Exist un plan divin care se desfasoara pe sine insusi in ntregul univers fizic - o ntreptrundere de evenimente i rezultate; misterul vieii, pe care ego-urile noastre (i minile noastre raionale inteligente / logice) nu il va intelege pe deplin. Exist, de asemenea implicate, in grade diferite, soarta si destinul, ca urmare a realitii c "timpul" este construit de imaginaia uman. Anumite scenarii, pur i simplu trebuie s desfasoare - fie pe o scar global, sau n legtur cu propriile noastre viei.Ne modelam destinul in functie de modul n care rspundem la acesti stimuli. n cadrul acestui domeniu vast de cauz i efect, de paradox i sincronicitate, este vorba de alinierea noastra cu voina divin a Creaiei. Eul-ui nevrotic i place s creada c este un control, i, prin urmare, ca poate manifesta orice ar vrea, dac doar "dorete" suficient.Chiar i aa-numitele lucruri "rele" care ni se ntmpl, eventual (n cazul n care sunt vizualizate printr-o lentil holistic) ne ajuta, ne forteaza sa mergem pe propria cale, prezentandu-ne leciile necesare pentru evoluia noastr, chiar dac acestea au ca rezultat relaii rupte, pretenii pierdute i dificulti financiare. Poate fi foarte dureros i confuz n acel moment, pentru ca ne putem conecta doar la trecut i de cele mai multe ori situaiile prezente nu au sens. Totul se reduce la simplul fapt c, dac vom rezista schimbrii i vom continua la nesfrit lupta in timp ce dam vina pe orice i oricine altcineva pierdem esentialul, obinerea mesajului profund i ghidarea, pe care le gasim n jurul nostru (dac tim cum s le ascultam si sa le respectam, si vorbim aici att de cele din interior ct i din exterior).Si mai este si credina credina interioara ca nvam cum s nnotam in acelasi sens cu toti curenii vieii de zi cu zi. Credina, n acest caz, presupune ncrederea c rul existenei este s ne ghideze ctre destinaia "corecta", chiar dac nu o putem vedea n prezent; aceasta implic, de asemenea gratie si acceptarea, n cazul in care destinaia este cel mai probabil s fie diferita de cea pe care o visam acum. Acesta este de fapt, un rezultat, care este mult mai aliniat cu cine suntem cu adevarat, spre deosebire de care personalitatea care se agata de roci cunoscute, de teama de necunoscut. Nu spun s pur i simplu trebuie sa abandonam orice si sa fim "doar un pete mort care merge cu fluxul"; ceea ce spun este c avem nevoie sa lsam loc n inima noastra, posibilitatii ca traiectoria vieii ar putea lua rapid o curb diferita, n orice moment.