Măsurile de siguranţă cu caracter medical

Delimitare, conţinut şi aplicare, dintr-o perspectivă medico-juridică.

Dr. Rădulescu Simona Delia

Legendă

C.P. - cod penal M.S. - măsuri de siguranţă E.M.L.P.- expertiza medico legală psihiatrică S.P.M.S.- spital pentru măsuri de siguranţă Art.- articol

Delimitare

Măsurile de siguranţă medicale se situează într-o zonă complexă de interferenţă medico-juridică şi protecţie socială, implicând o colaborare strânsă şi o circulaţie fluidă a informației şi a persoanelor între instanțele judiciare si instituțiile medicale si administrative. În Dreptul Penal român MS sunt definite ca fiind sancțiuni de drept penal cu caracter preventiv care au ca scop înlăturarea unor stări de pericol generatoare de fapte prevăzute de legea penala.

Conţinut

În Codul Penal din 1968 internarea infractorilor alienați intr-un ospiciu si internarea infractorilor cu anormalităţi de ordin fiziologic într-un azil au fost reunificate în:

MS a internării medicale prevăzută de art.114 şi MS a obligării la tratament medical prevăzută de

art. 113 CP În Noul Cod Penal din 2012, care a intrat în

vigoare recent , art.114, devine art.110 iar art.113 devine 109.

Continut Dacă pacientul (bolnav psihic) a săvârşit o faptă penală se instituie

o măsură de siguranţă: Art. 109 din noul C.P.: Obligarea la tratament medical:„făptuitorul care, din cauza unei boli, inclusiv cea provocată de consumul cronic de alcool, sau de alte substanțe psihoactive, prezintă pericol pentru societate, poate fi obligat sa urmeze un tratament medical până la însănătoşire sau până la obţinerea unei ameliorări care să înlăture starea de pericol” .

Când persoana faţă de care s-a luat aceasta măsura nu se prezintă

regulat la tratament, se poate dispune internarea medicală. Dacă persoana obligată la tratament este condamnată la pedeapsa

închisorii, tratamentul se efectuează şi în timpul exercitării pedepsei. Această măsură poate fi luată în mod provizoriu şi în cursul

urmăririi penale sau a judecăţii.

Continut Art. 110 din Noul C.P.: Internarea medicală obligatorie: când făptuitorul e bolnav mintal ori toxicoman şi se află într-o stare care prezintă pericol pentru societate, se poate lua măsura internării într-un institut medical de specialitate pana la însănătoşire.

Această măsură de siguranţă are o dublă finalitate: pe de o parte

scoaterea bolnavului psihic care prezintă pericol pentru societate din rândurile ei, împiedicându-l astfel să săvârşească noi fapte prevăzute de legea penală și pe de altă parte, înlăturarea sau atenuarea cauzei care a creat starea de pericol, prin supunerea persoanei bolnave unui tratament medical corespunzător, în vederea însănătoşirii sau unei ameliorări semnificative.

Măsura poate fi luată în mod provizoriu şi în cursul urmăririi penale

sau a judecăţii.

Conţinut Se observă că pentru instituirea măsurilor de siguranţă pentru o

persoană este obligatoriu ca aceasta să îndeplinească cumulativ două condiţii: să prezinte o „boală” sau să fie „consumator cronic” de alcool sau alte substanţe psihoactive și să prezinte pericol pentru societate.

Noul CPP are modificări importante privind EMLP şi măsurile de

siguranţă în tendinţa de a se alinia legislaţiei europene, mai ales în ceea ce priveşte respectarea drepturilor individuale ale persoanei, respectiv:

- dreptul la ”asistenţă medicală”, la ”apărare”, la ”intimitate”, la ”protejarea datelor personale”, ”drepturile bolnavului psihic”.

Bolnavul psihic beneficiază, pe lângă reglementările juridice de bază şi de alte reglementări speciale care formează împreună statutul juridic al bolnavului psihic care trebuie ocrotit din cauza stării sale de sănătate.

