Post on 28-Nov-2015
• Lecţia la tema : Intoxicaţii cu clor şi Lecţia la tema : Intoxicaţii cu clor şi amoniac.amoniac.
• Planul lecţiei :Planul lecţiei :
1.1. Toxicitatea.Toxicitatea.
2. Simptomatologie.
3. Tratamentul.
• Clorul.
• Clorul molecular este un gaz galben-verzui, când se găseşte la temperatura şi presiunea obişnuită.
• La presiunea de o atmosferă, clorul se lichifiează, având punctul de fierbere la 340 . clorul lichid se transportă în cilindri de oţel, cu care nu reacţionează.
• Este uşor solubil în apă.
• Toxicitatea.• Clorul gazos este un toxic de contact,
care reacţionând cu ţesuturile le lezează; produce leziuni pulmonare, edem la nivelul bronhiilor, alveolită catarală edimatoasă şi hemoragică.
• Contactul clorului cu căile respiratorii provoacă apnee, bradicardie şi vasoconstricţie refrexă.
• În prezenţa apei tisulare clorul se transformă în acid clorhidric, care are acţiune caustică directă asupra ţesuturilor.
• Simptomatologie.• Primele simptoame care apar după expunerea
la clor sunt cele provocate de iritaţia mucoaselor nazală, faringiană şi trahiobronşică.
• Bolnavul are acces la tuse şi arsuri cu atât mai intense, cu cât concentraţia clorului în atmosferă e mai mare.
• Tusea poate fi însoţită de vomă, în care pot să apară striaţii sangvine.
• Bolnavul are senzaţia de sufocare, cefalee şi stare de slăbiciune.
• În formele uşoare simptomatologia constă din accese de tuse persistente şi dureri retrosternale.
• În formele grave evoluţia se produce în 3 faze.
• La contactul cu clorul, bolnavul are senzaţia de sufocare, slăbiciune musculară, tuse violentă şi lacrimare.
• După ieşirea din mediul toxic se instalează starea de acalmie timp de 24 ore.
• În faza a treia se instalează edemul pulmonar acut, cu expectoraţie spumoasă.
• În formele foarte grave, provocate de concentraţii toxice mari, evoluţia este rapidă, mortală, prin oprirea bruscă a respiraţiei sau prin edem pulmonar acut foarte grav.
• Tratamentul.• În formele uşoare, tratamentul constă în
scoaterea bolnavului din mediul toxic, administrarea de oxigen prin mască, timp de câteva ore cu un debit de 6-8 litri/min şi supraveghere medicală în condiţii de spital.
• În formele grave şi medii se recomandă repaus la pat, oxigenoterapie.
• Antibioticoterapia şi corticoterapia parentală durează 10-15 zile sau până la vindecarea completă a bolnavului.
• Amoniacul.• Este un gaz cu miros înţepător şi sufocant,
foarte solubil în apă, cu care formează hidroxidul de amoniu.
• Se lichifiază uşor. • În natură, ia naştere din putrefacţia substanţelor
care conţin azot.• Amoniacul se foloseşte în agregatele frigorifice,
în industria chimică, textilă, industria petrolului, de prelucrare a hârtiei, în cosmetică etc.
• CMA (concentraţia maximă admisă) – 30 mg/mc.
• Toxicitatea.• Amoniacul e un toxic ce reacţionează direct cu
ţesuturile pe care le lezează. • Gazul se dizolvă în ţesuturile cu care vine în
contact, dând naştere hidroxidului de amoniu. • Contactul amoniacului cu corneea şi
conjunctivitele provoacă leziuni ulcerative; contactul cu mucoasa căilor respiratorii provoacă leziuni de diferite grade, de la simpla hiperemie şi edem până la necroza acesteia; iar contactul cu membrana alveolară provoacă edem pulmonar acut.
• Au fost depistate leziuni ulceronecrotice acute la 3 niveluri: laringelui, traheii şi bronhiilor, survenite pe un fond al mucoasei – edem pulmonar, caracterizat prin rezistenţa în alveole şi în bronhii a unui exsudat fibrinos, leziuni, hemoragie a traheii şi a alveolelor.
• Simptomatologie.
• Intoxicaţia acută cu amoniac reprezintă un tablou clinic, ce începe de la o simplă iritaţie a mucoaselor până la moartea subită.
• În formele uşoare predomină semne de intoxicaţie şi de afectare a globilor oculari, a tractului digestiv, pielii şi mucoasei faringelui, esofagului şi a stomacului.
• Simptomele oculare reprezintă semne ale unei conjunctivite acute: dureri şi lacrimaţie.
• Semnele respiratorii se manifestă prin tuse uscată, arsură retrosternală, dispnee.
• În cazurile unei leziuni a traheii şi a bronhiilor se poate instala edemul pulmonar acut toxic.
• După câteva zile de la expunere pot să apară semnele unei pneumopatii acute: dureri toracice, dispnee, tuse, astenie.
• Evoluţia intoxicaţiei cu amoniac este favorabilă, simptomele şi semnele dispar peste 2-3 săptămâni.
• Leziunile cutanate sunt marcate în cazurile de contact al amoniacului lichid cu pielea.
• Tratamentul se efectuează ca la intoxicaţiile cu sufocante.