Cuvântul Vieții

«El va locui împreună cu ei, iar ei vor fi poporul lui și el, Dumnezeu cu ei, va fi

Dumnezeul lor.» (Ap 21, 3)

Mai 2016

Dintotdeauna a fost dorinţa lui Dumnezeu: să locuiască cu noi, poporul său.

Primele pagini ale Bibliei ne arată deja această dorinţă în actul de a coborî din cer, de a se plimba prin grădină

şi de a conversa cu Adam şi Eva.

Nu pentru aceasta ne-a creat? Ce altceva doreşte iubitul, decât să stea cu persoana iubită?

Cartea Apocalipsului, care contemplă planul lui Dumnezeu cu privire la istorie, ne dă siguranţa că

dorinţa lui Dumnezeu se va realiza pe deplin.

El deja a început să locuiască în mijlocul

nostru de când a venit Isus, Emanuel,

„Dumnezeu – cu - noi”.

Iar acum, că Isus a înviat, prezenţa sa nu mai este limitată la un loc anume sau la un anumit timp, s-a

dilatat asupra lumii întregi.

Cu Isus a început construirea unei comunităţi umane noi, foarte originală, un popor compus din mai multe

popoare.

Dumnezeu nu vrea să locuiască numai în sufletul meu, în familia mea, în poporul meu, ci în mijlocul tuturor popoarelor chemate să formeze un singur

popor.

Pe de altă parte, actuala mobilitate umană schimbă însuşi conceptul de popor. În multe naţiuni poporul este

compus deja din mai multe popoare.

Astfel, suntem diferiţi datorită culorii pielii, culturii, religiei.

Ne privim unii pe alţii, adesea, cu neîncredere, cu suspiciune, cu teamă. Ne războim unii cu alţii.

Şi totuşi Dumnezeu este Tatăl tuturor, ne iubeşte pe toţi şi pe fiecare în parte.

Nu vrea să locuiască numai cu un singur popor – „al nostru, bineînţeles”, ne-am gândi noi – şi să

lăsăm la o parte celelalte popoare. Pentru El suntem cu toţii fiii şi fiicele sale, o singură

familie.

Conduşi de Cuvântul vieţii din această lună, să căutăm, aşadar, să apreciem diversitatea, să-l respectăm pe celălalt, să-l privim ca pe unul care îmi aparţine: eu

sunt celălalt, celălalt este eu însumi; celălalt trăieşte în mine, eu trăiesc în celălalt.

Începând de la persoanele cu care trăiesc în fiecare zi. În felul acesta putem face loc prezenţei lui

Dumnezeu în mijlocul nostru. El va fi cel care va forma unitatea, va salva identitatea fiecărui popor,

va crea o nouă socialitate.

Lucrul acesta l-a intuit Chiara Lubich deja din 1959, într-o pagină extrem de actuală şi incredibil de

profetică:

«Dacă într-o zi oamenii, dar nu ca persoane singulare ci ca popoare […] vor şti să preţuiască mai puţin ideea pe care o au despre propria lor patrie, […] şi lucrul acesta îl vor face datorită acelei iubiri reciproce între State, pe care o cere Dumnezeu, aşa cum cere iubirea reciprocă între fraţi, ziua aceea va fi începutul unei epoci noi, deoarece în ziua aceea […] va fi viu şi prezent Isus în mijlocul popoarelor.

Acestea sunt vremurile […] în care fiecare popor trebuie să-şi depăşească propriile hotare şi să

privească dincolo de ele; a sosit momentul în care patria celuilalt trebuie iubită ca pe propria patrie,

momentul în care ochiul nostru trebuie să dobândească o nouă puritate.

Nu ajunge dezlipirea de noi înşine pentru a fi creştini. Timpurile de azi îi cer discipolului lui Isus ceva mai mult: o conştiinţă socială a creştinismului

[…].

[…] noi sperăm ca Domnul să aibă milă de această lume divizată şi împrăştiată, de aceste popoare închise în

propria carapace care îşi contemplă propria frumuseţe – pentru ei unica – limitată şi nesatisfăcătoare, care ţin cu

dinţii de propriile comori

- chiar şi acele bunuri care ar putea folosi altor popoare lângă care se moare de foame – şi să facă să se dărâme barierele şi să curgă cu un flux neîntrerupt iubirea între

pământ şi pământ, torente de bunuri spirituale şi materiale.

Sperăm ca Domnul să formeze o ordine nouă în lume, El, singurul capabil să facă din omenire o familie şi să cultive acele deosebiri dintre popoare, pentru ca în splendoarea fiecăruia dintre ele, pus în slujba celuilalt, să strălucească unica lumină a vieţii, care împodobind patria pământească, face din ea o anticameră a Patriei veşnice». 

Testo di Padre Fabio Ciardi OMIGrafica Anna Lollo in collaborazione con don Placido D’Omina (Sicilia, Italia)

* * * Il commento alla Parola di Vita è tradotto ogni mese in 96 lingue e idiomi,

e raggiunge vari milioni di persone in tutto il mondotramite stampa, radio, TV e via internet.

Per informazioni www.focolare.org

Questo PPS, in diverse lingue, è pubblicato su www.santuariosancalogero.org

«El va locui împreună cu ei, iar ei vor fi poporul lui și el, Dumnezeu cu ei, va fi

Dumnezeul lor.» (Ap 21, 3)