STRUCTURA PSIHISMULUI DISCERNĂMÂNT= rezultatul sintezei dintre personalitate şi conştiinţă

DISCERNĂMÂNTUL

Funcţia psihică de sinteză prin care o persoană este în masură să conceapă planul unei acţiuni, etapele ei de desfăşurare şi consecinţele savârşirii acesteia. Poate fi: - păstrat

- scăzut (diminuat) - mult scăzut - abolit

Discernământul abolit

Apare în: - Nedezvoltările cognitive severe - Demenţe - Stări disociative reactive - Afectarea conştiinţei operaţional-logice care poate

apărea în stări psihotice sau psihoze de tipul: 1. sindroame confuzionale (delirium), stări toxice

medicamentoase, beţia complicată, stări crepusculare epileptice, disociaţiile isterice din psihozele isterice, reacţii acute la şoc)

2. schizofrenia paranoidă, psihozele simptomatice.

Aplicarea MS a obligării la tratament medical

Unitatea sanitară la care făptuitorul efectuează tratament medical obligatoriu va comunica instanţei:

-dacă persoana în cauză se prezintă la tratament -sustragerea de la tratament după prezentare -dacă nu mai este măsura de siguranţă -dacă se impune o internare.

Unitatea sanitară la care făptuitorul a fost internat

obligatoriu va înştiinţa judecătoria teritorială dacă măsura de siguranţă nu mai este necesară.

Condiţiile în care poate avea loc inlocuirea sau încetarea MS

Obligarea la tratament medical - durata = nedeterminată - încetarea ei este condiţionată de vindecarea sau cel

puţin ameliorarea stării făptuitorului - încetarea tratamentului medical obligatoriu ambulatoriu

poate fi hotărâtă de către comisie la cererea bolnavului, procurorului, a unui membru important al familiei, a Consiliului Local, a dispensarului teritorial, a autorităţii tutelare, a tutorelui, cu avizul medicului psihiatru din policlinică sau numai la propunerea acestuia

Condiţiile în care poate avea loc înlocuirea sau încetarea MS

MS a internării medicale obligatorii -durata = nedeterminată -comisia care a hotărât internarea medicala obligatorie în

spital are obligaţia să reexamineze bolnavul min. o data pe an sau ori de câte ori este nevoie, precum şi la cererea medicului şef de secţie, a unui membru important al familiei, altă persoană, autoritatea tutelară, tutorele. În urma reexaminării, comisia hotărăşte după caz:

menţinerea tratamentului medical obligatoriu în condiţii de spitalizare

încetarea tratamentului medical obligatoriu în condiţii de spitalizare şi instituirea în continuare a tratamentului medical obligatoriu ambulatoriu.

PSIHIATRIA MEDICO – JUDICIARĂ

Psihiatria forensică = disciplina ce se ocupă de expertizarea comportamentului antisocial al bolnavilor psihici, precum şi a capacităţii acestora de a-şi exercita drepturile civile (capacitate de exerciţiu), cu scopul de a preveni şi controla acţiunile sau inacţiunile periculoase ale bolnavului.

Obiectivele medicului psihiatru

A. În privinţa pacienţilor obişnuiţi: Legi care reglementează practica clinică:

-confidenţialitatea -consimţământul la tratament -internarea şi tratamentul obligatoriu

legea 487/2002 privind internarea nevoluntară

Obiectivele medicului psihiatru

Legislaţia civilă, care se ocupă de problemele personale ale bolnavilor psihici, precum: capacitatea testamentară, capacitatea referitoare la proprietate, moştenire, contracte (capacitatea de exerciţiu). Aici se include aprecierea capacităţii de a exercita o profesie, de a conduce un autovehicul, instituirea tutelei, curatelei sau interdicţiei

B. Privitor la bolnavii psihici cu comportament antisocial (infractori), adică cei ce săvârşesc acte penale şi suferă de tulburări mintale aceştia ridică probleme care se referă la:

discernământ (responsabilitate juridică) capacitate psihică necesitatea unui tratament care-l poate efectua în comunitate, în spital de psihiatrie sau în închisoare.

Aceste cazuri constituie obiectul expertizei medico – legale psihiatrice.

