA,-AM.

Der.: dim. flutura; fluturel \\flutu-

ratec „folâtre, inconstant, volage" \\flu-

tura „voltiger, flotter au vent, folâ-

trer" {a\b. fl'uturon „voler, voltiger").

611. FOAIE, sb.f. „feuiUe"II

ir. /o^'f .

Lat. FOLiA,-AM, forma de sg. care aînlocuit în lat. vulg. pe clas. folium.Vegl. fual'a; rtr. foglia; it. foglia;

sard \og.foza; fr. feuille; prov. folha;cat. fulla; sp. hoja; port. folha,

Der.: dim. foi; foioar; foiic(Tocilescu, Mat. ^26, ^^^,29^); foiliâ;

foileanjjdesfoia „effeuiller" (it. dis-

fogliare; nprov. desfuiâ; cat. desful-

lar; sp. deshojar; port. desfolhar).

612. Foios, adj. „feuillu**<FOLiosus,

-A,-UMijit. foglioso; sard log. fozosu;

prov. folhos; cat. fulhos; sp. hojoso;port. folhoso.

613. Trifoi, sb. m. „trefle' — Prah.tirifoi; bn. trfoî, strefoî (An. Car,)||

ar. trifoi'.

Lat. TRiFOLiUM; normal a resultat

trfoi, pstrat în Bnat sub formametatesat trfol ; trifoi se explicprin influena terminologiei botanicesavante sau a ngr. zî^dXki ; formabn. strefol se explic din trfoî prininfluena derivatelor în str-.

Alb. ttrfoj; rtr. trafOgl; it. trifoglio;

sard log. trovozu; vfr. trefueil ; prov.

trefolh.

Der.: dim. trifoia (Voronca, Dat.

cred. 905), i cu înelesul de „trifo-

lium procumbens"I!^r?/oî^^^ „champ

de trefle" ; bot. „lotus corniculatus,

FOALE 100 FOAME

menyanthes tri foliata"\\frifoios: m-

cri '^ (Lex. Bud.) ôxalis acetosella".

614. FOALE, sb. m. „outre, soufflet

de forge"; foi, pl. „soufflet de forge"(dup acesta refcut i un sg. foi{ul)

în vr. mold. bn. i Oani, cu acelaiîneles) — trans. foaie, bn. foaVe, pl.

„panse, ventre" || iv.fole, pl. fol': megl.foali, pl. fol'urî , soufflet de forge",

foali, pl. „ventre"; ar. foaie, pl. foV„outre, soufflet de forge".

Lat. FOLLis,-EM „soufflet (pour le

feu), outre"; pentru înelesul de „ven-tre", comp. follis ventris, la Ma-crobiu.

Rtr./o^; it fole: sard fodde; vfr. prov.

fol ; cat. foii; sp. fiielle; port. foile.

Der.: trans. foale „ventru"; j a se

fola (lorga, Studii, VIII, 6) „for-

mer des plis comme ceux d'un souf-

flet de forge" |l trans. bn. folaf (Vi-

ciu, Glos. A3; Wgjb. III, 315; Liuba-lana. Maidan, 14, 20) „gilet de cuir

que portent Ies paj^sans" (sp. fuellero)||

foltea (refcut dup burtea) „gros,

ventru"; folticos (refcut dup piiir

tecos) „ventru, gros, lourd" \foi (Tik-

tin; Marian, Srb. 1,34; Voronca, Dat.

cred. 111; Gaster) „faire aller le souf-

flet d'une forge"; mold. (Pamfile, Jo-curi, II, 144) ,battre, tourmenter, tra-

casser" \ foiala (Florini, Pov. 35) „ac-

tion de rosser".

615. Folcel (trans.), sb. m. ..prune se-

chee au four, pruneau" (Viciu, Glos.

44) ; f „petite outre" (Dosoftei, V. Sf.

Noemvr.22)<*FOLLÎCELLUS,-UM ; comp.pentru înelesul dintîi sp. hollego„diinneHaut der Fruchte"||bol./'wîe^,

mod . fiilsel, parm . folsell, vven. folexel ;

vfr. foiicel, pic. fauchel; nprov. fouselj|

Vegl. /Mlz/c'eâ<*FOLLICELLA,-AM.

616. Fuior, sb. n. „tortis de fîlasse, que-nouillee; chanvre, lin" jlmegl. ar. fa-l'or „tortis de filasse" |[ <*folliolus,-um; înelesul se explic din forma um-flat (ca un follis) pe care o are gr-mada de lîn ce se pune pe furc(comp. prov. folelh „Qloselle, bourredesoie" < f o 11 i c u 1 u s)

iln-prov. fouiolo

,.bulle d'eau, vesicule" < * foluola,-AM|ldim./aiora^(Reteganul,Pov. ard.I, 5i ; Sbiera, Pov. 295).

617. Ful'in (ar.), sb. „peau d'outre

qui a servi â la conservation des fro-mages ; epithete donnee â une per-soane atteinte d'obesite' < *follîna,-A3i<foliInus,-a,-um „d'outre, de souf-flet" [Papahagi, Not. etim. 22] \\ful'i-

nos „enfle comme une outre, ventru",

618. Foi, vb. ngrouiller, fourmiller"<*FOLLÎRE(=clas. follere) „imiter unsoufflet" (comp. follescere „s'enflercomme un soufflet"); înelesul demicare încoace i încolo se explicuor din acela al formei latine, deumflare i desumflare a foalelor.

619. înfoia, vb., „rendre ample, ren-dre boufîant" — Mful'are(ar.), vb. ,,rem-plir une outre de lait, de fromage,etc."<*iNFOLLiARE (comp. f 1 1 i a t

i

„sorte de souliers larges, imitant unsoufflet") [Papahagi, Not. etim. 35] ;|

disfal'are „entamer une outre de fro-

mage, etc".

620. înfuleca, vb. „manger avec avi-dite" — bucov. „retrousser" (Marian,Dese. 16) ; bucov. trans. „soulever unfardeau" (Marian, Dese. 16; Viciu^Glos. 53) <iN-FOLLicARE (folHcareapare la Aêgeiu cu înelesul de „res-pirer avec bruit"); pentru înelesul ro-mînesc, comp. tosc. affollare (Fanfani)„mangiare appetitosamente"

||lucch.

infolcarsi ..ingolfarsi" Ij friul. folk'â ;

lomb. folk; cat. folgar; sp. holgar;port. folgar<voL.L,îCARE.

621. Sufleca, vb. „retrousser"—trans.

Slagiu, bn. sufalca (An. Car.; Tri-buna 1890, 381 ; Doine, 16 ; Marian,Nunta 47 ; Reteganul, Trand. 60; Cor-cea, Bal. 133 ; Novacovici, Folclor 133;

WgJb. III, 326; Ctan,Pov. I, 9; II,

95 ; Alexici, Lit. pop. 61 ; ez. IV, 8)

;

Maram. sufluca (iplea, P. Pop. 117)

< SUB-FOLLÎCARE [Pucariu,Zs.rom.Ph.XXVII, 742] ; înelesul se explic prinforma umflat pe care o presint par-tea hainei care a fost suflecat; formasufleca e resultat din inf. *suff(o)l i-

care (dup aceasta s'a refcut ind.

pr. suflec) ; la ind. pr. *s u f f o 1 1 i c o a3ii*sufolc, cruia i s'a refcut un inf.

*sufolca > sufulca desufleca {Creang,Scrieri, II, 99; Slavici, Nuv. I, 210)„detrousser".

622. FOAME, sb. f. „faim" || ir. fome,home: ar. foame.

FOAME — 101 FRAGED

Lat. fames,-em; înlocuirea lui -a- cu-o- se explic prin influena lui foa-mete.Vegl. fum; viv.fam (eng. inf. fotn);

it. fame (lomb. corn. foiri); fr. faim;prov. cat. fain; sp. hanibre; port. fome.

Der.: foma (Gr. n. I, 20) „endurerla faim"; înfoma (Sevastos, Cînt. 123)âvoir faim".

623. Foamete, sb. f. „famine, disette"||ar. /'oa//nYâ||<FOMES,-îTEM „bois sec,

feu, flamme" (cf. Mohl, Zs. rom. Phil.

XXVI, 619; Candrea, Rom. XXXI,310) ; cu vremea cuvîntul a primitaccepiunea de ^foamete", deoareceîntre acest îneles i acela de usc-ciune, secet, s*a putut uor face oapropiere; de altfel o desvoltare se-

mantic identic se constat i la fl-mînd\fomefos^ ar. fumitos^ afumitos(Cod. Dim. ^-/n), âffame".

624. FOARFECE, sb.n., foarfeci, pi.,

foarfec.sb. f. „ciseaux"— bucov./oar-fec (Marian, Sat. 62); Flciu (Wgjb.IX, 182) farfici\\ megl. foarfii; ar. foar-ficâ, foartic.

Lat. forfex,-îcem; înlocuirea lui -/-

cu -t- în ar. e neexplicat (comp. formasard).

Rtr.forsch, friul. fuarfis; it. forbiei,ven. forfes, abr. fuorfec, Lecce fiier-

fec, Campobasso froffeca, nap. friiof-

f§c, sic. forfici; sard log. forfige, (Bii)forUge (Spano 208); vfr. forces; prov.forfes.

Der.: dim. forfecele, zool. forfecea(Marian, Ornit. 1, 423) „loxia", zool.

forfecel „loxia, rhynchites betuleti"(Marian. Ornit. I, 423; Insect. 87); for-fecate., zool. forfecat (Marian, Ornit.I, 423) „loxia" ; ar. fiirtichi [ forfecar,zool. ,.oryctes nasicornis, lethrus ce-phalotes" (Marian, Insect. 9, 87); bot.

„convolvulus arvensis"; zool. forfe-crei, forfecra (Marian, Ornit. 1, 423)„loxia".

625. Forfeca, vb. „couper avec Ies

ciseaux'; fig. „rosser, donner une ra-

ciee"<FORFicare (Mulom. Chir. VII,8; CGL. II, 479; III, 165) jl sard log.

forfigare\forfectar „coupure"; fig.

„semonce, raclee".

626. FOARTE, adv. „tres, fort".Lat. FORTis, devenit adverb.

Vegl. faart ; rtr. fort; it. sard forte \

fr. prov. C3.i.fort ; sp. faerte; port. forte.

627. FOC, sb. n. „feu" || ir. megl. ar.foc.Lat. F0cus,-UM „foyer, fourneau", în-

trebuinat în latinitatea de mai tîrziu

i cu înelesul de ^feu" (cf. Densu-sianu, Hist. 1. roum. I, 190).

Vegl. fuk ; rtr. /o; it. fuoco; sardlog. fogu; iv.feu; prov. foc; cat. foch;sp. fuego; port. fogo.

Der.: dim. foc{ii)or; pi. focarele;trans. Maram. focu (Lex. Bud.

;iplea,

P. pop. 109); /ocôrc^Rdulescu-Co-din, Cînt. pop. 296) ar. foc „erysi-pele" ban. focfie „grande chaleur"(prov. fogaria) focos „ardent" (it. /o-

coso: sard fogosu; proY. fougous; cat.

fogos; sp. port. fogoso) trans. focuit(Reteganul, Pov. ard. I, 52); „mise-rable, malheureux".

628. t Focar(e), sb. n. i f. „bucher"(Dosoftei,V.Sf. Apr.19;Oct.13,24)<FO-CARIUS,-A,-UM (atestat numai ca sb. m.i f.) tir. fogere, friul. fagere; ver. fo-gara; fr. fotjer, vfr. foaiere „rechaud"

;

prov. foguier; cat. foguera; sp. ho-guera i port. fogaeira „bucher".

629. înfoca, vb. „enflammer (fig.),

exciter" — y„mettreen feu, embraser"(Tiktin)<*iNFOCARE it. infocare; sardlog. iiifogare; vfr. enfouer; vsp. port.

enfogar j;infocare „ardeur, passion"

Ijînfocat „ardent, passionne; ardem-

ment, passionnement"JIMaram. înfo-

cciune (iplea, P. pop. 111) „inflam-

mation".

630. FRAG, sb. f. „fraise" — mold.frag, sb. m. || ir. frz; ar. (a)frang.

Lat. FRAGA,-AM, forma de sg. carea înlocuit în lat. vulg. pe clas. fragum.

Rtr. freja; vit. ver. mant. bellun.

fraga, canav. fraja, pist. fraga; fr.

dial. freje (Rolland, Flore pop. V,199); nprov. frago.

Der. : dim.frgali, bot. „adoxa mo-schatellina"; frgaoar, mold. fr-gaor; frgu (larnik-Bîrsean, Doine405; Doine 144; Viciu, Glos. 44); bot.

frgarel „potentilla micrantha^H^ra-gar „fraisier", bn. Haeg „murier"(mant, frage^ ; nprov. fraguie).

631. FRAGED, adj. „tendre, frele"

FRAMINTA — 102 — FREAMT

—bn. frazet ; bn. trans. Oani fraget(Lex. Bud. ; Molnar, Sprachl. 122).

Lat. * FRAGIDUS,-A,-UM (clas. FRAGILIS,

-e) prin schimbare de sufix.

Der. : frgezi „rendre tendre" jl/ra-

gezime „tendrete, delicatesse".

632. FRÂMÎNTA, vb. „petrir"; fig „a-

giter, tourmenter" || megl. frimintari;ar. frimintare, firinintare.

Lat. * FRAGMENTARE < FRAGMENTUM[Pucariu, Zs. rom. Phil. XXXIII, 233J;normal ar fi trebuit s avem în ar.

frtnintare\ schimbarea luim t seexplic prin asimilaiune cu silaba

urmtoare; pentru îneles, comp. bn.frinturi, s. Frintur.

Der. : frmîntare „action de petrir";

fig. „agitation, trouble" ;frmîntat „ac-

tion de petrir''; frininttur „action

de petrir;pate petrie"; fig. „agita-

tion, trouble", ar. friminttur „patepetrie" Wfrmînturi (Tocilescu, Mat.

570) „ecraser" (resultat din contami-narea lui frininta cu frmturi).

633. FRASIN, sb. m. „frene" — f/ra-sen; bn. frapsn, frapsne, fracsn,racsin^ frasnic \\ ir. frâsir; megl. fra-sin, ar. frapsin.

Lat. FRAxiNUS,-UM ; forma normalar fi trebuit s fie frapsn, frapsin(pstrat în bn. i ar.); pierderea lui

-p- se explic sau prin influena vsl.

jasenii sau prin aceia a derivatelor ca

frsinet, etc. în care -x- nu era pre-cedat de vocala accentuat i nu maiputea trece la -ps-.

Alb. fraszn; rtr. fraisen; it. fras-sino; fr. frene; prov. fraisne; cat.

frexe; sp. fresno ;port. freixo\\ piem.

frasii, monf. fresii ; sard frasu ;prov.

fraise; cat. /re.;ce <

*

fraxus,-um.Der.: dim. frsinel, bot. „dictamnus

albu" {vfr.fresnel; sp.fresnillo ; comp.it frassinella; nprov. freissinello)\\fr-in „fruit du frene"

||col./rs^m.^,bn.

frsni, ar. frîpsinami (Dalametra)||

bn. frpshi „frene femeile'.

634. Frsinet, sb. n. „frenaie, bois defrenes" || ar. frpsinet ||<FRAxiNETUM;forma ar. a fost refcut dup /rap-sin \\ it. frassineio; vfr. fresnoi (comp.fr. frenaie ;

prov. frayssineda ; cat.

freixeda ; sp. fresneda).

635. FRATE, sb. m. „frere"—dial./r-

îne,frin (Teodorescu, P. pop. 441)||

ir. frate; megl. frai; ar. frate.Lat. frater,-trem; forma romîneascâ

represint în acelai timp nom. iac. latin (acesta din urm devenitfratem, printr'un fenomen de disimi-laiune, cf. BSF. I, 18) ;

pentru formafrtne nu trebue admis un ac. în

-anem (cf Mam, Tat), ea este re-fcut din pi. frfîni i acesta a fost

format din frai dup modelul !ui

tttni.Vegl. frutro; rtr. fj'er; it. frate; sard

log. frade; fr. frere; prov. fraire; cat.

frare; sp. fraire; port. frade.Der.: dim. frior; frtuf (friul. fra-

duz, Arch. gl. IV, 243; sic. fratiizza) ;

fraic; frior (Bibicescu, P. pop.3]^); fr,iuc (Doine 199); Maram. /;•«-

t'uc (comp. sp. frailuco\ fri'ii, fr-tfuluc, frt'ulu, fri'uc (iplea, P.pop. 109); ar. frie

\\frie, ar. fr-

ii'e „fraternite" (comp. fr. frairie;prov. frairia; cat. fraria; sp. frailia)

\frime „fraternite"; -{•„confrerie''

(Letop. I, 385)II/râ/esc, ar. frescu

„fraternei" (it. fratesco; cat fraresch;sp. frailesco: port. fradesco; comp.vfr. frairesche; prov. frairesca „he-ritage")

\\frete, ar. freate „fra-

ternellement"||frtat, megl. ar. ^,

„compagnon, camarade", trans./r^rt^a(Reteganul, Pov. pop. 79) „compag-nonne"' (resultat din fratat, prin me-tates); dim. frtel; ar. firtîtu: fr-tie, megl. frtil', ar. frtil'e, fir-

tîtlichi „union fraternelle, camara-derie"; yfrtciiine (Cuv. d. btr. II,

230) „association, compagnonnage";trans. frti (Alexici, Lit. pop. 152)„traiter quelqu' un de „fârtat"; a se

înfrti (Cuv. d. btr. î, 368; Tiktin;Marian. Sârb. II, 32) „devenir com-pagnons, amis inseparables"; bucov.nefrtat (Voronca, Dat. cred. 762) „epi-

thete du diable";| înfri, ar. anfr-

tre „unir fraternellement" (comp. vfr.

afrerir; prov. confrairir).

636. FREAMT, sb. n. „fremissement,bruissement"—vr. i trans. hreamt,hremet (Dosoftei, Ps. vers. 255; Letop.I, 217; Lex. Bud.; Viciu, Glos. 51);

ramat (Gaster, II, 137 ; Teodorescu,P. pop. 41, 518; Tocilescu, Mat. 5^34,

1580; Gr. n. I. 225).

Lat. FREMiTUS,-UM.

FRECA — 103 — FRINGE

637. FRECA, vb. „frotter" \\meg\. fri-

cari; ar. frecare.Lat. FRIGARE.Alb. fsrkofi; friul. freg; itfregare;

sard log. frigare; vfr. froier; prov. cat.

sp. port. fregar.Der.: frector, adj. sb. ^qui frotte,

frotteur" (sard log. frigadorzu; sp.

fregadero), frectoare ,frottoir" ||/re-

cu „semonce".

638. Frecat, sb. „action de frotter,

frottement" <FRicATUS,-UM|| sp./re^czo?o

(comp. sard log. frigada\ nprov. fre-

gado\ cat. fregata) Ifrecei, pi. „paterâpee que l'on met dans le potage".

639. Frectur, sb. f. „action de frot-

ter, frottement" || ar. frictiir || <FRi-CATURA,-AM

Iiit. fregatiira\ sard log.

frigadura ; vfr. froiiire; cat. sp. fre-gadura.

640. FRIG, sb. „froid" — FRIGURI, pi.

„fievre"—vr. bn. frigur^ sg.f. (GIos.

ms. 312 ; Wgjb. III, 316; Hodo, P.pop.36, 88, 114), refcut dup friguri\\megl. diV. frig, ma^X. friguri „fievre".

Lat. FRÎGUS; cuvîntul apare la Cel-sius cu înelesul de „frisson (de la fie-

vre"), corespunztor celui romînesc;

în latinitatea mai tîrzie, pi. frigora eatestat chiar cu înelesul de „fievre"(cf. Densusianu, Hist. 1. roum. I, 190).

Sard câmp. friiis ; sp. port. frio.Der. : dim. friga (Lcx. Bud. ; Grigo-

rovitza, Chipuri, 159); bot. friguric„erj^thraea centaurium"

|1bot. frigor

„erythraea centaurium"|megl. anfri-

giirari „prendre la fievre", ar. nfri-giirari (Dalametra) „avoir froid" (cf.

frigora re „administrer des refri-

geratifs").

641. Friguros, adj. „froid; frileux"<FRîGOROSus,-A,-UM, în fonetism influ-

enat de frig l| sard câmp. friorosu;fr. frileiix.

642. FRIGE, vb. „rotir, griller"—vr.bn. pf. frip ;

part. fript || megl. fri-

ziri {p(. fri, part. fris); ar. fridzire,

fridzeare (pf. fripii, part. fripta).

Lat. FRiGERE,-Xi,-CTUM.A\b. ftrgoj; vegl. fregur ; friul.frizi ;

it. friggere; sard log.friere; fr. prov.frire; cat. fregir; sp.freir: port. frigir.

Der.: fript „action de rotir, de gril-

ler"; frigtor „qui rotit, qui grille',

/rt^«^oa7'e„broche(â r6tir),r6tissoire-1|

mold. frignele, pi. „r6tie"||bn. pro-frige „rotir, griller de nouveau" [frige-linte ^homme parcimonieux, chiche".

643. Frigare, sb. f. „broche (â rotir)"

<FRîGARiA,-AM, în fonetism influenatde frige

|

dim. frigrile „broche, mor-ceaux de viande rotis sur une bro-chette".

644. Friptoar'e (bn. Haeg), sb. f. „cha-leur excessive" (Hasdeu 1746; Rev.cr.-lit. III, 154); Oani friptore „roti"

< *FRîCTORiA,-A3I (comp. frictorlumIIvfr. fritoire „qui sert â frire".

645. Friptur, sb. f. „roti" jj ar. /np-^wm jj < FRîCTURA,-AM „poele â frire,

friture"II

friul. friture; it. sard log.

frittura; îr. friture; sp. fritiira; port.

frlturas;|dim. fripturic.

646. Friptal'u (ar.), sb. n. „roti" <*frîc-TALiUMj friul. fertaje, fretaje (Arch.glott. I, 534)<FRÎCTALIA.

647. FRÎNGE, vb. „rompre, briser"—part. frînt, f frîmt \\ megl. frgndziri(perf. frgn, part. frgnt); ar. frtndzire,frîndzeare (pt. fregîu i frîmii, part.

frîmtii).

Lat. FRÂNGERE, FREGÎ, *FRANCTUM (re-

fcut dup formele cu -n-).

Friul. franzi; it. frângere; sard log.

frângere; \îr.fraindre;proY. franher;vsp. frafler; port. franger.

Der.: frîngtor „qui rompt, quibrise", trans. frtngtoare (Lex. Bud. ;

Viciu, Glos. 44) „broie (pour le teil-

lage du chanvre")j|ar. fringtur

„debris, fragment" (comp. it. frangi-tura\ prov. franhediira)' fringcios(Bobb) „fragile" ras/rm^e ,retrous-ser; refleter", megl. rsfrgndziri „bri-

ser"; rsfrîngior „qui reflete'-: rs-frîngtur (Polizu ; Barcianu) „revers,retroussis"; rsfrîntur (Barcianu)„revers, retroussis"

|

megl. si prifrgn-dziri „feindre".

648. Frîntur, sb. f. „cassure, brisure,

debris, fragment" || ar. frîmtiir|i<

FRACTURA,-AM, rcfacut dup frînge;|

it. frântura, fratiura; vfr. frainture.,

fraiture; prov. frachura; cat. fretura\\

bn. frîntufi „petrir".

649. înfrînge, vb. „enfreindre, violer;

vaincre"< ÎNFRÂNGERE, CGL. II, 341

FRÎNGHIE — 104 — FRUNTE

(= clas. infringerb) „briser contre, a-

battre, flechir"||it. infrangere\ fr. en-

freindre\ prov. enfranher.

650. FRÎNGHIE, sb. f. „corde" - Sala-giu frumghie (Tribuna 1890, 353); vr.

Dolj, bucov. trans. Oani frimbie (Do-softei, Ps. vers. 150; Stamati, Wb. 392,

639; Marian, Nunta 380; Nat. 38;Immorm. 69; Dan, Straja 42; Gr. n. I,

52), frimbie (Bobb; Lex. Bud.); bn.frîmbie,frimbfe^frimb'e^ cu înelesul de„cordon, lacet, ceinture de laine'(An.Car.; Novacovici, Folclor 95; Zanne,Prov. III, 152; Tiktin); în vr. mold.i cu înelesul de „franges" (Tiktin).

Lat.FiMBRiA/AM„bordd'unvetement,frânge", cu metatesa lui -r- întîm-plat de timpuriu, cum arat i cele-lalte forme romanice.Vven. /rawe (Mussafia, Beitr. 159);

fr. frânge; prov. fremja.Der.: dim. frînghiu, j frtmbiu

(Bobb); frînghioar.Impr.: rut. (|)peM£na „Schnur beim

Vortuch"; mor. frembia.

651. Frîmbrat (bn.), sb. f. „brebis âlaine frisee"<FlMBRiATA,-AM.

652. FRÎU, sb. n. „trein" |j megl. frgn\ar. frîn, firnu.

Lat. FRENUM, cu pierderea neexpli-cat a lui -N- (cf. grîii).

Alb. frz; rtr. frain; it. freno\ sard

frenii; fr. frein\ prov. fren\ cat. fre\

s^.freno\ port. freio.

Der.: dim. frtule; frîu (Bugnariu,Musa 2]);frtuor.

653. Frînar, sb. m. „fabricant defreins" < frenarius,-um (CGL. 111,309)

I

it. frenaio; vfr. prov. frenier; cat.

frener ; sp. frenero.

654. înfrîna, vb. „mettre le frein,

brider"; fig. .,maîtriser, temperer''<iNFRENAREiJ rtr. infrainar\ it. sard infre-

nare; vfr. enfrener; prov. cat. sp. en-

frenar; port. enfrear\\înfrîntor „qui

maîtrise, qui tempere"J| f tnfrtnfur

(An. Car.) „action de maîtriser, detemperer" |!-fa se desfrtna (Letop. I,

426; Tiktin) „perdre tout frein, toutemesure, mener une vie de debauche'(it. disfrenare; vfr. desfrener; prov.cat. sp.desfrenar; comp. rtr. sfrener);desfrînare i desfriii „debauche, li-

bertinage"; desfrînat „debauche, li-

bertin" (comp. defrenatus „qui n'aplus de frein, querienn'arrete"); -jdes-

frînciune (Letop. 1, 356) „debauche".

655. FRUMOS, adj. „beau".Lat. FORMOSUS,-A,-UM.It. formoso; prov. formos; sp. her-

moso; port formoso, mir. fromoso.Der.: frumoasele, pi. „genies mal-

faisants des croyances populaires"||

dim. frumuel (it. formosello; comp.sp. hermosillo), frumuea, frumuic(comp. sp. hermosico)

[1 frumusee,•ffrîmseae„heauie"' \\

- frîmsea(Cuv.d. btr. I, 345), înfrumusea, j îrrfrlm-sea, înfrumuseii (Marian, Nunta 789;Gorovei, Cimil.' 3) „embellir, orner**.

656. îmfrumua {tnfruma, înfrîm.^a),vr. dial., vb. „embellir, orner" (Cod.Vor.; Ps. sch. LXIV, 9; CXLIII, 12;Varlam, Caz. I, 99% 1.57^^; Dosottei'Ps. vers. 149, 352; lorga, Studii V90; Inscr. 209; Conv. lit. XXIV, 731 ^*

Marian, Immorm. 86, etc.)<*iNFORMOsiARE (comp. formosare); formanormal înfrumua a devenit prinelisiune înfruma, de unde înfrîma(cf Candrea, BSF. I, 28); cît despreforma simpl frumoa din Lex. Bud.ea e probabil refcut dup frumos.

657. FRUNTE, sb. „front"|| ir. frunte;

megl. fruni; ar. frîmte.Lat. frons,-ontbm; forma ar. a fost

influenat de frimeaii.Rtr. frimt; it. sard fronte; fr. prov.

cat. front; sp. frente ;port. fronte.

Der.: dim. fruntioar; frunticic(sp. frentecica); frunti (Reteganul,Trand. M6)\\ frunta „principal, depremier ordre, notable".

Impr.: rut. $pyHTailJ „Hauswirt".

628. Fruntar, sb. n. „pârtie de la tetiere

qui passe en avânt de la tete du che-val, au-dessus des yeux, fronteau

;plan-

cher des meules du moulin" (Dame,Term.)—bn. fruntar „lucarne" ; trans.

„frontispice, fagade, devant de l'autel"

(lorga, Studii, XIII, 161; Lex. Bud.),„fronteau, sorte de bandeau que Ies

femmes se mettent autour du front'

(Viciu, (jlos. 44) — S* Fruntare, sb f.

„philactere- (N. Test. 1648, Mat. XXIII,5) < ''trontarium,*frontaria,-am (poatei frontale, CGL. II, 348, 419, cum

FRUNTE — 105 — FUGI

arat it. frontale ; vfr. frontel; prov.cat. frontal', sp. port. /rowâ^) teram./r«wrfi>e„guancialettachesi lega alia

fronte clei bambini per non farli far

male quando cascano"; vfr. frentier„devant de l'autel, ornement de front,

bandeau", frontiere „frontispice, fa-

<;ade"; prov. frontiera; sp. frentero;port. fronteiro.

659. t Pruncea (Dosoftei, V. Sf. Ian.

1, 30) sb.f. afront"!} ar. /rtmêaîla„sour-cii", refcut, în ce privete înelesul,dup sufrimeau || < * fronticella,-am; pentru trecerea lui -ox- la -m-,ct. Candrea, BSF. I, 28; forma daco-rom. a fost influenat de/rw/iêjlcomp.sp. frentecilla.

660. t Sufruncea (Dosoftei, V. Sf. Oct.

23), sb. f. „sourcil"IIar. sufrimeau

II* SUBFRONTiCELIiA,-AM.

661. înfrunta, vb. „faire des repro-ches, offenser; affronter, braver".

Lat. *INFRONTARE.It. infrontare; vfr. enfronter; cat.

sp. enfrontar.Der.: înfruntare „action de faire

des repioches, d'offenser, affront, in-

sulte*'; j tnfrunttor (Gaster) „offen-

sant, brusque"j;jînfruntciune (Mol-

nar, Sprachl. 82) ,reprimande".

662. FRUNZA, sb. f. „ feuille "|| ir.

frunz^; megl. frundz; ar. frîndz.Lat. FRONDIA,-AM<FRONS,-ONDEM (cf.

Densusianu, Hist. 1. roum. I. 158).

Vit. fronza, gen. frunâa^ Urbinofronza, Lecce frunza;saTd\og.frunza.

Der.: dim. frunzuli, ar. frinzu-li; frunzioar, l)ot. „mj^ristica fra-

grans"; frunzi (Marian, Nunta 288;Voronca, Dat. cred. 231, 235; Hodo,P.pop. 59, 138; Dan, Straja 103; Toci-lescu, Mat. 44, etc); frunzu (Toci-lescu, Mat. 827), bn. frundzu; frun-zuc (Doine, 120; iplea, P.pop. 109);frunzicea (Tocilescu, Mat. 184); frun-zioar (Madan, Susp. 28, 45); frun-zulean; frunzulin (Tocilescu, Mat.2>90)âfrunzrel{l)osoîe\ V.Sf.5 Mai)„petite feuille" \\frunzar „dais de feuil-

lage, feuillee, feuillage ; Mai" (Ale-csandri, P. pop. 34 ; Marian, Srb. 1, 96)

|!co\. frunzi, frunzei (Ispirescu, Leg.

78) „feuillage, feuillee" ; ar. /nmr/âmi(Dalametra) frunzos, ar. frundzos(Dalametra) „feuillu*

|!frunzros

(Cantemir, Ist. ier. 171), frunzuros(Tocilescu, Mat. 1539) Jeuillu" frun-zri „feuilleter; gouter par friandise".

663. înfrunzi, vb. „se couvrir de feuil-

les, reverdir" < *infrondîre (=clas.frondere)

ii

it. infrondire\\înfrunzit

„action de se couvrir de feuilles, fron-

daison"i|desfrunzi „enlever Ies feuil-

les", a se desfrunzi „perdre ses feuil-

les" (comp. it. disfrondare).

664. FRUPT, sb. „viande, graisse, lai-

tage et tout aliment repute gras, paropposition â maigre"; în s'pec. fruptuloilor, vacilor „le lait de brebis, devache et tout ce qu'on en tire (beurre,fromage", etc.) — Munii apus. „car-naval" (Frîncu-Candrea, Munii apus.100).

Lat. FRUCTUS,-UM „produit, profit,

fruit"; înelesul pe care 1-a primit în

romînete st în legtur cu vieaapastoral a Romînilor; pentru pstoriproduciunea cea mai însemnat eraaceia pe care o cptau din cretereaoilor, aa c fructus s'a identificat

la noi cu ori-ce produs de lâptrie;de altfel un îneles apropiat de cel

romînesc îl gsim în epoca latin, în

expresiuni ca f r uc t u s o v i s, 1 a c t i s,

la Cato, De re rust. LC; Columella,VII, 3. Aceiai schimbare semanticse întîlnete i în alte pri ale do-meniului romanic, în regiuni undepstoritul a fost sau mai este ocupa-iunea de predileciune a locuitorilor

(comp. formele de mai jos).

Alb. rtr. friit; it. frutto: sard fruttu;

fr. fruit (comp. fruitier „celui quifait des fromages", fruitiere „associa-

tion de cultivateurs pour la confec-tion des fromages", fruiterie „froma-gerie " ) ;

prov. fruch, nprov. fru „ toutes

Ies qualites de laitage", nprov. frucho„produit du laitage"; cat. fruyt; vsp.frucho; port. fruto.

Der.: a se înfrupta „cesserde faire

maigre, manger de la viande, gou-ter de quelque chose" (nprov. enfru-ch; comp. alb. friitoj; it. fruttare;

prov. fruchar) '\ Haeg (Rev. cr.-lit.

III, 122) a se defrupti „cesser de faire

maigre" (vfr. desfruitier).

665. FUGI, vb. „fuir, s'enfuir, courir"

IIir. fuzi; megl. fuziri; ar. fudzire,

fudzeare.

FUGI — 106 FUM

Lat. FUGÎRE (=clas. fugere), cf.

Densusianu, Hist. 1. roum. I, 1^8.

Rtr. fiigir; it. fuggire\ sard log.

fuire; fr. fair\ prov. cat. fugir) sp.

huir; port. fugir.Der. : yfugire „fuite" (Coresi, Caz.

1580, ^by); fugtor „ fugi tif''||zoo! . fu-

gii „turnix" (Marian, Ornit. II, 218;Tribuna, 1890,353); „hydrometra palu-dum" (Marian, Insect. 451).

666. Fugare (ar.), vb. „mettre en fuite;

chasser" < fugare||vit. fugare\ vfr.

fuier\ prov. fugar\\meg\. fugat „quis'enfuit" (forma aceasta arat c i în

megl. a existat acest verb)||dr. pfuga

(Lex. Bud.) „mettre en fuite" (probabilo contaminare din pe fug^ în expr. apune pe fug, i * fuga).

667. Fug, sb. „fuite" || ir. fug§\ megl.i ar. fug j|<fuga,-am

||rtr. fiigia', it.

foga\ sard log. fua; vfr. fuie\ prov.fuga:, cat. fua; port, /wâ||dim. fu-guli; fugu: fuga fugua „vite,

au galop"; de-a-{'n)-fuga '„en cou-rant"

j|fugar^ adj. sb. „fugitif, fu-

yard", vSuceava (Vasiliu, Cînt. 54) „ra-

pide ala course",zool. (Marian, Ornit.II, 406) „turnix"*

; fugare (C. Negruzzi,Scrieri, I, 42) „rapide â la course";fugri ^mettre en fuite, chasser";fugrit „fu3ârd"

||Buzu fga (Gr.

n. I, 235) „rapide â la course", f „fu-

yard" (Cantemir, Ist. ier. 113).

668. Fugaci, adj. „rapide â la course"<FUGAX,-ACEM.

669. FULGER, sb. n. „eclair, foudre"—Vîlcea, Dolj, Romanai sfulger\ bn.sfulzer.

Lat. * FULGER ( = clas. fulgur; cf.

Densusianu, Hist. 1. roum. I, 137);forma bnean a fost probabil in-

fluenat de sfulgera (comp. mai josar. sfulgu).

Vfr. fuildre; prov. folzer.Der.: dim. /uZêre^Gorovei, Cimil.

357)\\fulgereste (yx-êscxi, Opinc. 92; A-

lecsandri,P.pop.113)^commereclair".

670. Sfulgu (ar.), sb. n. „foudre«<fulgur, influenat de sfuldzirari (v.

mai jos) sau poate deja în latina vul-gar forma substantival fusese influ-

enat de derivatul verbal e x-f u 1 g u-rare, dup cum par a arta alte

forme romanice: piem. sforgo, vgen.exforgo; vfr. esfoldre\\\\.. folgore.

671. Fulgera, vb. ^lancerdeseclairs,foudro3êr" < FULGERARE, Densusianu,Hist. 1. roum. I, 137 ( -= clas. fulgu-rare)

jlvfr.foudrer

Ijit. fulgorare < ful-

gjjrare\\ fulgertor „foudroyant".

672. Fulgertur, sb. f. „foudroiemenf< * FULGERATURA,-AM (= clas. FULGU-ratura).

673. Sfulgera (bn. Vîlcea, Dolj, Ro-manai, Ialomia), vb. „lancer des e-

clairs, foudroyer" (Gr. n. I, 197)||ar.

sfuldzirare ^foudrojêr" || < ex-ful-gerare (comp. effulgurare -jeter

une lueur")|jvfr. esfoldrer ||ar. sfuldzi-

rtur „foudroiement".

674. FUM, sb. n. „fumee*; fumuri.,pi. ^pretentions" || ar. megl. fum.

Lat. FUMUS,-UM.Rtr. film; it. fumo\ sard fumu\

vfr. prov. cat. fum\ sp. humo\ port.

fumo.Der. : fumuros „ presomptueux •"

;

tpleinde fumee"(Glos. ms. 312; Glos.Mih. log.; Varlam, Caz. I, 226")

iicol.

fumoar (Marian, Insect. 338; vfr. fu-mier ; comp. prov. fumier)., fumrie,mold. fumraie, Muscel fumreafâ(Rdulescu-Codin, Cuv. Muc. 32)„grande quantite de fumee, maisonnoircie par la fumee*

|| -f fumrii„fouage; impot reparti par feux'||vr.

Munii Suc. fumedenie (Prav. Mat.Bas. 4; ez. 11,228) „multitude,foule"||bot. fumric, fumri „fumria offi-

cinalis"||a se înfumura „devenir pre-

somptueux, s'enorgueillir"; înfumu-rare ^presomption"; înfumurai „pre-somptueux".Impr.r rut. (t)yMa „Hoftart, Hoch-

muth".

675. Fumar, sb. n. „cheminee" (Lex.

Bud.; larnik-Bîrsean, Doine, 252

;

Frîncu-Candrea, Munii apus. 100; 1 ik-

tin)<FUMARiUMjl

port. fumeiro.

676. Fumur, adj. trans. „gris"(WgJb.V, 189); bn. „blanc tachete de noir

(en pari. des brebis")< * fumulus,-a,-UM (comp. fumidus „noirâtre ")||

friul. fumul „color di fumo"||Dîmbo-

via, dim. fumuric (Tocilescu, Mat.1 \A'd)\fumuriu „gris".

FUM 107 FUND

677. Fuma, vb. „tfumer, degager de

la fumee" (Letop. I, 280) j|ir. fuma;

megl. fumari\ ar. fumare ||<FUiiAREi|

rtr. fiimer\ it.sard fumare; fr. fumer;prov. cat. port. fumar\ înelesul de „fu-

mer (du tabac)"* este, firete, mai nou.

678. Fumega, vb. „fumer, degagerde la fumee" <FUMiGARE

;

sp. humear;port. fumear (rtr. fiimager ; ver. fu-

megar ; vfr. fungier; prov. furnejar^

gasc. humiga, care se poate s de-

rive i din *fumicare) \fumegos,fu-megios (Lex.Bud.) „fumant"l|Flciu

fumgâu „fumee epaisse".

679. Afuma, vb. „fumer, exposer â

l'action de la fumee" |j ar. afumare ||

<AF-FUMARE it. sard affumare; prov.

cat. afumar; sp. ahumar; port. afu-

mar ^{afumat „fume; ivre, gris; ac-

tion de fumer" ; afumtor „qui fume";

afumtoare „briile-parfum'; ar. afu-mtur ,dorure" (sard log. affuma-dura; port. afumadura).

680. FUND, sb. n. „fond, profondeur;hachoir' — Muscel „assiette de bois,

plteau rond en bois" (Rdulescu-Codin, Cuv. Muc. 32); bn. „pelle

pour enfourner; couvercle" jjir. megl.fund: ar. fundu.

Lat. FUNDUS,-UM.AXh.funt; rtr. fuonz; it. fondo; sard

fundu; fr. fond(s); prov. fons; cat.

fondo; sp. hondo, fondo ;port. fundo.

Der.:dim./ii/irfw^(Reteganul,Trand.39; Florini, Pov. 219); ir. fundic; trans.

fundac (Viciu, Glos. 45) „couche depaille sur laquelle on empile unemeule de foin", bn. „gilet de cuirqueportent Ies paysans" (Wgjb. 111,316),

zool. „podiceps cristatusîlzool. /«w-dar mare „colymbus septentrionalis"

liMuscel fundei „ce qui reste d'unepiece de toile enroulee apres en avoirprisune pârtie; portion d'une meulede foin

;pârtie superieure du caecum"

(Rdulescu-Codin, Cuv. Muc. 32),

trans. „couche de paille sur laquelle onempile une meule de foin" (Viciu,Glos. 44) fundOl (Doine, 83; Marian,lmmorm.2M), GoT} fundoaie,hiin. fun-doane (Wgjb. III, 316) „fondementsd'une maison"

|trans. fundoare (Viciu,

Glos. 44) „placard" (vfr. fondoire„fond, creux, vallee)" trans. /andwne(Viciu, Glos. 44) „plancher du grenier

â foin" (comp. sic. funnurîggu „fon-

daccio, rimasuglio");

trans. funclurel(Viciu, Glos. 44) „petit-lait cuit" ;|trans.

fundereî (Gaz. Tr. 1887, n-ruJ 265)„meule de foin ou de fromage donton a enleve une pârtie' fundtur„impasse", Muscel „foret epaisse" (R-dulescu-Codin, Cuv. Muc. 32; comp.vfr./ow^wreêboulement, creux, trou")

681. Afunda, vb. „enfoncer, creuserprofond, plonger"

j| ar. afundare \\

<AFFUNDAREi| it. affondare; sard af-fundare;vîv.afonder; prov. cat. sp. a-

fondar; port. afundar ar. afunducsire,ahîndusire (refcut dup ngr. /avoâv.'.)

„enfoncer, creuser proiond, plonger";ahindusimi{Da\ametTa),,profondeur'*\\afundat „immersion"; afundiuryên-foncement, creux" (it. affondaiura;(sard log. affundadura) afund „pro-fond, profondement" (yit affondo „pro-fond, profondement", nap. affonno„fond, profondeur" ; comp. nprov.founs; sp. hondo; port. {ajfundo -âfond, profondement"): afunzime „pro-fondeur, abîme"; cr/ii7?(:/^^ «fond, pro-

i

fondeur"|

Haeg nfundos (Rev. cr.-

! lit. III, 162) „tres profond" :l ar. ahîndosi „profond" ar. a/ij/2<:Z<i„ profondement'.

682. Cufunda, vb. „plonger, enfoncer,faire sombrer" <con-fuxdare, cu pier-

derea normala Iui -n- din prefixulatonWcufundtor „plongeur"; cufandfur„immersion, enfoncement"

||de-a-cu-

fundul (Creang, Scrieri, II, 65) „enfaisant le plongeon'* cufundi (Bar-cianu) „immersion"

||zool. cufundaci

(Marian, Ornit. II, 401; Polizu), cw-

fundar {l\k.i\n) „colymbus glacialis"j

trans. cufundos{Lex.3ud.) „creux"'scufunda „plonger, enfoncer, faire

sombrer" (cat. skuffundare) ; de-a-scufundiu (ez. III, 25), ^lehedinide-a-scufundielea r,^r\fa\?,ani le plon-geon"" acufunda (Creang, Scrieri, II,

147; ez. 1, 156; IV, 120) „plonger, etc."

(resultat din contaminarea lui cufundacu afunda).

683. înfunda, vb. „mettre un fond,

enfoncer, boucher" <in-fundare vfr.

enfonder|înfundat

,pe înfundate „en

cachette"; înfundat „action de mettreun fond, etc"; înfundtur „recoin,

impasse" desfunda, ar. disfundare„defoncer,deboucher"(piem.(/e5/oA2<'ê

FUNIE 108 — FURCA

vastig. desfondâ\ cat. desfonar\ sp.,

desfondar; port. desfundar).

684. FUNIE, sb. f. „corde ; mesure de25 ou 50 metres carres* — f „terre,

propriete" (Cuv. d. btr. I, 66) — vr.

trans. fiine || megl. fiini^ fan; 'ar. fiine.

Lat. funis,-em; pentru înelesul de„mesure", comp. funi cu lus h cre-dita tis în Vulgata (Quicherat; cf.

Ronsch, Sem. Beitr. I, 35), cu înelesulde „etendue d'un heritage", i formasard de mai jos.

Tirol. fum\ it. sard fiine, vsard „mi-sura lineare" (G. Bonazzi, Condaghe152) ; vfr. nprov. fim ^pentru înelesulde „mesure", comp. \fr.funel „etenduede terre mesuree au cordeau").

Der.: dim, funioar\'ffuna (Cuv.d. btr. I, 58) „proprietaire d'un ter-

rain contigiV'\\funiei', fanar (Dame,

Term. ;Câtan,Bal. 135; Marian, Nunta550; Candrea, ara Oaului 26), megl.fiuiar „cordier" {\tfunaio);jfunitar,ffanire (Biblia 1688, Regi II, 8, 2;Psalmi CIV, 11) „portion de terrainmesuree au cordeau".

685. Funicea, sb. f. „petite corde"(Iorga,StudiiA^362;ipIea,P.pop.109)< *FUNiCELLA,-AM (comp. fu n i c u 1 a)

jj

it. funicella\ sard log. funigedda\\fu-«icica (Marian, Nat.298, 302; ez. 1.38).

686. FUNINGINE, sb. f. „suie" — mold.faningin i funi{n)gn\ Mehedinifuni{n)gin\ Ialomia falingine\ bn.fu}ii{n)zin, funizine; Slagiu furin-gin (Tribuna, 1890, v353) || ar. furi-clzin, faridzine.

Lat. FULîGO-iNEM, devenit în dr.* furigine >funigine>funingine ; for-

mele din Ialomia i Slagiu sînt resul-tate prin disimilaiune: /2-w>Z-;i, r-w;pentru funingn, cf. Mesteacn.

Rtr. falin\ it. faliggine, filiggine\sp. hollin.

687. f Funinginat adj. „noirci de suie,

fuligineux" (ichindeal, Fab. 118)< FULîGiNATUS,-UM, influenat în fone-tism de funingine

\

it. filigginato;comp. sp. /io//t«ar

IIMehedini înfu-

ninginat.

688. Funinginos, adj. „noirci de suie,

fuligineux" (Lex. Bud.; Novacovici,Folclor, 152) < fulîginosus,-a,-um

||it.

filigginoso.

689. FUR, sb. , voleur" || megl. ar. /ar.Lat. FUR,-EM.Miinsterthal/iir; vit. /aro; vfr. prov.

cat. fur; arag. faro.

Der.: ar. col. furami (Dalametra)||megl. furiV i farlgc, ar. furlichi,fuj'il'e (Papahagi, Mat. 500) „brigan-dage"||f/are5C (Cantemir, Ist. ier. 73)„furtif, clandestin", ar. ~ „de voleur"\\fari t „furtif" (Tiktin); pe furi, vr.Mehedini furi, ar. afurialuî „fur-tivement, en secret"

||ar. furire (Papa-

hagi, Mat. 599) „faire le metier devoleur"

IIa se furia „se glisser sub-

repticement".

690. Fura, vb. „voler"l|ir. fur;megl. furri; ar. (a)furare ||

< furare||

Miinsterthal fiirar; it. sard furare;vfr. furer; prov. cat. furar \\furat ,.ac-

tion de voler"; furâtor (Coresi, Caz.1580, 322; Sevastos, Nunta 116) „quivoie, voleur"; furtur „action devoler, voi".

691. Furt, sb. n. „voi, larcin"; astzireintrodus ca neologism, odinioar cu-noscut îns în graiul poporului cumdovedete derivatul furtiag, mold.furtuag, format dup ung. tolvajsg

IIar. furtu || < furtus,-um II it. furto;

sard furtu \ vfr. furt; prov. cat furi;sp. hurto; port. furto.

692. fFuninceIjSb. m. „ulceration, fu-

roncle,clou"(An.Car.;Molnar,Sprachl.

46); ifunicel (Cuv. d.batr. I, 8, 281);j-funecei, pi. (Biblia 1688, Levit. XXI,20); Oani furincel; Suceava funigei(ez. I, 256); Reteag furnicel; pl./wr-

nicei (Polizu) || ar. furunel, f{u)rin'

el, sfurunel, sfirnuel, sufrtnel< fu-

RUNCELLUS,-UM (= clas. FURUNCULUS)[Densusianu, Rom. XXXIII, 77]; for-

mele resultate normal au fost: "^fu-

rincel > furincel, i prin asimilaiune:funincel ; alterrile fonetice pe care

le arat diferitele forme sînt datorite

etimologiilor populare (comp. pentrufurnicei sard câmp. formigeddas „ul-

cere depascente o canceroso")||friuI.

faronkli; tarent. Otranto frunku <FURUNCULUS.

693. FURCA, sb. f. „fourche, quenou-ille ; armons du chariot", pi. furci„fourches patibulaires"|| iv.furkf. „que-nouille"; megl. ar. furc.

Lat. FURCA,-AM „fourche".

FURCA 109 FURTUNA

Alb./ur/ts^HeugabelSpinnrocken";rtr. fuorcha\ it. forca\ sard fiirka; fr.

fourche; prov. cat. forca; sp. horea;port. forca (comp. pentru al doilea

îneles fr. dial. (H.-Pyrenees) hur-sero ..quenouille", Gillieron-Edmont,Atlas, 1119).

Der.: dim. fiircuf „petite fourche"(Moloar, Sprachl. 101 ; Tocilescu, Mat.1365), trans. „fourchette; petite que-nouille" (Doine, 171; vit. forcuzza;i'riul. forkiizze „fourchette"): fiirchi,Dolj (ez. VII, 61) „petite quenouille",trans.bn. „petite fourche, fourchette";

furculia, megl. ar. -^,„fourchette"

j|

augm. furcoi „grande fourche" 'Olt.

bn. furcef, Dolj, Vîlcea furcel, trans.

/wrc«r (Viciu, Glos.44)„fourche-fiere";dim. Vîlcea furcelu (Tocilescu, Mat.\10)\\furcarie {\\g]b. VII, 83; Dame)„reunion du soir, dans Ies villages,

pour filer la laine, veillee" strâns. S-lagiu furcitur (Reteganul, Pov. ard.I, 3; Gutinul, n-rele 1, 10; Tribuna,1890, 353), ftrciiur (Viciu, Glos. 42)„meu le de foin*; f „bifurcation" (te-fulescu.Gorjul,xxvi)!|ir./«/*/cff„tordre,

filer".

Impr.: bulg. (J)ypKa, xypKa „que-nouille" > $ypKapL, (})ypKapKa, «qui

fabrique des quenouilles"; (j)ypHUii,a,

$ypKyjiHii;a, ^apKOJiHia „fourchette';ngr. 'foupxa, cpoopv.X'.Toa (G. Murnu,Lehnw. 46); alb/furkul'itst „Gabel";ung. furkoly (Szinniey, I, 643).

694. înfurca, vb. (Marian, Dese. 74)„enfourcher" < * infurcare rtr. infur-cher; it. inforcare; sard \og infurcare;fr. enfourcher; prov. cat. vsp. enfor-car\a se tnfurci (Tiktin) „se bifur-quer"; înfurcitur (Tiktin) „bifurca-tion (d'un chemin)".

695. Furcea, sb. f. „petite fourche"(LeX. Bud.)<*FURCELLA,-AM SaU FUR-ciLLA,-AM

iiit. forcella; sard furkidda;

vfr. forcele „fourchette ; clavicule,poitrine"; prov. forcela; cat. forsela;comp. sp. horquilla.

6%. Furctur (bn.), sb. f. „bifurca-tion d'une chaîne de montagnes"<*FURCATURA,-AM it. forcatura; sardlog. furkadura; vfr. forcheilre; prov.cat. forcadura; sp. horcadura; port.

forcadura.

697. FURNICA, sb. f. „fourmi" — Me-hedini funiig || ir. frunig^; megl. ar.

furnig.Lat. FORMÎCA.-AM, CU trecerea lui -in-

ia -n- prin disimilare sub influena la-

bialei iniiale (cf. Candrea, Rev. ist.

VII, 85); înlocuirea lui -c- cu -g- e ne-explicat.Vegl.formaika; rtr. furmia; it. for-

mica ; sard formiga ; fr. fourini; prov.cat. formiga; sp. hormiga; port. for-miga.

Der.: dim. furnicu (Lex. Bud.;Marian, Insect. 232; vit. formicuzzay\col. bn. furnicam ; ar. furnigame.

698. Furnicar^ sb. m. zool. „meropsapiaster, picus minor" (Marian, Or-nit. 60, 77): „m3^rmecophaga" (Tiktin),

„formica rufa" (Marian, Insect. 231)<*FORjncARius,-UM, în fonetism influ-

enat de furnic.

699. Furnicar-, sb. n. „fourmiliere-1|

megl. ar. furnigar\\ <*FORmcARiuM||rtr. furmier; it. formicaio; sard log.

formigarzu-, vfr. foruiier: prov. for-miguier; cat. formiguer; sp. hormi-guero; port. fortnigueiro.

IQO. Furnigos, adj. „plein de fourmis"(Tocilescu, Mat. 514) < FORMicosus,-A,-Uii (cat. formigos; sp. hormigoso).

701. Furnica, vb. „fourmiller, grouil-

ler; picoter" <FORM!cARE,demanger"jj

îriul. furmijd; ii. formicare; wîr.for-mier; prov. fortnicar; sp. hormigar;port. formigar (comp. nprov. enfour-nigd) furnictur „ fourmillement, pi-

cotement" j a se infurnica (ichin-deal, Fab. 17) „sentir des fourmille-ments".

702. FURTUNA, sb. f. ,orage, tem-pete"

IImegl. ar. furtun.

Lat. FORTUNA,-AM „fortune, sort";

schimbarea de îneles, întîmplatâ devreme, cum arat i celelalte formeromanice, se explic în legtur cucltoriile pe mare: ideea de „soart"s'a restrîns la aceia de ..soart fatal,nenorocire", i cum pe mare nenoro-cirile sînt pricinuite de furtun, sem-nificaiunea cuvîntului a evoluat spreacest din urm îneles.

It. prov. fortuna.Der.: furtunos „orageux" (it. for-

tunoso; vfr. foriuneus) vr. (Cuv. d.

FUS — 110 FUTE

btr. 1, 400) furtunat ar.^ (Dalametra),.surpris par l'orage, par la tempete,naufrage".

703. FUS, sb. n. „fuseau, essieu" || ir.

megl. ar. fus.Lat. Fusus,-UM.Vegl. fois; rtr. fus ; it. faso ; sard

fiisu; prov. catfus: sp. huso; port. fuso.

Der.: dim. fuselor (Gorovei, Cimil.

296)I!fusar, ar. '-' „fuselier", zool.

„perca aspro* (Marian, Ornit. II, 406),«telephorus fuscus" (Marian, Insect.

57; it. /w5ato)II

Muscel (Rdulescu-Codin, Cuv. Muc. 32) fusuiac „epi-

thete qu'on donne â une personnegrande et mince".

704. FUSTE, sb. n. ,,bâton, gourdin;

javelot"; mold. bucov.Romanai „tige

d'oignon" || megl. futî, pi. „baguettedes lisses, baguette de la chaîne d'unmetier â tisser; aiguilles â tricoter";

ar. futi^ pi. „coups de baton".Lat. FUSTis,-EM „bois coupe, buche,

baton";presena lui -- se explic

prin faptul c forma de sg. a fost

refcut dup pi. futi\ pentru îne-lesul de „tige d'oignon'',comp. fusti-c u 1 i a 1 1 i i „queues d'ail", la Paladiu.

It. fusto: sard log. fuste; fr. fut\

prov. cat. fust\ vsp. fuste ;port. fuste.

Der.: futa „soldat de l'anciennearmee roumaine^ arme de javelot";

t futel (lorga, Doc. ist. fm. 57)„soldat de Ia garde du palais".

705. Fustei, sb. m. trans. bucov. „ba-ton, perche" (Lex. Bud. ; Majian,Srb.III, 227; Bibicescu, P. pop. 280); trans.

„echelon" (Lex. Bud.) ; din pi. fusteis'a refcut un sg. n. fustei (pl.futeie),cu înelesul de „baguette des lisses,

baguette de la chaîne d'un metier âtisser " < *fustellus,-um

|jit. fustello.

706. Fuscel, sb. m. „baguette deslisses, baguette de la chaîne d'un me-tier â tisser"— trans. „echelon" (Ma-rian, Sat. 257) < *FUSTicELLUS,-UM

liit.

fuscello, fusticello ; sard log. fusti-geddu; vfr. fuissel.

707. FUTE, vb. „accomplir l'acte

sexuel" \\\T.fute\ megl. futiri; ar. fu-tire, futeare.

Lat. FUTUERE.Alb. fut\ rtr.fuotter ; it. fottere; sard

log. futtire; fr. foutre; prov. fotre; sp.

hoder; port. foder.Der.: futai „coît^

\\futâcios „pas-

sionne pour Ies plaisirs charnels"||ar.

fuieaîu {Dalametra) „homme passionnepour Ies plaisirs charnels" \\fute-Dtnt,

zool. „motacilla"; fig. „homme peuserieux, tete â l'event" (it. fottivento

„caprimulgus europaeus"; sard log.

futti{b)entu „acertello").

G

708. GAIE, sb. f. „milan royal''||ar.

gale „corneille".

Lat. GAiA,-AM, atestat în glosele lui

Papias i explicat prin ^pica".

Rtr. dschadza\ ver. berg. gaza,piem. gaja ; sp. gaya (cf. Nigra, Zs.

rom. P'h. XXVII, 140)|ifr. geai ; prov.

gai ; sp. gayo ;port. âio<GAius,-UM,

atestat tot la Papias i la PolemiusSilvius, cf. Thomas, Rom. XXXV, 174.

Der.: gai, jgaic (Cuv. d. btr.I, 281) „geai«.

709. 6ÂINÂ, sb. f. „poule" || ir. gal'ir^\

megl. ar. gl'in.Lat. GALLÎNA,-AM.V'egl. galajna\ rtr. glallina\ it. gal-

lina\ fr. geline\ prov. galina; cat. sp.

gallina; port. gaUinha.Der.: dim. ginue „petite poule;

geiinette, poule de coudrier; galli-

nule" (Marian, Ornit. II, 2\A, 353),^hanneton; coccinelle" (Marian, In-

sect. 20, 106), bot. „isop3^rum tha-lictroides, anemone nemorosa, orni-

thogalum umbellatum"; „pleiade (con-

stellation)": ginu „petite poule'(Lex. Bud.; Reteganul, Pilde 26; Vo-ronca. Dat. cred. 420, 724); „gallinule;perdrix de neige" (Marian, Ornit. II,

217, 353\ bot. ginue, pi. „potentilla

recta"; gini „petite poule", bot.

„ornithogallum umbellatum"; ginu-c „poule de coudrier" (Marian, Or-nit. II, 214) ' col. bân. ginam, gi-nam

,ar. gVinu „de poule, qui

concerne Ies poules" |l gina, gini(Tiktin) „languir comme une poulemalade"; a se gina, ar. gVinare.tienter(en pari. des oiseaux'* ; nprov.galind „faire venir ou avoir la chairde poule, frissonner").

710. Ginar, sb. m. „eleveur de vo-laille, celui qui a soin du poulailler;

voleur de poules, maraudeur"; zool.

„autour" (Marian, Ornit. I, 122j<gal-LÎNARius,-UM, în fonetism influenatde âmâljfriul. galinar „ladro di

galline*; it gallinaio; prov. galinier;cat. galliner ; sp. gallinero

;port.

gallinheiro)îlginareas, ginri

(Creang, Scrieri I, 70) „servante debasse-cour" (comp. nprov. galiniero,cu acelai \n\e\e?,)l ginrie, gin-rite{Lex. Bud.) „poulailler" (vfr. geli-

nerie; prov. galinaria; cat. gallineri).

711. Gina, sb. m. „fiente d'oiseau"< GALLiNACEUS,-UM (cf. Densusianu,Hist, I. roum. 1, 158)

\\port. gallinhago

\\

alb. gzl'ast ; nprov. gallinasso; cat. gal-linassa; sp. gallinaza; port. gallin-haga < gallînacia,-am, Mulom. Chir.286, 9.

712. Ginat (ar.), sb. n. „fiente d'oi-

seau" < *GALLÎNATUS,-UMIInprov. âî-

nat.

713. GALBEi^, adj. „jaune"; sb. „du-cat"

||megl. ar. galbin „jaune", ar.

galbm „ducat, monnaie d'or".

Lat. GALBiNUS,-A,-UM; forma normalar fi trebuit s fie galbn (care seaude de altfel în Moldova), dar pre-sena lui -e- se explic prin influenaformelor de plural {galbeni, galbene).

Alb. êl'btrt „griin, fahl"; fr. prov.jaune (dac cumva nu trebue maicurînd s admitem la basa acesteidin urm forme pe h i a 1 i n u s, cai pentru cal. jalinu, sic. âlinu,ârnu, etc).

Der.: dim. adj. glbior^ ar. glbi-hor (Dalametra), sb. „petit ducat"

GALBEN — 112 — gstîn'e

bot. glbiori, pi. ^cantharellus ciba-

rius", bot. glbeioare, pi. „hieraciumpilosella"

; f bot. glbenioar (An. Car.)

^caltha, calendula"; glbui (refcutdup albiii, i nu din galbus >rtr.

gialv; galben i alb s'au influenat re-

ciproc, cf. Alb; influenarea aceastaa fost cu atît mai uoar cu cît formeca glbiu i albiu apropiau ambeleadjective); glbiniii (Tiktin; Stamati,Wb. 345); glbimi (Gorovei, Cimil.

372; Pompiliu, Bal. 43, etc), bot. gl-binui, pi. (Viciu, Glos. 45) „sorte dechampignons" ; glbinu (Gorovei, Ci-

mil. 8, 211; Tocilescu, Mat. 548), ar.

gîlbinu (Dalametra), ca sb. glbinu,megl. '-' ,jaune d'oeuf", bot. glbe-nu „camelina sativa," bot. glbenui,pi. „crepis setosa", bot. glbenue „ca-

melina sativa, potentilla recta-' ;^ra^-

binel (Marian, Crom. 51), sb. galbenei(Alecsandri, P. pop. 97 ; Tecdorescu, P.pop. 153) „petit ducat", bot glbejîea„nasturtium amphibium", bot. glbe-nele, pi. „lysimachia punctata, ranun-culus pedatus, calendula arvensis,cantharellus cibarius" {nproY.j'aiinel

„bruant jaune, oiseau"" , jaunello „fau-

vette salicaire"); glbine (Marian,Crom. 51 ; Frîncu-Candrea, Muniiapus. 202; Doine 22); bot. glbini„galeobdolon luteum"

;glburiu (Tik-

tin; refcut dup alburiu); bot. gl-boar „lysimachia vulgaris" (ref-cut dup albior); glbinatic (Odo-bescu, Scrieri,!, 161), ban. glbinatâic,glbinicios (Lex. Bud. ; Gaster; 'fik-

tin; Marian, Crom. 51; Jipescu, Suf.

16; Doine 260; lorga. Studii, VIII,

44), megl. glbinicos; ar. gîlbinos(Dalametra; nprov. jaunous); gl-bena (Lex. Bud.; Gaster; Teodorescu,P. pop. 52, 153; Sevastos, Cînt. 152;

Voronca, Dat. cred. 61; Vasiliu, Cînt.

29, etc.) „petit ducat" ||Bihor glb-

nol{Conv. lit.XX, 1010; ez. VII, 165)

„tres jaune"\\glbenare, megl. glbi-

nari „jaunisse, ictere", bot. „serratula

tinctoria", bot. glbenare de vierme„aijrimonia eupatoria", ar. glbinare(Weigand, Arom. u. Bulg. 86) „jau-

nisse, ictere, jaune d'ceuf" ' glbi-neaâ (Lex. Bud.; Marian, Crom. 52)

„couleur jaune, jaune d'CEuf" (comp.fr. jaunisse, nprov. jaunisso)

\\gl-

binim-e (Marian, Crom. 52) „couleurjaune" col. galbenei (Tiktin ; Bar-

cianu) „quantite de ducats"jj

ar.

gilbonu (Dalametra) „melon" {<gal-bin -{- pipon)

\\galbeni, ar. gîlblniri

(Dalametra) „jaunir" (nprov. jauni;comp. alb. gel'btroj „teindre en vert"(Christophorides); ar. gîlbinitur (Da-lametra) ..vomissement"; glbeneal„couleur jaune, pâleur'', glbenele, p\.

„teinture jaune";

înglbeni, megl. an-glbiniri, ar. nglbinire „jaunir'' (vfr.

enjaunir; nprov. enjauni) ; înglbini-tor „qui jaunit" ; înglbinitur (Ma-rian, Crom. 52) „objet teint en jaune"

j

desglbeniiT'\k.tm;Mavian. Crom. 52)„enlever la couleur jaune".Impr.: ngr. y/.6.).-'.^o<; (G. Meyer,

Alb. Wb. 122).

714. Glbiu, adj. Jaunâtre" — glbîu(Tiktin) <* GALBiNEUS,-A,-UM (cf. Can-drea BSF. III, 14).

715. GLEATA, sb. f. ,,seau"|| megl.

galet; ar. gleat.Lat. GALLETA,-AM, Dcnsusianu, Hist.

1. roum. I, 197 |Candrea Rev. p. ist.

VII, 79 ; cf. Mever-Lubke, Wien. Stud.XXV, 103].

Rtr. gialaida ; Rovigno galido:vberg. corn. galeda;vfr.jaloie\abTuzz,gallette, cal. sic. gaddetta; sp. galleta;

port. galheta<GAi,hETTA.Der. : dim. gletue (An. Car.; Re-

teganul, Trand. 47, 52; Tocilescu, Mat.380, 11, 32; Graiul n. l, W9)\\glet-reas i gletri (Marian, Srb. III,

233,282) ,,femme qui trit Ies brebis,

qui porte le lait dans le seau" Igle-trit (Dame) „impot sur chaque me-sure de ble".

Impr.: rut. rejeia, rejieTKa „Fass,

gew. V* Scheffel" ; rejieTa, „holzer-

nes Milchgefss"; po\. gielata, geletka,

giletka ; s\ov. geleta, galeta; ung. ga-leta, geleta, gelyata (Szinnyei, I, 670).

716. GÂRÎRE (ar.), vb. ,.gazouiller".

Lat. GARRIRE.Sprsl. garrir.

717. 6ÂSTÎN'E(ar.),sb. f.„châtaigne".

Lat. CASTANEA,-AM, CU trecerea lui

c la G neexplicat (comp. forma alb.).

Alb. gzstent ; rtr. chastagna; it.

sard log. kastanza; fr. chtaigiie;prov. cat. castanya; sp. castana; port.

castanha.

GAUN 113 — GEANA

718. GÂUN% sb.m. „guepe, frelon''

— Oani gune.Lat. *CAV0,-0NEM< CAVARE, CU tre-

cerea lui c la G care apare i în alte

derivate din cavus {cf. gaur); de-rivarea din grgun < crabronem pro-

pus de Schuchardt (Zs. rom. Ph.XXIX, 224) este inadmisibil; pentruîneles, comp. prov. foussoulou, gasc,

foucarou „frelon" < foussou „houe",fouc „fouir, piocher", sav. borneta„abeille des bois qui fait son nid dansla terre" < bourna „creux dans unarbre".

Der.: dim. Oani guna \\ augm.Bihor gunoi (Conv. lit. XX, 1010).

719. jGAUNS sb. „creux, trou", atestat

la Dosoftei, V. Sf. Martie 27, 29, în fra-

sele: i lovind în piatr cu ciocanulaudzi gâun ; o bgar într'un guti.

Lat. *CAVO,-ONEM< CAVUS.Abruzz. kavone ^fossa per tenerci

letame, calcina; burrone", nap. ka-vone „burrone, fossetta cavata con la

vanga bicurva" ; vfr. chaon.Der.: gunos ^creux, troue"; a se

gunoi, a se gunoa (Costinescu)„se creuser"; gunoitur {Tiktin),

gunoeal (Costinescu) „creux, ca-vite"

litâwwt (Molnar, Sprachl. 262;

Bnrcianu) ^creuser, trouer".

720. GAURA, sb. f. „trou" || megl. gau-r: ar. gavr.

Lat. *CAVULA,-AM<CAVUS,-A,-UM, CUtrecerea lui c la g ca în alte derivateale acestui adj. i neexplicat înc (cf.

Densusianu, Hist. 1. roum. I, 111).

Pis. k'ava.

Der. : dim. gurice; guric; gurea(Marian, Nunta 832; Sevastos, Nunta148; Tocilescu, Mat. 185); Oani gu-ruf

IIgurar „poingon; planchette

trouee du metier â tisser" (Dame;Viciu, Glos. 45) ||

trans. Oani guros(Molnar, Sprachl. 110; Barcianu), bn.^duriôs „troue, creux "

|1guri yîvou-

er, percer"; bn. guritur (An. Car.)

„perforatio" i înguri, îngura (Ma-rian, Sârb. I, 104 ;Nat. 421) .,trouer".

Impr.: (alb. gavrz)\ rut. raBOpa„Loch" ; raspa „winterliche Lager-sttte des Bren; Schlund".

721. Sgâura (trans.), vb. -ecarquillerIes yeux. regarder fixement" (Mol-

nar, Sprachl. 268; Rev. cr.-lit. III,

168; Viciu, Glos. 77)<*excavulare.

722. GEAMN {gemen\ adj. sb. ,Ju-meau; double" (Tiktin; Marian, Nat.35)— bn. zeamn „fourchette del'arriere-train d une charrette" || ar.

dzeamin.Lat. GEMiNUS,-A,-UM.Bol. rom. zemna „specie di misura

che vale quanto la capacitâ di duemani accostate, insieme"|| port. gemeo.

723. Gemnar(e), sb. m. f., vr. trans.

Slagiu „piece de bois fourchue,bran-che fourchue" (Glos. ms. 312; Gutinul,n-rul29; Viciu, Glos. 45); „branched'un objet fourchu" (Tiktin); olt. ge-mnare^ Vîlcea gîmnnare, Muscelgiumunare (Rdulescu-Codin, Cuv.Muc. 35) ^perche qui relie le seauâ la bascule d'un puits", mold. gem-nri.pl. „fourchette de l'arriere-train

d'une charrette" (Dame, Term. ; Dan,Straja, 63) < *GEMiNARius,-A,-UM , bot. ge-mnari ,.orchis fusca, o. papiliona-cea"|jvr.Mehedinim^^mG«ara^(Gas-ter) „qui a Ies branches fourchues".

724. Gemna (Reteag), vb. refl. ,sejoindre en croissant (en pari. des bran-ches d'un arbre)" < gemînare „doubler,rendre double".

725. îngemna, vb. „unir ensemble, ju-meler"

||ar. ndziminare ..unir ensem-

ble, jumeler, enfanter des jumeaux"II< îngeminare „redoubler, repeter".

726. GEANA, sb. f. „cil ; eclaircie â l'ho-

rizon" — f „paupiere" || ir. zân^ «pau-piere,sourcil"; meg\. z§n i ar. dzea-n „sourcil; colline".

Lat. gena,-am ,.joue, paupiere" ; for-

ma romîneasc presupune doi n, pen-tru c altfel ar fi trebuit s avem

Ioin (comp. plin < plen a); proba-

I

bil c cuvîntul a fost influenat deI

forma lat. vulg. cennus=cînnus careI

s'a pstrat în alte regiuni romanice: i presint un îneles apropiat; e po-:sibil îns i influena lui * jenna

I < *JENUA=jANUA „porte",pleoapele pu-' tînd fi asemnate cu o ue care sedeschide. Pentru semnificaiunea ar.

de „colline**, comp. it. cf^îo „(sour)cil,lisiere d'un bois, bord, crete*".

Prov. gena.Der.: dim. ar. dzinic (Dalametra)

31563. CandreA-Deneusianu, Dicionar etimologic.

GEME — 114 — GHIAA

spetite coUine"! ar. (^^//?os(Dalametra)„couvert de collines".

727. GEME, vb. ^gemir''; fig. „regor-ger. etre bonde" || ar. dzeamire, dzi-ineare.

Lat. GEMERE.Alb. îmon\ rtr. dschemer: it. ge-

mere\ fr. geindre (vfr. gemhre), ge-inir: prov. getner, gemir; cat. sp.

gemir: port. genier (parte din acesteforme cu schimbare de conj.).

Der. : gemutegemtur (Paliia, Exod.ÎI, 24; VI, 9; Zanne, Prov. IX, 190)„gemissement".

728. Gemt {gemet), sb. n. „gemis-sement' <GE]Mrrus,-UM

||vver. dzemeo:

port. geinido.

729.GENUNCHE(ê«a«c/it),sb.m.„ge-nou"— dial. genuche, genuchi, gerun-che, ghenii{n)che. ghenu{n)chi \\ ir.

zeruncVu; megl. zinucl'u; ar. dzi-nucl'u.

Lat. GENUCLUM, Densusianu, Hist. I.

roum.1, 161 (= clas. gexiculum) ; formacu -r- G resultat prin disimilaiune{n-n>r-n), iar cea cu gh- prin asimila-

rea iniialei cu -eh- din silaba fmal.Rtr. schnuogl: it. ginocchio; sard

log. beniijw, fr. genow, prov. genolh;cat. genoll: sp. hinoj'o; port. joelho.

Der.: dim.^^7?aA?c/ie^(Sevastos,Cînt.

158)1 mold. genunchier „sorte de gilet

porte autrefois par Ies paysans mol-daves et qui descendait jusqu'aux ge-noux"; genuncher (Creang, Scrieri.

II, 48) „genouillere, jambiere" (comp.\i. ginocchiaia ; fr. genouillere: port.

j'oelheira).

730. Genuîichia (genuchia), vb. „age-nouiller: abaisser, humilier" (Teodo-rescu, P. pop. 516; Doine 275) < ge-NUCULARE {- clas. GENiCULARE)|| vit, gi-

nocchiare: vfr. genoiUier: prov. ge-nolhar; vsp. hinojar.

731

.

îngenunchia {îngenuchia), vb. „a-

genouiller; abaisser, humilier" || îneiifl.

anzinucVari: ar. ndzinacVare)\<Y!!i-GENucuLARE (Densusianu, Hist. 1. roum.I, 165) |i rtr. inschnuglier: it inginoc-chiare: sard log. imbenujare; vfr. en-

genoillier: prov. engenoUiar [ bucov.tngenunchitur (Marian, Ornit. I, 63)

„articulation de l'aile" (it. inginocchia-iiira).

GENUNE, v. jur.

732. GER, sb. n. „froid glacial" !| ar.

d.zer.

Lat. GELU.Friul. zel', it. gelo: vfr. giel: prov.

cat. gel; sp. yelo.

Der.: dim. gerule: geros (Tiktin:Marian, Nunta 810) „glacial' (vfr. ge-leiix: port. geoso) \gerar „janvier"

j|

gerui „geler" ; geruial ..grand froid"jj

îngerat (Marian, Nunta 342) „glacial".

733. Degera, vb. „geler'—Mehedinibn. dzedzera || ar. dzidzirare || <de-gelare; formele cu dz-, dz- se explicprin asimilaiune cu silaba urmtoare |i

(vegl. gelut); rtr. dschler; it. gelare:fr. geler\ prov. cat. gelar\ sp. helarKGBLARB deger (Tiktin) „gelee";c?e-gertur êngelure" (comp. nprov.geladuro)

!;degeros (Graiul n. I, 70) „ri-

goureux (en pari. de i'hiver)".

734. GHEM, sb. n. „peloton, pelote"{|

ir. megl. ar. gVem.Lat. *glemus,-um (=clas. glomus).Alb. l'zms\ ven. vie. vev. fjeino,ievv.

mant. gemb, Lecce nemiuaru, Brindisi?iemfnuru,cors.grembulu, refcute dinpi. *g 1 e m o r a (comp. friul. glemuzz ;

\^v.lemoissel)'^\i. ghiomo; prov. glom< GLOMUS.

Der.: dim. ^/iemw^ (Graiul n. I, 173);

ghemule; ghemuor (Gorovei, Cimil.

248; Marian, Srb. II, 108) augm. ghe-motoc, ghiomotoc (glomotoc, prin con-fusiune cu alte cuvinte; v. Tiktin) |'

{in)ghemui „pelotonner, blottir, chi-

fonner"; a se {în)ghemui „se peloton-

ner, se blottir, se ratatiner".

735. GHlAÂ, sb. f ,glace" — trans.

bucov. „grele" (Marian, Nunta 787) ||ir.

gl'âff: (megl. gl'e): ar. gl'a [gl'e).

Lat. CtLacia,-am (=clas. glacies,-em;

Densusianu, Hist. 1. roum.I, 133); megl.ar. gl'e a fost refcut dup angViari.rigViare.

Vegl. glas\ rtr. glatsch{a)\ it. ghia-ccia; fr. glace; prov. glasa, glatz; cat.

glas.Der. : augm. gheoi (Cihac) „gla(;on" ]'

gheu. „verglas, glissoire"; A\m. ghe-fac

IIghear ..toute chose froide:

glacier"; trans. gheari, pi. „geniesbienfaisants qui eloignent la grele"(Dame; it. ghiacciaio: fr. glacier

\

GHIATA — 115 — GINERE

comp. rtr. glatschera): bot. ghear„mesembnânthemum crystallinum~ :

gherie .endroit oîi Ton vend. oîi

l'on conserve de la glace, glaci-

are " j^/êfo5 „glace, froid" (vfr. gla-

ceux^.

736. înghea, vb. „glacer, geler" || ir.

ngl'ad: megl. angl'ffari: ar. ngl'i-

fare\\ < în-glaciare rtr. inglatscher;

ver. ingasor, trevis. inâzâ : vfr.

englacier it. ghiacciare\ fr. glacer:prov. glasar; cat. glassar: gali. la-

<â^< GLACIARE ' înghe, ghe (Lex.

Bud. ; Poienar, I. 745) „froid, gelee".

