Post on 14-Dec-2015
description
Familia creştină
Familia, acest miracol, este numită de către Sfântul Ioan
Gură de Aur „o Biserică în mic” şi neîndoielnic ea este o
pepinieră a dragostei. Precum Biserica îşi are temeiul şi modelul
ei în viaţa de comuniune a Sfintei Treimi: ”Ca toţi să fie una,
după cum Tu, Părinte, întru Mine şi Eu întru Tine, aşa şi aceştia
în noi să fie una ca lumea să creadă că Tu m-ai trimis” (Ioan
17,21)1, la fel şi familia este creată după modelul Sfintei Treimi,
desfăşurându-şi viaţa într-o continuă comuniune, dragoste şi
pace.
„Şi dintre toate acestea ...:Nădejdea, credinţa şi
dragostea. Şi din acestea trei cea mai importantă este
dragostea (I Corinteni 13,13)2. Sunt cuvintele Sfântului Apostol
Pavel către cei din Corint, pe care îi îndeamnă să caute şi să
trăiască dragostea adevărată şi nu dragostea trupească-celebra
zicală „a iubi ca la Corint”- să facă distincţia între şi
şi ....Îndemnul dat corintenilor este valabil şi pentru
celelalte popoare, nu doar contemporane Apostolului, ci şi
pentru urmaşi.
Exista trei feluri de a iubi:
Camaraderia - sentiment îndepărtat către persoane de
sex opus care se exprima prin “Te plac”
Casatoriile acestea nu rezista
Pericolul apare când iubirea noastra se bazeaza pe
caracteristici trecatoare de moment
Pasiunea actioneaza puternic asupra emotivitatii1 Biblia – Institutul Biblic şi Mişiune ortodoxă, Bucureşti, 20002 Idem
-face ca inima sa lucreze mai mult
-grecescul-“eros”-forma senzuala şi fizica de iubira care ascute
simturile şi stimuleaza trairile
-daca pasiunea e lipsita iubire veritabila
Iubire veritabila –daruieşte
-ea se motiveaza
-nu cauta sa castige ceva ci doar sa daruiasca3
Deschizând Sfânta Scriptură şi citind prima carte a
Vechiului Testament, vedem că după ce Dumnezeu a creat
lumea şi pe om a pus bazele familiei. Aşadar, fundamental
familiei s-a pus în Paradis când Dumnezeu a creat pe Eva.Cea
mai mare suferinţă este aceea de a fi singur,iar Dumnezeu fiind
Treime este în permanenţă în comuniune şi iubire şi pentru că l-
a creat pe om “după chipul şi asemănarea Sa”(Facere 1,26)4
dacă nu ar fi în comuniune cu alte persoane atunci nu ar mai fi
chipul lui Dumnezeu.
Femeia este numită “ajutor”(Facere 2,18;2,20)5.”Ca ajutor
un bărbat ar fi fost mai de folos dacât o femeie” dar se spune în
Sfânta Scriptură că “nu este bine să fie omul singur”,î ncât
femeia “va fi cu el”.6
“Bărbat şi femeie a făcut şi i-a binecuvântat şi le-a pus
numele Om,în ziua în care i-a făcut”(Facere 5,2)7.Astfel incă din
Rai se pune început vieţii conjugale,care presupune unul singur
şi nu doi.