Fundamentul teoretic al expertizei medico – legale psihiatrice

Între raţiunile fundamentale pe care se bazează EMLP, se disting 3 categorii de termeni operaţionali care funcţionează ca un întreg logic, dinamic şi eficient: – Termeni juridici – Termeni psihiatrici – Sistem motivaţional şi raport de cauzalitate

I. Termeni juridici

Vinovăţia este, conform principiului dreptului, condiţia juridică a răspunderii (a aptitudinii de a accepta, înţelege şi suporta consecinţele penale ale faptei ilicite). Presupune 2 factori:

--Intelectiv (cunoaşterea semnificaţiei sociale a faptei)

--Volitiv (libertatea de deliberare a deciziei)

I. Termeni juridici

Culpa, ca formă a vinovăţiei poate consta din:

- neglijenţă (absenţa prevederii rezultatului acţiunii, deşi subiectul trebuia să o facă)

- imprudenţă (subiectul prevede rezultatul acţiunii sale dar nu îl acceptă, considerând neîntemeiat că el nu se va produce).

I. Termeni juridici

Infracţiunea - fapta care prezintă pericol social, constând în încălcarea unei legi penale, în săvârşirea cu vinovăţie a unei abateri de la legea penală şi care este sancţionată de lege.

I. Termeni juridici

Responsabilitatea este capacitatea persoanei de a-şi asuma integral obligaţiile ce decurg dintr-o acţiune liber consimţită, pe care o deliberează şi o întreprinde şi capacitatea de a înţelege consecinţele acestei acţiuni în deplină concordanţă cu mobilul sau scopul urmărit în interesul persoanei şi fără a prejudicia interesul colectivităţii.

I. Termeni juridici

Iresponsabilitatea are la bază 2 criterii: - criteriul medical – presupune „prezenţa

unei boli psihice cronice, a unei tulburări psihice temporare sau a unor stări morbide”;

- criteriul juridic – presupune „absenţa capacităţii de a fi conştient de acţiunile săvârşite şi de a le stăpâni”.

II. Termeni psihiatrici Capacitatea psihică = posibilitatea sau facultatea funcţiilor psihice

conative, afectiv – cognitive şi de sinteză de a acţiona corect şi adecvat în raport cu obiectele, fenomenele şi categoriile mediului înconjurător în scopul adaptării suple şi armonioase a persoanei la aceasta. Capacitatea psihică reprezintă versantul psihologic, medical, al conceptului de normalitate, iar responsabilitatea este versantul juridic. Capacitatea psihică poate fi:

- integră (păstrată) - scăzută (diminuată) în cazuri de oligofrenii şi deteriorări

psihoorganice - absentă (abolită) în toate tulburările nivelului conştiinţei, afecţiuni

psihotice, oligofrenii avansate, demenţe.

II. Termeni psihiatrici

Conştiinţa = procesul de reflectare a propriului eu (conştiinţa eu-lui, a activităţii şi continuităţii persoanei) şi a lumii înconjurătoare (conştiinţa locului, ambianţei, timpului). Structura conştiinţei:

- conştiinţa elementară (asigură starea de veghe) - conştiinţa operaţional – logică (prin care procesele intelectuale au

coerenţă şi reflectă obiectiv realitatea) - conştiinţa axiologică (de opţiune a valorilor după criteriile sociale

cerute) - conştiinţa etică (prin care persoana este capabilă să discearnă binele

şi răul pe care faptele sale le pot produce societăţii)

III. Sistemul motivaţional şi raportul de cauzalitate

Motivaţia = acea condiţie biologică şi psihologică, socială, culturală sau patologică, ce stă la baza actului antisocial ce poate influenţa momentul de conştiinţă, determinându-l să ratifice săvârşirea acţiunii. Mobilul actului antisocial = scopul săvârşirii acţiunii Motivul actului antisocial = cauza care a determinat (direct sau indirect) trecerea la îndeplinirea actului.

Obiectivele EMLP

să respecte actele normative în vigoare să pună la dispoziţia membrilor comisiei dosarele de expertiză şi datele solicitate să stabilească dacă persoana examinată prezintă tulburări psihice, ce anume şi în ce stadiu evolutiv actual să precizeze structura de personalitate a persoanei examinate şi posibilele asocieri între tipologia infracţionalităţii şi actul infracţional să stabilească capacitatea psihică în momentul examinării şi dacă subiectul examinat poate fi supus judecăţii