737. Desghea (dejgheu) vb. .degeler;

degourdir- jjar. disgl ffare ||<dîs-gla-

ciare jfriul. disglazzâ; it. disghiac-ciare: vh.desglacier ; cat. desglapar,desghef ^degel".

738. GHÎEURA (Mehedini, bn.), vb.

êcosser, egrener".Lat. GLABRARE „depouillcF de poil",

deven t *gl'nra>* ghîâura i prin

trecerea lui aton dup Ha e: gheara:la formele accentuate pe tem se ps-treaz -au- (ghîaur), dar în unele lo-

curi sa generalisat i aici forma cu-eu- (ghleur) [Candrea, BSF. I, 39].

739. Dejghîeura, Dejghfora (Mehedini,bn.), vb. «ecosser.egrener" ; trans. de-deuro (Viciu, G1os.40)<dîs-glabrare(comp. deglabrare „ecorcer" >Dprov. deglarâ) [Candrea. BSF. I, 40].

740. GHINDA, sb. f. „gland du ch^ne*-— 7 ghinde, Oani, Slagiu d'ind'e

(Tribuna. 1890,354) || ir.gl'ind; megl.ar. gl'ind.

Lat. glans, glandem, prin schim-bare de declinaiune.

Alb. l'-nde; rtr. glanda: it. ghiande;sardlog. lande: îv.gland: prov. glan:cat. agl: sp. land(r)e: port. lande.\)eT.:ghindos{Bdbh; Lex.Bud.),,plein

de glands" (it. ghiandoso: vfr. glan-deux) ghindoc „bout dhomme, m3''r-

midon".

741. Ghindar, sb, m. ..chene": zool.

„geai"* (Marian, Ornit. II, 68) || ir. gVin-dâr „chene" ||<glandarius,-a-um (cf.

Thomas, Rom. XXX\', 175) vie. fan-dar: prov. glandier: cat. glander(it. ghiandaia; nprov. agândiero).

742. Ghindup, sb. f. ..glande" || megl.

ar. gl'indur || < glandula,-ajij

it.

ghiandola: sard log. randula\[dim.

ghindurea; ghindaric; ghinduri\\împr.: sîrb. glindura „Driise, Man-

743. Ghinduros, adj. „glanduleux"(Bobb;Lex.Bud.)<GLANDULOSUs,-A,-UM

Iiit. ghiandoloso.

744. GÎMFA (vr. Mehed. Gorj, Vîl-cea, mold.), vb. „gonfler, enfler'- (Has-deu, Cuv. d. btr. II, 470; Lex. Bud.;Tocilescu, Mat. 557, 560, 576, 601, 604,1574, etc; Gorovei, Cimil. 139, 274;ez. VII, 80).

Lat. CONFLARE ,,souffler", cu trece-

rea timpurie, în latina vulgar, a lui

c la g; schimbarea lui -u- în -î- se ex-plic prin posiiunea lui aton înainte

I

de -n- urmat de conson (cf. Candrea,

1

BSF. I, 28); cderea lui l este inc ne-explicat (formele gînfla, gumfla seîntîlnesc într'o ghicitoare, Gorovei,Cimil. 74, i într'un descîntec, Toci-lescu, Mat. 559).

Sprsl. kiiflar; it. gonfiare: fr. gon-fler: nprov. gounfl.

Der.: jgîmfare „orgueil excessif,

arrogance" (Glos. ms. 312; Prav. Mat.Bas. col. Bujoreanu. 319, 351); ^tm/'-tiirâ (Tocilescu. Mat. 644) „intlam-mation" i a se îngtmfa „se gonflerd'orgueil, se donner de l'importance,etre arrogant ' (comp. nprov. segounfl„s'enorgueillir'); în vr. i diai. aparei cu înelesul de ..se gonfler™ (Hasdeu,Cuv. d. btr. II, 470; Tocilescu, Mat.1511, 1524); îngîmfare „orgueil exces-sif, arrogance"; îngîmfat, adj. „gonfled'orgueil, arrogant".

745. GINERE, sb.m. „gendre, tiance"—vr. trans. bn. ghinere,Munere (Pali-

ia,Gen. XIX, 12; lorga, Studii, XII, 267;XIII, 90, 118; larnik-Bîrseanu, Doine,435; Alexici, Lit. pop. 130) || ir. ziner;megl. ziniri\ ar. dzinire.

Lat. gener,-erum; forma gîunerese explic prin contaminare cu june(giune).

Rtr. dschender: it. genero: prov.genre; fr. cat. gendre\ sp. yerno; port.

genro: pentru înelesul de „gendre"i „fiance", comp. alb. Itnl-.r „Schwie-gersohn, Brutigam" i ngrec. Y<xu.^p6;

..fiance, gendre-.Der.: dim. gineric: ginera (C-

GINGIE 116 — GRATIE

tan, Pov. I, 21); aT.dzinirac{Da\ame-tra)!|augm. gineroaic (Teodorescu, P.

pop.362, 363; Marian,Nat.v380)j|^mme(An. Car.), lsat netradus

||gineri „faire

de qqn son gendre" (comp. sp. yernar).

746. 6IN6IE, sb. f. ^gencive" --mold.trans. Slagiu gingin (accentuat peprima silab; Lex. Bud.; Tribuna,1890, 354); bucov. trans. gingea (Lex.Bud.; Marian, Sat. 159); bucov. trans.

gingeî. bn. £inzeî, pi. (Marian, Sat.

159; Molnar, Sprachl. 363) ||ir. £in-

zir; ar. dzindzie.Lat. gingîva,-am; forma în -in se

explic prin schimbare de termina-iune, care trebue s se fi întîmplatde vreme, cum arat rotacisarea lui

-n- în ir.; schimbarea de accent în gin-gin e neexplicat; tot obscure sînt

formele gingea i gingeî.Rtr. dschandschiva; it. gengiva;

sard \og. zinzia (pentru schimbarea deaccent în gingin, comp. sard câmp.sinzias): fr. gencive; prov. gengiva;cat. geniva; sp. encia; port. gengiva.

Der. : ginginos (lonescu, Cal, cult.

183) „avec de fortes gencives".Impr.: ngrec. toixoîa (Murnu, Rum.

Lehnw. 45).

747. ffilNT, sb. n. „peuple, familie,

foule" (Cod. Vor.; Ps. Sch. IX, 27; XIII,

6; XXI,32; XXIV, 16; XXXII,11 ; XLIV,18, etc.;Hasdeu, Cuv. d.btr. II, 216).

Lat. GENS, GENTEM, prin schimbarede declinaiune.

Alb. ^int\ friul. int\ it. gente; sardlog. zente; fr. prov. cat. gent (sp. port.

genie).

748. GRANGUR (grangor, grangure),sb. m. „loriot" — mold. gangur; bn.grangur, g(r)angufe, gangur', trans.

glangur {\)aM\, Colinde 10, 65)|jar.

numai ca adj. ^a/^wr(Papahagi, Not.

23), gangur (Dalametra) „verdâtre".Lat. GALGULUS,-UM, deveuit galgur,

pstrat în ar.; din acesta, prin disimi-laiune, a resultat gangur, care sub in-

fluena lui graur a devenit grangur.Alb. gargul „etourneau**

||comp. it.

rigogolo, probabil din *aurigal-gulus.

Der.: dim. g(r)ngura\ g(r)ngu-rel\\ar.gtnguripsiri (Dalameira) „tein-

dre en vert".

749. GRAS, adj. „gras"|| ir. gras;

megl. ar. gras.Lat. GRASSUS,-A,-UM, Deususianu,

Hist. 1. roum. 1, 1 1 1 (= clas. crassus,-a,-um) ; trecerea lui c la g se explicprin influena lui grossus.

Rtr. grass; it. grasso; sard log.rassu; prov. cat. fr. gras; sp. graso;port. graxo

\\vfr. i fr. dial. cras <

CRASSUS.Der.: ar. ^/ras „graisse**; dim.^m-

su; grsuc (Reteganul. Pilde 28)

;

grâscean; grsuliu, grsuriu (Bobb);grsulean (Cihac) ; ar. grisic (Da-lametra)

j|bot. grscioar „pinguicula

alpina"li^r«st/we, ar.'-' „graisse" (friul.

grasin; it. grassime)\\bot. graiâ

„portulaca oleracea".

750. Grsun, adj. „grassouillet, re-plet", ca sb. „cochon de lait"—

'fgr-sune (Tiktin ; An. Car.) < *grasso,-ONEM

IIit. grassone; nprov. grassoun.

751. îngra, vb. „engraisser; mettrede l'engrais" |j ar. ngrare || < * iN-

GRASsiARE (comp. clas. încrassare)II

rtr. ingrascher; sic. ingraari: fr.

engraisser; prov. engraisar; cat. en-greixar; port. engraxar (comp. Na-mur ekrosi < *incrassiare, Zs.rom. Ph. XXIV, 10)

||bot. îngrtoare

„pinguicula alpina**, gr^toare ,sa-gina procumbens" ; îngretur „en-graissement" (rtr. ingraschadiira;vfr. engraisseiire)\\îngremînt „en-graissement; engrais" (rtr. ingra-schainaint; sic. ingrasamenta; fr. en-graisseinent port. engraxaniento).

GRTAR, V. urm.

752. GRATIE, sb. f. „grillc, grillage,treillis^.

Lat. *GRATis,-EM (=clas. cratis,-em;comp. g r a t i c u 1 a, Densusianu, Hist.

1. roum. I, 111); trecerea lui c la gse explic probabil prin influenalui gradus.

Vit. grate, it. qraia; sp. grada;port. grade (parte din aceste formecu schimbare de declinaiunel

Der.: dim. ^^ grtioar\}^\\i\\a 1688,Exod. XXX, 3).

Impr.: rut. rpaTa „Gitter"; rpaTy-BaTU „vergittern"; rpaT'iaCTim „ver-gittert, gitterformig".

GRATIE — 117 — GRINDINA

753. Grtar, sb. n. ;,grii; treillis" <* GRATARiUM

|

cors. gratag'g'u\\comp.

abr. rator^ <*GRATARiA ii dim. f^T-a-tra (lorga, Studii, VII, 262).

GRUN. V. grîu.

754. GRAUR {graor), sb. m. êtour-

neau, sansonnet" — bn. graure.Lat. graulus,-um(CGL.II,35; III, 17 ;

cf. Mever-Liibke, Zs. rom. Phil. X,172; AVien. Stud. XXV, 100).

Giudic. grolo; Lecce raulu ymant.ver. grola: fr. grole: nprov, graulo< * GRAULA,-AM.

Der. : dim.grâura; graurel\\grâu-

ri (Marian, Ornit. 1, 426) „etourneaufemeile".

GREAA, V. greu.

755. GREIER (greiere, grier), sb. m.„grillon" — ^rôrefGaster); Ialomiagriore : bn. grei.

Lat. * grylli'olus,-um<gryllus,-um;din forma aceasta a resultat întîi

*gretor, care a lsat urme în deri-

vatul greuru i în formele greore,griore. refcute dup dim.: dindim.*greiorel, *greiurel s'a ajuns, prin asi-

milaiune, la greîerel, dup care s'a

refcut mai tîrziu forma simpl ; bn.grei se explic din gfelu, resultat

din gferu sub influena dim. în -elu.Der.: dim. greierel; greiera: trans.

greuru i mold. griuru (Lex. Bud.;

Marian, Insect. 527); trans. bn. greu-Z«.?(Lex..Bud.). bucov. trans. Bihor, S-lagiu, Oani grelu, bn. gfelu (Lex.Bud.: Conv.'lit. XX, 1011; Tribuna.1890, 354; Rev. cr.-lit. III, 156; Marian,Insect. 527).

756. GREU, adj. Jourd, difficile"; la

fem. i „enceinte'IJ

ir. grew; megl.ar. greiî.

Lat. GREVis,-EM, CGL. IV, 207; cf.

Densusianu, Hist. I. roum. I, 504(=clas.GRAVis); trecerea lui a la e se explicprin influena lui le vis.

Alb. re; rtr. greiv; it. greve; fr. grief;prov. cat. greii; vsp.^rieuej sard log.

grae. câmp. ^rai<GRAvis.Der.: dim. greuor ;

greule\\greoi

„lourd, pesant', bn. fem. greoaneênceinte" (Xovacovici, Folclor. 91)

t greuia, fgreoia (Gaster; Lex. Bud.)

,charger, rendre pesant"; Suceavagreuial (Vasiliu, Cînt. 57) „pesan-teur"" Wîngreuia, flngreoia ,.charger,

alourdir, rendre pesant, rendre diffi-

cile"; t îngreoial (Prav. Mat. col. Bu-

joreanu, 264) ,.affliction,chagrin'' ||bn.greime „poids, pesanteur'', y greu-ime (Cantemir, Ist. ier. pass.; lîron.)

^charge, poids; gros d'une armee"||fgreuin „charge" (Cantemir, Hron.)jjtrans. greuntate (Wgjb. VIII, 82)

.;poids, charge, difficulte" (influ-

enat de ingreuna)\\ yingrela (Do-softei,V. Sf. 30 Martie, 9 Sept.) „char-ger, mettre un fardeau trop lourd.»

757. Greutate, sb. f. „poids, pesanteur,fardeau. difriculte''<* grevitas,-atem(= clas. GRAViTAS); forma a fost in-

fluenat de greu, cci altfel ar fi

trebuit s avem * grefate'^ \{r. griete.

758. Grea, sb. f. „nausee, degout"—f„poids; difficulte; force, violence"

IIar. grea „poids, pesanteur, diffi-

culte; nausee, degout" || < * grevitia,-AM ii rtr. greivezza; vven. grevega;prov. greveza (comp. sp. gravez : port.

graveza) 1 greos „ecoeurant, degoCi-tant"

liîngrefoa, bucov. ingreoi (Vo-

ronca. Dat. cred. 974) „degouter''.

759. tGrecioa8,adj. ..enceinte" (Tik-tin; Dosoftei. Ps. vers. 294; Prav. Mat.col. Bujoreanu, 326, 327, 424) <* grevi-TIOSA.

760. îngreuna, vb. „charger, alourdir,rendre pesant, rendre difficile; rendreenceinte" <*îNGREviNARE; presena lui

-u- se explic prin influena lui în-

greuia C tngreojia)\\îngreunior „quicharge, qui alourdit"

jjdesgreuna (Ji-

pescu, Opinc. 133) „decharger".

761. îngreca, vb. „rendre enceinte"

IImegl. angricari „faire sentir son

poids, peser" ;ar.(a)/2^ricar6r.charger,peser" j| < * îngrevîcare li comp. vfr.

engregier, care poate fi i ingre-viarel, ar. ngricos (Dalametra) „a-

lourdi, paresseux".

762. GRINDINÂ,sb. f. „grele"—f^rrtw-dine\\rc\eg\. grindini; ar. grindin,grindine (grindin, Dalametra).

Lat. GRANDO.-iNEM; înlocuirea lui

-în- cu -in- în prima silab se datore-te influenei lui grindina.

It. grandine, grandina; sard ran-

GRINDINA — 118 GURA

dine; vsp. grandine (Zs. rom. Phil.

XIX, 20).

763. Grindina, vb. ^frapper de la

grele" (Teodorescu, P. pop. -^0) || ar.

grindinare (Papahagi, Mat. 340), grw-dinari (Dalametra) |j < grandînare,devenit * grindina > grindina

||sard

log. randinare.

764.GRÎU,sb. n.^froment'';pl.^nC«>„cereales" || ir. grw; megl. grgn; ar.

grîn, girnu.Lat. GRANUM, CU pierderea neex-

plicatâ a lui -«-; pentru înelesul de„cereales" comp. forma alb. de maijos i bulg. iKHTO ..froment", pi. '/KATa

„cereales".Vegl. gmn; alb. griir „Weizen,

Getreide": rtr. graun; it. grano; sardlog. ranu; fr. grain

;prov. gran

;

cat. gr'a; sp. grano; port. gro.Der.: dim. grîule; grtuor^ bot.

,ficaria ranunculoides"; ar. gîrnior„ma'iii'' îgrînar „grenetier, marchandde cereales, blatier"

||col. grînrie

(Cihac; Tiktin).

765. Grun [grunte), sb. n. „grain,graine" — vr. dial. grun (Coresi,

Tetrav. Luca XVII, 6; Caz. 1580, 316;Cuv. d. btr. II, 286; Frîncu-Candrea,Munii apus. 92)|jmegl. âr/?M^ „bou-ton,tumeur";ar.î7'^ll,^„grain,graine;bouton, tumeur"

||< *'granuceum, cu

pierderea^ neexplicat înc, a lui n,

ca i în grîii|] ver. granuso

|1dim.

grunei; gruncior;jgrîuncean{Can'temir, Ist. ier. 191) Î! megl. grnior,„mais*; SiV. gîrnior „mis'\ grînior(Papahagi, Mat. 276) „orgelet"

|1gr-

unos „grenu, granuleux", ar. gir-

nuos „grenu, granuleux; pustuleux,ulcereux *

j

gruni „reduire en grains,

granuler*; ar. gîrnuari (Dalametra)„bourgeonner, se couvrir de bour-geons sur la peau".:;^^;;;^,;:

;

766. Grînar, sb. n. „grenier â ble, ma-gasin pour Ies c^reales^ljar. grînare,<7rwarart, pi. (Papahagi, Mat. 727) „ble,

cereales" || < granarium, granariaj|rtr.

graner; it. granaio; fr. grenier; prov.granier; cat. graner; sp. granero.

767. Grna (megl.), adj.„de froment";

ar. gîrna < * granaceus, a,-um |j ar. gri-

/2«/« (Dalametra) „galettede froment"j|

dr. Haeg grinae (Rev. cr.-lit. III,

]56)^grinea (Cihac: Tiktin) „ble, ce-

reales" (prin schimbare de sufix, cafinea alturi de ftna).

768. GROS, adj. „gros, epais": lafem.i „enceinte" ||ir. megl. ar. gros.

Lat. GR0SSUS,-A,-UM.Rtr. gross; it. grosso; sard log.

russu; fr. prov. cat. gros; sp. grueso;port. grosso.

Der.: Mehedini, trans. Bihor gros(Conv. lit. XX, 1011; Frîncu-Candrea,Munii apus. 51 ; Graiul n. II, 1 15) „grosarbre, gros tronc d'arbre" (comp. it.

grosso), de aci înelesul de „cachot",pentru c criminalilor li se strîn-

geau picioarele în butuci dim. ^rosu^;grosior; groscior, ca sb. grotior(Wgjb. IV, 327; ez. I, 56; II, 229)„creme" {vsp. grosezuelo); trans. gros-ciori (Lex. Bud. ; Gutinul, n-rul 38)„ecremer" grosime „grosseur. epais-

seur; fgros d'une armee" (Tiktin)|i

grosar (Tocilescu, Mat. 1256) «geo-lier'.

tmpr.: rut. rpoc „Herde der trch-tigen Mutterschafe".

769. îngroa, vb. „epaissir "{j ar. ngru-

sare „epaissir", (Dalametra) „devenirfier, arrogant" ||<*iNGROSSiARE ;| vfr,

engroissier; prov. engroisar; cat. en-

gruixar;jîngroetur (vfr. engrois-

sure) îngroeal (Lex. Bud.) ..epais-

sissement".

770 GRUIE, sb. f. „grue" ; grui, m.Lat. GRUS,-UEM.It. gru{e): sarA gru; fr. grue: prov.

cat. grua; sp. gru(a); pori. grou [cuschimbare de declinaiune in partedin aceste forme).

Der.: dim. gruior (Marian, Ornit.

II, 346).

771. 6RUMUR (,ar.), sb. „tertre, tas,

meule".Lat. GRUMULUS,-UM [Papahagi, Not.

etim. 24].

It. grunioLo.Comp. fr. grumeau; prov. grutiiel

<* GRUMELLUS,-UM,Impr. : alb. grumul, care nu poate

deriva din lat. pentru c ar fi tre-

buit s avem ii corespunztor lui udin prima silab a formei lat.

772. GURA, sb. f. „bouche, gueule ;

GURA 119 — GUST

ou, ouverture" [| ir. gur^\ megl. iar. gur „bouche, gueule, etc; croi-

sement (dans le tissage) des fils dela chaîne pour Ies appiiquer sur Ies

chevilles de l'ourdissoir, envergeure"(Wgjb. XII, 98).

Lat. GULA,-AM „oesophage, gosier,

gorge"; pentru înelesul din urmmegl. i ar. cf. Rost.

vegl. gaula: rtr. gula; it. gola:sard log. bula; fr. gueule; prov. cat.

sp. gola; înelesul de „bouche" e pro-priu i alb. i cîtorva dialecte fr. inprov. (Gillieron i Edmont, Atlas, 151

;

Zauner, Rom. Forsch. XIV, 380-381).

Der.: dim. guri, ar. .^, ir. guriff;gurioar; Maram. guruf, guruc,gurioar i .gi/nctoam (iplea, Poesiipop. 110); guricic (WgJb. VlI,6vS)||

guraliv {guraliu ; format sub intluenabulg. roBopjiHBi)), gure, trans. gu-ratec (Lex. Bud.; Bibi. Tribunei 19, 5)

,.loquace, bavard",

gurar (Jipescu,Opinc. 106) ,.maladie de la bouche",gurare (Rdulescu-Codin, Cuv. Muc.37) „maladie des porcs"

|1 fguran,(An. Car.) „os magnum habens"; Me-hedini, Gorj gurni iWgJb. VII, 84)..parler beaucoup, bavarder"

!|Gorj,

I

Vîlcea, Teleorman ^wrt „croiser (dans i

le tissage) Ies fils de la chaîne, pour î

Ies appiiquer sur Ies chevilles de|

l'ourdissoir'' (Tocilescu,Mat. 668). I

773. 6URNMRI (ar.), vb. „grogner'(Dalametra) < geunnîre

|it. grugnire\

vfr. gro(g)nir\ prov. gronhir; cat.

Qrunyir; sp. gruflir: port, grunhir.

114. Grun'are (ar.), vb. „grogner".<*GRUNNiAREi' rtr. grugner\ vit. gru-gnare', {r. grogner; nprov. grougn.

115. GUST, sb. n. „gout« || ir. gust; ar.

gustu.Lat. GUSTUS,-UM.Sard log. bustu; fr. goîit; prov. gost;

port. gosto.Der. : gustos „qui a un gout agreable,

savoureux" (nprov. goustous; cat.

gustos: port. gostoso).

lmpr.:rut. rycT „Geschmack"; ry-

CTOBHHH „geschmackvoll^

776. Gusta, vb. „gouter" || ir. gust;megl. gustri; ar. gustare \\ gvstarb

i

sard log. bustare; fr. goâter; prov.cat. sp. port. gostar

;|gustare „de-

jeuner, repas leger, collation; ygout,saveur" (Tiktin); dim. ^M5^anc« (Is-

pirescu. Leg. 220) „petit dejeuner,collation"; f gustare (Cuv. d. btr.I, 374) „gourmand, goulu" ; gustri„gouter par friandise" ; Mehedini gus-tar „collationner, faire collation"

||

ar. ngustare „gouter, faire colla-

tion".

H

777. H'IC (ar.), sb. m. „figuier" —H'ICÂ, sb. f. „figue"

IImegl. ic~ic.

Lat. Ficus,-UM; *fîca,-am (atestat nu-mai dim. ficula).

Alh.flk: vegl. faj'ka; riv. fic\ itfico,

fica; sard figa; vfr. fie: prov. fie,

figa: cat. fich, figa: sp. higo, higa\port. figo, figa.

11^. Ficat, sb. m. „foie" || ir. ficât\ar. h'icat.

Lat. FiCATUM „foie d'oie engraisseeavec des figues, foie en general"

; ps-trarea lui -i- aton se explic prin influ-

ena lui ficus, fîca.\ egl.fekiiat: rtr. fio; ven. ver. mant.

fig, berg. fegat pav. vlomb. figao,mir. ferr. fig ; sard câmp. figau \\

it.

fegato: fr. foie\ prov. cat. fetge < fe-

CATUM (CGL. III, 600), resultat din oo-

v.coTo; >secotum +flcusj| sard sass.

figgatii: vfr. firie: sp. higado; port.

figado, cu accentul lui se coturn ivocala -F-din ficus: cf G. Paris, ..Fi-

catum- en roman", în Miscell. ling.

in onore di Ascoli; cf Schuchardt, Zs.

rom. Ph. XXVIII, 435; Me^'er-Lubke,Einfiihrung, ed. a 2-a, 158.

Der.: dim. ^c^eHcomp. it fegatel-

lo: sard câmp. figaded4u\ prov.

figadel) \\ban. fictâe ..saucisson de

foie hâche''.

779. H'IDZEÂRE, h'idzire (ar.) „plan-ter. ficher. enfoncer" — pf h'ipu\part. h'iptii.

Lat. FiGERE,-xi,-*CTUM (=clas. xum).

It. figgere.

780. înfige, vb. „planter, ficher. en-

foncer" — dial. înfinge — vr. ban. pfînfip — part. înfipt || ar. nh'idzeare.

nhidzire \\ < iNFiGERE.-xî,-*CTUM ji it. in-

figgere] înfigtor „qui plante, etc".

781. HOLBA, vb. .,ecarquiller Ies

3'eux, regarder fixement" — trans.

volba „se precipiter furieux. en pari.

d'une riviere" (Viciu, Glos.89) ]| megl.viilbari „tendre Ies fils sur l'our-

dissoir".

Lat. voLVERE . rouler, faire tourner",cu schimbare de conjugaiune: v a fost

Înlocuit cu h dinaintea labialei în

regiunea unde fenomenul acesta seîntilnete i în alte cauri (comp.hulpe<valpe): înelesul întîi romînescse explic din cel latin prin fasa

intermediar , rouler Ies 3'eux".

Rtr. volver; it. volgere: vfr. voldre:prov. volver: sp. port. volver.

Der.: holbel (Marian. Leg. 207),

dim. lui holbatlmegX. volb. ar. volbu,,OMT(M?>'iO\r' \\ vulvoi. vVcoi (pentru fo-

netism, V. viitoare, vîlvoare) „ebou-riffe": vîlvi ,.s'elever en tourbillons

(en pari. des ilammes), flamber": vîl-

vaie „tourbillon de flammes".

782. Vlvtor (ar.), sb. „ourdissoir"< *V0LviT0Rius,-UM : pentru fonetism,

cf vîlvoarel'ii. volgitoio (comp sp.

envolvedero; port. envolvedoiro).

783. Vuitor (ar.), sb. „ensouple" (Mi-

hileanu). — Vîitoare {vuitoare, voi-

toare), sb. f. „chute d'eau d'un moulin,tourbillon, gouffre": vr. ara Oau-lui ..moulin â foulon" i^Cuv. d. btr.\, 216: Lex. Bud.)<^V0L(u)T0RiA,-AM(comp. voi uta tio ^tourbillon": vo-luta b r u m „bourbier, bauge (de san-

glier"); forma resultat normal vui-

toare a trecut la vîitoare prin schim-barea lui -u- în -f- dinaintea lui-//-,

HOLBA 121 HOLBA

care se observ i în alte cauri(comp. vîltur, alturi de vultur) !; it.

voltoio (Comp. sp. envoltero\ vfr. des-voultoire).

784. Vltura(trans.), vb. „tourbillon-

ner" (Alexi. Dic. rom.-germ. 474);araOauluip?î/fw/*a„foulerlesdraps"<*V0LTULARE ' it. voltolare: vfr. voltrer

llSlagiu svulfurat iGutinul, n-rul 10)

„espiegle, folâtre, volage" (it. svol-

tolato).

785. Volbur, sb. f. ,tourbilIon: tem-pete": bot. „convolvuius arvensis"— fvorbur (Cantemir, Ist. ier. 144,

145): volvur (Alecsandri, Poesii. II,

302. 317,354): vr. Flciu. Munii Suc.trans. holbur (Dosoftei. Ps. vers. 36.

87.247, 302: V. Sf. 8 Martie, etc; Cante-mir, Ist. ier. 1 57, 1 69. 237 : ez. II. 24 : Ma-rian, Nunta 422), bot. holbur, holbor„convolvulus arvensis". cel dintîi i^cal^'stegia sepium": hîlbur (Gaz.Trans. 1887. 262): bn. bolbur, bot.

bolbor (Costinescu), Flciu, Prah. bn.bolbur „convolvulus arvensis" <vol-VULA.-AM (atestat sub forma voi vo-ia cu înelesul de „herba similis

hederae, quae vitibus et frugibuscircumdari solet", CGL. V. 398) I

nprov. volvolo „liseron"||

it. volgolo:port, volvo<'^YOLY\]Li]s\\volburos iholburos (Barcianu) ^tourbillonnanf* :

printr'o evoluiune semantic expli-cabil i-au luat natere: jbolbo-ros (Bobb) „begue. qui begaie"; Me-hedini, bn. Haeg (Rev. cr. lit. III,

89) bolborosi, pi. ^bulles d'eau" ; bol-

borosi „jaillir. bouillonner" (Costi-

nescu: Tiktin; Tocilescu, Mat. 1311.

1328) „murmurer. bredouiller": bol-

borositor ,.bouillonnant : bredouil-leur": bolborosifur (Tocilescu, Mat.1559) ..gloussement" volbura, vorbura,volvura (Stamati, Wb. 736: Poienar,II, 746: ez. VII. 122 ; Reteganul, Pov.pop. 201 : Sevastos.Nunta 137, 147), hol-

bur (lorga. Studii, \'. 100). holburi(Cantemir, Hron.), hulburi (ez. IX,

151) ..tourbillonner"; bolbur (Goro-vei, Cimil. 314) „s'agiter, faire dubruit" (comp. it. avolr/olare): învol-

bura (Marian, Nunta 345; Barcianu)„soulever en tourbillonnant".

786. Vîlvor (Petri. 69; bîlbor, bulbor).sb. n. „trollius europaeus" < *volvo-RIUS.-UM.

787. Vîlvoare (vulvoare), sb. f. „tour-

billon de flammes ; tourbillon d'eau"(Grigorovitza, Chipuri 147)<*volvor,-CREM, devenit * vulboare, de undeprin asimilarea lui b cu r: vulvoare,vîlvoare (comp. mai sus volvur)

||vîl-

vor (Grigorovitza, Chipuri 190) „entourbillonnant"

1|vîlvraie, vlvâtaie,

Romanai. Dolj^Vîlcea blbtaie „tour-billon de flammes", aceste dou dinurm formate dup bobofaie <bulg.CyOvTa.TB.

788. Bulbuca (bulboca), vb. „bomber''(-* oc/?iV „faire de grandsyeux"); a se^ „s'entler. se gontler" < ''volvîcare.devenit, prin asimilaiunea lui v- cu-6-, *bulbca i mai tîrziu bulboca,bulbuca prin trecerea lui -b- la -bo-,

-bu- în urma asimilrii lui aton culabiala precedent: ca îneles, atît

bulbuca cît i derivatele sale se poates fi fost influenate de bulbus|jbulbucat ,.entle. bombe": dim. bul-

bucatei (:\Iarian, Leg. 129, 140: Vo-ronca. Dat. cred. 334, 978) ||

bulbu-ctur „bosse, tuberosite"

||fbulbu-

cos (Dosoftei, V. Sf. 30 Ian.; Bobb)„enfle, bombe" |' bulbuc „bulle d'eau":ara Oaului bulbuc; buJboac, bîl-

boac (Tiktin: ez. VIII, 31), Flciuhulboac „tourbillon d'eau, goufifre"

(formaiuni influenate probabil i debuig. ;i,.Tb(joK: alturi de bulboac a-

pare bulboan, probabil acelai cuvînt,dup cum arat înelesul, dar cu ter-

minaiunea schimbat); bot. bulbuc„caltha palustris", bulbuci, pi. „trollius

europaeus" ; dim. bulbucel (Bobb), bot.

bulbucei, pi. „caltha palustris", b. demunte „trollius europaeus"

||bulbuci

(Tiktin) „jeter des bulles, bouillonner"

P ar. mbulbucare „engraisser, etre

joufflu".

789. învoalbe, vb. t„rouler" (Ps. Sch.,

Coresi, Ps. CI, 27; Biblia 1688, Ez.

IV, 12). a se '^ Muscel (Rdulescu-Codin, Cuv. Muc. 42) „s'epanouir",trans. (Bibicescu, P. pop. 256), Muscel{a se învoalvc; Rdulescu-Codin, 1.

c; Cînt. 123) „s'agiter d'un cote et

d'autre"; Romanai, Dolj a se în-

volbi „s'envelopper, se couvrir; s'e-

panouir" ; învolba (Frîncu-Candrea,Munii apus. 92; Reteganul, Trand.133) „venir, s'elever en tourbillons";

a se învolba (Gaster; Tiktin; Rete-

HOLBA — 122 — HOLBA

ganul, Pov. pop. 110) ^tourbillonner"*;

înholba (ochii), a se inholba „ecar-

quiller Ies yeux, regarder fixement"

IIar. mvulbire, mvulbeare, mvulbare

„tendre lesfilssur roiirdissoir"||<iN-

VOLVEREII

it. involgere\ vfr. envol-

dre\ prov. sp. port. envolver\\tnholb-

^eZ (Marian, Leg. 200), dim. lui inkoîbai;

Ialomia înviilbat, învolbat (Giuglea,Cerc. lex. 8) ,etourdi, ebloui*.

790. învoit, adj. „epanoui, touffu,

exuberant" <iNVOL(u)TUS,-A,-UM|1

it.

involto., cat. envolt; sp. envuelto; port.

envoltoIIa se învoita „se derouler"

(Tiktin), Romanai „s'epanouir"*; în-

voltat (Tocilescu, Mat. 863) „bien de-veloppe, epanoui" (it. involtare; fr.

envofiter; nprov. envout).

791. Desvoalbe, vb. „elucider, debrou-iller, tirer au clair, expliquer" (Cuv.d. btr. I, 276 ; Radu Greceanu, Cron.9; Lex.Mard. ; Clemens, Wb.) ; desvoal-ve '(Molnar, Sprachl. 263); desvolbi(Bobb), Romanai „derouler, decou-vrir'

; j a se desvolba (Lex. Bud.)„s'epanouir, devenir exuberant; re-

prendre connaissance, revenir â soi",

lalomiaja se dzvulba (Giuglea, Cerc.lex. 8), 'f\a se desholba (Dosoftei, V. Sf.

^ Dec. 6; Lex. Bud.) ..reprendre connais-sance, reprendre ses esprits, revenirâ soi"

II< Dîs-VOLVERE

|1(rtr. svolver),

friul. discualzi\ it. disoolgere: prov.descolver; sp. desvolver.

792. Desvolt, adj. „epanoui, exube-rant; av^c l'espriteveille" (Lex. Bud.)<Dis-voL(u)TUS,-A,-UM

|1(rtr. svoiit; it.

svolto; sard log. isvoltu); sp. desviielto

iidezvolta „developper" (formaiune

recent).

793. Suvoalbe, vb. „rouler, reniuer,fouiller" (Molnar, Sprachl. 292); „af-

faisser, faire ilechir, vaincre" (R-dulescu-Codin, Cuv. Muc. 70; Poenar,Voc. I, 21); Dolj, Romanai. Muscel5iiro^6t <suB-voLVERE „rouler en haut,elever"; înelesul de „affaisser" s'a

desvoltat din acela de ,,renverserqqn avec qui on lutte".

794. Scvîita (trans.), vb. „escocherla pate" (Viciu, Glos. 78) < sub-vol(u)-TARE

IIcomp. it. voltare; sard log. bol-

tare; fr. vouter; prov. port. voliar||

comp. într'o ghicitoare sovVtoaic(Gaster), cu înelesul de -gonîlee,

bombee".

i

IADA, V. ied.

795. IAP, sb. f. ,jument, cavale" :

iepe, pi. ,.pedales du metier â tisser''||

ir. îâp^; megl. î§p; ar. îap.Lat. EQUA,-AM.Sard ebba; vfr. ive: prov. ega; cat.

egua; sp. yegiia; port. e^wa.Der.: dim. iep(uJoar; iepun

(Ispirescu, Leg. 161); ir. îepi^\[iv.

iâpine „jument" H iaporni (Pamfile,

Jocuri, 1, 124) ..epithete qu'on donne âune femme grosse" (format dupbaborni)

j

ieprie „haras" (prov.egaria) : jiepar (lorga. Doc. Calli-

machi, II, 93) „maîtrede haras" iepesc(ez. VII, 91) „de jument".

796. IARBA, sb. f. „herbe" jjir. îârb^;

megl. ar. iarb.Lat. HERBA,-AM.Rtr. erca., it. sard erba: fr. kerbe;

\

prov. erba; cat. herba; sp. yerba;port. herca.

Der.: dim. ierbu (Alecsandri, P.

pop. 49; Voronca, Dat. cred. 729; Lex^Bud.; Stamati, Wb. 378; Polizu); ier-

b(u)oar (Cantemir, Ist. ier. 194;

Stamati, Wb. 378; Polizu); ierbuU(Tocilescu, Mat. 58); ierblu „pha-laris arundinacea" \\ col. ierbrie,j,.ma-gasin poudre, poudriere"

; f ,.pou-

dre â canon,munitions''(Ureche,Letop.I, 171) (vfr. herberie ,.marche auxherbes"

;prov. erbaria „marche aux

herbes, legumes")||ierbrii „pâtu-

rage, impot sur Ies pâturages'.

797. Ierbos, adj. „herbeux-" j| ar. ir'.

6os|| <HERB0sus,-A,-UM|1 rtr. ercuos'

it. erboso; sard erbosu ; fr. herbeux-,pTOV.erbos; cat. herbos-, sp.herboso'^port. ercoso.

798. Ierba (bn.j, vb. ..berber, trai-

ter un animal malade par la racined'ellebore' < herbare (atestat part.

h e r b a n s) ||fr. herber.

799. înierba, vb. „herber, traiter unanimal malade par la racine d'el-

lebore'<iNHERBARE (atestat în CGL.III, 73 cu înelesul de „arracher Ies

raauvaises herbes") i friul. injerb ; it.

inerbare; fr. enherber; sp. enyerbar.

800. IARNA, sb. f. „hiver" ||ir. iârne\megl. iarn; ar. îarn^ îaf.

Lat. mBERNA,-AM, care a înlocuitîmpreuna cu hîbernum în lat. vulg.pe hiems (cf. Densusianu, Hist. 1.

roum. I, 158).

Rtr. inviern; it. inverno; sard log.

ierni; fr. hiver; prov. ivern; cat. Jd-

vern; sp. invierno; port. inverno <m-BERNUM.

Der.: dim. ierni (Reteganul, Pov.pop. 1 14) II

bn. Haeg iernre (An.Car.; Rev-cr.-lit. III, 157) „d'hiver^Haeg iernrea (Rev. cr.-lit. III, 157)

,.sorte de raisin" Haeg a se iernoa(Rev. cr.-lit. III, 157) ..commencer âfaire froid".

801. Iernatec, adj. „d'hiver'; sb.

„quartier d'hiver" ||ar. arnatic „quar-tier d'hiver" || < hîbernatîcuSj-a.-um

i;Muggia invernadik; fr. hivernage.

802. Arniu (ar.), sb. ^quartier d'hi-

ver ' < hIbernIvum.

803. Ierna, vb. ,.hiverner" || ar. ar-nare || < hibernare

jjit. invernare ;

sard log. iinbierrare: fr. hiverner;prov. ioernar: cat. hivernar; sp. port.

invernar \\ trans. iernatur (Lex.Bud.)„action d'hiverner" (rtr. invernadiirajl

IASCA 124 — II

aseînierna „commencer â faire froid^jl

asedesierna (Lex. Bud.) „cesser defaire froid, passer (en pari. de l'hi-

ver)".

804. IASCA, sb. f. „amadou" || megl.ar. iasc.

Lat. ESCA,-AM „nourriture, pâture",atestat tîrziu i cu înelesul romî-nesc (cf. Densusianu. Hist. 1. roum.I, 189).

Alb. eskz „Feuerschwamm, Zun-der"; rtr. escha i it. esca „amorce,amadou" ; fr. eche, vfr. esche âmorce,amadou": sard. esca âmorce, ama-dou'

;prov. esca âmorce"; cat. esca

i sp. yesca ,.amadou".Der.: trans. resco.s (Lex. Bud.) „fon-

gueux, spongieux".

ICI, V. aici.

y05. IED, sb. m. ..chevreau" — IADA,sb. f. ..chevrette" |jir. îecl. iade; megl.îed, îed; ar. ed, ead.

Lat. HAEDUS.-UM, * HAEDA.-AM (ates-

tat numai dim. haedula).Alb. ed-.

Der.: dim. iediif (Sbiera, Pov. 173;

Sevastos, Pov. 30), iedule (Polizu); le-

-e?ôr(Sbiera. Pov. 202; Tocii escu,Mat.554) : iediii (Donici, 96) ; iecli; iezit(lorga, Studii, VII, 235), ir. îediff

|icol.

ban. îedam.

806. IEDERA, sb. f. „lierre'' || megl.îadir: ar. eadir, îadiri.

Lat. HEDERA,-AM.It. edera\ sard câmp. era: fr. lierre

(vfr. ierre); prov. edra: cat. heiira:

sp. hiedra; port. hera.

mi. IEPURE, sb. m. Jievre" — bn.îepiir |] ir. megl. l'epur; ar. l'epure.

Lat. LEPUS.-OREM.Alb. l'epur; rtr. leivra; it. lepre;

sard lepere; fr. licvre; prov. lebra;

sp. liebre; port. lebre (în parte cuschimbare de gen).

Der.: dim. iepura, ar. Vopura;iepuru (Lex. Bud.); iepurel, bot. âs-paragusofficinalis" (Lex. Bud.); ar. li-

piirii.y. iepuric (Pamfile, Jocuri, 1,124)

„epithete qu'on donne aux jeunesiiUes espiegles"

||iepuroaic ..femeile

du lievre, hase"||ban. iepiiroane, ar.

lipuroau\\

ir. Vepiirif ^femeile du

lievre, hase^jlcol. ar. Vipurame, ban. le-

piirat7iâ\\ iepuresc „de lievre"; bot.

mac iepuresc „papaver rhoeas". m-cri iepuresc ..berberis vulgaris, oxalisacetosella",repwrea5ca (Sevastos, Nun-ta 281) ^.danse populaire**

|iiepurefe J\

la maniere des lievres" ['(iepuri i^Lex.

Bud.) „faire la chasse au lievre".

808. lepurar, sb. m. „aquila fulva";iepurar glbui „aquila „chrysaetos"(Marian, Ornit. I, \^'S)\\a.v. Vipurar„autour"|| < LEPORARius,-UM. influenatîn fonetism de iepure

\\rtr. leivrer; it.

lepraio; fr. levrier; port. lebreiro.

809. IERI, adv. „hier" || ir. megl. ter.

Lat. herLRtr. her, ier ; it. ieri: sard log. heri{s);

fr. hier; prov. er.

Der.: alaltieri, ar. aoaltari „avant-hier", j alteri (lorga, Studii, VIII,

107: comp. M. aJtrieri :vîv.^to\.1'au-trier).

810. Aîen(ar.),adv. „hier-<AD-HERi||

Ijfriul. ajir. Sulzberg ajeri: vbellun.

mir. ajer, bol. ajir., abruzz. ajere, sic.

ajeri; val. ayir (Zs. rom. Phii. XXIV,293); nprov. atVr: ccitahir: sp. ayer.

!

I

811. IERTA, vb. „pardonner. absou-dre. permettre" j| megl. Vcrtari; ar.

l'irtare.

Lat. LiBERTARE (Arch. lat. Lex. III,

258: VIIL 450).

Der.: iertare „action de pardon-ner, etc, pardon, permission" ; ier-

ttor, adj. sb. „qui pardonne. qui ab-

souX* \\iertciune. megl.l'ertcluni. ar.

l'irtîcîune „pardon, excuse" neiertat

„non pardonne, impardonnable"|!

megl. duml'irfari, ar. dumVirtare,,prier Dieu de remettre Ies peV

ches".

IEI, v. urm.

812. îl (ir.), vb. âller".

Lat. iRE.

Rtr. ir: it. ire: fr. pstrat numaila viit. i cond.: irai. irais: prov.

sp. port. ir.

813. Sui, vb. „monter, elever, gra-

vir" <suBiREIIsp. port. siibir ,, suitiir

„action de monter" (^sp siibidura\\

sui „montee".

II— 125 — îmbina

814. Peri, vb. ..perir, mourir, dispa-raître" || megl. piriri; ar. kirire, ki-

reare „perir. mourir, disparaître, per-dre" (înelesul din urm e datoritconfusiunei cu k'ardire).

Lat. PERÎRE.Rtr./>e/7>; itperire; fv. perir; prov.

cat. perir; comp. sp. port. perecer.Der.: ar. k'irit „perdu; fou, niais';

kfirii ..perte; perdition, ruine; cou-cher du soleil"; peritor „perissable,passager"; ar. k'irtiiri, pi. ..niaiseries,

sottises' |l periciiine, megl. periciuni„perdition, ruine, mort**.

815. Iei, vb. „sortir"||ir. fe^z; megl.igri: ar. i(n)ire.

Lat. exîre; pentru intercalarea lui

-n- în forma ar., particularitate carese întîlnete i în di:;!, italiene i prov.cf. Ascoli Arch. glott. III, 442, urm.

Friul. ini: it. escire, uscire, vven.vbellun. insir, vgen. ini; sard log.

bessire; vfr. eissir, uissir; prov.eisir, ensir (sp. pstrat numai part.

ejido, ca sb. cu înelesul de,.Gemeinde-anger, Gemeindetrift, Spazierplatz").

l3er.: ieire „action de sortir, sor-tie"

IIieitoare „latrine" (comp. vfr.

issoir ..sortie")||ieitur ..saillie" (it.

uscitura; wh.issnre; prov. eisidura).

816. IIESsb.f.„bas-ventre, abdomen,tlanc, aîne, hanche"—bn. m ||ar. i'Z'e.

Lat. iLiA, n. pi. devenit fem.; formabn. iu este de sigur refcut duppi. prin analogie cu alte neutre.

Alb. ij'z: rtr. iglia: cors. iglia, Mol-fetta diggje (Salvioni. St. rom. VI, 15),Cerignola iggje: prov. ilha

\\ ar. iVari(Dalametra) ..s'habiller de maniereâ rendre Ies hanches tressaillantes".

817. Adia, ..souftîer legerement (enpari. du vent); fretiller-

|| ar. adil'are„respirer"* || <*adîliare format dinloc. trahere sau ducere ad ilia(comp. trahere ilia, la Horaiu,ducere ilia. la Pliniu), de underesult c înelesul primitiv al ver-bului trebue s fi fost acela de „arespira" conservat în ar. (comp. ,,a

trage în piept'' = „a inspira)" ; din a-

cesta s'a desvoltat mai tîrziu sensul de„asufla(vorb. de vînt)",întocmai|ca înlat. s pi rare „respirer" i „souftîer(en pari. du vent)" : în ce privetefonetismul, nealterarea lui -di- în -zi-

în forma *ADiLio se datorete influ-

enei formelor accentuate pe termi-naiune [Candrea, Conv. lit. XXXIX,1 19] adiere ..souffle leger" ar. adil'aiic

„respiration"

818. Suil'are (ar.), vb. ^tondre Ies

brebis autour de la queue- <^^subI-

"LiARE^lsuel' (Dalametra) .,laine tonduepre de la queue des brebis, couaille".

IIE2, V. in.

819. IM (vr. trans. bn.), sb. n. Ji-mon, boue, crotte" — j'!..poix, gou-dron" (Paliia, Gen. XI, 3; XIV. 10).

Lat. LÎMUS,-UM.It. limo; prov. Hm: cat. llim: sp.

port. limo.

820. Imos (trans. bn.). adj. ..fan-

geux, sale" < LiMOSUS,-A.-UM. în fone-

tism influenat de im\\

it. limoso: vfr.

lim,eux\ prov. limos; sp. port. limosoHaeg, imoa (Rev. cr.-lit. III. 157)

..salir, souiller"||imoeal, imoseal

(Polizu) ..salete".

821

.

flma, vb. „salir, souiller" (Dosof-tei, V. Sf 4 Dec; Cantemir, Hron.;Div. 128, 213,215; Ist. ier. 52; An. Car.)<LiMARE ' î'ma^or (Cantemir, Hron.)..qui salit, qui souille" bn. bucov.imal (An. Car.

;ichindeal, Fab. 25,

123; Wgjb. III, 317: Sbiera, Pov. 155.

199, 200; Tiktin) ..boue, fange";

bn.imâlos (An. Car.: Xovacovici, Fol-

clor, 82; WgJb. III, 317) ..souille, sale"

\\'\imciune (Dosoftei, V. Sf. 24 Xov.;Cantemir, Hron.: Div. 173, 198: Ist.

ier. 213. 217, 246, 309) „souillure".

ÎMBAT, V. bea.

822. t ÎMBI, num. — ÎMBE ..tous Ies

deux".Lat. * AMBi (= clas. ambo), ambae.Rtr. amhas: it. ambi, ambe\ sard

log. ambos.ajnbas; vfr. ans, ambcs;prov. anis, auibas: sp. port. ambos,ambas ||

amîndoi (v. doi).

823. ÎMBINA, vb. Joindre, unir".Lat. *LMBlNARE<Bmi.Friul. îmbin \\ comp. rtr. abbiner;

ver. mant. arbinar, aret. abinare;nprov. abinâ; Maree rabbina (Zs. rom.Ph. XXVIII, 488); vit. binare, ver.

îmbina — 126 — )N

mant. vbellun. binar, berg. mii. bina,

parm. binar ; fr. biner.

Der. : îtnbintor (PoWzm) „qui joint,

etc": Muscel ghintur (Rdulescu-Codin, Cuv. Muc. 34) „deux painscolles ensemble"

I|desbina „desunir,

diviser" (bergam. desbin); desbi-nare, desbinturâ {Lex. Bud.) „actionde desunir. de diviser; desaccord,division, mesintelligence".

ÎMBRCA, V. brac.

ÎMBRÎNCI, V. brtnc.

ÎMBUCA, V. buc.

ÎMPCA, V. pace.

824. ÎMPRAT, sb. m. „empereur"||

megl. ampirat.Lat. ÎMPERAT0R,-0REM ; forma rom.

deriv din nom.-voc. împerator,devenit Hmpratru i prin disimila-iune împrat.

Alb. mbret\ (rtr. imperadur\ it. im-peratore: vfr. emperere, fr. empereur

\

prov. emperaire, emperador; cai. sp.port. emperador).

Der.: dim. tmprfel, zoo], „troglo-d^-tes parvulus" (Marian, Ornit. 1, 305),cu acela înelesîmprtu (ibid.)l| îm-prteas „imperatrice" (comp. alb.mbreitreâz), bot. „atropa belladonna,bryonia alba"

|| împrti^megl am-piratii ampiraticlc „imperatrice"Wîmprie, meglampiragl'e „empire,royaume* |l împrtesc, megl. ampi-ratesc „imperial, souverain"; împ-rtete ,.â la maniere d'un empereur''\\împrai ,,regner".

ÎMPINGE, V. pinge.

ÎMPLÎNTA, V. plînt.

825. ÎMPRESURA, vb. „presser, ser-rerdepres, assieger,cerner; torturer,accabler".

Lat. -iMPRESSCRTARE < PRESSORIUM„presse, pressoir".Comp. yfr.pressoirier „pressurer".Der.: împresurtor „assiegeant"

;

împresuriur ..action d'assi^ger,etc."

; t^contrainte, contrariete'lfrfes-presura „iever le siege, se retirer^vec larmee.

ÎMPREUN, v. un.

826. ÎMPRUMUT, adv. : a da-^ „preter",a lua cw-jjemprunter" || ar. mprmut

Lat. IN PROMUTUO<PROMUTUUM ^ar-gent avance, avance".

827. împrumuta, vb. „emprunter, pre-ter"

IIar. mprumutare\\ <*iMPR0MU-

TUARE (atestat numai p r om u t u ari);,

it. improntare; fr. emprunter-, prov.emprumtar (acestea dou din urmdin forma cu -o- trecut la -u- prin a-

similaiune *imprîimutuare)|| îm-prumut, ar. mprumut „emprunt, pre"

;

împrumuttor „emprunteur, pre-teur"; împrumuttur (Polizu) „ac-

tion d'emprunter, de preter"1| f apru-

muta (Ps. Sch. XXXVI, 21) „emprun-ter" (vfr. aprompter).

ÎMPUNGE, v. punge.

828. ÎMPUTA, vb. „imputer, repro-cher" — \ a se împuta ,,se disputer"(Tiktin).

Lat. IMPUTARE.Der.: imputare „action de repro-

cher, reproche"; f împuttoriu (Ps.

vSch., Coresi, Ps. XLIII, 17) „qui fait

des reproches".

829. fîmputciune, sb. f. „reproche,dispute" <iMPUTATI0,-0NEM.

830. IN,sb. m. „lin" ||ir. megl. ar. l'in.

Lat. LÎNUM.Alb. l'i; rtr. glin; it. lino; sard Unu

;

fr. prov. lin; cat Ui; sp. lino; port.

linho.

Der.: dim. inuor i inea „li-

num austriacum" ; inior (de alior) „\\-

naria vulgaris'1|inite, megl. l'init

„champ de lin"|jbn. ini „masseformee du residu des graines de lin

dont on a exprime l'huile, tourteau".

831. flnar, sb „ouvrierquitravaillele lin" (lorga, Studii, VI, 366 ; Polizu)

<LiNARius,-UM, în fonetism influenatde in (fr. prov. linier ; sp. liniero ;

port. linheiro)\\inrie (Polizu) „champde lin" 1|

bot. inric „linaria vul-

garis"IIbot. inari „najas minor"

||

zool. inri „linaria rubra", inriverde „serinus hortulanus" (Marian,Omit. I, 398, 418).

832. Ile, sb. f. „chemise de paysanne"<LÎNEA.-AM (Densusianu, Hist. 1. roum.

IN 127 — INCE

I, 153) îj alb. VirU\ (fr. linge): sp.lina\\dim.uoar (lorga. Doc. Cantac. 178).

833. ÎN, prep. ..en. dans" || ir. an;megl. (a)n: ar. (i)n.

Lat. în: din acesta ar fi resultatnormal in; presena lui î se explicîn chipul urmtor : fie ca preposi-iune isolat, fie în compuse. în s'a

redus Ia n (sau m) în caul cînd eraurmat de o consonant (particularitate

pstrat pîn astzi în ar.; comp. ncas. ncap, mprîre): fenomenul a-

cesta se observ de altminteri, în afarde limba romîn, în alb. i în dial.

ital. meridionale. Mai tîrziu. aferesalui î s'a generalisat si la caurile în

care n era urmat de o vocal: in-ad-directam>fwa dereapta., *in-al-ti ar e>nlfare. Pentru a înlesni pro-nunarea grupurilor iniiale n sau m-\-cons. s'a recurs, în daco-romîn. la

vocala de sprijin f, ca i în formapronominal îmi; dela forme ca în-

cpea, împri vocala de sprijin î

s'a generalisat i la caurile în caren sau ni erau urmai de o vocal{înapoi. înla), rmînînd îns ici colourme de pronunarea anterioar {nalt,

nlbi, nainte) [Candrea].Rtr it. sard in\ fr. prov. cat. sp.

en; port. eni.

834. Din, prep. „de" j| ir. megl. ar. din||<DE ÎN.

835. Prin, prep. ^par" |} ir. megl.prin

II< PER ÎN.

ÎNAINTE, V. înfre-.

836. ÎNALT, adj. ,haut" — mold.nani: janaltii (Ps. Sch. XCVIII, 2)

IImegl. nalt: ar. (ajnaltu.Lat. ALTUS.-A,-UM + ÎN din loc. adv.

in alto i din verbul * înalt ia re(comp. formele alb. it. i prov.).

Alb. naVtz; rtr. ot: it. alto, Subiacona.uiu (St. rom. \ , 284) sard altu:

fr. haiit: prov. aut inaiit): cat. alt:

sp. port. alto.

Der. : diva.nltu: nliior; nlticel\\

-fînalgios (Tiktin) ..prcjudice, tort".

83/. înla, vb. „elever, hausser.eriger-

jj megl. nalari: ar. analare}\<*ÎNALTiARE

|jit. inulzari: vfr. enhaa-

cier : prov. enausar: cat. enalzar;comp. sp. ensalzar H înlare ..action

I

d'elever. etc, elevation. exhausse-;ment": înltor ..qui eleve, etc";

I înltur „hauteur. terrain eleve"||

!înlime, ar. nîlime „hauteur"!! vr.

j

înlie (Paliia, Gen. XLIX,:26: Gaster;

j

Lex. Bud., etc). „hauteur, colline"||

i Cf altare.

ÎNAPOI, V. poi.

ÎNUNTRU, V. întru.

\

838. ÎNC, adv. ,encore" || ir. inke-,

megl. anc; ar. ninc, ning.I

Lat. XJNQUAM, devenit înc prin tre-

i

cerea lui un + cons. aton în fras la

i

în- (cf adînc); forma ar. e datorit

j

contopirii cu particula negativ ni.

,Semnificaiunea romîneasc se ex-

j

plic uor din cea latin de ..jamais";

I de altfel în vr. înc mai apare cu! un îneles apropiat de cei latin, d.'

e. : nu înc voîu mai da voao pae (Bi-

I

blia 1688, Exod. V, 10).

IVit. unqua; vfr. onques: prov. onca.Der.: •'fînc.i,-^ incaiie{Can\.em\r.,

\

Ist. ier. 162) ..encore: quand meme"||1

încai, încailea. încaltea ..du moins".

ÎNCLECA, V. cal.

ÎNCLA, V. calce.

839. ÎNCPEA, vb. ,contenir, avoir

j

place" — Mehedini, bn. trans. în-

I

chepe(a); megl. ancpeari; ar. nc-peare.

Lat. iN-*CAPERE (= clas. capere);

pentru înelesul romînesc, cf Thes.Cat. encabir \\

rtr. chaver ; it. capere,capire; prov. caber; cat. cabre; sp.

port. caber\\sard log. kâbere, kabire.

Der.: încpere ..action de contenir,etc. ; espace, etendue; piece, appar-tement"

||încptor, ar. ngîpitor (Da-

lametra) ,.spacieux, large, vaste~; ar.

ngîpîtur (Dalametra) „action de con-tenir, etc."

ÎNCRCA, V. car.

840. fÎNCRI, vb. ,.chauft'er=' (Cod.Vor.;Ps.Sch. XXXVIII, 4; An. Car.)

Lat. iN-*CALiRE (=clas. galere, (în)-

calescere).Vfr. chaloir: prov. caler; sp. ca-

lecer.

841. 'ÎNCE, pstrat în compusul ir.

*ÎNCE — 128 — INCOA

d'ence „d'ici" i mcg-I. diniea ..de cec6te-ci'*<DE *HiNCCE (atestat numaih in cine (CGL. IV, 244)ijmegl. di-

dinea „de ce c6te-ci" |' comp. friul.

kenci; Ysass. cunque; it. quinci <BCCV'Si*mNCCE [Densusianu].

842. Antsa (ir.) „ici"<AD '^hincce |i

dântsa „d'ici"|1comp. vsass. auinehe

<AB *fflNNCE.

843. ÎNCEPE, vb. „commencer".Lat. iNCIPERE.

Sprsl. anseiver.Der.: începtor „commenânt, de-

butant" ; .,chef, le plus puissanf(Cod. Vor.; JBiblia 1688, Exod. VI, 14;cu acest îneles dup gr. ^cpôc),

„createur" (Coresi, Caz. 1580, 529); în-

ceptur, jinceptorie (Gaster) „com-mencement, debut, origine"

||început,

jîncepenie „commencement, debut,origine" î| Mehedini prencepe «re-

commencer".

844. ÎNCET, adj. „lent".

Lat. QUETUS,-A,-UM(= clas. QUIETUS;cf. Densusianu, Hist. 1. roum. 1, 89)4-iN,

din derivatul verbal *inquetare.Alb. k'et (comp. pentru înelesul

romînesc k'etazz „sachte"); rtr. guaid;it. cheto; ir. coi; prov. quet; sp. port.

quedo.Der.: dim. încetior; încetinel (for-

mat d^n'â. puinei); încetu (Lex. Bud.){{încetini, incetina ..ralentir"; înceti-

neal „lenteur".

845. înceta, vb. ,,cesser"<*iNQUE-TARE< QUiETARE „donncr le repos â"

;

înelesul romînesc se explic prin

fasele intermediare: „apaiser, mode-rer, faire cesser" (comp. o evoluiunesemantic asemntoare în rtr. cha-ler „baisser, cesser", prov. calar„baisser, descendre, se taire, cesser"<chalare „baisser") |1

alb. k!et; it.

chetare; sp. port. quedar < *quetare

IIneîncetat „continuei, incessant; con-

tinuellement, incessamment".

ÎNCHEGA, V. chiag.

ÎNCHEIA, V. cheie.

ÎNCHIDE, V. cl'ide.

846. ÎNCHINA, vb. „consacrer, vouer,dedier; boire â la sânte de quel-

qu'un"—t '^genuchele (Coresi, Tetrav.Luca, XXII, 41) „plier Ies genoux";t -- capul (Coresi, Caz. 1580, 503; Cuv.d. btr. II, 286) „reposer la tete"—

a

se^ „s'incliner, saluer; faire sa priere,faire le signe de la croix; adorer;se soumettre" || megl. si ncl'inari,.s'incliner; saluer, faire sa priere,faire le signe de la croix" ; ar. ncli-

nare „incliner, baisser*, si ^ „s'incli-

ner, saluer; faire sa priere, faire le

signe de la croix".Lat. înclinare.It. închinare: sard log. incinare:

vfr. encliner: prov. cat. enclinar.Der.: închintor ,.qui consacre, etc;

adorateur, admirateur", zool. ..falco

tinunculus, f. cenchris" (Marian. Or-nit. I, 120).

847. închinciune, sb. f. ..inclination,

salutation" — j „devotion" (Tiktin);

t „toast" (Tiktin) || megl. (a)nclin-cîuni ; ar. nclinciune

\\ÎNCLiNATio,

-onem.

848. ÎNCINGE^, vb. ..enilammer, em-braser"; a se ^ ..s'entlammer. s'em-braser, s'allumer ; naître, s'elever,

eclater" — vr. Gorj, Vîlcea încinde(Tocilescu, Mat. 576, 62-1, 692. 693,

1561, 1570, 1594).

Lat. incendere ; forma încinge afost refcut dup stinge, învinge .a. care aveau i ele part. trecut în

-ins, corespunzînd lui încins.

Sprsl. ancender, friul. incindi; vit.

incendere; vfr. encendir; prov. cat.

encendre; sp. port. encender [in parte

din aceste forme cu schimbare deconjugaiune).

849. încinta {a se; Mehed. Vîlcea

bn.), vb. „s'echauffer" (Tocilescu,

Mat. 1 56 n < * încextare < încentum

(=clas. încensum; cf Candrea, Conv.lit XXXIX, 128).

ÎNCINGE-', V. cinge.

850. ÎNCOA,adv. Jci, de ce c6te-ci"||

megl. ancoa; ar. ncoa.

Lat. eccum-hac, devenit ' acua ipe urm ''cua, prin aferesa lui a in-

tîmplat în aceleai condiiuni ca ila cice (v. Acice)\ mai tîrziu forma* cua a fost compus cu în, de undeîncoa, întocmai ca încolo.

INCOA — 129 ÎNDEPLINI

Rtr. it. qua (comp. it. in qua) ; sp.

ac; port. ca\\vit. cia; fr. p«; prov.

6'a<ECCE-HAC.Der.: dincoa, megl. ar. ^ „de ce

c6te-ci".

851. încoace, adv. ,,ici, de ce c6te-ci"||

ir. mcâc| j< eccum-*hacce, deveni t acoa-C€y pstrat în legtur cu prep. întru idintru ; mai tîrziu acoace, redus prinaferes la coace, a fost compus cu tn, cai incoa

\\vit. quaci \\

dincoace „de cec6te-ci".

ÎNCOLO, V. acolo.

ÎNCOTRO, V. i{u)o.

ÎNCUIA, V. cui.

ÎNCUMETA, V. cumeta.

ÎNCUNJURA, V. jur.

ÎNCUVIINA, V. veni.

852. ÎNDRT (tndrpt), adv. „der-riere, en arriere".

Lat. ÎN-DE-RETRO, CU cderca lui r-din ultima silab prin disimilaiune;forma îndârpt e neexplicat

It. {in)dietro,'f>civ6 sass. {in)dareddu;fr. derriere, vfr. enderier; prov. de-reire, enderier ; cat. derrera.

Der.:dindrt „de derriere'^ ; de-a'n-

dratele ^â reculons, de travers, ârebours" H t tndrpta „repousser,refouier, reculer" {T'ikim); a se ind-rpta „retourner" (Marian, Vrji 163);

„reculer, se retirer" (Tiktin) ; ind-rpiturâ (M. Costin, I, 611) ,.refou-

lement" ||îndrtnic, mold. înd-

rpnic.-fîndrâptnic (Tiktin) ôbstine,

entete, retif" (pentru îneles, cf. Den-susianu, Hist. 1. roum. I, 299), bot. în-

drtnic „clematis integri folia"; în-

drtnicie, jîndrap(t)nicie (Cantemir,

Ist. ier. 9,52) „obstination, entetement" ;

-|- îndrpniciune (Varlaam, Caz. I,

287*\ t indrpnicinne (Cantemir, Ist.

ier. 24L0 rSction faite par entetement,mechancete"; îndrtnici ^rendreqqn obstine"*, a se îndrtnici „s'obs-

tiner, s'enteter".

ÎNDAT, V. da.

853. ÎNDE, prep. (de obicei în le-

gtur cu pronumele pers.: înde er,

înde sine), exprimînd ideea de reci-

procitate „entre(eux, etc.") — f a/?rfe.

Lat. ÎNDE „de lâ, de ce lieu, en,

d'eux, d'entre eux"; pentru fonetism^cf. în. Funciunea romîneasc se ex-plic din cea partitiv care aparedeja în latin i s'a desvoltat cu deo-sebire în limbile romanice ; s'a zis

întîi d. e.: noi înde ai notri, i peurm construciunea aceasta s'a trans-

mis i la cauri ca: noi înde noiy

ei înde ei, etc. (comp. construciuneaanalog cu de partitiv= et de ei\ cf.

Tiktin, s. înde).

Graub. (i)n, tir. en, friul. in', it. indi^

ne ; sard log. nde ; fr. en ;prov. cat.

en, ne ; vsp. port. ende.

854. Didinde (ar), didindfa (megl.rnareca ; la Papahagi diindea,formcare, cum ni s'a comunicat, nu exist),adv. „de l'autre cote, au delâ"<DE-de-înde; înelesul romînesc se ex-plic din întrebuinarea lui in de în

oposiiune cu hinc: hinc et inde„d'un cote et de l'autre"

||comp.

vven. dende; vfr. dent; sp. vport.dende<DEmDE.

855. Decinde (vr. Ialomia), adv. „del'autre cote, au del" (Gr. n. I, 196)

IImegl. diindea\\ <T>E-i^ccE sauECCUM-

îndeIIcomp. alb. k-.ndejz', friul. kenti ;

it. quindi (comp. di quindi); fr.-prov.

ên (Arch. gl. XII, 60) ; cat. aquen; sp.

aquende ', port. aquem<ECC\}iA- (eccp)-

înde; sard log. inogende <is-*ôgce-ÎNDE ; sp. allendp ; port. alem < ad-îllîc-

iNDE(toate cu înelesul „de ce cote-ci",

sau „de ce c6te-lâ").

856. fTutinderea {tutindenea, tutinde-

rele, tufindinile], adv. „en qq lieu quece soit, partouf <T0T-iNDE+ suf. adv.-re (cf. aiurea)

\\pretutinderi{a), pre--

ti\tindeni{a), -^pHutinde (lorga. Studii,

VII I, 111), petutinderea, petutindenea^pretufindenilea, f pretiitindilea (Cat.

calv. 37), trans. petundereie (Viciu»

Glos. 66) „partout".

ÎNDEMÎN, ÎNDEMÎNATEC, v. mîn.

ÎNDEMNA, V. mina.

ÎNDEPLINI, V. plin.

?!f)f3. Cfirdrea-I)er)<«'isian u, Dicionar eiimolog ie.

îndoi — 130 INGÎNA

ÎNDOI, V. doi.

ÎNDUPLECA, V. dupleca.

857. ÎNDURA {a se), vb. „avoir pi-

tie; se laisser vaincre, ceder, con-sentir" — t„etre insensible, impi-toyable, s'endurcir" (Tiktin).

Lat. ÎNDURARE „durcir"; înelesulvechi romînesc se explic din cel

latin al formei refl. se indurare, s'endurcir" (îneles care apare dealtfel în Vulgata i la forma intran-

sitiv); pentru a explica înelesul deastzi trebue s plecm dela expre-siuni în care verbul acesta era urmatde alt verb însoit de negaiune (comp.frasa din Biblie: adhuc ergo tu indurasne dimittas illos? Exod. IX, 17, ap.

Ronsch, Semas. Beitr. III, 49, carepoate fi redat în romînete prin:cum te înduri înc s nu-i lai splece?); din înelesul de „a-1 lsainima s fac ru sau bine cuiva" s'a

desvoltat acela de „a consimi, a aveamil de cineva" din expresiunile afir-

mative de azi: m îndur s-l ajut,m îndur de el.

Alb. nduris; rtr.indrer; ii. indu-rare; fr.endurer; prov. cat. sp. port.

endurar.Der.: îndurare „action d'avoir pi-

tie; compassion, misericorde"; '\ în-

durat, îndurtor „compatissant, mi-sericordieux"; fîndurâtur (Coresi,Caz. 1580, 401), f îndurtate ((Tipariu,

Princ. 216), f înduraminte (Dosoftei,

Ps. vers. 253) „compassion, miseri-corde".

858. INEL, sb. n. „anneau, bague" —Îrel (Cod. Vor.) || ir. arel; megl.ninel; ar. net.

Lat. ANELLUS,-UM, CU trcccrca nor-mal a lui î aton, resultat din a -{-n,

la i cînd în silaba urmtoare se g-sia un e.

Rtr. ane; it. anello; sard aneddu;fr. anneau; prov. cat. anell; sp. anillo;port. elo.

Der. : dim. inelu; inelu (Lex. Bud.;it. anelluzzo)\\ inelar „doigt annu-laire" (vfr. (doigt) anelier; prov. ane-lier\ zool. „gastropacha neustria" (Ma-rian, Insect. 284) 1| twe^a^ „annele" (it.

anellato ; cat. anellat).

ÎNFA, ÎNFUR, v. fae.

ÎNFIGE, V. h'idzeare.

ÎNFRUNTA, V. frunte.

ÎNFULECA, V. foaie.

859. ÎNGER, sb.m. „ange".Lat. ANGELUS,-UM.Alb. en^zl; rtr. aungel; it. angelo;

sard angelu; fr. ange; prov. cat. sp.

angel; port. anjo.l3er. : dim. îngera; îngerel, bot.

îngerea „selinum carvifolia"|1înge-

resc „angelique"; îngerete „angeli-quement".

ÎNGHEA, v. ghia.

860. ÎNGHII, vb. „avaler, englou-tir"

IImegl. (a)ngl'itari; ar. ngl'iîre,

angVitari (Dalametra).Lat. iNGLUTTmE,Isidor IV, 9, 9; CGL.

III, 605; în m.egl. ar. prin schimbarede conjugaiune.

Friul. inglott; it. inghiottire; fr. en-

gloutir; prov. englotir; cat. vsp. en-

glutir.

Der.: înghiitoare „gosier, larynx"(comp. vit. inghiottitoio „gorgozzulo") ;

înhgiitur „gorgee".

861. ÎNGÎNA,vb.,balbutier,begayer,murmurer; contrefaire la voix. Ies

gestes de qqn, singer, se moquerde qqn" || ar. angînare „appeler Ies

chiens".Lat. iN-GANNARE ; atestate numai

gannat, gannator,ingannatura,CGL. II, 32, 576, 582, 591, i gannîre„grogner ou gemir comme un chienqui flatte, gazouiller, murmurer, ge-indre, se plaindre") [Densusianu,Hist.1. roum. I, 191]. In ce privete fone-

tismul, de observat c forma normalt/z^a/2<inganno s'a pstrat în ar.,

pe cînd dr. îngîn a fost refcut duptngîna<îngna. înelesul primitiv al

acestor forme a fost „murmurer, gro-gner, gemir", din acesta s'a desvoltatacela de „ricaner, imiter la voix deqqn, singer, se moquer", înelesuricare sînt atestate toate în mai multeglose (cf Densusianu, 1. c.) i reapar,în afar de romîn, i în alte limbiromanice (cf mai jos).

INGINxY 131 — INS

Rtr. ingianner; it. ingannare\ vfr.

enjanner., prov. enganar; cat. enga-nyar ; sp.enganar ;

port. enganar, toate

cu înelesul de „tromper, seduire",desvoltat din acela de „imiter le cri

d'un animal, pour i'attirer"; în acestsens cuvîntul a fost întrebuinat de vî-

nâtori pentru a atrage animalele, cumarat i termenul de pescrie nprov.s'engaiignâ .,se prendre par Ies ouîesdans Ies mailles d'un filet, en pari.

du poisson"; pentru semnificaiunileromîneti, comp. prov. engaunhar,nprov. desgangnâ, regaiign „contre-faire l'air du visage, singer, tourneren derision, imiter qqn par mo-querie" ; vsp. astur. reganar „montrerIes dents, ricaner''<*iN-,*Dis-,*RE-GAN-NEARE

IIvegl. ganer\ it; gannire\ sp.

gafiir; port. ^a«ir < gannîre.Der.: îngîntor (Marian, Vrji 190)

„qui balbutie, etc." (nprov. engana-douiro)

II t îngtnâciune (Dosoftei, V.Sf. Noemvr. 4) „action de contrefairela voix de qqn; moquerie, grimace"(comp. gannitio).

862. îngîntur, sb. f. „action de con-trefaire la voix de qqn" < inganna-TURA,-AM, CGL. II, 576, 582, 591 (comp.nprov. engaiignadaro).

ÎNGÎMFA, V. gîmfa.

863. ÎNGUST, adj. „etroit^^ || ir. gust\ar. ngustu.

Lat. ANGUSTUS,-A,-UM.Alb. ngush; cat. angost; sp. port.

angosto.L)er.: dim. îngusHcel îngustime

„etroitesse" (alb. ngiistim) ar. angus-iea (Dalametra) ,etroitesse; denie".

864. îngusta, vb. „retrecir, resser-rer" \\siT.ngastare ||<angustare

||alb.

ngusion; cat. angostar; comp. sp. ens-angostar.

865. ÎNIEPTA, vb. „lancer''.

Lat. iNJECTARE.Nprov. enjitâ.

Ci. Aiepta.

866. INIM, sb. f. „coeur; estomac,ventre**— -j- înemâ^ inemâ \\ ir. îirim^;megl. ar. mim.

Lat. ANiBiA,-AM; forma normal maiveche tnem a devenit inim sub

influena derivatului inimos; formadialectal irmâ se explic din *inmcu sincopa lui i i trecerea lui -nm-la -rm- (cf. Mormtnt); pentru îne-lesul al doilea, comp. fr. coeur, cumi bulg. cp'L;];u;e ,.coeur, ventre".

Rtr. orma; it. anima (mii. nap.arma); fr. âme, vfr. arme; prov. cat.

alma, arma; sp. port. alma.Der.: dim. inimioar., ar. inioar;

inimu; inimuc; bn. inimuc,.broche de fer qui traverse l'epoulinde la navette, fuserole"

|1 ar. inimarcu(Dalametra) „courageux, intrepide".

867. Inimos, adj. „qui a du coeur,qui prend tout a coeur, vif, coura-geux*

IIar. inimos „courageux, intre-

pide" || <ANiMo^us,-A,-UM, devenit *tne-mos i inemos, inimos prin trecerealui î aton la i cînd în silaba urm-toare se gsia e(cf. inel)

\\it. animoso\\

inimo.ie {Polizix; Ispirescu, Pov. unch.161) „zele"

IIar. inimusiri „encoura-

ger".

ÎNJUNGHIA, V. junghi.

863. ÎNJURA, vb. „injurier, insulter,

dire de gros mots"||megl. anjurari;

ar. nglurare.Lat. ÎNJURIARE.Der.: înjurtor „injurieux, insul-

tant" ; înjurtur., ar. ngîurîtur „În-

jure, insulte, gros mot".

ÎNNECA, V. neca.

ÎNNOTA, V. nuta.

869. ÎNS, ÎNS, pron. pers. „ii (lui),

elle", pstrat azi, articulat insul, îns,numai în legtur sintactic cu prep.într', dintr', printr\ pe cînd în vechiaromîneasc era des întrebuinat i a-

prea în legtur cu prep. cu subforma cunînsul, cununsul, cunusul—

-f*,lui-meme, elle-meme"|| ir. ns,

ns; megl. qns^ gns; ar. nîs, ns,ns.

Lat. iPSUs,-A,-UM (=clas. ipsE,-A,-UM;

Densusianu, Hist. 1. roum. I, 144);intercalarea lui -n- se explic prinpropagarea lui -n- din legturi sin-

tactice în care ipse era precedatde cuvinte care cuprindeau un -n-:

in ipso;*cunipso>*m su., *cunsu > *în nsu, * cun nsu (comp.

INS - 132 — IN'ELEGE

formele de mai sus cunînsul, etc);

forma ar. nsu a resultat din despr-irea construciunii cvnsii în cunsu. Cît despre alte forme romaniceîn care apare n (sard câmp. insoru,

\sass. nensiun<ne ipse unus), e!e

se explic probabil în acelai chip,

fr ca s fie nevoie de a recurgeîn acest cas la explicaiunea lui As-coli, Arch. glott. III, 445.

Rtr. svess, scessa; it. esso, essa;

sard. (ijsu, (ijsa; vfr. es.esse; prov.eis, eisa\ sp. ese^ esa\ vport. eiso, eisa;

parte din aceste forme sînt resultate

din issE, care apare alturi de ipse.

Der.: însumi, însmi: însui, însi;însui, însi; înine, însene; îniv,însev; înii, însei ,.moi-meme, toi-

meme, lui-meme", etc; din însuis'a derivat a-i însui „s'approprier,

s'arroger", însuire ,.action de s'ap-

proprier, etc; qualite"; ins vper-sonne, individu" (mai întrebuinat pi.

ini) îns ,,mais, cependant, toute-

fois" (pentru trecerea dela funciuneade pronume la cea de conjuncie,comp. germ. allein : cf. Meyer-Lubke,Rom. Gramm. III, § 551) dînsul, dînsa„ii (lui),elle", jdins, {orma resultatnormal din de-\-îns> dens, pe cînddinsul a fost refcut mai tîrziu dupinsul; ir. dins; ar. dis

\\it. desso

fdînsui (Gaster, I, 171) „lui-meme"-- adins pe lîng pron. pers. „(moi)-meme, (toi)-meme", desvoltat dinconstruciunea veche de dativ cuprep. a: a dins lui; din forma a-

ceasta pronominal a resultat în adins,din adins, cu dc-adinsul, -fcu de-adins, jin de-adins „expres, a des-sein, expressement", CM tot dinadinsul„â tout prix, tout de bon".