3 “Cum să-ţi înţelegi soţia?” - Gary Smalley, Editura Curtea Veche-Bucureşti 2002. pag. 31
4Biblia – Institutul Biblic şi Mişiune ortodoxă, Bucureşti, 20005Idem6Paul Evdokimov - Taina iubirii. Sfinţenia unirii conjugale în lumina tradiţiei ortodoxe, Ediţia a II- a, traducerea Gabriela Moldoveanu, editura Christiana Bucureşti, 1989 ,pag.1297 Biblia – Institutul Biblic şi Mişiune ortodoxă, Bucureşti, 2000
“Căsătoria este:unitatea a două persoane într-o singură
fiinţă,o singură substanţă;unirea într-un trup şi un suflet,dar în
două persone”.8
Căsătoria primeşte caracterul de Taină, prin începutul
activitaţii pământeşti a Mântuitorului la nunta din Cana Galileii
(Ioan 2, 1-11).9
Sfântul Ioan Gură de Aur: ”Sunt două raţiuni pentru care
a fost instituită căaătoria… pentru a-l face pe bărbat să se
mulţumească cu o singură femeie şi pentru a face copii, dar
principala e cea dintâi”.10
Dar principalul motor al căsniciei este iubirea. Fără de
aceasta, oricât ar încerca soţii, nu vor reuşi să aducă armonia,
fericirea şi bucuria în casa lor, ci vor fi mereu mănaţi de gânduri
întunecate, certuri, nevoie. A încerca o definire a “iubirii” este
cel puţin naiv. Oricâte cuvinte s-ar aduzna la un loc, ea rămâne
nedifinită, iar cuvintele se dovedesc a fi prea mărginite şi lipsite
de sens pentru a-l cuprinde.
Iubirea omului, după modelul iubirii lui Dumnezeu caută
un “obiect” asupra căruia să se reverse. În cadrul familiei ea se
revarsă asupra soţilor, dar mai ales asupra copiilor şi astfel
căsnicia primeşte o nouă calitate: paternitatea şi maternitatea.
“Copilul ivit din comuniunea conjugală o prelungeşte şi
reafirmunitatea desăvârşită deja formată. Iubirea se revarsă
peste peste strălucirea ei în lume şi zămisleşte copilul”11. Mama
8Paul Evdokimov - Taina iubirii. Sfinţenia unirii conjugale în lumina tradiţiei ortodoxe, Ediţia a II- a, traducerea Gabriela Moldoveanu, editura Christiana Bucureşti, 1989 ,pag.1309Biblia – Institutul Biblic şi Mişiune ortodoxă, Bucureşti, 200010Paul Evdokimov - Taina iubirii. Sfinţenia unirii conjugale în lumina tradiţiei ortodoxe, Ediţia a II- a, traducerea Gabriela Moldoveanu, editura Christiana Bucureşti, 1989, pag.13311idem pag. 134
la vederea copilului, uită de toate durerile naşterii, datorită
bucuriei şi iubirii care îi umple sufletul.
Iubindu-se unul pe celălalt, soţii îl iubesc pe Dumnezeu,
iar această iubire o transmit şi copiilor lor
Temeiul, baza unei familii se pune în momentul căsătoriei
în cadrul Tainei Cununiei.
Dar această Taină, dată de Mântuitorul nu trebuie privită prin
aspect pur material, carnal sau pentru a fi o garanţie la
bătrâneţe, ci ea să fie trăită în sens duhovnicesc, întemeiată pe
cea mai pură şi sinceră iubire, după cuvitele Mântuitorului,
amintind de Legea Veche: ”Pentru aceasta va lăsa omul pe tatăl
său şi pe mama sa şi se va uni cu femeia sa şi vor fi amândoi un
trup. Pentru aceea nu mai sunt doi, ci un trup”12.
Dar nunta e binecuvântată, doar când aceasta e spre
naştere de prunci, cât e comuniunea de iubire între părinti şi
copii care vor veni.
In alegerea partenerului pentru a forma o familie pe primul plan
trebuie sa fie criteriile de ordin etic,moral.Aceste criterii
reprezinta ponderea cea mai mare,in comparative cu cele
biologice,economice;acestea nu fac decat sa subjuge casatoria
cu calcule şi interese meschine,cu diferite prejudecati
sociale,entice,religioase,etc.
