Într-o primăvară, un moşneag a pus în pământ seminţe de ridichi...

...şi le-a udat în fiecare zi.

După ce au răsărit ridichile, moşul a avut grijă să plivească buruienile din jurul lor.

După un timp, moşul a observat că una dintre ridichi a crescut mai mare decât celelalte.

Ridichea creştea din ce în ce mai mare şi moşul se bucura.

Când a văzut ce mare a crescut ridichea, moşul s-a hotărât să o scoată din pământ.

A apucat ridichea de frunze, a tras, a tras, dar nu a reuşit să o scoată din pământ.

Atunci, moşul s-a gândit să o cheme pe babă:- Babă, babă, ajută-mă să scot ridichea!

- Vin acum! a răspuns baba.

L-a prins baba pe moş de mijloc, moşul de ridiche şi au tras, au tras, dar nu au reuşit.

-S-o chemăm şi pe nepoţică, zice baba.Nepoţică, nepoţică, ajută-ne să scoatem ridichea!

-Vin acum! a răspuns nepoţica şi a alergat să îi ajute.

S-a prins nepoţica de babă, baba de moş şi moşul de ridiche...

...şi au tras ei împreună, au tras, dar degeaba. Tot nu au putut scoate ridichea.

-Să chemăm căţelul, a zis nepoţica.Cuţu, cuţu! Ajută-ne să scoatem ridichea!

-Vin acum! a răspuns căţelul şi a alergat să îi ajute să scoată ridichea.

Căţelul s-a prins cu dinţii de rochia nepoatei, nepoata de babă, baba de moş, moşul de ridiche...

... şi au tras, au tras împreună, dar tot nu au reuşit să scoată ridichea.

-Să chemăm pisica, a spus căţelul. Pis, pis, ajută-ne să scoatem ridichea!

- Vin acum! a răspuns pisica şi a alergat în ajutorul celorlalţi.

A apucat pisica pe căţel, căţelul pe nepoţică, nepoţica pe babă, baba pe moş, moşul a apucat bine ridichea...

... şi au tras, au tras împreună, dar tot nu au putut scoate ridichea din pământ.

- Să-l chemăm şi pe şoricel, a spus pisica.Chiţ, chiţ! Vino să ne ajuţi!

-Vin acum! a răspuns şoricelul şi a alergat să îi ajute pe ceilalţi.

S-a prins şoricelul de pisică, pisica de căţel, căţelul de nepoţică, nepoţica de babă, baba de moş, moşul de ridiche,S-au prins unul de altul şi au tras...

... şi au tras, şi au tras...

... şi iată că au scos ridichea. Atât de tare au tras, încât s-au rostogolit la pământ.

- Ce ridiche uriaşă! s-au mirat ei... doar unindu-ne toţi am reuşit să o scoatem din pământ.

MIHAI VITEAZUL

C. A. RosettiMihail Kogălniceanu

Nicolae Balcescu

Al. Ioan Cuza

Grigore Alexandrescu

Vasile Alecsandri

Ion Roată

Ţărani

Vasile Alecsandri

Vasile Alecsandri – poetul naturii

Vasile Alecsandri – poetul Unirii

Poezie scrisă în anul 1856

Hai să dăm mână cu mânăCei cu inima română,Să-nvârtim hora frățieiPe pământul României!

Iarba rea din holde piară!Piară dușmănia-n țară!Între noi să nu mai fieDecât flori și omenie!

Măi muntene, măi vecineVino să te prinzi cu mineȘi la viață cu unireȘi la moarte cu-nfrățire!

Unde-i unul nu-i putereLa nevoi și la durereUnde-s doi puterea creșteȘi dușmanul nu sporește!

Amândoi suntem de-o mamăDe-o făptură si de-o samă,Ca doi brazi într-o tulpinăCa doi ochi într-o lumină.

Amândoi avem un nume,Amândoi o faimă-n lume.Eu ți-s frate, tu mi-ești frate,În noi doi un suflet bate!

Vin' la Milcov cu grăbireSă-l secăm dintr-o sorbire,Ca să treacă drumul marePeste-a noastre vechi hotare,

Și să vadă sfântul soareÎntr-o zi de sărbătoareHora noastră cea frățeascaPe câmpia româneasca!

Trei ani mai târziu

24 ianuarie 1859

Unirea Moldovei cu

Ţara Românească

Alexandru Ioan Cuza

59 de ani mai târziu

1 Decembrie 1918Marea Unire

a tuturor românilor

Unirea întăreşte oamenii

şi ţările.