ÎNELA, V. ea.

ÎNSPÂIMÎNTA, V. spimînta.

870. ÎNSURA', vb. «maricr" (un gar-<^on)|| ir. nsnrâ „marier (un garc^on ouune îl! le); megl. (ajnsurari; ar, nsu-rare ^marier (un garon ou une fille").

Lat. *iNuxouARE, atestat uxoratus.Abruzz.w^^Mrar.Campobasso nzurâ,

Cerignola A?-eoMre, nap. Arpino mur,Bari nz^r, Brindisi inzur, tarent.nzurare, Otranto nsur.

Der.: însurel „jeune mrie"; însu-

rtoare, însurtur (Polizii: Marian.Xunta 6) i însurciune (Tiktin ; Gas-ter; lorga. Studii, VI, 254; Doc. Calli-

machi II, III) „mariage"j| de5SM/*«

„demarier' megl. prinsurari „rema-rier".

871. ÎNSURA-, vb. ,.remonter desbottes" (Tiktin).

Lat. *iN"SOLARE< SOLA (pi. lul SOLUMcare în lat. vulg. primise înelesulde „semelle", cum arata numeroaseforme romanice).

Rtr. insuler; sard insolare.

Q12.mkMlf<{întrta), vb. „exciter:irriter, mettre en colere" —-'r întrit(An. Car.), f^'^^^^'^ (Ps. Sch. IX, 25:

XXXIV, 1b; XLIII, 14; LXVII, 40.

58, etc).

Lat. * iKTEERÎTARE, a crui existenîn latina vulgar poate fi admisalturi de ir ri ta re, proritare, cuînelesul de .,provoquer;, exciter, ren-dre furieux" pe care-1 gsim i în

celelalte forme romanice; probabilaceast form se ascunde în glosalacessunt „interitant", CGL. IV.105; ca formaiune, comp. interaes-tuare, interturbare). Etimo-logia interrîtare<terrîtare „ef-

fraver" (Schuchardt, Zs. rom. Ph.XXIII, 419; XXIV, 418; Meyer-Liibke,Einf. 102) nu poate fi admis din causaînelesului prea deprtat, precum idin causa presenei lui -î-, forma rom.etc. presupunînd LD\ssentisefidrid(Rom.. Forsch. XI,

538); nap. nderret; vfr. entarier, ta-

rier, lor. /ene;nprov. tarrid (acesteatrei din urm cu suprimarea primeisilabe, cuvîntul fiind considerat com-pus cu en-).

Der.: înt rîttor y^qui excite, etc":întrîiiuriCsiniQmiT., Div. 215; An.Car.; Lex. Bud.) „action d'exciter.

etc".

873. ÎNELEGE, vb. „comprcndre":a se '^ „s'entendre" — -{-„approndreune nouvelle, etc, etre averti"—vr.

bn. pf. îneles \\ir. neleze ; megl.

anil^ziri; ar. nileadzire.Lat. LVTELLiGERE -lexI,-lectum; pen-

tru a explica fonetismul formei ro-

mîneti, in special trecerea lui -t-

la -/-. trebue s plecm dela forma

ÎNELEGE — 133 ÎNTRE^

accentuat la ind. pre. pers. 1 sg.

pe antepenultim: întellîgo.Alb. digon „hore, gehorche"; rtr.

incler.

Der.: înelegere ,action de com-prendre. de .s'entendre, comprehen-sion, entente, accord; f significa-

tion" (Tiktin); înelegtor „qui com-prend; raisonnable, judicieux''; -fînfe-

leqâtur (Coresi, Caz. 1564, 377, 495;

1580, 72, 103, 380) ..entendement, com-prehension**, •\înelestiir „entende-ment" (Gaster; An. Car.): ^sens, sig-

nification'' (Paliia, Gen. XL,\2, 18);

îneles „sens, signification; fcompre-hension" (Tiktin); pe îneles „d'unemaniere intelligible, clairemenf*.

874. înelept, adj. „sage, prudent^<iNTELLECTUS,-A,-UM, influenat în fo-

netism de înelege înelepesc (Can-temir, Ist. ier. 159) „sage"; înelep-iete „sagement, raisonnablement",!Mnelepie (Tiktin) „sagesse, pruden- .

ce"îlînelepi „rendresage, assagir".

875. înelepciane, sb. f. „sagesse, pru-dence" < întellectio,-onem.

ÎNTÎI, V. între-.

876. ÎNÎNA (întina), vb. „placer une€hose de telle maniere qu'elle tienneâ peine, qu'elle chancelle, qu'elle

tremble; spec. couper un arbre etleiaisser legerement attache au tronc"

||

ar. nînare „etre legerement atteint

d'une maladie".Lat. ÎN-TENUARE [Dcususianu].Der.: înînat „provocant, agressif,

reveche" \\ ain (Barcianu; Hasdeu,2087; comp. vfr. atenoir <tenve<TK^-uis)

IIîmpr.: rut. imiumaTin .,usserst

scharf, bissig".

ÎNTINDE, V. tinde.

ÎNTINGE, V. tinge.

ÎNTOARCE, V. toarce.

ÎNTORTOCHIA, v. toarce.

Sn. INTRA (într), vb. ..cntrer, ren-trer, penetrer"

|Jir. intr; megl. an-

trari; ar. ntrare.Lat. INTRARE.

Rtr. entrer\ it. sard intrare; fr.

entrer; prov. cat. sp. port. entrar.Der.: intrare „action d'entrer", en-

tree-* ; intrat, ar. intrat „entree"; fm-

trtor (lorga, Studii, IV, 48) „quientre, etc."

878. ÎNTRE ^ prep. „entre, parmi"— vr. dial. într }\\v. ntre; megl.antru; ar. ntr.

Lat. inter; pentru fonetism, cf.

în; forma megl. e resultatâ din con-fusiunea cu antru.

Alb. ndzr; sard intre; fr. prov. cat.

sp. port. entre.

879. Dintre, prep. „de, d'entre"<DE-iNTER (cf Densusianu, Hist. 1. roum.I, 172).

880. Printre, prep. „parmi, â travers"

IIir. printre; ar. printr j|<per inter.

881. ÎNTRE 2 (vr. dial.), prep. „de-vant" (G'r. n. I, 9) || ir. ntru; megl.antra; ar. ntr.

Lat. ante, devenit înte i pe urmîntre, prin confundarea amîndurorpreposiiunilor (confusiunea aceastas'a produs i în vport. antre; cf. Rev.lusitana, VIII, 69, 97).

Vit. anti; sp. antes; port. ante.

082. f Ainte, adv. „avânt, devant,auparavant-* < ABANTE (cf Densusianu,Hist. 1. roum. I, 172; Thes.); tre-

cerea lui î la i Caînte> ainte) se ex-plic prin posiiunea aton pe careo avea în fras în unele cauri (cf.

Inel) rtr. aoaant; it. aoanti; fr. avânt;prov. cat. avânt vr. Munii Suc. bucov.trans.m«m<« (Marian, Dese. 30; Nunta846;WgJb.IV,329;Viciu,Glos.58; Vo-ronca, Dat. Cred. 1025; ez. I, 167),

amainte (Frîncu-Candrea, Munii a-pus. 97), ir. mance < mai ainte „au-paravant, autrefois, plutot"

|| megl.mgnca „auparavant, autrefois".

883. înainte, adv. „avânt, devant, au-paravant" |l ir. nrenfe; megl. nainti;

ar. wam/eII< ÎN ABANTE (comp. in-

ante, Densusianu, Hist 1. roum. 1, 172)j! it. inaoanti; vfr. enavant; comp. it.

innanii; sard innantis; prov. cat. en-ant; sp. enantes)

\\înainta „celui qui

va devant" înainta „avancer" (comp.

I

prov. enaoantir, enantar)||dinainte,

Iir. dirente, ar. dinainte „devant"; din-

INTRE- 134 INTUNEREC

ainfi, pl. „devant d'un habit" (comp.prov. cat, denani; sp. denantes).

884. Adinte (Oani), adiniea (Sala-

giu; Gutinul n-rul 7), adv. „derniere-ment, depuis peu"<AD-DE-ANTE.

885. întîi, adj. „premier" ||ar ntînu

II< *antaneus,-a,-um; cf. Densusianu,

Rom. XXX, 1 I3| in^i% adv. „d'abord";\întii, sb. (Ureche, Letop. I, 129)

„commencement"j]întiiai {dat) „la

premiere fois" H întîietate „priorite".

ÎNTREBA, V. ruga.

886. ÎNTREG, adj. „entier, complet,intact'

IIir. ântreg; megl, antreg ;

ar. ntreg.Lat. iNTEGER,-GRA,-GRUM, CU meta-

tesa timpurie a lui r, cum arat ialte forme romanice i nealterarealui T în dinaintea lui e.

Vegl. intrik; rtr. inter (Erto in-

iriak) ;RoYigno intrego; it. infero (ven.

infrego, lomb. întreg, piem. antreg,emil. intrego, gen. entrego); sard log.

intreu; fr. prov. entier; cat, enter-, sp.

entero (vsp. entrego); port. enteiro.

Der.: dhn.întregu; întregule\\(pe)

de-a 'ntregul, pe de'ntreg, -^ pe 'ntreg(Tiktin) „tout entier ; entierement" j|

în-

tregime, j intregtate (Cipariu, Princ.

217), fintregciune (ibid. 221), f între-

giune (Cantemir, Ist. ier. 225; Hron.)„plenitude*

iifîntregciune, f întregie

(Tiktin) „pârtie entiere, pârtie saine"li

întregi „completer, fmir, achever*.

ÎNTREMA, V. tram.

887. ÎNTRU, prep. „en, dans" —•f „pour, afm que" || ir. ntru; megl.antru: ar. t{r)u ,,en, dans", tr i t(r)i

„pour, afm que".Lat. ÎNTRO, devenit prep. (cf. Mu-

lom. Chir. II, 16).

It. prov. cat. vsp. entro.

888. Dintru, prep. „de" || megl. dintru„pour, â cause de"; ar. dit(r)u, dit

„de", ditr „pour, â cause de" ||<de-ÎNTRO (cf Densusianu, Hist. 1. roum,I, 172)

IIit. dentro; prov. cat. dintre;

sp. port. deniro.

889. yPrintru, prep. „par" || ir. pin-tru; ar. pitru, prit, /?î^||<rERiNTRO.

890. Pentru, prep. „pour, A cause

de"—bn. prni(ru, prcntru, dintru,pîntru, j prentru, jprintru<PEB. sauPRO INTRO.

891. Luntru, adv. f „dedans",ysb. n.

„interieur"*; azi întrebuinat în leg^tur cu prep. în, din < îllac întro,devenit *lîntru {Iîntru,Lex. Mard.);alturi de aceast form a existat f/?*

untru (înontru), resultat din vsl. k-x-

HiRTpw; sub influena acestuia, lîniraa devenit luntru; de alt parte, dinînuntru-\- luntru a resultat înuntru,ir. nuntru, megl. annuntru, ar. nun-^rw

IIit. laentro; prov. laintre.

892. ÎNTUNECA, vb. „rendresombre,assombrir" — j untureca (Ps. Sch.LXVIII, 24); untunecat (Coresi, Prax.Ep. Iuda, I, 13) II

megl, antunicari; ar.

ntunicare.Lat. iN-TUNicARE „vetir d'une tuni-

que" [Byhan, Wgjb. III, 25]; înele-sul romînesc se explic din acela de„couvrir (avec une tunique") careluat în accepiune mai larg s'a pututaplica vorbindu-se de întunecarea,înnorarea cerului. Evoluiunea a-

ceasta semantic apare i în sic.

ammantarisi „sopracaricarsi di vesti,

annebiarsi, annuvolarsi", it. appan-nare „mit einem Tuch (panno) be-decken, triibe machen (die Augen),verdunkeln (den Geist"), precum iîn bulg. oC.iaqaiiB „habiller, vetir,

revetir, couvrir", oCiaKL „nuage",sîrb. oblaciti se „s'habiller, se couvrirde nuages", oblak „nuage", oblaka„habit"; comp. i nproY.barbachino,taragnino „toile d'araignee, nuage le-

ger, brouillard".

Vit. intonicare, it. intonacare.Der.: întunecat, ar. ntunicat „as-

sombri, sombre, fonce"; înfnnecior„qui assombrit, qui obscurei t"

1| î?i'

tunecos, ar. ntunicos „sombre, ob-^

scur"II

întunecime, jîntvnccciune(Dosoftei,Ps.vers. 225; Cipariu, Princ.

221) ,obscurite, tenebres".

839. ÎNTUNEREC, sb. n. „obscurite,i€r\ehTes''—'\uniunpr€c\\meg\.aniun^-ric; ar. /2/a/?ea/7c||<TENEBRicus -\-în-

din vb. întunereca a crui inlluen se, vede i în fonetism

||comp. prov. en-

\tenerc

\\yîntunerecintp „obscurite, te-

' nebres" (Ivircanul, Didahii 17: Po-

INTUNEREG — 135 - IE

lizu; Zanne, Prov. IX, \51) \\-fintii-

nerecos (Polizu) „sombre, obscur".

894. întunereca (vr. trans.), vb.,ren-dre sombre, assombrir" (Ps. Sch. CIV,28 : Coresi , Ps. LXVIII, 24 : Tetrav. Mat.XVI, 3; Reteganul, Pov. ard. II, 15);

•funturereca (Ps. Sch. LXVIII, 24) ||

megl. antiiniricari ; ar. nfuniricare,«<«ri(?a/'e||<iNTENEBRicARE; normal arfi trebuit sâ avem *tntinereca, dar -ii-

pentru -i- se explic prin influena Iui

întuneca, amîndouâ formele avîndacelai îneles H sard log. interi^inare.

895. ÎNVA, vb. „habituer, enseig-

ner, apprendre, s'instruire"—t„ordo-ner, commander" || ir. ânnieâ; megl.anDifari; ar. nciare.

Lat. iN-vÎTiARE „gater, corrompre";la început cuvîntul a fost întrebuinatcu înelesul de „faire qqn prendrede-mauvaises habitudes", mai tîrziu

nuana pejorativ a disprut i sem-nificaiunea a evoluat spre noiuneageneral de „habituer qqn â> appren-dre qqch. â qqn".

Alb. mtsqj'i „lehre, rate, tadle, ler-

ne" ; vlt. invezzave^ nap ammezzare^cal. mbizzare, sic. (a)mniizari\ sardlog. imbizzare; vfr. envoisier; prov.cat. sp. vport. envezar

\\it. avvezzare;

prov. acezar; cat. avesar; sp. port.

avezar<AD-YiviARE \\ vegl. isur; Vallevezâ, Fasana, Pola ves; prov. vsp.port. vezar <viTiAJiT..

Der.: învat, ar. nviat „instruit,

savant", dim. învcel „eleve, dis-

ciple"; învtor, învâtoai'e „maître,maîtresse d'ecole"; învtur, megl.anvitur, ar. nviîtur „action d'en-

seigner, etc, enseignement; instruc-

tion, erudition; lepon, conseil; fordre,commandement, mission" Tiktin) (vfr.

envoiseiire: prov. envezadura; comp.it. avvezatura: sp. avezadura ; nprov.vesiaduro); înv, ar. nve „habitude,lepon"

IIînvniînt „enseignement ;

leton" (dup fr. enseignement)\\ne-

înccel ((îorcea, Bal. 54) ,inexpe-rimente**

||desva, ir. resme (prin

înlocuirea lui des- cu res-, ca i în

alte cauri), ar. disviare „deshabituer,desapprendre" (vit. disvezzare, mant.dasvesar; prov. desvezar; cat. des-vesar; vsp. desvezar; comp. it. disav-cezzare; nprov. desaves; vsp. port.

desaveza?'); desv, ar. disve „le fait

de deshabituer, de desapprendre"(vit. disvezzo; comp. port. desavezo).

896. \HyET\(învete\ vb. vr. bucov.Maramure „vetir" (Tiktin; Ps. Sch.,Coresi, Ps. XXXIV, 13, 26; LXX, 13;

XCII, 1; CVIII, 29; CXXXI, 9, 16,13;Dosoftei, Ps. vers 208, 216, 320, etc;V. Sf. 25 Noemvr.; Marian, Srb. 1, 20;iplea, P. pop. 111) \\ir.nmeti;meg\.anv^tiri; ar. nveatire, nviteare.

Lat. învestire; trecerea dela conj.

a IV-a la a IlI-a e datorit analogieipers. a 2-a i a 3-a sg. ind. pre.învesti, învete, care presentau ase-mnare cu forme ca creti, crete;dup acestea s'a refcut i pers. I-îi

sg. a ind. pr. învsc i perf. part.

învscui, învscut.Friul. invisti; sic. mmestiri alb. ves;

rtr. vestir; it. vestire; fr. vetir; prov.cat. sp. port. Pe5^t> < VESTÎRE.

Der.: ar. nvescu (Dalametra) „bure".

897. fDezveti (dezvete), vb. „des-habiller' (Tiktin) || ar. disveatire, dis-viteare\\ <Dis-VESTÎRE

ija\b.zves; fr.

devetir; prov. port. desvestir.

ÎNVINGE, v. vince.

898. ÎNVITA (vr.) „pousser â, inciter,

engager a" (Tiktin; Coresi, Caz. 1564,

398 ; Dosoftei, Ps. vers. 47. 1 1 5, 243, 318;V. Sf. 17, 20 Martie, 6 Apr., 26 Oct ,

9 Noemvr. etc; An. Car.; Lex. Bud.);mold. înjita (ez. III, 17).

Lat. INVITARE.

AXh.fton; rtr. envider „reizen, (an)-

ziinden" ; it. invitare ; sard câmp. im-bidai; vfr. envier; prov. cat. sp. port.

envidar.Der.: fînvittur (Lex. Bud.) „ac-

tion de pousser â, etc "

ÎNVOLT, V. holba.

899. ITE, sb.f. pi. ,fils de la trame,trame"

f|megl. ar. l'i.

Lat LicL^, pi. lui lîcium.

It. liccia; fr. lice; prov. lissa|1sprsl.

tec, friul. lizz; it. liccio; sard log. littos;

sp. /t.2'05< LÎCIUM.

Der.: Bihor iar (Rev. cr.-lit. I\",

144; Conv. lit. XX, 1012) „lisseron,

tringle de bois qui supporte Ies lis-

ses"; iari „pantalon tres etroit de

IE 136 — I(U)0

laine blanche que portent Ies pay-sans"; dim. irai.

900. I(U)0 (vr.), adv. „oîi" — trans.

îu() (Wgjb. VI, 77; XII, 107; Dau!,Colinde 22) || ir. îuve; ar. îu.

Lat. uBî, cu trecerea lui -î la i>Eîn posiiune aton în fras; normalar fi trebuits avem uo{<*uu<uue)\prepunerea lui i este datorit ori leg-turii sintactice de-^*uo>^dîuo (comp.ar. dîu) i desprit în d'îuo, ori vechiilegturi sintactice hic ubi (comp.sard log. igue).

It. ove; sard log. ue; fr. ou; prov.vsp. o

IIcomp, rtr. inua; sard log. inue

<m UBÎ.

Der.: ar. îuva „quelque part"|| ar.

îuido, iuii „ou que ce soit, partout" !'

megl. îovtr „ou, de quel cote".

901 Arco (ar.), adv. „l'*<ALicuBî[Candreajifriul. algd „qualche luogo"

;

comp. port. algures ; tir. invalgâ.

902. încotro, adv. „ou, de quel cote"— dial. Inctro^ tnctru; finctruoII

ir. âwco^roII<iN-C0NTRA-UBî (comp.

incontra Mulom. Chir. I, 26; II,

24), devenit *tnctru (cf. c(re\ in-

ctro i, prin asimilarea lui cu o,

încotroliori încotro ,de quelque cote

que*IIîncotrova „quelque part"

|1din-

cotro „d'ou, de quel cote".

J.

903. JNEAPÂN, sb. m. „pin nain,

pin alpestre; genevrier" — Bacujraptn (Wgjb. IX, 168); trans. ^wea-pan^ neap; bn. jn^pn, jreapine,£ireapn, zireape, jârap\\meg\. nu-mai în toponimie Giunfpmi; ar. gîu-neapine.

Lat. JUNÎPERUS,-UM, devenit yneapri pe urm jneapân, prin asimiiaiunesau prin influena altor nume de arbori,

ca mesteacn, frasin (frasân): formahn.zireapn e resultatâ prin disimi-larea primului n din jineapn.

Rtr. ginaiver', it. ginepro\ sard log.

nibaru ; vfr. geneivre^ fr. genieore\prov. genebre\ cat, ginebre; sp. ene-6ro <JiNiPERUS, ApD. Probi 197 (cf.

Arch. lat. Lex.) XI, 328; CGL. III, 351.

Impr. : rut. Mceiiennn, acenennp, êna-TiiH, «epcH(HinO „Zwerg.-Alpenwach-holderholz, Zwergkiefer, mit Krumm-holzkiefer bewachsene Stelle in denGebirgen".

904. JOC, sb. n. „jeu, danse'|| ir. zoc\megl. joc; ar. (a)ôc.

Lat. jocus,-um; înelesul de ^danse"e datorit influenei slave (comp. sîrb.

bulg. igra ,,jeu, danse").Rtr. go\ it. giuoco; sard ôgu; fr.

Jeu; prov. Joc; cat. jog; sp. Juego;port. jogo.

Der.: dim. joc{u)or; jocu (Doine,198; Vasiliu, Cînt. 24; it. giocuccio);jocule.

Impr.: ung. zsuka (Szinnyei).

905. Juca, vb. „jouer, danser'jzucâ; megl. jucari; ar. (a)âcare*jocare(= clas. jocari „plaisanter,diner") rtr. giover; it. giocare; sardôgare; fr. jouer; prov. jogar; cat.

ir.

<Da-

sp. jugar; port. jogarj

ar. giicare

Jeu, jouet";juctor, ar. juctor

^joueur, danseur"\\jucrie, vr. trans.

bn. jncâree (Prav. Mat. col. Buj.

285; Molnar, Sprachl. 69; Lex. Bud.;ichindeal, Fab. 64; Reteganul, Pov.pop. 38; Tiktin), ûcîreal' (iJ>ala-

metra) „jouet" {xh. joerie)\ jucrea,jacric „jouet" (comp. it. gioche-rello jucu, adj. sb. „qui aime la

danse, danseur, yjoueur" (Tiktin)j

împr.: ung. zsukâ,l i zsukâta {^zln-

n^êi).

906. JOî, sb. f. „jeudi"IImegl. joi;

ar. goî.

Lat. jovis (scil. dies).

Piem. ^6ces,?>\c.jovi;sQ.r gal.'ôbi;

prov. jous; sp. jueoes înalte regiuniromanice apare compus cu dies: it.

gionedl; fr. jeudi; prov. cat. dijous.

Der.: joian, joiana, megl. joic„nom de bosuf ou de vache (nes le

jeudi") Joia mare, Joimari, Joifuarele..jeudi saint"; joimri, joimric(Marian, Sârb. II, 267) „epouvantail,croque-mitaine", zoo], joimri (Ma-rian, Ornit. 1,208) „strix bubo".

907. JOS, adv. „en bas" ||ir. zos;

megl. jos; ar. (Jos.

Lat. DEOSUM (= clas. deorsum).Rtr. gid; it. giuso; sard log. gosso;

vfr.jus; prov. jos; vsp.yuso; port. juso(cele mai multe din aceste forme auibst influenate de sursum).

Der. :yo5 „bas'; jjosior{\orgci. Stu-dii, VII, 152)„touten bas" ybsw/c „bas,

ordinaire"; josnicie „bassesse" fyb-sean (Tiktin; Miron Costin, I, 614;Mag. ist. I, 361; lorga. Studii, V,8; Cantemir, Hron.) „habitant de la

JOS — 133 — JUG

Basse Mo!davie, de la ]:)laine'' ' i/?yosi

„abaisser, humilier''; înjosire „action

d'abaisser, d'humilicr, abaissement,humiliation"; înjositor „abaissant, hu-miliant".

'juca, V. JOC.

908. JUDE, sb. m. j'uge"—f^membredu conseil municipal; magistrat su-

perieur, chef" — fJudec.Lat. JUDEX,-iCEM; Jude represint

nom. lat., pe cînd forma Judec e re-

fcut dup pi. Judeci.Alb. giik'; rtr. gudisch; it. giudice;

sard zuige; fr.Jage; cat. Jutje; sp. Juez.Der.:bu.coY.Judeas (Marian, Vrji

125), jJudeceas (lorga. Studii, X,131; Lex. Bud.) ,femme du juge"vr. Judecie (Tiktin; lorga, Studii, IV,73)„souverainete; jugement,tribunal";trans. „fonction de juge" (Bîrseanu.Colinde 10).

909. Jude, sb. n. „district, departe-ment" — vr. bucov. f„jugement" (Aô-

ronca. Dat. cred. v59); ca si), m. vr.

Neamu, Suceava „juge, magistrat,membre du conseil municipal"(WgJb.IX, 230; ez. III, 22) || megl. Jude„jugement, tribunal"; ar. ()udef „tri-

bunal"' ||<.iUDiciLiM ^jugement,' fonc-

tion de juge, juges siegeants, lieu

ou l'on rond la justice, tribunal";

înelesul de ^.juge" e datorit poate iîncrucirii cu forma vsl. c;»?.akhk !

comp. vfr. fuis; port. fuizo < JvmcimiIINeamu Judcas (Wgjb. IX, 230)„femme du juge"

|iJudeean „depar-

temental".

910. Judeca, vb. ,.juger" || ir. zudec;megl. Judicari; ar. gudicare\\<jVD'i-CARE ! alb. gukon; rtr. gUdger; it. giu-dicare; fr. Juger; prov. Julgar; cat.

Jutjar; sp. Juzgar; port. Julgar\\ yJu-

decare (Coresi, Ps. CV III, 120; Caz.

1531, 13j), ar. ûdicare „jugement-*-\desjudeca (Ps. Sch., Coresi, Ps. XLII,

1) Juger, donner un arret" (vfr. desju-gier) -frsjudeca (Cod. Vor.; PravilaMat. col. Buj. 342) „examiner, peser'';

jrâzgiudectur (Dosoftei, V. Sf. 13Mai) „examen, meditation"

||ar. prigu-

dicare (I)alametra) „juger de nou-veau".

911. Judecat, sb. f. ..jugement, re-

flexion "

IIar. fjudicatd jj < '" judîcata

(= clas. JUDiCATUM ,1a chose jugee,.

jugement, opinion'-),]alb. gukatz ,Ge-

richt"; vfr.y«^îe „jugement, senten ce"

I

ar. priûdicat (Dalametra) ,;juge-

ment de nouveau".

912. Judector, sb. m. „juge" — Ju-dectoare, sb. f. „tribunal" (Cod. Vor.)||

ar. ^Mdîc/or||<JUDiCATORius,-UM, *ju-

DiCATORIA,-AM (= JUDÎCATORIUM „lieU

ou l'on rend la justice") alb. guk'darJudectorie „tribunal" } Judectoresc„judiciaire"

\\Judectoreste „judiciai-^

rement".

913. JUG, sb. n. „joug; piece dumetier â tisser* || ir. ^w//; megl.y«^;ar. gug j^joug, chaîne de montagnes,plteau, crete".

Lat. jugum; înelesul ar. de „chaînede montagnes" e atestat i în latinfi.

Vegl. saiig ; rtr. giuf; it. giogo: sardlog. û; {r.Joug; prov. /o; cat. Jou; sp.

yugo; port. Jugo.Der.: Jugan „cheval hongre, tau-

reau châtre", f (ca/ --) „châtre" (lorga.

Studii, IV, 27, 53); dim. Jugior (To-cilescu, Mat. 390); Jugni „châtrer";

Jugnar „châtreur*||Jugrit „droit

â payer pour un attelage de boeufs"I

ban. zugfel, zugri „pârtie dumetier a tisser"

||ytiâi (ez. IX,

148) „soumettre, asservir".

914. înjuga, vb. „mettre au joug»

atteler (en pari. des boeufs" ||megl.

anjugari; ar. ngugare\\ < is-jvgarb..attacher ensemble, joindre, unir" ;'sp.

enyugar ; comp. vit. giogare; it. ag-giogare

\\ înjugatei {ez. III, 60; To-cilescu, Mat. 1417) „boeuf attele aujoug"; t/2y«^ôr (Coresi, Caz. 15S1, 3' O,

475, 476; Biblia 1688, Exod. XXII, 9,

10, 17; Marian, Srb. III, 313), jju-gforîu (Tiktin) „qui peut etre attele

au joug; boeuf de labour".

915. De(8)juga, vb. „oter lejoug, de-

teler (en i)arl. des boeufs") <di(s)ju-

GAREÎJit. disgiogare; gasc. dejugue(I)arrieux. Dict. gasc. 292) || de{s)Jug-toare „endroit oîi l'on detele".

916. Jugar, adj. „de joug, qui peutetre attele" (lonescu, Cal. gosp. 5,

29; Barcianu)<JUGARius,-A,-UM :j sp.

yguero; port. Jugueiro.

917. Jugastru, sb. m. „acer campc-fre"|jmcgi. ar. Jugastru ||< -'juoastkr.

JUG — 139 — .JUxNE

-astrum; derivarea din j u g u m se ex-

plic prin împrejurarea c din lemnulacestui arbore se fceau juguri ; o for-m paralel este gr.Co-,'lor„sorted'orme"

care, dup mrturia lui Vitruviu, II,

9, se numia astfel pentru c din el

se fceau juguri (cf. Hasdeu, 1904).

918. Junghia, vb. „egorger" ||megl.

jungVari\ ar. îingl'ari (Dalametra)„avoir des points de cote".

Lat. jugulare; presena lui -n- se ex-

plic prin influena, întîmplat deja în

lat. vulg.,aluij ungo (comp.iungla,CGL. II, 94 = jugula; ci. Meyer-Liibke, Wien. St. XXV, 101); urmede aceast confusiune sînt i vfr.

conjongles care probabil trebue admisîntr'un vers din Pel. de Charlemagne(cf. Forster, Zs. rom. Ph. XXIX, 16),

nprov. counjounglo, coiinjoungl,precum i formele din Poschiave ô«-.g/a„striscia di cuoio da legare ai

buci ii giogo", gon^â „aggiogare',Bormio jongola, mant. zongola.

Der.: junghietor „egorgeur; fau-tel" (Cod. Vor.), junghietoare (Teo-dorescu, P. pop. 40v5) „egorgement"|ljunghi, ar. gungl'ii ^^point de cote"

(comp. vegl. soglo ;port Jugo; nprov.

dzuVa, cf. Dauzat, Et. sur la HasseAuvergne, 143) H înjunghia „egorger;avoir des points de cote".

919. Junghietur, sb. f. „articulation

du cou; point de cote" <* jugulatura,

-AM (comp. jugulus „gorge. clavicu-\es^)\\înjunghieiur „point de cote".

JUMTATE, V. miez.

JUNC, V. urm.

920. JUNE, adj. sb. m. „jeune, jeunehomme"||ir. ^m/t; megl. Juni i ar.

gone ^jeune, courageux, vaillant".

Lat. *jovENis (= clas. juvenis), printrecerea neexplicat a lui u la o; dinforma latin a resultat *jouene i maitîrziu *joiiâne>joone>jone; aceastform s'a pstrat numai în ar., pecînd aiurea -o- a fost înlocuit cu-u- sub influena derivatelor în care-o- aton a trecut la -u-.

Rtr. giucen; it. giovine; fr. jeune ;

prov. joven; cat. j'ove; sp. joven; port.

joven.Der.: dim. Junei (Cod. Vor.; Ps.

Sch. CXVIII, 141; CLIII, 25; Coresi,

Ps. LXVII, 28; CXLVIIL 12; Cciz.

1564, 259; An. Car.; Teodorescu, P.

pop. 55; Tocilescu, Mat. 523, 1253,

etc), ar. ûnel „vaillant" ; Junela(Ctan, Pov. II, 115; Novacovici,Folclor 62; I. Popovici, P. pop. 29);

Junior (Bobb; Marian, Nat. 348;Keteganul, Pov. ard. V, 82); Junian(Bobb; lorga. Studii. XII, 202 ; Marian,Nunta 507; Nat. 348; Sat. 126; Retega-^nul, Pov. pop. 199; Gr. n. II, 101)

i|

ar. gonar, ôneali (Dalametra) „vail-

lant"Ij

ar. ^MwescM (Dalametra) „d'hom-me vaillant*

ij

ar gunoplu (Dalametra)„jeune homme (vaillant")||yMWie,megl.

Junil'â „jeunesse, jeune âge'*\\Junime,ar.ûname „jeunesse (reunie), jeunesgens" (ar. i „vaillance, bravoure");|

ar. ûnatic „jeunesse. vaillance, bra-voure" ,1 ar. (juneaâ ..jeunesse, bra-voure" (it. giovinezza; fr. Jeunesse;prov. Joinesa)

\\Juni (Lex. Bud.;

Tocilescu, Mat. 1031, 1032) „passer la

jeunesse, frester celibataire" (Prav.Mat. col. Buj. 198; vfr. prov. Joveniry

921. Junc,sb. m. „jeune boeuf,bouvil-Ion" — JuncjSb. f. „genisse"||ir.i«/?^M;

rnegl.ywTZc; ar. ûncu || < juvencus,-um;JUVENCA,-AM

IIit. giovenco, giovenca [

dim. Juncu() (Gorovei, C mii, 354;.

J. Olt. 1907, n-rul 34; Când rea. Gr.Oa.); Junculean, Juncuor (. Olt.

1907, n-rul 34; Vasiliu, Cînt. 69); megl.Juncacl] Juncan „boeuf dedeux ans"rdim. Juncna.

922. Juninc,sb. f. „genisse*—vr dial.

Jnnic (Zanne, IX, 85; Tocilescu, Mat.102; AVgJb. IX, 165): vr. dial. Junice(Gaster; lorga. Studii, VII, 71: XIV,260; Jipescu, Opinc. 160): Junince(Molnar, Sprachl. 83; Barcianu); trans..

Slagiu Jurinc (Frîncu-Candrea,Munii ap. 87; Tribuna, 1890. 361),.

maram. glurinc (\\p\(t<\, P. pop. 1 10);

vr. Jum (Zanne, IX, 210; acestainfluenat de vsl. wnHua)||ir. Gurie< *Jurice-\-CYOi\i. Junica^ < juNlx,-icEM,

în unele iorme prin propagarea lui

-n- înaintea consoanei urmtoare;qîurinc e dis.milat din (jluninc val.

î/// (Zs.rom. Ph.XXIV,255,308); comp.rtr. gianifscha; Poschiave ônisa,sic. fjjinizza; prov. Junega |;

dim.Juni{n)cu{ {Folizu: Barcianu :^larian,.

Nunta 146; Reteganul, Pilde 32); rju^nincca (Lex. Bud.)

JUNGHIA 140 JURA

JUNGHIA, V. Jug.

JUNINCÂ, V. jane.

923. JUR, sb. n. ,tour".Lat. GYRUS,-UxM „cercle, tour, rond";

presena lui -u- se explic printr'o

pronunare particular în latin a lui

-y-, ca -ii-, îu (cf. Densusianu, Hist.

1. roum. I, 80).

It. giro ;prov. gir; sp. port. giro.

Der.: megl. Jur „autour", în dr.

apare ca loc. prep i adv. în diferite

combinaiuni cu prep. tn, din, pre iprin: tnjurul „autour de..." (comp.in gyro, Peregr. Silviae, ed. P.

Geyer, 401), din Jur„. . .des environs",din Jurul ,autour de...", megl. (zur)<iin zur^toutautour'*. megl. dinzurari„entourer"; tpreywr „autour" (comp.per gyro, Peregr.Silviae 402, i for-

maiunea analog alb. pzrkfark), Jurpre Jur (Teodorescu, P. pop. 23, 467)„autour*, împrejur „autour*", împreju-rul „autour de . . ."îjur împrejur ,toutautour"; din prejur ^...des environs,"din prejurul „autour de..."; prin pre-jur^ -^pre prejur „autour"

jjMehedini,

trans. (Wgjb. YU, 86) prejuroî „bro-<ierie faite sur le bord des chemi-ses".

924. Genune, sb. f. „goufifre, abîme,tourbillon d'eau" — Oani gerune<GyRO,-ONEM, devenit * gerune printrecerea lui î<y aton la e i maitîrziu, prin asimilarea lui -r- cu -n-,

genune [Candrea]|1

it. girone.

925. Cunjura, vb. „entourer" (Ps. Sch.XXI, 17; XXV, 6; XXXI, 10; XLVII,13; XLVIII, 6; LVIII, 15; LXXXVII,18; Coresi, Ps. LXXXUII. 18; Gas-ter; Teo'lorescu, P. pop. 620; lar-

nik-Bîrseanu, Doine 191 ; Sevas-tos, Cînt. 251; Gorovei, Cimil. 250;

< CONGYRARE (Quicherat; CGL. V,334) „tourner ensemble autour de<}qn"; pstrarea lui -n- e datorit for-

melor accentuate pe prima silab:<:6ngy ro (cf. cumpra); presena lui

îKYe datorit influenei luiyVfr comp.it. girare; sard log. birare; vfr. gircr;

\

proV. sp. port. (/tVar< GYRARE încun-

\

Jura (înconjura) „entourer, environ-

I

ner. cerner, assieger"; încunjurtori

„environnant* (comp. sard log. bira-

I

dorzu); incunjurtur „action d'en-tourer, detour"; înconjur „detour".

926. împrejura, vb. „entourer, faire

le tour de. .." <iN-PERGYRARE (Peregr.

Silviae, ed. Geyer, 410; Mulom. Chir.

;

A06) \ împrejurare r,SiCi\on d'entourer;

j

circonstance*j!fmpre/araî ;,ceux quiI entourent, voisins, assistants" (Tiktin;

I Cantemir, Hron.; lorga, Doc. Callim.

I

ind. ; Studii, VI, 46; VII, 130, 131, 332;

;

Marian, Nunta 371, 388, 578; Sbiera,' Col. 101, 106

li-fimprejurean (Biblia

, 1688, Num. XXII, 4; lorga. Studii, V,!

482, 499; VI, 488; XIV, 157, 203, 295;

j

tefulescu, (jorjul 315, 405) „circon-voisin" p/;2p/'e/artme ênviron, alen-

j.tour".

i

I

927. JURA, vb. Jurer, preter ser-

!

ment" || ir. zurd; megl. Jurari; ar.

!

gurare.! Lat. JURARE..I Rtr. gurer; it. giurare; sard giu-i rare; fr. Jurer ;

prov. cat. sp. port.

I

Jurar.Der. : vr. trans.yWa^ „conseiller mu-

nicipal" (înelesul actual a fost luat

din fr. Jure); megl. Jurat, ar. ûrat„serment" (it. giurato; vfr. yrir(3)

1|ar.

guratiG (Dalametra) ,,serment"||vr.

trans. Jurui ^promettre, faire voeude..."; f Juruit, vr. trans. Juruinf-promesse, voeu**' megl. prijurari; ar.

(sjprigurare „conjurer" (comp. alb.

p^r^Bron).

928. Jurtor (vr. bucov. trans.), adj.

sb. m. „qui prete serment dans uneI

alîaire en litige" (Marian, Sat. 113;larnik-Bîrseanu, Doine 440)<jurato-Rius,-UM (atestat numai ca adj. în Cod.

I

Justin.).

929. Jurmînt, sb. n. „<;erment" || megl.; Jurmint\\ <juramentum [| rtr. gilra-

!maint; it. giuramento; fr. Jurement;prov. Juramen ; cat. jurament; sp.

port. Juramento.

K'

930. K'IPiNARE (ar.), vb. „pince^^Lat. *piPiNARE, din aceiai rdcin

pIp- ca i forma de mai jos k'ipurare[Densiisianu].Nprov. pimpinâ „pincer"; sard

câmp. pibinai „lusingare, carezzare,compatire", alturi de care trebueamintite i formele pibina „pigolio,

doglianza"*, pibinosu „pigolone, pigo-

lante", \og. pibinkare „infestare, pres-sare con importimitâ, ingannare", pi-

binkosu ^seccante, nojoso", care toate

arat aceiai trecere semantic delaideea de ^crier'* la aceia de ^en-nuyer"* ca i it. pigolare, pigolio^ pi-

f/olone; de amintit i formele nprov.se pipign, se pebign „se plaindre,pleurnicher", pebignous „pleurni-cheur". Asupra legturii între ideeade „crier" i aceia de ^pincer', cfforma urmtoare.

931. K'IPURARE (ar.), vb. „pincer''.

Lat. piPULARE, glosat la Papias cu„convitiari ploratu"* ; forma a fost de-rivat din tema onomat. pIp- ce a-

pare în lat. vulg. *pîpa i în for-

mele verbale pîpare, pîpire „pi-

auler, glousser", pipi la re, etc. „ga-zouiller, caqueter"". Dac urmrimdiferitele forme romanice derivatedin aceast tem constatm c toate

cuprind noiunea de „aigu"" aplicatfie la sunete, fie la anumite lucruri;

uneori chiar aceiai form cuprinde

asociate aceste dou accepiuni alenoiunii primitive; astfel nprov. pico..dent de peigne ou de râteau, four-chon, pointe"<*piPA; nprov. pioello

„scion, rejeton, pousse d'un arbre",piveu „pivot; petite branche aigiie,

brindille, argot, picot; voix per^ante,vagissement" < * pIpella, *piPELLUS(-UM); friul. pipul, it. pippio „bec"<pîPULrs, pIpulum (atestat cu îne-lesul de „criaillerie, piaulement, va-gissement"'); de remarcat cu deosebirederivatele acestea dou din urm al

cror îneles de „bec" explic destulde bine accepiunea proprie formei ar.

Tot aici de sigur, i nu ca derivatedin */?tcc-, trebue amintite prox. pitar„bequeter, picorer**, gen. piici „bec-care", cors. pH „prendere un po' di

cibo" care presupun un *pipiTARE (la

Ducange atestat s. ba ui are, într'o

serie de cuvinte servind a exprimastrigtul diferitelor animale") [Densu-sianu].

932. K'IURARE (ar.) „piauler".Lat. *piULARE, format din onomat.

pI- pe care-1 gsim redup icat în pi-pi re „piauler", pîpiare ^pousserdes vagissements, vagir" [Candrea],

Friul. pijufa; it. pigolare (lucch.piulare, bo\. piulr, nap. piola re); sardlog. piulare; fr. piauler, vfr. pioler;prov. cat. piu/ar; vsp. piolare (comp.sp. port. />far<* piare).

933. LAS prep, „â, chez" || ir. megl.ar. la.

Lat. iLLAC-AD (Meyer-Lubke, Rom.Gr. III, 428).

Abruzz. llaj|rtr. it. fr. l\ prov. la{i)\

cat. lla\ port. Zâ<iLLAC.

934. LA2, vb. „laver (spec. la tete),

peigner" (pf. liii, part. lut) — olt.

bcln. lia (pf. Zmat, part. /ta^) || ar.

lare (pf. ^at, part. lat).

Lat. LAVARE, cu amestecul, în parte,

al formelor dela lavere pentru pf.

i part. LAvi i lautum, devenit *lau-TUM prin analogie cu participiile în

-tJTUM, dup care apoi pf. liii ; cît

privete forma bn. i olt. lîa, tre-

bue s admitem c a fost refcutdup analogia verbelor de conj. aIl-a (în-ea), dat fiind asemnarea cuaceste verbe la pf. i part.; duplla s'a refcut apoi ind. pre. laî.

Alb. l'an; rtr. laver; itlavare; sardgal. la; fr. laver; prov. laoar; cat.

llavar; sp. port. lavar.Der. : fliitoria (Hasdeu, Cuv. d.

btr. II, 191) „baignoire, cuvette"(comp. lavatorium; rtr. lavaduoir

;

it. lavatoio; port. lavadoiro); mold.trans. bucov. lutoare „baignoire,ba in" (nprov. lavadouiro).

935. Lturi, sb. f. pi, „lavure, eau quia servi â laver qqch."||ar. lturî}\< * LAVATURA,-AM (comp. lotura)

!1

alb. l'atirt; rtr. laoaduras; it. lava-tura; fr. laoure; prov. sp. port. la-

vadura\\trans. bn. lturar (Lex. Bud.

;

Reteganul, Pov. ard. IV, 27; Rev. cr.-

lit.lIII, 159; Viciu, Glos. 56) „vase,seau pour la lavure".

936. Spla, vb. „laver"|1

ir. spelâ,

spla; megl. spilarl; ar. {a)spilare}\

<EX-PERLAVARE [Cipariu, Priuc. 165],devenit de timpuriu *expellavare;forma dela indic, spl., în loc de *sp-lau, e refcut dup inf. i dup alte

forme cu accentul pe terminaiune|;alb.spzl'an splatei, dim. < splat „pro-pret"; spltor „laveur,blanchisseur'*;spltoare „ lavette", vr. trans. (Biblia,

Exod. XXX, 18, 28; Prav. Mat. col. Buj.196; An. Car.; lorga, Stud. VIII, 32)„cuve. lavabo, lavoir; blanchisseuse"

;

spltoreas ^blanchisseuse"; spl-torie „lavoir, buanderie"; spltur,ar. spilitur (Dalametra) „lavage,blanchissage"

||splci „decolorer"

(influenat de sîrb. splakati, -acem„rincer, laver"); splcitur „lavure,ringure; lavasse; chose decoloree,passee de couleur" ; bot. splcioas„senecio vernalis, s. vuigaris"

|jmold.

bucov. spolocanie (Marian, Srb. II,

3) nu are nimic de a face cu spla, ci

este rus. cnojocKaHie „ Ausspiilen"*

937. LAC, sb. n. „lac, mare* || ir. lâc;

ar. lac.

Lat. LACUS,-UM.Vegl. Vag; rtr. lej; it. lago\ sard log.

lagu; vfr. lai; cat. llach; sp. povidago.Der.: dim. lcule;lcu (lorga, Stu-

dii, XIII, 198).

938. LACRIM (lcrma), sb. f. „lar-

me"IImegl. lacrim; ar. lacrim, la-

crm, lacrim.Lat. LACRiMA,-AM.Rtr. larma; it. sard lagrima; fr.

larme; prov. lagrema; cat. llagrima;sp. port. lagrima.

Der.: dim. lcrimioar, hot lcr-mioare, pi. „convallaria majalis"; l-

LACRIMA — 143 LARG

crmi (Bibicescu, P. pop. 137), bot.

..Convallaria bifolia"; lcrimu (lar-

nik-Bîrseanu, Doine 323; Vasiliu. Cînt.

154); ^crimea (larnik-Bîrseanu, Doine^07; Hodo, P. pop. 210, 211)

i|l-

crâmicios „triste" (Tocilescu, Mat. 67).

939. Lcrimos {lcrtnos) ..larmoy-

ant, plein de larmes" ||ar. lacr-

nws, lcrinos |j < LACRiMosus,-A,-UM|;

rtr. Iarmus \ it. lagrimoso\ vfr. Iar-

inos\ prov. lagremos: cat. llagrimos;sp. lagrimoso.

940. Lcrma, vb. ..verser des lar-

nies, pleurer"IIar. lcrware,lcr-

/7?areII< LACRiMARE

Ijrtr. Jarmer\ it.

lagrimare\ vfr. larmer^ lermer\ prov.lagrimar\ cat. llagrimar: sp. lagri-

niar Wînlcrâma „faire pleurer"; f/i-

îcrmat „baigne de larmes.

941. LÂCUSTÂ, sb. f. ..sauterelle, cri-

quet"IIar. lcust.

Lat. *LACUSTA,-AM (= clas. locusta);pentru diferitele explicaiuni ce s'au

dat înlocuirii lui -o- cu -A-, cf. Den-susianu, Hist. 1. roum. I, 94.

Vit. lomb. lagosfa, tic. ligiista,

piem. lausfa. tarent. ragosfe, sic. a-

la{g)usfa; vîr.laouste; prov. langosta:cat. llagosta ; sp. langosta ;

port. la-

gosta.

942.LÂLÂT0ARE(ar.) ,.jour ouvrable,non ferie".

Lat. * LABORATORIA,-AM (scil. DÎBS)<LABORARE (comp. srbtoare i alb.

diti e l'ivruaine ..^^'erktag"</'ûô/^

,.arbeite" <labo rar e). Forma nor-mal * liirioare a devenit *lr-toare (cf. speria), de unde, prin di-

similaie {r-r>l-r), lltoare.Comp. sard log. lauradorzu „ii sito

dove i ara"<*laboratorium.

943. LAPTE, sb. m. Jait" || ir. lâpte\

tnegl. lapti; ar. lapte.

Lat. LAGTE sau LAC, LACTEM, m. (=clas.

LAC, n.; cf. Densusianu, H. 1. roum. I,

132).

Vegl. Vai; rtr. lat; it. sard latte\ fr.

lait\ prov. lach: cat. llet: sp. leche;port. leite.

Der.: dim. lptior, bot. „andro-sace chamaejasme" ; lptu (Teodo-rescu, P. pop. 511) || col. lpturi, lp-teturi, pi. (Jipescu, Opinc. 57, 69; K.

ora. 212).,laitage'' laptagiu „laiîier'":

laptagioaic „laitiere"il

ar. Uptuiri(Daîametra) „trire"

|1alpta (form

recent, dup fr.) „allaiter".

944. Lptar, sb. m. „laitier" < lac-TARros,-UM

ijit. latfaio; fr. laitier; prov.

lachier; cat. lleter ; sp. lechero; port.

leiteiro\\lptareas „laitiere"

I!lp-

trie „laiterie" (fr. laiterie;sp. lecheria)col. ar. lîptiriu (Daîametra) „beau-coup de lait".

945. Lptare (ar.), sb. f. „gteau fait

avec du lait"<LACTARiA,-AM, din adj.

LACTARius,-A,-UM||

it. lattaia „vasodove mungono il latte"; port. êî7eîr«

,:Melkkubel-.

946. Lptos, adj. ^laiteux, qui a dulait"

IIar. lptos \\ <lactosus,-a.-um

vit. lattoso (comp. fr. laiteux); cat.

lletos; sp. êc/io5o; port. leitoso\\a seînlptoa (Lex. Bud.) „se changer enlait, devenir laiteux".

947. Lptuc, sb.f. „laitue"IIar. lp-

tuc.Lat. LACTUCA.-AM.It. latfuga; fr. laitue; prov. lachuga;

cat. lleiuga; sp. lechuga; port. leituga.

948. LAPI, sb. m. pi. „laitance, laite"

<LACTKS vegl. alajte\ vit. latti; comp.fr. laite.

949. LARD (trans. bn.), sb. n. „lard*

IIir. lard.Lat. LARDUM.Alb. Var%'\ it. lardo\ sard lardu ;

fr. lard\ prov. lart\ cat, llard; sp.

port. Iardo.Der.: lrdos (An. Car.) „lardum

habens' (it. lardoso; fr. lardeux; sp.

lardoso).

959. LARG, adj. „large" || ir. larg;megl. larg: ar. largu „large, loin".

Lat. LARGUS,-A,-UM.Alb. l'ark; vegl. luarg: rtr. larg;

it. largo; sard largu; fr. large; prov.larc; cat. larch; sp. port. largo.

Der.: dim. lrgu; lrguli {lorga.Studii, VIII, 51) II

ar. lirguri (Daîa-metra) „trop large"

|| lrgmînt (An.Car.: Ps. Sch., Coresi, Ps. XXX, 9,

CXVlII, 45) „espace, ampleur" (comp.largimentum) ' lrgime., ar. lir-

dzimi (Daîametra) „largeur, ampleur*|ar. lîrguiri (Daîametra) „elargir".

LARG 144 LAT

951. Lrgi, vb. „elargir" || ir. lârâi\

ar. lîrdziri (Dalametra) || < largîre||a\h.l'argon\\i. largire\\comi^. fr. elar-gir\\lrgitur (An. Car.; Frîncu-Can-drea, Munii apus. 103) „elargissure"*.

952. Alerga, vb. „courir" || ir. alerg;megl. legri', ar. alâgare \\ < *al-LARGARE< LARGus ; înelcsul de „cou-rir" se explic din acela de „s'eloig-

ner. prendre le large" pe care 1-a

cptat verbul sub influena înele-sului de „eloigne" ce se desvoltase în

adj. larg ; comp. de altfel alb. strincare presint exact aceiai^desvol-tare semantic „breite aus, streckeaus ; laufe", precum i alb. l'argoh„entferne" i formele romanice demai jos; schimbarea lui a în e e da-torit influenei verbului a merge,ale crui forme de subj. {mearg,marg) i de part. pre. {mergtnd^mrgind), presentînd asemnare cualarg., alrgînd^ au dat natere al-turi de acestea i formelor alearg,alergind, de unde apoi alerg^ ca im,erg \\

it. allargare „eloigner" ; vfr.

alargier „elargir", retl. „prendre le

large, s'eloigner";

prov. alargar;

cat, allargar\ sp. port alargar||a-

lergare, ar. alag „course"; ar. cii

de-alag „en courant, vite"; alerg-tor, ar. alîgttor (Dalametra) ,.cou-

reur" (comp. it. allargatoio); (ajler-

gtoare „meule courante, ourdissoir";

alergtur, ar. algtar „course"(it. allargatura)

||alergaci (Costines-

cu), trans. alergia (Lex. Bud.) ,cou-reur"

||fa/er^'r/^ê(Dosoftei) „course

de chevaux"I|ar. adâlgare (Cod.

Dim.) „courir**

953. LSA, vb. „laisser; ypardon-ner, remettre (Ies peches)" || ir. ôsâ;megl. lsri', ar. {a)lsare || <la-XARE „etendre, relâcher", care înlo-

cuise în lat. vulg. pe clas. relin-quere ; înelesul de ^pardonner" (pecare îl gsim i în latin, la scriitorii

eclesiastici, cf. Bayard, Le latin deSt. Cyprien, 102) s'a desvoltat în modnormal din acela de „laisser" prin ur-mtoarele fase: „laisser—omcttre —laisserimpuni-M-emetlre-pardonner".Alb. I'bsoh; r tr. lascher ; it. lascia-

re: sard lassare', fr. laisser', prov.laisar (daisar) ; cat. leixar (deixar) ;

vsp. le(i)Jar (sp. dejar); (port. dei-xar).Der. : lsare, lsat,

-J-lsat „nc-

tion de laisser; ypermission, par-don" (it. lasciato, lasciata) ; lsatul(lsata) secului, lsatul (lsata) de5ec ^careme-prenant" (v. Sec) ; lsatul(lsata) de brtnz „le dernier jourde la semaine grasse" ; lsatul Cla-sata) de carne „le jour qui precedela semaine grasse" ; lstor ,.qui lais-

se" ; lstur „delaissement, aban-don; omission", ar. allsitur (Dala-metra) „personne negligente" (it. las-ciatura).

954. t Lsciune, sb. f. „pardon, re-

mission" < laxatio.-ionem „relâche-ment" ; cu schimbarea de îneles pecare am vzut-o i în accepiunilevechi ale verbului lsa.

955. LAT, adj, „large, vaste, spa-cieux" ; sb. „îargeur, ampleur, eîen-due"

IIar, lat (Dalametra).

Lat. LATUS,-A,-UM.

Rtr. Iad ; it. lato ; sard log, ladu ;

vfr. le „large**, fr. le ,.largeur (d'uneetOiTe)" ; prov. lat.

Der,: dim. ltu', ltlcel', ltior;lti (Teodorescu, P. pop. 457, 458,

459); bucov. ltui (Mar. Insect. 396,

397)IIltre (comp. hwgre i vfr.

costerez) „applati, plat", trans. „petit

poisson plat, carassin" (Lex Bud.;Viciu, Glos.55), trans. ltrea (Lex.Bud.) „ demi-setier, demi-chopine "

r\ltey,\in peu large, piat, applati"

( 'orga, Studii. IV, 69);|trans. lati (Lex.

.Bud.; Viciu, Glos. 56), bn. laisi „es-

pece de poisson plat, carassin" ||late

..large", numai în expr. coarnelaiee]jlttu „applati" (Dosoftei, V. Sf. Martie]8)\\ltu^ „applati, plat" (MarianÎnsect, 5. 396, 397), zool. „nymphe ducousin"

IIliing „vaste, etendu", numai

în expr. cale lung i lating din

b.'ismele populare||lime „largeur"

jltie „etendue, largeur" (Ps. 1651,

LXXXVIII, 10) IILit „personna-

ge mythique des contes roumains"(Creang, Scrieri, I, 245) ||

de-a-latuî

(Marian, Nunta 12) „en large".

956. Li, vb. „etendre, elargir, a-

platir"<*LATlRB (=-clas. latescere)||

loitor (Cantemir, Ist. ier. 229) «quiciargit, qui rtcnd".

graub.= dial. retoroman

din GraubundenHr. lat.= Grammatici la-

tini, publ. de H, Keil

Gr. n. — Graiul nostru,


susianu, Sperantia


magnum Romaniae)

id. ~ d^mîmpr.= împrumutat (din

romînete)

Ind. F.-Îndogermanische

Korschungen


inf. = infinitivul


interog. — interogativ

ir. = istro-'romîn


.". Rovigno, Pirano, etc.)

it. = italian

Jb., vezi Wgjb.lat. = latin'


nariulu iimbei romane.

1871)

Letop.—Letopiseele Mol-



Levy ( Proverizalisches

Supplement - Worter-

huch)

Lex. Bud. — Lexicon Va-

lah ico-Iatino-hungaro-

germanicum, *Budae,

1825


slavo-romînesc, publ.

de Gr. CreuUm.= limusin

lion. = liones

Lit. Cbl. = Literarisches

Centralblatt

LiubaIana(Topograliasa


dan, 1895)

loc. adv. = locuiune ad-

verbial

loc conj.= locuiune con-

. junctiv

log,={sard) loûdores

lomb. =: lombard

lor. = loren

m.=:. masculin

Mag. ist. — Magasin isto-

ric pentru Dacia

mant. =^ mantovan

maram. -- maramureanmarch. = marchigian

Marg. = Mrgritare Bu-^

curcti, 1691

megl. = meglenit

Mem. Soc. ling. — Memoi'

res de Ia Societe de

linguistique

messin. -- messines

Mihileanu(Dicionar ma-

cedo romîn, Bucureti^

1901)

mii. - milanes

mir. — mirandoles

mirând. = mirandes

mod. — modenes

mold. — moldovenesc

mont". -- monfcrrines

mor î^ moravmunt. = muntean

n. — neutru

nap. = napolitan

ngr(ec). r= neo-grecesc

nom. = nominativ

norm. = normandnprov. = n -IU provensal

(dup Mistral, Lou tra-

sor dnu fclibrige)

num. — numeral

olt. -s^ oltenesc r

pad. ^ pndovan

Panu (Plantele cunos-

cute de poporul ro-

mîn, 1906)

parm.= parrnigian

part = participiul

pav. = paves

per. — perugin

pers. '= persoana;

per-

sonal


nesc- nemesc, vSibiu,

I861)v

pf. = perfectul

piac. — piacentin

pic. = picard

piem. = piemontes

pist. = pistoies

pi. — plural

pol. - polones *

Polizu (Vocabular romi-

no - german. Braov1857)

pop. = popular

port. = portughes

prep. = preposiie

pre. = presentul

pron. = pronumepropr. = propriu

prov.= provensal

Ps. Sch. = Psaltirea schc-

ianRassegna St. etn. = Ras-


nografici, dialettalieto'



tino-, Triast 1906)

reat. = reatin

regg. = reggian (din E-

milia)

regg. (cal.) -reggian (din

Calabria)

rel. =.relativ

Rev.cr.-lit.c^ Revista cri-

tic -literar, Iai

Rev, ist/ arh. = Revista


. logie i iilologie .

Rev. il'rotn: = Revue desj

langues'Vomanes'

rom.= romanic ^

Rom. — România^ i

romagn. —' romagnol

Ivom. F. =^ ômaniscli

• Forschungen

rtr. ^ retoroman

rus. = rusesc

rut. = rutean

s. = sub

Sghinescu (Vocabular

romînesc)


,sav.=savoiard

sb. '= substantiv

sbslv. = subsiivan (reto-

roman) .

sen. = serîes

ez. = veztoarea, [nibl.

de A. Gorovei

sic. = sicilian

sirb. = sîrbesc

slav. — slavic

slov. = slovean

sp. ^= spaniol

Stamati, Wb. = Deulsch-

rumnisches Worter-


Iai, 1852

t. rorn.^Stmlj romanzi


suf. = sufix

sprs. = suprasilvan (re-.

toroman)

Szinnyei (MagyarTâjîizo- ,

tar, Budapesta, 1893-

1901)

tarent. = tarentin

teram. c= teraman

terg. — tergestin

irhes. = Thesaurus lin-

guic latiiicC.


gloslarum emendata-

rum.

tic.= ticines

Tiktin (Rumanisch-deu-

tsches Worterbiich)

tir. = tiroles

tosc. = toscan


trev. ^= trevisan

trient. = trientin ^

triest. = triestin

ung. = unguresc

«nipers. ^ unipersonal

urm. = urmtor

V.= vei; v (neurmat de

puncty^ vechi : vfr.,

*vit. =^ vechi franees,-

vechi italian

vl.= valon

vald. - valdens

Varlam, Caz. -- Varlam,

Carte romîheasc dv

învûrv 1643

vb. =^ veri)

vegl. = vegliot

ven. = veneian

vie. = vicentui

viit. = viitorul


vsl. = vechi slav

W^Jb. = Weigand, Jah-

resberichtdcsinstituts

fur rumilnische Spra-

che


schrift tur Osterrei -

chische Gymnasien

I

Z. rom. Ph.=-Zeitschrirt

I

tur roraanische Philo-

logie

ZOOb i= Zuoiwjîi

- pus dup ar., ir. sau megl. arat identitatea fcu focma daco-romînâ prc

cedent.-;- însemneaz vechi romînesc.

indic o form neatestat.

•< arat derivarea din forma urmtoare. .

> ^ r »precedent.

11 desparte de daco-romînâ formele ir. megl. i ar.

ICandrea] [Densusianul indic o etimologie a unuia din autori nepubli-

cat înc.


AL

LIMBII ROMiNEELEMENTELE LATINE

DE

NDREA-V^^i-'^'^ OV. DENSUSIANU


cu OCASIUNEA ÎMPLINIRII A 50 DE ANI DELA ÎNFIINAREA CASEI

fâ S ^ S? e S S BUCURETI 1914 S ^ a ^ » ^ ^

Atelierele Grafice Societate Anonim

FASC IV

LAJ - PUTEA

Preul Loluinului, cujorinzind aprofimaliv 30 de coaie, e ile 9 lei, prin suOscrijj/iune :

dup tiprirea intregii lucrri se va ridica la 12 lei.

A 13 R E V I A I U N I

M\r DES ÎNTREBUINATK ')

abr(uzz.) = abruzzes

ac. = acusaliv

adj.= adjectiv

adv.= adverb

alb. =3albanes

alb. g. — aibanes gheghic

alb. t. = aibanes tosc

An. Car. — Anonymus(.\i-

ransebesiensis, puiji.



I, 320-380

and =andalusap. = apudapul. =apuiicar. -= aromîn

arag. = aragoncs

Arch. gl. —Archivi«> glot-

tologico italiano

Arch. lat. i.ex. ~ Archivfur lateinibche Lexi-

kographie

aret. = aretin

art. = articol

astig. = astigian

astur. -= asturic

augm. = augmentai"ban. = bneanBarcianu (Dicionar ro-


bearn. = bearnesbelf.= dialectul din Bel-

fer t

berg. =r bergamascbiz. :^ bizantin

Bobb (Dictionaru ruma-nesc, lateinesc si un-

guresc, 1822).

bol.=^ boloncs

Holl. Svizz. r= Bollettino


italiana

bol. = botanicbresc. = brescian


tii filologice

j)iicov. = bucovinean

bulg. = bulgresccal. = calabres

camp.^(sard)campidanes

canav. = canaves

cat. = catalan


orum lainorum


onum latinarum

clas. = clasic

Cod. Dim. — Codex I)i-

monie (publ. în Wei-gand, Jahresbericht


mânische Sprache, I,

IV, V, VI).

Cod. Vor. = Codicele vo-

roneeancol. = colectiv

Col. Bujor. = Coleciune

de legiuirileRomîniei,



com. — comasc

conj. = conjuncie


literare



cors. = corsican

Costinescu (Dictionaru ro-

mano- francesu, 1870)

cr. =: croat

crem. = cremasccremon. — cremonesDalametra (Dicionar ma-

cedo-romîn, Bucureti,

1906).

dalm. — dalmat

dat. = dativ

dauph. — dialectul din

Dauphinois

d<jm. - demonstrativ

der. = derivate

dial. — dialectal

dim. — diminutiv

dr. — daco-romîn

elv. = elveian (francesa

din Elveia)

emil. =emilianEncicl.^Enciclopedia ro-

mîn.eng. -=engadin

etim. — etimologie

fem. = feminin

fâr. = frreriot

ferr. = ferrares

fig. = figurat

fr. r= franccs

friul. = friulan

gal. = (sardi galurcs

gali. = galiian

gasc.= gascon

Gaster (Chrestomatie ro-

mîn, 1891).

Gaz. Tr. = Gazeta Tran-

silvaniei

gen. = genoves

) Lista complet se va publica la sfiritul lucrrii.

LA — 145 LAUDA

957. LA, sb. n. „lacs, noeud coulant,

filet, piege'- || megl. la ; ar. {a)la.

Lat. *LACEUS,-UM (= clas. laqueus;Densusianu, Hist. 1. roum. I, 113).

Alb. l'ak; rtr. latsch ; it laccio ;

sard log. Margine lattii (Spano II, 267);

fr. lacs; prov. latz\ cat. llas; sp. lazo;port. lago.

Der. : dim. lior '\ lui ,,enlacer,

garrotter, lier".

958. LÂTRA. vb. „aboyer"—Teleor-man altra (Tocile5cu,Mat. 140, 569) ||

ir. latr ; megl. ltrari ; ar. altrare.Lat. LATRARE.Rtr. ladrar: (it. latrare): prov. lai-

rar; cat. lladrar ; sp. port. ladrar.Der. '.ltrtur, ar. altrfur y,ahoie-

ment".

959. Ltrat, sb. „aboiement" j|ar. al-^ra^||<LATRATUS,-UM'(it. latratd) ;

port,

ladrado (comp. sp. ladrada).

960. Ltrtor, adj. sb. ,qui aboie, a-

boyeur"—Vlaca altrtor (Tocilescu,Mat. 849) Ij

ar. altrtor \\ <latrato-R1US,-A,-UM.

961. LATURE.sb. f. „cote; contree";Lat. latus; forma romîneasc e re-

fcut din pi. to/«ri<*LATORA (= clas.

latera).It. ;a^o(vit. pi. latora): sard log. la-

dus; vfr. Ies. sav. la: prov. latz: vcat.

lat; sp. port. /ac/o < LATUS.Der.: dim. /â^wr^a (Tocilescu, Mat.

36) 11Iflturoaie, bn. lturoane, mold.

trans. ltunoaie (Viciu. Glos. 56. 58),

trans. lutunoaie (Maior, Agr. IV. 108)

„premiere et derniereplanche scieesdans un tronc d'arbre, dosse

;plan-

che epaisse, madrier"; lturoi^ l-tunoijutunoi [ez. \'1 11,187), lturome,ltunoaie „defaut d'un tissu prove-nant du manque de plusieurs fils

de la chaîne, iils courants, tracescourantes" ; lturoi (Tocilescu, Mat.425), ltunoi (Tocilescu, Mat. 1395;ez. IV, 233), lutunoi (Marian, Ins. 5)

.,embryon de grenouille. letard" ; lu-

tunoaie (Viciu, Glos. 58) „nymphe ducousin"; ltunoios (Negruzzi, Scrieri,I, 267) .,qui presente des defauts (enpari. d'un tissu, â cause du manquede plusieurs fils de la chaîne)" j/Yu-ra „lateral, voisin. d'â cote"; sb.

«cheval qui est sous la main, cheval

place â cote du cheval qui est monte :

parent collateral; paysan d'un villagelimitrophe, paysan exempt de certai-

nes contributions, paysan corveable"(Act. Leg. I, 54; Mag. ist. 11,289; lorga,Studii XIV,1 57) ; „ouvrier qui travailledans Ies mines de sel, manoeuvre*(Dame) ; bucov. zool. „nymphe ducousin' (Marian, Ins. xni, 309) l-turean „lateral, voisin, d'â cote" l-turi „lateral, voisin, d'â cote' (Re-teganul, Pov. pop. 3), adv. „pardes chemins detournes, en usant demoyens detournes" (Laurian-Massim)||lturalnic ..lateral, voisin, d'â cote;detourne'' (formaiune modern dupfr. lateral)

\\alturi, alture{a), -j* ala-

I

ture(a), ar. alturea (Dalametra) „âI

cote" (comp. it. allato ; vfr. a Ies ; sp.

al lado ; port. ao lado; pentru înelescomp. i alb. inbam „aupres, a cote"<mbt ,en, dans. sur"+aA?£ „cote");jaltura (Leg. Car.) „voisin, qui ha-

[ bite un domaine limitrophe, contigu" ;

j

alturi (Lex. Bud. ; Alexici, Lit. pop.

î 23) „de cote" ; altura, ltura (Teodo-rescu, P. pop. 603 ; Marian, Srb. I, 26 ;

I

Voronca, Dat. cred. 835 ) „mettre â cote,I approcher, joindre, comparer" (comp.

I

1 a t e r a r e „mettre de cote", întrebu-

I

inat de Priscian, i a Hat era ti,

j

C(iL. V, 6, 44)I

in lturi „de cote, â

i

l'ecart" ; înltura „ecarter, detourner"|j

j

de lturi „de cote" ; deltura „ecarter,

I

mettre de cote".

1

962. LAUDA, vb. „louer, vanter" ||ar.

{a)lvdare.Lat. LAUDare; meninerea difton-

gului se explic prin influena ana-logic a formelor ce erau accentuatepe tem.

Alb. l'tvdon ; rtr. loder ; it. lodare ;

fr. louer;prov. lauzar; cat. lloar ; sp.

loar ;porL louvar.

Der.: ludtur „action de louer,

louange", ar. (a)lcdtur (Daiame-tra) „louange, vantardise" (prov. lau-zadura).

%3. Ludtor, adj. sb. „oui loue. quivante" || ar. (ajlvdtor |)<laudato-RIUS,-A,-UM.

964. Ludciune. sb. f. „louange**[|

ar. (ajlcdciune || < laudatio,-ionemport. loucao.

61464. Candrea-Densusianu, Dicionar etimologic. 10

LAUR — 146 LEGNA

965. Laud, sb. f. „louange, eloge"<LAUS. LAUDEM, prin Schimbarea de-clin.

|jalb. /'«/"i^; rtr. lod\ it. Zorfe, vit. loda;

vfr. los\ cat. lloa; vsp. vport. loa.

966. yLudoare, sb. f, „eloge, appro-bation" (Letop I, 44)<*laudor,-orem

IIprov. lauzor ; cat. llaor ; sp. loor ;

port. louvor ||ludros, vr. bn. lu-

dros (Coresi, Caz. 1581, 19; Dosof-tei, Ps. vers. 167; Odobescu, III, 23)

^vantard"; ludroie „vantardise"[Candrea].

967. LAUR, sb. m. „datura stramo-nium".

Lat. LAURUS,-UM.Alb. l'ar ; it. alloro ; sard log. laru\

vfr. lor\ prov. laur\ cat. Hor', port.

louro.

968. LURUC, sb. f. „vigne sauva-ge"—vr. bân. mold. lurusc (Dosof-tei, Parim. 13; An. Car.; Pamfile, Joc.

I, 118, 336, 390); bn. leoruc, leurus-

c, lorusc ', trans. leurac (Lex.Bud.); ruruc (Barcianu); râurusc(Tiktin); mold. rouruc (Cihac).

Lat. LABRUSCA.-AM ; forma lurusca fost refcut sub influena derivate-lor în -uc ; în ruruc, rourucs'a produs asimilaiunea l-r>r-r.

Alb. l'arusk, l'trusk (it. raverusto,raveruschio, lambrnsca, [IJabrostino,abrostolo, vit. lambruzza ; sard log.

agrusia; fr. lambruche ; prov. la-

brusca ; cat. llambrusca ; sp. port.

labrasca, unele din aceste forme sînt

semi-savante i au fost modificateîn parte prin etimologie popular).

LEAGN, V. legna.

969. LEGA, vb. „lier, attacher, re-

lier"II

ir. lega ; megl. ligari ; ar. ligare.

Rtr. lier ; it. legare: sard log. liare;

fr. lier ; prov. Har ; cat. lligar ; sp.

port. lifgjar.

Der. : legtor „qui lie, qui attache;relieur" (it. legatoio ', port. liadoiro)

;

legtoare „ce qui sert â lier, â atta-

cher; fichu, bande, bandage, lien ;

t chaînes, fers" ; legtorie „atelier dereliure"||bn. l'egu „pârtie du chariof*

IIbn. trans. legtuin „pacte, con-

vention, alliance" (Corcea, Bal. 108;Popovici, Dial, I. 140), „liaison, rela-tion" (ichindeal, Fab. 38, 273).

970. Legtur, sb. f. „lien, attache,

ligament, bandage ; assemblage d'ob-

jets lies ensemble, faisceau, fagot,

liasse, paquet ; reliure ; liaison, rela-

tion;pacte, alliance; f chaînes, fers"||

ir. legtura ; ar. ligtur ||<lîgatura,-AM

IIrtr. liadura ; it. legtura ; fr.

liure;prov. liadura ; cat. lligadura ;

(comp. sp. port. ligadura)\\\m. leg-turic ; trans. legturit (iReteganul,

Bibi. pop. 33).

971. t Legmînt, sb. n. „pacte, al-

liance, obligation" (Dosoftei, Ps. vers.

390; Cantemir, Ist. ier.108) || ar. Z^'^ra-

mintu\\ <LiGAMENTUM11

it. legamento',vfr. liement; prov. liamen (comp. sp.

ligamiento; port. ligamento).

972. Deslega, vb. ,.delier" ||ir. desleg,reslegâ ', megl. disligari; ar. dizli-

gare j| < dîslîgare (CCjL. VI, 352 ; Glos.Reich. 589) 1|

friul. dislaja', it. disle-

gare ; fr. delier; prov. desliar; cat.

deslligar; sp. desli(g)ar (comp. port.

desliyar)j|deslegtur (An. Car.; Lex.

Mard.), ar. dizligtur „action dedelier, de defaire, degagement" (vfr.

deslieure; cat. deslligadura; comp.sp. port. desligadura; it. slegatura).

973. LEGNA, vb. „bercer"—Slagiulengna (Viciu, Glos. 56) || ir. legar ;

megl. lignari; ar. lignare.Lat. *LE"\^GiNARE<LEVIS + AGINARE,

devenit normal *legena i pe urmlegna (cf. Mesteacn); ca forma-iune, comp. leviginare „rendrelisse, rendre uni, polir, raboter"<le -

vis; însemnarea primitiv trebue sfi fost aceia de „remuer legerement,agiter', din care uor s'a putut des-volta cea romîneasc [Densusianu].

Der.: legntor „qui balance, quiberce'; legntur „balancement.bercement"

||leagn „berceau. balan-

Qoire russe; f berline"; Slagiu lean-

gn (Viciu, Glos. 56), ir. lejr, megl.l^gn i ar. leagtn „berceau''; dim.legnel (Teodorescu, P. pop. 22, 35;

Voronca, Dat. cred. 543; Rdulescu-Codin, Cînt. 121, etc); legna (Vo-ronca, Dat. cred. 544, 1023, 1047); le-

gnu (larnik-Bîrseanu, Doine 274);

legnu (Mangiuca,Cal. 1883. 28febr.);

legior (Tocilescu, Mat. 139).

LEGE 147 LEMN

974. LEGE, sb. f. „loi ; croyance, re-

ligion"j|ar. leadze (în Albania).Lat. LEX, LEGEM „loi" ; înelesul de

„religion", care este atestat de tim-

puriu la scriitorii eclesiastici i în in-

scripiuni (cf. Densusianu, Hist. 1. r. I,

192; comp. i leges cresteano-rum, CIL. III, 13124), îl regsim în

parte i în limbile romanice ; dealtfel i în limbile slavice întîlnimaceast asociaiune de idei; bulg. rus.

saKOH-B, sîrb. pol. zakon, însemneazdeopotriv ,,loi" i „religion".

Alb. i'ige ; rtr. ledscha ; it. legge ;

fr. loi (în vfr. i cu înelesul de „re-

ligion'); prov. lei „loi, religion" ; cat.

lley ; sp. iey i port. lei „loi, religion".

l3er. : jlegiui „etablir une loi" ; le-

giuire ,loi, legislation" ; legiuit „fixe

par Ies lois, conforme aux lois, legal,

legitime"; legiuitor „qui etablit deslois, legislateur, jurisconsulte" ; ne-legiuire „iniquite" ; nelegiuit r,i\\€gei\^

illegitime, injuste, inique, infame" ;

finlegiui (Gaster) „etablir une loi"||

fleginic (Tiktin) „ legal•' (comp. vsl.

sdicoHTvHHK'K)j|fâr-de-lege „iniquite";

ffrlegîui (Ps. Sch. LXXIV,5) ,frâ-legi (Ps. Sch. CV, 6 ; CLVIII, 4) „com-mettre une injustice, un peche" ;

jfrlegUiitorlu (Ps. Sch. XXXVI,38) „qui commet une injustice," etc.

(formatedup vsl. KtsaKonme, Kt.3dK0HHTH).

975. LEGUM (legume), sb. f. „legu-me; ce qu'on mange avec le pain ouavec la polenta".

Lat. LEGUMEN.Friul. liums; vfr. leun, sav. Hon;

prov. leilm ; cat. llegum ; sp. legum-hre ; port. legume.

Der. : legumare (Lex. Bud.) „fri-

and"IIlegumi „manger, boire, absor-

ber, prendre par petites quantites".

976. LEMN, sb. n. „bois, morceau debois" ; lemne „bois â bruler" — vr.

diai. ,.arbre"II

ir. Ifmn^; megl. lemn„bois" ; ar. lemn „bois, arbre*.

Lat. LÎGNUM „bois" ; lîgxa „du boisâ bruler" ; cu înelesul de „arbre"îl gsim întrebuinat în epoca clasicnumai de poei (Virgiliu, Horaiu),dar mai tîrziu înelesul acesta aparedes în limba curent (Vûlgata; Glos.Reich.); de altfel în parte din limbileromanice {v. mai jos), în gr. (^6Xov),

în alb. (dru) i în limbile slavice(bulg. .^"BpBo, sîrb. jpBO, rus. êpeso,pol. drzewo; comp. i slov. drevo.,arbre", dfva „bois") gsim aceiaiasociaiune de idei.