“Idealurile şi aspiratiile comune,sentimentele de afectiune
reciproca şi de respect,dragostea fata de frumusetea din
natura,din societate,arta şi din fiinta umana,altruismul şi altele
asemenea,vor da casniciei liantul necesar şi
12
perenitatea,climatul familial adecvat cresterii şi educarii
copiilor.”13
Pentru a vedea care este rolul familiei în dezvoltarea
afectivităţii vom vedea în primul rând cum şi în ce context se
formează o familie.Bazele unei familii se pun prin unirea a două
persona în taina cununiei.
“Cununia este serviciul divin prin care Biserica
binecuvintează şi consfinţeşte căsătoria , adică legătura dintre
bărbat şi femeie , ridicându-o la rangul de taină.”14
Naşii care asistă mirii au acelaşi rol ca şi cel al naşilor la
botez,ei sunt cei care garantează seriozitatea angajamentelor
luate de către cei doi miri şi al trăiniciei legăturii lor. Tocmai de
aceea ei pun împreună cu preotul,mâna pe inele şi pe cununi (la
punerea şi luarea cununulor de pe capul mirilor) ei fiind părtaşi
la această taină care se săvârşeşte .Naşii trebuie să fie mai în
vârstă ca mirii şi să fie pentru aceştia ca nişte pătinţi.
Cununia se săvârşeşte de regulă în biserică şi fiind slujbă
de bucurie se săvârşeşte în în zilele de sărbătoare (de regulă
duminica) indată după Liturghie.
Este precedată de slujba logodnei ,care reprezintă
“tocmire ,aşezarea sau punerea la cale a căsătoriei dintre doi
tineri”15, este de fapt cererea în căsătorie.
Actul central în slujba logodnei este punerea şi schimbarea
inelelor .Întrebuinţarea inelelor la slujba logodnei este un obicei 13 Ioan Jinga, Ion Negreţ - Familia acest miracol înşelător, Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti 1999.
14 preot Profesor Doctor Ene Branişte –Liturgica specială, pag. 31115idem, pag.313
străvechi care a fost preluat de Biserica creştină.Inelele,care
sunt cercuri închise fără început şi fără sfârşit ,în Vechiul
Testament simbolizau putere şi încrederea care se acorda
cuiva.În ritualul creştin inelele simbolozează iubirea nesfârşită şi
fidelitatea reciprocă pe care cei doi tineri şi-au mărturisit-o şi
semnul trăiniciei legăturii dintre viitorii soţi.
Lumânările aprinse pe care naşii le poartă în mâini sunt
simbolul curăţiei mirilor,al luminii darului de sus şi al bucuriei
nuntaşilor.16
În slujba cununiei momentul principal ,cel în care se
consfinţeşte legătura dintre bărbat şi femeie,este atunci când
preotul rosteşte cuvintele din a treia rugăciune de
binecuvântare a mirilor:”Însuţi ,şi acum,Stăpâne,trimite mâna
Ta din sfântul Tău locaş şi uneşte pe robul Tău … cu roaba Ta…
etc.17. Semnul văzut al acestei sfinţiri este unirea mâinii drepte
a bărbatului cu mana dreaptă a femeii,de către preot.
Actul care pecetluieşte şi simbolizează săvârşirea tainei
este punerea cununilor pe capetele mirilor. Cununile sunt făcute
după modelul coroanelor cu care se încoronau regii şi
împăraţii,dar şi fecioarele în cadrul unor procesiuni religioase şi
simbolizau puterea,stăpânirea şi biruinţa, la bărbaţi, şi
frumuseţea şi curăţia virginală (la fecioare). Cununile se pun pe
capul mirilor ca un elogiu sau ca o răsplată pentru curăţia şi
fecioria lor,pe care ei şi-au păstrat-o până la nuntă şi pentru
care sunt încununaţi. De aceea se se şi cântă
rugăciunea:”Doamne Dumnezeul nostru, cu mărire şi cu cinste
încununează-I pe dânşii !”18
16ibidem, pag. 31517Molitfelnic – Institutul Biblic şi de Mişiune Ortodoxă, Bucureşti, 200018idem
Apostolul care se cântă la cununie este din epistola către
Efeseni a Sfântului Apostol Pavel(5,20-33).19 Apostolul
neamurilor face o comparaţie asemănând nunta cu legătura
sfântă şi indisolubilă dintre Hristos şi Biserică,şi îndeamnă pe
miri săse iubească cu aceiaşi dragoste.