Obiectivele EMLP

să aprecieze capacitatea psihică în momentul săvârşirii faptei şi să se pronunţe în privinţa discernământului faţă de fapta incriminată să aprecieze evoluţia şi prognosticul tulburării psihice, precum şi nivelul potenţial infractogen să se pronunţe în privinţa măsurilor de siguranţă şi profilaxie care se impun la data examinării, în vederea securizării, prevenirii, tratării şi recuperării – reinserţiei sociale a celui examinat să întocmească raportul de expertiză medico – legală psihiatrică

Periculozitatea bolnavului psihic

Sunt consideraţi periculoşi bolnavii psihici care pun în pericol sănătatea, integritatea corporală proprie ori a altora, importante valori materiale sau tulbură în mod repetat şi grav condiţiile normale de muncă ori de viaţă, în familie sau în societate.

periculozitatea episodică trebuie diferenţiată de periculozitatea de tip remanent,

periculozitatea derivă nu numai din boală, dar şi din situaţiile de marcaj social şi existenţial al bolnavului, fiind deci şi un rezultat al codeterminismului familial sau social,

periculozitatea bolnavului psihic este în funcţie de gradul dezvoltării economice, de nivelul cultural al populaţiei, de capacitatea acestuia de toleranţă şi de asumare a unui risc acceptat, de nivelul de asumare a unui risc acceptat, de nivelul asistenţei medicale şi sociale, de gradul colaborării interdisciplinare.

Particularităţile EMLP în civil Interdicţia şi ocrotirea bolnavilor care nu au capacitatea de exerciţiu – capacitatea de a-şi exercita drepturile şi de a-şi asuma obligaţii, încheind personal acte juridice. Capacitatea civilă:

- capacitatea de folosinţă = de a avea drepturi şi obligaţii - capacitatea de exerciţiu = de a-şi exercita drepturile şi de

a-şi asuma obligaţii Capacitatea de folosinţă începe odată cu naşterea, şi chiar din momentul concepţiei. Capacitatea de exerciţiu începe la data când persoana devine majoră.

Norme prevăzute de codul familiei

Tutela = normă pentru ocrotirea copilului minor în perioada lipsei de capacitatea de exerciţiu. Ocroteşte interesele minorului şi suplineşte lipsa părinţilor. Curatela = norme pentru ocrotirea unei persoane cu capacitate de exerciţiu, dar care nu-şi poate satisface interesele din cauză de boală, infirmitate. Interdicţia = normă judecătorească pentru persoanele lipsite de discernământ, datorită alienaţiei sau debilităţii mintale, în scopul ocrotirii intereselor lor. Se numeşte un tutore care să reprezinte persoana şi să-i gestioneze bunurile.

Legea 487/2002 Se referă la internarea nevoluntară, în condiţiile în care pacientul nu a facut o faptă penală. Procedura de internare nevoluntară se aplică numai după ce toate încercările de internare voluntară au fost epuizate. O persoană poate fi internată nevoluntar numai dacă un medic psihiatru abilitat hotărăște că persoana suferă de o tulburare psihică si consideră că din această cauză există pericolul iminent de vătămare pentru sine sau pentru alte persoane sau, neinternarea ar putea duce la o gravă deteriorare a stării de sănătate fără tratament adecvat.

Legea 487/2002 Internarea nevoluntară se realizează numai în spitale de psihiatrie cu condiţii adecvate pentru îngrijiri in condiţii specifice. Solicitarea internării nevoluntare se poate realiza de catre: medicul generalist, specialist psihiatru, familia persoanei, reprezentanţi ai administraţiei publice, poliţie, jandarmerie, pompieri, judecător, instanţa de judecată civilă cu prezentarea motivelor solicitarii internarii nevoluntare. Medicul psihiatru evaluează starea de sănătate mintală a persoanei iar în termen de 24 ore de la evaluare trimite documentaţia comisiei de internare nevoluntară şi informează pacientul că va fi evaluat de comisie.

Legea 487/2002 Propunerea de internare nevoluntară va fi analizată de o comisie special constituită in termen de 48 ore, după examinarea persoanei. Decizia de internare nevoluntară va fi înaintată către conducerea unităţii medicale şi judecătoriei în a cărei circumscripţie se află spitalul. Judecarea se face în regim de urgenţă, participarea şi ascultarea pacientului sunt obligatorii (dacă starea sa o permite). Pacientul va fi apărat din oficiu. Instanţa hotărăşte după caz continuarea sau încetarea internării nevoluntare.