Vegl. lan\ rtr. lain „bois; arbre",laina „bois (a bruler, etc)" ; it. legno„bois", vit. „arbre", legna „bois (â bru-ler, etc.)"; sard log. linna\ vfr. laigne^m. i f., val. leh; prov. lenh, lenha;vcat. leny, cat. llenya ; sp. leilo, lena ;

port. lenho, lenha.Der.: dim. lemnior ', lemnut (it. le-

gnuccio); lemnu „verge de bois quitraverse l'epoulin place dans la na-vette du tisserand, fuserole", trans.

„allumette", bot. „artemisia abrota-num"; bot. lemnuc „lythrum sali-

caria"jj

col. ar. limniu (Dalametra)||

bucov. lemniu (Marian, Crom. 51)„semblable a du bois" ; bot. lemnie(Marian, Nat. 84; Sat. 94, 95; ez.IV, 24) „sorte de plante ligneuse quiressemble â l'absinthe"

||înlemni,

lemni (Gorjan, Hal. II, 118), ar. lim-nusiri (Dalametra) „rester stupefait,

etre frappe de stupeur"j]untdelemn

„huile", V. unt.

977. Lemnar\ sb. m. „qui travaille

le bois, charpentier ; celui qui venddu bois"|| ar. limnar \\ < lignarius.-um

||

cat. llenyer ; sp. lefiero ; port. ienhe-iro (comp. it. legnaiuolo).

978. Lemnar^, sb. m. „endroit oîi

l'on coupe le bois, souche sur laquelleon fend le bois"<LÎGNARiuM (CGL.VI, 644) „lieu de depot pour le

bois, chantier"|1

it. legnaio; sard log.

linnarû; vfr. laignier, nuvergn. lenei;

prov. lenhier; (comp. friul. legnarie;it. legnaia ; sp. lenera) \\ lemnrie..boiserie, charpente ; depot pour le

bois, chantier; commerce de bois".

979. L'emnam (bn.), sb. f. „tas debois, grand nombre crarbres"<LiG-NAMEN

IIrtr. lainom; it. legname; sard

log. linnamine (Stat. sass. linnanien)\vfr. laignan\ prov. lenham\ cat. lle-

nyam (comp. sp. leiîame).

980. L'emn&t (ban.), sb. ..tas de bois,

grand nombre d'arbres'<LiGNETUM(CGL. II, 530); terminaiunea -«/, în

loc de -et, se explic prin influenalui ponit.

LEIE — 148 LIMBRIC

981. Lemnos, adj. ,,ligneux, semblableâ du bois"<LiGNOSUS,-A,-uM

IIit. le-

gnoso ; sard log. linnosu ; cat. llenyos ;

sp. lenoso ;port lenhoso

jj a se tnlem-noa (Lex. Bud.) „devenir ligneux".

982. LEIE, sb.f. .Jessive" ||ir. leie.Lat. LixiVA,-AM (CGL. VI, 652)<Lixi-

Tus,-A,-uM (=clas. lixivia).

Rtr. altschiva ; it. lisci(p)a ; sardlog. lisia ; fr. lessive ; sp. lejia (comp.vfr. lessif, berr. lesif, poit. saint. lesi,

fr.-comt. lesu\ prov. leisiu; cat. lei-

xiu ; sp. lejio < lixivum).

Der.: leios (Reteganul, Bibi. pop.

20) „alcalin"||mold. bucov. trans.

leier (ez, IX, 152; Viciu, Glos, 38,

56; Marian, Crom. 41) „piece degrosse toile dans laquelle on met la

cendre au-dessus du cuvier, quandon fait la lessive, charrier" (cat.

lleixiver) H leia^ bn. l'eeîa., l'euîa,„lessiver, laver, nettoyer au moyend'une lessive" (fr. lessiver).

Impr.: bulg. JimnHa ; croat, lusija,

luat din vre-un dial. it. a fost împru-mutat de ir. {luie) ; tot astfel ar.

al(i)siv i alb. al'sivz sînt împru-muturi din ngr. aXiol^a.

983. LEINA, vb. „etre pris de fai-

blesse, defaillir, se trouver mal, s'e-

vanouir, se pâmer ; f se fatiguer,

s'ennuyer (Bibi. 1688, Num. XXI, 4,

etc.) ; bucov. „endommager" (Marian,Dese. 207); a se leina „defaillir, setrouver mal, s'evanouir" (Carageale,Teatru 299) || ar. li(i)nare, vb. intr. irefl. „s'evanouir, se pâmer".

Lat. *LAESiONARE „blcsser, faire dumal, endommager" <LAESiONEM ; dinînelesul trans. de „blesser, endom-mager", pstrat înc pe alocuri (cf.

plmîile leinatu-i-o., Marian, Dese.

207), i mai ales din înelesul refl.

„se blesser, se faire du mal", s'a

putut uor desvolta sensul de „setrouver mal—etre pris de faiblesse",

de unde înelesul comun de „s'eva-nouir" ; în ce privete fonetismul,trecerea lui -iu- din * le.îuna \a -i-se explic din formele în care -îu-se afla în posiie aton (cf. Tuind)[Candrea].

Der.: lein „defaillance, evanouis-sement" ; leintur „defaillance, eva-nouissement; homme de rien", ar.

liinîtar (Dalametra) „defaillance,pâmoison".

984. LIMB, sf. „langue, langage,idiome ; lame du couteau, de la broie;aiguille de balance; battant d'unecloche; garrot d'une scie"—vr. dial.

„peuple (en pari. surtout des paîens);-|-nouvelle, eclaireur" ||ir. limb^ ^lan-

gue; langage; battant d'une cloche";megl. limb „langue"; ar. limb „lan-gue; langage".

Lat. linguAj-am; înelesul de „peu-ple" nu e decît o traducere din vsl.

lAswK-K care însemneaz i „langue"i „peuple".

Vegl. langa; rtr. laungia; it. lin-

gua; sard log. limba; fr. langue; prov.lenga; cat. llengua; sp. lengua; port.

lingua.Der.: dim. lim,bulit, limbu {{riu\.

lenguzze; sic. linguzza, abr. lenguuce);limbuoar „petite langue", bot. „ibe-

ris umbellata" ||olt. bn. trans. limbu-ru „luette", trans. „aiguille de balan-ce" (Frîncu-Candrea, Munii ap. 102;comp. sic. linguedda; nprov. lengueto;bulg. e3ii'q[e„luette",dine3HKi. „langue";rus. aatmeKi. „luette", din asMK-h „lan-

gue" ; pol.jpzyczek „luette", din j'zyk„langue")

IIolt. Haeg limbare{Rev. cr.

lit. III, 159), ar.--, „tumeur sur la lan-

gue, boutons sur la langue"; limbare,ar. limbar „grand parleur, bavard";limbari „tumeur sur la langue", bot.

„alisma plantago" ; ar. limbari „luet-

te"II

Vîlcea limbii., limbotenii (ez.111,97), pi. „nations etrangeres, paîens".

985. Limbut, adj. „grand parleur,bavard, loquace" <*LiNGUUTUS,-A,-UM,influenat în fonetism de limb

\\vit.

lingu{u)to, sic. cal. lingutu., nap. len-

gute; sard log. limbudu; prov. lengut;cat. llengut (comp. it. linguacciiito,

resultat prin contaminaiune din lin-

gnaccia i linguuto; port. linguarudo.,resultat prin contaminaiune din lin-

guareiro i *lingudo) \\dim. limbufel,

limbuic (Jipescu, Opinc. 40) ||lim-

buie „loquacite"||vr. bn. limbui ( Bi-

blia 1688, Ps. LXVIII, 15; An. Car.)

„bavarder".

986. LIMBRIC, sb. m. „lombric, as-

caride de l'intestin-' || ar. limbric.

Lat. lumbrIcus,-um, devenit limbric,

prin trecerea lui -u- dinaintea lui m;

LIMPEDE — 149 — LINDINA

în posiie aton Ia -i- (v. CandreaBSF. l, 28), de unde, prin asimilareavocalelor, limbric.

It. lombrico; vfr. lombri; prov. lom-bric ; cat. Uambric (comp. port. lom-briga)\\hevg. lunbris, piem. lonbris;

Sp. ^Om6n'2'<LUMBRIX,-ICEM (CGL. II,

434; III, 477) sau refcute din pi.

Der.: ar. lîmbricos „qui a des lom-brics"

IIbot. limbricariâ „santolina

chamaecyparissus".

987. LIMPEDE, adj. ^clair, limpide'*

IIar. limpid, limbid.Lat. LiMPiDUS,-A,-UM; forma limpede^

în loc de Himped, se explic din pi.

limpezi, dup analogia lui verde-verzi.

Friul. lampid; ven. ver. lampido,mii. lamped, bol. lempid; sard log.

limpiu (comp. sp. limpio).

Der.: dim. limpej{i)or; limpezia(Alecsandri, P. pop. 14; Odobescu,III. 309) II

limpezime, limpezie (Gas-ter; Coresi, Caz. 1581, 49); -flimpe-giune (Cantemir, Ist. Ier. 32) „clarte,

serenite"||lim^pezi „clarte,eclaircie"

IIlimpezi, ar. limpidzîre „clarifier,

eclaircir,epurer'' (comp. limpida re);

lim,peziciune, limpezeal „limpidite".

988. LIN, adj. „tranquille, calme**.Lat. LENis,-E, devenit, prin schimbare

de declinare foarte timpurie, lenus,-a,-UM (atestat în CGL. V, 307).

It. lena; sard log. lenu\\comp. it.

lene; auv. le; prov. len<LEms.Der. : dim. linior (Gaster ; Teo-

dorescu, P. pop. 305;Alexici, Lit. pop.83) ; l'inu (iplea, P. pop. 111); liniel(iplea, P. pop. 1 1 1); t^imce^(Dosoftei,V. Sf. 16 mai)

j{jlinie (Coresi, Caz. 1581

,

41,61; Varlaam i loasaf 12, 116);t^t-neae (Dosoftei, V. Sf. 10 mai) „calme,douceur" \\linite „tranquillite, calme,silence"; liniti „tranquilliser"; linitit„tranquille, calme"; linititor „cal-

mant" ; nelinite „inquietude"; neli-

niti „inquieier'' ; nelinitit „inquiet"||

fctelin, ctinel „petit â petit" (v. cîte).

989. Alina, vb. „calmer, apaiser,adoucir" < * allenare

||it. alienare

\\

alintor „calmant, consolant"; alin-tur (An. Car.) „sublevatio"

j| f inlina„alleviare" (An. Car.), format prinschimbarea prefixului.

990. Alinta, vb. „caresser, mignar-

der, cajoler, dorloter, gater (un en-fant)" < *allen(i)tare< lenitare, ates-

tat în CGL. II, 415 cu înelesul de„calmer, apaiser" (derivarea din *al-

lentare care a dat it. allentare; vfr.

alenter; prov. alentar e mai puinprobabil din causa înelesului maiîndeprtat)

||alinttor „caressant";

alinttur (Cantemir, Div. lum. 85)„caresse, mignardise".

991

.

LÎNÂ, sb. f. „laine" || ir. lr^; megl.Igna; ar. lin.

Lat. LANA,-AM.Rtr. launa; it. sard lâna; fr. laine;

prov. lâna; cat. liana; sp. lâna;port. l(a).

Der.: dim. lîni „laine â broder"||

ltne,lînee,pl. (Marian, Crom. 13, 52;

ez. III, 70) „lainages"|1destina „el-

filer, effilocher".

992. Lînar, sb. m. „lainier" jj ar. li-

nar\\ < lanarius,-um1|fr. lainier

;prov.

lanier; sp. lanero (comp. alb. l'nur)\\

lînrie „lainerie, lainage" (it. laneria;fr. lainerie; sp. laneria)\\ bot. Itnari,Itnri, Itnric „eriophorum; filago

germanica" (comp. herba lanaria).

993. Lînos, adj. „laineux, couvertde laine"

IImegl. lnos; ar. linos}\

<LANOsus,-A,-UM ||it. lanoso; sard la-

nosu; fr. laineux; prov. lanos; cat.

llanos; sp. port. lanoso.

994. l\HOE[),jltnged, adj. „languis-sant—fmalade" || ar. lindzit, llndzid.

Lat. LANGUiDUS,-A,-UM; forma Itncedse explic prin influena altor cu-vinte, ca rtnced, vtlced, muced.

Der.: '\lingegiune ,maladie" || lince-

zime (Lex. Bud.) „langueur"\\Itncezi,

ar. Itndzidzîre „\anguir,Qtre malade" ;

lîncezeal „langueur, faiblesse".

995. LINDIC, sb. n. , clitoris".

Lat.*LANDiCA,-AM; deaciarfi resultat

*ltnzic, forma romîneasc se explicîns din dim.lindicel < *landicella,-am(comp. fr. landille< *1 a n d i c u 1 a), re-

fcut din pi. lindicele, care a determi-nat schimbarea de gen.

Fr. landie.Impr.: ung. lindik.

996. LINDINÂ, sb. f. „lente" || ir. lin-

dir; megl. linden; ar. lindin.

LINDURA 150 LINGURA

Lat. LENS, LENDÎNEM (=LENDEM; cf.

Candrea, Rev. ist. arh.VlI,81 ; Densu-sianu, Hist. 1. roum. I, 139), devenitlindine, din al crui pi. lindini s'a

refcut sg. lindin (comp. totui len-

DiNA CGL. V, 369, l formele roma-nice de mai jos).

Muggia glendina; it. lendine, vie.

ver. vberg. mii. gen. lendena^ piem.lendna, piac. leindna, parm. lendna,urb. lindin, Cerignola linne, Campo-basso linnene, nap. lennene, sic. lin-

nina; sard log. lendine; sav. lendena;prov. lendena; cat. llemena; sp. lien-

dre; port lendea; ga\i\. jendena\\rtr.

lent, val. Hainaut ;e<LENDEM; ir. lente:

prov. Ze/Zde < *LENDITEM.Der.: dim. lindinea (Marian, Insect.

467, 471) 11/mc/mos, ar. ^- „plein de

lentes" (it. lendinoso; sard lendînosu;sp. lendroso; port. lendeoso).

997. LÎNDURÂ (ar.), sb. f. „hirondel-

le"—alindur^ arindur.Lat. * HÎRUND(i)NULA, - AM< HÎRUNDO,

-DiNEM, devenit *h i r u n d u 1 a, de unde*rundurâ; trecerea lui un -{-cons. la

-în- precum i asimilaia r'r>l-rs'a fcut mai întîi în formele dimi-nutivale rlndurea, arindurice> alin-

durice i rînduric (v. mai jos), undevocala u precum i consonanta di-

similat se aflau în posiie aton (cf.

Candrea, BSF. I, 28).

Friul. rondai, Muggia rondula,Arbedo lundra; p'iem. rondola, LagoMagg. rondul, abr. rennel§; sard gal.

rundula; prov. randola, arendola,nprov. roundolo, dindoulo (comp. alb.

dahndse)\\it, rondine ; sard log. ran-

dine; vfr. aro/zde < HiRUNDiNEM (comp.sp. golondrina; port. andorinha).

Der.: dim. rindurea (Piazza Ar-merina rnuledda), rtndaric (comp.mai jos rtndunic); ar. alindarice,arindurice.

998. Rîndunea, sb. f. „hirondelle^< * HiRUNDiNELLA,-AM, deVenit* rinde-nea, de unde, sub influena lui rin-durea (v. mai sus Undar), rtndunea\\it. rondinella; vfr. arondelle (fr. hi-

rondelle); prov. lendorela\\dim. rîn-

danic, rindani, bot. „vincetoxicumofficinale" (amîndou prin înlocuireasufixului diminutival -ea cu -ic, -i

;

comp. rtndaric, sub Undar).

LING, V. lung.

999. LINGE, vb. „lecher"—vr. ban.pf. Zm^

IIir. linze; megl. linziri; ar.

{a)Undzire, {ajlindzeare (pf. alima;part. alimta).

Lat. LÎNGERE, LÎNXÎ, LINCTUM.Sprs. lenscher: vlomb. lenzer, sic.

linciri; sard log. Ungere.Der.: Ungtor „lecheur"

Ijlingu

„ecornifleur,parasite,pique-assiettes"\\lingare, ar. lingarsu (Dalametra)„friand, avide, vorace" H

-^ Ungari,„lecher, flagorner', -\ alingri (Do-softei,V. Sf. 30 dec.) „ecornifler, flatter,

flagorner"; Ungarilor (Lex. Bud.;Barcianu) „flatteur, ecornifleur" ; Un-griturâ (Dosoftei, V. Sf. 25 nov.;Lex. Bud.; Barcianu) „flatterie"; Un-^ricfOS(Molnar,Sprachl. 114) „friand,

gourmand'|1 lingui „flatter, flagor-

ner"; linguire „flatterie"; lingu-itor ,.tlatteur"; -jlinguitur (Can-temir, Ist. ier. 13, 42; Div. lum. 83)

„flatterie, flagornerie " ; lingueal(Tiktin; Barcianu) „flatterie, flagorne-

rie"JI flingoa (Molnar, Sprachl. 275;Lex. Bud.) „flatter, flagorner"l|/m(7wrJ(Barcianu) „flatter, (lagorner^liflingi(An. Car.) „flatter, flagorner" ; lingi-lor (An. Car.) „flatteur, flagorneur";linguiturâ (lorga. Studii XIII, 111)

, flatterie, flagornerie" H linge-talere,

ar. aUndzi-V)asili{J)a\avci^\.va) „prsi-te, pique-assiettes".

Impr. : ung. /m.(/«^ (Szinnyei, 1341).

1000. Prelinge (rt se), vb. ,,(s'e)couler,

(s'en)fuir, degoutter'* || ar. sprilin-

dzire, sprilindzeare \\<per-lîngere;

pentru îneles, comp. germ. lecken„lecher, couler, fuir".

1001. LÎNGOARE {lingoare, lungoa-re), sb. f. ,fievre chaude, typhus;fmaladie" || megl. lngoari i ar. lin-

goare „maladie".Lat. languor,-orem ; forma lungoare

s'a desvoltat prin etimologie popu-lar sub influena lui lung, poporulexplicîndu-i denumirea lingoareica aceia a unei boale lungi.

Comp. alb. l'snguer.

Der.: ar. Unguros „maladif, debile".

1002. LINGURA, sf. „cuiller: tariere"—trans. ,.truelle" (Lex. Bud.). „sorte

LINTE 151 — LUA

de fourche" (Viciu, Glos. 57); trans.

llnngur (Viciu, Glos. 57), lungur(Wgjb. VI, 78) jj ir. lingiirf, liingure imegl. ar. lingur „cuiller".

Lat. LINGULA.-AM.Der.: dim. linguri „petite cuil-

ler", trans. „clavicule; creux de l'esto-

mac", ar. linguri i trans. linguru(Lex. Bud.) „petite cuiller"; lingu-

rea „clavicule, creux de l'estomac",bot. ^cochlearia officinalis"; lingu-

ric, mold. ar. lingurice „clavicule,

creux de Testomac"; trans. lingu-

rici (G. Maior, Zootecn. 74) ^tetard"

(comp. nprov. cuireto „tetard''< ci/ te

„cuiller"), megl. linguriciu „clavicule,

creux de l'estomac".bn.Z'm^iira^ „te-

tard"" \\augm. linguroi [lingurar^ ar. ^„(Bohemien) qui fabrique des cuil-

lers", trans. „sorte d'ctagere pourIes cuillers" |1 trans. linguri (Molnar,Sprachl. 275; Lex. Bud.) „gouter, man-ger avec la cuiller'*.

1003. LINTE, sb.f. „lentille"i|megl.

linti; ar. linte.

Lat. LENS, LENTEM.Friul. Unt; it. sard log. lente.

100-K LOC,sb. n.„lieu,pIace,endroit"||

ir. loc; megl. i ar. loc „lieu; terre".

Lat. L0cus,-UM.Vegl. luk; rtr. 16; it. luogo; sard

log. logu; fr. lieu;prov. loc; cat. lloch;

sp. luego; port. logo.

Der.: dim. locor, locu\\alocuri,

alocure(a), mai adesea precedat depre „par endroits, ailleurs'

||înlocui

„remplacer"; fwZoctwYor „remplagant"!!lociitor „rempla(;:ant'', de formaiunerecent, dup fr. lieutenant mijloc„milieu; moyen" (v. miez).Impr.: rut.^o/c „GrundjAckergrund".

1005. Culca, vb. „coucher" || ir. cuc ;

megl. ar. culcri |) < colloco,-are„mettre, placer, poser", devenit detimpuriu, sub influena verbelor în

-iCARE, *c o 1 1 i c a r e ; cum îns formafr. precum i parte din formele dia-

lectale it. presupun un prototip cu -u-

în loc de -o- în prima silab (cf. G.Paris, Rom. X, 61, care presupune oinfluen a lui cu Ici ta), prototip cese poate admite fr nici o dificul-

tate fonetic i pentru cuvîntul ro-

mînesc, se poate pleca pentru toate

cuvintele romanice dela o form lat.

vulg. *cuLLiCARE (cf. culcaveritîn Lex. Salica); în ce privete îne-lesul, observm c dela expresiuni cacollocare aliquem in lectum(Cicero), s'a putut ajunge uor, în-

trebuinîndu-se collocare în modabsolut, la semnificaiunea romanicde „coucher"; de altfel înelesul a-

cesta îl gsim deja la Catul||

it.

coricare (abr. kuleka, Cerignola kul-karse, Campobasso kulekar§, sic. kur-kari); fr. coucher; prov. cat. sp. port.

colgar.Der.: culcu.av. «- (Dalametra) „cou-

che, gîte, taniere".

1006. întru loca {tntroloca), flntru-luca (lorga, Studii VI, 375), trans. în-

tornoca (Gaz. Trans. 1887, p. 263)„assembler, reunir" < inter-locaresau intro-locare; forma întornocapare a fi datorit unei confusiuni cuîntruni.

1007. LUA, vb. „prendre" || ir. la;

megl. lari; ar. luare.Lat. LEVARE „lever, enlever"; în-

elesul romînesc, care ne întîmpin dealtfel i în latinitatea tîrzie (cf Den-susianu, Hist. 1. roum. I, 192), apare iîn sard i se explic uor din acelade „enlever"; în celelalte limbi ro-

manice s'au desvoltat i alte înele-suri mai mult sau mai puin apro-piate de cel primitiv, dup cum sepoate vedea mai jos.

Vegl. levur; rtr. alcer „ghren; auf-

stehen; aufheben", friul. jec „ache-ter"; it. levare; sard log. leare „pren-dre"; fr. lever; prov. lecar; cat. llevar;

sp. lleoar „porter, produire, apporter,enlever"; port. lecar.

Der.: lutor „qui prend, preneur",fluotoare (Anal. Acad. XX, 472) „pri-

se"; flutur (Letop. II, 33; Anal.Acad. XX, 485) „action de prendre,de separer, prise, rapine" (rtr. leca-

dura; it. lecatura; fr. levure; prov.sp. port. lecadura).

1008. Aluat, sb. n. „levain, ferment,pate" — bn. aluwat \\ ir. aluat,awât;ar. aluat.

Lat. *ALLEVATUM < ALLEVATUS,-A,-U1Î„eleve, souleve"; în ce privete în-

elesul, trebue s amintim c levareprimise de timpuriu i sensul de

LUCI — 152 — LUCRA

,.fermenter", pe care-l regsim în

mai toate limbile romanice; comp.panis sine ferment o, glosat prinid est sine levamento, Glos.Reich. (Densusianu, Hist. 1. r. I, 192)

i formele romanice de mai jos||rtr.

alvo: friul. ven. ver. leva, cremon. le-

vat, crem. berg. leat, com. mii. pav.leva, piem. Iva, piac. alvâ, nap. levate;

prov. leoat; cat. llevat, toate cu în-

elesul de „levain, ferment" <leva-tum; comp. i it. lievito; sp. leado:port. Zeyeâo < *LEviTUM (=clas. leva-tum) i numeroasele derivate roma-nice din leva re, pentru a exprimanoiunea de ,.levain

||dim. aiuiel,

bn. alofel (An. Car.), olel, megl. lu-

gl „levain, pate" (mant. alvadel).

Anina, v. partea a Il-a.

1009. LUCI, vb. „luire, briller" || ar.

luire.Lat. LUCIRE (= clas. LUCERE ; cf Den-

susianu, Hist. 1. roum. I, 147; Can-drea, Rev. ist. arh. VII. 82).

Rtr. gluschir; mii. pav. piem. lusi,

regg. parm. lusir; vfr. luisir; prov.luzir; cat. lliilr; sp. lucir; port. liizir

livit. lucere, vbellun. luzer^ abr. liice;

sard log. Zavere <lucere.Der.: ar. Iuit „briliant"; lucitor

„luisant, briliant, resplendissant"; lu-

ciu (sb. vb.) „surface unie, polie (dela mer, d'une riviere)", adj. „briliant,

poli, uni", dim. lucior, lucios„hn\-lant, poli, lucide"

|1luci (Teodorescu,

P. pop. 558), fluciu „surface unie.(de Ia mer, d'une riviere)"|i f lucime(Paliia,Exod.XXXVI,35;An.Car.)„lu-miere, clarte"; hhn.lu^ijhe „eclaircie".

1010. t Lucoare, sb. f. „clarte, lu-

miere ; lueur" < * lucor,-orem|j

vit.

lucore; sard log. lugore; fr. lueur;cat. llugor; prov. lugor jsirlucoare(Dosoftei) „clarte, lumiere, lueur, bril-

iant", refcut dup a strluci.

1011. Strluci, vb. „briller" — bn.„faire des eclairs" || ir. rezlutsi, cuprefixul schimbat || < *tralucIre(= clas.TRALUCERE), influenat de com-pusele cu strâ- rtr. stragluschir„faire des eclairs"; (it. stralucenie),ven. straluser, vie. stralusere,ma.ni.mir. stralusar, vmil. stralui, pav.piem. stralusi; nprov. estralusido „lu-

eur passagere" (comp. sard log. tra-lugere: vfr. tresluire, Anjou terluire;cat. traslluhir; sp. traslucir; port.

trasluzir) strlucire „brillant,clarte" ;

strlucit „briliant, eclaire"; strluci-tor „briliant*, zool. strluc (Marian,Insect. 98) „cerambyx moschatus".

1012. Luceafr, sb. m. „etoile dumatin, etoile du soir" || ar. lueafir(e) \\

<LuciFER,-ERUMi|sp. lucero i port.

luzeiro nu pot fi derivate, din causadificultilor fonetice, din prototipullatin, ci par mai curînd formaiuniproprii din luz „lumiere" j' dim. lu-

ceferel, Iu cefeior (Tocilescn, Mat. 126).

1013. LUCRA, vb. „travailler, faireagir"

IIir. lucr; megl. lucrri; ar.

lucrare.Lat. LUOUBRARE „veiller pour tra-

vailler, travailler pendant la nuit".

devenit '^lucurare i pe urm. prinsincopa lui u, lucrare; înelesul ro-

mînesc se explic uor din cel latin:

la origine lucrare a trebuit s în-

semneze numai „travailler pendantla nuit" i se întrebuina mai alescînd era vorba de femeile care lu-

crau, torceau seara (comp. pasagiuldela Titu Liviu I, 57, în care se vor-bete de Lucreia, soia lui TarquiniusCollatinus care lucra seara torcîndlîna: inter lucubrantes ancillas); cuvremea cuvîntul a primit o accepiunemai larg, fiind aplicat la orice fel delucra; forma aceasta ne duce deci spretimpurile primitive ale vieii Romîni-lor i st în legtur cu ocupaiuniledela ar ale poporului nostru; de alt-

tel cuvinte înrudite cu cel romînesc ipstrate în aceleai împrejurri aparîntr'o alt parte a domeniului ro-

manic, în dialecte fr.: Grand' Combeluvr, elv. luvr, luvre „veiller". sav\levr „soigner Ies betes ia nuit'-.bourg.

lovre., Bournois lovra, Grand' Combeluvr. elv. lovr, lOor „veillee". Mâinelugro „petite lumiere", lilgrone „tra-

vailler sans voir clair" (cf Zs. rom.Ph. XVIII, 221;XXIL487, XXV\612;Bull. pat. Suisserom. III. 38; VII, 32)[Densusianu, BSF. II, 17].

Der.: lucrtor, ar. lucritor, adj.

„travailleur, actif", sb. „travailleur,

ouvrier" (comp. lucubratorius);lucrtur „action de travailler, etc.**

\\lucru, ir. megl. ar. ^ „travail, ou-

LUME — 153 — LUNA

vrage; chose"; dim. lucriior ; lucri-

or ; lucrule {Jipescu, Opinc. 107)||

jlucrre (Cantemir, Div. 146; Do-softei, V. Sf. sept. 14) ^travailleur,

actif Wflacroi (Dosoftei, V. Sf. april

44) „travailleur^ actif,(albin) lu-

croaie (Marian, Ins. 144) ^abeille ou-vriere"

||ar. lugurie „ouvrage, chose"ii

prelucra „refaire,remanier".

1014. LUME, sb. f. ,monde" - vr. idial. „lumiere" (Ps. Sch. XXXVI, 6;XLVIII, 20; LXXXVIII, 16; CoresiPs. XXXVI, 6; XLVIII, 20; Letop.I, 161) II

ir. lume', megl. lumi i ar.

lum,e „rnonde".Lat. LUMEN „lumiere"; înelesul pri-

mitiv s'a pstrat în anumite expre-siuni ca : i se întunec lumea înain-tea ochilor (Reteganul, Pov. ard. V,12; Creang, Scrieri I, 317); nu-mivd lumea înaintea ochilor de necaz(Creang, ibid. 190); începu a orb-ci . . . doar d'o gsi vre-o poteccare s'o scoat la lume (Ispirescu,

Leg. 3%), dar mai ales în construciu-nea lumea ochilor sau lumea ochiului(destul de deas la scriitorii vechi,pstrat pe alocuri în graiul popo-rului), înlocuit astzi prin luminaochiului sau ochilor ^prunelle, pu-pille" (comp. \i.lucedegliocchi\îv'\\i\.

lus dai voii;port. luz dos olhos;

cf. Rom. Forsch. XIV, 367); înelesulde „monde" se datorete influeneivsl. cR-kr-K ,,lumiere"i „monde''.

Rtr. glum: it lume: vfr. prov. Zw/w;cat. llum; sp. lumbre: port. lume.

Der.: dim. lumi: lumufâ i lumescar w „seculier, temporel, mondain";lumete, ar. ^ „mondainement"

l f Iu-

mean (Dosoftei; Gaster) „seculier,laîque" lume „mondain, ayant le

goiit des plaisirs mondains*^jilumicios

(ez. VII, 111) „laîque, mondain".

1015. Luminare sb. f. „bougie, chan-delle"|| megl. /ummart: ar. lutninare}\<LUMÎNARIA, pi. lui LUMINARE

||friul.

luminere „abbaino"; vven. luminare,Aquila lumenera, votrant. luminera\fr. lumiere; prov. lumfijniera; cat.

llumenera; sp. lumnera; port. lumiei-ra

IIdim. Iwnînoric {luminric),

bot. „verbascum; gentiana asclepia-dea" ; luminarea (lufninrea) \\ lumî-nrar „marchand, fabricant de chan-delles"; lumînrrie „fabrique de

chandelles", col. ..quantite de chan-delles".

1016. Lumin, sb. f. „lumiere; bougie"

IIir luniir^\ ar. luninW < *lumînîna,

-AM,dintr'unadj.*LUMÎNÎNUS,-A,-UM<LU-MEN,-MÎNis, devenit *lumnina, deunde, prin reducerea lui -mn- atonla -m-, lumin [Candrea] li dim. lumi-ni; luminu (Cantemir, Div. 40);luminue (Marian. Immorm. 383); bn.luminiâc

i!lumini „eclaircie, clai-

riere" luminos,ar. luninos „lumineux,clair'.

1017. Lumina, vb. „eclairer, illumi-ner, eclaircir" || ar. /«/h'/iare ||< lumi-nare, influenat în fonetism de lu-

min\\iT\\i\. lumin; vit. luminare;vfr. lumer; prov. lumenar; port. lu-

A?^îa^II

comp. formele mai frecuente:it. alluminare; fr. allumer; prov.cat. alumenar; sp. alumbrar; port.

al(l)umiar < * alluminare |! luminat„eclaire illumine, illustre", sb. „eclai-

rage" ; lumintor ,,qui eclaire, eclai-

rant"; jlumintur (Paliia, Exod.XXXV, 14; Coresi, Caz. I, 132, 459j„lumiere, tlambeau, luminaire" ; lumi-nie „Seigneurie" ii j luminciune(Cipariu, Princ.221) „lumiere" (comp.1 um i n a t i o, -i o n e m)

i•fînlumina

„eclairer" (An. Car.; ichindeal, Fab.195)

ij fstrlumina (Dosoftei) „eclai-

rer".

1018. LUN, sb. f. „lune; mois" || ir.

lurf; megl. i ar. lun ,,lune".

Lat. luna,-AM „lune; mois".Vegl. lojna; rtr. gluna; it. sard

luna; îr.lune; prov. luna; cat Huna;sp. luna; port. lua.

Der.: dim. luni; lunuâ (Voronca,Dat. cred. 593; Marian, Nunta 211);lunioar (Jipescu, Rur. ora, 282);lunuliâ (Doine, ^60)1 aluni, alunea,alunic „lentille, grain de beaute"(v. Alun).

1019. Luni, sb. f. „lundi" || ir. lur;

megl. ar. lunî\\ <lunis [scil. diesJ,

refcut din lunae dup analogia lui

mar tis, jovis, etc. (cf. Densusianu,Hist. 1. roum. I, 504; Candrea, Rev.ist. arh. VII, 82) ||

vegl. lojne; friul.

luni (v. alte forme rtr. la Gartner, în

Grober, Grundr. I-, 612); vit. ven. sic.

luni, piem. lunes: sard log. lunis; vfr.

LUNECA 154 — LUxNG

prov. (dijliins; cat. dilliins\ sp. hines;comp. it. lunedi; fr. lundi <j^vi^ab-j)ie&

II

Lunel, bn. Liinil, megl. Lunce „nomdonne â un boeuf ne le lundi"; Lunica,Lunaia „nom donne â une vache neele lundi".

1020. Lur.atic,-, adj. „lunatique; nele meme mois"||ar. ^w/ia/ic j|<LUNA-TÎcus,-A,-UM||sard log. lunadigu ^ste-

rile" ; vfr. lunage\\ f (a se) luntâci

(Prav.Mat.-Bas. col.Buj. 424) ^avoir Ies

menstrues"; jlunâtcie {\h\.) „men-strues".

102 î. LUNECA (aluneca), vb. ,.glis-

ser" — ^wrem (Ps. Sch. XXXIV, 6;

LV, 13) IImegl. luricari; ar. alunicare,

arunicare.Lat. LUBRICARE, deVenit lurecare;

trecerea lui -r- la -n- în forma lu-

neca nu e pe deplin lmurit. Sadmitem oare influena unei formeHeneca disprute astzi i care ca iprov. lenegar „glisser" ar fi represen-tat un prototip *LENiCARE derivat dinLENis, al crui îneles „doux au tou-

cher", a putut uor evolua spre acelade „uni, poli, lisse, glissant", pe careîl gsim în prov. len „lisse, glissant",

i care s'a putut transmite i deriva-tului verbal dîndu-i semnificatiuneade „glisser"? Oricum, forma ar. aru-nicare rmîne de explicat.

Vfr. lovergier^ Bournois lergi, lor.

lorzi., montbel. lurzje (cf Thomas,Nouv. essais, 292).

Der.: (a)lunecâtor „glissant"; '\lu-

nectur (Tiktin), ar. arunicitur (Da-lametra) „glissade"

||-[lunicciune (Do-

softei, Ps. vers. 504; Lit. Rug. 30, 31)„glissement; incertitude" (comp. lu-bricatio, -onem)

||(a)lunecos, ar.

alunicos, arunicos „glissant" \\(a)lu-

necu „glissoire; verglas".

1022. LUNG, adj. „long"; sb. „lon-

gueur"II

ir. megl. lung; ar. lungu.Lat. LONGUS,-A,-UM.Vegl. luang ; rtr. lung\ it. lungo;

sard \og. longu; fr. long; proY. lonc;cat. llong; sp. luengo; port. longo.

Der.: dim. Iunguor, Iungor {Can-temir, Ist. ier. 207); lungu{Lex. Bud.;Alexici, Lit. pop. 112); lungel (Toci-lescu, Mat. 974); lunguie \\lungre(comp. ltre), lungure (Tiktin), lun-guie, bn. lunguîu „oblong, allonge,

un peu long"||augm. lungan., lungu,

lungoi, bn. lungon (An. Car.), lungoci(Stamati, Wb.595) ..longue perche (enpari. d'un hovnmef\\Lungil (Creang,Scrieri I, 245) „personnage mythiquedes contes TOuu\ams''\\ lungime, ar.

lundzeami (Dalametra) „longueur'Hlungi, ar. lundzire „allonger, prolon-ger"; 'flungitur (Letop. II, 159) rpro-longement" \\lungi, mai ales în expr.de-alungi{ul),in lungi „le long, toutau long"

IIde-a-lungul,ar. de-a-lun-

guluî „le long, tout du \ong"\\-f delunga„ecarter,eloigner,traîneren longueur,differer, ajourner", format din locu-iunea *delung, pstrat astzi subforma îndelung, întocmai ca deprtadin departe (comp. it. dilungare; vsp.delongar); îndelung „qui dure long-temps, de longue duree", adv. „long-temps, longuement, pendant long-temps"; îndelunga , differer, faire

durer longtemps"; îndelungat ,.qui

dure longtemps, de longue duree";fîndelungare (Let. II, 18) „qui durelongtemps".

1023. Lîng, prep. „pre de, â cotede"

IImegl. ang; ar. m/?,gr«||<LONGO,

devenit ^lung^ i apoi lîng, printrecerea lui -un- la -în- în silab a-ton, cuvîntul acesta, ca orice pre-posiie, fiind întrebuinat ca aton înfras (cf. Candrea, BSF. I, 28); formaar. e resultat prin asimilarea lui l

cu n; aceia asimilaiune trebue sse fi întîmplat i în megl. unde angpresupune un mai vechi * nang<* ning; pentru îneles comp. it.

lungo la casa, lungo ii fiunie, lungome, vfr. prov. lonc „â cote de" (comp.expr. ^

prov. lonc un bosc, lonc ella,

etc).IIîn legtur cu alte prep. a dat

natere la o mulime de forme dia-

lectale contrase: de -\- lîn^> trans.

ding, dîng (Reteganul, Irand. 177;

Tocilescu, Mat. 482; Alexici, Lit. pop.

134); p(r)e -\- lîng > pîng, ping,bn. prinq, prîng (Wgjb. III. 325,

IV, 330; Corcea, Bal. 74; iplea, P.

pop. 114), megl. pring.

1024. Alunga, vb. „chasser, eloigner"<AL-LONGARE

||it. ullungure „allon-

ger", vit. alongare i vlomb. alon-gar „Eloigner", vven. allungarsi „s'e-

loigner"; vfr. aloignier „ecarter, re-

pousser"; prov. alongar „allonger;

LUNTRE — 155 LUT

eloigner, exclure" ; cat. allongar „al-

longer"; sp. alongar „allonger, dif-

ferer" ; port. alongar „allonger", al-

longarse „s'eloigner".

1025. Prelung, adj. „allonge, oblong;prolonge" || ar. spirlungii || <perlon-GUS,-A,-UM

IIvgen. perlongo „maigre",

nap. sperlonga „donna alta", sic.

spirlongu „tres long" ; comp. it. spi-lungone i abr. sperlengone „longueperche (en pad. d'un homme)"

i|bot.

p(r)elungoasâ „glechoma hederacea",numit astfel din causa tulpinei lungii tîrîtoare ca a iederei, ar. spirliin-

gos „allonge, oblong^'liw.spirlundziri(Dalametra) „rendre allonge, donnerune forme oblongue".

1026. Prelunga (vr. dial.), vb. „ajour-ner(Iorga, Studii X, 151; Tocilescu,Mat. 1335); prelungat „long, etendu";prin schimt)are de conj., sub influenalui a lungi, a resultat forma actualprelungi „prolonger" < per-longare(comp. clas. praelongare i formatîrzie prolongare)

||vit. perlongare,

valtel. sperlongare, abr. sperlungâsic. spirhingari; vfr. parlongier;prov. perlongar.

1027. LUNTRE, sb. f. „canot, barque".Lat. lunter,-trem (= clas. linter

;

cf. Schuchardt, Vok. II, 235).

A\b.l'undrz{da]m.lundroy sic.luntru.Der.: dim. luntricic; luntrioar;

bn. trans. luntritJjluntra, jlnntrar

„nauta" (An. Car.; comp. lintra-Tius)\\lunfri , conduite une barque'-(alb. l'undrofi).

1028. LUP, sb. m. „loup" |j ir. megl.ar. lup.

Lat. LUPUS,-UM.Rtr. luf; (it. lupo) ven. Iodo, mant.

mii. lof, cremon. louf, pav. piac. parm.regg. mir. Iov, bol. louo, nap. lup§., sic.

lupa; fr. loup; prov. fop; cat. Hop;sp. port. lobo.

Der.: dim. lupuor ,\ lupoi ^Alec-sandri, P. pop. 151; lorga, StudiiVII, 3U3), bn. lupori „gros loup; gris

comme le loup, au poil de loup (enpari. des boeufs et des chevaux"*);lupoaie (Molnar, Sprachl. 105; ichin-deal, Fab. 185), ir. lupon^ ar. lupoane•louve", bot. „orobanche ramosa" ;

lupoaic „louve**jjlupan (Voronca,

Dat. cred. 651; Marian, Ornit. I, 257;Dame, Term. 27) „gros loup; au poil

de loup (en pari. des boeufs)"; cuacest din urm sens dim. lupna iInpnel {Mcwian, Ornit. 1, 257); lupan,dim. lupnic (Marian, ibid.) „au poil

de loup (en pari. d'une vache)" \\lupei

„au poil de loup (en pari. d'un x:hien)'"||

lupos (Marian, Sat. 333) „plein deloups"

IIlupesc „de loup"; lupete^

jlupi (ichindeal, Fab 8) „â la ma-niere des loups**.

1029. Lupe, (ir.), sb. m. „louve"<LU-PA,-AM

IIlomb. piem. Iova ; fr. louve:

prov. loba; cat. lloba ; sp. port. loba\\

dim. lupi.

1030. LUPTA, vb. „lutter, combat-tre".

Lat. luctare.Alb. l'ufton (>ar. l'uftare): rtr. lut-

ter; it. loltare: fr. lutter; prov. lo-

char; cat. lluytar; sp. lucJiar ; port.

lutar.

Der.: lupftor „lutteur" ' luptaci(Ivireanul, Did. 123; Cihac) „lutteur''.

1031. Lupt, sb. f. „lutte, combat"<LUOTA,-AM

IIalb. Vuftt (>ar. l'uff);

rtr. luotta; it. lotta; sard lutta; fr.

lutte; prov. locha; cat. lluTjta; sp.

lucha ; port. Iuta.

1032. LUT, sb. n. „terre glaise" || ir.

ar. lut.

Lat. LUTUS,-UM.Rtr. lut; it. loto; sard log. ludu;

cat. llot; sp. port. Zorfo (comp. nprov.loudo „vase").

Der.: dim. lutior (Cihac; Tiktin)„ocre"

IIlutrie „fosse d'ou l'on tire

ia terre glaise".

1033. Lutos, adj. „argileux" || ar. '-

II< LUTOSDS,-A,-UM !; it. /o^o5o; sard log.

ludosu; sp. port. lodoso.

M

1034. MCELAR, sb. m. „boucher*.Lat. MACELLARius,-UM

||sprs. mazU

;

it. macellaio; vfr. maiseliej'\ prov.mazelier

\\ j mcelresc (lorga, Stu-dii, X, 24, 25) „de boucher"

\mcelri

, egorger, tuer, massacrer"||mcelrie

„carnage,massacre, boucherie' (sprs.

m,azleria).

1035. MÂCiNAjVb. „moudre"||ir.ma-cirâ\ ar. m,inare.

Lat. MACHINARE (= clas. MACHÎNARl),imaginer, executer"; înelesul romî-nesc apare în latinitatea de mai tîrziu

(Densusianu, Hist. 1. roum. I, 192).

Vegl. mkniir', friul. masan; it.

mcinare^ sard log. m,a{r)ginare\ vsp.m,aznar.

Der.: mcinfur „action de mou-dre, mouture" (friu]. masanadiire; it.

macinatura)\\m,cini, megl. mini

„mouture, ble moulu" jl mcinar (Teo-dorescu, P. pop. 140) „meunier".

1036. MCIUC, sb.f. ,massue" —trans. mocioac (Lex. Bud.); bn. mo-6uc^ moâoac, moâoc \\

megl. m-CIOC; ar. m^ciuc, m,uc.

Lat. *matteuca,-am<mattea; partedin forme se explic prin schimbarede gen i de sutix (cf. mai jos).

Rtr. mazzuch; it. mazzocco, ven.mazoka, bol. mazzoka, Urbino maz-zokka, teram. mazzokk§ ; sard ma-tsukka; fr. m,assiie ; nprov. massugo,m,assoco\sp. mazuca „iris".

Der.: dim. m,ciachif; m,ciucii(Sevastos, Pov. 38; Voronca, Dat.cred. 194, 412, 650; Marian, Ins. 186;

Vasiliu, Cînt. 61)iiaugm. mciucoaie(Reteganul, Pov. pop. 2) ||

-fmciuca(Cuv. d. btr. I, 287) „bourreau"

||m-

ciucat, mciucos „en forme de mas-sue, grossier" ; mcat „â gros grains;

a grosses cornes", megl. mclcat„gros", amîndou formele resultate

din m^ciucat care a devenit m,cicat(pentru schimbarea lui c în , comp.pic); dim. m^c/eZ (Marian, Dese.108)\\mciuca (Alexici, Lit. pop. 40, 41)

„ frapper avec la massue" (teram.^wa^-ukk; nprov. massuca).Impr.: rut. Maqyr „Keule"; ung.

macsuka, matyuka, macsuks (Szin-

nyei, 1378-9).

1037. MACRU, adj. „maigre; (viande)

sans os" || ar. (a)macru.Lat. MACER,-CRA,-CRUM.Vegl. muogro: rtr. meger; it. magro\

sard magru; (fr. maigre)\ prov. cat.

m,agre: sp. port. magro.Der. : M. Sucevei m^acrin (ez. III,

70) ,.grosse"|]-fmcrime (Lex. Bud.)

„maigreur".

MDULAR, V. miez.

MDUV, V. miez.

1038. MAIS sb. n „maillet, battoir"—vr. trans. „marteau" (Tiktin) || megl.

ar. mal'.Lat. MALLEUS,-UM.Alb. maj; rtr. maigl ; it. maglio;

sard log.?mai^a; îr.mail; prov. malh;cat. mall: sp. majo; port. malho.

Der.: dim. mâiu (Rev. cr.-lit. IV,

145; friul. majuzz); miug „maillet,

mailloche, pieu", miuc (ez. VIII,

148); -^ miugel (An. Car.)||miag

„maillet, battoir" (Polizu), „balise"

(Dame. Term.), Mehedini „pieu".

MAI 157 — MAR

1039. Mior (trans.), sb. n. „petit mar-teau„ (Viciu, Glos. 58) < malleolus,-UM

IIver. majol mii. majd, parm.

majoU bol. majol^ toate însemnînd„mazzo, mazzuolo"; it. magliiiolo,v{r.

maillol, prov. malhol i sp. majuela„bouture, crossette de vigne", gali.

amalho „courroie pour attacher Ies

souliers".

1040. MAI 2, sb. ,mai" || ir. mâi; megl.ar. mal.

Lat. MAJUS,-UM.Alb. ma/; rtr.me^; it maggio; sard

câmp. maju\ fr. prov. inai\ cat. tnaig;sp. mayo; port. maio.

1041

.

MAI 3, adv. „plus ; encore; pres-que" — t „davantage"||ir. megl. mai;ar. ma.

Lat. MAGis, devenit *mais, * masi mai tîrziu m,ai; ar. ma represintpe m,as întrebuinat ca aton i cuvremea a înlocuit pretutindeni pe mai(Candrea, Elem. lat. 30).

Alb. mz ; rtr. ma; it. mai, ma:sard mai; fr. prov. mais; cat. may:mes; sp. mas; port. mais, m^as.

Der. : ar. maî „seulement".Impr.: rut. meh „mehr" Man...Man

(compar.) „entweder. ..oder"; Manace„fast"; bulg. Mau „presque".

1042. Numai, adv. „seulement" || ar.

numII

< NON magis (Densusianu,Hist. 1. roum.1, 171)

iirtr.^2omf?za: ven.

noma, vie. nome, ver. noma, lomb.nom (dom), vgen. noma; perig.mima; comp. vit. non—ma\ vfr. ne—mais; prov. no—mas; cat. no—mes;sp. no mas.

1043. MIESTRU, adj. „habile, adroit;merveilleux; magique"; sb. f. mias-tr „fee des contes populaires"

Lat. MAGÎSTER, -TRUM, CU câdcrcalui -G- întîmplat deja în latina vul-ar, (cf. BSF. I, 19).

Alb. mjestrs; fTiu\.mestri;itmaes-tro; sard log. mastru; fr. maitre; prov.cat. maestre; sp. maestro: port. mestre.

Der. :/72ote.s'^ne,adresse, talent, maî-trise, art", miestrii, pi. „artifices;

charmes, sortiieges;toutil ingenieux""(Tiktin ; vfr. maistrie; prov. maestria ;

cat. sp.maestria; port. mesfria) Hj m«-tes^rt (Tiktin) t „ourdir des intrigues" ;

ja se miestri (Tiktin) „acquerirdela sagesse".

1044. MAMA {mum), sb. f. „mere"—Mehedini „reine des abeilles"; fg^en.-dat. sg. muminiei i nom. ac. pi.

mitmmi, pstrat numai gen.—dat. sg.

în expresiunea mîni-ta || ir. mâm^;megl. i ar. mam, mum {mumonl,mmini) „mere; reine des abeilles;

goître", în ar. i „nourriture qu'ondonne aux enfants".

Lat. MAMMA,-AM „mamelle; mere" ; în-

elesul de „goitre** s'a desvoltat, prin-tr'o schimbare semantic uor de îne-les, din acela de ,.mamelle", iar cel de„reine des abeilles" e datorit influ-

enei bulg. MaxKa. Forma mum seexplic prin influena labialisatoare

a celor doi m, i alterarea fonetics'a produs mai întîi în forma m-mini > mumîni< mammanem, atestat în

inscripiuni (cf. Densusianu, Hist. 1.

roum. I, 139). Cît privete îm, desîntrebuinat în textele vechi el seexplic din forma redus m{-sa)creia s'a prepus i-.

Alb. rmmt; rtr. it. mamma; sardmama;îr. maman;n^TO\..mamo, cat.

sp. port. mama.Der.: dim. mamit; mmu (it.

mammuccia);mmic; mmuc; m-mae\ mmuoar; mmuic (Bura-da, Dat. 115); mmucu; mmi;mmic; m/nulic; mmuli; m-mul'ioar (iplea, P. pop. 112); m-muluc (Onior, P. pop. 74; iplea, P.

pop. \\2)\\mumin (Marian, Ins. 144)

„reine des abeilles"||ar.mamc (Dala-

metra) „ goître *||zool.mmru , bete

â bon Dieu' < mam -\-Mriut (cf.

Marian, Ins. 107).

MNUNCHI, V. min.

1045. MAR, sb. n. „pomme"; sb. m.„pommier" — bn. mar (An. Car.)

„pomme"|| ir. mer; megl. mer „pom-mier", m^r „pomme"; ar. mer, i cuînelesul de „pommette~.

Lat. MELUM (=clas. malum; cf. Den-susianu, Hist. 1. roum. I, 71); mela,pi. lui MELUM, devenit sg. fem. : mrcu înelesul de „pomme" e refcutdup pi. mere.

Alb. moli; vegl. Mail (pstrat în

MRCINE — 158 — MARE-

nume de localiti); rtr. rnail; it. inelo;

sard mela ; nprov. melo.I)er.: dim. merior spetite pomme,

petit pommier; buxus sempervirens,vincaherbacea, vaccinium vitis idae-

a"; mru (iplea, P. pop. 112; comp.it. meluzza)', ar. mim^-i miric\r)%erct

^pommeraie" (it. tneleto)\\meri „pom-meraie".

1046. MRCINE, sb. m. ^ronce"—vr.dial. mârciane (Cantemir, Ist. ier. 71

;

Lex. Bud.; Marian. Nat. 321; Nunta57-1; ez. 111,61; IV, 135; VII, 83; VIII,

29 ; Wgjb. IX, 203, 206, 220; Gr. n. I,

307); -fmrcin (Coresi, Tetrav. MarcuXV, 17); ban. mrsin, mrsin

||

megl. martin ; ar. mraine.Lat. marrucIna,-am (atestat sub for-

ma transcris greit marrugina „es-

pece de paliure, sorte de ronce"CGL. II, 127), derivat din * marruca(pstrat în it. mmica „sorte debuisson epineux") a crui origine tre-

bue cutat în marra „Hacke zumAusjten des Unkrauts". Horma nor-mal *fnârucin a devenit mrcinprin influena numelui de plant m-tcin', în tnrciune s'a substituit

terminaiunii -cin sufixul -ciune, caîn mtciiine, mortciune, etc.

Alb. mzrk*im „rhamnus zizyphus"||

comp. alb. mEr/ct/2£<*MARRUCîNEA.r3er. : dim. mrcina (Teodorescu,

P. pop. 177; Marian, Nunta 480; Se-vastos. Nunta 361) ji

col. mrcini^ronceraie"* |1

zool. mrcinar „pra-tincola rubetra' (Marian, Ornit. I. 261)

\\m,rcinos „plein de ronces".

1047. MARES sb. f. „mer" \\ir. mâre\

megl. mari; ar. amare.Lat. MARE.Vegl. mur\ rtr. mer\ it. sard mare;

fr. mer\ prov. cat. sp. port. mar.Der.: dim. ar. mîric (Dalametra).

1048. MARE2, adj. „grand, gros" || ir.

mre; megl. mari; ar. mare.Lat. MAS, MAREM „mâle"*; înelesul

romînesc se explic prin faptul cidcea de „mrime" a fost asociatde aceia de virilitate, aceste dounoiuni fiind apropiate; cuvîntul afost probabil aplicat în înelesul ro-

mînesc mai întîi în caul cînd eravorba de animale, i se poate ca iaceast desvoltare semantic s stea

în legtur cu vieaa pstoreasc aRomînilor. De altfel e posibil ca i alb.

ma'd' ,.grand, gros" s ti influenat asu-pra evoluiunii semantice a formei ro-

mîne, dat tiind asemnarea între ele.

Der.: dim. mrior, ar. mirior(Dalametra); mricel; mru (Marian,Nat. 4!8; Voronca, Dat. cred. 715)

jj

augm. Bihor maroc (Conv. lit. XX,1013); mrigan (WgJb. IV, 329)

||mre „superbe, grandiose; fier, hau-tain*; mreie „magnificence, pom-pe"; ar. mtrea (Dalametra) „fierte;

gloire" (comp. alb. maoeni „Stolz,

Hoheit")IIt'^^a^05,fler,hautain"(An.

Car.); fmroie „fierte, arrogance"(ibid.); -fa se mrotyi ,,s'enorgueillir,

devenir arrogant" (ibid.)|| mrie, ar.

mriUe „gloire, splendeur, majeste"j|

mrime, ar. '- „grandeur, grosseur"!]

ffnaimare (Tiktin), ar. ma-mare„prepose"

|jmri, civ.mrire „agrandir,

accroître, augmenter, hausser "(comp.alb.maoon „vergrossere, lobe")rf,,glo-

rifier'; fa se mri, ar. si mrire„s'enorgueillir"; mrire, ar. <-' „action

d agrandir, etc; gloire, louange": ma-ri7, ar.->agrandi, etc; glorieux, illus-

tre"II\iinniari (Paliia, Gen. XLI, 56)

„agrandir"||preamri ,.glorifier".

1049. Mascur (mascare), sb. m. „porcchâtre" (j megl. mascuri, „mâle, fort";

ar. mascur„ mâle" |j<masculus,-a,-um||

alb. maskz, maskul; rtr. maschel; it.

maschio, trient. vie. ver. masco „por-co, majale"; sard log. masa „belier";

fr./^a/e, dialectal, în est,m<2Z,kastrier-

tes mnnliches Schwein und dannauchSchweinuberhaupt"(A.Horning,Zs. rom. Phil. XXXII, 19); prov. cat.

masele; vsp. maslo; port.mac/io(>sp.manho)

\\dim. mascurenci; mscurel

(Polizu); mscura (Marian, Srb. I,

257; Reteganul, Pilde, 29) j;mscuroaie

(lorga. Studii, VI, 97; Lupacu, Med.bab. 10), mscuroaic (lorga. Studii,

VI, 167; Voronca, Dat. cred. 42) „truie"

jjar, fnîscuriri (Dalametra) „devenirmâle".

1050. yMritjSb. m.„gendre'*(Ps.Sch.XVII 1, 6) jj ar. /mn/ (Dalametra) „mari"{|<MARiTUs,-UMiJ vegl. WrtrayV; rtr. m-riei; it. mariio; sard log. maridu; fr.

mari\ prov.cat.man7; sp. port.f)iarido.

1051

.

Mrita, vb. „donner en mariage,marier (une fille)"j|ir. mrit; megl.

MRGEA — 159 — MARTUR

mritari; ar. /wâWtor^lj <marîtare||aXh.marton. vegl.inarfiir: rtr.marider,

it. maritare; fr. marier; prov. cat. sp.

port. maridar\\ar. mrttoare r(fille)

nubile" H bucov. trans. mrtV (Tiktin),

ar. mîrit (Dalametra) „mariage" m-riti, ar. -. „mariage"||megl. primri-tari „remarier".

1052.MÂRGEA,sb. f. .rassade. perle";bot. „clematis integrifolia, thahctrumaquilegifolium'' || megl. iiirdze;ar. mrdzeau.

Lat. MARGELLA,-AM (Densusianu,Hist.1. roum. I, 200).

Der.: dim. mrgic, bot. „melicauniflora"; mârgelue, bot. -lithosper-mum arvense, 1. oflicinale"; mrge-/u/â(Reteganul. Pov. ard. Y, 14) mr-gelat (Doine. 253; Câtan, Bal. VI \\

Hodo, P. pop. II, 38, 45) ôrne de per-les'', ar. mîr<i^(7af (Dalametra) „perle".

1053. MARGINE, sb. f. „bord, limite-'—dial. marne (Gr. n. 1,196, 208)j|megl.mardzini: ar. mardzine.

Lat. MARG0,-L\EM.Dalm.(rag.) m^rgiii: it. margine: vfr.

marne, î"r. prov. cat. mafge\ sp. mar-gen\ port. margem.

Der.: dim. mrginit i m^rginii(Lex. Bud.); mrgioar (ez. IV, 225;Tocilescu,Mat.852:Gr. n.I,67) ar. mtr-dzinicV (Dalametra) „crouton (dupain)" mrgina, mrginos (Retega-nul, Bibi. pop. 46), jmrginare (An.Car.)„yoisin,\im'\tTOphe'^ .dintemrgi-na {Dame,lerm.) „dent angulaire^ducheval): croc, crochet"*

1| mrginean,habitant des frontieres"

1| fnrgini„borner"

||nemrginit „infmi".

MÂRITA, V. mare-.

1054. MARMURA, sb. f. „marbre"-vr.\a\. marmure, f. i m.

jj ar. marmur.Lat. 3LA.RM0R,-*0REM.

Friul. )nartnul\ it. marmo: sard log.

marmaru: h. marbre: prov. marme:cat. marbre\ sp. marmol: port. mar-more.

Der.: mrmnrat, mrmuria (Ma-rian, Crom. 51) „marbre-

jj mrmuri(Gaster; Lex. Bud.; Teodorescu, P.pop. 447; Tociiescu. Mat. 20), immr-muri, ar. mrmnrisire „stupefier, de-meurer tout interdit" (comp.sard log.marmurare „intirizzire").

1055. MARI. sb. f. „mardi"|j megl. ar.

m.ar\l.

Lat. MARTIS fscil. DIES).

PsXo.martz: vegl. mirte', friul martis ;

ven. mari. vie. ver. marii] sard log.

martis; vfr. prov. mars\ sp. martes(în alte regiuni romanice pstrat nu-mai în compunere cu dies: it. mar-tedi; fr. mardi, vfr. dimars: prov.dimartz: cat. dimars).

Der. : Alarolea „etre imaginaire qui,

suivant Ies croyances populaires, semontre la nuit du mardi au mercredi",Marfolea, Marfic, Mrfil. Mrae(^Frîncu-Candrea, Munii ap. 50), Mr-an (Rdulescu-Codin, Cuv. !Îusc. 49),

bn. Mron „nom donne aux veauxnes le mardi".

1056. Mart, sb. „mar" florga. Studii.

XIII, -13, 86", 137: Jipescu. Opinc. 74;

Marian, Srb. I, 96)—Prahova mar(Marian, Srb. II, 137) „medaille. porte-

bonheur que Ies femmes et Ies en-

fants portent au cou ou au bras Ies

premiers jours de mar" || ar. mnrfii(cu amîndouâ înelesurile din dr.)

}|

<MARTius,-UM alb. mar: rtr. marz\it. marzo: sard log. martw, fr. mar:prov.martz : cai.mars:sp.marzo:port.marô dim. mri.or „mar'': mri-or, ?nrigu (Marian, Srb. 11,137)

„medaille, porte-bonheur que ies fem-mes et Ies enfants portent au cou ou aubras Ies premiers jours de mar'.

1057. MARTUR, sb. m. „temoin".Lat. MARTUR,-UREM (=clas. martyr)

-mart3'r^ atestat de mai multe ori în

inscripiuni i în CGL. chiar cu în-

elesul romînesc (cf. Densusianu, Hist.

1. roum. I, 88, 201).

Vit. martore, lomb. martol: sard log.

marturu „paralitico".

Der.: mrturie „temoignage; me-daille frappee en commemoration d'unbapteme; ftemoin", ar. mîrturi{l')(f)alametra) „temoignage* mrturisi,jmrturi (lorga. Studii, XII, 48), ar.

m,îrtirsiri (Dalametra) ,temoigner, a-

vouer, confesser" (comp. sard log.

marturare „patire, soifrire"*); ymrtu-risitur (Coresi, Caz. 1581, 495). ymr-turiseal (Cantemir, Ist. ier. 118; Lex.Bud.; lorga. Studii, XII. 56; Jipescu,Opinc. 57), -fmrfurisanie (lorga, Stu-dii, VI, 5(X), 503) „confession, aveu~.

MRUNT - 160 — MASA

1058. MRUNT, adj. „menu, petit, fin"—dial. inânunt || megl. ar. minut.Lat. MiNUTUS,-A,-UM, devenit *m-

nnt > mnunt i prin disimilaiunemrunt.

Rtr. mniid\ it. m,inuto\ sard minudu;fr. menii; prov. cat. menut; sp. me-nudo; port. miudo.

Der.: dim. mruntac (Gr. n. I, 143)||

mruni., mold. mrunu „petite

chose, bagatelle, marchandise de peude valeur. menue monnaie"*; mrun-ia „reduire en petits morceaux"

;

mruniar rV^SiTchsinâ en detail, mar-chand d'objets de mercerie" ',] ar.

mintime „lentes, ôiix**\\mruni., ar.

miniiiri (Dalametra) „reduire en pe-tits morceaux" ||am«/2i*«^„detaille; de-tail" (vfr. amenu; prov. cat. a menut;sp. amenudo; port. amiudo); cu am-runtul., {cu) deomruntul., cu de-am-runt^ in de-amrunt, f amruntul.,fde-amrunt; jpre amrunt{ui) „mi-nutieusement,par le menu" ; amruni„reduire en petits morceaux, emiet-ter; exposer en detail" (vit. amminu-tire., sic. amminutiri; vfr. amenuir);amrunitor „qui peut etre reduit enpetits morceaux; amrii^2^tme„ detail";

jamniinu{M. Costin, 1, 500) „detail" .

1059. Mrunel, adj. „menu, tres petit,

tres fm"—dial. mnunel., mnînel.,mmmêZ<*MiNUTELLUS,-A,-TTM

|jvit. mi-

nutello, vie. menuelo, nap. menutill§;sard log. minudeddu; vfr. menuet;sp. menudillo

\\mrunic., prin schim-

bare de sufix din mrunea (comp.sp. menudico)

\\Maramure mintnfoc

(iplea, P. pop. 112), de asemeneaprin schimbare de sufix ||

dim. mi-rnnelu (Marian, Jnsect 312) ||

mnin-lucuri, col. pi. (Reteganul, Pilde, 62)„choses de peu de valeur"!! de-am-runelu „par le menu"

||Slagiu mi-

ninel (Tribuna 1890, 365; Gutinul,n-rul 10) „emietter".

1060. Mruntaie, sb. pi. „entrailles"—mold. „abattis"; „choses de peu devaleur, bagatelles" (lorga. Studii, V,547; XIV,85); dia\.mnuntaie<miiVT\-LiA<MiNUTAL „petite chose, hachis";pentru înelesul romînesc, cf Marcel-lus H^mpiricus, De medic. (ed. Helm-reich), ind. 399 1| it. minutaglia; sardlog. minuda±a (Spano, II, 289); vfr.

meniiaille, menuail; nprov. menudaio',

cat. menudall: pentru înelesul de „entrailles", comp. i it. minugia „kieingehacktes Eingeweide"; prov. menu-das „abattis, fressure" ; sp. menudo,menudillos „Eingeweide eines Geflii-

gels, Magen, Leber", precum i for-

mele de mai jos, s. min(u)aVe.

1061. Min(u)are (ar.), sb. f „chosede peu de valeur; eclats de bois;

menue monnaie; entrailles" <*mînu-TiALiA< MINUIA |1 friul. minusaje „vis-

ceri ed altri ritagli de' polii" ; it. jni-

nuzzaglia; vfr. menuisaille., saint. me-nilzal'e; port. miugalhas.

1062. Minuami (ar.), sb. f. „chosesmenues, fines" (Dalametra) < *mînu-TiAMEN < MINUIA

||friul. mUiuzam;

it. minuzzame.

1063. Mnunta (vr. bn.), vb. „reduireen petits morceaux, emietter" (Tiktin)

||ar.^/2iitort(Dalametra)„rendre fin" ;

si ^ „devenir pauvre" ||<* minutare|!

it. minutare; port. miudar; comp.prov. menutar, amenudar.

1064. Mrunta, vb. „reduire enpetits morceaux, emietter" <*Mixu-TiARE

!!vit. minuzzare., Castro dei

Volsci menuzzâ; fr. menuiser; prov.vsp. menuzar; comp. vfr. amenuisier;it. sminuzzarewÎT. esmenuisier., Vin-zelles iminiizâ; port. esmiupar; sp.

desmenuzar.

1065. Smnunta(bn.), vb. „mettre enmorceaux, emietter" (I. Popovici, P.

pop. 109) IIar. zminutari (Dalametra)

„rendre pauvre" || < *EXMiNUTARE(comp. exminutuare „ rendre pau-vre")

IIport. esmiudar.

1066. MAS, sb. f. „table" || megl. m^-s „table, nappe" ; ar. meas.

Lat. MENSA,-AM.Vegl. majsa; rtr. maisa; ver. lucch.

mesa, abruzz. mesq; sard meâ; fr.

prov. moise; cat. sp. port. mesa.Der.: dim. msu; mescioar; me-

sioar; mesioar (Tocilescu, Mat. 16)

II

mesean, msan (Lex. Bud.), msa(Sevastos, Nunta 380) „convive"

||

trans. nisar „menuisier" (dupA germ.Tischler); msrie (^Molnar, SprachI.

66) „menuiserie"|! formele bân. trans.

masai, vr. msar, Romanai mesal,ar. misale, bn. trans. msri, toate

I

MASCUR — 161 — MATRICE

CU înelesul de „nappe''. nu au dea face nimic cu mas, ci trebue deri-

vate din bulg. Mecaat, Muca-it „nappe"(comp. alb. rmsah care nu poate fi

nici el derivat din m e n s a 1 i s pentruc acesta ar fi dat *mtsal:).

T)er.: dim. Oa msuc.Impr.: bulg. Maca.

MASCUR, V. J7iare^.

1067. MSEA, sb. f. „dent molaire"!!

megl. msf; ar. mseaua „dentmolaire"^ bot. „hyoscjâmus niger"(Dalametra).

Lat. MAXÎLLA,-AM „mâchoire".Rtr. massella ; it. mascella ; sard

masidda:\fTjnaisselle: prov. niaisela:

sp. mejilla; gali. meiselle: înelesul ro-

mînesc apare în Won. maissella{V\i\iS'pelu, Dict. lyon. 241).

Der.: dim. m,selu (Gr. n. I, 460)bot. fnslar, mslarif, Oa m--slarni „h3ôscyamus niger" (denu-mirea se explic prin întrebuinareaacestei plante în popor la durerea demsele; comp. nprov. meisselie).

1068. MÂSURÂ, sb. f. ,mesure" Ijir.

mesurf; ar. misur.Lat. MENSURA,-AM.Ktr. imsura: itmisura; sard mesiira.

fr. mesure; prov. cat. sp. port. mesiira\

1069. Msura, vb. „mensurer, toiser"

IIir. mesiirâ; ar. misurare „mensurer,

toiser, compter"|i< mensurare

|Irtr.

imsiirer; it. misurare\ sard mesiirare;fr. mesurer; prov. cat. sp. port. me-surar \ msurtor .celui qui mesure",m.surtoare^ msurtur (rtr. iinsii-

radura; it. m.isuratura) J masorite

(Tiktin; lorga, Studii, VI, 267; Doc.Callim. 1,558) .,mesurage"

|itrans. a-

msurat „conformement â".

1070. MA, sb. n. „boyau, intestin";

IIir. mâ; megl. ar. ma.Lat. MATTiA (Densusianu, Hist. 1.

roum. I, 201); forma primitiv a fost

mae, corespunzînd pi. latin, i maitîrziu s'a refcut sg. ma [Candrea,Rev. ist. arh. VII, 83].

Subiaco mazze. Castro dei Volsci,nap. mazze\ sard log. matfa (comp.abruzz. mazzell, sic. mazzuni „le in-

teriora deH'agnello, etc").

Der.: dim. mior \\ desmat „de-braille", ar. dismiari „enlever Ies

entrailles, etriper". dismîat êtripe" Ij

m«/ar(Giuglea, Cerc.lex.14) „tripier''.

1071. MÂTREA, sb. f. „pellicule-,

bot. „conferva, peplis portula", ~. dearbori „usnea barbata"

|| ar. mtra.Lat. *matrîcia.-am<mater; înelesul

romînesc se explic prin întrebuin-area lui mater i derivatelor lui

pentru a designa anumite materii cese depun; comp. it. madre del vino.

dell'oijlio. bol. mdar dl' as „fon-digliolo dell'aceto", vlomb. mare ,,epi-

dermide, pelle". Bormio madre „fec-

cia delTaceto"; fr. m,ere du vinaigre ;

nprov. maire „conferve qui se formesur Ies eaux croupissantes; matieremucilagineuse qui se forme dans le

vin; lie du vin ou del'huile"; sp. ma-dre „Unterstes in einem Weinfasse,Weinhefe": sard log. înadrige „fer-

mento"; ven. marona i triest. morona,.scoria, rosticci del ferro, calcinaccio" ,

vtrevis. maruogna „scoria, gente di

rifiuto" (Arch. gl.XVI, 3 II )

<

*m a t r o-

n e a; bol. marefia „scoria" > *m a t r i-

nea: înelesuri apropiate presint iunele forme romanice derivate dinmamma: brianz. moma „fondiglio",

teram. mamme de Vacte „quella sos-

tanza muccosa che si depone nel fondodella botte e serve a far fermentare ii

vino onde divenga aceto" (comp. imatca oetului „couche qui se formesar le vinaigre'; germ. Mutter „dasdicke welches sich in einigen Sftcnsetzt: Essigmutter, Weinmutter"^).

1072. MATRICE, sb. f. „coliques"; Ma-ram. Oa „rhumatisme": bot. „matrica-ria parthemium"; metrice {hex. Bud.:Gr. n. I. 22); bn. m,trie, mtric„brebis laitiere" (Liuba-Iana, Maidan,109; Wgib. 111,321); tr^matrice'* (Do-softei. Ps. vers. 14, 66, 188, 230)||ar.

mtric „brebis portiere".Lat. MATRix,-iCEM, în ar. cu schim-

bare de declinaiune (comp. formeleromanice de mai jos).

It. matrice; sar \og.madrige{gi\\.mairiha, sass. madrigga): vfr. mar-ris; prov. mairitz (vaca ^ „vachenourriciere"); sp. madriz {comp. sardlog. madrigadu „pecore matricine.greggegrande",camp.mardierfM„bes-

61464. Candrea-Densusianu Dicionar etimol'-gic. 11

MATURA 162 — MEASER

tie matricine"'); pentru înelesul de„coliques", comp. vit. matrice „maldi madre"; friul. madron „ostruzzioneai visceri degli ipocondri," eng. meimadriin „Kolik, Bauchgrimmen": ro-

magn. madron ,.mal di fianco", sic.

wa/nmr,,indigestione",vit. lucch. maldi madrone „mal di fianco", nap. do-lore de matrone j.colica" (ceva analogne ofere i germ. Miitter „Gebrmut-ter, Krankheit der Gebarmutter; auchhnliche Beschwerden beim Manne,Kolik, werden iibertragend mit Miit-

ter bezeichnet").Der.: bn. m,trisef (Liuba-Iana,

Maidan, 109), ar. mtricar „pâtre quigarde Ies brebis portieres".

1073. Mtricare (ar.), vb. „nourrir unenfant" < *MATicARE.

1074. MTURA, sb. f. , blai"; hoi.m-^wrt, pi. „sorghum vulgare; chenopo-dium scoparia"j| ir. metur^ ; megl.ar.metur.

Lat. *METULA<META «cone, meule";la început cuvîntul romînesc a tre-

buit s însemne „touffe, botte de foin",

i cum maturatul se fcea cu ase-menea legturi de crengue, de fîn,

a putut uor ajunge la semnifica-iunea pe care o are azi fCandrea,Elem. lat. 28].

Canav. mel'a „mucchio di fieno",

bresc. m,edol „ferriera, casa di pietre",

urb. m,etul „stoUo".Der. : dim. mâturic.ar. mituric(Da-

lametra), bot. mturici, pi. „xeran-themum"; bot. maturele, p\. „centau-rea jurineifolia" ; mtarice, ar. jnitii-

rice, mtiiri (lorga, Studii, X, 17;

Marian, Dese. 9), ar. m,itiiri, bot.

„verbena officinalis"||augm. mturoi

\\

ar. m,iturar „fabricant de balais"||

m^tura, megl. {iz)miturari „balayer";m,turtor „balayeur"; mturtur„action de balayer, balayure".

1075. MÂTUE,sb. f.„tante"— dial.îe.ê.

Lat. AMÎTA.-AM, CU aferesa lui a- iadugarea sufixului -ue.

Alb. emtz; rtr. amda\ ven. amia,vie. ameda, mant. crem. bresc. berg.meda, com. amada^ mii. ameda, pav.amda, gen. amea\ vfr. ante (fr. tante).

Der.: dim. {m)tuic\\him. m,tuon„oncle (le mari de la socur du pereou de la mere)".

Impr.: rut. \iaTyma „Tante".

1076. MEASER, adj. „pauvre, mise-rable".

Lat. MtSER,-ERA,-ERUM.Vlomb. meser; vfr. mezre.Der.'.jmesertate „pauvrete"

|| -fme-seri „rendre pauvre, devenir pauvre"(Ps. Sch. XXXIII, 11; LXXVIII, 8;

CLIV, 7; Cantemir, Div. 138; Tiktin).

1077. Mesereare, sb. f. „misericorde"<MiSERERE

ij

alb. mzsirt „Erbarmen,Mitleid"

iimeserermc (An. Car.; Ci-

pariu, Princ. 217) „misericordieux".

1078. Miel, adj. „miserable, lâche.

vil"—vr. trans. bn. Maram. „pauvre,miserable, malheureux" (Daul, Col. 39;

Rev. cr.-lit. III, 161; iplea, P. pop.113); t„lepreux"(Coresi,Caz.1581,412,473,477; Prîv. Mat. Bas. col. Buj. 224;Varlaami Ioasaf4-))<MiSELLUS,-A,-UM,devenit */^ê.?e/ i, prin disimilarea pri-

mului -e-, miel; înelesul de „lepreux"ce apare i în vit.vfr. dial. fr. prov.cat.trebue admis c a existat deja în lat.

vulg.iivit. jnisello; vfr. mesei, Anjou

mezj'au „ ladre (en pari.des animaux" ),

Grand' Combe maze „poitrinaire(enpari. des animaux)", lion. mezjo „rog-neux, teigneux", sav. meze „maladif,phtisique", Blonay mezej\\3iCLve, tu-

berculeux" (en pari. des animaux").prov. mesei; cat. masell „lepreux" ;

vsp. mesiello|1mielie „lâchete, vile-

nie; fpauvrete. misere; lepre" (Glos.

ms. 312; prov. mezelia) \^\co\. mie-lame (Coresi, Caz. 1564, 215, 265, 456;Gaster)|| jmieltate\)osoîie.\^ Ps. vers.

106, 224, 268, 298, 299, 378; Cantemir,Div. 205; Ist. ier. 148; Lex. Bud. etc.)

„misere, pauvrete, malheur ; lepre*(Glos. Mih. Log. ] 678) \\fmielciune(Dosoftei, Ps. vers.225) „pauvrete, mi-sere, malheur"

fmielesc „miserable,

lâche, vil"; mielete „miserablement,lâchement, vilainement ; f pauvre-ment" (Dosoftei, V. Sf. 27 ian.)|ifm/-elos (Cantemir, Ist. ier. 121,148,160.

187) „miserable, digne de compas-sion"|la .SC mieii, a se miela, mi-ula (Marian. Dese. 78, 80, 115; Vrji191; Leg. 197; Teodorescu, P. pop.385; Rev. cr.-lit. III, 160; Tociloscu,Mat. 1540; A'oronca, Dat. cred. 980;Gr. n. 1, 499) „se lamenter"; •\ milit

MEI — 163 — METE

(Coresi, Tetrav. Matei, X, 8; Caz. 1581,

42) „lepreux".

1079. MEI, sb. „millet"|| ir. meV\ megl.ar, tnelii.

Lat. MÎLIUM.Alb. me/';vegl. maV\ rtr. megl\

it. tniglio: sard log. mizu; fr. mil\

prov. /7^e^/^; cat. mill\ sp. mt/o; port.

tnilho.