Evanghelia este pericopa cu minunea săvârşită de
Mântuitorul la nunta din Cana Galilei.(Ioan 2,1-11).20
Paharul de vin pe care preotul îl binecuvinteaă şi din care
gustă apoi mirii, este numit paharul comun sau de obşte. El
închipuie atât bucuria şi veselia nunţii , cât şi soarta comună pe
care soţii o vor împărtăşii împreună , având parte de aceleaşi
necazuri şi bucurii .Paharul şi pâinea ne aduc aminte de şi de
împăttăşirea mirilor. De aceea se cântă :”Paharul mântuirii…”21,
priceasnă care se cântă în timpul împărtăşirii credincioşilor.
Înconjurarea mesei de catre preot, miri şi naşi, în chip de
horă, simbolizează şi exprimă bucuria firească şi sentimental de
jubilare prilejuite de nuntă , sentimente exprimate întotdeauna
prin căntare şi dans , Deoarece nunta se face în vederea
naşterii de prunci în frica Domnului, Biserica ne duce cu gândul
la naşterea minunată a dumnezeiescului Prunc din Fecioara
Maria, prin care Biserica îl îndeamnă pe Isaia să dănţuiască
împreună cu noi de bucurie că I s-a împlinit proorocia .”Isaia
dănţuieşte !Fecioara a luat în pântece pe Emanuel …”22. Cele
două tropare care se cântă după aceea îndeamnă mirii să se
facă părtaşi lui Hristos şi sfinţiilor Lui,prin viaţa lor curată, pe
19Biblia – Institutul Biblic şi Mişiune ortodoxă, Bucureşti, 200020idem21Molitfelnic – Institutul Biblic şi de Mişiune Ortodoxă, Bucureşti, 2000
22 idem
care o vor duce în căsnicie;cununule sunt asemenea cu cele cu
care mântuitorul îi încununează pe sfinţii şi aleşii Lui, în ceruri.
Formulele: ”Mărit să fi,mire ca Avraam…” şi “Iar tu
mireasă să fi ca Sara…”23, pe care preotul le rosteşte la
depunerea cununiilor, sunt formulele de felicitare rituală a
mirilor de către Biserică.
Pentru a avea o privire de ansamblu asupra simbolisticii
familiei am apelat la o definire a acesteia nu doar din punct de
vedere teologic, ci şi din prisma etimologică şi psihologică.
1. Familie (pag.43) = totalitatea celor uniţi prin sânge sau
alianţă (neam) (soţ, soţie şi copiii lor)24
2. Familie (pag.43) = totalitatea celor care se trag din
acelaşi strămoş, casă, neam25
3. Familie = grupă de mai multe fiinţe, care au origine,
sau măcar interese comune; grupa de mai mulţi indivizi cu
caractere comune26
Mântuitorul… ne arată… legea… iubirii şi a fraţiei.. cu
care…putem…îndeplini menirea morala a omenirii…jertfiindu-
ne individul familiei… 27
În Vechiul Testament
Nu există cuvinte care să desemneze cuvântul familie
1. Casa = un grup de oameni
2. Casa = locuinţa folosită pentru aceia care se
adaposteau sub acelaşi acoperiş
Bet ab = casa tatălui.
