CUVÂNTUL VIEŢII

Ianuarie2013

În luna ianuarie, din 18 până pe 25, în multe locuri din

lume se celebrează Săptămâna de Rugăciune

pentru Unitatea Creştinilor, în timp ce în

alte locuri se va celebra de Rusalii.

În acest an, fraza aleasă pentru Săptămâna de

Rugăciune este:“Ceea ce vrea Domnul de

la tine” (Mi 6, 6-8).

Chiara Lubich obişnuia să comenteze de fiecare dată versetul biblic. Pentru a menţine această tradiţie

propunem drept comentariu un text al versetului Mt 9,13 (cf Oseea 6,6) scris în iunie 1996

şi care ar putea fi o contribuţie la aprofundarea

Cuvântului propus.

« Mergeţi şi învăţaţi ce înseamnă:

Îndurare vreau şi nu jertfă » (Mt 9,13).

«... Îndurare vreau şi nu jertfă».Ţi-aduci aminte când a spus Isus aceste cuvinte? Pe când stătea la masă în

casă, iată că mulţi vameşi şi păcătoşi au venit şi s-au aşezat la masă cu

Isus şi cu discipolii lui. Văzând aceasta, fariseii care erau de faţă le-au

spus apostolilor: „De ce mănâncă învăţătorul vostru împreună cu vameşii şi

păcătoşii?” – iar Isus, auzind aceste cuvinte, a răspuns:

« Mergeţi şi învăţaţi ce înseamnă:

Îndurare vreau şi nu jertfă »

Isus citează aici o frază

a profetului Oseea, şi

acest lucru

demonstrează că îi place

conceptul conţinut aici:

este chiar norma după

care se comportă El

însuşi. Ea exprimă

primatul iubirii asupra

oricărei alte porunci,

asupra oricărei alte

reguli ori precept.

Acesta este creştinismul: Isus a venit să ne spună că Dumnezeu vrea

de la tine, în raport cu ceilalţi – bărbaţi şi femei – înainte de toate

iubire şi că această voinţă a lui Dumnezeu fusese deja vestită de

Sfintele Scripturi, după cum demonstrează cuvintele profetului.

Iubirea este pentru fiecare creştin programul său de viaţă, legea

fundamentală a activităţii sale, criteriul comportamentului său.

Iubirea trebuie să o ia înaintea altor legi. Mai mult: iubirea faţă

de ceilalţi trebuie să fie pentru creştin baza solidă pe care să se

realizeze în mod legitim oricare altă normă.

«... îndurare vreau şi nu jertfă».

Isus vrea iubire iar mila este o expresie a acesteia.

El vrea ca creştinul să trăiască în acest fel în primul rând

pentru că aşa este Dumnezeu.

Pentru Isus, Dumnezeu este mai presus de toate Cel Milostiv, Părintele care îi iubeşte pe toţi, care face să răsară soarele

şi să cadă ploaia peste cei buni, şi peste cei răi.

Deoarece îi iubeşte pe toţi, Isus nu se teme să stea cu cei păcătoşi şi în felul acesta ne descoperă cine este Dumnezeu.Aşadar, dacă Dumnezeu este aşa, dacă Isus este aşa, şi tu

trebuie să nutreşti aceleaşi sentimente.

«... îndurare vreau şi nu jertfă».

"... şi nu jertfă".Dacă nu ai iubirea faţă de fratele tău, lui Isus nu îi place felul tău

de a-L cinsti. Nu-ţi primeşte rugăciunea, participarea la Euharistie, darurile pe care i le-ai putea aduce, dacă toate acestea nu izvorăsc din inima ta împăcată cu toţi, plină de iubire faţă de

toţi.

Îţi aduci aminte de acele cuvinte ale sale atât de incisive din predica de pe munte? „Aşadar, dacă îţi aduci darul la altar şi acolo îţi

aminteşti că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă darul tău acolo, în faţa altarului, du-te, împacă-te mai întâi cu fratele tău, şi apoi

vino să-ţi oferi darul” (Mt 5, 23-24).

Ele îţi spun că cinstirea care îi place lui Dumnezeu cel mai mult este iubirea faţă de aproapele, care trebuie pusă la temelia cultului adus lui Dumnezeu. Dacă ai vrea să îi faci

tatălui tău un dar, pe când eşti certat cu fratele tău (sau fratele tău cu tine), ce ţi-ar spune oare tatăl tău?"Împacă-te mai întâi cu fratele tău şi apoi vino să-mi

oferi ceea ce doreşti.".

aşa o experimentează creştinii care îşi trăiesc credinţa: dacă îşi ajută proprii fraţi, mai ales pe cei nevoiaşi, creşte în ei evlavia, unirea cu Dumnezeu devine mai puternică, simt că există între ei şi Dumnezeu o legătură, iar lucrul acesta le umple viaţa de cea mai mare bucurie.

Dar mai este ceva: iubirea nu

este doar temelia trăirii

creştine. Ea este şi calea cea mai

directă de a rămâne în

comuniune cu Dumnezeu. Aşa

spun sfinţii, mărturisi

tori ai Evangheliei care au trăit înaintea

noastră,

«... îndurare vreau şi nu jertfă».

Atunci, cum vei trăi acest nou Cuvânt al vieţii?

Să nu faci discriminări între persoanele care vin în contact cu tine, nu marginaliza pe nimeni, ci oferă-le tuturor ceea ce le poţi dărui,

imitându-l pe Dumnezeu Tatăl.

Potoleşte micile sau marile conflicte care nu-i plac Cerului şi îţi amărăsc viaţa, nu lăsa să apună soarele, după cum spune Scriptura

(cf. Ef 4,26), asupra mâniei tale, faţă de nimeni.

Dacă te vei comporta astfel, tot ceea ce vei face va fi primit cu plăcere de Dumnezeu şi va dăinui în veşnicie. Fie că lucrezi, sau te odihneşti, fie că te joci sau studiezi, fie că stai cu copiii sau mergi cu soţia sau cu soţul

la o plimbare, fie că te rogi sau te jertfeşti sau îţi îndeplineşti acele practici religioase pe care le cere vocaţia ta creştină, totul, totul, totul,

va fi materie primă pentru Împărăţia Cerurilor.

Raiul este o casă care se construieşte pe pământ şi în care se

locuieşte dincolo. Şi se construieşte cu iubire.

“Cuvântul Vieţii”, publicație lunară a Mișcării Focolarelor.

Text de: Chiara Lubich, scris în 1996

Acest comentariu al Cuvântului Vieții este tradus în 96 de limbi și dialecte,

și ajunge la milioane de persoane în toată lumea imprimat,

prin intermediul radioului, televizorului sau via internet.

Pentru mai multe infomații, accesați: www.focolare.org

Acest PPS, în diferite limbi, este publicat pe www.santuariosancalogero.org

«Mergeţi şi învăţaţi ce înseamnă:

Îndurare vreau şi nu jertfă» (Mt 9,13).