Der.: meior „milium effusum, pa-

nicum capillare, p. sanguinale' |1col.

meite{Lex. Bud.; Barcianu) ,champseme de millet"

i;megl. mei'in „paille

de millet".

1080. MERGE, vb. „aller, marcher"— trans. mere, vr. bn. pf. mers || ir.

mfre; megl. m§rziri (pf. mers); ar.

nardzire, nirdzeare (pf. neru).Lat. MERGERE,-sî,-suM „plonger, ca-

cher, perdre de vue"; înelesul ro-

mînesc se explic din acela de „faire

disparaître, s'eloigner" i s'a desvol-tat probabil în legtur cu vieaa ps-toreasc a Romînilor, deoarece pentrucei care tresc în muni „a merge" în-

seamn a ,te cufunda" în desiul p-durii, a disprea prin cotiturile dru-mului (cf. Candrea, BSF. II, 12). Formadialectal m,ere a fost refcut dupcure, aceste dou verbe influenîndu-se reciproc (cf. curge).

Alb. mzrgoii „entferne"; vit. mer-gere.

Der.: mergtor, adj. sb. „qui va,qui marche"; mergtur, merstur,;,action d'aller, de marcher"; mers„aller, marche, demarche".

108 L MERINDE, sb.f. „provisions debouche"— dial. merind\\ ir. m,erind^„collalion"; megl. mirindi ..pârtie dela journee (entre 4 et 5 heures del'apres-midi"); ar.mirindi „provisionsde bouche, collation; repas que l'on

prend entre 4 et 5 heures de l'apres-

midi; moment de la journee oîi l'on

prend ce repas".Lat. merenda,-am; forma merinde

este pi. luat ca sg.

\eg\. marfanda; rtr. marenda; it.

merenda; vfr. marende, berr. maran-de, morv. 'marande, merande, bourg.marande, lor. mert, mart, Grand'Combe merdo, sav. meranda, elv.

mareda; prov. merenda; cat. berena;sp. merienda; port. merenda.

Der. : dim. meringioar (Alecsandri,P. pop. 314 ; Doine 102; iplea, P. pop.I12j

ijtrans. merindare (Lex. Bud.:

Frîncu-Candrea, Munii ap. 23; Rete-ganul, Pov. ard. I, 21; III, 58), merin-di (Lex. Bud.), merindea (Lex.Bud.; Marian, Immorm. 64: Srb. III,

90) i merindari (Tiktin) „serviettepour transporter des provisions".

Impr. : rut. MopeH^a „Proviant, zube-reitete Speise"; mor. merenda; ung.merinda, merende, meringija > me-rendel, merendes; merindrica, me-ringyr (Szinnyei, 1438, 1439, 1451).

1082. Merinda, vb. „manger â midi.dejeuner" || ir. merinda i ar. mirin-dare „gouter vers le soir" || <meren-DAREJirtr. marender; it. merendare:poit. merander, morv. marander, me-rander, bourg. marander, champ.marander, Grand' Combe, sav. me-râd, elv. mared; prov. merendar:cat. berenar; sp. port. merendar

\\

Impr.: rut. Mepen;iiaTii „wiederkauen".

1083. MES (megl. ar.), sb. m. „mois".Lat. MENSIS,-EM.Vegl. majs; rtr. mais; it. mese; sard

mese; fr. mois; prov. cat. sp. mes;port. tnez.

1084. METE (vr. trans.), vb. „versera boire, preparer un breuvage" || ar.

meatire, miteare „verser â boire,

regaler, traiter; donnerun pourboire".Lat. *MiscERE,-scui,-XTUM (=clas. MÎS-

CERE: pentru înelesul ar.cf. Papahagi,Not. etim. 32.

It. meseere; vfr. meistre (Rom.XXXVI, 447; XXXIX, 580) i prov.meiser „verser â boire"; sp. mecer;port. mexer.

Der. : ^mesctor „echanson" (Cuv. d.

btr. 1,292; Lex. iAdivd.); mesctoare(Lex. Mard.) „seau".

1085. Mesteca, vb. „meler, melanger"

IImegl. misticari; ar.misticare ||

*mîx-

TiCARE || vegl. meskuar ; vit. mesfi-care, Urbino mistike, Velletri mes-tikare, Subiaco mistik, Castro deiVolsci mistek, abruzz. misfek

\\

mestector „qui melange; piece debois qui sert â brouiller la bouillie

de maîs" ; mestectur, ar. misiictar

METE — 164 — MESTEACN

âction de meler, etc, melange; y de-saccord, intrigue"

jj f mestecâciune(Dosoftei, Ps. vers.73) „intrigue"j|m6'5'

tecu „baton qui sert â brouiller la

bouillie de maîs".Impr.: ung. mesztikâl (Szinnvei,

1447).

1086. Amesteca, vb. , meler, melan-ger"—-|-„ourdir une intrigue contreqqn, denoncer qqn" || ar. amisticare

II< *AMMixTiCARE

j|Urbi'no armistike

(cu ar- în loc de am- sub influenalui armiste „ rimestare', armiske„rimischiare"), abruzz. ammistekâ

\\

amestector „qui mele, qui melange,•j-qui ourdit des intrigues contre qqn";amestectur, ar. amistictur „ac-

tion de meler, etc, melange, confu-sion; -f desaccord, intrigue" ||fames-tecciune (Prav. Gov. 15) âction demeler, etc."

|| f amesieci (Biblia

1688, Ezech. XXVII, 16, 25, 33) „me-lange*.

1087. Mistre, adj. „melange, de cou-leur melangee; metis, qui est en-gendre par deux etres d'espece dif-

ferente (en pari. des animaux); batard,sauvage (en pari. des plantes)'; porcmistre sau simplu m,istre „sanglier",

scroaf mistrea „laie" ; sptmînamistrea (Mangiuca, Calend. 1883, 13

febr.; Marian, Sârb. 1, 115) „la semainequi precede la semaine grasse, ainsi

nommee parce qu'on mange unjourmaigre et un jour gras"; a nvâdimistre r^passer d'une maniere inegaleIes fils de la chaîne dans Ies lisses"

(comp. pinz mistrea, Corcea, Bal.

35); mr mistre „pomme sauvage.aigre"—Mehedini mistree „sanglier"< *MixTicius,-A,-UM ( = clas. mîxtîcius)„ne d'une race melangee" ; forma nor-mal ar fi trebuit s fie *meste., dartrecerea lui mela mi- s'a întîmplatca în miel, viel, cireae, etc. prindisimilarea lui -e- aton în -i- cîndvocala silabei urmtoare era -e- ac-centuat; intercalarea lui -r- dupgrupul -st- nu e isolat în caul defa, o mai constatm în forme ca ages-tru, estra, stru, etc; se poate însca epentesa lui -r- s fie datorit iinfluenei cuvîntului pestri. înele-sul acestuia de „bariole, bigarre"fiind foarte apropiat de acela de^melange"; de relevat de altfel c

sptâm-îna mistrea e numit pealocuri împestriat (R.-Codin i I).

Mihalache, Srb. pop. 26) [Candrea,Conv. lit. XXXIX, 1131] ilcomp.fr. ??te-

tis; prov.mestiz; sp.mestizo; portmes-îpo < MixTicius

IIVîlcea m,istriat „me-

lange"||Impr.: alb. mistrets ^Zwerg''.

1088. Mistrisoriî(Mehedini: bn.),adj.sb. „melange; metis, qui est engendrepar deux etres d'espece differente

(en pari. des animaux); batard, de-genere":Vîlcea m,istrioi(refcutdup/wt5^r6/)<*MixTîciONEUS,-A-UM, influen-

at în fonetism de mistre (Candrea,Conv.lit.XXXIX, 1134)||comp ii. mes-ticcione< *mîxticionem.

1089. MESTEACN, sb. m.„ bouleau"—bn. jnestacn.

Lat. MASTîCHÎNUs(=gr.}xaGT'lxivo?)„de

mastiC" < MASTÎCHUM (= gr. ^}.aoxixr^)

„mastic, resine du lentisque"; dinînelesul de „suc rinos" pe care-1

avea cuvîntul gr.-lat. s'a desvoltatuor acela de „mesteacn", copaculcunoscut pentru sucul care se ex-trage din el; noiunea de „mesteacn"o gsim strîns legat de aceia de„suc" i aiurea, cu deosebire în lim-

bile slavice: rus. (5epe3a„ mesteacn",6epe30Bica „suc de mesteacn" ; sîrb.

breza „mesteacn", brezovaca „sucde mesteacn"; ceh. briza, breza,bfizda „mesiea.can"-,brezovice „suc demesteacn", brizdel „orice fel de suc",

etc; cît privete fonetismul, e de ob-servatc MASTiCHÎNUS trebuia s devie* m,steacen', âm pi. acestuia * m,s-teaceni>m,esteceni. s'a refcut un sg.

mesteacn, printr'o fals analogiedup formele care presentau un --la sg. i un -e- la pi. {geamn-ge-meni ; carpn-carpeni ; comp. frap-sân) ; tot în acela mod s'a refcut sg.

cearcn din pi. *cearceni, sg. *cear-

cen<c î r c î n u s, floacnn, din pi. *floa-

ceni, sg. */7oaceA2<*floccîn us. etc,

i în mod invers sg. bn. striget dinpi. strigete, refcut dup ipete dinsg. .s^rt.gro^, analog lui ipt', o alterare

identic a vocalei e>, precum i aconsonantei care o precede, o con-statm de asemenea în unele verbe,iari printr'o fals analogie: dupnorma verbelor care presentau la

pers. 2-a sg. -e/t, -eni, iar la pers. I-îi

MESTECA — 165 MICA

-a/, -an, precum capt-capei, seamn-semeni, s'a refcut pe lîngâ jcearcet-cearcei, o form analogic \cearct-cearcei, i tot astfel din *leagen-*lea-

geni, forma actual leagn-legeni, etc.

[Candrea. Conv. lit. XXXIX, 1128] !|

rnestecna „betula pubescens**.

1090. MESTECAS vb. „mâcher"||megl.msticari; ar. msticare.

Lat. MASTÎCARE.Rtr. mascher; it. msticare; sard

log. mastigare; fr. fîiâcher: prov.maschar; cat. mastegar; sp. port.

mascar.Der.:Awes/ecôr„quimâche'^^comp.

fr. mâchoire; nprov. mastegadouiro);mestectur „action de mâcher, mor-ceau mâche" (fr. mâchure: nprov.mestegaduro; cat. mastegadara; sp.

mascadura).

MESTECAT V. /iiefe.

1091. MEU (mieuji ad]. pron, pos. m.^mon, le mien**—Mea, adj. pron. pos.

f, „ma, la mienne" || ir. mew, mf. megl.meu, mea ; ar neu, m,ea.

Lat. MEUS, MEA, MEUM.Vegl. majo, maja; rtr. mieu, mia ;

it. mi'o, mia ; sard m,eu, mia ; fr. mien(mon), m,a (vfr. m,oie)\ prov. mea. m,ia;

cat. meu, mea ; sp. mio, mia ;port.

m-eu, minha.

1092. MIC, adj. „petit"!] ir. mic; megl.mic, sb. „enfant"*; ar. nic.

Lat. *Mîcus,-A,-UM<gr. {jlixo? (Den-susianu, Hist. 1. roum. I, 201).

Velletri, cal. mi/c/ca; comp. sic. niku,

abruzz. nik^.

Der. : dim. micu, ar. nicu ; micuei(Gorovei, Cimil, 1: Barcianu; Marian,Immorm.123: Alexici,Lit. pop. 101, 102);

Awtcôr, ar. ^tcôr : mtc'.ôre/ (Tocilescu,Mat. 383, 1267); Bihor michi (Conv.lit.XX, 1013); ir. mikic\ ar. nicut (for-

mat dup m,inut\ i dr. a trebuit scunoasc o form micu, cum aratmicuei, v. mai jos); ar. nicuz, nicz,nicuzan(cu), nicuzot; megl. micicut(probabil sub influena lui mcîcat);ban. micutsel, michitsel, mucutsel,trans. micuei (Lex. Bud.); mititel, jmitîutel{Cod.yor.; Cantemir, Div. 165:Varlaami Ioasaf98;Molnar, Sprachl.422; Lex. Bud.), mitutel {An. Car.; Pom-

piliu, Bal. 68; Gr. n. I, 24), micuticâ(ichindeal, Fab. 92), mititeUt mititic(resultat din micutic prin forma in-

termediar *michitic în care -cu- atrecut la -chi- i pe urm la -ti- prinasimilare cu -ti urmtor; dup miti-tic s'au refcut mititea i mititel, al-turi de micutea, micuei); mititel (Ma-rian, Nat. 317, 846;ez. III, 76;Pam-file, Jocuri, I, \21), m,itîc (Gr. n. II,

26); forma se explic prin influenalui mrunel care a transformat pemititel în *mitiel i pe urm acesta adevenit '^mititel, mîiel, prin asimi-larea lui -ticu -/g-urmtor; Mehedinim,icutic; mititic (Lex. Bud.; refcutdMpam,ititic)\ Maramure mitfitfoc(u)

(iplea, P. pop. 112); mititelu: t miti-

telu (Cantemir, Ist. ier. 192) ||ymitu-

tenii, pi. „enfants"(Paliia, Exod. X, 9,

10) IImicime „petitesse"

1| f m?ct(Mol-nar, Sprachl. 277: Lex. Bud.) „rapetis-

ser, amoindrir, diminuer^jlmtcora, ar.

hicurare „rapetisser, amoindrir, di-

minuer"; mic.ôrtme „petitesse"; jmic-surie (Coresi, Caz. 1564, 316) „humilia-tion": •Îmmicura (Ps. Sch. VÎII, 6;

ichindeal, Fab. 198) „rapetisser. a-

moindrir, diminuer" f^^^"^^^*^ (^ri-

Car.) „rapetisser, amoindrir**.

1093. MICA, sb. f. „menue parcelle deqqch., mictte", pstrat azi în expre-siunile într'o mic de ceas „dans uninstant", pe mic, pe ceas „â chaquemoment"; l-a fcut mici i sfrime(Voronca, Dat. cred. 334).

Lat. MiCA,-AM.It. mica; sard log. nika; fr. mie;

prov. sp. miga.

1094. Nimlc(a), adv. „rien";ca sb. la

pi. nimicuri „ba^fâteMes'—f nemic„nullement"<NECMîcA(cf.Densusianu,Hist. 1. roum. I, 164) rtr. nimia: vven.nemiga \\

comp. vsp. nemigaja: vport.nemigalha<SFuG*ulGkux nimici „de-truire, aneantir" ; nimicitor „qui de-truit, qui aneantit" jnimicie (lorga.

Studii, X, 296) „pauvrete, gene"|ini-

micnicie „nullite, vanite, futilite".

1095. N'icur (megl.), sb. f. „miette"<mIcula,-am

iirtr. miecla; ver. bresc.

migola, berg. migla, valtell. migol,Bormiomt(70âi; trans. 2micuri,^\.{'V\-

ciu, Glos. 91) „miettes", ceia ce aratc forma micur a existat i în dr.,

MIE — 166 — MIERCURI

dar a fost refcut dup srnicura(comp. sprslv. smieulas)

\\dim. megl.

lUcuricîc ar. niciiraine „petitesse'.

1096. Dumica (sdrumica), vb, ^met-tre en morceaux, emietter, briser"—trans. Bihor diniica (Molnar, Sprachl.266; Frîncu-Candrea, Munii ap. 105;Rev.cr.-lit. III, 122: Conv. lit.XX, 1009;

Alexici, Lit. pop. 236): ban. diumica(Corcea, Bal. 85); vr Slagiu demicai Dosoftei. V. Sf. 20, 28 mart., 21 apr.;lorga, Doc. Bistr. I, 66; Tribuna 1890,

349) IIar. dinicare, dingari

\\<* demî-

CARE; înlocuirea lui -e- cu -u- se explicprin influena labialisatoare a lui m:sdrumica a fost influenat desdrobivfr. dejnier; nprov. demica\ vsp. de-niigar^i dumicat ^hoiichee, petit mor-ceau"; diunictiir, cir.dingîtiir{Da-lametra) „action d'emietter, etc: miet-tes de pain trempees dans du lait, etc. "!!

yrzdriimica (Dosoftei, Ps. vers. 157;

Cantemir, Div. 122) „mettre en mor-ceaux, briser"

||Impr.: ung. domika^

domikât, demikt (Szinn3^ei, 412).

1097. Miîicurare (Oa), vb ..mettre enmorceaux, emietter" j| ar. fiiciirare

\\

< *mIculare.

1098. Srnicura, vb. „emietter, briser;egrener" (Cuv. btr. II, 149: Molnar.Sprachl. 290: Lex. Bud.; Rev. cr.-lit.

III, 169; Viciu, Glos. 91: R.-Codin, Cuv.Muc. 67)<*EXMicuLARE Bormio smi-logar\ cat. esmicolar han. zmicur-tur „miette, morceau".

1099. MIE, num. „milie^Hir. mil'e;

megl. mil'; ar. nil'e.

Lat. MÎLLIA, pi. lui MÎLLE.Alb. mij't ; vegl. mei ; rtr. milli; it.

miile, vit. jniglia ; sard milli, log.

miza; fr. prov. cat. sp. port. mii.V>eT. :-\miia {Cod. Yor. \ Glos. Mi hai]

Log. 1678), miiar (Paliia, Exod. XVIII,21, 25) „capitaine sur miile soldats"(comp. mi 11 ia rius)

IIf/n/mY^ „miile

fois autant".

1 100. IVIIEL, sb. m. „agneau"— IVIIA, sb.f „agnelle"; mial „osselet, astragaldu mouton (avec lequel jouent Ies

enfants"), M. Sucevei, trans. mial(Lex. Bud.: Rev. cr.-lit. III, 160; ez.111,71), bn. iheal „agnelle" (refcutdup pi. )niele)\\\v. jnl'e, ml'â; megl.nel; ar. nel, nan, hal.

Lat. AGNELLUS,-UM, AGXELLA,-AM, de-venii mnel, mhia, prin aferesarea lui

a; formele acestea, care ar fl trebuitsse pstreze pretutindeni, s'au schim-bat mai tîrziu în Jiiiel, mia în regiunilecu labialele nealterate : deoarece înaceste regiuni corespunztor lui mnead. e. din alte pri se zicea mieu, s'a

introdus mi-, printr'o fals analogiefonetic, i în acest cuvînt.

Rtr. agne, agnella: it. agnello, ag-nella: fr. agneaix, agnelle; prov. anh~el. anhela\ cat. anyell, anyella.

Der. : dim. mielu, mielu (Lex.Bud.; Sevastos, Cînt. 324; Marian,Leg. 88; Ins. 424: ez. I, 208; Vo-ronca, Dat. Cred. 45, etc; it. agne-laccio); mieluel, bot. ..trifolium ar-vense", mieluea; mieluor (Gorovei,Cimil. 132); j mieluif (Biblia 1688,Gen. XXI, 28, 29, 30): ar. hilu; ar.

niliciicol. bn. m,ielam

\\mielrif

(Lex. Bud.) „tique des moutons"*jjbot.

mielârea „vitex agnus castus".

1101. Mior (vr. dial.), sb. m. „petit

agneau "—wteor (Dosoftei, Ps. vers.208, 21 1, 395) — Mioar, sb. f. ..petite ag-nelle"—tmieoam (Biblia 1688,Levit.V,

6) IImegl. m{i)l'or ..petit agneau; che-

vreau"; ar. m{i)l'or, hil'or, m{i)Voar^nil oar ||< *agnelliolus,-u>i, *agnel-LiOLA,-AM,influenat în fonetism de mî'e^

[jdim. mforea(Iarnik-Bîrseanu, Doine,

76; Teodorescu, P. pop. 87: Tociles-cu. Mat. 1 16): miori; bn. mirioare(Wgjb. III, 321) i|

Sibiu strmhior, ar.

sfrhil'or„mouton de deuxâ trois ans":Mehedini strmhioar, bn. strmi-oar, ar. strhil'oar „brebis de deuxâ trois ans"

||Impr.: alb. mil'uar, mi-

l'ore; ngr. |j.-r]Xt6p'., jj-r^Xiopa (Murnu,Lehnw. 31); ung. miora, mijora, mii-lora (Szinnyei, 1464).

1102. MIERCURI, sb. f. „mercredi-||

megl. ar. hercurî.Lat. MERCURis (=clas. mercurii) dies

(Densusianu, Hist. 1. roum. L 504).

Yen. vie. merkore, cal. mjerkuri,sic. merkuri ; sard m,erkuris', vfr.

prov. m.ercres; sp. micrcoles (mai desîn compunere cu dies: it. mercoledi;fr. mercredi, vfr. dim^rcre; prov. di-

?nercre; cat. ditnecres).

Der.: Miercan, Miercan, Miercu-rean (Frîncu-Candrea, Munii pa.

MIERE — 167 — MIEZ

50) „nom donne aux boeufs et aux va- '

ches nes le mercredi".

1103. MIERE. sb. f. „miel"||ir. mVâre ; 1

megl. nari ; ar nare.Lat. MEL, *MELEM.Vegl. mil\ rtr. meii ; it. miele ; sard

log. m,ele ; fr. niiel : prov. cat. mei ; sp.

miel\ port. fnel. i

Der.: j mierrie (lorga, Studii, IV, !

19) „lieu oîi l'on vend du miel" mie- :

ros „doux comme le miel, mielleux"(cat. melos: vsp. meloso).

1104. MIERLA, sb. f. „merle"—trans. '

mirl. Oa nirl \\ ir. m,erle ; megl.i'ierl ; ar. t'iirl.

Lat. MERULA,-AM; forma regulat*miarf a fost înlocuit cu mierlprobabil sub influena formelor dimi-nutivale des întrebuinate m,ierlu,

\

jnierli(, etc, precum i a masculi- i

nului m,ierloi, în care diftongul ia\

ne mai fiind accentuat trebuia nor- 1

mal s treac la ie. !

Vegl. tnjarla: it. merla', morv.,

mjerle (fem.), Blonay m,erla ; sardmerula; prov. cat. merla; sp. mierlartr. m,erl: fr. merle: port. inelro < me-

j

RULUS,-UM. !

Der.: dim. mierlu: mierlit: mier-luoari mierlioar {^hwian, Ornit.I, 291); miV/*^i?.sc( Marian, ibid.: Vasi-liu, Cînt. 5, 62) ; mierloi (Marian,Srb. I, 147) 1|

mierloi ..merle mâle"mierleasc, Vîlcea mierlesc (Vîrcol,Gr. Vîlc. 96) ,sorte de raisin".

1105. MIEZ, sb. n. „milieu" (în ex-presiuni ca: miezul iernii, miezulverii, miezul nopii, la miez rle cale):

„mie du pain. pulpe des fruits"|j ir.

mVez (mez): megl. nez; ar. nedz.Lat. medium; z din ir. mez e datorit

influenei slave (vsl. mezda, etc).

Vegl. mis; rtr. m,ez; it. tnezzo; fr.

{par)mi, vfr. mi\ prov. m,eg: cat. mig\port. meio.

Der.: miezos „qui a de !a mie, pul-peux" 11

trans. miezuin „limite entredeux champs, espace libre entre deuxmaisons" (Moînar, Sprachl. 371; Rev.cr.-lit. IV. 145; Wgjb. IV, 329; for-

mat dup vsj . mezdina, rus. MeHîHHa).

1106. Miazzi, sb. f. „midi (point car-dinal)' W^T. nadzdzu r^^w'i" ||<me-

DiAM DÎEM alb. mjezditt: it. mezzodi:fr. midi: prov. megdia: cat. mig-dia:port. melodia.

1107. Amiazi [amiaz), sb. f. „midi(milieu du jour") — trans. amia/lz„repas de midi" (I. Popovici. Rum.dial. 1, 161, 162); vr. mold. bn. bucov.amiazzi\\ megl. nazl „midi (milieudu jour et point cardinal"); nazî..midi (milieu du jour)". naz „midi(point cardinal)"

II<AD mediam dIem|1

dial. namiaz, nmiezi, bn. nmna-dzdz ..midi (milieu du jour)"

Ijtrans.

amiezza (Reteganul. Pov. pop. 22,

207), mezeza (Frîncu-Candrea, ciuntii

apus. 102), amezi -dejeuner" (Toci-

lescu, Mat. 688; I. Popovici, Rum. dial.

1, 161); „reposer â Tombre pendant Ies

heures chaudes de la journee len pari.

des troupeaux" (Pamfile, Jocuri. II,

130); amieza (Barcianu) „dejeuner".

1108. Miaz-noapte, sb. f. ,nord"; bot.

„melampyrum arvense, m. nemoro-sum"

IIar. nadz-noapti \\ < mediam

NOCTEM !( alb. mjeznaU\ it. mezza-notte: fr. minuit: prov. meia nuech;cat. mija-nit: port. meianoife.

1109. Meriz (mereze, merez), sb.

(dial.) „endroit ombrage oii reposentIes moutons pendant Ies heures chau-des de la journee" (Teodorescu. P.pop.41: Rev. cr.-lit, IV, 87; Tribuna, 1890,

366; WgJb. VI, 78; Viciu, Glos. 59)IJ

megl. mirindz\ ar. (a)miridz\\ <me-RîDiES,-EM, cu schimbare de declina-

iune; în forma megl. intercalarea lui

n e datorit influenei lui mirindi\

friul. mirie: it. meriggio. Val Anzascamaric, monferr. ambrizz, march. im-brigg „a meriggio". sic. (Nicosia) mi-riu

IImerizu, merizi (Frîncu-Can-

drea, Munii apus. 102), Slagiu me-rezîfe i merezit'in (Tribuna, 1890.

366} „meme sens que meriz".

1110. Meridza (Oa), vb. ,.reposer aTombre pendant Ies heures chaudesde la journee (en pari. des moutons*)

Imegl. mirindzari: ar. (a)miridzare<merIdiare

IIalb. mirdzen: friul.

tniri; it. meriggiare: sard \og. me-riare

IJOa meridztore „meme sens

que meriz".

11 11. Jumtate, sb. f. „moitle"— dial

junfate\\aT. gumifate |{ <dîmîdietas

MIEZ 168 — MIINE

-ATEM + alb. giiims (cf. Densusianu,Hi st. 1. roum. I, 295) H (in)jumti,

y(in)jumta (Coresi, Caz. 1581, 1 13;

Biblia 1688, Num. XXXI, 36, 42, 43,

47; Lex. Bud.; Gaster), ar. ngwni-iicari (^Dalametra) „couper en deux**.

1112. Mijloc, sb. n. „milieu, moyen"— dial. miljoc || ir. inezloc: megl. mej-hic; ar. noldziic\\<yLtDi[]S Locus; în-

locuirea lui z cu J se explic fie prinintluena slavicului mezda, fie prinasimilarea lui 2- cu c la forma de pi."^ niizloaceW fr.Diilieu; prov. megloc\\

dim. mijlocel, ca adj. „de conditionmoyenne" (larnik-Bîrseanu, Doine,

514)IImijlociu „du milieu, mo^'en",

megl. mijlucan.ar. nijlucan, nolgican(Dalametra) „le sccond de trois en-tants" |i

mt/Yocar „du milieu, moyen"(Câtanâ, Pov. I, 78, 82); „traverse de la

scie" (Dame^Term.)!! mijloca „paysande condition mo^^enne, moins riche:cheval moyen" (Tiktin)j jmijlocie „in-

termediaire, intervention" (Tiktin)1

w(/tocj„intervenir,s'entremettre';/my-locitor „intermediaire, entremetteur".

1113. Primez (ban. trans.), sb. „murmit03"en, cloison; barre qu'on metdans Ies ecuries pour separer deuxchevaux "(Viciu,Glos.7 1

)'i< permediumIIcomp. fr. parmi; ittramezzo „Schei-dewand. Zwischenwand" \\fimpre-miedza (Ps. Sch. LIV, 24; CI, 25) „di-

viser en deux, retrancher la moitie";

bn. îm,priihezat „contigu" (comp. it.

tramezzare).

1114. Mduv, sb. f „moelle"—Mehe-dini, Flci u mduh (Gr. n. I, 304),

bn. mâdu{h), mdug, modu{h);jmduh (Dosoftei, Ps. vers. 21 1, 385;

Biblia 1688, Num. XXIV,8; Varlaami loasaf 95; Gaster) || megl. midu:ar. m,du „moelle, cerveau; raison"

|] <MEDULLA,-AM, dcvcnit mdu >mdun > mduv; în unele priîntre vocalele în hiat s'a desvoltat -k-,

-g- în loc de -v-: schimbarea de ac-

cent mduc (cum se mai zice în unelep^r\i)>m'duv se explic prin intlu-

ena formei asemntoare în fonetismvduv; schimbarea aceasta de accentapare i în alte forme romanice (cf

zauner, Rom. Forsch XIV, 350), daracolo e datorit altor cause ; cît pri-

vete înelesul ar. de „cervelle, rai-

son", el e datorit poate influenei ngr.(jLua/.ov „esprit, jugement", dei acelaîneles apare i în alte forme roma-nice (V. mai jos)

,

rtr. miguogl; it. mi-dolla, tar. midodda „cervello, inge-gno", sic. miduddcL „midolla, cer-vello"; sard log. meudda: fr. moelle;prov. mezola. nprov. molo „moelle,cervelle"; cat. medula; sp. meollo„cerveau"; port. i gali. miolo „mo-elle, cervelle" \\mdunos „qui contientde la moelle" (comp. medullosus:fr. moelleux; prov. mezolhos; cat. m,e-

dulos; port. mioloso).

1115. Mdular, sb. n. „membre"—dial.

„vriile" (Tiktin); „cheville ouvriere"(Dame): bn. „clou servant â fixer

ies jantes" || ar. mdular „membre;

occiput"II<*MEDULLARiUM, sau poatc

din adj. medullaris cu schimbareaterminaiunii (cf Degetar).

1 1 16. MÎINE,adv. ,.demain"|| ir. mre;megl. molni; ar. mine.

Lat. MANE.It. mane „matin": vfr. inain: prov.

man „matin".Der.: megl. mgînisfa „lendemain"||

trans. mîne alalt (Wgjb. VI, 78; ez.III, 53) „apres-demain"* |1

bn. minedzl„demain".

Poimîine, v. poi.

1117. Diminea, sb. f „matin"|| 'w.de-

n?ar§e; megl.diminf; ar. din^neaII< * MANÎTiA,-AM, la care s'a alipit

preposiiunea de mai întîi în locu-

iunea adverbial de ^mînea (comp.de sear) i aceasta s'a contopit maitîrziu întfun singur cuvînt, deve-nind substantiv: dennnea s'a schim-bat în deminea prin trecerea nor-

mal a lui 'î- aton la -i- cînd în silaba

urmtoare se alia e, iar demineafa devenit mai tîrziu diniineaf prinasimilarea lui e din prima silab cui din silaba urmtoare!: rtr. damaun;it. domani: fr. denmin; prov. daman;cat. dem\\dim. diniinecioar (Marian,Nunta. 323)\\azdiminea(, bn. ast-minea „ce matin" (forma bn., daccumva nu e o contragere din ast-diminea, cuprinde poate pe mai ve-chiul ^tninea).

11 18. Mîneca, vb. ^se !ever de grandmatin" (deseori i ca retl.)<MANiCARE

MIJLOC — 169 — MINA

IIalb. imngon

||pe {de, la) niînecate,

megl. ninicat „de grand matin'* |!

nitnecioare „veille de la Saint-Geor-ges" (R.-Codin, Cuv. Muc. 50; Srb.58); \ de {din) minecu (^Dosoftei, Ps.

vers. 165,241) „â la pointe du jour".

MIJLOC, V. miez.

1119. MÎNA, vb. „mener, conduire,(spec. Ies chevaux, Ies boeufs), diri-

ger"II

ir. /;ei>a; ar. minare „remuer".Lat. MINARE,Vegl. menuor; rtr. mner; it. ine-

nare; fr. mener; prov. cat. menar: în-

elesul romînesc de „conduire Ies ani-

maux" apare i în fr. prov. i dialecteit. (comp. cal. minore „sti molare unabestia").

Der. : minator ^qui mene, etc." ; bn...Alcor, etoile de la Grande Ourse";mtntur âction de mener, etc." (rtr.

mnadiXra; vfr. meneure) \\mînaci ^con-

ducteur de bestiaux".

1120. MÎNÂ, sb. f. „main. bras; poi-

gnee" — jminu; o urm a acesteiforme se mai pstreaz azi în pluraluldialectal mîn (Marian, Dese. 143; Tik-tin) i miniiri\\\v.mre; megl. mgn:ar. min.

Lai. MANUS,-UM.Vegl. mun ; rtr. maun ; it. mano ; sard

log. mânu; fr. main; prov. man; cat.

ma; sp. mano; port. mo.Der.: dim. mînu (sic. manuzza);

mînioarl mânase „anse; gant; pâr-tie du metier de tisserand" (Viciu,Glos. 58), mânase de cinepâ „poigneede ch^nw^",meg\.ninn,av.mînaânse" (pentru înelesul de „gant"comp. alb. donzz „Handschuh" <<iors„Hand") ; minui, ar. miâ, ar. mî-ô^â(Dalametra)^petitemain-'i a/^^mâ„â la main, dans la main" (comp. prov.a man) minui ^manier, manipuler"

||megl. mginiri „lanceravec la main"

IIîmmîna „remettre en mains"

iinde-

minâ „commode. commodement, â la

portee de lamain.sous la main;â l'aise".

sb. ^commodite; occasion, momentfavorable" (Tiktin: lorga. Studii, VI,85; X, 1 -16): indemtna „ preter secours,preter son appui, faciliter, procurer"(Cantemir. Hron.342); fa se indemina„se preter" (Tiktin), „avoir â sa dispo-sition. se procurer" (Cantemir, Hron.

300); indeniinare ^habilete, adresse";indeminatec ^habile, adroit" (comp.-vfr. endemanier „experimente"); în.demînos „commode" (Tiktin; Teodorescu, P. pop. 153; Marian, Srb. L44); neindemln „incommode, incom-modement" ; neîndeminare „inhabi-lete, maladresse"; ncindeminatec „in-

habile, maladroif"premîna „passerune autre*;i Impr.:thige Sache".

;Mehedini a se

d'une main dansrut. iiH;i;nMirHa ,no-

1121. Mnat(megl.), sb. f. ,poignee,ce que peut contenir la main"; ar.

m(^/)/?a^â< " man(u)ata,-am|1 rtr.mAzarfa:

itmanata: vfr.manee: prov. manada;cat. sp. port. manada.

1122. Mmar(ar.), sb. m. „agneau ap-privoise â manger de la main et quisuit partout son maître''<MANUARius,-UM < MANUARius,-A,-UM

j]vfr. manier;

prov. manier i cat. mâner „appri-voise"; sp. manero; port. maneiro„zahm, aus der Hand fressend" (comp.it. mannerino i sard log. manale„castrato giovine e grasso") ||Impr.:

alb. manar; ngr. fAavap-..

1123. Amnar, sb. n. „briquet; pieced'arret au metier de tisserand: tra-

verse de la ridelle du char; poutredestinee â relier plusieurs solivesdans une construction ou dans la

charpente d'un moulin"— Gorj, mold.aminar\\meg\. mnar ,briquet, man-che (d'un couteau)", amnar; i ar. mî-nar „briquet"; ar. minare (f.) „man-che (d'un couteau)" || < manuale (cf.

Degetar) ; a- din dr. i megl. se explicprin influena locuiunii adverbialea mina

||dim. amnara; amnru (ez.

V, 25); amnrel (Corcea, Bal. 127)||

Haeg a seamnâri „se griser" (Rev.cr.-lit. III, 86).

1124. Mînec, sb. f. .,manche"Hir.m-rekf; meg\. monic; ar. /?^^«^V•||<MA-N^CA,-AM

||alb. mtngz; rtr. mangia:

it. manica; sard tnaniga: fr. manche:prov. cat. manega; sp. port. mawâ

jj

dim. mînecu \\ minecar ..vetementcourt avec manches porte par Ies

paysans".

1125. Mnunchi, sb. n. „poignre, man-che; faisceau" — y munuchi (Biblia

MINC — 170 — MIXGIIA

1688, Exod. XII, 22); dial. ninunche,mrunchi^ mrundie \\ ar. inînu{n)cl'u

..poignee, botte: meleze"||<MANUCLUs,-UM „manipule, poignee" (= clas. mani-p(u)LUs; cf. Densusianu, Hist. 1. roum.I, 161)|'!friul. tnanoli, sprs. manuilg;vit. manocchio, Sub'iaco inanukk'ii,ie-

ram. manukk!^; sard log. manniiju,\\h. manoil: prov. manolh; cat. nianolhsp. manojo; port. molho. gali. monllo(comp. sav. Awa/267'e, elv. manol'e „poi-

gnee, anse" < *manucula)||abruzz. ma-

«op/?te < *MANUPLUSiidim. mnunchel

(Dosoftei, Ps. vers. 441; Sevastos, Cînt.

49; 154;ez.VII. 37; Wgjb. IX,211;Tocilescu. Mat. 1259); 7nnunchia(R.-Codm,Cmi.23)\\îmrnnunchiar,v6\xx\\ven un faisceau".

1126. MÎNC (bn.), adj. „mutile";casb. „creux de la plante du pied''.

Lat. MANCUS,-A,-UM.Alb. jntnk; it. manco; vfr. prov.

cat. mane; sp. port. jiianco.

1127.MÎNCA, vb. „manger" || ir. man-ca; megl. mâncri., ar. mtncare.

Lat. *MANDicARE(=clas. manducare);formele de ind. pre. m,nînc, m-nînci, etc. (comp. prov. manenc) sînt

nelmurite.(Vegl. mancuor; rtr. manger; it.

mangiare): sard \og.man(d)igare\ fr.

manger;prov. manjar; (cat. menjar;

port. tnanjar).Der.: mîncare „action de manger,

manger, mets, plat"; dim. mtncric;mtncrioariWgJb.lU, 321); minc-riâ (ez. VII, 22); mincrue (Rete-ganul, Pov. pop. 72, 202 ; Pilde 26) ; mtn-ctor „mangeur", av.micîtor (J)a\axne-

tra) ^gourmand. glouton": ar. mîcttoa-ri (Dalametra) „jour gras" (comp. prov.manjadoira); mînctur „action demanger" (Alecsandri, P. pop. 188),,xrampesd'estomac"(vez. IV, 22), „de-

mangeaison" (Zanne, Prov. II, 235);

.,erosion''; fgain illicite. abus" (Cuv. d.

btr. 1, 350 ; Letop. II, 235; lorga, Studii,

VI, 215), megl. mnctiir, mets, plat",

ar. mîctur „ demangeaison " (sic.

mancatura:vfr.mangeure:nprov.man-jaduro)

|minctorie „gain illicite,

abus"I

minccios, mîncUy ar. tnînc-ton „gourmand.glouion-'

\\mîncrime

ar.'-', pdcmangeaison"||ar. primîcari

(Dalametra) „manger trop tot".

MINCIUNA, v. mini.

1128. MÎNEA, vb. „s'arreter qqpartpour y passer la nuit, passer la nuit"— t„rester, demeurer" (Paliia, Gen.I, 19, 24); pf. t ma, part. mas.

Lat. MÂNERE, MANSi, MANSUM (cf.

Densusianu, Hist. 1. roum. I, 193;Ronsch, Semasiol. Beitr. III, 58).

Alb. mtnoi'i: rtr. manair,\x\ spec. ,,im

Freieniibernachten (vom Vieh)";vit.mânere ; vfr. manoir ;

prov. mâner;

(sp. manir); vport. maer.

1129. Mas, sb. „le fait de s'arreter

qq part pour y passer la nuit; cou-chee"

IIar. mas „lieu ou reposent Ies

brebis pendant la nuit" || < mansumII

it. maso; vfr. mes, lor. m,e; prov. cat.

?nasliOa mslui „passer le temps,

rester qq part".

1 130. Rmînea,vb. „rester, demeurer;l'emporter sur, evincer qqn"—part.

rmas,ls,iehQdm\irtnns, bn. rmf-nat, rmînut; vr. bn. pf. râma}\ ir.

rmr§ (pf.rma.-part.rmâs):, megl.rmniri (pf. rmas; part. rmas);ar. armîneari., arminiri (pf. arma.m;part. armas)\\ < remanere,-mansI,-man-SUM

jl

rtr. rumagnair; it. rimanere;vfr. remanoir, remaindre; prov. re-

mâner; cat. remanir, romandre; sp.

remanecer\\rmas, rmag „pari";

a se rmai ,,parier" \\rm.i., ar.

armtsitur (Dalametra) „reste,residu"

II

Impr. : ung. ramasica (Szinnvei,256).

MÎNECA, V. mîine.

MlNEC, V. min.

1131. MÎNGÎIA, vb. „caresser, conso-ler"—„tromper, seduire".

Lat. *MANGANEARE < gr. }J.7.YYavov

„philtre"; forma aceasta face parte dincele cîteva cuvinte de origine greacce au ptruns de vreme în latina

balcanic; ea st în legtur cu di-

ferite noiuni privitoare la vrjitoriei înelesul primitiv trebue s fi fost

„ensorceler (iqn par un philtre"; dinacesta s'a desvoltatcelvr.de „seduire"(comp.abruzz.m«/?^«/2p//^„fourberie")care prin atenuarea noiunii pejora-tive a primit înelesul actual.

Der.: mîngiiere „action de caresser,

MINTE — 171 — MIRCED

de consoler, conso]ation'' ; mtnguetor„qui caresse, qui console"; mtngiie-tarâ„ caresse, consolation" |1 mingîios^caressant, consolant" 'i nemîngiiat„non console, inconsolable"*.

1132.MINTE,sb. f.„intelligence,esprit,

raison" || megl. mini ; ar. minte (la

pi. mint i „tempes*).Lat. MENS, MENTEM.Alb. msnt; it. sard mente; vfr. prov.

men; sp. miente; port. mente (comp.rtr. immaint).

Der.: ar. ;?2i/2<:/e2' (Dalametra) „in-

telligence remarquable" |j mintos^mold. minieos, ar. mintios i minduos(Dalametra) „sage, raisonnable"

||ar.

mintimen ,.sage, raisonnable"; ar.

mindiminiV (Dalametra) „sagesse** II

iw.mintuire „penser" \cuminte ^sage,

raisonnable": cuminie^ cuminenie„sagesse,prudence";cwmi/?/î„assagir"aminte, în expr.: a(-i)aduce aminte,

ar.-adufire aminte „ise) rappeler"jj

(a-i) aminti „(se) rappeler", amin-tire „souvenir", amintitor „qui rap-pelle (au souvenir") sînt de forma-iune recent.

1 133. Aimintrea {aimintrelea\\v. dial.

adv. „autrement, d'ailleurs"; hkn.ali-tnitra^ aîimitrea, aimitrea

\\ megl.l'umintrea, l'iimintrulea ; ar. al'um-trea{lul\ aVamtrelea || <alia mente;fonetismul formelor ban. megl. i ar.

nu e lmurit.

11v34. Altmintrelea {altminteri), adv.^.autrement, d'ailleurs"— dial. amin-trelea, aminteri (resultate din fusiu-nea lui altmintrelea, altminteri cu ai-

mintrelea, aimintreax altera mente\it. altrimenti, vvic. altramentre; fr.

autrement; prov. aiitramen.

1 lv35. MINI, vb. „mentir" || ir. mini;megl. miniri.

Lat. mentIre.Rtr. mentir ; it. mentire; fr. prov.

cat. sp. port. mentir.Der.: desmini „dementir".

1136. Minciun, sb. f. „mensonge"j|

megl. ar. minciun (ar. i minciune)\\*mentitio,-onem, devenit mentio, formatestat în CGL. II, 128

|

prov. i?ien-

tizon '\co\. ar. mingîunami (Dalame-tra)

j|wiAzcmos, vr. mold. mincinnos,

\megl. ar. mincîunos „menteur, men-songer, faux"

|1megl. minciunari, ar.

mincîunare „mentir".

1137. MIRA, vb.„etonner,surprendre'*—mold. bn. o 56 miera(WgJb. 111,321);

presena lui -ie- se explic probabil în

felul urmtor: alturi de mir, resultatnormal din mir or, a existat *mera< mirare, unde -î- ne mai fiind ac-centuat a trebuit s treac normal la

-e-; din fusiunea lui niira cu *meras'a ajuns în graiul din Moldova i B-nat la forma mixt miera\\iT. mir;megl. nirari; ar. nirare (refl.).

Lat. MIRARE „s'etomer; admirer. re-

garderavecadmiration"; numai în ro-

mînete s'a pstrat înelesul de „(s')e-

tonner", pe cînd în toate celelalte

limbi romanice s'a desvoltat din în-

elesul secundar ^regarder avec ad-miration" acela de „regarder, obser-ver, viser".

Rtr. mirer; it. sard mirare; fr. mi-rer; prov. cat. sp. port. mirar.

Der.: wirare „surprise"; mirtur,,action d'etonner" (sp. miradura)

\\

jmirciune (Cipariu, Princ. 221) ,,e-

tonnement" (comp. miratio);|ar.«f>a„etonnement"

||Mehedini, trans. mi-

rzenie (Lex. Bud. ; Frîncu-Candrea,Munii apus. 266, 270; Conv. lit. XX,1013) „chose etonnante, merveilleuse,curiosite'.

1138. Minune, sb. f. „merveille, mi-racle"—j menune (Mrg. 169»); bn.menune, meA^l^/^e<*MÎRIO,-IONEM; pen-tru formaiune, comp. botejune r aminune J<\ merveille merveuillese-ment" H tninuna „etonner, emerveil-ler"; minunat, ymierurat (Cod. ^'or.)

„etonnant, merveilleux" ; minunie„merveille, vmviicXe"' minunea, minu-ni „oiseau mysterieux dont le chantserait, d'apres Ies croyances populai-res, de mauvais augure" (Marian, Or-nit. I, 433, 435); „rossignol" (Gaz. Tr.

1887, 264) Yimmirura (Ps. Sch. XV,3; XVI, 7; XXX, 22), f tmminuna Do-softei, V. Sf. 26 sept.) ,,(s)'t^tonner".

1139. MÎRCED, adj. „lletri, fane" —M. Surevei (ez. 111, 70) mîlcid, Bi-hor milcez (Rev. cr.-lit. IV, 145), influ-

enat poate de vilced.

Lat. MARciDU8,-A,-UM; presena lui

MIEL 172 MOALE

-î- se explic prin influena vb. f?itr-

cczi < tnrcezi.Der.: M. Sucevei mllcigai (dup

mucigai, putregai) «pourriture" (ez.IH, l\))\\mlrce2i „tletrir, taner" (prov.marcezir).

MiSEL, V. measer.

1140. MIINÂ, sb.f. „foule, fourmi-liere, grouillement, fourmillement

;

provisions d'hiver" (Pann, Pov.vorb.III, 72)— vr. Mehedini, Oa „provi-sions d'hiver qu'amassent Ies rats et

Ies souris** (Cantemir, Ist. ier. 191): Bi-hor „terrier ou Ies rats amassent desprovisions" (Rev. cr.-lit. IV, 338); mi-un (Delavrancea, Suit. 89; N. D. Po-pescu. Basme, I, 7^: mold. mniînt(ez. V, 106) „provisions d'hiver".

Lat. MESSio,-ONEM ^moisson", deve-nit *m,une, de unde, prin asimila-rea vocalelor ''muune, din care apoimiin^niun sub influena formelorverbale *t7iiina i miun (v. mai jos).

Cît privete înelesul, constatm csensul general de „moisson, recolte"

s'a restrîns mai întîi la acela de „pro-visions d'hiver", mai special „provi-sions d'hiver amassees par Ies rats",

de unde s'au desvoltat treptat înele-surile de „amas — tas— foule— four-miliere" [Candrea].Vlomb. piem.messon, ygen.messom.

(Arch. glott. XV, 68), sic. miuni; fr.

moisson: prov. meison, fr.-prov. tnu-

sune (Arch. glott. XII, 43).

Der.: miun (Odobescu, Scrieri, III,

185) „hamster,.'mimai repute pour Ies

considerables provisions de grainsqu'ilamasse dans son terrier"; trecereaînelesului de „amas de provisions"la acela de „animal qui amasse desprovisions" s'a întîmplat ca i la cu-vîntul mooroi (v. acest cuv.), undeschimbarea s'a produs în sens invers;dim. miunei (Cihac) „hamster".

1141. Miuna, vb. „grouiller, fourmil-ler"—muina (Poenar, V^ocab. I, 712;

Codrescu, Dic. II, 849; Conv. Lit. XX,399); miui (prin schimbarea conju-gaiunii dela/wt.>7u*, pers. 1-îi refcutdin pers. 2-a miui, în loc de miuni);ban. miini „se reunir en quantite,

s'entasser' < ^ messionare „faire la

moisson" < messio ; forma normal tre-

buia s fie ia ind. pre. ""meun, *m-un, i prin asimilarea vocalelor *mu-un, iar la inf. *meina, prin redu-cerea lui 'iu- aton la -i- (cf. leina,ruina, etc); prin asimilarea vocale-lor a resultat din acesta din urm*)niina, care, încuciîndu-se cu *me-un,*muun,a dat natere lui miunai muina ij piem. messone, vgen. me-sonar (Arch.glott. XV, 68):fr. mois-sonner; prov. meisonar, fr.-prov. mu-sunâ (Arch. glott. XII, 46).

MISTRE, V. mete.

1 142. Ml (mi), sb. n. (f.) „laine desagneaux tondus pour Ia premiere fois,

laine agneline" ||ar ni(), i ca adj.

în per ni „laine d'agneau".Lat.*AGNîcius,-A, UM,,d'agneau" <ag-

Nus [Lex. I3ud.]; cuvîntul trebue s fi

fost Ia început adj., zicîndu-se linmi „laine d'agneau". de unde apoi,

prin omiterea substantivului, mia,din al crui pi. mie s'a refcut sg. mit(comp. fr. agneline „laine d'agneau".din laine agneline): în ce privetefonetismul, v. miel.

Prov. agnis, nprov. anisse „laine

d'agneau'".

Der.: mifos, ar. nios (Dalametra)„avec la laine frisee, comme celle desagneaux" |1

miui. mii (Marian, Ins.

402; Tiktin) „tondre pour Ia premi-ere fois Ia laine des agneaux"; mi-tuit, mituiala (Teodorescu, P. pop.

592, 597) „tonte des agneaux".Impr. : rut.MuuKa „A''liesseines Lam-

mes; Lammfellmutze'*>MmK6BnH „ausLmmerAvoIle".

1 14.3. MOALE, adj. „mou, tendre" || ir.

mole; megl. moali ; ar. moale.Lat. M0LLIS,-E.

Rtr. mol; it. molie: sard log. modde;fr. mou ;

prov. mol ; cat. moli ; sp.

muelle; port. molie.

Der.: dim. molior (Polizu), bot. mo-lioare , li paris Loeselii": molu (Lex.

Bud.)IImolatec „mou, mollasse, apa-

thiquC*i

moltu, bn. molîn, moltu(ez. V, 171) „mou, mollasse, apathi-

que" ! Mehedini moloman „de tempe-rament apathique", mold. „sot, niais"

(Pamfile. C'imil. 47) i;molicios (Costi-

nescu; Polizu) ,,mou, mollasse" ||ar.

molav i mulascu (Dalametra) „mou,

MOALE — 173 MOARA

mollasse" ijmegl. molac ,mou, mollas-se";|moa/e^"(Jipescu,Rur.127)„mou"';molei „amollir"; moleitor „amollis-

sani""\moleitur,moleeal,moloeaUî(Tocilescu, Mat. 580, 603, 645) „molles-

se, langueur; amollissement"; vr. dial.

tnoloa (Tiktin) „amollir; attendrir"j

tnoloag,rnoleag {Voronca,Dat-cred437; Pamfile, Joc. II, 155; ez. IV, 120;

VI, 33; Marian, Ins. ."^31) i moleniâ

(Pamfile, ibid.) „temps iâche, degel";moloag (Marian, Srb. I, 120) „cha-leur lourde"

||moliciune, m,oltaie

(Lex.Bud.; Tiktin), moUesse.apathie".Impr.: ngr. iioXaôuc, „schwerfallig

in der Bewegung" (G.Miirnu, Lehnw.32).

1144. Molcel, adj. „mou, mollet" (Lex.Bud.) — mulcel (Lex. Bud.), molicel(Polizu ; Costinescu) < MOLLicELLUs,-A,-UM||vit. mollicello, vtrev. bel Iun. mo-leea s\c.m,uddiced(jivi\ sard log. moddi-êddu

jlmolicic „un peu molie, mol-

lette"\\ f molceluît (Cantemir, Ist. ier.

107 ; Div. lum. 98), molclu (Costi-

nescu, Voc. II, 111), molciu (Costi-

nescu ;Onior,P. pop. 10; Pamfile, Joc1, 1 27 ; Ind. 9) |j

molcu (Lex.Bud.; Pol izu;

Codrescu, Dic. II, 819) „un peu mou'mollet". '

1 145. Molea (trans.), sb. f. „mollesse"(Lex. Bud.), „herbe molie" (Giuglea,Cerc. lex. 16)<M0LLiTiA.-AM

|[it. mol-

lezza\ fr. m,ollesse\ prov. m,olesa; cat.

mollesa; vsp. port. molleza.

1146. Muia, vb. „amoUir; tremper.mouiller" ||ir. mul'; ar. mul'are\\<*MOLLiARE

IIalb. mul'on; rtr. moglier:

istr. (Valle) mujd; ven. mogar; fr.

moiiiller; prov. molhar; cat /nullar;

sp. mojar\ port. molhar muietur,ar. m,ul'itur (Da\ametra) „action d'a-

mollir, etc" (prov. m,olhadnra\ cat.

mulladara; sp. mojadara; port. mo-Ihadura) \\

im-muia, megl. anmul'ari„amollir; tremper, mouiller" (bol. im-muj'r; prov. enmolhar).

1 147. Mol'u (ar.),adj.,,mouille. trempe"<*mollius,-a,-um; comp. ca formaiune*levius

'Irtr. mogl; ven. vie. moô.

mant. regg. bol. mir. cremon. mo/\ corn.

mii. piem. piac. parm. moj, Bormio,tnol', sic. mogû, toate cu înelesulde „mouille, trempe' i ca subst. „hu-

midite, temps humide"; Grand' Com-be miij „humidite", sav. mol'§ „ter-

rain marecageux";prov. molh „hu-

midite"; sp. mo/o „Bruhe"; port. mo//io„Briihe", molha „Einweichung ; Re-genguss"

IIamoi, în expr. a pune a-

moi „mouiller, tremper Ies peaux",ar. amol' „mouille, trempe" (rtr. mei-ter a mogl „tremper'', i tot în leg-tur cu verbul: ven. a moê, mant.regg. bol. mir. a moj\ com. mii. piem.piac. a m6j\ pad. a moâ, Bormio amol'; sard log. amojtu, sass. amol'u,gali. ammol'u; nprov. (Nice)a mej;comp. i tar. sic. ammueddo.ammoddlf^„neir acqua", mettiri ammoddu „te-

nere molie, macerare"; sp. â rem,oJo„trempe") 'woi^ê „mare, bourbe, fla-

que", bn. „tempe" (Popovici, P. pop.13; Hodo. P. pop. II, 52); moitin„mare, bourbe, flaque" \\moinâ „tempsIâche, mou, degel, temps pluvieux ;

terre labourable, c.-a.-d. amollie parla pluie, le degel** (comp. sard log.

gali. moddina „spruzzo, spruzzaglia" ;

nprov. moM^mo „terre molie"; sp.woZ-lina i port. mollinha „feiner Staub-regen"; pentru îneles mai comp. it.

mo^/icao„Feuchtigkeit,feuchtesWet-ter;feuchterBoden";(ase) moinaiCi-hac) „se degeler" (comp. sard log.

mocldinare; sp. mollinar'i port. mol-linhar „fein regnen, spriihen"); mor-nos „humide (en pari. du temps), plu-vieux"(comp.port.moWi/2ô5o„feucht,regnerisch").

1 148. IVIOARÂ,sb. f „moulin"IIir.mor^;

megl. ar. moar.Lat. MOLA,-AM.It. mola, înelesul romînesc apare

în dialectul din Castro dei Volsci(Studj rom. VII, 235); sard mola; fr.

meule\ prov. mola „meule; moulin";cat. mola: sp. muela\ port. mo.

Der. : dim. moricic ; morioar(lorga. Studii, VI,496); moric „mou-iinet, crecelle"; d\m. moricu (Ma-rian, Ins. 23); ir. morif^ || morarii„droit sur la mouture".

1149. Morar, sb. m. „meunier"; zool.

,.tenebrio molitor" (Marian, Ins. 67)— vr. dial mwrar (lorga, Studii, XIII,

158; An. Car.; Tocilescu, Mat. 1560)

IImegl. ar. m?«r«/- 1| <MOLARius,-UMij

vfr. molier, sav. mlero., Blonay mo-

MOARE — 174 — MOSOROI

lare; cat. moler\\dim. tnorreU mo-

rva (Gr. n. 1,509, 55\)\\morreas,morâri, ar. murar (Papahagi, Lit.

pop. 96) „meuniere"|imorresc „de

meunier".

1150. Mununâ (trans. bn.), sb. f. „cou-ronnedemariee;sommetd'unecolline,d'une montagne" (Lex. Bud.; Marian,Immorm. 490; Viciu, Glos. 61 : Gr. n.

II, 142; D. Coma, Album de es.27);alturi de aceast form întîlnim awm-ran i munune (Viciu, ibid.), cel

dintîi i cu înelesul de „panache"<*molo,-onem<mola; înelesul primitivtrebue s 11 fost acela de „tas, masse,proeminence,saillie" din care au pututuor deriva semnificatiuniie romî-neti ; accepiunea de „tas, masse"e proprie i diferitelor forme roma-nice resultate din mo la (se poate caea s fie resultat dintr'o confusiunecu m o 1 e s); de altfel în nprov. gsimchiar pentru forma derivat din m o 1 aun îneles apropiat de muniin: tnolod dat într'adevâr cu semnificaiuneaae „ancienne coifture de femme quisvait une grande saillie en avânt,foutenue par une charpente de fil decer—en Languedoc" (comp.i înelesulde „rouelle de cerceaux" al aceluiacuvînt). Din punct de vedere fonetic

derivaiunea aceasta nu întîmpiniari nici o dificultate: *molonema dat mai întîi * miirune i pe urm,prin asimilarea lui r cu w urmtor(ca în cunun, senin), munune, form,cum am vzut, pstrat înc, întocmaica i cea intermediar /wwriiwâ; schim-barea de declinaiune s'a produs desigur sub influena lui cunun, datfiind asemnarea de îneles întreamîn-dou formele

jjfr. meulon (influenat

în fonetism de meule, pe cînd în dia-

lecte apare forma normal; comp. anj.

molo);prov. molon \\

dim. mununi(Gorovei, Cimil. 22; Viciu, Glos. 61

[Densusianu].

1151. MOARE, sb. f. „eau de saumuredans laquelle on a fait fermenter la

choucroute" ||ar. /?zoare«choucroute".Lat. mCria,-am, cu schimbarea lui

-v- în -6- neexplicat înc.Rtr. moja; it. moja., vfr. mutre, bress.

Verdun imire, sav. mwira. Grand'Combe mur, Bournois mor, Valaismivare; nprov. muiro; sp. muera.

Der. : bn. morug, în expr. morugde srat „trop sale*.

11 52. Mura, vb. „faire fermenter danslasaumure"<*MURiAREJ!Blona3'^mii;eJrt„saler"; comp. sav. rnirj „tres sale-*

||

murturi, pi. trans. murtori (Lex.Bud.; Viciu, Glos. 61) „chose qu'on afait fermenter dans la saumure, choseconservee dans du vinaigre".

MOARTE. V. muri.

1153. MORMÎNT, sb. n. ,tombe. tom-beau"— tman7z/2^ (Ps. Sch. V, 11);

fmurmtnt (Cuv. d. btr. II, 48) || megl.murmint; ar. mrmintu, mirmintu,murmintu.

Lat. MONUMENTUM, SaU MONÎMENTUM,atestat des în inscripiuni (alturi deacestea latina vulgar a cunoscutforma molimentum, influenat demolior; cf. Densusianu, Hist. 1. roum.I, 504); înelesul de „tombe" aparedin epoca latin (cf. Densusianu, ibid.

193); din monîmemtum devenit de tim-puriu mon'mentum a resultat

*mnmentu. prin schimbarea lui on-\-

cons. în in (v. BSF. I, 28), de undeapoi mrmntu, prin trecerea gru-pului mn Ia r/?z. întocmai ca în dial.

irm pentru in(i)m, etc. (v. Inim)',sub influena labialei, iniiala m- atrecut la mo- în dr. mormtnt; formadialectal murmint se explic prininfluena verbului a muri; în ar. mir-mintu s'a produs asimilarea -i>i-i(cf. Candrea, Elem. lat. 59-60).

Ktr.molimaint; Rovigno mulimento.vven. vvic. molimento, berg. m,uli-

ment, vlomb. molimento, vgen. muni-mento, niorimento, sic. mulimentu.sard log. munimentu; prov. monimen,morimen; gali. moemento.

Der.: dim. morminel (Sevastos,

Cînt. 268; Tocilescu, Mat. 316; Vasiliu,

Cînt 93)\\îmmormtnfa „enterrer"; tm-mormtntare „enterrement''.

MORTCIUNE, V. muri.

1154. MOOROI (muoroi, muuroi),sb. n. „taupiniere : taupe" (Polizu) :

„fourmiliere"— bn. tJiooron, mou-ron,muuron\ vr. mold. ivans. muinoi(Cantemir,Ist.ier.l91;Molnar,Sprachl.63: Lex. Bud.); mold. trans. moinoi

MUC — 175 — MUCHE

(Creang, Scrieri, II. 133:Stamati, \Vb.510: Tribuna 1890, 369): mold. mounoi(Codrescu, Dic. II, 135; ez. VII, 10);

mold. trans. muunoi: sub intluenaacestei forme s'a creat la Sâlagiu dingiiz „rat" un derivat ^w^wwoi,.taupe"(Tribuna, 1890, 354) || ar. mromi,miroNu, muuronu, umiironu„taupe; taupiniere".

Lat. MUS ARANErs,-UM „musaraigne~,devenit '^miisrtnu^ de unde, prinamestecul sutlxului -onu, *musronu;de o parte prin asimilarea vocalelor,de ali parte prin influena cuvin-telor miuna, muina (v. miinâ),forma normal s'a alterat în diversemoduri, dînd natere numeroaselorvariante citate mai sus; -n- în loc de-r- din mainoi. etc. se poate explicasau prin intluena acelorai verbe,sau printr'o asimilaiune cu -/'?- dinsufixul -on- care trebue s se fi pro-dus pe cînd se rostia înc *mu.iron :

cît privete înelesul, observm întîi

c termenul latin s'a aplicat „cîrtiei",

care e tot un gen de roztoare ca i„musaraigne", i care sa{) ca i a-

cesta din urm coridoare subteraneîn care se adpostete (comp. nprov.taupo „taupe" i ..musaraigne"); nu-mele animalului s'a dat mai tîrziu

i grmjuelor pe care le formeazpe cîmp prin asvîrlirea afar a p-mîntului pe care-1 sap dedesubt; cutimpul muuroi s'a aplicat mai pre-tutindeni la grmjuele de pâmînt,pstrîndu-se pentru numirea anima-lului cuvintele .,cîrti'' i „sobol"[Candrea].

Rtr. m,isarogn, musaruogl (cuschimbarea terminaiunii): vit. mu-saragno, mii. museran, musurin (cuschimbarea terminaiunii), corn. mus-deran: fr. musaraigne; nprov. mu-soragno; sp. musarana; port. mû-saranho comp. it. ô/Jora^«o< t a 1 p aaranea.

Der.: mooroi, muuroi ^butter";mooroit, muuroit „buttage".

1155. MUC, sb. m. „mucosite du nez,

morve": sb. n. ,bout de meche d'unechandelle, d'une bougie qui brule,moucheron; bout de chandelle; boutde cigarette. megot"I| megl. mw^ i ar.

mui ^mucosite du nez".Lat. Muccus-UM „morve" : pentru în-

elesul de ..moucheron". comp. pelîngâ formele romanice de mai jos igr. u-'jâ „morve; champignon â la

meche d'une lampe'.Alb. milk „Schimmel" (cu ii în loc

de u sub intluen i pi. mk' <*mulif)rtr. muoch: sard mukku: prov. cat.

moc: sp. moeo „Rotz: Schimmel aufGetrnken; Lichtschnuppe, schlam-miger Knopf am Docht eines bren-nenden Lichtes"

;port. monco.

Der.: dim. mucule ^ petit mouche-ron"

||mîeâr/. ~f mucare (Greceanu,

Cron. 288, 296, 303, 312), rmucar(Paliia, Ex. XXXVII, 23; An. Car.)

..mouchettes" mucea „morveux" bn,musîos, ar. muos (din pi. musi, muî)„morveux".

1156. Mucoare i Haeg), sb. f. „moi-sissure"* (^Rev. cr.-lit. III, 161) || ar.

mucoare „mucosite"' || <mucor,-oremabruzz. mukore; sard log. mugore;

astur. mugor Haeg mucuri (Rev.cr.-lit. III. 161) ^moisir".

1157. Mucos, adj. „morveux. mu-queux"

IImegl. mucos ||<muccosus,-a.

-UM tar. mukkuso; sard mukkosu; vfr.

mouchpux, poit,, Bresse, lor. musii;prov. cat. mocos: sp. mocoso: port.

moncoso.

1158. Muceti, adj. «moisi* <mucîdus,-A,-UM

i friul. musar ; it. mucido (fr.

moîte; nprov. muide) bot. mucezeai mucezic „iilago germanica" mu-cezi ^moisir" (comp. it. ammucidire);mucezitur (Lex. Bud.) „moisissure";mucezeal „moisissure", bot. ..filago

germanica; mucor mucedo, aspergil-lus glaucus, penicillium candidum'ijmucegai

\ pentru fonetism, v. putregai),,moisissure", bot. „mucor mucedo, as-pergillus glaucus, penicillium candi-dum": mucegios ^moisi'; jnucegi,mucegia „moisir"; mucegial „moi-sissure".

1 159. MUCHE.sb.f.„arete,sailIie, bord:dos (du couteau), mar teau de la hache:tranched'un livre; sommet d'une col-

line"II

ir. mucl'.Lat. * MUTILA. - AM < MUTIL1 fS, - A, - UM

„mutile, tronque, ecorne, amoindri";cantitatea cu -u- ce se admite de obi-

cei nu e confirmat prin nimic; formaalb. de mai jos arat c trebue s ad-mitem u.

MUGI — 176 — MULUMI

Alb. rnukl's^mUkfs (Christophorides,Lex. alb. 256; Fialuur i rii i Shcypes,284) „dorso del coltelio".

Der.: muchier {Dame; Tiktin) „sortede rabot"

; grtu «. „variete de ble"Ûame, Term.).

1160. MUGI, vb. „mugir, beugler".Lat. MUGIRE.Vfr. muire; (prov. mugir; sp. mu-

jir; port. mugir).Der.: mugitor „mugissant, beu-

glant".

1161. Muget, sb. n. „mugissement,beuglement" < *MUGiTUS,-UM

||comp.

sard mûida din niuidare<*vnM gl-ia ve.

1 162. MUIERE, sb.f. „femme"|| ir. mu-l'§re ; megl. m,ul'ari; ar. mul'are.

Lat. MULIER,-EREM.Vegl. mul'er; rtr. muglier; it. mo-

glie., vit. mogliere; sard log. m,uzere\vfr. moilier; prov. molher: cat. m,uller;

sp. mujer; port. molher.Der.: dim. muierue; "f m,uieru

(Pali ia, Gen. 1, 6) „femeile"; muieruc„petite femme, femeile; piece dumetier â tisser" (ez. VIII, 148; Tri-

buna, 1 890,369; Gutinul, n-rul 30), megl.mul'rucic „peiite femme" ;muieru(Lex. Bud.; sic. mu^îruzza) \\ augm.m,uieroi^muieroaie.,ar mul'iroani{Da]a'metra)l|col. muieret, bn. muîeram^(muleram^)., mûiefi

||muieresc, ar.

mul'irescu ^de femme, feminin"; megl.mul'r^sc „pârtie de Teglise reser-

vee aux femmes"; muierete „commeune femme, â la maniere des fem-mes**

IImûierare „effemine"

||m,uie-

ratec „de femme, feminin; effemine"^\muierce „homme eîfemine; couard,poltron"

IIbn. muiefelnic „effemine"

||

megl. mul'rucîc, ar. m,ul'irucu „etfe-

mine" 1| muierotcâ ..homme passionnepour ies femmes"

|ibn. mûiefetc

„homme effemine" ||m,uieri „rendre

femme", a se ^ „devenir femme".

1 163. Muieros, adj. „qui aime Ies fem-mes" <mulierosus,-a,-um.

1164. MULGE, vb. „trire" —vr. bn.pf. m,fU, part. muls \\ megl. mul-ziri ; ar. muldzire^ muldzeare (pf.

m,ul., part niulsu).

Lat. mulgere,-lsî,-lsum (=clas. mul-

Gere; cf. Densusianu, Hist. 1. roum.I, 147).

Rtr. m,undscher: it. mungere; sardlog. mulgere; vfr. moldre, Vinzellesmuze, sav. modre, elv. muedre\ prov.molser, cat.munyir; vsp.mulger; port.mungir.

Der. : mulgtor „qui trit", vr. Vran-cea mulgtoare „lieu ouj'on trit Iesbrebis, etc." (Ps. Sch. LXXVII, 70)

;

vr. Vrancea „vache, brebis laitiere"(Cipariu, Princ. 228) ||

bn. Serbia mul-ga (Hasdeu, 2826), bucov. (Suceava)mulgar „bergerqui trit Ies brebis";bn. mulga^, mulgl „brebis quilaisseecouler sonlait"j|bn.mtt/rf<eare(Wgjb. III, 321) i ar. muldzar(c)(Dalametra) „brebis laitiere" sint îm-prumuturi din sîrb. croat, muzara,Melkvieh"(derivat din musti.muzem„melken", bulg. Mju>3;»i, slov. molsti,Awo/;?em,etc.<vsl.M.i'B3;R), fonetismul afost îns influenat de mulge: tot dinsi. deriv i minzare „brebis laitiere",

influenat în fonetism de mînz., m^fn-zat, etc.

1 165. Mulsur, sb. f. „action de trire"< MULSURA,-AM.

1 166. Mulsoare, sb. f.„action de trire"< *MULS0RiA,-AM

||prov. m,olsoira

\\

comp. sard log. mûsorzu < *mulso-RIUM.

1167. Smulge, vb. „arracher" — pf.

vr. bn. smuls., part. smuls, vr. dial.

smultII

ar. zmuldzire, zmuldzeare(pf. zmulu, part. zmultu) \\ < ex-MULGERE,-LSi,-LCTUM (-LSUM) || it. SmUR-gere || smulsur, sinultur „actiond'arracher, chose arrachee, etc."

1168. MULT, adj. „beaucoup, nom-breux" || ir. munt; megl. mult'., ar.

m,ultu.

Lat. MULTUS,-A,-UM.It. molto; sard muHu; vfr. prov.

cat. molt; sp. mucho: port. muifo.Der.: dim. multior: f7tultic('l\\M\.

Snceweim,ultigan (.ez. III, 82) „en tres

grande quantite'i

mulime, vr. ar.

m,ul{ie y,fou\c, multitude" \\tfnmuli,fmuli, megl. muliri „mu]tij)lier"; im-mulire „action de multiplier, multi-plication".

MULUMI, v. an.

MUNCEL 177 — MURSECA

MUNCEL, V. urm.

1169. MUNTE, sb. m.„mont,montagne"

IIir. munte\ megl. inunti\ ar. munte.Lat. MONS, MONTEM.Rtr. r)innt\ it. sard mo«ê; fr. prov.

mont., cat. munt\ sp. port. monte.Der.: dim. munticel ; muntior

muntean „montagnard; vent qui vientdu cote de la montagne" ; dim. mun-tena (Sevastos, Cînt. 109); muntenesc„montagnard"; A?âA^^^7ê^ê„comme Ies

montagnards, â la maniere des mon-tagnards'';mîi/2êa;zc„montagnarde"

j

ar. /?2îmrfi\s(Dalametra)„de montagne".Impr. : pol. multanka, mutyanki

„mehrflotige Rohrpfeife".

1 170. Muncel, sb. n. „coIHne" <MONTi-CELLUS,-UM

jlvegl. muncal; vit. mon-

cello\ fr. monceau; prov. mancei (it.

monficello, sard log. montigeddu, sp.

monfecillo sînt formaiuni de maitîrziu din monte, ca i munticel, a-mintit mai sus).

1171. Muntos, adj. „montueux, mon-tagneux" || megl. ar. miiwôs |i<MON-TUOSUS,-A,-UM.

• 1172. MUR^sb. m.„ronce",trans. „mu-rier*—MURA, sb. f. „de ronce", trans.

„mureau ar. (a)tnur ,,mure ; fram-boise".

Lat. MORUS,-UM; MORA (= claS.MORUM),cu schimbarea neexplicat a lui -o-

în -u-, care apare i în alte forme ro-

maniceIIrtr. {a)mura: it. moro, mora\

sard log. niura\ vfr. moure., fr. niure\prov. cat. {)mora\ sp. mova\ port.

{a)niora.

Der.: dim. ar. mwreaaa (Dalametra)„mure" (sic. amuredda).

1173. Murnu (ar.), adj. „bleu fonce,

brun"<*MORÎNus,-A,-UM (cf. Papahagi,Wgjb. Xn. 103), cu aceeai schim-bare a lui -o- în -u- ca în mur{)

j

murnescu (Dalametra) „bleu fonce,

brun" niurneaf (Dalametra),,couleurbleue foncee,brune";;/ymrm>cbrunir,prendre une couleur bleue foncee".

1174. MURI, vb. „mourir" ||ir. mwn;megl. muriri; ar. murire.

Lat. morIre (^-clas. mori: cf. Den-susianu, Hist. 1. roum. I, 146).

Vegl. murar; rtr. murir-, it. morire;

sard log. morrere; fr. mourir; prov.cat. sp. morir.

Der.'.muritor, megl.~'„mortel"|JWM-nao5(Dosoftei, V.Sf. 2

1, 24 apr.) „mor-

ieVWnemurire „immortalite"; nemuri-tor „immortel" ; jnemuritorie (Letop.I, 478) „immortalite".

1175. Mort, adj. „mort" || ir. megl.mort; ar. mortu\\ < mortuus,-a,-um

jj

vegl. muart; rtr. mort; it. morto; sardmortu; fr. prov. cat. mort; sp. muerto;port. morto

\\dim. mortu (iplea, P.

pop. 113).

1 176. Moarte, sb. f. „mort" {j ir. morte;megl. moarfi; ar. moarte ||<mors,-tem

! alb. mort; vegl. muart; rtr. mort:it. sard morte; fr. prov. cat. mort;sp. muerte; port. morte

\\morticios

(An. Car.) „mortalis"||mori „mordi-

cus"IIa moriu „d'une maniere lu-

gubre".

1177. Mortciune, sb. f. „chair morte,charogne" — dial. i vr. mortcin;jmortciun (Tiktin)

jj megl. murt-cîuni ; ar. murtufin

f|MORTicîNUS,-A,

-um; forma romîneasca a fost la ori-

gine întrebuinat ca adj. cum aratcarne mortcin (Prav.Mat. Bas. col.

Buj. 293); schimbarea terminaiuniis'a întîmplat sub influena altor formeterminate în -iunefiit. moJ'ticino (car-ne morticina)., cal. mortcin, tar.

murtaccina „carne di bestia morta";cat. mortehi; sp. mortecino (carnemortecina)] port. mortezinho.

1178. Amori, vb. „engourdir, emous-ser"

IIar. amurlre, amurare

\\ <*AMMORTÎRE

jjit. ammortire; fr. prov.

cat. vsp. amortir\\aT. amurtur ,,en-

gourdissement" I: amoreal „engour-dissement, torpeur"

||megl. nmur-

fori „engourdir" [desmori, megl. dis-

murgri. ar. dismurîri (Dalametra)„degOLirdir" (comp. vfr. demortir).

1179. MURSECA (mo/'sem),vb. „mor-dre diiferentes reprises, mordiller"—vno\d.h\ico\.iV(ins.morS()ca,morsoci(Gaz.Tr. 1887, 263; Rev. cr.-lit.III, 161

;

IV, 145; ez. V, 106; Marian, Dese.113; Viciu, Glos. 61)||ar. mursicare.Lat. MORiCARE.Friul. morsed; it. morsicare; sard

log. mossigare; prov. cat. port. mo5-segar.

61464. Candreu- Densusianu, Dicionar etimologic. 12

îklUSGA 17.'; MUT

1180. MUSCA, sb. f. ,,mouche^' || ir.

iniiskf; megi. ar. musc.Lat. mC-sca_,-am.

Rtr. muoscha; it. mosca; sard log.

miiska ; fr, moiiche;

prov. cat. sp.

port. mosca.Der.: dim. muscii{s,\c. muskuzza):

miisculif: megl. muskicc;

col. m,us-crie (sic. muscaria); muscâ7'une{Se-vastos, Pov. 256); ar. muscame (rtr.

jnuoscham); megl. miiscarnic\\ augm.inuscoi ,.grosse mouche; bombus ter-

restris" (Marian, Ins. 193), ar. mu-comi (Dalametra) „grosse mouche"\\muscar „telephorus fuscus" (Marian,Ins. 58; comp. lat. musca r iu s).

1181. MUCHII, sb. m. „muscle, fiiet*

IIar. mucl'ii.Lat. MUSCULUS,-UM.Sp. muslo; alb. miisk ..Schulter"

e nelmurit; forma normal ar trebui

s fie cu li.

Der.: dim. miichiule.

1 182. Muchios,adj.„musculeux, char-nu"

IIar.^mucl'os (Dalametra) || <

MUSCULOSUS,-A,-UM.

1183. MUCHI^ sb. „mousse, lichen^'

[| ar mucl'a.Lat. *MUSCCLUS,-UM < MUSCUS,-UM

alb. msk; rtr. mskel; it. tniischio.

Der. : muchios (Lex. Bud.), ar. mu-cl'os (Dalametra) ..couvert de mous-se" (rtr. msclus; vit. miischioso):7iachiat (Corcea, Bal. 88; Marian,Na;jt. 40) „couvert de mousse".

1184. MUST, sb. „jus, suc; mout, vindoux*

IImegl. m^ast:, ar. mustii „mout".

Lat. mCstum.Alb. must; rtr. muost; it. mosto; sard

mustii; fr. mout; prov. cat. most; sp.

port. mosto.Der.: mutar „vendeur de mout"

^, }nustm, musti „pressurer le raisin,

recolter le mout" (comp. vfr. moiister);

mustuitor, mnstitor „baton qui sert âecraser le raisin" (Dame, Term.; Tik-tin); „sorte d'auge dans laquelle onecrase le raisin '(Dame.Term.):mws^w-ial, musteal „raisin ecrase dontonii'a pas encore extrait le mout"

||ar.

mustti.siri (Dalametra) „se barbouillerde mout".