23 ibidem24 dicţionarul Limbii romane (Academia Romana), Tipografia ziarului “Universul”, Bucureşti, Tomul I, Partea a IV-a, F, pag. 4325 idem, pag.4326 ibidem,pag.4427 idem,Tomul II,partea I, F-I
Pentru familie termenul cel mai des folosit este mispaha
(clan).
a)Alegerea soţilor - exclude anumite rudenii apropiate /
căsătoria cu o rudenie mai îndepărtată (legea leviratului)
b)Metode de obţinere a soţiilor
-parinţii aranjau (prin cumpărare sau prin slujire)
-prin capturare în război, seducţie
c)Resedinţa
-căsătoria patrilocală = soţia mergea să locuiască cu soţul ei (în
unele cazuri cu părintii şi fratii), dar dimensiunile mici ale
caselor dovedesc că fiul atunci când se căsătorea părăsea
probabil casa părintească
Terminologia ebraică pentru soţi era:
is = bărbat, soţ
issa = femeie, soţie
ba’al = “stăpânul”
adon = “domnul soţiei”28
Solidaritatea rudenilor era asigurată de două aspecte:
descendenţa comună şi locuinţa comună.
În Noul Testament- familia =patria – descendentii (Efeseni
3,14-15; Luca 4,2; Luca 1,27)29. Cei din casa unei personae nu
aparţin neapărat familiei lui.
Rolul familiei (Matei, 21, 33)30
-factor de cresterea şi stabilitatea ???: “biserica sa fie privita ca
şi familia lui Dumnezeu”
Familia este o instituţie socială, fondată pe sexualitate şi
tendinţele maternale şi paternale, în forme variate, în funcţie de
28 Dictionar biblic, Editura “Cartea crestineasca”, Oradea 1995, Vol. I A-J, pag.43929 Biblia – Institutul Biblic şi Misiune ortodoxă, Bucureşti, 200030 idem
concepţii (credinţe, - monogamă, poligamă, poliandrie, etc.-
cultură).31
În societatea occidentală, funcţia (rolul) esentială a familiei
era de a asigura securitatea membrilor săi, precum şi educaţia
copiilor. În cadrul acesteia invăţăm limba, obiceiurile şi traditiile
poporului lor (trib). Prin jocul de imitaţie şi identificarea cu
părinţii, ei elaborau personalitatea lor, formau caracterul lor şi
treceau de la egoism la altruism.
Familia este atât de necesară în dezvoltarea copilului,
încât calitatea acestuia depinde de valoarea ei. Autoritarismul
este nefast, el suscitând exigenţe, insecuritate, refulare, şi
creând situaţii frustrante, din care vor decurge agresivitatea
refulată şi anxietatea. Coeziunea familiei este un factor
important în evoluţia ulterioară a membrilor săi. Drept exemplu
s-a demonstrat existenţa unei legături reale între alcoolism,
bolile mintale, delicvenţă şi disociunile sociale.32
-carentele afective (copii mici şi adulti)
-atasament
1) “senzualitatea în locul iubirii şi plăcerea trece în locul comuniunii”2) “comuniunea dintre soţ şi soţie se întăreşte prin copii”
3)”cauza principală a pruncuciderii rămâne lipsa de iubire
maternă şi paternă” (pag.6)
4) ”în cele două trupuri ce se strâng în dorinţă sunt două suflete
ce se regăsesc în iubire”. Mirele şi mireasa fac un singur trup cu
31 Dictionaire de la Psychologie, Norbert Sillamy, Paris1995, Larrouse, pag.106
32 idem, pag.110
neputinţă de despărţit. Iubirea îi face asemenea lui Dumnezeu:
continuatori ai Creaţiei.33
5)”Copii sunt roadele dragostei; evitarea nu e dragoste, ci
crima” 34
-vorbind despre acest cadru familial nu trebuie să omitem
că acesta i-a dat naştere din momentul conceperii şi continuă
după naştere (în copilarie, adolescenţă) şi se desăvârşeşte în
cadrul unei noi familii, întemeiate prin Taina Cununiei.
33 Din învăţăturile Părintelui Arsenie Boca – “Tinerii, familia şi copiii născuţi în lanţuri”, Editura “Credinţa strămoşească”, 2003,pag.1634 idem,pag.27