1185. Mustos, adj. .Juteux" ||ar. mus-

' /'05 ||<*MUST0SUS.-A,-UM tVlul. DlOStOS;it. mostoso: sard mustosu; prov. mos-tos; sp. mostoso.

1 186. Mustrea, sb. f. ^seve, suc debouleau" (Lex. Bud.; Gaz. Trans. 1887,

262; Rev. L Creang, IV, 188; Rev.cr.-lit. III, 161: Viciu, Glos. 62); ,,bois-

son sucree"* (Rev. cr.-lit. III, 161):

,.suinte"(Marian.Srb. III, 269)<*mus-TARiciA,-AM, dintr'un adj. *MUSTARi-CIUS,-A,-UM.

1187. F^-USTAÂ, sb. f. „moustache'ijmegl. ar. musta.

Lat. *MtSTACEA,-AM<gr. a'J-TC/.^.

It. mostaccio ..visage", nap. mos-iacce. cal. mustazzu. tar. mustazzo,sic. mustazzu < *mustaceum, toateaceste forme dialectale cu înelesulde „moustache" pstrat, ca i în ro-

jnîn, din epoca latin, probabil graiecontactului continuu cu limba greac,pe cînd în nordul Italiei sensul s'a al-

terat cu vremea ; din formele it. me-rid. deriv sardul mustazzu, iar fr.

moustache, sp. mostacho vin din vit.

mostacchi i acesta din gr.-biz. ji-ouo-

TC'.x'.. dup cum megl. mustac i ar.

mustac deriv din ngr.Der. : dim. mustcioar 1|

mustcios.,qui a de grosses moustaches".

1188. MUSTRA, vb. ..faire des repro-ches,desremontrances,reprimander".

Lat. mo(n)strare „montrer, indi-

quer*;pentru schimbarea semantic

din forma romîneasc, comp. fr. re-

montrer.It. mostrare\ sard mustrare: fr. m,on-

irer; prov. cat. sp. port. mostrar.Der.: mustrtor „qui fait des re-

I

proches", etc.

1 189. MUT, adj. „muet" |j it. megl. ar.

mut.,

Lat. MUTUS,-A,-UM.Eng. mut; it. muto; sard mudii; vfr.

,mu, auv. mii ; prov. cat. mut ; sp.

port. mudo.

1 19fl Mui, vb. „devenir muet; se tai-

re"IImegl. miiori; ar.miifire^mufarc

||

< *mitIre (= clas. mutescere)|| vfr.

muir; prov. mudir i mufeal, muenie,muie, ar. muami (Dalametra) „mu-tisme"

IImutete, megl. muteti „com-

;me Ies muets".

MUT — 179 — MUTA

1191. Amui, vb. „devenir muet; se

taire'^llar. amuire^ amuare.Lat. *ammCtIre.It. ammuiire\ vfr. aniuir: prov. a-

mudir.Der.: amufeal, y ainuitiir (An.

Car.), ar. ainiiaU „mutisme".

1 192. MUTA, vb. „changer, deplacer,transporter" ||

ir. mut; megl. mutri:ar. mutare „changer, remuer".

Lat. MUTARE.Rtr. miider; sbsiv. samida „sich

udern, sich umziehen" (Rom. Forsch.XVL839); it. mutare: sard log. mudare\vfr. muer: prov. cat. sp. port. mudar.

Der.: mutcios ^changeant, varia-

ble"IImegl. primutari „changer de

nouveau".

1 193. Muttor, adj. „qui change deplace" < MUTATORius,-A,-UM muttoare,trans. „petit chalet de fromager qu'onpeuttransporter pour l'etabhr â Ten-droit voulu", bot. ^br3ônia alba, br. di-

oica" (comp. mutatorium ..maisonde plaisir"; npTOV.mudando„chi\\et'').

1 194. Muttur, sb. f. „action de chan-ger, etc." <MUTATURA,-AM hoL mîlda-

diira; romagn. vsp. mudadura.

1 195. Strmuta, vb. „transferer,trans-porter" <EXTRA-MUTARE(comp. trans-

muta r e)11friul. stramudâ', vlomb.

stramuar, gen. stramud; port. diai.

stremudar{K&Y.\\is\\.ana. 11,1 19); comp.friul. tram,udd\ sard log. tramudare\\fiestrmutat „immuable".

1 196. MUA(trans.Sâlagiu), vb. „exci-ter Ies chiens, ameuter" (Lex. Bud.;Tribuna, 1890, 369).

Lat. *MOTiARE < MOTUS; pentru fo-

netism i evoluiunea semantic, cf.

mai jos sumua.

1197. Amua (Prav. Vas. Lupu, col.

Buj. 9; Glos.ms.312; Molnar, Sprachl.255; Reteganul, Pov. ard. II, 75; Vo-ronca, Dat. cred. 636 ; Zanne, Prov. IX,141 ), vb. êxciter Ies chiens, ameuter"< ÂMMOTiARE Poitou amoîsser ', lor.

emohhfe\\ j amufturâ (Cantemir, Ist.

ier. 226) ..ameutement".

i 198. Sumua, vb. „exciter Ies chiens,

ameuter" < * submotiare < scbmotum<srBMOVERE ..eîoigner, chasser", dincare a derivat înelesul de „exciter,

irriter", pstrat în prov. somover, cat.

somoure; în ce privete fonetismul,forma sumu (în loc de sumo < *s u b -

mo ti o) se explic prin analogie cusumua

,asmu (asm,ui) ..exciter Ies

chiens, ameuter", resultat din con-taminarea lui amua cu sumua; as-mutor „ameuteur".

N

1 199. Nalb, sb. f. ,;guimauve"|| megl.nalb.

Lat. MALVA,-AM, devenit ^malh, deunde, prin disimilarea labialei iniiale,

produs i în alte domenii romanice.nalh (cf. Candrea, Rev. ist. VII, 85).

Rovigno nalba; inuX.malve: itmal-va. ven. trev. Arcevia nalba, vven.Pola, com. mii. malta, romagn. melba.cors.malma; sard câmp. narba{com\i.log. narvuzza, sass. najbuzza): fr.

mauve; prov. cat. sp. port. malva.

1200.NÂMAÎE(bn.),sb.f.„menubetail,betes â laine" ; mai rar sg. nnial „pe-

cus" (An. Car.) ||mec^H. nmal' „bete

(a cornes)"; ar. nmal'e, numal'e (inmal', numal'ii) „menu betail(spec.

moutons et chevres), betes de bou-cherie".

Lat. ANiMALiA, pi. din animal, deve-nit fem. sg.; nmaî, nmal'. etc, pre-

cum i formele romanice masculineau fost refcute mai tîrziu din n-maîe, etc care au fost întrebuinatemult timp cu îneles colectiv.

Rtr. alimeri „Tier. Schwein"; vfr.

aumaille „betail cornes" ; nprov. au-maio „animaux de basse-cour"; cat.

alimanya „Geiier .\Jnt\er'' :sp.alimana.,Raubtier"; port. almalho JungerStier, junger Ochs'\ almalha JungeKuh", gali. armallo „buey flaco"

||

friul. nemal i ven. anemal ..bceuf",

mant. pav. parm. mir. nimal i regg.nimel „porc" < animal.

120L NAP, sb. m. „navet" || ir. np.Lat. NAPUS.-UM.It. napo\ vfr. naf\ prov. cat. nap; sp.

port. nabo.

1202. NARE {nar\ sb. f. ^.narine'*—vrom. bn. trans. „nez" iCod. Vor.;Tribuna. 1890. 360; Wgjb. III. 178;IV, 329; VI, 78) || megl. nor „narine" ;

ar. nare „nez, narine".Lat. NARis,-EM „narine; nez".Vit. nare;savi\\og.nare ,;nez"; vlion.

nara, }ur. narre; prov. naras, pi. „na-ri nes, nez", nprov. narro; cat. nars;sp. nares.

1203. Nros, adj. „qui a Ies narineslarges" ||

ar. niros (Dalametra) „qui aun grand nez" <nakosus,-a,-um (^CGL.II, 588'..

1204. Nrtos, adj. ,,qui a un grandnez"<*NAEiTOSUS,-A_,-UM, din *naritu&(cf. narinosus, la Lactaniu) saudin *NARUTOSUS<*NARUTL'S (cf. n a s u-tus) „qui a le nez large"; forma «ar-ti (Marian, Dese. 21 , 30) ,.narine" dincare deriv nrticios (ez. III, 82) „quia un grand nez, des narines larges",rmîne neexplicat.

1205. NAS, sb. n. „nez" || ir. nâs \

megl. nas\ ar. nas „bout pointu dessandales".

Lat. NASUS,-UM.Vegl. A7M0S ; rtr. nes\ it. «a5o;sard

nasii; fr. nez; prov. cat. nasisp. naso.Der. : dim. nosii (it. nasiicrio); ns-

cior; megl. nascic ' augm. nsoi (Gor-jan. Hal. It, 90) nsos ,.qui a un grandnez".

1206. Nsut (bucov.), adj. ,.qui a ungrand nez" (Marian, Ornit. I, 81), „quia le nez blanc (en pari. d'une brebis)"

<NASUTUS,-A,-UMj]

it. nasuto;sRV(\ na-&udu; vfr. nprov. nasu; cat. nassut.

NATE 181 — NEGA

1207. NATE, vb. „naître" Mir. nate.Lat. *NASCERE, NATUS (= cîas. NASCIKRtr. nascher ; it. nascere ; sard log.

naskere ; fr. naifre ; prov. naiser ; cat.

naixer ; sp. nacer ;port. tiascer.

Der.: natere, nscare (cu schim-bare de conjugare; comp. crezare,pierzare, vînzare) „naissance"; jns-ciit .^naissance: organes genitaux de]a femme- (Tiktin); jnscut „nais-

sance"; nsctoare „mere" (termeneclesiastic, în expr. nsctoare deDumnezeu) rnsctur (Biblia. 1688.

Gen. XXV, 32) ..naissance: generation"

j rznate (Cantemir, Hron. 100) „re-

naître".

1208. Nat (bn. Mehedini), sb. „per-sonne, individu, enfant", numai în ex-presiunea tot natul „tout le monde,n'importe qui' || ar. nat ..enfant"

||

<NATUS,-oi ..tils"; pentru desvoltareaînelesului, comp. la Plaut nemo na-tiis „personne" vit. nato ,,fils" ; prov.nat ..fils; aucun, nul" (comp. sp. port.

nada „rien").

1209. NASTUR (nasture), sb. m. „bou-ton" — vbn. „noeud* (An. Car.) || ar.

nastur(e) „nceud, agrafe, bouton"*.

Lat. *NASTULUS,-UM, atestat sub for-

mele NASTULA ,ansa, auris, fibula"NASTALis ..ligamina mortuorum"*(Thes.gl. 1,73, 588); originea cuvîntuluie ne-cunoscut (derivaiunea din nassa>*NASSULA> NASTULA, cf. astula<as-su 1 a<a ssa.e posibil,dar nu sigur;înelesul, în special, ofer oarecaredificulti).

It. nastro, pad. pav. nastol, mir.nastar, com. nastola^ rom. naster (a-

bruzz. nassele): vfr. nasle. val. nle,,ruban,tissu de soie pour orner": port.

nastro: cît privete formele: Rovignoneistule, Pola nistute,berg. bresc. nes-tola^ nistola, Bormio nestola, cremon.nistula, care se apropie mai mult degerm. Nestel, vgerm. nestila, ele s'ar

putea explica împreun cu cele ger-manice dintr'un prototip lat. *nestula<*NESSULA, din NEXus „lien".

Der.: dim. nsturel ., petit bouton",bot. .bellis perennis" (cu înelesul de«nasturtium officinale" pare afiresul-tatul unei etimologii populare).

1210. NDITARI (megl.), vb. „emprua-te^T'^—qnditari.

Lat. *ÎND£BÎTARE, format din locu-iunea IN DEBiTo [Candrea].

Fr. endetter;prov.endeufar: cat, en-

deutarse: sp. endeudar; pori. efidioi-

dar.

1211. NEA (neaua), sb. f. „neige" || ir.

n^\ megl. neii ; ar. neao.Lat. NtX, NÎTEM.Vegl. naj; rtr. naiv ; it. neve ; sard

log. nie; vfr. neif, lion. sav. ne, elv.naj

; prov. cat. neu ; sp. nieve ;port.

neve.

Der. ijase neoa (Ps. Hurm. LXVII,15), dintr'un adj. *ne\u)os (forma neios,cu înelesul de ..decembre", pe careo citeaz iMarian, Srb. I, 97, e deri-vat din nea)<* n î v o s u s (it. nevoso:sard log. niosu: cat. nevos\ sp. port.

nevoso); -ra se înneua (Ps. Sch. ibid.)

,;Secouvrirdeneige"(comp. nivatus:sard log. niare ; prov. cat. nevar).

NEBUN, V. bun.

1212. tNECA, vb. ,etrangler, suffo-

quer; noyer" || megl. nicari ..etran-

gler; noyer"; ar. nicare „nover"*.Lat. NEGARE „tuer (surtout sans le

secours d'une arme)"; din înelesulde „etouffer", care apare înc în lat.

clasic (cf. imbres necant frumenta,aquae flammas necant), s'a desvoltattreptat acela de „suftbquer,etrangler",de unde apoi ,suffoquer par immer-sion", adic „noyer'; înelesul acesta,dei se gsete atestat relativ tîrziu

(cf. Densusianu, Hist.l.r. 1, 193: Ronsch,Sem. Beitr. III, 60; Corp. ser. eccl.

XXVII, 483), fiind îns comun tuturorlimbilor romanice, trebue s se fi des-voltat foarte de timpuriu în lat. vul-gar, alturi de sensul primitiv de„etrangler, etouffer"; de observat dealtfel c aceste dou înelesuri pe carele are neca în rom. se regsesc în for-

me verbale din familia limbilor bal-canice, ca edh.mbit, ngrec. TTv'yuj.bulg.

;aBi/5^ i sîrb. vjaBnrn, i se poate ca în

aceste forme dublul îneles s se fi

transmis din cuvîntul romînesc, într*o

epoc veche.Sprs. nagar: ven. ver. mant. negar,

mii. neg, piem. nie, vgen. negar;fr. noyer ; prov. cat. negar, toate cuînelesul de „noyer".

Der.: ar. nec „noyade"; f necfor

NEGA 182 — NEGRU

^suffoquant": y nectar (Cod. Vor.;Coresi, Caz. 1581, 61, 141; Dosoftei,Ps. vers. 376) „etranglement"; megl.nictur „etranglement, noyade"; ar.

nicîtur (Dalametra) ..noyade" ;?e-ccios (Cuv. d. btr. 1,380) l,suffoquant,etoutFant".

1213. înneca, vb. „etouffer,suftbquer:noyer" — vr. Hae^ .,etrangler" (Var-lam, Caz. L 266" ; Viciu. Glos. 36^<in-NEGARE

IIfriul. inej; vfr. ennoier:

nprov. ennega (comp. it. annegare:cat. sp.port. anegaf), toate cu înelesulde „no3'er"

||innector, inneccios

„ etouffant. sufîoquant "; tnnectur

„inondation; submersion" (An. Car.),

„etouftement" (Zanne. Prov. II, 587).

1214.înnecciune,sb. f.„suftbcation: in-

ondation; submersion" < in-necatio,-ONEM.

NECONTENIT, v. inea.

1215. NE6, sb. m. ,verrue, durillon,.

envie".Lat. naevus.-um; forma normal

trebuia S fie *neu; presena lui -g-

se datorete formei disprute *negiir<naevulus (cf. fagiir), din al cruipi. *neguri s'a refcut un sg. neg ca-

re a înlocuit cu timpul pe *neu.li. neo, sen. Arcevia niego; sard log.

neu'., franco-prov. nief (Arch. glott.

XII, 42; comp. abruzz. nehe, f.).

Der.: dim. negel, irans.nigel (Lex.Bud.), bn. nizel, inizel,ninzel.,2:inzel,

resultate parte prin disimilaiuneavocalelor, parte prin propaginarealui n- iniial i apoi prin asimilareaacestuia cu -z- din silaba urmtoare(mod. regg. mel)\ negelos., trans. ni-

gelos (Lex. Bud.) „qui a des verrues"bn. negoâ, nigoâ, minigos, inighilos.migiiloâ „verrue"; din aceste forme,primele dou se explic prin schim-barea sufixului, dar cele trei din urmrmîn neexplicate, dei par a fi fost

alterate sub influena vre-unei etimo-logii populare

;[bot. negelari „che-

lidonium majus". numit i iarb-de-negifir. „herbeaux verrues", fiind bu-n, dup credina poporului, pentruvindecarea negeilor.

1216.NEG0,sb. n. .,commerce;fmar-chandise".

Lat. NEGOTIUM.Prov. neotz.Impr.: ung. nyegoca > nyegocs

(Szinnyei. I, 1539).

1217. Negua (^vr. trans. bucov. bn.),vb. „negocier, faire du commerce"-<*NEGOTIARE (= claS. NEGOTIARi).

1218. Negutor f/2e^gn5ôrj,sb. m. „ne-gociant, marchand"—f/îe^w/ôr, f/zg-îi^îôr <NEGOTiATORius,-UM,atestat nu-mai ca adj. ! negiitoreas (negusi-),.

neguttori (negust-) (Jipescu,Op. 45,

135; Sevastos, Nunta, 131, 135, 146;lorga, Studii, V, 254; Dan, Straja, 77)„marchande" negutora (negust-)„petit marchand"

||col. negiitorime

{negust-) \ neguftorie {negust-) „nego-ce, commerce"; dim. neguetorioar(Gorjan. Hal. W., 6)\\negutoresc (ne-gust-) „de marchand, relatif au com-merce" ; negutorete (negust-) „encomm.ergant"

||negutori (negust-)

„faire du commerce, trafiquer; mar-chander".

1219. NEGRU, adj. „noir"|t

ir. megl. - ;

ar. ~ (întrebuinat rar în unele expre-siuni i în nume de localiti, cf. Pa-pahagiAVgJb.XII,102, termenul obici-

nuit fiind laîu).

Lat. KiGER,-GRA,-GRUM.Rtr. nair\ it. nero\ fr. noir'., prov»

cat. negre: sp. port. negro.Der.: dim. negrior; negru (Lex.

Bud.; Marian, Crom. 51); negruor(Marian, ibid.); negrut (Lex.Bud.; Ma-rian, ibid.: Voronca. Dat.cred.273; ez.V,88): «e^rmil Lex.Bud.; Marian, ibid.;

larnik-Bîrseanu, Doine, 372; Pamfile,

Joc. 91); Slagiu negroîu (Tribuna,1890, 369): negrior{Gz.\X,\bd,): negri-cios, megl. nigricios i nigricv

\\

negreal j-noirceur", trans. „encre",megl. nigreal „noirceur" ||

negrime(Lex. Bud.; Marian, Crom. 52; Cante-mir, Ist. ier. 246), megl. nigrimi „noir-

ceur" ||/)o;2er/rw (Cantemir, Ist. ier. -II;

Marian, Vrji, 213; îmmorm. 17) „tres.

noir".

Impr. : ung./2?/e^/'a(Szinnyei,I,1v540):

ngr. v'.âv.pou ,schwarzesSchaf":(Mur-nu. Lehnw. 37)

1220. Negrea, sb. f. „noirceur"||

megl. nigreai \\<NiGRiTiA,-AM

||rtr.

nairezza; it. ne(g)rezza\ prov. negre-

NEGRU — 183 NI

za11ponegrea (Cantemir, Div. lum.

52) .,noirceur'\

1221. Negri, vb. „noircir" || megl. «i-

grirl < *nîgrîre (= clas. nîgrescere)vfr. noirir; nprov. negri

\\negritor

„denigrator, tinctor" (An. Car.); negri-^Mra(Tocilescu,Mat.1556)„noircissure^

IIînnegri „noircir" (rtr. innairir; bol.

vie. innegrir; nprov. ennegri\ cat.

ennegrir\ comp. it. annerire); înne-

gritur (Marian, Crom. 52) „noircis-

sure''\\ponegri „noircir qqn (fig.)"-

1222.NEGUR, sb. f. „brouillard; nueeepaisse: obscurite"||ar.weûr„brouil-lard".

Lat. NEBULA,-AM;pentru fonetism

cf. fagur.Alb. negul; it. nebbia ; sard log.

neula', vfr. wr'e6/e; Valais fiola {ê\.dial. rom. II, 327): prov. nebla; cat.

neula; sp. niebla; port. nevoa.Der.: dim. neguri; negurice (Gr. n.

II, 97) IIban. negufime „o'bscurite pro-

voquee par une nuee epaisse"|jne-

gureal ( Jipescu, Op. 14; Tiktin) „ne-bulosite* !| negurea (Burada. Ci.Hobr. 116; Teodorescu, P. pop. 509;Tocilescu, Mat. 18, 19, 32, 675, 1231,

1233, 1248: Gr. n. I, 88; II, 86; Vîrcol.Gr. Vîlc. 96; Rd.-Codin, îng. Rom.352) „nuee epaisse".

1223.. Neguros, adj. „nebuleux, as-sombri, obscurei par ies nuages"j| ar.

niguros}\< nebulosus,-a,-um, influen-

at în fonetism de neguriitnebbioso:nprov. neblous.

1224. Negura, vb.„(se) couvrir de nua-ges. (s') obscurcir, (s') assombrir" (Ma-rian, Srb. I, 276;Tit Bud. P. pop. 80:

Wgjb. III, 322) IIar. nigurare \\ < nebu-

LARE vfr. niebler; prov. neblar (comp.cat. 7ieuUrse) i| înnegura „(se) couvrirde nuages, (s)' obscurcir" (it. inneb-biare; vfr.enniebler ; nprov. ennebl;port. ennevoar).

1225. NEPOT, sb. m. ,.neveu ; petit

fils" — NEPOATA, sb. f. „niece ; petitefille"

IIir. nepot ; megi. ar. nipot —

megl. ar. nipoat.Lat. *NEP0TUS,-UM ( = clas. nepos,

-otem; cf. Candrea, Rev. ist. arh. VII,85; Densusianu, Hist. I. roum. I, 135)— *nepota.-am.

YrmX.nevod; ven. ne(v)odOyVo\a nio-

do ; Yic.fievodo,Yer.neodo.neoda,mant.nvo, nooda, com. nevoda, Bormio neo-da, cremon. mii. neood. nevoda, piem.nvod, nvoda, piac. nvod, nvoda, parm.bol. anvod, anvoda; prov. (ne)bot, {ne)-

boda: cat. nebot, neboda\\comp. alb.

nip; rtr.neif: it. vven. nievo, gen. nevu,San-Fratello nief: vfr. nies; prov./?eps<NEF0s; it. nipote; sard log. ne-bode: fr. «epew<NEPOTEM.

Der. : dim. nepoel (vit. nipofello; Sil-

lano nipotella, Arch. glott. XIII, 332,

sic. nipnfeddu; sard log. nebodeddu),nepoea., nepoic ; Oa, Reteag nepo-tac; megl. nipotcuc, niputcac, ni-

poaticc, niputicc !| megl. prinipot.ar.paranipot (Dîlametra) „arriere-pe-tit-neveu" ; megl. prinipoat „arriere-

petite-niece"jjt«€po,îe (Prav. Gov.143;An. Car.) „qualite de neveu (en pari.

des degres de parente)".Impr. wing.nepotya (Szinnyei.1,1 5 1 8).

1226. Strnepot, sb. m. ..arriere-petit-

fils" — Strnepoat, sb. f. „arriere-pe-tite-fille"

IIar. strnipot, strnipoat\\

< *EXTRA-NEPOTUS,-UM, 'ÊXTRA-NEPOTA,-AM<EXTRA-NEPOS, atcstat sub formeleextra nepus ,.abnepos'' (CGL. IV,404), extra n e[p]u s(CGL V,435),cares'a pstrat în alb. sttrnip

||jprestrâ-

nepot (Letop. I, 49: lorga. Studii, VI,

77) „arriere-arriere-petit-fils", pre-strnepoat „arriere - arriere - petite-

iille".

NETINE, V. ti.

1227. iiETED, adj. „lisse,net,uni,poli".

Lat. NÎTiDUS,-A,-UM.

Rtr. net ; it. netto; sard iog. nidu;fr. net; prov. nede, net; cat. net; (sp.

neto); port. nedeo.Der.: dim. netejor\netezi{Y\ahu\^,

Rom.pit.S. 146; Delavrancea, Suit. 1:14)

„pays plat" i' netezi .,lisser, niveler.

rendre uni"; netezitoare (Dame,Term.)„taloche (des maons)".

1228. NI (vr. dial.), conj. întrebuin-at numai repetat ni... ni „tantot

. . . tantot" (Neculce, Let. II, 204; Can-temir, Ist. ier. 117; Marian, îmmorm.38) II

ir. megl. ni . . . ni i ar. ne . . . ne.,

ni . . . ni ^ni . . . ni".

Lat. NEC, devenit ne, de unde nisub influena vsl. hh.

NI — 184 — NOATIN

Rtr. it. ne: sard log. nen\ retor, ne, ni;

vfr. ne^ ni; fr. ni; prov. jte, ni; cat.

sp. ni; port. nem.Der.: nicieri (v. Aiurea).

1229. Nici, conj. ..ni" —f/?ece, yneci.fnice \\ meg\.ar.niil\<T^tQVF.'jnice,jnici^ «pas meme" \\nici-odat, megl./2îj(t w/^ oor ,.jamais"

jjnici-cînd,

megl. nii-cgn „jamais" (comp. alb.

askiir „jamais" <a.s- „ni",/mr ,,quand",tot astfel vsl. mh-kc-ah, bulg. îîHKora,

sîrb. HUKivi;, gr. ohlkTzo-t)|jniciunde,

megl nil-îundi „nulle part" (comp.vsl. HH-KTvA£-:Kf,bulg. HHr;i,ij, sîrb. Hiir,T;e)|j

nici-cit, megl. nîi-cgt „pas du tout,

tant soit peu" (comp. bulg. hiikojko,

sîrb. HnKo.iiiKo)|1nici-de-cuni, fnici-

cum, megl. niii-cwn „aucunement,nullement" (comp. bulg. HiiKaKTb, sîrb.

HHKaKo, gr. OU0STC7])Ij

-\ nici-odinioarJamais".

1230..Nici-un,adj.pron.ind. „aucun"||ir. nitsiir; megl. ar. niîun\\ <neque-UNUS,-A.-UM

IIvegl. nfnco]u\\ comp. it.

niuno, bresc. negO,. berg. nigii, com.nigiXn, negiXn, liormio nigun, pav. ne-giXn; vfr. neiin. niun, elv. niji'in; prov.negun; cat. ningu(n); sp. ningun(o)\port. /ze;2/iwm<NEC-UNUS.

NKÎIERI, V. aiurea.

1231. NIMENI (nimenea), pron. ind.

„personne" — nimine(a), f nimene,mold. bucov. nimerea; \nimenile(a),

f nimerilea {G<ister); vr. bn. Mehed.nime, f nimea, Mehed. bn. nima;fm/?2<3/ea(Iorga,Studii, VI,483); gen.-dat.nimnui,nimrui,-nimunui {Gor-gan. Hal. II, 68), y nimurui (Molnar,Sprachl. 139 ; lorga. Studii, XIII, 51),nemnui, jnemrui, ynemunui, f«t-

mului (lorga. Studii. V. 503), fnimlui(Biblia, 1688, Marcu, VII, 36); bn. ni-

mcuî\\meg\.{Nnte)nimiN(ea),nimea.Lat. NEMO, NEMiNEM; forma normal

trebuia s fie *nefnene, cu ne- iniial,

care apare numai la gen.-dat. jnem-nui; trecerea lui ne-' \a ni- în formanime{ne) e foarte timpurie (anterioarformelor nimica, nite, nici, etc.) iSC poate explica numai printr'o disi-

milaiune a lui e din prima silabsub influena lui e din silaba urm-toare; formele cu -r-, nimrui, etc.

dup care s'a refcut nimerea) au

fost înrîurite de crui; forma scurtatnime a resultat prin fonetic sintac-tic din expresiuni ca nimeni nu tie,nimene nefiind acolo, de nimene ne-fot^, formul întrebuinat în mai toatezapisele vechi, unde linala -/ie, venindîa contact cu nu, ne-, a putut uor sdispar cu timpul ; în forma nimluis'a d'x^ixnWai n-n> n-l; asimilaia«-w>u-u s'a produs în forma nemunui, careapoi s'a disimilat în *nemului, nimu-lui, asupra creia a influenat pro-babil i totului; în forma bn. nim-cuî s'a substituit finalului -nui sau-lui (nimlui) pronumele cui; cît pri-vete finalul din nimenilea., comp. ce-

vailea, aiurilea, etc.

Pist. nimo, lucch. nimmo., cors. ni-

mu; sard log. nemus.Der.: nimeric(a) „personne" (Gr. n.

I, 231, 258).

NIMIC, v. tnic.

1232. NINGE, vb. „neiger"—pf. ninse.Lat. NINGERE, NÎNXIT.

Vper. nenguire (Arch. glott. VIII,

117), march. nengue, \]vh\no nengua.,abruzz. teram. nengue; sav. nevre.

Der.-.ningu „decembre" \\ninsoare(comp. n i n g o r e m) „neige (qui tom-be), tourbillon de neige".

NISCARE, v. ti.

NITE, v. ti.

1233. NOAPTE, sb. f. „nuit"|| ir. nopte;megl. noapti; ar. noapte.

Lai. NOX, NOCTEM,Rtr. not; it. sard notte; fr. nuit;

prov. noch; cat. nit; sp. noche; port.

noite.

Der.: dim. nopticic; nopti (Rete-ganul, Pov. pop. 85; Pov. ard. III, 29,

51; Tocilescu, Mat. 515), bot. „mirabi-lis"

IIbot. nopticoas „hesperis matro-

nalis" ||miaz-noapte „nord''{y.Miez).

1234. înnopta (wo/?^a), vb. „commen-cc^r â faire nuit; passer la nuit-* || ar.

nuptare\\ < *înnoctare (comp. a b n o c-

t a r e, p e r n o c t a r e),

vfr. noitier, en-

noitier; port. e/i/zotVa/* (comp. li.annot-

tare;\^v.anuitier; prov. anoitar).

NOATIN, V. an.

NOD 185 — NOR

1235. NOD, sb. n. „noeud"|imegl. ar.

nod.Lat. NODUS,-UM.Alb. ne ; rtr. nuf\ it. nodo ; sard câmp.

nuu\ fr. noeud; prov. no; Qatnufs); sp.

nodo, nudo, gal. nodo; port. /20.

Der.: dim. nodule; nodurel (Toci-

lescu, Mat. 1541); tvans.nodu; bot. «0-

due, pi. „leucojum"; bn. nodzi, Me-hedini nodi „cou du pied* (formatprobabil dup sîrb. no/Knua „Fiiss-

chen")|bn. nodze „coup du pied"Cpoate s fie un sg. refcut din pi. nod-zei, sg. *nodzel din nodellus, atestat

sub forma n udei 1 us, CGL. III, 563:

it. nodello, cu acela îneles ca bn.nodolan „femur" ; vfr. noel., fr. no-

yaw, prov. nozel; comp. sp. nudillo,

gali. nodelo) \ noduros, nodoros.megl. ar. nuduros „noueux" (vit. no-doloso); hoi. noduroas „dactj^lis glo-

merata" nodurar, nodular (Dan, Stra-

ja, 67) „pârtie du metier â tisser".

1236. Noad, sb. f. „base de la queue.croupion"|j ar. ^ „membre viril" (Da-lametra) j|<*noda,-am, sg. refcut dinpi. neutrului nodum, atestat cu îne-lesul de „artus,membrum" (CGL. IV,207, 487).

1237. Noda, vb. „nouer" || megl. «îj-

dari; ar.A2U(iare||<N0DARE||rtr. nuder;

hol.nudar; îr.nouer; prov. nozar; cat.

nuar ar.A2arft^Mm(Dalametra),,noeud"(vit. nodatura; nprov. nousaduro) '

megl. znudari „nouer", znudtur„noeud".

1238. înnoda, vb. „nouer" <înnodare|jvfr. ennoer; prov. enozar; port. eti-

nodar (comp. it. annodare; sp. anu-dar)

i

desnoda, megl. disnudari, ar.

disnudare „denouer" (it. disnodare;fr. denouer

;prov. desnozar; cat. des-

nuar).

1239. NOI, pron. pers. „nous'" ; dat.

nou, jnoao i noa, aton ne. ?ii,fnIjir. noî: megl. noi, dat.-ac. na, na;ar. noi, dat. a n{o)ao, na, ne, ac. atonnâ, ne.

Lat. Nos, cu trecerea regulat a lui

5 final în monosilabe tonice la i (comp.ai. dai, stai, . mai, trei. (a)poi, etc.

;

cf. Candrea, Elem. lat. 3')); din NOBisaresultat de o parte /zow prin trecerealui î aton la e, care a devenit sub in-

fluena labialei precedente; de altparte, prin reducerea lui nobîs aton la

*nos>''no (cf. HABES>*a s) a resultat

forma jn{cu. trecerea lui o din cu-vintele atone la ; cf. c, dup, etc);

cît despre ne, el a fost refcut duple, aceste dou forme influenîndu-se reciproc (v. El); forma ni e resultatâdin legturi sintactice ca ne-a, ne-o,

devenite ni-a, ni-o; ac. aton -fn a re-

sultat din NOS prin aceleai schimbrifonetice ca la dativ; acu. ne a fost

lefcut dup forma dela dativ.

Vegl. nofj); rtr. nus; it. noi; sard,]og.nos,nois; fr. nous; prov. cat. sp.port. nos.

1240. NOR, sb. m. „nuage"—vr. bn.Oa nur, nuor; mold. nour; bn.Oa noor; bn. nuhr, nuwr. noofe

Ijir. nor, nuor; megl. nor; ar. nor,

rior, nur, nior. niur.Lat. NUBiLUM, devenit *nuer>7îur,

> nuor> noor > nour (cf. bour); în for-

mele bn. nuhr, nuwr se constatfenomenul obicinuit pentru evitareahiatului (cf. mdu>mduh >m-duv); formele aromîne, ca i cele ro-

manice cu ni- în loc de nu-, nu se pot

explica pe deplin.

Rtr. nuvel, friul. w??7, niul ', it. nuvolo;

prov. nivol; cat. nuvol; sp. nublo|1

comp. rtr. nilvla; it. nuvola; prov.nubla, nivola; port. nuvem.

Der.: dim. no(u)rel; norior; noru-le; noura ^Marian, Ins. 311; Sbiera,

Pov. 90), fnura (Dosoftei, V. sf , ap.

Wgjb. V, 59); bucov. maram. noruf(Voronca, Dat. cred. 716; iplea, P.

pop. 113; vit. nuvoluzzo); bn. no-

real „nuee; temps sombre. ciel cou-vert; brouillard"" bucov. nourite(Marian, Srb. I, 249) „nuee"

j|ialom.

norîu „gris (en pari. de la laine)".

1241. Noros, adj. „nuageux' — vr.

han. nuros (Cantemir, Ist. ier. 270);

Oa nuoros, nooros; mold. nouros\\

megl. nuros; ar. nawros ||<NUBiLOsus,

-A,-UM, intluenat în fonetism de nor\\

rtr. nuvlus; it. nuvoloso; cat. nuvolos;

sp. port. nubloso.

1242. Nora, vb. „(se) couvrir de nu-ages"—vr. bn. Oani nura, noora;mold. noura \\ ar. nurare, niurare

||

<NUBiLARE friul./zuZassi; vit. nugo-larsi, ven. nuvolarse: yîv.nubler ;sp.

NOR — 186 — NU

nublarse; port. niiblar||n)e.g\.znura-

ri „se couvrir de nuages".

1243. înnora, vb. ,.(se) couvrir de nu-ages" < îNNfBiLARE cat. enniwolar(comp. it. annuvolarse \?>\i. aiiublarse).

1244. NORA, sb. f. „bru. belle-fille"—-fnorfu), pstrat înc în legturcu adj. poses. fioru-mea^ noru-fa, etc.

[j

megl. nor; ar. noru, nor (nor-mea).Lat. NORUS (= clas. nurus; cf. Den-

susianu, Hist. i. roum. I, 78); formanor e relativ tîrzie, cum probeazi nediftongarea lui o; adogarea ter-

minaiunii -â s'a fcut dup normacelorlalte substantive feminine, cums'a întîmpiat i în forma .sor ; sub m-iluenapl.stjrort s'a format pi. //Mro77,

ar. nurrî < comp. Bari norore), formîntrebuinat i la gen.-dat. sing.

Comp. friul. n(i)ore\ it.nuora; vfr.

brianc;:. nore: prov. cat. nora; sp. niie-

ra\ port. «o/'a<*NORA sard log. nura< NURA.Der.: dim. nurioar (Marian, Nunta,

177), norioar (Doine, 287); norurea(Tocilescu, Mat. 1252), nororea (Cor-

cea, Bal. 104); /îorM/fVâ (Ctan, Bal.

162); megl. noricc.

1245. NOSTRU, adj. pron. poses. m.„notre. le notre"— dial. /?05f, pi. /?o.>ii

—Noastr „notre, la notre"—dial. noas-t, pi. noaste\\ ir. nostru^ nostre: megl.nostru, noastr: ar. nostru, nost, noas-tr.

Lat. NOSTER,-TRA,-TRUM.Vegl. nuestro,-tra\ rir. nos, nossa;

it. nostro,-tra; sard log. nostru,-tra;

fr. notre (notre); prov. notre; cat. nos-ire^-tra; sp. nuestrortra; port. nosse.

1246. NOU, adj. „neuf, nouveau" || ir.

now; megl. ar. nou.Lat. NOVUS,-A,-UM.

Yegl.nuf; rtr. noo; it. nuovo; sardnou; fr. neuf; prov. cat. nou; sp.

nnevo; port. novo.Der.: d'im. nou; noule (Goi}aLn.Ha\.

II, 55"); nouor (Gr. n. I. 266); megl.noucucly noime (Cantemir, Hron. 86)„nouveaute";! înnoi, fnoi „renouveler,innover; etrenner"; tnnoitur ,,renou-

vellement" ' pre/îot „renouveler, re-

generer".

1247. Noutate, sb. f. „nouveautc: nou-

velle"IImegl. nuutati \\ < novitas,

-TATEM, influenat în fonetism de noulyegl.novituot: it. novit; sp. novedad.

1248. Nuia, sb. f. „verge, baguette,gaule" <NOVELLA,-AM(=claS. pi. NOVEL-LAE „jeunes arbres,plants de vignes")com. novei, pi. „piantelle giovani,

rampolli cresciuti da pedale d'albe-

ro": comp. rtr. it. novella; fr. nou-velle: prov. novela; port. novella,toatecu înelesul de „nouvelle, recit"; sp.

novilla „Farse. Kalbkuh"; (port. no-vilh)\\dim.nuielue\ nuieluc (Jipes-cu, Op. 43.79): nuielu (Lex. Bud.; Go-rovei,Ghic. 18; Marian, Srb. I, 157).

1249. NOUA, num. „neuf"i|

ir. noau;megl. nou; ar. nao, noao, noau.

Lat. NOVEM.Vegl. nu; rtr. nouv; it. jiove; sard

log. noe; fr. neuf; prov. nou, nau;cat. nou; sp. nueve; port. nove.

Der.: noule(a), noua; ar. noaulu,n(o)aua ..neuvieme"

!|nousprezece,

megl. nousprefi, ar, noausprdzai„dix-neuf"; nousprezecile(a), nou-sprezeceO' „dix-neuvieme" \nouzeci,megl. nouzg, ar. naodzi „quatre-vingt-dix": nouzecile(a), nouzecea„quatre-vingt-dixieme".

1250. NTRICARE (ar.) vb.„nourrir unenfant".

Lat. NUTRîCARE (cf. Papahagi, Net.etim. 39).

Piac. nodrig „nettare. ripulire, or-

dinare; sventrare i polii"; vgen. «ort-

gar; prov. noirigar.

1251. NU, adv. „non" jj ir. megl. mi;ar. nu, no.

Lat. NON_, înti?ebuinat cînd ca aton,

cînd ca tonic în fras; forma atons'a redus la *n, care a devenit detimpuriu ne probabil sub influenavsl. Hf, i s'a pstrat numai în com-puneri; forma tonic a devenit */?7//?,

de unde nu, prin cderea lui n maiîntîi dinaintea cuvintelor care înce-peau cu o consonant i apoi i dina-

intea unei vocale, generalisîndu-seastfel cu vremea forma nu [Candrea ;

cf. Elem. lat. 61].

Vegl, na; rtr. nun, non, na; it. sard

non, no: fr. non, ne (yfr.nen,ne) ;prov.

/?o^ ; cat. no: sp. noif, no; port. no.Der.: numai „seulement" (v. Mai).

NUC — 187 NUME

1252. NUC, sb.m. ^noyer" — NUCA,sb. f. „noix"

IIir. mic,nuk ; megl. nuc

..noyer; noix"; ar. nuc, nuc.Lat, Nux, NUCEM, devenit ""nuce, i

mai tîrziu, prin analogie, nuc.Vegl. nauk ; rtr. nusch ; it. noce ;

sard log. nuge] fr. tioix: prov. notz,

noga; cat. «o«, noga; sp. nuez; port.

/202'.

Der.: dim./2MC«/e/; wMCK^(Tocilescu,Mat. 1081); nucui (Lex. Bud.): /zac-

^or (An. Car.) „petit noyer" ; nuc(u)-

oar „petite noix; noix muscade;faux-pistachier", zool. ..ruticilla phce-

nicura" \ Marian. Ornit. 1. 259) zooI.^m-

car (Marian, Omit. II, 69) „nucifragacaryocatactes".

1253. Nucet, sb. n. .,lieu plante denoyers" <nucetum

|1it. noceto (comp.

sp. nocedaj.

NUIA, V. nou.

1254. NUÎARCÂ (ar.), sb. f. „belle-

mere, marâtre"—^arcâ (Dalametra).Lat. NOVERCA,-AM.Alb. nerkt.Der.: HT.nuîercu, /îercu (Dalametra)

„beau-pere" (alb. nerk).

1255. NUÎBARI (megl.', vb. „rencon-trer".

Lat. îN-OBViARE, devenit * i n o b -

biare; trecerea lui i înaintea lui

b se explic din formele accentuatepe tem *i n obbio>*/2of6^ de undenaîb sub influena formelor accentu-ate pe terminaiune.Comp. it. ovviare: sard cam^.obiai;

vfr. ovier; vsp. huviar, huyar<OByi-ARE comp. valsess. {in) obbja „incon-tro".piem. (ande an) obja ,,(andare

alla)rincontra" (Arch. glott. XIV,372;XV, 491); sard log. câmp. obia „incon-tro"<OBViAM megl. prinuîbari „ren-contrer de nouveau**.

NUMAI, V. mai.

1256. NUMÂR, sb. n. .,nombre'* ||ir.

lumer ; megl. ar nutnir.Lat. NrMERUS,-UM; forma ir. a fost

influenat de croat, lumer, lumar(împrumutat din ven. sau triest.)

Alb. nutmr: rtr. numer, friul. nu-mr, lumar; it. numero, novero, ven.

lumero, triest. ver. Iwnaro, vie. lom-bro: sard numeru: fr.prov. cat. nom.bre.

1257. Numra, vb. „compter"— olten.

^«m<r/ra (Wgjb. VIII, 3 1 6) (| ir. rumerâ\megl. nuniirari\ diV. numirare\^<.^t-MERARE dXh.numzroh\ vegLembruar;rtr. nombrer; it. noverare (tic. lom-brâ, Beilinzona lomr, cremon. rum-«â,bresc.berg. com. piac. romn, Bor-mio nombrar, bol. armnarj\ sard nu-merare; fr. nombrer; prov. CdX.nom-brar numrtor, ar. numirtor, adj.

sb. m. „qui compte^ compteur"; num-rtoare, ar. numirtoare „compte, de-

nombrement" numrtur „action decompter, denombrement'', ban. „sorte

de priere qu'on fait a cote d'un maladepour savoir s'il guerira", megl. ar. nu-mirtur „compte. denombrement"

|[

nenumrat „innombrabie"; ynenum-rtur (Dosoftei,Ps.vers.504) „immen-site, quantite innombrabie".

125;5. NUME. sb. n. „nom-^— Dolj, Ro-manai lume (Tocilescu, Mat. 159: ez.VII, 62), pi. ynumene iCipariu, Princ.

130), jnumere || ir. lume: megl.numi;ar. num.

Lat. NOMEN, pi. nomîna: trecerea lui

la u se explic prin intluena lui

numr: aceast influen s'a exerci-tat întîi asLipra pi. numere, confun-dat cu numere „nombres", dup cares'a refcut apoi i sg. nume. în loc

de *noame (de altfel aceast schim-bare s'a produs i în sard i vven.;V. mai jos); forma pi. numere în loc

de*/?îim6'A2e>nomina se explic prinintluena lui numere „nombres" i aaltor neutre cu pluralul în -re (comp.forma de pi. din Castro dei Volscinommera)\ trecerea lui n iniial la

1 (care se observ i în dial. it. i în

sard) s'a produs întîi în formele ver-bale ale lui numra accentuate peterminaiune, de unde apoi fenome-nul s'a întins i asupra substantivului.

Vegl. nam ; rtr. nom ; it. nome(vven. nume. vie. lome, romagn. lo-

mina): vsard lumene, sard log. no-mene: fr. prov. cat. nom\ sp. nom-bre: port. nome.

Der. : numi, Vlaca lumi (Gr. n. 1,1 55),nommer,appeler" (comp.nelumit,Bu-rada, Ci. Dobr. 262) î-numeni Prav.Mat.-Bas.col. Buj. 304, 426, 431) „nom-mer" ar. numtiri (Dalametra) „nom-

NUME 1«8 — NUTRE

mer,donner unnom; ensorceler"jjo;2R-

nie „â savoir; expres; precisement";anumit „certain"|| ar.paranui?i „sur-

nom".

1259. Numra (vr. Mehedini), vb.„nommer, donner un nom, appeler"(CodA'^or.)!} ar.numirare „nommer.ap-peier"jj<N0MTNARE(cf.^2M/?zej rtr.«a/?z-

fiar ; it. nominare (vmil. Iuf7iin,piac.lotnin); sard log. lumenare; îv. nom-mer

;prov. nomnar ; cat. nomenar

;

sp. nombrar;port. nomear.

1260. MUNTÂ,;sb. f. „noce" || ir. nun\niegl. nunt ; ar. numit, lumt.

Lat. NUPTiAE, devenit *nupe, *nump-e, ''nume, nune (pstrat în ir.)^ dinal crui pi. nuni s'a refcut un sg.

nunt (cf. AIe3"er-Lubke, Rom. G. II,

§50); intercalarea nasalei înaintea lui

t, care apare i în sard, se explicprobabil prin influenta Iui nun tiare„publier (Ies banb)" (cf. Mohl, Chron.lat.vulg.262; Densusianu, Hist. 1. roum.I, 127).

Sard log. nuntas\\ covnip. rtr. nozza;it. no2ze; fr. noce; prov. nosas; cat.

/zoces< NOPTiAE sau *n6vtiae. ref-cut probabil dup n 6 v i a t^cf. G.Paris, Rom. X, 397).

Der.: dim. nuniioar (Gr. n. I, 72);

nunti\\ nunta, megl.nuntar „convieaux noces", pi. „gens de la noce", dim.nuntaei (Corcea, Bal. 67; Hodo, P.

pop. ^^,^4)i\ nunti „celebrer Ies noces,(se) marier".

Impr.: ung. nunta {Sz'mnyei, 1, 1528).

1261. NUTA (vr.), vb. .,nager, navi-guer- (Cod. Vor.; Ps. Sch. CIIL 26)

jjar. nutare.Lat. *NOTARE < *NAUTARE din NAUTA

(cf. Mohl, Chron. lat. vulg. 162; Den-susianu, Hist. 1. roum. 1,79, unde se ci-

teaz cîteva forme atestate).

Alb. notoii ; rtr. nuder; it. nuotare;vfr. noer.

Der.: not „nage", numai în loc. în

not, „â la nage" (alb. /zoif; comp. it. anuoto; vfr. no, mi „nage")

||de-a-in-

/20<w^ (Reteganul, Pov. ard. V, 52), de-a-înnoatele (Ctan, Pov. I, 69) ,. la

nage".

1262. înnota,vb. „nager; fnaviguer"(loasaf, 275)<iNNOTARE (= clas. inna-tare). atestat în cîteva manuscrise ale

lui lanuariusNepotianus^Densusianu,Hist. 1. roum. L Q9)\\înnottur (Teo-dorescu, P. pop. 61) „nage, action denager" (comp. vfr. noeure „nageoire")]!

bn. innoti (An. Car.) „â la nage".

1263. Anota (Oa), vb. „nager" || ar.

anutai|<*annotare (cf. glosa a d n o-

t a V i m u s la Densusianu, Hist.l.roum.

L 89).

1264. NUTRE sb. n. „fourrage".Lat. *NCTRiciuM (= clas. nutrîciom).

o

o, V. un.

1265. OAIE, sb. f. „brebis"' || ir. oîe\

megl. oaî\ ar. oale.

Lat. ovis,-EM. care trebuia s dea*oau, dar dup pi. oi s'a refcutsg. oaie prin analogie cu alte forme,ca foaie-foi, etc.

Der.: dim. oi, bot. „anemone", ar.

uit: oicâ (Voronca, Dat. cred. 58);

oi^oar (lorga, Doc. Bistr. 1, 35 ;ez. V,

1 14); oific (Alecsandri, P. pop. 302);

megl. oicc col. bn. oîa?n, oiet oier,

ar.uîar „gardeur de moutons,berger";oierie „bergerie" ; oierit „impot sur Ies

brebis"; ar. ftiresca (Dalametra) „ap-partenant â un troupeau de brebis'*

oiesc „de brebis" (Reteganul. Trand.72; Bibicescu, P. pop. 299; ez. VIII,

112; Tocilescu, Mat. 564, 600, 1150;Novacovici, Folclor, 139).

1266. Uin (ar.), adj. „de brebis, spec.lait de brebis" (Dalametra)—Uin (ar.),

sb. f. „quantite de brebis" <ovînus,-A,-UM prov. ovin „de brebis".

1267. OALA, sb. f. „pot, marmite"||

ir. o/f; megl. ar. oal.Lat. olla,-am; normal ar fi trebuit

s avem *oau, dar forma de sin-

gular a fost refcut dup pi. oale(comp. mial, refcut dup pi. miele).

Friul. ol§ ; mii. piem. ola, bresc. ula;vfr. ole, bourg. berr. poit. ui, bress. 67,

lyon.u/a, sav. ola, elv. olla; prov.ola;cat. sp. olla; port. olha.

Der.: d'\m. olioar: oli; olu{Lex.Bud.): ar. ulic (Dalametra); megl. oa-licc vr. mold.trans.oi^ „pot,marmite"'iDosoftei.V.Sf.ian.5: Lex.Bud.: Onior.l'.pop.63,66;Convlit.XX,lOI4;Tribuna,

1890. 370; ez. IIL 134; Zanne, Prov.IV, 5); „conduit en terre cuite" (Le-top. II, 14; Lex. Bud.); dim. olu (Lex.Bud.; Daul, Col. 60); olurel (Pompi-liu, Bal. 16); augm. oloi (ez. VIII. 87),

bân. olon (An. Car.): augm. Slagiuolovanc (Tribuna, 1890, 370) olai>{)„tuile; conduit en terre cuite" trans.

olar (Wgjb. VIII, 83) „etagere pourla poterie"" (comp. ollarium) col.

olrie '' trans. a se olari „devenirlarge, devenir creux comme un pot"(Rev. cr.-lit. IV, 145).

1268. Ulcea, sb. f. „petit pot, petitemarmite" < * ollicella, - am (comp.o 1 1 i c u 1 a) dim. ulcic ; ulcicu ; ui-

celue: ulcelu; ulcu{GovoYe\, Ci-mil. 188; Doine 281; Voronca. Dat.

cred. 341 ), trans.bn.o^CM/« (Lex Bud.),influenat de oal; ulci (Lex. Bud.);ulcelu (Tocilescu. Mat. 77).

1269. Olar, sb. m. „potier"||megl. uo-lar; ar. u/ar || <ollarius,-um (atestat

numai ca adj.), influenat în fonetismde oal piem. ole; vfr. prov. olier;

cat. oller; sp. ollero: port. oleiro ol-reas „potiere" olrie „poterie, ate-

lier, art du potier" (sp. olleria; port.

olaria) o/re5c(Lex.Bud.)„de potier"|t

olrit (Lex. Bud.) „art du potier".

1270. OARA. sb. f „fois" || megl. oar„heure";ar.oar „fois; heure;temps".

Lat. HORA,-am; pentru înelesul de„fois", cf mai jos i comp. rtr. peida„Zeit; Mal".Alb. hers „Zeit, Mal": vegl.ya«ra;

rtr. ura, vfriul. ore (Arch. glott. IV,211) „fois"; it. ora, vit. „fois" (Savj-Lopez i Bartoli, Altit. Chrest. 208);sard oi'a ; fr. heure; prov. ora (comp.

OARA — 19C — OARFAN

calqiie ora „quelquefoisjamais"); cat.

sp. port. hora; port. ora.Der.: j oare ,.ou'' ; oricît de înde-

prtat ar ii înelesul acesta de al lui

hora, el se poate totui explica în

felul urmtor: oar a fost întrebuinatîntîi în funciunea de adverb, însem-nînd „acum" (comp. it. oro; vfr. ores,

or; sp. hora; port. ora, toate cu sem-niticaiunea de „maintenant") i dinconstruciuni ca * oar...oar „acum...acum" s'a desvoltat cu timpul îne-lesul de „sau.. ..sau", cum se poatevedea dintr'un exemplu ca cel urm-tor (cu forma mai veche oare): oaresuflet s ia, oare a svtnt s slujascâ,oare videaniis arate,oare alt slujbdamneziasc s slujasc, Varlaam.Caz. II, 21^'

;pentru aceast funciune

a lui 'ôar, oare, comp. rtr. ura...

ura; it. ora... ora\ vfr. or... or; port.

ora.... ora, toate exprimînd ideea de„tantot tantot", în vfr. i „soit.." (sp.

Aora.../20/*a apare cu înelesul de „ou. .

OU" ce corespunde exact celui romî-nesc); din punct de vedere fonetic, e

de observât c oar a devenit oaresub influena adv. ca aiure, pretutin-dene (comp.mai jos aorea): mai tîrziu,

oare a evoluat spre ori, ar. ori, în con-diiuni speciale de fonetic sintactic:în construciuni ca oare unul... oare al-

tul, oare acesta oare acela, oa- pier-

zînd în fras accentul s'a redus la o,

iar, de alt parte, -e venind în atin-

gere cu u-, a- s'a schimbat în -i; cît

despre funciunea de interogativ pecare o presint oare „est-ce que"? ease explic tot din cea adverbial pri-

mitiv, cum arat i it. ora: ora cosafarai? = „acum (oare) ce s fac?"

jj

doar() „au moins, peut-etre que; est-

ce que?" (resultat din contopirea lui

de cu oar în construciuni la ori-

gine temporale, ca * de oar ctnd amvenit), ar. di oar „de bonne heure"(comp. formele cu acelai îneles vfr.

d'heure; nprov. d'ouro \ cat. d'hora),„depuis longtemps", ar. dioara „tou-

jours"IIar. t(r)oar ^tantot, aussitot";

ar. tora, torca „maintenant"|1ar. di-

tora ,des maintenant" : ar. cu oara, dicu oar „de bonne heure"

||ar. di

oar oar„de temps en temps" (comp.it. d'ora in ora; alb. her' her' „raain-tes fois, de temps â autre"î; ar. orî ori

(Dalametra)„queIquefois"(comp. it. or

ora „soeben.in diesem Augenblicke")||vr. dial. adoar „la deuxieme fois*

;

din acesta s'a derivat în graiul din Ser-bia dorat ..mariee en secondes no-

ces"i;

bunoar, Mehed. bunoare „parexemple" adeseori „souvent" (comp.y'it. sovente ore)

\

rareori ..rarement"(comp. vgen. rairor „raramente")

||

uneori, auneori (Lex. Bud.) „quelque-iois'' ,diV.unoar „nne fois,jadis"(alb.

ut herz „une fois, jadis")||alteori, ar.

alt^ oar i ali orî „autrefois" (vit.

altfore ; comp. alb. tjettr hert „uneautre fois' ); "^de alt oar (Cod. Vor.)«autrefois* |1

ar. vtrn oar „jamais",di vtrn oar „l'annee prochaine" de-

oarece „puisque, car";i cf care, ctnd,cine, cit, cum, unde.

Impr.: rut. oape „Fragepartikel".

1271. Aorea (vr. trans. bn. Oa),adv. „quelquefois" ; vr. aoare(a); vr.

Oa aorea . . . aorea „tantot tantot"

AD HORAMj

alb. ahert; rtr. ad ura;vpiem. aora, canav. auiâ, gen. aoa;vfr. aor; prov.aora {ad ora); cat. ara;sp. ahora (ahora .... ahora „tantot...

tantot)"; port. agora.

1272. •D\n\oairi(d?toar).adv. „unefois; autre fois, jadis" || megl. din-oar „tout d'un coup"; ar. diunoar„tout d'un coup, aussitot. tant6t"||<DEUNA HORA

IIcomp. alb. nga n'z hert

^quelquefois"; mt nh hert „auf ein-

mal, plotzlich" ||-f/zjce dinioar „ja-

mais" \\odinioar (fodnoar) „au-trefois. jadis; fune fois" (format dindinioar prin adugarea lui o- subinlluena lui odat) vre-odinioar„quelquefois, parfois"

[]fniceodini-

oar (niceodnoar) „jamais".

1273. Adineaori (adineaorea), adv.„depuis peu. ii 3' a quelques instants,

tout a l'heure" — dial. adinioarea,adinioar, adineaura, adineaorelea,dineaori, dineaorea \\ ar. (a)deaneavra

II< DE IN iLLA noRA,devenit*deneaoar,

pe urm deneaoarea, etc. ; la aceastform s'a prepus a- sub influena altor

adverbe ce apreau cînd cu a- cîndfr {acolo-colo, aici-ici).

OARE, V. oar.

1274. OARFÂN (ar.), adj. „orphelin ;

pauvre".

OASPE — 191 — OCHI

Lat. ORPHANUS,-A,-UM.Alb. varfzrt; rtr. orfen: it. orfano:

sard log.orfanu; vir.orfene, sav.or'fno.

cat. orfe; sp. huerfano: port. orfo.Der. : urftnami (Dalametra ), urfan,

urfntate.urfinile (Dalametra) ..pa u-

vrete" urf:iescii „orphelin, pauvre"[urfînipsiri (Dalametra) „deveniror-phelin, devenir pauvre"*.

1275. OASPE {oaspete), sb. m. ,h6te,

convive, invite"—dial. oaspet (Tiktin;

ichindeal, Fab. 143. 144) |] megl. oas-pi i ar. oaspe ^hote, ami"".

Lat. HOSPES,-iTEM: formele oaspete,oaspet, ca i megl. oaspi, sînt refcutedup pi. oaspei [oaspiî).

It. ospite: fr. hote (vfr. oste): prov.osfe; cat. hoste; sp. hiiesped: port.

hospede.Der. : dim.ospecior (Reteganul. Pov.

ard. 111,42) ar.ortsp^îâ^hotesse" (prov.osia; port hospeda)\ :6\ag\u nsptoi,iispâtoaie (Tribuna. 1890, 385), ar. us-piioan (Dalametra), trans. ospecioi

(Lex. Bud.) „hote, hotesse" col. ospe-î/we (Sevastns, Nunta. 134) o.s7;'?/iV(A-

lecsandri, P. pop. 241) „hospitalite",

megl. uspifgV i uspitloc -hospitalite.

amitie". ar. uspil'e „amitie" osptar.,.h6telier'* {\itostiero\ sp. hospedero:port. hospedeiro ) ; osptreas ., hote-liere"; osptrie „h6tellerie,auberge''{'xi.osteria-, sp.hospedeT'la; port. hos-pedaria)

\\ar. nioaspe „ennemi"; ar.

niuspiiVe „inimitie".

1276. Osp, sb. n. „repas. festin" —vr. dial. usp [| ar. iispe j| <hospîtium- hospitalite qu'on donne ou qu'onre(;oit, action de recevoir, de loger,d' heberger'.

1277. Ospta, vb. „offrir l'hospitalite,

donner â manger" ; a .se ^- ^manger,banqueter, se regaler" — vr. dial.ws-pta < *HOSPiTARE ( = clas. hospîtari),. etre loge, loger, recevoir l'hospi-talite"

IIsard câmp. ospedai; sp. port

hospedar fospttorla (Tiki'm) „hos-pitalier",fw.9pa.'ômi(Cipariu.Princ.227) „hote" osptarnic (Reteganul,Pov. ard. I, 65) „hospitalier".

1278. OASTE, sb. f.„armee"—f-guer-re"

IIir. oste\ megl. oasti; ar. oaste.

Lat. H0STis,-EM „ennemi" ; semnifi-caiunea romîneasc, ce apare i în

vfr. prov. port., se explic prin între-

buinarea lui h os tis cu înelesul de..armee ennemie"; mai tîrziu înelesuls'a generalizat, evoluînd spre aceiade „armee"; în CIL. III, 1170U hostisapare de genul feminin [hoste gutica)i cu înelesul de „campagne, expe-dition militaire".

Rtr. ost: vit. oste\ vfr. prov. ost\

cat. host\ vsp. hiieste', port. hoste(;:omp. alb. ustiri „Heerhaufe"* ).

Der.: col. otime ..soldats, armee"||osta „guerrier. soldat"; rostoaie(Tiktin) „femme de soldat" ; ostie„metier de soldat: troupe de soldats,

garde" (Teodorescu, P. pop. 119); col.

ostâhne „soldats. armee"; ostesc-de soldat, guerrier": ostete „guer-rierement, militairement" otean -gu-errier, soldat"; ostenesc (Cantemir,Hron.: Letop. 1,480) ,.de soldat"; jote-Jiie {M.CosVn, I, 402. 566; Letop. I, 66),

fo^sfeîre (Cantemir.Hron.)„operation,expedition militaire, campagne": fo-tenitona (ibid.)„chef d'une expedition•Tiilitaire" -^ otesc (Letop. I, 53; Lex.i 'ud. )„de soldat" yotl „entreren cam-pagne, faire Ia guerre, lutter. com-battre" ; otire „armee, y guerre"; o-?''ôr(Pa!iia, Gen.XLIX. 5; Gaster; An.Car.; Lex. Bud.) „combattant"; o?^<-tnr (Gaster) „armee"; jotenie (M.Costin, I. 541, 600) „expedition mili-

t£iire, campagne".

1279. OCHI, sb. n. „oeil"—bân. ocMwl orb. ochii orbi „tempe(s)" || ir. ocl'u\

meg\.iiocl'a\ {)orbil' uocl'i „tempe(s)'*;

ar. ocl'a.

Lat. ocuLUS,-UM ; pentru înelesulspecial din bn. megl..comp. sîrb. c.ien

oKOjbulg. c.ifeimo oKo, însemn ind „tem-pe-*.

Vegl. vaklo; rtr. ogl; it. occhio: sardlog. oju; fr. ceii; prov. olh; cat. ull;

sp. ojo; port. olho.

Der.: dim. ochior f^lacet" (Paliia,

Exod. XXVI, 4,5), bot. „anaga'lis ar-vensis^ ; ochiulef ; ochiii [Lex. Bud. ; I.

Popovici, P. pop. 84; it. occhiuzzo);megl. uc/'rc; ochete, trans. bn. „ vitre*(Viciu, Glos. 63); .Mehedini „maille,noeud coulant". ochefi, pi. Mehedini-lunettes" '|Oc/îrar (Marian. Ins. 304)„drosophila funebris" ! Ochil „per-sonnage des contes populairesqui n'aqu' un ceil et qui a la vue perânte"

OM — 192 OP

\ oache, ar. oacl'i ^brun" (cuvîntul afost ipiicat mai întîi la oile care aveauochii încunjurai de un cerc negru;comp. alb. silkz, silzi „schwarzugig*<siX „Auge"); dim.ocheel, ocheea, o-

cheic{u\ipii acesta refcut i un oche-te, larnik-Bîrseanu, Doine), bot. ochc-ele,p\. „tagetes pcitula. t.erecta" oc/ie-

natâwec Ies yeux entoure d'un cerclenoir (en pari. des brebis")

jjochios

(Creang. Scr.I,75)raux grands yeux'"!!

ochi „regarder, viser"; ochitur „acti-

on de regarder, de viser, coup d'oeil"ll

ochia „voir. s'apercevoir" (An.-Car.;Tichindeal,Fab. 124,:i63.373; R.-Codin,Cuv. Muc. 54: Tocilescu, Mat. 1073);

ochiat (Lex. Bud.) ^qui a des trous, al-

veole" (friul. ?ô^/a; it. occhiare\ sardlog.ojare; prov. olhar; cat. ullar; sp.

oj'ar; port. olhar) \\ deochi; ir. oducl'u.;

megl. diocl'u „mauvais oeil, malefice,fascination" (comp. sp. aojo „Bezau-berung durch die Augen"); deochia.,

megl. diucl'ai'i, ar. diucl'are, ir. (n)-docl'â „jeter le mauvais oeil,fasciner''

(comp.abruzz. adiikk'a „far malefiziocogli occhi''; sard log. aojare „am-maliare,aft'ascinare" ; sp. aojar „durchdie Augen bezaubern"); deochietur,action de jeter le mauvais oeil, fascina-

tion"(comp.abruzz. wM'a^wre „malia");

deochietor „qui fascine"! |ar. disucl'are^faire guerir par des enchantements"

;

comp. vit. disocchiato „der Augenberaubt"; nprov, desuiâ „arracherIes yeux" ; sp. dcsojarse „sich die Au-gen nach etwas aussehen" ; sp. desao-jar ,.den Zauber des bosen Blickes lo-

sen"| ar. .s^r/'ocZ'w(Dalametra),,louche",

probabil un derivat dintr'un verb*strtocl'a (comp.n-proY.estrasuia .gon-fler Ies yeux") sau o veche locuiuneadverbial devenit adjectiv; cît pri-

vete formele friul. straloc, tir. ven.ver. fitraloco. mant, straloc, gQn. stra-

loîi, rom. siarlok, toate cu acelai în-

eles de „louchc", ele nu par s aibvre-o legtur direct cu forma ar.

i sînt probabil înrudite cu berciloc-

chio, vit. barlocchio a cror originenu este înc bine lmurit.

1280. OM, sb. m. „homme"[|ir. om\megl. uom; ar. om (i cu înelesul de„luette").

Lat. H0M0,-iNEM.Vegl. joinno', rtr. horn; it. iiomo',

sard log. omine, gal. omu\ fr. on, horn-ine\ prov. om, ome; cat. home; sp.honibre; port. hom,em.

Der. : dim. omu (Lex. Bud. ; Retega-nul, Pov. pop. 120; iplea, P. pop. 114 ;

Gorovei, Cimil. 1); omule; omuori cu înelesul de „luette'' (la Molnar,Sprachl. 363, unor); pentru aceastsemnificaiune comp. alb. njerib, bulg.M.Svacen,'b„luette" < f2/"er,M;R:Ki.„homme'';

omena, omna (Cantemir, Hron.;lorga, Doc. Bistr. I, 77; Sevastos, Nun-ta, 10; Zâne, Prov. II, 331)

|Ibn. om-

iioc ,.nigaud: hommasse"î|bn.o/7?«/2o;2,.hommasse''''augm.om6'êa(Lex.Bud.;Reteganul. Pov. ard. I, 2), bn. 0J7ie-

tseu, omotse; omoi (Lex. Bud.)j ar.

oam „vieille femme"j|augm. omoae

(Tocilescu, Mat. 1211; Gaster) „fem-me"

||col. foamt^^ (Palia, Gen. XXI, 13;

XXV,23; XXV1II,3; XXXII, 10; XLVI,3), fomt (An. Car.); bn. omenet, o-

mnam, omnam, omenom||ome-

nesc, megl. uminesc ..humain": om,e-

nete, ar. umineati (Dalametra) ,.hu-

mainement, comme Ies hommes; poli-

ment" \\omeme, ar. uminiVe „affabilite^

politesse, urbanite" (sard log. omînia;cat homenia); omenos ..humain; aft'a-

ble"j| omenire, omenime „humanite.ge-nre humain''\\ omeni „accueillir avecpolitesse, traiter qqn avec egards":omeA2i7(Cantemir,Hron.),honorable"

I

ja se înomeni (Varl.i loasaf 80; Gas-ter) „s'incarner", -Înomenirea {Prav.Mat. Bas. col. Buj. 159) „incarnation"||

neom „etre qui ne ressemble plus âl'hom.me"; neomenesc,Anhumain'': ne-

omenete „d'une maniere non humai-ne"; /êo7?ê«/e^choseinhumaine,man-que d'urbanite, de gratitude" ; neo-menos. neomenit „înhumai n, sansccEur, ingrat".

1281.Umintate(ar.),sb.f. ..bonte, obli-

geance, politesse, urbanite" ; megl. u-minitate < humanîtas.-tatem.

1282. yOP. numai în expresiuneaopn iaste „ii faut" ; alturi de op aparei opt (Coresi, Caz. 1564, 273); o urma acestei forme vechi este trans. obs(Lex. Bud.), op (Gaz. Trans. 1887,

262; Viciu, Glos. 64) „peut-etre".

Lat. OPUS EST.

It. vopo; sard log. obus; vfr. nes;

prov. ops; cat. obs\ sp. huebos.

OPT — 193 — OSINZA

1283. OPT, num. „huit" j| ir. opt\ megl.iXopt\ ar. optu.

Lat. OCTO.Vegl. guapto\ rtr. X)ch\ it. sard otto\

fr. hiut\ prov. och\ cat. vayt\ sp. oc/zo;

port. oj7o.

Der. : al optulea „le huitieme" l| op-time „huitieme"! optsprezece, ar. op-tusprldzai .,dix-huit"

||optzeci^ ar.

iibdzi „quatre vingf.

1284. ORB, adj. „aveugle"|I

ir. orb\megl. iiorb: ar. orbu.

Lat. ORBUS,-A^-UM „qui a perdu sesenfants; prive de"; cu înelesul ro-

mînesc apare în latinitatea de maitîrziu (cf. Densusianu, Hist. 1. roum.I, 193).

Alb. verbtrt; vegl.vuarb; rtr. o/t; it.

orbo; vfr. orb, fr. orbe (în expr. couporbe, mur orbe); cat. orb

;prov. orp.

Der.: orbe „aveugle; mendiant ;

taupe' (Tiktin) lori'e (Varl. i loasaf223; An. Car. ;Sbiera, Pov. 153; Toci-lescu, Mat. 577), bn. urbie, orbime(Cantemir, Ist. ier. 299; Lex. Bud.)„cecite, aveuglement"

||ar. urbea

„cecite, aveuglement", megl. urbea„ignorance" (it. orbezza\ prov. orbe-za)\\orbete, megl.urbfii, orbi „aveu-glement"

Iiorbi, megl. urbiri, ar. ur-

ghire, urbare i nrghiare „deveniraveugle, aveugler"(alb. vtrbon; vven.orbir, orbar, corn., urbi, bol. urbir,

regg. orbin vfr. orbir, prov. orbar\vcat. orbar\ jurbitur (Paliia. Exod.XXI,26), jorbitur iCoresi,Molitv. 28),

ar. urbari CDalametra) ^cecite, aveu-glement"; jorbiciune {Mârg. 226: Cat.

calv. 78; Varl. i loasaf, 258; Cipariu,Pnnc.222)

].ar. de-a urghialuî ,.aveu-

giement".

1285. Orbeca, vb.„marchercomme unaveugle, aller â tâtons"<*ORBiCARE

[i

mir. urbigar\\forbectoriu (Cante-

mir, Ist. ier. 115) „qui marche com-me un aveugle"||or(&ec«i {orbci, or-beci) „meme sens que orbeca"*.

ORI, V. oar.

1286. ORZ^sb.n. „orge"|i ir. orz; megl.ordz; ar. ordzu.

Lat. HORDEUM.Vegl. Duarz; rtr. jerdi; it. orzo;

sard orzu; fr. orge; prov. cat, ordi;vport. oi'ge.

Der. : dim. orzior, orzule||orzoaica

„hordeum hexastychon" [orzar „blat-

tier'' (prov. orgier\ cat. ordier).

1287. Urzâreat (megl.), sb. f. „chau-me, paille de l'orge"<*HORDEARiciA,-AM.

1288. Urzrir.(megl.),sb. f. „chaurae,paille de rorge"<*HORDEARÎNA,-AM

jj

Arcevia orzarina „campo di orzo".

1289. Ulcior (wrctor), sb. n. „orgelet"—bn. uor || ar. ulcior {urcior)\\ < hor-DEOLUM, devenit *urjor (i, prin disi-

milarea în / a primului r sub influ-

ena celui de al doilea, *w/ybr), carenus'apstrat,fiind schimbat devremeîn urcior sub influena numeroaselorsubstantive, în special diminutivale,care se terminau în -cior ||ven. ruziol,Pola norzolo,YeT.orzol,mi\.orz6, piem.urzol, piac. orzo, Bormio, parm. orzol,regg. orzol, mir. urzol, gen. wriô (asu-pra reat. {a)riolu, teram. rijole, cal.

rijuole, sic. riolu, cf. Salvioiii, Studirom. VI, 45); val. /orsd; sp. orzuelo.

1290. OS, sb.n. „os; noyau"|jir. os;megl. aos; ar. os.

Lat. ossuM (=clas. os).

Vegl. Duass; rtr. oss; it. osso; sardossu; fr. prov. cat. os; sp. hueso; port.

osso.Der.: dim. oscior; osule; osior;

osuor; osw^(Gorovei,Cimil, 131); megl .

oscic, usctcIIcol. bân. osam {cat. os-

sam; sp. osambre; port. ossama).

1291.0SOS, adj. „osseux, ossu"|| megl.usos

jl< ossuosus-,a,-um|| \t.ossoso ; sard

ossosu; fr. osseux; prov. osos; cat.

ossos; sp. ososo.

\ 292. OSÎNZ, sb. f. „graisse de porc"—fosundz (An. Car.) || ar. usîndz.Lat. axungia,-am; alterrile fonetice

pe care le presint forma romîneascnu sînt explicate ;

presena lui u- în

ar. ne arat totui c trebue s ad-mitem mai curînd un *oxungia, ca ipentru formele alb. i sien. citate maijos (comp. gr. hld-i-îo-^ la Diosc. iîn CGL. II, 384), dar chiar în caulacesta o- din dr. rmîne nelmurit.

Alb. usufiz {asung <ngr. âôuYt);rtr. sondscha; Rovigno sonâa; it.

sugna, sien. osona, piar. sonza, reat.

6146i. Candi ea-Densusiaiiu, Dicftonar etimoli^gic 13

OSP — 194 — OU

assona, Castro dei Volsci assiiona,Subiaco sofia, Alatri, Campobassonzona. Arpino suna, Lecce nzuna,abruzz. assone, nap. nzoiia ; sard. log.

assunza.

OSP, V. oaspe.

1293. OU, sb. n. „oeuf"||ir.oy; megl.uoii\ ar. ou

Lat. ovuM.Alb. ye, co; vegl. iuv\ rtr. ov, it.

uovo; sardow; fr. oeuf; prov. ov\ cat.

ou\ sp. huevo; port. oi:;o.

Der. : dim. oule: ouor, bot. ,,stre-

ptopus amplexifolius", ir. oor\ ou

(Marian, Srb. 112; Voronca, Dat. cred.901); megl. oucic.

1294. Oua, vb. „pondre'|| megl. uari\ar. uare \\< *ovare

||rtr.over ; sard oare;

Bournois ov; prov. ovar; sp. huevar;port. ovar\\oiitoare ^qui pond".

1295. Oar (Olt. bn.),sb. f. „volaille^'

(Tiktin; Tocilescu, Mat. 99)<*ovaria(atestat numai ovarius, -um), devenitoare, cruia i s'a refcut un sg. oar[Candrea] ||sprsl. uera „Laich" ; it. o-vaia (comp. port. oveiro)

\\ortenii

„volaille".

p

1296. PÂCAT. sb. n. „peche" || ir. pe-cât\ megl. picai] ar. picat.

Alb. mtkat; rtr. pcho; it. peccafo;sard pekkadii ; fr. peche; prov. catpe-cat\ sp. pecacio; port. peccado.

Der. : pctos, megl. pictos „pe-cheur,miserable"(rtr. pchadiis; prov.pecados) ;

pctoie.pctoenie „pec-cabilite, misere"||pacrt^wf, megl. ptcâ-#Mj/'t „pecher"; jpctuial i pc-tuitiir „suspicio" (An. Car.).

1297. PACE, sb. f. „paix".Lat. PAX, PACEM.A\h.pak'(e): rtr. pesch; itpace; sard

log. page; fr. paix; prov. patz\ cat.

paw; sp. port. /?a^.

Der.: pacinic ..pacifique, paisible"||

vr. trans. pciui (lorga. Doc. Bistr. I,

91; Gaster: Tiktin; Lex. Bud.) „laisser

en paix: apaiser, raccommoder'\ '\p-€iiiire (lorga, Studii, XII, 73, 92) „ac-

cord": trans. pctMiYo/'(Lex.Bud.) „pa-cificateur"; jjoâcmtoia (lorga, Studii,

VII, 306) ,.accord, conciliation" |l jp-<i€luit (Cantemir, Div. 41) ^pacifique,vivant en paix"

|1fmpctat „pacifier,

retablir la paix, concilier, raccorder";

împciuitor „conciliateur, qui reta-

blit la paix"!it/wpace/«î7 (Cantemir,Div. 120) „concilie, satisfait" tjnepace(Dosoftei, Ps. vers. 387; Letop. III,

110; lorga, Doc. Bistr. 11,54) „guerre,discorde", nepciuire{Lex. Bud.) „dis-

corde" ; rnepciint (lorga. Studii, V,

97) „trouble".

1298. împca, vb. „concilier, recon-cilier, raccorder, calmer, contenter"<iM-PACARE jbellun. impagar „paga-re; soddisfare"

!1comp. alb. pak'on

.„ versohne" ; vegl.pakur i it. sard pa-

gare „payer"; fr. payer, vfr. paier ,,a-

paiser, reconcilier, satisfaire": prov.cat.sp. port. pa^ar „payer; satisfaire*

< PACAREIIîmpctor „conciliant"

(comp. pacatorius); f irnpctur„pacificatio" (An. Car.)

j|înipcâcios

„conciliant"1|împcciune „concilia-

tion,accord"(comp. p a c a t i o,-o n e m )

If împclui (lorga, Doc. Caii. 11.59)

„concilier"; |

'\-impcluire (Cantemir,Hron. 23) „conciliation".

1299.PÂCUIN(Suceava,trans.bucov.Oa), sb. f., mai adesea pi. pciiini(ez. 111,84: Dame, Term.; Gaz. Trans.1887,261: Reteganul, Trand. 183; Kev.cr.-lit. II, 96; Tiktin) „brebis; brebislaitiere".

Lat. PECnÎNA,-AM < PECUÎNUS.-A,-UM„de betail".

1300. PÂCURÂ, sb. f. „goudron, bi-

tume; petrole brut; fenfer".Lat pîcula,-am; înelesul de „enfer"

sub influena vsl. riKKA-K.

Vegl. pikla; rtr. pievla] itpegola;prov. pegola.

Der.: pcurar „ouvrier qui extrait

du petrole; f marchand de bitumeou de petrole brut" (Tiktin)|'/?«corm/^

„boite a cambouis"; f pcornice(a)r(Doc. Acad. 96) „fabricant de boîtes

a cambouis".Impr.: bulg. iiaicypa „Bergtheei".

1301. PCURAR, sb. m. „berger, pâ-tre"

IIir. pecurdr: megl. picurar; ar.

picurar „bevgev' ; zool. „alouette".Lat. PECORARIUS,-UM.Friul. piorar; it. pecoraio; ga\ii,.pe-

giieiro, port. pegureiro.Der.: dim. pcurarel (Marian, Im-

PADUCEL 196 — PDURE

morm. 109; Wgjb. III, 324; Bota, Pov.46; Hodo, P. pop. II, 62), pcurra(larnik-Bârseanul, Doine 410; Tiktin);

diV. picurrii\\irsins.huco\.pcurrit(Molnar, Sprachl. 105; Lex. Bud.; Ma-rian, Immorm. 504), ar. picurroane.picuroan {Y)di[eixn.c\.n\) ,,bergere" i|bu-

cov. pcarne (Marian, Ins. ^l),iTieL;l.

picurrlgc i picurloc^ ar. picurlichi(Dalametra) „etat de berger" \\pcur-resc (An. Car.; Lex. Bud.; Doine, 62;Reteganul, Pt)V. I, 17; III, 58; Trand.145), megl. picurresc, ar. picurres-eu, picaresca (Dalametra) „de berger,pastoral" ; trans. pcurrete {Lex.Bud.), meg\. picarr^ti „â la manieredes bergers"

|1pcurari (Lex. Bud.)

„exercer l'etat de berger".Impr. : ung. pa/cuZa/" (Szinnyei, II ,6 1

).

PÂDUCEL, V. pduche.

1302. PÂDUCHE, sb.m. „pou" || ir.

pedacUa; meg\. piducl'u; ar. pidacUu^bidacl'u.

Lat. PEDucâLUS,-UM; b în loc de/> dinforma diV.bidacl'u s'a transmis din deri-

vatul verbal mbiduci'are,nude grupulmp a trecut la nib ca i în alte cauri.

Vegl.pedoklo ;Ttr. pluogl;it pidoc-chio; sard log. piogu; fr. poa;prov.pezolh\ cat. poll\ sp.pioJo;portpiolho.

Der.: dim. pduchel (Marian, Ins.

466; Tiktin; sp. piojillo)', pduchia(Lex. Bud. ; Marian, Ins. 466 ; Tiktin);ar. piducl'u

\\col.ban. pduchlam, ar.

biducl'ami (Dalametra; cat. pollam);pdacherie (Marian, Ins. 468 ; it. pidoc-chieria; h.pouillerie\ cat. polleria\ sp.

piojeria\ port. piolharia)\\pâducher-ni (Marian, Ins. 468), pduchelni(Lex Bud.) „(femme) pouilleuse", bot.

„lepidium ruderale; tribulus terres-

tris".

1303. Pduchios, adj. „pouilleux"||

megX.pidacVos: ar. piducl'os, biducl'os||<PEDucuL0Sus,-A,-UM

1|rtr. pluglius;

it. pidocchioso; sard \og.piogosa',h.pouilleux ; prov. pezolhos\ sp. piojoso;port. piolhoso

\\pduchioie (Marian,

Ins.468; Cihac) „maladie pediculaire".

1304. Pduchia, vb. ,chercher et oterIes poux"

IIar. bidacl'ari (Dalametra)

II< 'PEDlJCrLARE (=PEDÎCULARE)

||VCn.

peokjar; fr. pouiller (comp. it. spi-docchiare; fr. epouillen sp. despiojar;

port. espiolhar)\\mbiducVari (Dala-

metra) „chercher Ies poux".

1305. Pducel, sb. m. „aubepine; sortede maladie de la plante des piedsqui se manifeste par des demangeai-sons"

IImeg\. pidafel „maladie des or-

teils ou de la plante des pieds" ||<*peducklhjs,-um; pentru înelesul de„aubepine", comp. bellun. peduger,Campobasso spina pulce, teram. Avel-\ino.,Cosenza, Bari spina pulice, Leccespina puce, toate cu înelesul de ,,au-

bepine" ; fr. dial. H-te Marne pouyou,H-te Saone pouyo, Dijonpouyi, Bessepae, derivate din peduculus, icare însemneaz „aubepine" (cf. Rol-land. Flore pop. V, 156); nprov. pesoa -

iet, pesouietie, pesouio „aubepine,nerprun", din pezou, etc. „pou" (cf.

Roliand, ibid.); numele acesta i s'a datprobabil din pricina credinei pe careo are poporul c cine mnînc dinfructele pducelului se umple de p-duchi („â Rougemont, â Gray etdans beaucoup de localites de Fran-che-Comte,on appelle ainsi ies cenel-les des pouillots, parce qu'elles don-nent des poux â ceux qui Ies man-gent", Beauquier, Faune et Flore pop.11,33; „lesenfantsâla campagne man-gent souvent de ce mauvais fruit; ils

savent cependant que cela leur fait

venir des poux", Rolland, Flore pop.V, 159) II

Piac. parm. piosell „piagafagedenica, cioe corrosiva, che vieneai cavalli, guidalesco", bresc. piosei„pedignone" (comp, it. pedicello ,.in-

setto piccolo; malattia del cavalloallacorona del piede" ; sard log. peigeddu„pedicello, insetto della rogna")

||jM-

ducea (Lex. Bud.) „baie d'aubepine".

1306. PADURE, sb. f. „bois, foret"||

ar. pdure.Lat. PADULEM, atestat la Schuchardt,

Vok. I, 29; III, 8 (=clas. palus, -udem„marais, etang"); înelesul de „bois",

care se gsete i în alb., pare a sefi desvoltat din causa vegetaiuniiblilor, în spec. a papurei i trestii-

lor celor dese care fceau din depr-tare impresiunea unor pduri (como.aceiai desvoltare de îneles în dial.

sîrbesc bloto „Kot; Sumpf\vald"<vsl..blato „See, Sumpf"); celelalte limbiromanice au conservat înelesul pri-

PDURE — 197 — PAIE

mitiv (comp. i sensul de ^jardin" al

formelor nap. i rtr.)-

Alb.piK„Wald" ; tosc.paduleâhruzz.padune, nap.padtda „orto", Cerignolapadule; sardAog.paule; vsp.vpori.paul

Iicomp. rtr. palii{d) „Sumpf; Baum-

u. Obstgarten"; vfr. palu; prov. pa-^H^<PALUDEM.

Der. : dim. pdurice, ar.-: pdun'(Cantemir, Ist. ier. 70; Gorovei, Cim.339; Lex. Bud.); pdurea (iplea. P.

pop. 114); ar. pîduric (Dalametra)col. ar. pîdurami \ pîdurlichi (Da-lametra)

IIpdurar „forestier, garde-

forets"; pdurrie „economie fores-

tiere, etat de forestier" (Jipescu, Op.105); jpdurrit „impot sur Ies fo-

rets paye par celui qui lesexploitait"

pdurean „qui habite Ies forets; ha-bitant d'une foref

;pdureanc „ha-

bitante d'une foret; nom donne â unevache" (Frîncu-Candrea,M.apus. 50);

„fee mechante des bois"(Marian,Nat.129) II

pduroi (Tocilescu, Mat. 549,

1575, 1576), pduroaic (Tocilescu,

Mat. 563, 1575) „esprit des forets, fee

des bois"; ban. bot. pduron „me-lampyrum arvense"

||pdure, ar.

pîduri (Dalametra) „sylvestre, sau-vage (en pari. des vegetaux)"

1|p-

durat{Sb\eva, Pov. 322; Gorovei, Cim.350; port. paulado), pdurii „boise".

1307. Pduros, adj. „boise, couvertde forets" <*PADULOSus,-A,-iiM (=palu-Dosus)

IItosc. paduloso.

1308. PÂ6ÎN, adj. sb. m. „paîen,me-CT€ani"'}\meg\.pnggn ^paîen.souille" :

av.pîngln „paîen. mecreant, cruel ; me-chant".

Lat. PAGANUS,-A,-UM „de la campa-gne; paysan, villageois", care apare la

Tertulian i la scriitorii de mai ttr-

ziu i cu înelesul de ., paîen, gentil",

singurul pstrat în limbile romanice.Rtr. pajaun', it. par/ano: h. pa'ien:

prov. pagan: sp. pagano', port. pa-go (comp. alb. pigzrz «unrein". caredin causa conservrii lui -g- inter-

vocalic nu poate veni de-a-dreptuldin lat., ci trebue mai curînd s fie

împrumutat din rom.\Der.: col. pgînime jpgînie (Ivi-

reanul, Did. 53; Lex. Bud.: Tiktinlar . pîngînea „paganisme; mecrean-ce. impiete" pgînesc, ar. pînginesc

,. paîen"; pginete (Biblia. 1688, Lev.XX, 12: Letop. I, 105; Gaster; Lex.Bud.; Tiktin) „â la maniere des paîens,en paîen'

|| fa se pagini „devenirpaîen" ; pginescu-m „damnor" (An.Car.); 0\t. pingni (de unde substan-tivul verbal, cu amestecul sufixuluipeiorativ -anie,pînganie„homme sou-ille, etre immonde'*), plngri r^profa-

ner, souiller", de unde sb. verbal pin-gar (Tiktin; ez. I, 204) „opprobre:souillure, etre immonde". megl. pn-gniri,ar . pîngînire „souiller, se souil-

ler: devenir cruel, mechant" (de undeprobabil împr. alb.psrô^ ..beschmu-tze",:metatesat din *pig[i]ron; pentruîneles, comp. bulg. noraHi> „impur,souille, immonde", noranem. „paîen",ôâH^rî. „souiller, profaner", sîrb. noran„unrein", noramm „Heide", norannTH„verunreinigen"):pf/?5rriCîa«e.,pro-fanation, souillure" ar. pîngînipsiri(Dalametra) ..se souiller: devenir cru-el''.

1309. Pgîntate (vr.), sb. f. „paganis-me ; mecreance, impiete~ Har. j9f/?^f-

ntate „mecreance; salete" ||<paganî-TAS,-TATEM ij vfr. patenete

jl jpgn-tme (Dosoftei, Ps. vers 305), jpg-niîe (Dosoftei, Ps. vers. 69, 106; V. Sf.

166, ap. WgJb.V, 84) „paganisme; me-creance" (dealtfel amîndou pars fie

formaiuni ale lui Dosoftei).

1310. PAIE, sb. f pi. „paille", de undesg. PAIU „chaume, fetu de paille"

||

ir.pâVe: meg\.pal',pal'; ar.pal'e.pal'u.Lat. PALEA,-AM.XegX.puol'a; rtr. \t paglia; sard log.

paza; fr. paille ;prov. palha; cat. pal-

ia; sp. paja; port. palha.Der.; dim. pior, megl. pal'îcic,

pal'icc ; piuf^petit fetu de paille",

trans. „allumette'' (Viciu.Glos. 6-1: Polapaûzzo,p\em.pajiiS', sp.pajuz: comp.it. pagliuzza): piu „petit fetu depaille", bot. „aira caespitosa; agrostisalba; stipa capillata; festuca ovina";bot./}«ni«>câ„festuca pseudovina": bot.

pii „nardus stricta" pi „paille,

chaume", bot. pi-dulce „andropogonischaemum" pife{Co?,i'\nescu: Petri)..pailler" pios „p.iilleux. monte enpaille" {it.paglioso: fr.pailleux;nprov.paious: sp. pajoso\ pi (lonescu. Cal.

186) „glaner, oter la paille battue (a-

pres le battage du ble)".

PAIOARA 198 — PANA

1311. PÂIOARÂ, sb. f. „voile, crepe;voile dont on recouvre la figure d'unmort".

Lat. PALLiOLA, plur. din palliolum„petit manteau, capuchon", devenitsg. f.; pentru îneles comp. p a 1 1 i u m„voile; drap mortuaire".Nprov. paiolo „sorte de filet â mail-

les etroites".

1312. PALMA, sb. f. „paume de la

main ; empan; souftlet, gitle"|| ir./?â-

m^\ megl. palm ^paume, empan";ar. palm „paume".

Lat. palma,-am; pentru înelesul de„empan",comp.forma alb.precum i it.

sp. port. palmo, prov. cat. palm „em-pan**.

Alb. pttajm ( < *plama; pentru meta-tes, comp. mai jos forma sard) „pau-me, empan, souftlet"; t ir. it palma;s'dvd palma, \og. câmp, praînma; fr.

paume, prov. cat. sp. port. palma.Der.: dim. plmuoar, megl. pl-mu „paume"!jaugm. plmoi (Doine,

51) „soufflet" ;/?rt^/?2a^ .,pa3^san pauvrequi, n'ayant pas de boeufs, travaille

comme manceuvre"|1plmui „souf-

fleter, gitler"; plm,uial „souffletade,

echange de gi^e?>''\\palmac „huitiemepârtie de Tempan" e turc. parmakrefcut dup palm

\\megl. mpl-

mari „saisir".

1313. PALTIN, sb. m. „sycomore"||

megl. (la Nnte) platan; ar. paltin.Lat. platanus,-um; metatesa se ex-

plic din formele derivate *pltina,etc. >pltina (sub influena fonetis-

mului slav), de unde apoi paltin; ter-

minaiunea -in, în loc de -n, se dato-rete analogiei cu numele altor arbori,ca frasin i carpin.Piem. pj'ain, Cuneo pj'on, pjajo,

nap. kjaten§\ fr.plane {comp.txlh. paliie

„specie di platano", Fialuer, 317).

Der.: dim. pltina; pâltinuf (Ma-rian, Nat. 434); pltior „petit s3'^como-re; ribes petneum'';p/^me^(Gorovei,Cim. 167; Sevastos, Cînt. 89, 170; ez.II, 8); bucov. pltinele, pi. , ribes ru-brum"

IIcol. pltini.

1314.PÂMÎNT,sb. n. „terre"~vr.bn.mold. pomînt (Prav. Gov. 24^'; Wgjb.III, 180; Gr. n. I, 52-i. 525); f'a voc.pemente (Varlaam, Caz. 1, 1 M),peminte

(Dosoftei, V. Sf. noemvrie 4, etc),maram. pi. peminte (iplea, P. pop.114); comp. i formele derivate demai jos || ir. pemint; megl. pimint: ar.

pimintu.Lat. pavîmentum „aire en caillouta-

ge et en terreou mortier battus, plan-cher,pave" ; o din forma pomînt a re-

sultat din sub intîuena labialelor;

formele începînd cu pem-, pim- sînt

neexplicate.li. palmento „Ort wo gekeltert oder

gemahlen wird"; sard log. pamenta„pavimento" (comp. log. pamentile„primo sternito dell'aja").

Der.: dim. pâmtncior (Lex. Bud.)jpmlntos, megl. pimintos „terreux"|

pmîntesc, -pemintesc (Dosoftei, Psvers. 355 ^ jpementesc (Varlaam, Caz.1, 56''

, 127^; Tiktin) „terrestre"; pâmm-tete, -f pementiate (Varlaam, Caz. I,

1 13=^) „â la maniere terrestre"iîp«mm-

tean, fpemintean (Dosoftei, V. Sf. no-emvrie 25; Liturgh. Iai, 1715. 31),

fpementean (Varlaam, Caz I, 178'^;

lorga. Studii, VI, 261, 422) ..terres-

tre, qui vit sur la terre; indigene,homme du pays".

1315. PANÂ^ sb. f. „plume; panache;feuille qui enveloppe l'epi du mais;coin pour fendre le bois; cale (qu'onplace sous un meuble, etc. pour le

maintenir d'aplomb); chasse, chassoir^marteau de tonnelier; tranche de si-

lure du cote de la queue ; lardon,filet de lard pour piquer Ies viandes"— bn. trans. peana \\ ir. p^n „plu-

me"; megl. p^« „plume; aile ; sortade broderie''; ar. peana „plume; aile;

cil".

Lat. PîNNA.-AM „plume; aile; cre-

neau"; pentru înelesul de „feuille

qui enveloppe l'epi du maîs", comp.sîrb. nepo „Feder" >nepyiuiiHa „Sten-gelbltter am Kukuruz", bulg. rus.

iiepo „plume; feuille de l'oignon ou del'ail", grec. îrxepov „plume; feuilles

ou branches d'arbres"; pentru sem-nificaiunea de „coin pour fendre le

bois", comp. mai jos pniir i germ.Feder „plume; coin â fendre"; pen-tru celelalte sensuri, comp. formeleromanice de mai jos.

Alb. pzndt (comp. pindae diclaesânt a pendendo, sed nsiis obtinuit,

nt pinnae dicantur, CGL. VII, 90); rtr.

PANA — 199 — PANUCL E

it. penna, Lecce pinna „cil" ; sard log.

pinna; vfr. penne, fr. panne „graisse

sous la peau du cochon; piece debois horizontale qui supporte Ies che-vrons"*; prov. pe/za „panne de porc":cat. penna\ sp. pena\ port. penna.

Der.: dim. peni „petite plume,plurae pourecrire", bot. .,myrioph3^1-

lum spicatum; stipa pennata"; peni-

oar ; megl. penicc „petite plume";iv<xns.penu i Lex. 3\i.)\Tpenu „ca-

laraus scriptorius" (An. Car.) ; bn.pnii ..peritoine"

;pânu. mai ade-

sea pi. pânu!?i (lonescu, Cal. 163), pe-

wu^e (Viciu, Glos. 44,51) „feuilles quienveloppent l'epi du mals".

1316. împna, vb. „garnir de plumes,emplumer, empanacher; larder, pi-

quer" — -rîmpena i^Lex. Mard.)<*îM-PÎNNARE (cf. p i n n a t u s) it. impen-nare ; sard log. impinnare: fr. empen-ner: prov. empenar ', port. empennar.

1317. Pnur, sb. f. ,serge, drapgros-sier, ordinaire"||ar. peniir, pendur„clou, coin pour fendre le bois"

||

<pîNNuLA,-AM „petite plume, petite

aiie" ; pentru înelesul ar. comun idialectelor it.. comp. p i n n u 1 a auris,quod sit acuta: pinni antiqui acutiim(CGL. V, 576\ pinnatus ,-qui a despointes", i înelesurile ,tleche; cre-

neau" pe care le mai avea pinnala scriitorii de mai tîrziu, i pe carele regsim în it. penna „Gipfel, us-serste Spitze eines Vorgebirges", vfr.

/?6/2«e„eminence,hauteur.arrete,poin-te,bout",prov.pe/?a „rocher ;

pignon",sp. pena i port penha „Felsen; Klip-pe"; în ce privete sensul de „drapordinaire". comp. sp. pe/za „Schaffell

mit der WoUe'', de unde derivatulpefiasco „starkes, grobes Zeug", vfr.

penne „etoffe de laine,de coton ou desole â longs poils imitant la peluche" iprov. pena ..fourrure", toate derivatedin pinna, din al crui îneles de„plume, duvet" (comp. it. penna »du-vet") se va fi desvoltat de timpuriuacela de „flocon (de laine), bourre delaine", de unde apoi „drap fabriqueavec de la bourre de laine. drap or-

dinaire" (comp. germ. Flaus „Woll-oder Haarflocke ; daraus verfertigtesZeug"

; pentru înelesul de „fourru-re", comp. mgerm. veder ..Flaumfeder:tlaumiges Pelzwerk"); pentru forma

ar. pendur (v. i formele romanicede mai jos) trebue admis un pro-totip * p i n d u 1 a, care a existat pro-babil alturi de pinda vV. pan)[Candrea].Alb. penniiL pendul „Feder" ; friul.

penule^ ven. triest. Pola, com. penolai vie. ver. pendoJa „bietta, conio" ;

vsp. penola „plume" dim.ar. penuric(Dalametra) ^petit clou. ' pnurar „fa-

bricant ou marchand de serge-.

1318. PANÂ2 (ar.), sb. f. „ecouvillon;voile sur Ies yeux" (Dalametral

Lat.* PANNA,-AM < PANNUS ..morccaud'etoffe" (cf.Papahagi,WgJb. XII,103).

FTiu], pane ^crema; lentiggine"; it.

panna „creme-, ven. ver. bresc. pane,pi. „lentiggine"'; vfr. pane „morceau,piece"; nprov. patio „tache de rous-seur" (comp. sav, pan „ecouvillon").

Impr.: bulg. nana „ecouvillon".

1319. PÂNTA (vr.), vb. „peiner" (Co-resi.Ps.XXXVII, 7: LXVIII,22 ; Prax.zac.56)—prta (Ps.Sch. XXXVII, 7;

CLXII, 31 ; LXVIII, 21, unde e copiatgreit n-KpHRTaps)—Haeg a s pnia{bnta, Rev. cr.-lit. 111, 163), Pdu-reni a s bnta (I. Popovici, Rum.Dial. I, 125) „souffrir, se tourmenter,se lamenter".

Lat. POENÎTERE „se repentir. regret-ter-*, eu schimbare de conjugaiune(cf. Candrea, Noua rev. rom. IV, 23);

forma cu b este influenat de bnat.Der.: pant (Rev. cr.-lit. III, 163)

„souffrance, tourment".It. pentirsi: YinzeWes penedre. prov.

penedir (comp. alb. ptndohem,, be-reue").

1320. PÂNUCL'E (ar.), sb. f. ..peste".

Lat. PANuc(U)LA,-AM, atestat în CCL.II, 524; III, 296, 312; V, 645, unde e

tradus prin travou/Xa care în ngr. în-

semneaz „peste", i prin i7r6oT-r]M.a

!).Y]pou, adic „abces la cuisse", careîneles se regsete în tot nordul Ita-

liei (=clas. PANicuLA „paniculedes ve-getaux; sorte de tumeur").

Friul. panole „torsolo; cartoccio ;

bubbone, infiammazione delle glan-dule deir anguinaia": \i. pannocchia„?vIaiskolben: Biischel (der Hirsepflan-ze, des Buchweizens)", triest. mant.cremon. bresc. mil.piac.parm. pawoca

PANURA — 200 PAR

„bubbone"; sard camp.pannuga „pan-nocchia" ; fr. dial. bress. Verdun, Au-turi panouille, poit. penouille^ Mon-treux penouille „epi de mais"; nprov.panouio „spathe de mais" (comp. pa-noui „epi demais, fane") ; cai. panolh'i

„Maiskolben" ;vsp. panoJa.Yâst par?o-ya, vgali. panocha „Maisbiischel".

PNURÂ, V. pan.

1321. PAP, sb. f. „manger (expr.enf.), bouillie pour les enfants" —mold. „oeufs brouilles" (ez.VII, 117)jj

megi. papii „m;mg-er (pour les en-fants)"; ar. pap „bouillie".

Lat. PAPPA,-AM (cf. Heraeus, Arch.lat. Lex. XIII, 163).

Rtr. it. sard pappa-, Grand' Combepepe, val. pape; lion. pape; nproY.pa-po ; cat. sp. port. papa.

1322. Papa, vb. „manger (expr. enf.)"

IImegl. ppari\l <pappaee

||it. sard

pappare; vîr.paper „mâcher,avaler";prov. cat, sp. portpapar

\\trans. ppâu

(Viciu, Glos. 44, 65) .,glouton"\\pap-

lapte „nigaud"; pap-tot „giouton".

1323. PAPURA, sb. f. „massette,massed'eau, canne de jonc"—fpapor (Bi-

blia, 1688,IsaiaXIX,6; XXXV,7)||megLpapr.

Lat. *PAPURA, pi. devenit sg. f. din*PAPYRUM. pronunat de timpuriu *pa-

PURUM (= clas. PAPYRUS „papyrus, ro-

eau d'Egypte")-, pentru îneles, comp.,.papyrus, fjenus herbae, scirpus,id est jancus"- (CGL. V, 509).

Comp. sard log. /?a6tr?ji< papyrus|j

abruzz. pabbele: prov. cat. pabil\ sp.

pbilo; port pavio, toate cu înelesulde ,,meche"<'^PAPYLUS sau *papilus||

abruzz. pa/?%<*PAPlLUM|l nprov. pa-bel, pavea <*PAFihi.\]^

\\norm. pavej,

berr. pa?;e<*PAPERUS.Der.: dim. bot. papuric „butomus

umbeilatus"iicol. ppurite', ppu-

rime (Co?<t'mescu)\\ papornif. „panierde jonc; bouteille clissee''

\\pparl

(Tiktin) „clisser"

Impr.: bulg. iianyp-L.

1324. PAR, sb. n. ,,pieu" || megl. ar.

par.Lat. PALUS,-UM.Rtr. pcl; it.palo\sard palw, ^r. pieii;

prov. cat. pal ; sp. palo; port. pao

(comp. alb. pah).Der.: dim. prit/ (Lex. Bud.); prii-

le,pâru.'?or i /?mor (Tiktin); pru-te (Lex.Bud.); prutean i pâracean(Tiktin); pragean (Teodorescu, P.pop. 305; Tociiescu, Mat. 253); megl.prcuc, prcoc.

1325. Impara, vb. „garnir de pieux,palissader; empaler" || megl. mp-rari; ar. amprare „frapper d'uncoup de corne" |j <iM-PALARE [Den-susianu, Rom. XXXIII, 70] ||

rtr. im-paler\ it. sard impalare; fr. empaler;nprov. empalâ; cat. sp. empalar; port.

empar.

1326. PÂRI, sb. m. „poirier"—PARA,sb. f. „poire"

IIir. per, p§r^; megl.

per, pfr; ar. per „poire, poirier", pi.

peare „poires".Lat. piRUS,-UM; piRA, pi. lui pirum

devenit sg. f (atestat sub forma aceastaîn CGL. VII, 91).

Vegl. pafra; rtr. pair „poire", patra„poires" ; it. pero, pera; sard log. pira„poire, poirier"; fr. poire; prov. cat.

sp. port. pera.Der.: dim. perioar „petite poire;

boulette de viande"; pertôr„pirola se-

cunda" ; trans. perw^m (Viciu, Glos.

66) „pomme de terre" ; megl. pqricc„petite poire".

1327. PÂR2, sb. n. „cheveu, poil" || ir.

megl. ar. per.Lat. piLTjs,-UM.

Vegl. paji; rtr. pail; it. pelo; sardlog. pilu; fr. poil\ prov. cat. pd; sp.

pelo.

Der.: dim. pertôr, pi. bot. „elymuscrinitus"

;pruor (Marian, Nunta,

301); maram. prut (iplea. P. pop.1 14; it. peluzzo); ar.pira.: vneg\. percuci pereic \\prui „tirer par Ies cheveux,how?>p\\\ev''\ pruial „volee de coups,peignee"

iirspr „contre-poil".

1328. Pros, adj. „poilu, velu, che-velu"î| megl. ar.pt>os]| < piL0sus,-A,-UM

Irtv.plns; it. peloso; sard log. pilosu;vfr. peleus; cat. prov. pelos: sp. pelo.'ô,

(port. Delloso)\\ imparoa {Tiktin) ..cou-

vrir de cheveux, laisser pousser sescheveux".

1329. Depra {dpra), vb. „(s') arra-cher Ies cheveux; plumer" (An. Car. ;

PARAT — 201 — PARIXC

Gaster; Molnar.Sprachl. 262: Marian.Leg.Maic. 122, 165,182,192, 195)11 megl.

dipirarh ^xT.dipirare ^(s') ârracher Ies

cheveux, se lamenter, se desespe-rer" ||<D£Pîlare vit. dipelare megl.dipirat ,,desespere" j jdprtur„depilatio" (An. Car.;^ H megl. prudi-pirari „s'arracher Ies cheveux, s'et-

fra\êr".

1330. PÂRA (vr. bn.), sb. f^palaisla de bouche" (An. Car.: Ps. Sch.

CXXXVl, 6, unde copistul a transcris

greit pna)—bn. .,luette~.

Lat. pALATiUM ..palais", care a luat

în lat. vulg. înelesul lui palatdm^palais de la bouche~.Alb. pitas\ vegl. paliioz: it. palazzo

i sard \og. palatlu .,palais''; fr. palais(cu amîndou înelesurile); prov.pa-latz i port.pafo, „palais" comp. ven.

pal', sard câmp. cat palau; nprov.palai: ^vox . paladar, paladel, cat. sp.

paladar; port. padar. toate cu înele-sul de .,palais de la bouche"* Dintr'unsg. *prat refcut din pi. parai s'a

format un (\\m.prtu „luette" (Can-drea, Oa. 51), devenit prin etimolo-gie popular Impârtii, aprtu(Marian, Leg. Maic. 330) i pltu(Cihac: Codrescu, Dic. I, 535).

1331

.

PÂREA, vb.„paraître,sembler" ;

a-i prea bine „se rejouir" ; a-iprearu „regr- tter"

||ar. preare.

Lat. PRERE.(Vegl.pwor); rtr. parair; it. prere;

sard log. prrere ; vfr. paroir ;prov.

parer; cat. prer jl comp. fr.paraître;

sp. port. /?ffr-?c'er<PARESCERK.

Der.: prere „avis, opinion: appa-rence: illusion" (prov. cat. pare/' „opi-

nion") /?'?re^wtc (Cihac; Tiktin) -appa-rent" pare c, contras în parc Alparaît que. comme si""! bucov. fm/)'?-

rea (Marian, Ins. 48), ar. ampreare„paraître, sembler".

1332. PÂRECHE {pereche\sh. f.„ paire,

couple- 1( meg\.pr§cr:ar. p^jrecl'e.Lat. *PARÎCULA.-AM<PAR.Sard. câmp. pariga ;

prov.parelha;cat. pryrella\ sp. pareja: port. parelhaIi comp. dalm. frag.) parocô «pai re" ;

rtr. para/l ; it. parecckio: fr. pareil:prov. parelh >paire, couple" ; cat. pa-reil ; sp. pnrejo: port. pnrelho<'^vkm-cî'Lus.-A.-UM (it. pariglia „coppia di

cavalli simili" nu vine din parîcula,ci din PARiLiA. pi. lui parilis, de undederiv i sard log. pariza).

Der.: dim. irans. prechiue (Rete-ganul,Bibl.pop.50; Cihac) Imprechia{Imperechia) ..appareiller. accoupler;

I

fdiviser.semer la discorde" ; ar. mp-I

ricVare ..accoupler" [cat emparellar;sp. einparejar ; port. emparelhar;comp. it. parecchiare ; vfr. pareiller;prov. parelhar) ; j împrechetur(Varlaam. Caz. I, 191^; II, 228^) „di s-

corde" (sp. emparej'adura : comp.prov. parelhad'ira) desprechia {des-

per^'chia) „depareiller" (friul. dispe-rek'a; it. disparecchiare: fr. depa-êiller

;prov. desparelhar; sp. des-

parejar; comp. it. sparecchiare).

1333. PkRESmipresemi), sb. f. pi.

„careme" || ar. p{)reasinî.Lat. QUADRAGKSÎMA,-AM, rcduS dc

timpuriu la *quaraesima.Alb. krerm: rtr.quaraisfna: itqua-

!resima; fr. careme; prov. caresma;

j

cat. coresma\ sp. cnaresma^ port. qua-! resma.

Der. : miaz-presimi, iniaz-p',

resitne (Letop. I. 233), miezul-presi-inilor (Mangiuc. Cal. 1882, mart 3) „ia

mi-careme", alterat în miaz-presi\

(Let. 1, 233), miaz-prese (Let. I, 469),

rniezul-presii (Marian, Srb. II, 21 1),

;

miezi-presi (Creang. Ser. 11,27; lor-

j

ga, Doc. Caii. 23), miezul-pretii (Ma-rian, Srb. II, 211; Yoronca. Dat. cred.

348), îniezii-oreti i miezul-pretilor

j

(Vlarian, Srb. II, 211).

I

1334. PRETE (perete), sb. m. „paroi,' mur. muraille" ir. />areê\^^împrumu-

tat poate din it.).

Lat. PARiES,-iETEM. contras de tim-puriu în PARETEM (atestat în CIL. VI,

•| 3714; cf. Schuchardt. Vok. I, 106).

Rtr. paraid', it. prete; fr. paroi \

prov. cat. paret ; sp. pared,;portpa-

' rede\preiar T.,tapis pour le mur"

,

(Let. I, 436; lorga. Studii, VII, 191),

„planche destinee â proteger le mur"(Frîncu-Candrea, M. apus. 104: comp.parietarius,de mur, de muraille";

: W. paretaio; nprov. paredaire; port.

paredeiro).

1335. PRINC. sb. „millef—/îariwcij.ex. Bud.; Polizu): pninc An.Car. ;

PARI NC 202 — PARTE

pring (Cantemir, Hron.; Let. II, 243;Tiktin; Wgjb. IX, 228); pring (Tik-tin; WgJb ibid.); pringâ (Tiktin);

pring (WgJb. ibid.).

Lat. panIcum, de unde ""pniop-ninoprinc (comp. crunt^mrunt);înlocuirea lui -ne cu -ng e neexpli-cat; de asemenea e anormal pre-sena lui -î- în unele forme,

Friul. pani; it. panico\\comp. ven.

Pola panizzo. triest. paniz. mant.parm. piem. panis\ prov. panitz: cat.

panis; sp. panizo: port. paingo < pa-nIcium.

1336. Pinichiu (vr.),sb.„millet" (Cuv.d. btr. I, 296, dintr'un glosar slavo-

romîn, unde traduce greit slav. nLipo,

adic „ble") <panîculus,-um. atestat

cu înelesul de „toulfe de roeau"(comp. pani cula .,panicule des ve-getaux"); forma pinichiu în loc de*pnichiu,dcica cumva nu e o greealde transcriere, se explic prin influ-

ena lui pîine\\piem. vfr. panii.

1."37. PRÎNG, sb. f. „perche ser-

vant porter un fardeau" (Biblia 1688,

Exod. XXX, 4, 5; 1 Chr.XV,55; Pa-ralipom. 11.5; lonescu, Cal. 122; Conv.lit. XX, 1014; Viciu, Glos. 65; Candrea,Oa 51; Lupacu, Med. bab. 23).

Lat. *PHALANGA<gr. 'faXâYY'H-Alb. plangz.

1338. PRINTE, sb.m...pere(employeaussi en parlantd'un pretre)"; p\. p-rini ..parents (le pere et la mere)"

jlar. p()rinte, pi. prini.Lat. PARENS, -ENTEM.Alb. prin, p\.p(t)rindt-tz „parents";

rtr. paraint; it. sard parente ', fr. pa-rent\ prox. paren\ cat parent; sp. pa-riente

;port parente.

Der.: dim. prinel\ pi. princiori(Marian, Immorm. 580; Burada, Ci.Dobr. 93; Teodorescu, P. pop. 82; Tik-tin)

\\printesc, printesc, ar. pîrin-

r7esc?i(Dalametra) „paternei, patrimo-nial"; printete, printete (Tiktin),

ar. printeate .,paterne!lement"||ar.

pi. striptrintl'l (l)a\ametTa) „lesan-cetres".

1339. PARTE, sb. f. ..pârtie, part, por-tion; cote, direction; endroit; parage;pârtie ; sort, chance; sexe"—bn. pâr-

tie „dofll ir. pârt, megl. parti i ar.

parte „pârtie, part; cote".Lat. PARS, PARTEM; în expresiunea

parte... parte „en pârtie... en pârtie"(it. sp. parte... parte) nu credem cs'a pstrat adv. partim... partim (cf.

Meyer-Liibke, Rom. Gramm. III, §221), ci mai curînd construciuneaPARTE. . . parte, pe care o întîlnimdeseori la scriitori (comp. poma so-lent, quae candida parte, parte m-6e«^, Ovid; melichloros est geminus,parte flavus, parte melleus, Pliniu).

Rtr. part; it. sard parte; fr. prov.cat. part; sp. port. parte.

Der.: dim. prticea (it. particella;sp. partecilla)

;prticic (sp. parte-

cic)-, megl. prticea; ar.prtic Ipr-ta „celui qui prend part, participant,

associe"; ^prtie (Prav. Mat. Bas.col. Buj. 98, 191; IvireanuKDid. 36; Tik-tin) „participation"; împrti „parti-

ciper; communiquer^faire part; com-munier"; îrnprtenie „communion;dernierssacrements"[|p<2r^mc(Dosof-tei,Ps. vers. 414, 505; An. Car.; Gaster;Tiktin) „participant"; y prtnicesc(Cantemir, Hron.)„particulier, prive"!|

prtini ,.etre partiaV t nepartc (Ispi-

rescu, Leg. 197) „malchance".Impr-: rut.napxL „Teil,Geschick,Los,

Gliick, Seite > napTiiKa „Wohlhaben,Gliick''; ung.par^âs (Szinnyei, 11,87).

1340. Parcea (vr. dial), sb. f. „parcel-

le, petit morceau" (Burada, Ci. Dobr.63; Tiktin) < '^ partîcella,-am < par-ticula, redus de timpuriu la *part-cella>*parcella (comp. tnuncel);

forma prticea e un derivat rom. dinparte (tot formaiuni tîrzii sînt it.

particella, sp. partecilla)\\prov. par-

cela; fr. parcelle; port. parcella.

1341. Departe, adv. „loin'||megl. di-

parti; ar. diparti\\<DB partu; înele-sul primitiv a trebuit s fie „â part,

de cote, a l'ecart", pstrat în port., deunde apoi uor s'a desvoltat înelesulde „loin"

Hrtr. davart „de, sur, au su-

jet de"; port. de parte „a part, decote, l'ecart" (comp. it. daparte,vfr. d'appart „ part")

||dim. depr-

cior; deprticior (Tocilescu, Mat. 790,

844); deprtior ^i deportu (Lex.Bud.)jl megl. diprtos. ar. dipîrtos (Dala-metra) „eloigne, lo^n"] deprta „eloig-

ner", megl. diprtizari, ar. diprtare

PARTE — 203 — PASA

„s'eloigner'* (format ca i înainta<în-ainte; comp. it. dipartirsi ..s'eloig-

ner"; vfr. departir „metire a part;

faire partir"); deprtare, îv. diprta-re. ,eloignement, distance": deprtat,.eloigne, \o'\niei\n'' îndeprta, megl.tidiprtizari „eloigner".

1342. Nâparte(ar.), adv. „au-delâ, de 1'

autre cole" ||xneg\.nparti ||< în hac

PARTE; peniru formaiune, comp. alb.

mb' af am ^jenseits"<m6£ ,.en, dans*-]-at ,.celle-lâ" -{-am „cote"

ijar. awâ-

parte (Weigand,01ymp.83),/2r//2<5par^t(Dalametra) „de cote, d'un autre cote""

au fost poate influenate de alb. am„cote", ndam „a cote".

1343. împri, vb.,,partager, repartir,

distribuer" || megl. amprfgri; ar.

mprire || < împrirejj

vfr. ent-

partir \\ împrire „partage" Ij impr-JliYMm (Psaltire 165l,predosl. ; Câtan,Pov. II, 57), megl. mpritur, ar.

mpriturâ „division, partage, distri-

hution'^'ifnprfeal^trans.împrflite(Lex. bud.), trans. Mehed. inipr(ame(Lex. Bud.) „partage, distribution".

1344. Despri, vb. „diviser, separer;

divorcer; jecartev"—jspri { Ps. Sch.XXI, 20) „ecarter" || ir. respri, cuschimbare de prefix; megl. dispr-gri; ar. disprîre || < dîspartîke(CGL. II, 272= clas. dispertire) H it.

dispartire,sparire;{r.departir ;pToy.cat. sp. despari

r

; port. despartirêspariir \\ despâritiir, megl. dispr-itur, ar. disptritur (Dalametra)„division; separation" (vit. spartitu-ra)\fdespreal, desprenie, jdes-pranie (Gaster; Barac, Hal. VII, 190:

Lex. Bud.) „divorce".

1345. PAS, sb. m. ,. pas-—trans. pa.>\

Lat. passus,-um; pa e refcut dinpi. pa.>i.

Alb. pas „Klafter" ; rtr.pass ; itpas-so; sard. passii; fr. prov. cat. pas; sp.paso; port. passo.

Der.ipâ^'t „marcher, faire des pas'';

t pitur (Letop. II, 97; Molnar,Sprachl.97; An. Car. ; Tocilescu, iMat.

301 : Cihac) „pas, marche" ; trans. cês-

pa^î (Marian,Nat.337; Viciu,Glos. 40),repasser par-dessus quelqu'un (alinde lui eviter un maiheur, suivant unesuperstition populairej".

1346. PsaS vb. t„aller", din cares"a pstrat astzi numai forma de im-perativ pas, pas în locuiunilepa-s() de . . ..pas(d)s . . . ,essaie un peude ... ; vadonc (faire) si tu peux . . .",

pas-mi-fe „c'est que" — trans. Oaj9a^(WgJl:).VI,36,79;Candrea,Oa. 51)„va"', refcut din pas sub influenaIui a pi\\ ir. ps l .,vaI"'||<PASSARE '!

rtr. passer: it. sard passare; fr. pas-ser; prov. pasar: cat passar: sp.pa-sar\ port. jiassar.

1347. PÂSA2,vb. ..f peser.etre pesant"(Ps. Sch. i Coresi. Ps. XXI,4 : XXXVII,5; lorga, Studii,XII,1 12), astzi numaica vb. impers. îmipas ,,,il m'importe,je me soucie de . . .

".

Lat. PENSARE „peser". înelesul, ac-tual al verbului impersonal îl regsimîn mare parte i în celelalte limbiromanice.

Alb. ioskptson „wge", gheg. mtsoj„falie beschwerlich ; senke mich (vonder Wage)' ;

(vegl. pesuare) ; rtr.

pser; it. pesare, ven. pesar „rincre-

scere, dispiacere" ; fr. pes(r, vfr. „etre

desagreable, causer du chagrin, derinquietude" ; prov. pezar „peser;deplaire, chagriner'*: cat. sp. pesar„wgen; bekiimmern, leid tun"; port.

pesar „Avgen; Sorge machen".Der.: nepsare J\n?>o\ic'\ance, indif-

ference.impassibiiite" ; nepstor „in-

different. impassible".

1348. Ps, sb. n. „souci, peine, dole-

.ince"<PENSUM ,poids"; în romînetes'a pstrat numai înelesul figurat „ce

qui oppresse^gene, fatigue, le malaisecompare â une sorte de poids"

!lrtr.

pais; it. peso: sard pesii (comp. esser

de pesa „esser di pena"); fr. poids',

prov. cat. pes\ sp. port. peso (comp.a\h. pesz „peso, sasso"; vfr. poise).

1319. Apsa, vb. „appuyer, peser,

presser, oppresser" <*appeis;sare!i vfr.

apeser „rendre pesant, faire peser,

peser, etre lourd, ecraser". lion. apezo„appuyer fortement", sav. apes „sou-peser, soulever"*; prov. apesar „re-

llechir'* (apstor „qui appuie; op-presseur" (comp. nap. pesatur); ap-star „pression, oppression" (comp.rtr. psadiira\ it. pesatura: vfr. poi-surt; prov. ..ezadura).

PASARE 204 PATE'

1350. PASARE, sb. f. .oiseau; mem-bre genital du mouton, du boeuf, ducheval"—trans. ban. Oa „moineau";bn. „emheriza citrinella"(Marian.Or-nit. 1,330); pi. pasri „volaille" ||

ir.

pasre.Lat. PASSAR,-EM (App. Probi, 163.

alturi de care a circulat probabilîn latina vulgar i clas. passer) „moi-neau, passereau"; pentru înelesul de„membre genital", comp. it. uccello,

sic. aceddii „oiseau; membre viril",

slov. licek „petit oiseau, membregenital", germ. dial. (Viena) Vogel„membre genital".

Friul. passare; \i. possero, Subiacopassara, ven.mant.bol./?as5ar<2,bresc.

pasera, sic.passara; sard vcmp.pas-saris; vfr. norm. berr. passe, Anjoupalsse; prov. paser{a); cat. passara\sp. pajaro i port. passaro „oiseau"(comp. sp. pajaros „voiailie").

Der. : dim. psrea (sp. pajarilla;comp. fr. passereau; cat. passarell);psricisp.paj'arica);psriiie{Cuv .

d. btr. 1.390), pserue (Lex. Mard.);psrw'c; psârioar{Mar\an,OTn\i.I, 409); f/âsar^Y» (Cantemir, Ist. ier.

1 \4);jpsru {ibid. 146)||augm. p-sroi „grand oiseau", trans. bn. „pas-sereau"

IIcol. psret; psrime{De-

lavrancea, Suit. 17), pserime (Lex.Mard.); bn. psratn \\psrar „oi-

seleur; astur nisus" (Marian, Ornit.

I, 126; sp pajarero; port. passareiro)\\psresc „d'oiseau'' : psrefe „com-me Ies oiseaux".

PSAT, V. pisa.

PAI, V. pas.

1351. PSTAIE, sb. f. „gousse, cosse(de haricot, de feve, de pois, etc.)"—trans. posfaîe (Lex. Bud.) ; mold. /?s-âre (r)osoftei, V. SL 18 fevr.; Stamati,Wb. 341, 429; Tonescu, Cal. bun. gosp.212,213; Pamrile,Agr.184)|jar.pî.sâZ'e|j<*pISTALiA<pîsTARE „pi Ier, bro^T-er"

(pstrat în mai toate limbele romani-ce); înelesul de „cosse" se explic dinfaptul c pastile de fasole, mazre,etc, dup ce au fost lsate s se usuce,se golesc de boabele lor i se îmbltescsau se bat cu furca (cf. descriereaamnunit la Columella, II, 10); defapt numele de pstaie trebue s fi

fost la început colectiv, aplicîndu-setuturor plantelor pstioase, de undeapoi se va fi zis o pstaie în loc de„o legum pstioas", i în cele dinurm s'a ajuns la înelesul actual de„înveliul legumei pstioase"; tot

în legtur cu baterea legumelor ps-tioase pentru a scoate din ele boa-bele, comp. bulg. .lyiiaMTb „schlagen,kIopfen">.iyneinKa „Schale", slov.îi-

pati „schlagen" > lup, lupina„Schale",

rut. jiyrrayTH „derb schlagen, stossen">.iyna „Schale, Hiilse"; în ce priveteforma, constatm trecerea normala lui -l- aton la e, devenit în daco-rom. â sub iniluena labialei, iar în

ar. trecut la i ca aton; forma pstarepoate representa un sg. *pîstalem,sau a resultat printr'o schimbare desufix {comp.DÎntare i vtniaie); pen-tru trecerea lui p- la po- în formapostaîe, cf. porumb

\\alb. scut. pistajs,

bistaje „baccello di legumi"|!dim.

pstioar (Tocilescu, Mat. 252); ps-tiuâ (Pamfile, Agric. 184); bn. pos-faic (An. Car.); pstios, mold. ps-tros (Stamati, Wb. 426, 624) „qui ades gousses, legumineux".

Impr.: rut.nacTaa„lunaria rediviva".

1352. PATE^ {Patii sb. f. pi. „Pâ-ques"|j ir. Pâ.§ê; megl. Pati, Patu;ar. Pati, Pate.

Lat. PASCHAE, pi. din pascha.Alb. paskz; rtr. it. pasqua; sard log.

paska; t'r.pque(s): prov.pasca(s): cat.

pasca (pasques nôeV) ; sp. pascua;port. pascoa < pascha, aceste doudin urm influenate de pascuum.

1353. PASTEI vb. „paître, faire paî-

tre"" \\ ir.pate ; meg\. patiri; ar. p-teare.

Lat. paSCERE.Vegl. pnoskro; învd. pai; it. pas-

cere; sard \og. paskere', fr. paître;

prov. paisfr; cat. peixer ; sp. pacer;port. pascer.

Der.: pscut., -^pscut (Ps. Sch.LXXVIÎI. 13; XCiX, 3; Coresi, Ps.

LXXVniI 13) „action de faire paître,

pacage"|| f pscfor (Biblia 1688, Iov,

I, 3; XLI i, 12) „qui paît"; vr. bucov.pascfoare [BibUa 1';88, Inip. XXVIII,24; Voronca, Dat. cred. 210, 6ri8; Gr.

n. II, 30; Marian, Srb. 1,41) „pacage,pâturage".

PASTE ^ 205 — PATA

1354. Pune, sb. f. „pâturage" |j ir.

pastsur^; ar. p«.sm^6||<pastio,-onem'JTtr.paschnn; it. pasciona; h.paisson;prov. paison puna „faire paître"

(friu). pason: vfr. pafssoner); p-iineal (Alecsandri, P. pop. 265) ,.pa-

cage, pâturage".

1355. Pstor, sb. m. ^pâtre, berger"

IIir. pstor |j

PASTORius,-t;M, atestat

numai ca adj.||comp. rtr. pastur; it.

sard log. pastore: fr. pasieiir, p^re;pTOW pastor,pasfre; portpastor [|dim.

pstorel „petit berger", zool. „mota-ciila tlava^^ (Marian, Ornit. 1,328; fr.

pasfoareaii; prov. pastorel)\\pstori„bergere", zool. „motacilla ilava" (Ma-rian, ibxd.) pstorie „etat de berger;fonction pastorale"||pcSôr(?5C ,de pâ-tre, pastoral"; />.9!ôr^^s'ê „â la mani-ere des bergers" ^\-\pstoricesc (lorga.

Studii, XII, 290; Doc. Callim. I, 428)„pastoral"* \\pstori „faire paître, exer-cer l'etat de berger; exercer une fon-

ction pastorale"; pstorit „etat deberger, metier de celui qui fait paîtreIes troupeaux" \\ Impr. : ung. psztorit,pâsztorol (Szinnyei, II, 94).

PUNE, V. pate'^.

1356. PAT, sb. n. „Ut; crosse (de fu-

sil)"Ij

ir. pât „lit; litiere"; megl. pat„lit en bois"; ar. pat „lit; banc, ban-quette; etage; piece de la maison oul'on travaille".

Lat. *PATTUs,-UM<gr. tcoctc? „pas;chemin battu", cu aceeai trecere a lui

-T- la -TT- dup vocala accentuat caVY]

1'în *b u 1 1 i s < pou-i?, *p u 1 1 i n a < TCoxl

*plattus < TrXaTu;, * p 1 a 1 1 i a < k\o.-

Tsîa, *co ttul us < xotdXo;, etc; dinînelesul primitiv de „chemin battu"s'a desvoltat apoi acela de „terre bat-

tue, aire, plancher—fondement, fond"(comp. mai jos înelesul cuvîntuluinap. i ngr. Tzâ-.oc, „fondement, fond" >sîrb. îiaToc „plancher"; numirea depa^,cu înelesul acesta din urm.adicpodeala, pâmîntul bttorit care ser-via de culcu popoarelor cu culturprimitiv, s'a dat apoi, treptat cu ri-

dicarea nivelului cultural, oritâreiridicaturi orizontale dela pmînt (la

Aromîni laviei ; în ven. i friul.

pragului, treptei de jos a scrii, es-tradei dinaintea altarului, etc), apoi,

tot mai sus, podului casei (înelespstrat Ia Ruteni, cari au împrumutatcuvîntul iiaTî. dela Romîni), catuluide sus (pstrat în arom., în ngrec.TCâto^ i alb. pat\ comp. înc, pentruîntreaga evoluiune a înelesului, sp.

/>t.so„Erdboden woraufman tritt;Fuss-

boden; Stockwerk in einem Hause;erhohter Platz in einem Zimmer").înelesul actual de „lit* (pe care-1 arei bulg. naT-B împrumutat dela Romîni)dateaz abia de atunci de cînd aceastînltur, construit din scînduri, adevenit o adevrata mobil destinatanume pentru culcare; din momentulacesta, cuvîntul pat, venind în concu-ren CM strat, îl înlocuete pe acestadin urm încetul cu încetul, restrîn-

gîndu-i înelesul la „aternutul, culcu-ul animalelor" (comp. stratul porci-lor), de unde apoi „aternut de pmîntsau de orice alt materie, ptur"[Candrea].

Alb. pat^ patz „etage" ; friul. patt„pianerottolo, ripiano; predella, sca-glione": yit patto ^letlime" (cf. în-

elesul ir.), ven. triest. Foia pato „so-

glia della porta; pianerottolo ; pre-della", bresc. pa^ „pianerottolo", nap.pate „suolo, strato, solajo".

Der.: dim. ptior; ptu ;ptuccl

(Viciu, Glos. 65; Tiktin), ptcel (To-cilescu, Mat. 974, 988; Wgjb. IV, 330;Tiktin), pcel (Molnar, Sprachl. 106;Viciu, ihi.) \

ptuel (Lex. Bud.);pa-facean, •fpficean (Biblia 1688, LucaV, 19), '\ptcean (Tiktin).

Impr.: bulg. iiaTt „lit" ; rut. naii»

„Dachboden".

1357. PATÂ,£b. f. „tache"||megl.p^jfr,.

pi.

Lat. *PÎTTA<gr. tcLtto:. „smoal" ; dmînelesul acesta primitiv trebue sse fi desvoltat înc în gr. sensul de„strat de smoal", de unde apoi „strat

dintr'o materie oare-care (de unsoare,etc.)—pat"; din înelesul de „strat" s'a

desvoltat de alt parte acela de „ptu-r de aluat—turt".pstrat în ngr.uY,TTa

,,pâte,galctte" ; toate aceste înelesuritrebue s le fi avut i lat. vulg. * p i t -

ta, i dim. acestuia *pittula Cv.

ptur), dup cum probeaz formeleromanice corespunztoare [CandreaConv. lit. XXXVIII, 874j.

PATA — 206 — PATRU

Alb. petz „Metallplattc, Goldblt-tchen; Blatt eines Bltterkuchens ;

platter Hochzeitskuchen"; rtr. petta„diinner, iîacher Brotkuchen", friul.

pete -treccia avvoltolata e stretta, in

rotella air occipite"; ven. mant.peâ„treccia'', Valtelini peta „zacchera",sic.pitta „maglia nell' occhio"; Bormiopeta ..strato"; \or. pette ^chiffon"; port.

peta ..tache l'ceil du ch^val".Der.: dim. peti

\\pta ,,tacher"

'alb. peton „dare la forma di sfo-

glia').

135M. Ptur, sb. f., ,,couche; couver-tureKde laine"); bn. „pate feuilletce"

(Viciu. Glos. 66) || ar. petur „pate feuil-

letee" ||<*pîTTrLA,-AM< ^pîtta j alb.

petuh „frittella"; ivinX. petul(e) ,,cen-

cio": miI.peôâ„tovaglia: lembodica-micia".Castro dei Volsci pettela „lem-bo di camicia". abruzz. pettele „stb-

glia, falda sottilissima di pasta; faldadi lâna; lembo di camicia", Campo-basso pf-ttula „lembo di camicia".nap. pettele „pasta distesa dai mat-terello, sfoglia", molfett, petele „pastafritta, frittella, gherone, falda"|!augm.ar. pituroane „gâteau feuillete"

\\p-

turos (Lex. Bud.) „dispose en couches;feuillete" p^fwrt „plier; empiler"|jim-pâ^wrt „plier", îinptara „piier; faire

ses bagages", ar. mpitiirare „etendrela ^âie" (iT'wiX.impetolâ „avviluppare";vie. impetolar „impaniare": comp alb.

petalon „dare ad una cosa la forma di

frittella") H desptura (Lex. Y^nd. ) yê-plier", ar. dispitarare „s'effeuiller (enpari. d'un gâteau, Q^tc.Y'

Impr.; ngr. Tcsto-^pov „Blatt einesKuchens" (Murnu, Lehnw. 38); bulg.

neTvpa „lame, feuille, feuille de levain">dim. nexypKa.

1359. PI, vb. „pâtir, endurer. a-

vôir des mecomptes" ||megl. ppri;ar. pîre.

Lat. PATÎRE (= clas. pati, Densusia-nu, Hist. 1. roum. I, 147).

Alb. pzsnn; it. patire; vsp. padir;comp. sp. port. padecer.

Der.: pit „(homme) qui a eprouvedes revers, qui a l'experience de la

vie"; pita „experience"; fpitur(An. Car.) „passio", ar. pttur „mes-aventure" [panie, penie,pitanie,

patarante,peai ^mesaventure, de-convenue, mecompte".Impr.: rut. iiaitMTn „unangenehmes

erleben, erdulden; arge Streiche spie-len".

1360. PTLAGINA, sb. f. „plantain"—bn. potlazin., plotaji:in,poclazinpoclajnii ; bn. olt. trans. pltagin(Lex. Bud.; WgJb.IIl,324:ez.IV,25;Viciu, Glos. 68). Oa pltanger, pl-tange fi,pltangin, trans.prlangin(Frîncu-Candrea. M. apus. 128); Pra-hova pi'lagin.

Lat. PL.4NTAGo,-GiNEM, devenit detimpuriu, prin pierderea nasaiei în

posiiune aton (comp. cufund, cu-prind, etc.)^ *pltagine, de undep/«-tagin. refcut din pl.pltagini: meta-tesa produs în formele ptlagin,po-tlazin, etc. trebue s-i aib origineaîn vre-o etimologie popular; în for-

ma poclazin, resultat din potlazin,s'a produs cunoscuta trecere a gru-pului -ti' la -ci-', în formele din Oa,pltangin, etc. s'a propaginat în si-

laba tonic -n- din silaba urmtoareîntocmai ca în funingine, pecingine,etc; prlagin i prlangin (cu npropaginat) au resultat din ptlaqinpoate printr'o etimologie popular ;

în poclajni constatm sufixul slavic-ni care s'a substituitfinalei -zindin poclazin (cf. Candrea, Conv. lit.

XXXIX, 1135).

Friul. plantari', it. piantaggine; fr.

plantain', proY. plantage; sp. llanten;port. chantagem.

1361. PATRU, num. „quatre"' || ir.

patru: megl. ar. patru.Lat. QUATTUOR, devenit de timpuriu

* q u a 1 1 r o.

Alb. katrz\ vegl.kuatro: rtr. cfuatter;

it. quattro; sard log. batturu: fr. prov.cat. quatre; sp. cuatro; port. quatro.

Der. : (al) patrule(a),'\ patrul, (a pa-tra, ir.patrele, meg\.patruU,ar.paturlu„quatrieme"Ji/?<7/'mw(" „quart" [patru-sprezece, paisprezece, ar. patruspr-dzae,pasprdzae,pasprae .,qiiator-

ze" ;{al) patrusprezecile{a), {paispr-),

(a) patrusprezecea (paispr-) „quator-z'ieme'"\\ patruzeci, megl. patruzp, ar.

patrudzi „quarante" (comp. ir. pa-truDOtzfî); {al) patru zecile{a), {a) pa-truzecea, ar. pafrudzlu „quaranti-

PTRUNDE - 207 PETE

eme" ptrar {Cuv. d. bâtr.1,215; lorga,

Studii, VII, 235), adj. „âge de quatreans", sb. m. „cheval de quatre ans",dim. p/r«re/(Alecsandri, P. pop. 79)

împtri „quadrupler": împtrit ,,qua-

druple' .ar. amptur{l)are ..courir

bride abattue (en pari. des chevauxlailer le grand gaiop" ptrat .carre",de formaiune recent, dup qua-d rat us.

1362. PTRUNDE. vb. „penetrer"— vr.

bn. pf. ptruns || ar. pitrundiri (pf.

pitrumu, part pitrii?7itu).

Lat.PERTUNDERE,*-TU(N)SI,*TUN(Dl)TUM(=clas. -TUDI, -tusum).Sard log.pertangere (partpertiintu),

câmp. pertungiri.Dqt.: ptrunztor ,, peneivani'^^-^p-

trunstur (An. Car.j „penetration".

PTURA, V. pat.

1363. PE (pre,p). prep. „sur; par:â; en; pour'llir. 7J>re; megl. pri\ ar.

pri, pir^ pi.

Lat. PER. devenit pre, de unde pe,prin disimilarea lui r mai întîi în

cauri ca pre rîp>pe rîp.pre rtnd,pre crare, etc, de unde apoi formape s'a generalisat în toate caurile (cf.

Candrea, Les elem. lat. 48).

Alb. p-r; rtr. it. sard log. per\ fr.

par\ prov. cat. vsp. port. per.Der.: împreun (v. Un); pentru

{v. întru); fpespre{v. Spre): precum(v. Cum); pretutindeni {y. înde); prin(V. în): printre (v. între).

1364. PECINGINE, sb. f. „dartre, her-pes"—f pecingire (Lex. Mard.).

Lat. PETÎGO,-aiNEM; forma normal*peigine a devenit ""pecigine, prin asi-

milarea lui f-^>c-g; prin propagina-rea lui -n- din silaba final a resultatforma pecingine (comp. funingine).

Rovigno pidein; vit. putigine, Pi-rano lipidim, Gombitelli petirjêna,lucch. piti^îne, abruzz. puine, nap.pjtineja, molfett. petis^ne, cal. piti-

jina11

it. impetiggine; sp. empeine;port. empigem < împetIginem.

\êv.:jpecingina (Dosoftei, VSf. ian.

19, noemvr. 10) „devenir dartreux, secouvrir d'herpes".

1365. Pecinglno8,adj.,.dartreux'' <*pe-

r!GîNosus,-A.-UM (=împetIgînosus), in-

iluenat în fonetism de pecingine||

lucch. pifigginoso it. impetigginoso:sp. empeinoso < iMPETÎGÎNOSU.

PENTRU, V. întru.

1366. PEPENE, sb. m. .,melon, paste-qae",trans. ,,courge"i\'iciu, Glos. 66),

Oa pepene rîios „concombre" || ar.

peapine ..melon ; concombre".Lat. PEPO.*-pîNEM (=clas. peponem;

comp. PEPENUS CGL. III. 592); formapepene în loc de ""piepene nu e expli-cat.

Alb. pjppzriicomp. tosc. popone

< peponem: în sp. pepino ^concombre"s'a substituit terminaiunii -one su-fixul dim.-//?o.

Der.: dim.tpepena; pepenei,p\. ,,tri-

folium arvense", \'îlcea (Vîrcol, Gr.YViC. 97) ..sorte de pruniers" pepenos..dodu: charnu(en pari. des prunes)"||

pepenrie, pepenite, Slagiu pepern-î"tâ (Tribuna, 1890,373) .,meIonniereiA^îlcea pepenoas (Vîrcol. Gr. \'î!c.

I 97) „sorte de prunes".

PERI, V. îi.

j

PESTE, V. str.

1367. PETE, sb. m. „poisson; raus-cle du bras, biceps" |} ir. pest. megl.peti i ar. pescu, peate -poisson'':

înelesul de „muscle" îl regsim în it.

i sard.Lat. pîscis,-em; ar. pescu e refcut

din pi.

Alb. pesk: vegl. pask; rtr. pesch ;

it. pesce: sard log. piske: prov. peis;

cat. peix; sp. pez; port. peixe.

Der.: <\\m. petior \ petic {Yipescu,Opinc. 67) ; trans.bn. pescui ( An. Car.;

,Keteganul. Pov. ard. I\'.23; Ctan,

.Pov. II, 66); pescuie i petior (Dame,Term.)

||pe.tioac (Tiktin) „poisson

femeile" i augm./?â5C0f (Tiktin) „pois-

son mâle" col. bn. petsam megl.pitar „pecheur'- : megl. pitarc..ardea cinerea"

1|pescui „pocher'^ ;

pescuit „peche".

!

1368. Pescar, sb. m. „pecheur" ; zool.

I

„alcedo ispida; cinclus; larus; ar-' dea garzette, a. alba~ — vr. mold.1 bn. trans. pscarîu\\ar. piscar „pe-

PETE 208 PICUL'U

cheur", zool. , ardea cinerea-' || pisca-

Rius,-UMIIcomp, port. peixeiro \\

dim.zoo].pescâra (pasc-) „alcedo ispida"

;

pescârel (pasc-) ,.petit pecheur" (Gr.

n. II, 45), zoou. „alcedo ispida, cinclus,

colymbus glacialis"; pescru (pasc-)

„alcedo ispida"||pescreas, mold.

iv3.ns. pescrit, ar. piscroane ^mar-chande de poisson, poissonniere"

j|

col. pescrime „pecheurs"\\pescrie

„pecherie" iit. pescheria; h.pecherie;prov. sp. port. pescria „pecherie"*

j]

fpscresc ,piscatoriiis" (An. Car. t

\\pescrit „metier de pecheur".

1369. Pescos „poissonneux" — vr*

mold. ban. pscos< pîscosus,-a,-um|i

it.

descoso; sard log. piskosu; vifr. pes-cheux; sp. pescoso.

1370. PEI, vb. „demander en maria-ge".

Lat. *PETiRE (clas. petere; cf. Den-susianu, Hist.l. roum. I, 149—150); în-

elesul de „demander en mariage* îl

regsim înc în sp. i port.

Alb. pUes; Castro dei Volsci peti;

sard log. pedire; sp. port. pedir.Der.: petit (vsp. port pedido), pei-

tiir (Marian, Nunta, 97) „demande enmanage''{sp. pedidura); peitor „celui

qui demande une jeune fille en maria-ge, pretendant ; marieur" (comp. pe-ti tor ius); peitoare „marieuse''; /?e-

/t7oWe (Marian, Nunta, 97) „metier demarieur ou de marieuse" ||

Din locu-iunea a merge in peif a vesultat for-

ma împeit, în construciuni ca a seduce la împeit, a se apuca de tmpe-it, etc.

PETRECE, V. trece.

1371. PIATR, sb. f. „pierre ;grele'"|j

ar. k'atr.Lat. PETRA,-AM.Vegl. pitra; rtr. peidra; it. pietra;

sard \og.pedra; fr. pierre; prov. peira„pierre, grele"

;cat. pedra;sp. piedra ;

port. pedra.Der.: dim. pietricea; ar. k'ifrieau

(sard câmp. perdizcdda; sp. piedre-cilla); pietricic (sp. pic.drecica); pie-

^r«^rî(Cantemir,Ist. ier. 1 10; Lex.Iiud.;

M.pietruzzn)1

augm. pietroi ;| col. bn.p'etraîn (it. petrame \\ sard. log. pedramine)\\ pietri, ar. k'ifri (Daiame-

tra) „gravier"||pietrar „ftailleur de

pierres, carrier; paveur"; mold. „ma-(;on", zool. „cannabina linota", ar. f^i-

trar „tailleur de pierres" {\ix. petraio;iv.perrier; prov. peirier; cat. pedrer;sp. pedrero

;port. pedreiro)

\\pietrrie

„tas de pierres, grande masse de pier-

res; carriere; metier de pierrier, depaveur, etc." (fr. pierrerie; sp, prov.peiraria; pedreria)

|1pietrui „paver^lj

împietri „petrifier, changer en pierre;delimiter, marquer la limite entredeux terres(en mettant des pierres)"(comp. fr. empierrer; nprov. empeirâ;cat. sp. port. em,pedrar).

1372. Pietros, adj.„pierreux"j| ar. kH-tros ||pETROSus,-A,-UM Ij \tpietroso\ sardlog. pedrosu ; fr. pierreux

;prov. pei-

ros; cat. pedros; sp. port. pedroso\\dim. pietroel, pieiroic; pietroel,zool. „cannabina linota; gasterosteus;umbra Krameri".

1373. PICIOR, sb. n „pied*'—trans. ci-

cior (Weigand. Jb. VI, 18){|ir. pitâor;

raegl. picior; ar. cicîor, clor.

Lat. *PEDÎcioLUP,-UM, contras de tim-puriu în*peciolus(cf. pacciolus,CGL. II, 144), a crui identitate cupetiolus (cf. G. Paris, Rom. XXII,147) nu e pe deplin stabilit; Ibrmacicior e resultat prin asimilaiuneak-c>c-c din /{ficior; ar. cior e o con-traciune din c{i)cior.

It.ptc'cmo/o„queue des fruits",lucch.

picciuolo „echelon", cremon. pezzol„petit pied" ; vfr. pe^ael ;

prov. pesol;

sp. peznelo||comp. vit. pedicciaolo

,.petit pied", nap. pedezzull§ „Sten-

gel".

Der,: dim. picioru, vneg\. piciuruar. ciciuT'u; picioru; piciora i pi-

ciorel (Gorovei, Cim. 126) ||megl. pi-

cloar „pas" \\piciorong, picioroang,piciora{n)g (Rev. crit. III, 165; Tiktin),

piciorant (Petri), pirioroab (Lex.

Bud.) „echasse"||jw/>icto/*Of./a „remet-tre sur pied", rell. „se retablir, re-

prendre des forces".

1374. PICUL'O :'ar.). sb. „argent serre,

mis en reserve, magot".Lat. PECULIUM.Impr.: alb. pekuV „cura, riguardo",

pekul'ii „regalo o mane ia che si daper prendere celle buone" (Fialuer,

325—0).

PIDURIA — 209 - PIEPT

1375. PIDURIA (megl.), sb. f. „mar-chepied d'un metier" < pedulis,-e «quiest fait pour Ies pieds", devenit *pt-

dure^ de unde dim. piduri.li. pedale.

1376. PIEDIC {piedecâ\ sb. f. „en-

trave, obstacle; croc-en-jambe; sabotd'une roue" || megl. pudic i ar.

k'adic „entrave, obstacle".Lat. PEDÎCA,-AM.Alb. pj'ekt „pastoja"; friul. pj'edie

„gombina" ; vit. piedica; sard log.

peiga; ir. piege; port. pegaDer.: dim. bot. pedicuâ „lycopo-

dium clavatum".

1377. \m\A%A\Q?k (împiedeca), \h. „em-pecher, entraver"|| megl. mpidicarixar. nkfidicare, k'idicai'e\\<mFEDÎcAB.B

IIalb. pjekoii „impastoiare" ; vit. im-

pedicare, vnap. pedicare\ fr. einpe-

cher; port. dial. empelgarlrîmpedec-tur (Cantemir, Hron.) „obstacle, en-

trave", megl. mpidictur, ar. nk'i-

diciur „entrayes^^W despiedica (des-piedeca) „enlever Ies entraves; enle-ver le sabot qui retient la roue", megl.dispidicari i ar. disk'idicare „enle-

ver Ies entraves".

.1378. PIEDIN, sb. m, „chacun desfils qui reste attache aux ensouplesdes tisserands, apres qu'ils ont levela toile, penne"j|megl. /c'arfmfî^i ar.

kladin „til".

Lat. *PEDÎNUS,-UM, dintr'un adj. *pe-DiNUS,-A,-UM, derivat din pes „picior"(Candrea, Conv. lit. XXXVIII, 881-

885); comp. pentru îneles gr. itsCa

„pied; bord d'un vetement, frânge"i sp. pezuelo „erste Vorrichtung derFden eines Zettels", vsp. pizuelo„Tuchende, Sahlleiste" <* p

e

( d

i

) ci-

ol us.It. penero, plac. pedan, \ucch. peda-

no, abruzz. pedene, pet§n§, sic. pedini.,

Sanfratello /?terii „ciascuno dei fascidell'ordito"; sard câmp. pindu: nprov.pesen\\a\b. scut. peim „fimbria" (Fia-luer, 325); friul. pinie; bol. romagn.pedna, \ucch. pedana, Arcevia pede-na ; fr. penne < * PEDiNA,-AM.

1379. PIELE, sb. f. ,peau; cuir" II ar.

kalf.Lat. PELLIS,-EM.

Vegl. pjal: rtr.pel; it. pelle; sardlog. pedde\ fr. peau; prov. pel; cat.

pell; sp. piei; port. pelle.

Der.: dim. pieli,peli „pellicule ;

fchair; ycorps; fieint" (pentru în-

elesurile din urm, comp. vsl. nA-sxk

„caro, corpus, color"), ar. k'ili i k'i-

lii; ar. /i'fYî^ (Dalametra) „petite ou-tre";j9eZta'oa7'a(Cantemir.Ist. ier. 287;Voronca,Dat.cred.413):j3e^t^oar(Lex.Bud.) ; ar. k'ilic (Dalametra; sp. port.

pellica): bcxnpieluin (An.Car.yîfpeli-esc (Cod. Vor.) „charnel": fa se iuipe-

lia „s'incarner''; împeliat„mcavne: undes noms populaires du diable*.

1380. Pielcea (pelcea), sb. f. „petitepeau" <*PELLiCELLA,-AM din pellîcula

lisic. piddicedda ; vfr. peaiicele; sp.

pielecilla\\dim. pielcelue (Lex. Mard.;

Teodorescu. P. pop. 60^), f „pre-puce" (Paliia, Exod. IV, 25); pielcic^pelcic, bn. trans. pielcuâ {An. Car.;Lex. Bud.; Tiktin); mold. pielcluf(Tiktin).

1381. Pielar, sb. m. „celui qui tra-

vaille ou vend des peaux, peaussier"

IIar. k'ilar || <pellarius,-um

||it. pel-

laio; prov. pelier; cat. peller; port.

pelleiro\\pielrie „peausserie" (prov.

pdaria] cat pelleria\ port pellaria).

1382. PIEPT, sb. n. „poitrine; poitrail

(du cheval)": sb. m. „devant (d'unechemise), plastron" || ir. Id'ept ; megl.ar. kfept „poitrine".

Lat. PECTUs; forma ir. a fost inilu-

enat de fonetismul slav.

Rtr. pech ; it petto ; sard log. peftus;

vfr. piz, fr. pis „mamelle (d'une va-che, d'une chevre, etc.)"; prov. peich;cat. pit; sp. pecko; port. peito.

Der.: dim. pieptior; pieptuor (To-cilescu, Mat. 262); bn. trans. piep-tu (An. Car.; Lex. Bxxd.)

\\pieptar

„pourpoint fourre sans manches queportent Ies paysans; devant de che-mise, plastron", ar. /t'f'/tor „pourpointfourre sans manches" (sp. pechero;comp. vit pettiera; sp. pech era): dim.pieptra „petit pourpoint fourre; ba-vette" ; trans. pieufruf (Marian, Nun-ta, 241; Reteganul, Pov. ard. V, 46)..petit pourpoint fourre"

|| megl. kfip-

tacî „devant de chemise, plastron"||

pie/)tos. megl. kiptos „qui a une largepoitrine" ^{piepti „courageusement".

614€4. Candiea-Densusian u, Dicionar etimologic. 14

PIEPTENE 210 — t PINGE

Impr. rut. laiiiTap „kurzes rmel-loses Pelz", dim. KnnTapnK.

1383. P\EPTEHEipieptine),sb. m. ,pei-

gne; peigne du tisserand" || ir. tââp-tir; megl. k'aptini\ ar. k'aotine.

Lat. PECTEN,*-iSEM \com^. pecten nonpectinis, App. Probi i glosele din

CGL. VII, 59).

Vegl. pjakno; rtr. petten; it. peftine;

sard log. pettene; fr. peigne\ prov.penche; cat. pinta: sp. peine; port.

pente.Der.: dim. jdeptena, pieptna;

pieptânu (Rev.cr -lit.lll,164; Tiktin);

ar. k'iptinicin (Dalaraetra), megl. kp-tinicî; pieptinel (Tiktin), megl. k!p-iinel „maladie de la bouche chez Ies

petits enfants, muguet"jlpeptenor,

megl. k'ptinar, ar. kfiptinar (Dala-

metra) „peignier" (it. pettinaio ; fr.

peignier\ prov. penchenier; cat. pin-

tayre\ sp. peinero; port. pentieiro;

comp. pectinarius).

1384. Pieptena (pieptna), \h. „pei-

gner ; carder" \\ megl. k'pHnari ; ar.

kiptinare |j < pectînare|jrtr.pettnen it.

pettmare; sard log. pette?iar^e; fr. pei-

gner; prov. penchenar; cat petinar;

sp. peinar; port. pentear\\piepten-

tiir. megl. k'ptinâtarâ, ar. kiptinâ-tiir „coilTure" (rtr. pettnadura; it.

pettinatura; îv. peignure\ nprov. pe;^-

chinaduro; sp. peinadiira; port. pen-teadurd).

1385. PIERDE, vb. „perdre"ijir./)?'e7•-

rfe; megl. piardiri ; ar. k'ardire.

Lat. PERDERE.Vegl. pjardr; rtr. perder; it. sard

log. perdere; fr. prov. cat. perdre;sp. port. perder.

Der.: pierdere, pierzare „perte, per-dition"

;pierztor ,,qui perd"

||pier-

zanie „perte, perdition'* \\pierde-var

r,i\§ineur'' \^T rspierde (Dosoftei, Ps.

vers. 243; Tiktin) „faire perir, exter-

miner".

1386. tPierzâciune, sb. f. „perte, per-dition"* (Prav. Goy.3\)—jpierzecîane(Lex. Mard.) || megl. perdcluni, pîr-dcîuni: ar. kirdciane\\<i^EiiDÎTio,-ONEM ; forma cu -z- a fost refcutdup pierzare, pierzanie, etc.

1387. PIERSIC (piersec), sb. f. „pe-

che — PIERSIC (piersec), sb. m. „pe-ciier" Ijmegl. ar. karsic, karsic.

Lat. PERSiCA,-AM ; P£RSÎCUS,-UM.Alb. pj'esks; rtr. persic \ it. pesca.,

pesco (ven. persego, triest. persigo,ver. persego, mant. persak, cremon.perseg, bresc. persek, vberg. perseg.,

Bormio/?e/*5tA;, mii. pav. perseg, piem.peri, piac. persag, parm. perseg,persga, re.i^g. perseg, mir. persag,bol. romagn. persg, persga, Urbinopersik, persika, lucch. persiko, per-sika, abruzz. perzeke, prezzeke^ nap.pjerzeke, perzeka, cal. pjersika, sic.

persikii, persika, cors. persika) ; sardlog. pessige; {r. pecke: prov. persega,presega; cat pressec; sp. pejego. pris-

ca; port. pecego; fonetismul formelorromanice nu e pretutindeni normal.

Der.: dim. piersicei, pi. „impatiensblsamina'-' \\ piersiciu (lorga, Studii,

V, 318; XIII, 63; Hasdeu. 764) „de la

couleur des peches";

piersica, pop.„rosser d'importance".

Impr.: rut. nepciiK „Pfirsiche".

1388. PÎINE (pine), sh.f. „pain"; vr.

nioid. „cereaies, ble, recolte"[| ir.pre;megl. pgni, pgîni; ar. pine.

Lat. PANIS,-EM.Vegl. pun', rtr. pun; it. sard log.

pane; fr. pain; prov. pan; cat. pa ; §p.

pan; port. po.Der.: dim. pîinioar „petit pain",

bot. pi. jÂinioare „russula; cortina-

rius cinnamomeus"; ptnii (Tiktin);

megl. pg(î)nicc\\ptinar, ar. ptnar

„boulanger".

1389. PIN, sb. m. „pin'' i| megl. pin;ar. kin.

Lat. pInus.-um.Rtr.pin; it. pino; sard log. pinii;

fr. pin: prov. pin; cat. pi; sp. pino;port. pinho.

Der.: col. pinet, ar. kinet (vit. pi-

neto; comp. it pineta; nprov. pinedo;cat. pineda).

1390. t PINGE, vb. „pousser'-' (Coresi,

Caz. 1581. 279) jiar. pindzere (pin-

dzeare): perf. pimu; pari. pinita.

Lat. * PÎXPrERE, * PÎNXl, * PÎNCTUM(=clas. panctEre). refcut din împîn-

o^re; afar numai dac forma aceastanu e cumva resultat prin o aferesdin împinge.

t PIXGE 1 — PISA

1391. împinge, vb. ^pousser- ||comp.ar. pindzire, /^mrfêare j| împingerefriul. impcnzi; it. împingere; vfr.

empeindre; prov. empenher; cat.em-penyer Unpingtoi' ..qui pousse":impinstur „poussee": jimping-tur .trusio'' iÂn. Car.).

1392. PÎNTECE,sb. m. -ventre'—ban.pintsec\\m.eg\. pontifi, pstrat numaica nume toponimic: ar.pintic.pînfic.

Lat. PAN'TEX,-TÎCEM ; formele în -ec,

-ic sînt refcute din pi.

It. pancia\ îv. panse\ prov. pansa;cat. panxa; sp. pânza: port panga.

Der. : dim. pîntecel ; pînfecu i^Marian.

Leg.yia\c.20O): ar.pîn ticu i pîn ticupinfecare (Marian, Nat. 398), mold.ptntecrie (ez. III, 12) i plnticrie(Fiiipescu, Agr. 131^ „diarrhee".

1393. Pîntecos {pînticos), adj. ^ven-tru^'llar. pmf?co5Jj<PAXTîcosus,-A,-UM.

1394. Spinteca, vb. ..fendre: even-trer"—ban. sptntseca, spindzeca\\ 3.r.

splnticare\\ <*EXPAXTiCARE, devenitspîntecare i pe urm spintecare., cutrecerea lui -în- la -in- în silab atonsub influena lui -e- urmtor (comp.diminea <denuneaic7): pentru for-

maiune i îneles, comp. it. sventrare,fr. eoentrer, nprov. e5re«^râ<*EXVEN-TRARE, vfr. esboueler -eventrer", fr.

ebouler (nprov. esboudel ..etriper", it.

jj6î«/eZZ<7re,,sventrare-)<EX-rvfr.6oM-el „boyau", precum i formele abruzz.sbendrek, sic. sbinfrikari, nprov.(Ba-gneres-de-Luchon) ezbenfreg, resul-tate din contaminaiunea lui *e x v e n-

trare cu *expanticare; cît pri-

vete forma bnean spindzeca<* spindecaêB. trebue s fi resultatdin contaminarea unei forme * spin-deca, "" splndeca < *EXPANDiCARE {a\

crei îneles primitiv trebue s fi

fost ,.a rspîndi. a împrtia, a vr-sa "") cu forma spinteca .,a deschidepîntecele, a vrsa maele", contami-naiune care trebue s se fi produsi în formele romanice de mai joscare însemneaz i ele „a împrtia,a vrsa" Arbedo spandigâ „spargere,sciorinare"; ven. spaniegar, bresc.spantegâ, com. mii. spantegar. pav.spandgd, piem. spantie, gen. span-teg, toate cu înelesul de ..spargere,

diffondere.sparpagliare-,abruzz.5pa/z-

dekâ „penare, tormentare", campob.spandek „smaniare"*. nap. spante-kare ..patire^ spasimare, venir meno"*,calabr. spantikare ..spaventarsi" ; fr.

epancher: nprov. espaniegâ „repan-dre" (comp. it. spanciare „far pan-cia", lucch. spanciare „sventrare",vfr. espancier ..fendre la panse. even-trer", care sînt formaiuni Vxrz'n) spin -

tectur „fente ', bn. .^pîntsectur„exenteratio" (An. Car.) despinteca,ar. dispînticare , fendre"; despinte-ctur ..fente"'.

1395. PISA^ vb. „piler. egruger,bro3'er'' || ar. kfisare.

Lat. PLSARE.Rtr. piser: berg.pis, campob. nap.

pesd, cal. pisare, sic. pisari: fr.piser;

prov. pizar: sp. port. pisar.Der.: pisâtor ..brojêur-, ar. k'is-

tor ..pilon" (comp. \ahr\izz.pisature inap. pesaUire „pestello")

; pisturâ,ar. kistur ,.bro3'age; toute sub-stance pilee" {sic. pisatura: sp. port.

pisadura)|1bn. Pdureni pison (I.

Popovici, Rum. Dial. I. 166), pislog,trans. pislug ..pilon" (format din pi-

sa-\-pilug), pislugi (R.-Codin, Cuv.Muscel,38)-piier: rosser** pisgi „rou-er de coups"; pisgeal „rossade".

1396. Psat. sb. „millet (pile) donton a enleve la balle; bouillie de mil-

let ; farine grossiere de m.aîs": S-lagiu „gresii" (Tribuna, 1890, 373)— bn. Haeg, Slagiu pisat v^ iciu,

Glos. 67; Tribuna, 1890, 373)11 ir.p.sd/II

<pîsATUM.cu trecerea lui -i-aton la -e-

>--\ pentru îneles, comp. „sm.eul

se ia i samn mlaiul (meiul) ....

îl curete bine, îl piseaz, face p-sat . .

.' (Sbiera, Pov. 55), .^pasatul se

bate bine în chiu de se dejghioaccoaja de pe el" (ez. VII, 75) i „meiulcurit de coji se numete psat''{Cj. Maior, Fitotechnia, 122), de undese vede c trebue s se fi spus oda-t milium p

i

satum > /7^^?' pâsa^,adic „meiul pisat în piu pentru ase curai de coaje", de unde apoi,prin omiterea substantivului pe care-1

califica adjectivul, psat; pentru în-

elesul de „gresii", comp. Blonaypeze ..petit grain; gresii", sav. pezeta..vesce cultivee", pi. pezte „gresii"

||

fr. pie (comp. sic. pisata; nprov.pisado; sp. port. pisada).

PIUA 212 — PLECA

1397. PIUA (piv) „mortier (â piler);

moulin foulon; mortier (piece d'ar-

tillerie)" — yp^'o (Biblia 1688, Num.XI, 8 ; Cuv. d. btr. 1, 210; Let. 1, 343;Lex. Bud.); fpi (Cantemir, Ist. ier.

378).

Lat. *PÎLLA,-AM<* PILULA, dim. dinpila; forma normal pi, a devenitpiu sub influena formelor ziu.stea-u\ piv presint trecerea lui ii la u

ca în mduv<7ndu; pi. normal* pile nu s'a pstrat, fiind înlocuit cuformele analogice '^piue, piu, pio, dara lsat o urm în derivatul pilug.Rtr.(Gombitelli)/?i7/'a; tosc./?z7â,Noto

pidcla (comp. \t. pillo „bastone assai

grosso ad uso di pigiare o calcarechecchessia", sic. piddu „tritume di

panno, di paglia. ecc." < *pÎLLUM=clas.pîlum): vegl. pajla\ ir\\i\.pile\ it. prov.sp. pila; port. pia<vlijk.

Der.: dim. piuli „mortier (â piler);

ecrou** ;piuar,pivar, jpioar „foulon-nier"||mold. trans. pilug „pilon".

1398. PLCEA, vb. ..plaire".

Lat. PLCERE.Alb. ptl'ken: vegl. plakar ; rtr. pla-

schair: sard log. pigere\ vfr. plaisir;

fr. plaire: prov. plazer ; cat. plaure.Dev.: plcere „plaisir'' (rtr.plaschair:

it. piacere; sard log. pigere; fr. plai-

sir; prov. plazer; cat. plaher);plac

„gre, plaisir" ', plcut „agreable"; ne-plcut „desagreable".

1399. PLCINT, sb.f. „pate, galette

feuilletee" || megi. pliiit.Lat. PLACENTA,-AM.Der.: dim. plcintu {ez. \l, 218);

plcinea (Sîrbu, Alct. 91); plcin-cioar (Voronca, Dat. cred. 585; Sta-

mati, Wb. 475) 1|plcintar, megl.

plintar „celui qui fait ou vend desgalettes feuiiletees"; plcintrie „pâ-tisserie (oîi l'on fait des galettesfeuiiletees)".

Impr.: ung. palacsinta.

1400. PLAI, si), n. „flanc d'une mon-tagne: deflle,cheminetroit entre deuxmontagnes; region montagneuse"

||

ar. plaîu ,.versant d'une montagne".Lat. *PLArTius,-UM< PLAGA „bande de

terre. etendue, contree" [Candreaj.Vit. plaio (Arch. gl. XV, 352).

Comp. it. piaggia „cote, coteau,

penchant de colline"; vfr. plaie „con-tree, region "; prov. plaia „plage"< '^PLAGIA.

Der.: dim... plie (Molnar, Sprachl.57,356: Lex. Bud.); /?âtw^(Lex. Bud.);plior (Teodorescu, P. pop. 591)

||

ypliet (lorga, Studii, V, 473) .,do-

maine, pays" H plia, plie ..mon-tagnard; garde-frontiere".

Impr.: rut. i[.iaii(dim. n.iauioK) „F'uss-

steg, Fusspfad, Reitweg im Gebirge:Reihe, Schicht",ii.iaiioM „reihenweise,nebeneinander"; ung. plajs, pala-js (Szinnyei, II, 172).

1401. PLPÎND, adj. „frele, debileiLat. *PALPABUNDUS.-A,-UM < PALPARE

[Când rea. Rom. XXXI. 309]; formanormal *plpund a devenii pipindpoate sub influena lui blind, flmînd.

1402. PLECA,vb.,,baisser. plier, pen-cher; s'en aller. partir"

||megl. jdi-

cari „decamper"; ar. p/^'care ,. partir".

Lat. *PLÎCARE, înelesul de ..s'en

aller", pe care-1 gsim în latina demai tîrziu (cf. Densusianu, Hist. 1.

roum. I, 193) i care se regsete a-

proape identic în nprov. pleg „de-taler". pare a se fi desvoltat mai întîi

în limbagiul militresc, prin fasele in-

termediare „ceder le terrain, reculer,se retirer, s'en aller" (comp. Ies enne-mis plierent la premiere charge).

Rtr. plajer ; it. piegare; fr. plier,

ployer; prov. cat. plegar; sp. llegar;

port. chegar.Der.: plecare ,.depart":p/ecGr^,,hum-

ble, soumis", ca sb. fîriclinaison,

deir" (Cuv. d. btr. II, VII)lplec-

ciune „inclination; -f soumission, hu-milite", megl. plicciuni „humilite".

1403. Apleca, vb. „allaiter" || megl.plicari; ar aplicare \\ < applîcare,.appliquer,mettrecontre,approcher'*,de unde uor s'a desvoltat înelesul„approcher du sein — allaiter"

||vfr,

aploier „faire ployer, faire approcher,amener", hress. aplic, Hon. aplaye iBlonay apleyi „atteler"; prov. aple-

gar^ nprov. s'aplegâ „se retirer, par-

tir"; cat. aplegar „cueillir; arriver":

sp. allegar „cueillir; approcher, a-

jouter"; port. achegar „approcher;avvivQv^âplectoarcplectoare,megl.plicioari, ar. aplictoare, adj. sb. r.

PLECA — 213 PLOUA

„qui allaite; brebis qui allaite unautre agneau que le sien".

Impr. : rut. iLieKaTii „sugen" ; iiJieKO-

Topa ^Mutterschaf, Ziege das (die)

ein fremdes Lamm (Zicklein) sugf;ung. pleketor „brebis, vache sterile"

(Szinn3'ei, II, 174).

1404. Aplectur, sb. f. „allaitement"(An. Car.) < APPLiCATURA,-AM H cat.

aplegadiira.

PLIMBA, V. umbla.

1405. PLIN, adj. „plein" |j ir. pî>;megl. pUn\ ar. plin, niplin.

Lat. PLENUS,-A,-UM.Vegl. plajn: rtr. plain; it. pieno\

sard log. pjenii ; fr. plein\ prov. plen\cat. ple\ sp. lleno\ port. cheio.

Der.: dim. plinicel ; plinu\\ f pli-

nciune (Paliia, Exod. XXII, 29; An.Car.) „plenitude"j|<iep^m „entier, com-plet" (rfe plin, adv. ,en entier, aucomplet", comp. destul <de-\-stul)

\\

îndeplini, trans. deplini „accompiir"'.

1406. Plintate, sb. f. „plenitude, in-tegrite " < plenîts,-tatem

||vfr. plente;

prov. plendat.

1407. Plini (vr. trans.), vb. „remplir,accomplir" <*PLENiRE (=plenescere;cf. Densusianu, Hist. 1. roum. I, 150)

IIvfr. prov. plenir

|jîmplini, ar. mpli-

nire „accomplir, completer" (friul.

impleni ; ven. triest. ver. impinir,vie. impinire, mant. inpinir, cremon.impiener, bresc. empieni, Bormio im-plenir. mii. impieni, pav.impinî.piem.'nvini. monferr. ampini, parm. im-pienir, mir. impinir, ferr. romagn.impini)

\\jplineal „plenitude, inte-

grite" (Cantemir, Ist. ier. 69), „recou-vrement (des creances, des contri-butions"; Letop. 11,78; lorga, Studii,VII, 124).

1408. PLÎNGE. vb. „pleurer, plain-dre"—vr. bn. pf. plin \\ ir. plnze;megl. plgnziri ipf. plgn); ar. plin-dzire, plindzeare (pf. plîmu; part.plîmtu).

Lat. PLANGERE,-NXi,-NCTUM.Yeg\.plungre\ viv. plaundscher\ it.

sard log. /jtanêre; îr.plaindre; prov.planher, cat. planyer\ yga\i\.changer.

Der.: plîngere, ar. plîngu „plainte,lamentation-;/;Zf/25, ir.plns „pleurs";pltngtor, megl. /yâ/zâôr ,plaintif,

pleureur"; pllnstur (Tocilescu,Mat.1559) „lamentation"

\\pltnset.jplînget

(Varlaam, Caz. II, 77'^ „pleurs. lar-

mes"IIplinsoare, "xplinsur {\)o?>oiie\^

Ps. vers. 271, 441 ; Psaltire, 1651, pre-dosl.) „plainte doleance" ||/jZt/2âcios

..pleurnicheur" jl trans. a se pltngui(Marian, Leg. Maic. 171, 172) „se la-

menter", refcut dup tingui.

1409. PIînguros (ar.), adj. „plaintif,

pleureur" < '^plangorosus,-a,-um dinPLANGOR,-OREM.

1410. PLÎNTARE (ar.), vb. „planterenfoncer**.

Lat. PLANTARE.Rtr. planter; it. sard log. plantare;

fr. planter; prov. cat. plantar ; vport.

chantar, port. tanchar.Der.: ar. plînttur „plantation"

(vport. chantadura).

1411.împlînta, vb. „enfoncer; f plan-

ter" < Implantare ||rtr. implanter; it.

implantare.

PLOAIE, V. ploua.

1412. PLOP. sb. m. „peuplier"— olt.

pleopIImegl. îNnta) plop; ar. plop,

plup (Vlaho-Clisura „saule*).

Lat. *PLOPPUs,-UM, resultat prin me-tates din pop(u)lus; forma ar. plupnu e explicat.AXh.pVep; it.pioppo; fr. dial. plope,

prope, porpe (Rolland, Flore pop. X,202); sp. chopo,port.choupo\^pr%\. po-hta, friul. poul; cremon. pobja. com.pav. piem. pobja; fr. peuple; cat.

poli; sp. /;o6Zo <pop(u)lus.Der.: dim. plop{u)or; plopu (ez.

IV, 223; Marian, Leg. Maic. 68)^1 col.

plopite (Costinescu); vr. bn. plo-

pi (lorga. Studii. VI, 469; Petri; Cos-tinescu)

IIzool. plopar (Marian,Ins.100)

„saperda carcharias".Impr.: ung. plop (Szinnyei, II, 174).

1413. PLOUA (ploa), vb. „pleuvoir"— bn. Haeg, Mehedini ploîa \\ ir.

ploii; ar. mpluari.Lat. PLOVERE ( = clas. pluere; cf.

Densusianu, Hist. 1. roum. I, 78);

PLOUA 214 — POI

schimbarea de conjugare s"a produssub influena formei /?ôti<p lovit;ploia e refcut duyâ. ploaie (comp. it.

pioggiare).Rtr. plover; it. piovere; sard log.

pj'oere; fr. pleuvoir: prov. cat ploiire:

sp. llover; port. chover.

1414. Plointe (olt.Muscel), sb. „tempspluvieux" (R.-Codin. Cuv. Muc. 59:

AVgJb. VIII, 317; Vîrcol, Gr. Vîlc.

97) < PLOVENS,-ENTEM (= PLUENS), CUpstrarea lui -o- aton sub influenalui ploaie,

1415. Ploaie, sb. f. ^.pluie" [[ir. pÔie;

megl. ploaia; ar. ploaie j|<*pl6ja,-am(=clas.PLUviA) vegl. pliiaja; rtr. plov-gia\ it. pioggia: sard log. pjoza: fr.

pluie; prov. ploia; cat. plnja\\vven.

plojba, 'canav. pjobja,, piem. pjoba< FLOYiA ^sp. lluvia; port. chuca dim.ploi; ploicic.

1416. Ploios, adj. „pluvieux"||megl.pluiros; ar. pliifos, pliiii'osW <*plo-josus.-A,-UM (= PLuviosus) ; megl. iar. pluiros pare a fi resultat dincontaminarea unei forme disprute'^pliiîar < *PLOJALis (=PLUviALis) cupluîos]

IIrtr. plocgius ; vit. pioggic-

so; prov. plojos; cat. plujos (comp.sp. lluvioso; port. chiwoso).

1417. Pluin (ar.), sb. f. ,,temps plu-vieux"* < *PLUvîNA,-AM, dintr'un adj.

*PLUVÎNUS,-A,-UM Ij prov. ploviua „ pluiefrequente"

;port. chuvinha „bruine*.

1418. PLUMB, sb. n. (m.) «plomb" || ar.

pluinbu.Lat. PLUMBUMAlb. pl'ump: vegl. plonb; rtr. plom;

\i. piombo; sard \og. pjiima; fr. plomb;prov. cat. plom; port. chwnbo.

Der. : dim. trans. plumbifâ (Lex.Bud.) „bouteille de plomb"

|1plum-

buriu, plumbiu (Marian, Crom. 51)„gris de plomb" [plumbul „plomber".

H19. POAMA, sb. f. Jruit-' ; mold.„raisin-—POM, sb. m. „arbre fruitier^jj

megl. pom; poami, pi. „fruits"; ar.

pojn „arbre fruitier; fruit"^ poame,pi. „fruits".

Lat. pomus.-um; POMA, pi. din pomum,luat ca sg. f.

Alb. pemt „fruit; arbre fruitier" ;

rtr. pom „pomme"^ potna „fruits";

\t. pomo „fruit" ; fr. pomme; prov.pom, poma -pomme"; cai.pom ..bran-

che chargc'e de fruits. bouquet", po-ma ,.pomme"; sp. pomo ..pommeaud'epee, vsp. poma „fruit"

;port. ;>o-

mo „pommeau d'epee".Der.: d\m.pomior;pomuor; ypom-

or (An. Car.; Cantemir, Ist. ier. 129);

pomule: trans. poiuu (Lex. Bud.);megl. pomcuc, pomcic, pomu\\trans.pomi .,mure; fraise*; trans. Slagiupomiaf (^Viciu, GIos. 46 ; GutinuLn-rul 29) „miîrier; fraisier"; mold. po-muoar „groseille" !1 bn. Oa po-mrie „ verger*" (Mangiucâ, Cal. 9mari) Ipometuri, pi., bn. Haeg po-moroaze, pi. „toutes sortes de fruits'

\hn. pomâfelnic „qui aime Ies fruits".

1420. Pomet {uomt), sb. n. i m.-verger" — Oa pomt \\ ar. liwnetj|<POMETUM, influenat în fonetism depom 11

it. pometo.

1421. POARTA, sb. f. „porte cochere"

IIir. porte; megl. i ar. poart.Lat.P0RTA,-AM.Yeg], puarta-, rtr. it sar porta; fr.

porte; prov. cat. porta: sp. puerta;port porta.

Der. -.dim. porti, ar. purti: porti-cic [sp. puertecica)\i pjortar „portier:

thuissier", ar. purtar ^portier" (rtr.

fr. prov. portier; cat. porter; sp.por-tero; port. porteiro); portrel „huis-sier"

;portreas., trans. portri

„portiere, concierge".

1422. POI,âdv. „apres", pstrat nu-mai în POIMÎINE „apres demain"||megl.puîmg{i)ni; ar. pimîne.

Lat. POST, devenit de timpuriu pos+ MANE.

Rtr. puschmaun (comp. it. posdo-fnani. abvuzz.pojedumane; prov. pos-deman < post-de-mane).

1423. Apoi, adv. „ensuite, apres" —api (Jipescu, Op. 25, 51). ;ô/. mcid.pol, întrebuinat singur sali în anu-mite locuiuni atone, precedat sauurmat de de, cu înelesul de „alors,

mais alors, mais" || ar. apoi, apoîa, a-poafa||<AD-posT, devenit *APPOs!i Ar-bedo apus; Yit.appo,crem. apus,bTCSC.brianz. apos, mii. apos, sic. appoi;vsard appiis; vsp. port. apos fapoiul(apoii,apoia,apoile\ ypoiul (Cod.Vor.)

POI — 215 — PORC

„le derniev'' '\de-apoi „de Ia fin, de r-

nier", ar. de-apoîa, dapoîa „ensuite,

â la fin".

1424. înapoi, adv. „en arriere, der-riere' — ban. npoî jj megl. upol .,en-

suite. en arriere, de nouveau"; ar.

npoî „en arriere, de nouveau" || <ÎN-AD-POST m<7;poia „rendre", a se --

„retourner, revenir", ar. nîpuii (Dala-metra) „retirez-vous, en arriere!"

{

bn. napoiiVea „a reculons"!dinapoi

„en arriere, de derriere", megl. ar.

dinapoi -en arriere".

1425. Dup, prep. ..apres" || ir. diipe;

megl. diipu; ar. dup^ dupii, dipu\\DE-POST, redus în posiie aton la

*de-po, de unde, prin trecerea lui ola (cf. c, ctr, etc), a resultat*depâ^ devenit apoi *dp, i, prin in-

fluena labialei urmtoare asupra lui

, dup i\rtr. davos\ it. dopo; vsarddepus ;

port. depos.

POM, V. poam.

1426. PORC, sb. m. , porc"— POARC,sb. f. „truie", pstrat numai în numelejocului copilresc de-a-poarca || ir.

po7-c;pGrk^ ;meg\.porc,piwrc[ Nânta);poarc; ar. porcu; poarc.

Lat. porcus,-um; porca,-am.Vegl. puark\ rtr. pilerk'; it. parco,

poi'ca; sard porku; fr. porc: prov. cat.

porc^ porca; sp puerco, puerca; port.porco, porca.

Der.: dim. porcw/! (Alarian, Ins. 57);porcule (Tiktin); porcuor (Marian,Ins. 57; Antipa, Fauna, 134; Marian,Ornit. II, 297) „charadrius morinellus"*

;

porcuor (Marian, Immorm.581 ), porc-or, poror, dim. porora (Bibi.

Trib. n-rul 4; Rev. cr.-lit. IV. 145)„petit tas de foin" (numele de ani-male sînt întrebuinate i aiurea pen-tru a designa o grmad de fîn, depaie, etc; comp. val. kosset ,.petit

cochon, petit tas de foin", elv. katson„cochon, tas de foin" (cf. Horning,Zs. rom. Phil. XXVII, 149; Bull. pat.

Suisse rom. VIII. 41, 44); porcule(Pamfile. Agric. \58), porculete (Rev.cr.-lit. III, \65), purcul€te{Yiciu,Glos.44) „petit tas de foin"; ir.porkic, por-ki

jltrans. porca (Lex. Bud.) „gobio

fluviatilis'i!augm./)orroî(pîircoiT „pe-tit tas de foin, meulon: tas, monceau;

gobio iluviatilis", din care dim. oor-coie „petit tas de foin" (Pamfile. A-gric. 158),/;orcoi«.s .,gobio iluviatilis^';

porcan ..gros impertinent" (Creang,Scrieri, 11,49): „petit tas de foin; gobiotluviatilis '

j

col. bn. porcam \porcie,.rusticitas'(An. Car.), „cochonnerie"(Cantemir, Ist. ier. 299: Lex.Bud.: Cos-tinescu) porcesc „de cochon, sale. ob-scene" (sic. purcisku): porcete „com-me un cochon, salement" iyjorcos ..de

cochon, sale" 05 56 /9ora* „agir commeun cochon, devenir impertinent"!!porci „couvrir d'injures".

1427. Purcel,sb. m. „pourceau"—Pur-cea, sb. f. „p.'tite truie"

|| ir. portse:ports§; megl. ar. purel. pur(eaii\\< porcellus,-um; porcella.-am

irtr.

pursche, purschella; it. porcello, por-ceUa\ sard log. porkeddu; fr. pjour-ceau: prov. porcel,porcela: cat.porcell\

dim. purcic, prin schimbare de su-fix ; purcicu (Sbiera, Pov. \6): pur-celu, megl. ar. purihi; puj'ce<ue„petite truie; sylvia hortensis" (Ma-rian, Ornit. I, 321); trans. purcelai purceluc (Reteganul, Pilde. 29).

1428. Porcar (purcar), sb. m. „por-cher, gardien de cochons"

|| megl. ar.

purcar |j<porcarius,-um rtr. pork^er;it. porcaio: sard log. porcarzu; fr.

porcher; prov. porquier: ce.t. porquer ;

sp. porquero; port. porqudro ifdim.porcra „petit pcrcher", zool. „cha-radrius pluvialis" (Marian, Ornii. 11,

295) ^jmrcreas (Tiktin) „porchere"

lporcrie, megl. jmrcri, ar. purc-

ril'e .,cochonnerie" (rtr. porcria: it.

porcheria; fr. porcherie: prov. por-cria; cat. sp. porqueria: port. por-cria) \meg\. purcarni i ar. pur-car(îo (Dalametra) „etable â cochons".

1429. Purcrea (bn.), sb. f. „etablea cochons '<*P0RCARÎciA,-AM, din por-CARicius,-A,-UM (Lex. Alam.) itporca-reccia : vfr. porcilerece ;

prov. porca-reza (Thomas, Rom. XXXII. 1V4) ; sp.

porquerizaicomp. it. porchereccio\

vfr. porcherez ; sp. porquerizo; port.

porcarigo < porcaricius.

1430. Porcin (vr. Suceava), sb. f.

„viande de porc, charcuterie" (Can-temir, Div. 167 ; ez. V, 1 17) || ar. pur-inâ

II< P0RCÎNA,-AM

iiGroden purcina.

friul. purzin; it. porciwa Ij comp. it.

PORUMB — 216 PORUMB

porcino; prov. porcin; sp. port. por-cJ«o < PORCÎNUS (comp. cat. porqui).

1431. PORUMB, sb.m. ,.pigeon; maîs"—PORUMB, sb. f. „colombe-—vr. Olt.

priwib (Wgjb. VII, (36; lorga, Stu-dii, XIV, 149); vr. bn, trans. Muscelporîmb (Cuv. d. btr. I, 297 ; WgJb.VIII, 317) II

ar. priimba, piirumbii„pigeon"

;prumb, puriimb „co-

lombe'*.

Lat. PALUMBUS. -UM ; PALUMBA,-AM;

iniialul /?o-, în loc de p-, a resul-

tat prin trecerea lui aton la o subinfluena labialei precedente i^comp.

boteza <'^btez)', în forma ar. pu-riimbii a avut loc asimilarea iui âcu u tonic din silaba urmtoare; î

din porîmb se datorete intlueneisinonimului 5ro^^/?^6<vsl. roA/Ai;K; pen-tru înelesul de rmaîs"', desvoltatsaudup asemnarea pe care va fi gsit-opoporul între ppua sau tiuletele deporumb cu porumbielul,sau din causacoioarei (cf. mai jos); comp. bulg.r-Bj^Et^H „maîs" < r',sj;^5'b ^pigeon",nprov. coiilouinbo ..colombe; panicverf.

Alb. pztum, p-tiimbt ; Yit palofnbo,-a, nap. pahimme, j)alomma. sic. pa-liimrnu,-a: prov. palomba: cat. palo-ma; sp. j)alomo,-a; port. j)ombo,-a.

Der. : porMm6„gris-bleuâtre.couleurgorge-de-pigeon" (comp. palum-bacius „gris comme un pigeon ra-

mier^ ; friul. palomb „coîore grigioche assume l'uva quando s'avvicinaalia maturazione; anche ii colorebiondo che assumono frutta e biadequando cominciano a maturare"; sic.

palumrnu ,.dicesi di mantello del ca-vallo; bianco, leardo"; port. cavallopotnbo „vSchimmel"; comp. colum-binus „de couleur de pigeon", it.

colofnbinOySic.palumminUntauhenfaT-big"

;gasc. coiilown „pigeon ; couleur

gorge-de-pigeon, gris" ; sp. caballo7>>a/omi7Za„schnee\veisserSchimmel";port. pombinho „taubenhalsfarbig,hellblau"; rus. rojiyO'oii „bleu" <ro.iy(57.

„pigeon", etc.); porumbac, porumb-

cel (ez. VL 121 ; Sevastos, Cînt. 57,

174), porumbiel (Marian, Ornit. 1,257;Bibicescu, *. pop. 59). poriunbean(Marian, Ornit. I, 258; Dese. ^'^H), po-rumbat (Burada, Ci. U)l), bucov. - o-

rumbicel (Voronca, Dat. cred. 544),

toate cu înelesul de „gris-bleuâtre,couleur gorge-de-pigeon"

||dim. po-

rambiel ^sic. palummeddu) „pigeon;petit pigeon"; j)oriimba; trans. po-ramba (Lex. Bud.; Alexici, Lit. pop.163); porumbior (Ctan, Bal. 65);porumbea (it. palombella ; nprov. pa-loumbello ; sp. palomilla), porumbi(ar. purumbîâ), porum,bicâ {sp.palo-mica) i poram^bioar (Gaster) „co-lombe; petite colombe^Haugm.poram-boi (Lex. Bud.; Marian, Ornit. II, 181)„pigeon (mâle)", fporumboaie (Cuv.d. btr. I, 297) „colombe" jjpo7*Mm6ar„eleveur de pigeons. celui qui a soindu colombier* (comp. columba-r i u s ;

port. pom,beiro)\\po/'umbite

„champ de maîs"1|poriimbiu „cou-

leur de pigeon".

1432. Porumb,sb. f. „prunelle"—bn.porîmb; Gorj, Haeg poroab (Vi-ciu, Glos. 69), Mehed. poroamb

\\

megl. plambr j| < * palumbula,-am(comp. PALUMBULUS „tourtercau"), de-venit */)riimbl, '^porum,bl,de unde,prin disimi\a\ie,porumb; forma me-glenit, resultat prin metates din*prumbl>plumbr, a fost alteratîn mod neexplicabil în plumbr ;

bn. porîm,b a fost refcut dup go-limb „pigeon"; tot astfel forma po-roab., refcut dup mase. porob, asuferit influena sîrb. rojiy(5 (comp.islov. golob) „pigeon"; poroamb a

resultat din contaminaiunea lui po-roab cu porumb; cît privete îne-lesul de „prunelle", în loc de „petite

colombe'', pe care trebue s-1 fi a-

vut cuvîntul latin, el trebue s se fi

desvoltat din causa coioarei albs-trii a fructului, asemntoare cu aporumbielului (comp. coromb i for-

mele romanice de mai jos); derivatedin numele acestei pasri se gsesc dealtminteri deseori aplicate la fructe

de coloare albstrie (comp. it. pa-lom^bina „Traubenart" ; nprov. cou-

loum^basso „yariete de murier" i con-

loumbau „variete de raisin"; rut. ro-

.Tyf)uii „vaccinium oliginosum"<rojiy()„pigeon"; comp. i alb. dudi „Lach-taube" < diidt „Maulbeere")

|1friul.

brombul§ „prunelle", refcut dupbrunul^, tir. paromora „baie de ron-

ce"; vit. palombola „variet di fico",

ver. trev. brombola „prunelle", ref-

PORUMB 217 — PREGETA

cut dup bronola, bellnn. parombola^prunelle"; sav. palofra ^prunelle"|j

porumb (Polizu), bn. porîmb, Gorjporob (Tocilescu, Mat. 1248) „prunel-

lier'' (vit palombolo „fico fiore", vsor-

rent palumbiihi „variet di castagno"Arch. gl. XV, 349)j|dim. poriimbrea(resultat prin asimilaiune d'm*poriim-bIea)poru?7îbea,porumbric{Stamai\,Wb. 64 i poriimbic „prunei le-'j|po-

nimbreJ, trans. porumbâl (Lex. Bud.),

fponimbrerîu (Cantemir, Ist. ier. 194)

„prunellier", acesta din urm, prin

asimilaiunea r-l > r-r, probabil isub influena lui porumbar^} porum-bar (Poenar, \'ocab. TI, 457; Marian,Srb. lî, 138) ,.prunellier-' (ver. 6rom-bolar, trev. brom^boler, heWun. parom -

boier ; sav. palofreir)\\porumbrin

(Marian, Crom. 51) „de couleur deprunelle".

1433. Porumbar, sb. n. „pigeonnier.colombier" < *palumbarium (comp.col umbarium), influenat în fone-

tism e porumb\\sic. cat palummaru

(comp. nap. palemmara: prov.palom-biera: cat. sp. palomera)\\porumbrie„colombier" (sp. palomeria).

1434. POTÎRNICHE, sb. f. „perdrix,perdreau" — ypturniche (Cuv. d.

bâtr. I, 77; Lex. Bud.) ; vr. mold.ptrniche (Letop. II, 228 ; Codrescu,Dic. 11,784) \ ptrnniclie {'Qe\d\mar\.

Eter. 57; Stamati, Wb. 682, 724); ypo-trfuche (CoresiyFs^. CIV, 40; Dosof-tei, Ps. vers. 365) ; trans. Reteag. Oapturnic ; trans. ptrunic (\"iciu,

Glos. 65), potirnic i potîrnic; po-trunic (^Polizui; hMCOY . ptîrnel {^ia-

rian, Ornit. II, 218) || ar. piturnicVe,pitrunicVe, pituricVe (Dalametra).

Lat. *coturn!cula,-am < coturnix,devenit * perturnîcula prin contami-naiune cu *pernicu]a<*pernix,- i c e m (comp. vegl. pernajka ; rtr.

pernisch ; it. pernice ; menton. pernis,ha?>-Ya\a\?> pernisse), refcut din p er-dixsub influena Iui coturnix,-icem; forma normal pturnichea devenit potrniche prin trecereafrecuent a lui aton la o dup olabial (cf. porumb): în formele în

-ic s'a produs o schimbare de sufix,

din acestea s'a creat apoi un mascu-lin în -ic pentru designarea brb-

tuului; acesta din urm a fost mo-dificat apoi \n ptîmei, prin înlocui-rea sufixului -ic c\i-el; îovm.aav. pi-turicVe, citat de Dalametra, resul-tat din pifurnicl'e, provine dintr'o

regiune (Albania, etc.) unde rn seasimileaz în ;"•

Comp. prov. codornitz; sp. port.

codorniz < coturnîcem (comp. iGroden kator ; ven. triest. kotorno ',

gali. kotorra).

1435. PRDA, vb. „pilier".

Lat. PRAEDARE.A\h. proj\ ii. predare:, Yh. preer\

port. prear.

1436. Prad, sb. f. „proie, butin"||

<PRAEDA,-AM H alb., pre\ eng. praja„Koder: Aas"; it preda; sard log. prea„pegno"; fr. proie; prov. preza; vsp.povi.prea'jprdalnic ,,p\\\aT,vapace'^ ,

prdalnic „maudit^ satane" jpradnicI Dosoftei, Ps. vers. 222) „pillard, ra-

pace"IIImpr.: rut. npeii;i;a „Beute">

npen;],0BaTH „Beute machen"; ung. pre-da, predai (Szinnyei, II, 213).

1437. Prdtor, sb. m. „pillard"||

< PRAEDATORIUS, -UM, din PRAEDATO-Rius,-A,-UM

IIcomp.it. predatore; prov.

prezador.

1438. Prdciune, sb. f. „pillage" II

< PRAEDATIO -ONEM.

1439. PREA, adv. „trop" || ar. pri.

Lat. PRAE, influenat de vsl. np-fc

(Densusianu, Hist. 1. roum. I. 176,

248).

PRECUM, V. cum.

PREDA, V. da.

PREFACE, V. face.

1410. PREGETA, vb. „tarder, differer,

negliger, discontinuer".Lat. * PÎGRÎTARE (= clas. PiaRiTARl)

„etre paresseux", cu trecerea lui -r-

în prima silab, metates întîmplatîntr'o epoc veche, pentru c numaiastfel din *pregetare putea resulta

pregetare, cu alterarea lui g în ^ ;

de altfel metates lui -r- se observi în formele romanice derivate din

PREOT — 218 PRIMA

FÎGER i pîgrîtîa: vit, jiJ'ego, march.prigu (Z. rom. Ph. XXVIII, 313); sard

log. prin. gal. preu\ sard log. ^-reitUa

(derivarea nap. cal. prejare^ sic. pri-

jari din pîgrare i a nap. priezzedin PÎGRÎTÎA, admis de Salvioni,Rom.XXVIII, 104, e îndoioas) [Densu-sianu, BSF. I, 42].

Alb. tosc pzrton ,bin fauP, gheg.pritoj „verzogere; \t. periîarsi (Arch.gl.IV,391),vlucch. mi pirito „pigritor"

(Arch. gl. XII, 109); nprov. perej.Der.: preget , retard, indolence, in-

erie", fr preget „sans cesse, sansrelâche, assidument"

||«e;^/*eêi? (Ispi-

rescu, Leg. 52) „assiduite"; nepregetat„continuei, incessant. assidu",ca adv.„incessamment, assidument''.

1441. PREOT (prmi![;,sb. m. „pretre"j|

ir. prevt ', ar. preftii.

Lat. PREBÎTER, - TERUM, refâcut dinPRESBYTER printr'o etimologie popu-lar de la praebere (Densusianu,Hist. 1. r. I. 126-127); forma normal,derivat dela acusativ, trebuia s fie

"^preetru, de unde, prin disimilaie.*preei{u) ', cuvîntul acesta a intrat

îns relativ tîrziu în limb, dupce -B- intervocalic czuse de multîn cuvintele din fondul primitiv, aac el a urmat o evoluiune deosebit,devenind '^preiietru > '^pret{r)u>*preot>preot; formele ir. i ar. auresultat din *j)reuet>*pret ', partedin formele rom.anice de mai jos de-riv dela nominativ.

Alb. prift; vegl. prat, pratro; fri-

ul. precli; it. prete; sard log. preide;prov. preire; cat. prevere, prebre

,|

sard log j)reidera\ vh.prevoire; prov.preceire; cat. prebere < frbbîterv^

\\

comp.fr.pretre; yvoY.prestre, pestre-.

cat. sp. port. 7Jre5ê< PRESBYTER.Der.: dim. preoel\\ preoteas, ar.

prifteasâ „femme du pretre" (vastig.

previessa AGI. XV, 423, lucch. pretessa; nprov. preiresso; comp. fr.

pretresse; alb. priftzrest), dim. ])reo-

teicII

col. preoime, ar. prifami(I)alametra) \preoie\ ar.priftl'e „dig-nite de pretre, pretrise"

|| / reoesc,ar. priftescii „de pretre"

;preoete,

ar. prifteaf^te ..comme un pretre"]

preoi „ordonner pretre; etre pretre".

PREPUNE, V. pune.

PRESRA. V. sare.

1442. PREJ, sb. n. „prix'||ir. pre.Lat. PRETIUM.It. prezzo; prov. pretz ; cat. preu.Der.: preui, mold. prelui „esti-

mer"; preuial „estimation".

PRETUTINDENI, v. înde.

1443. PRICEPE, vb. „comprendre;freconnaître"—-fprecepe.

Lat. PERCîPERE, devenit precepe, deunde, prin disimilarea lui e, pricepe(cf. mistre, viel).

Veng. partscheiver; vit. percever ;

h.percevoir: prov. cat. percebre\ sp.

percebir; port. perceber.Der.: pricepere „comprehension

;

entente"; priceput „qui s'y entend,intelligent, capable. habile"; j prece-ptor (An. Car.; Cuv. d. btr. I. 3';4)

„'mie\V\gQr\V%-\preceptur (An. Car.)

„comprehension: intelligence" jl ne-pricepere „incapacite" ; nepriceput„incapable ; incompris".

1444. PRIER. sb.m. „Avril"— Pr^>/•(Cuv.d.btr. II, 48); olt. Preer(\Yg]h.VII, 86; Vîrcoi. Gr. Vîlcea 98); Co-vurlui priil (Hasdeu, i 358) |j ar. aprfrâpril.

Lat. APRlLif?,-EM, devenit" aprire>^prir{€); fonetismul nu e deplin lmu-rit; în forma ar. april s'a produs di-

similarea r-r>r-l. Megl. priV vinedin ngr. 'ArtflXtoc.

Alb. priit; eng. avrigl; it. aprile;sard log. abrile; fr. avril; prov. cat.

sp. port. abril.

1445. PRIMA (megl.),num. „premier",PRIM „premiere"; prifua ver „couîngermain", jjrim vfr „cousine ger-maine".

Lat.pRÎMUS,-A,-UM; înelesul de „cou-sin, cousine" apare i în sp. port.

Veg\.prajm.o; rtr. prum; it. primo;sard \og. primu; y ir. prin; prov. cat.

j,rim; sp. port. iprimo.

Der.:Bihorpnmâ(Conv.lit.XX,10l5)„ioi'^Yr.den })rim,de-a-primâ{Va\'na.(ien. XXXVI, 15: XXXVIII,?; Exod.XXII, 29,rtc.) „premier", trans.rff7?/;n-m (Wgjb. IV, 330) ..d'abord" ^comp.^rov.en prim, de primas „d'abord, aucommencement"; mai de jjrima (Cat.

PRIMA 219 — PRINZ

calv. 58) „tout d'abord'*i!/?nmar«/'a, v.

Var.1446. Primar (premar), adj. „ger-

main", pstrat numai în legtur cuvr, var: vrprimar (preniar) „cou-sin germain", var primar {prema-r. premare) „cousine germaine" ;

înelesul de „premier*' s'a pstrat în

expresiunea cale primar [primare,premare) „premiere visite que fait

Ja nouveile mariee huit jours apresla noce â ses parents"; primar, în

înelesul de „maire",e refcut dupcuvîntul frances < prîmarius,-a,-um,cu trecerea lui -î- la e în silab aton;presena lui -i- în forma primar sedatorete influenei \\ii prim {ct pri-

ma)(Irtr. primer; vit. primaio; fr.

premier; prov. primier, premier; cat.

primer; sp. primero; port primeiro.

PRIN, V. în.

1447. PRINDE, vb. „attraper. saisir,

prendre; agrafer. attacher avec desepingles; suspendre; accrocher; semettre â, commencer" — vr. bn. pf.

prinsIj

ir. prinde; ar. prindiri (pfprimu).

Lat. PRENDERE (contras de timpuriudin prehendere), *- ensI (=cias.-ENDi),

-ensum; n dinaintea lui s la pf. i part.a fost reintrodus de la celelalte forme.Yegl.prendar; rtr. prender; it. sard

prendere ; fr. prendre; prov. prendre,pen{d)re ;cat.pendre: sp.-portprender.

Der.: prindere „act'ion de prendre,etc; tfortune,biens*(Iorga,Studii,XII,102); primtor (Prav. Mat.-Bas. col.

Buj. 69: Pamfile, Joc. 132) „qui prend,qui attrape; preneur"; prinztoare„ piege,attrape"

II/r/;?soare „pari" ; vr.

Pdureni „prison" (I. Popovici, Rum.Dial. I, 159; cors. prisoca ,.fune concui si prendono le bestie", Arch. gl.

XIV, Yd5)\Wprinsur (An.Car.) „capti-vite", trans. (Lex. Bud.) „champ prissurleterritoirede la commune" trans.prinza (Lex. Bud.)„ laborieux" \\deS'

prinde ..decrocher, detacher, degra-fer" (port. desprender).

1448. Aprinde, vb. „allumer" — vr.bn. pf. aprins ||

ir. aprinde ; megl.prindiri {pi. prins); ar. aprindire, a-prindeare (pf. apre, aprimu; part.apres^ aprimtu) ||<apprendere(= ap-

prehendere), -*ensI (= clas. -endi),

-ensum „saisir ; apprendre" ; formelecu n dinaintea lui s nu fost refcutedup cele dela present, infmitiv, etc;cît privete înelesul special rom., el

trebue s fi existat i în lat. vulg. cciîl întîlnim i la Gregoire de Tours (cf.

Densusianu, Hist. !. roum. I, 136),i îî"i-

tr'o parte a domeniului romanic dinapus (comp. formele de mai jos).

It. apprendere „apprendre", vit. a-prendersi „s'allumer", vyen.aprende-re, berg. aorender ..allumer" (Lorck,Altberg. St. 123, 162); fr. apprendre(comp.Yfr.esprendre „allumer"); prov.aprendre „apprendre" (comp. espren-dre „allumer"); cat. apendre „appren-dre" ; sp. port. aprender ..apprendre"

||

aprindere „action d'allumer ; ardeur;excitation"; aprins „allume", sb. n.

„allumage, eclairage"; aprinztor„qui allume; intlammabie", sb. m. ,,al-

lumeur": trans.aprinzfoare ..allumet-

te". trans. aprinsur „iii'lammation";

f aprinstar „accensio" (An Car.);

megl, prinstur ..roussi".

1449. Cuprinde (coprinde), vb. ,,ren-

fermer, comprendre, contenir; s'em-parer,occuper" <coMPREN-DERE (=com-prekendeke), -*exsI (= ClaS.-ENDi),

-By:s,ini '\sbs\v. ciimprendar; it. cof?i-

prendere; fr. comprendre; prov. cat.

compendre; sp. port. comprender \\

cuprins,, pris,saisi; renferme;aise, ri-

che", sb.n.„contenu;region; fortune";cuprinztor „qui renferme ; vaste,

etendu"II f cuprinstar „conceptio,

comprehensio" (An. Car.).

1450. Deprinde,vb.„accouti]mer, hri-

bituer", vr. bucov. „apprendre" <Di£-

PRENDERE (= DEPREHENDERE), - *EN'SÎ

(= clas.-ENDi).-EN>UM ,.surprendre, sai-

sir": din înelesul din urm s'a des-voltat înc în lat. clas. acela de „sai-

sir par Ies sens, remarquer, com-prendre", de unde uor s'a ajuns la

înelesul rom.\\deprindere „habitude".

PRINTRE, V. între.

1451. PRÎNZ, sb. n. „dejeuner. dîner,midi" ;dup prînz^apTes-midi"

; prîn-zui [cel) mare r>\es premieres heuresde l'apres-midi ; le repas que Ies pay-sans font a ce moment" || ar. prîndzii.

Lat. PRANDIUM.

PRINZ 220 PULBERE

Vegl. /Ji'inz: it. pranzo; sard log.

pranzn.Der.: dim. prînzior: prînzcior (Ji-

pescu, Opinc. 113); prînziile: trans.

prtnzu (Marian, Srb. I, 107;Frmcu-Candrea. Munii ap. 120, 145; Alexici,Lit. pop. 15î: \i.pranzuccio) 3iV.nadz-prtndzii „midi".

1452. Prinzi, vb. „dejeuner, dîner"

IIar. prtndzlre \\ <*prandire (^ clas.

prandere: cf. Densusianu.Hist.l.roum.I, 147) ! comp. vegl, prandar; sard log.

/?ra/2de/*e<PRANDERE i primare (prin

schimbare de conj.ca i crezare, vîn-

zare^ nscare. etc.)> dejeuner. dîner".

1453. PBUM,sb. m._prunier"—PRUNA,sb. f. „prune"j| megl. prun, prun; ar.

prun, purnu, prun.Lat.pRUNus-UM; pruna (pi. devenit

sg. dm prunum).Rir. prunna; it. pruno, pruna; sard

log. pruna;h. prune: prov. cat.pruna;sp. pruno. pruna.

Der.: dim. trans. /^nmu^; megl.prun-cuc pruncoc; ar. prunic; prunioar\\col. prunet {yît. prunoi): <\v.prunami\\zool. prunar „rhjmchites cupreus''(Marian, Ins. 86).

Impr. : rut. npyHi, iipyHLKii „Kri-chenpflaumen"; ngr. tcooovo „wildeZ\vetschge^>TCovpvla „solider Zwets-chgenbaum">(M'urnu, Lehnw. 38).

PRIVEGHIA, V. jêgUa.

1454. PUI, sb. m. „petit d'un animal;poulet, poussin; pousse. rejeton" —trans. bn. „tiroir" (Lcx. Bud.) || ir.

i m,Q.g\.puV „poulet, oiseau"; av.puVii„oiseau".

Lat. *PtjLLEUS,-UM<PULLUS.Cremon. poj, mii. mir. pwy, vgen.

pogi, Arcevia pujo\ val. lor. poj;beam. poulh „dindon"; cat./jo?/

,

comp.it. pollo; sard log. puddu; prov. pol;

cat. poli; sp. port. 7^0/^0 <pullus.Der.: ir. pul'e „poulette", ar. pul'e

„la Pleiade" {\a\.poyeAov.poye,puy§)\\d'im. puior, ar. jml'ior; puioar (Re-teganul, Pov. III, 14) „terme de ten-

dresse â une jeune fille" ; trans. /jwîmj^,

puiuc (Reteganul.Pov.pop.38; Marian,Ornit.I. V));j)uie „plant"; trans. jmiete(Lex.Bud.) „couvee"; ban.puiac „plantd'oignon" ; puiandru (R.-Codin, Cuv.Muc. 63; Vîrcol,Gr. Vîlcea 98) „pou-

let; jeune arbre, rejeton", puiandr„petite poule; terme de tendresse aune jeune tille"(Delavrancea,Sult.166;Tocilescu, Mat. 591, 595; Tiktin); ir.

pw^'t^ „petit poulet", ir. pul'i „petitepoulette"; /;atc,ir. pul'k^ i megl.pul'-c „petite poule"

,dim.puiculi, puicu-

, bn. trans.pulchi {An.Car.;\V g}b.VII, 61) i puiculean (Voronca, Dat.cred. 537; Sevastos, Cînt. 105) „termede tendresse â une jeune fille"; megl.pul'kicc „petite poule"

|

col. bn. pu-îam [puia „mettre bas* tmpuia „de-poser ies couvains dans Ies cellules;se multiplier, pulluler; abasourdir"(comp. cat. sp. empollar> port. empo-//?ar) /j>Mîô/'„vieille monnaie d'argentvalant l5para",bucov.trans. „piecedemonnaie valant 10 kreutzer", derivdin sirb. pulja „monnaie de 60 para"(>alb. puVz), care a fost împrumutatdin turc./;M^„kleineMunze"(>rus iry.i'i',

nyjo „ehemaJige russische Kupfer-miinze", bulg. ny.ii> „5 Para Stiick").

Impr. : ung,puj\ pujkuca (Szinnjêi,

II, 224); ngr. t, izooua „la Pleiade";sîrb. puj'ka (> alb. pul'kt), bulg. nyuKa,rut. nyjiBKa, ung. pujka, pulyka, toatecu înelesul de „dinde".

1455. PuI, sb. f. „penis"IIar. pul.

Lat. prLLA,-AM „poulette" <PULLUS[Creu. Rev. ist. arch. VI, 83; cf.

Bartoli, Dalm. I, 293]; forma normal*pu a fost refcut în pul dup pi.

puie (cf oal); în ce privete înele-sul, pe care-1 are i vegl. puia i der.rtr. pulinna, comp. slov. kurec, pol.

kurek „penis'* <kur„coq'\germ.Hakn,Hahnchen care apar dialectal icu semnificaiunea de „penis" (Arch.slav. Phil., XXVII, 50); cf pasre

\\

alb. pul't „Hiihne"; vegl. puia ^pe-nis"*; rtr. pulla „Lockruf fiir die Hiih-ner""{comp. pulinna „pudendum viri",

Carisch):ven./;o/a,pollone;tacchina",bresc. polla „tacchina", mii. j.olla

„chioccia, gallina", pav. plac. j)ola

„tacchina", piem. j)ola „pollastra",

romagn. pola ..talia, piantone"; sardlog. pudda ; fr. poule ;

prov. pola;

cat. sp. polla.

1456. PULBERE,sb. f ,poussiere, pou-dre" — Mehedini, bn. trans. /mlbâr(Alexici, Lit. pop. 2b3); bucov. pul-hure\\ ar. jmlbire.

PULBERE — 221 — PUNE

Lat. PULVIS,-VEREM.Vegl. polber; alb. pVuhur ; it. pol-

vere ; sard log. pjiiere\\comp. rtr.

puolvra ; Yfr. pous, nÎT.poudre\ prov.j)ols, poldra ; cat. pols ; sp. polvo^

polvora; port. po^fora <*pulvus,-ori.si pi. *puly6ra.

Der.: col.ar.pii^6t>amt(Dalametra).

1457. Spulbera, vb. „reduire en pous-siere ; aneantir" — bn. spulbra

;

• spurbra (Dosoftei, Ps. vers. 490)„saupoudrer, eparpiller"|| ar. spulbi-

rare \\ < ex-pulverare ||friul. spoivar',

it. spolverare; comp. \îv.espouldrer:nprov. espoudrâ; vsp. espolvorar

\\

spulberatic „volage, mconstant".

1458. PULPA, sb. f. „mollet; gras dela cuisse, de la jambe"—mold. bucov.bn. Mehedini „pis'' (ez. III, 87

;

IV, 128; Marian, Dese. \Ti)\\iT.pupei ar. pulp „mollet''.

Lat. puLPA,-AM „chair des animaux,pârtie charnuC; cit privete înele-sul de „pis", e posibil s fi fost îm-prumutat dela '^pap „mamelle. pis"

<puppA(cf./?M/ja),care s"a confundatcu. pulp i a disprut apoi din grai.

Alb. pul'pt; rtr. puolpa; it. polpa;sard log. palpa; vfr. poupe; prov.cat. port. polpa.

Der.: dim. pulpioar\\augm. i

col. ar. Dulpiriu (Dalametra)||pulpa-n „pan, basque de l'habit'*

||trans.

/;u^/;a^(Lex. Bud.) „charnu, qui a degros mollets"

||trans. a se împulpa

(Reteganul, Pov. pop. 124, 155) „em-ployer toutes ses forces".

1459. Pulpos, adj. „qui a de grosmollets, charnu"; mold. bucov. bn.Mehedini „qui a un pis volumineux"<puLP0Sus,-A,-UM

IIit. polposo; sard

log. pruposu ; nprov. poupous.

1460. PUMN, sb. m. „poing; poignee(ce que peut contenir la main)"—pul-m „poignee"(WgJb.VIlI, 317); trans.

pugn (\'iciu, GIos. 72; Tocilescu, Mat.4 K3; cov[\'^.mî\\']o^pugnior)}\\T.pumn,j)umnu; megl. palm i ar. pulmu„jointee, le contenu des deux mainsrapprochees".

Lat. pugnus.-um; formele pulm ipulm{u) au fost influenate depalm

;

pugn e neexplicat.Rtr. puogn; it. pugno(> sard log.

punzu): fr. poing\ prov. ])onh; cat.

puni/; sp. purio; port. punho.Der. : dim.pumnior.irans.pugnior

(Lex.Bud.; Frîncu-Candrea,Munii ap.

12) „broderie au bord de la manchetted'une cheraise"

; pumnicel (Tiktin):trans. pumnu (Lex. Bud.); trans. bn.pumna (Molnar, SprachJ. 368; Lex.Bud.; Frîncu-Candrea. Munii ap. 12;Rev. cr.-lit. III, 166 ; Viciu, Glos. 72),pumnel (Tribuna, I8^-'0, 374; Viciu,Glos.72,unde e redat greitpumnuel\trans. pumnecel {Wgjb. M,43,80)„bro-derie au bord de ia manchette d'unechemise" trans. pumnar (Lex. Bud.;S.Moldovan,Zarand. 209) „broderie aubord de Ia manchette d'une chemise''

f

a (se) pumni (Lex. Bud.; Reteganul,Pov. pop. 59), a (se)pumnui (Ispirescu,Pov. unch. 54; Tiktin) „(se) battrecoups de poing, donner des coups depoing"

;puinneal i purnnuial (Tik-

tin) „coups de poing".

1461. PUNE, vb. „mettre, poser"—vr.bn. pf pu

IIir. pure (pf pu)\ megl.

puniri (pf pu).Lat. poNERE, posî (atestat în inscrip-

iuni =clas. posui), pos[i]tum; formaregulat de pf */JO^t a devenit /^ii(0sub influena formelor în care /ja- eranormal.

Ktr. poner; it.porre; sard \og.pon-nere; fr. pondre; prov. ponre; cat.

pondre; sp. paner; port. por.Der.: jpuitor (\'arl. i loasaf, 197)

„qui met"; fpusoare „position, situa-

tion" (Let. I, 71; Cipariu, Princ. 228;

Dosoftei,V.Sfap.WgJb.\',129;.Gaster);

-fpastur, sb. f (An. Car.; Cantemir,Hron. 69) „position, situation"

||bn.

propune „remettre, mettre de nou-veau'"

IImegl. pripuniri „remettre, a-

jouter".

1462. Apune, vb. „se coucher (en

pari. du soleil, de la lune, etc.)-|| ar.

apunire, apuneare „deposer, remet-tre; fermer ; abaisser", refl. „se cou-cher"||<APPONERE „mettre sur, poser,

ajouter"; înelesul de „se coucher"apare înc în cat. pondres, sp. po-nerse i port. por-se (cf i mai jos

s. apus)II

it. apporre; vfr. apondre,lion. sav. jur. verd.-chal. dauph. bres-se-louh. Blona}'^ apodre, morv. belfepodre; prov. aponre; vsp. aponer;

PUNE 222 PUNTE

port. appor \\ ajms -occident, cou-chant" (comp. sp. â sol puesto r,n^c\\

Sonnenuntergang". port. sol posto^Untergang der Sonne"; it. ponente,prov.jjonen; cat ponent; sp. ponientei port. poente ^.occident, couchant")ar. apus „bas"; apusean „occidental"

\\soare-apune „occident, couchant".

1463. Depune (dpune), vb. ,.conce-

voir, porter dans ses tlancs (en pari.

d'iine brebis ou d'une vache)" (Ji-

pescu, Opinc. 50, 147; Sbiera, Pov.112; Rd.-Cordin, Cuv. Muc. 26);-f-devenir enceinte" (Dosoftei, \".Sf.

dec. 25) 1} ar. dipnnire, dipunari (Da-]ametra),rell.„descendre"||<DEPONERE|;friul. deponi; it. deporre; sard log.

deponnere; prov. deponre; sp. depo-ner: port. depor

\\ ar. dipus i dipu-/?«# (Dalametra) „descendu; furieux".

1464. Prepune(vr.trans.), vb. „mettreou placer devant" (Cantemir, Ist. ier.

174; Biblia, 1688, Deut. VI, 7; Marian,Nunta, 606); „supposer, suspecter,soup^onner": f^traduire" (Prav. Mat.Bas. col. Buj. 140, 433); y ^copier"(Letop. 1, 108)—vr. lA. prepus || ar. pri-

pnneari (pf. pripas) .,supposer. s'ima-giner" (Dalametra)

|| < praeponere||

f prepuitor (Letop. II, 4) „soupon-neux".

1465. t Despiîne. vb. „dominer, re-

gner, gouverner" ji<DispoNERE|jyo?e.s-

pus .,pouvoir, domination; region,province"; fdespuetorîu „souverain,dominateur, despote".

1466. Rpune, vb. „vaincre; faire

perdre la vie, faire perir, tuer;

tperdre" < reponere; din înelesulacestuia de „replacer, mettre bas"s'au desvoltat treptat sensurile de„jeter bas—faire;:tomber—vaincre—tuer"

IIit. riporre; vfr. repondre „ca-

cher", Hon. revondre „enfouir, en-terrer", Ouest i S.-Ouest rehondre\prov. rebondre „enfouir, enterrer" ;

sp. reporter\port. repor.

1467. Spune, vb. „dire"—vr. bn.pf.spu\('\T. sj)ure\ megl. snuniri (pfsj)a)\ ar. {a)S]>unire^ {a)spuneare [pi(a)Sj)u) „montrer, exposer" ||<e.xp()-

nkre, *-posî(= clas. -posui)|| it. csuorresard log. isponnere\ vfr. espondreprov. esponre; cat. espondre; sp. es

poner (comp. port. expor)\\spus

„dire"1|nespus „indicible, ineftable"l|

megl. prispuniri „redire".Impr.: alb. spun „zeige, fiihre".

1468. Supune, vb. „soumettre" —-}% mettre sous" (Dosoftei, Molitv. 95'^

;

Biblia 1688, Gen. XLIX, 15): f^cacher"(Letop. I, 148, 220, 227; M. Costin, II,

315, 326, 332); bn. „retrousser"<sup-ponere

II

vit. sopporre \\supunere „sou-mission, obeissance"; supus „soumis,obeissant; sujet" \ nesupunere „insou-mission"; nesupus „insoumis"

||pr^-

supune „supposer", neologism formatdin prepune-\-supune.

1469. PUNGE (trans.), vb. „piquer"-Lat. pungere.Rtr. puondscher; it. pugnere; sard

log. pungere; îr. poindre; prov. po-nher; cat. punyer (comp. sp. port.

pungir).

1470. împunge, vb. „piquer; frapperd'un coup de corne, cosser" — vr.

bn. pf im/?îm^<iMPUNGERE (atestat

în CGL. II, 283 ; comp. i împunctiola Ps.-Soranus), -punxî (comp. punxi,în Not. Tiron., pentru clas. pupugi)

\\

vfr. empoindre jj iîmpunstur, îm-punsur (Lex. Bud.; Molnar, Sprachl.96; Tiktin), împunsoare (Lex. Bud.)„piqure; elancement, point de cote"

IIîmpungaci ; Lex. Bud.; Dame, Term.)„qui frappe de la corne, qui cosse"i| ^'^^'

pungli (Jipescu, Opinc. 29) „piquer".

1471. fPuntur, sb. f. „piqure" (Bi-

blia, 1688, Jes. XX LX, 5)<PUNCf-ra,-am|| it. sard log. puntura; fr. poin-ture; prov. poncJiura; sp. port. pun-tura.

1472. t împuntur, sb. f. „piqure"(Dosoftei, V. Sf noemvre, 22) < *îm-

PUNCTURA^-AM.

1473 Strpunge, vb. „percer. trans-

percer" < *extra-pungere (trans-pungere)

IIfriul. straponzi, trient.

rover. straponzer, Muggia strapuon-zer; ven. straponzer (comp. vit. tra-

pungere).

1474. PUNTE, sb.f. „pont" ||megl.

puni; ar. punte.Lat. PONS, PONTICM.

\ egl. puant ; rtr. jmnt; it. sard log-

PUPA 22v3 PUROI

ponte; fr. pojitx prov. pon; cat. pont ;

sp. puente; port. ponte.

Der.: dim. piinticic; punti .Alec-

sandri, P. pop. 368),

1475. PUPA, vb. „baiser".Lat. *prppARE<*PUPPA „tetain" (de

unde li. poppa: xir.poupe; prov. cat.

popa).It poppare ; vfr. poiiper: prov. cat.

popar, toate cu înelesul de ..teter,

sucer".Der.: puptur „baiser"

\\pupcios

„qui aime â embrasser".

1476. PUP (ar.), sb. f. „huppe".Lat. UPUPA,-AM, cu aferesa lui u- în-

tîmplat i în ale domenii romanice;strigtul pupupul al acestei pasritrebue s fi determinat schimbareaformei upupa în *pupa; dealtfel mul-te forme romanice sînt probabil de-rivate onomatopeice.

Alb. puyjz; romagn. popa: Girondepupe., elv. jnipa: port. poupa, popaicomp. it. bubbola. mant. mii. piac.

buba, pav. regg./JM/;â, parm. bubla.,

mod. bobla, bol. romagn. popla.Leccepamisa, cal. purite. Arcevia, nap. lup-peka\ sard. log. pabuza: fr. huppe,Aveyron lupego. Gard lepego; cat.

fjuDut: sp. abubilla).Der.: pupz ..huppe: sorte de g-

teau rond" (comp. bulg. iiynKa „sortede gteau rond", alturi de nviiaBeut,

iij-in-Hei^t -huppe -),ar. pupiz.pupuzi meg\. pup§z ^.huppe" (formate cusuf de origine alb. -z; alb. pupzzz^puptst); megl. punc ,. huppe" dim.pupezea; pupezic: pupjoar: pup-gioar, pupegioare.p] .pupezele,p] .bot.

-orobusvernus":/>w7 â>ô/(Marian,0^n.IL 57; Voronca,I)at. cred. 460) ..huppe(mâle)"', bot „orobus vernus"; pup-zoaie (Epure, P. pop. 84) „huppe U&-melle'i" a5e/;a7>>ââ„se voiIer(en par-lant des 3'eux)" împupza (Jipescu,Opinc. 55^ Rurile, 283) „barioler. bi-

garrer".

1477. PURCEDE, vb. ^se mettre enroute, partir"—find. pr. /;wrce//, part.pr. purcegînd (refcute dup aleg.alf-gînd,dreg, rfre<grf/?r/,terminaiunea s apart.tr./;arce5 fiind indentic cu aceea

din a^<?5,c/res;e probabil chiarc formaveche dereg ,je dirige", m dereg„je me dirige", al crei îneles se a-propia mult de purced, s fi influen-at in deosebi acest verb.

Lat. PROCEDERE.Der.: rpurceztorîu (Varlam. Caz.

predosl.; Gaster), rpurcegtorîu (Le-top. II, 7 ; lorga. Doc. Cantacuzino,129);,qui se met en route, qui parf*.

1478. Purces, sb. „depart; forigine"(Dosoftei, V. Sf noemvre 7)<proces-SUS,-UM.

PURCEL, V. porc.

1479.PURICE(/;Mr<?ce),sb. m. „puce"—bn. pufec.,pufic; trans.purce (\îciu,

Glos. 72)11 ir. purets,purec ;meg\.pu-ri{i): ar. puric.

Lat. pulex-lîcem; formele în -ec {-ic)

sînt refcute din pi.

Vegl. pulko: rtr. piileseh; it. pulce;sard iog. pulige: fr. puce:pTOW. piuze,piutz: cat. pussa; sp. port. pulga.

Der.: dim.. puricei; pureca^SldiVidin.,Ins. 419)

I

augm. purican (SlaridiU,

Ins. 419) iicol. bn. puficam, ar. pu-

ricami (Dalametra) |, bot. puricari.,puriceas (Polizu) „pulicaria".

Impr.: ung. purecsa (Szinnvei, II,

230).

1430. purecos, adj. „plein de puces"(An.Car.: Lex.Bud. )<puLîcosus,-A,-UM

I

sard log. puligus'i; sp. port. pulgoso(comp. it. puicioso; cat. pussos).

1431.Pureca (/>izri'ca),vb.,,epucer,6ter

Ies puces; chercher minutieusement;rosser" \\meg\. jmricari: ar. {m)puri-care || < pulîcare sard log. puligare;astur. jmlgar (comp. sp. espulgar) \\

purecâtur (Bota, Pov. 62) „rossade".

1482. PUROI, sb. n. „pus"—bn. pwro/z(An. Car.): mold. punoi \\

ar. pronu.Lat. *puR0NiUM<PUS, puris; forma

mold.aresultatsauprin asimilaiunear-h > n-fi în epoca în care se pro-nuna înc jjuron. sau sub intluenalui gunoi (comp. megl. gnoî „pus"< bulg. ruoii „pus, sanie, matierepurulente**.

Comp. abruzz. pure ^pustola, fo-

runcolo'' < pus, puris||abruzz. pru-

nole poate representa sau un dimi-nutiv din prun< *pCronium, sau s

PURTA — 224 — PUTEA

fie o contaminaiune din pur iFURUNCULUS.

Der.: piiroios (Varl. i loasaf, 93;Lex. Bud.; Costinescu), ar. prw'ios„purulent"

IIar. prw'iar (Dalametra)

„purulent"||puroia, mold. punoia

(Marian, Nat. 387), ar. prunari (Da-lametra), puroi (Lex. Bud.; Costines-cu) „suppurcr"

jja se impuroia, mold.

iinpunoia (Dosoftei, V. Sf. oct. 20),

ar. mprunari „suppurer".

14u3. PURTA, vb. „porter"; «se/Jw/*/a„se conduire" || ir. purtâ\ megl. pur-tri; ar. purtare.

Lat. PORTARE.Rtr. porter; it. sard log. portare;

fr. porter; prov. cat. sp. ^ovi. portar.Der.: port „port, attitude; costume",

ar.portu „conduite; costume" (it.por^o;

sard portu; fr. prov. cat. portj; dim.trans. maram. portu (Doine, 294; i-plea, P. pop. 1 14); fpurtatura „gestus,portatio" (An. Car.), megl.-„maintien,costume" (rtr. poriadura; it. porta-tura; vfr.porteiire; prov. portaduraj

\\purtre „portatif" (Jipescu, Opinc.

146; Rev. cr.-lit. IV, 145; Tocilescu,Mat. 1497), t , mobile" (Dosoftei, V. Sf.

dec. 3; vfr. porterez) \\har\. a se pre-purta (Wgjb. II f, 325; Marian, Ins.

338) „aller ga et lâ".

Impr.: rut.iiopT „hanfenes Gespinstals Kette mit Wollengarn zusammen-gewoben; solches grobes Tuch; ge-mustertesUmhngetuchderWeiber"'.

1484. Purttor, adj. sb. m. „qui porte,

porteur" < portatorius,-a,-um.

1485. PUC (megl. ar.), sb. f. „vi-

naigre" (Dalametra).Lat. puscA,-AM (atestat în CGL. II.

590; III, 604 = clas. posca) „boissonacide composee d'eau et de vinaigre"[Papahagi, AVgJb. XII, 104).

It. sp. port. posca (comp. nprov.pousqae „aigre").

1486. PUCL'E (ar.), sb. f. „peste".Lat. PUSTULA,-AM.Reat. jmskja „gorgee"Der: dim. mold. puchea r,'p\isiu\Q.

sur le bout de la langue"||mo\. jm-

chineaâ (Alecsandri. Teatru, 1043)„bouton sur le bout de la langue".

1487. PucI'os (ar.), adj. ,.pr^stifere"

<pt:sTULOSusrA,-UM „couvert de pus-tules, pustuleux".

1488. PucI'are (ar.), vb. „avoir la

peste" <pustulare||ar. pucl'at „pes-

tifere".

1489. Puscea i^trans.), sb. f. „pustule,furoncle" (Molnar, Sprachl. 60; Lex.B\xd.) ~pucea ^Lex. Bud.)<*pusTi-CELLA,-AM, prin schimbare de sufixdin pusTfLA

IItrans. puscelos (Lex.

Bud.) „couvert de pustules, de bou-tons".

1490. PU, sb. n. „puits" || ir. ar. put.Lat. PUTEUS,-UM.Alb. pus; rtr. puoz; it. pozzo\ fr.

puits; prov. potz; cat. pou; sp. pozo;port. pogo.

Der.: dim.puule\\puar „puisatier''

(comp. putearius; vfr. puisier;cat. poJiai/re; sp.pocero: port. poceiro).

1491. PUTEA, vb. .,pouvoir'- ||ir./^M^^,

meg\.put§ri; ar. puteare. pteari (Dala-metra) ..pouvoir ; etre fort, bien por-tant; etre capable; vaincre" ; nu pot„je sui malade".

Lat. *P0TiîRE ( = clas. posse),-tuî,

*-tutum; pentru înelesul de „etre

malade" pe care-1 are în ar. verbulînsoit de negaiune, comp. ngr. osv

'|j,TCop(l> „je suis malade"<'|j.7iopâ) ,,je

peux", alb. z munt „ich bin unwohl"<munt „ich kann", bulg. ne Mor^ „je

suis malade"<Mor;5v „je peux"; îne-lesul de „vaincre" îl are i alb.fnutit.

Rtr. podair; it, potere; sard. log.

podere; fr. pouvoir; prov. cat. poder;sp. poder; port. poder.

Der.: putere „force, puissance, pou-voir"; t«miracle" (Biblia, U>88, Mat.VIL 22); t Joule" (Tiktin); megl.

puteri „puissance. force'\ ar. puteare„force; sânte'' [rtr. podair; it. potere;

sard log. podere; fr. pouvoir; cat.

prov. poder: sp. poder; port. poder);ar. putut „fort; bien portant*; poate(c), j poate fi (c), ar. poate (c),megl. jjoaii s'i (c) ,.peut-etre" (sp.

puede que ; fr. peut-etre que; port.

pode ser que: (comp. ngr. iJLîtopEî: bulg.

MOîKC, yurAiii Cm)\puternic, megl. pu-

^^r;2tc „fort,puissant' \j)uternicie„pu\s-

sance'' ; j puternici (Biblia, K>88, Jes.

XXV, 8; Esth. VIII, 12) „eHre puissant,

avoir la puissance" ^împuteri (Tiktin)


genit. — genitiv

gr(ec). = grecesc

graub. = dial. retoroman

din Graubiinden

Gr. lat. = Grammatici la-


Gr. n. — Graiul nostru,


susianu, Sperantia


magnum Romaniae)

id. ^r^ idem

impr. ^ împrumutat (din

romînete)

ind. F.=Indogermanische

Korschungen


inf. = infinitivul



ir, = istro-romîn



it. — italian

Jb., vezi Wgjb.jur.= dialectul din Juralat. = latin


nariulu limbei romane.

1871)

Letfop ) — Letopiseele

Moldaviei i Valahiei,

ed.a2a,Bucureti, 1872-4

Lev}''( Provenzalisches

Supplement- Worter-buch)

Lex. Bud. = Lexicon Va-lahico-latino-hungaro-

germanicum, Budae,

1.825


slavo-romînesc. publ.

de Gr. Creulim. = limusin

lion. = liones


Centralblatt

Liuba-Iana (Topografia sa-


dan, 1895)

Ioc. adv. = locuiune ad-

verbial

loc, conj.= locuiune con-

junctiv

log. = (sard) logudores

lomb. = lombard

lor. = loren

m. = masculin

Mag. ist. — Magasin isto-

ric pentru Dacia

mant. = mantovanmaram. -- maramureanmarch. = marchigian

Mrg.= Mrgritare Bu-cureti, 1691

megl. = meglenit

Mem. Soc. ling.= Memoi-res de la Societe delinguistique

messin. -- messines

Mihileanu(Dicionar macedo-romîn, Bucureti,

1901)

mii. — milanes

mir. — mirandoles

mirând. = mirandes

mod. — modenesmold. = moldovenescmonf. ^r= monferrines

mor. = moravmorv. = dialectul din

Morvan

munt. = munteann. =: neutru

nap. = napolitan

ngr(ec). -= neo-grecesc

nom. = nominativ

norm. = normandnprov. = nou provensal

(dup Mistral,Loulre-

sor dou felibrige)

num. = numeralolt. = oltenesc

pad.=. padovanPanu (Plantele cunos-

cute de poporul ro-

mîn, 1906)

parm. = parmigianpart = participiul

pav. = paves

per. ^ perugin

pers. = persoana; per-

sonal


nesc- nemesc, Sibiu'

1861).

pf. = perfectul

piac. = piacentin

pic.= picard

piem. ^= piemontespist. = pistoies

pi. = plural

pol. -— polones


no- german, Braov1857)

pop. — popular

port. = portughes

prep. = preposiie

pre. — presentul

pron. = pronumepropr. — propriu

prov. = provensal

Ps. Sch. —Psaltirea sche-

ian

Rassegna St. etn. = Ras-


nografici, dialetta li e to


„ Archeografo Tries-

tino-, Triest, 1906)

reat. — reatin

regg. = reggian (din F-

mii ia)

^cregg.al.) -reggian (din

Calabria)

rel. = relativ

Rev.cr.-lit.=^ Revista cri-

tic-literar, Iai



logie i filologie

Rev. 1. rom. =Revue des

langues romanes

rom. = romanic

Rom. = Româniaromagn. = romagnol

Rom.' F. = RomanischeForschungen

rtr. = retoroman

rus. = rusesc

rut. = rutean

s. = sub

Sâghinescu ( Vocabular

romînesc)


sav. =savoiardsb. — substantiv

sbslv. — subsilvan (reto-

roman)

sen. = senes

ez = eztoarea, publ*

de A. Gorovei

sic. = sicilian

sîrb. = sîrbesc

slav. = slavic

slov. = sloven

sp. = spaniol

Stamati, Wb. = Deutsch-

rumnisches Worter-


lai, 18o2

St. rom.= Studj romanzi


suf. = sufix

sprs. — suprasilvan (re-

toroman)

Szinn^^ei (MagyarTâjszo-


1901)

tarent. = tarentin

teram. = teraman

terg. — tergestin

Thes. — Thesaurus lin-

guse latinse.


glossarum emendata-

rum.

tic.= ticines

Tiktin (Rumanisch-deu-

tsches Worterbuch)

tir. = tiroles

tosc. = toscan


trev. ^= trevisan

trient. — trientin

triest. =: triestin

ung. = unguresc


urm. = urmtorV. = vezi; v (neurmat de

punct) = vechi : vfr.,

vit. = vechi frances»

vechi italian

val.= valon

vald. — valdens

Varlam, Caz. — Varlam,Carte romîneasc de

învtur, 1643

vb. = verb

vegl. = vegliot

ven.^ = veneianvie. = vicentin

viit. = viitorul


vsl. — vechi slav



fur rumnische Spra-

che


schrift fur osterrei -

chische Gj'mnasien

Z.irom. Ph. = Zeitschrift


logie

zool. = zoologie

-' pus dup ar., ir. sau megl. arat identitatea cu forma daco-romîn pre-

cedent.

t însemneaz vechi romînesc.* indic o form neatestat.

< arat derivarea din forma urmtoare.> „ r « n precedent.

IIdesparte de daco-romîn formele ir. megl. i ar.

ICandrea] [Densusianu] indic o etimologie a unuia din autori nepubli-

cat înc.

Dictionar etimologic al limbii române 1907

Documents

Transcript of Dictionar etimologic al limbii române 1907