Post on 06-Sep-2019
Pagina 1 |
1. INTRODUCERE
Cercetarea și inovarea (C&I) joacă un rol
esențial în generarea unei creșteri economice inteligente și durabile și în
crearea de locuri de muncă. Prin producerea de noi cunoștințe, cercetarea
este esențială pentru dezvoltarea unor produse, procese și servicii noi și
inovatoare, care permit creșterea
productivității, a competitivității industriale și, în cele din urmă, a
prosperității.
Importanța productivității în stimularea creșterii economice durabile și
consolidarea redresării economice a
Europei a fost recunoscută pe scară largă1. Cu toate acestea, productivitatea
muncii la nivelul UE este cu aproximativ 12 % mai scăzută decât cea din Statele
Unite, iar diferența s-a mărit în ultimii 10 ani. Creșterea productivității muncii
depinde de capacitatea economiilor de a investi mai mult în capitalul disponibil
pentru fiecare lucrător, și anume
consolidarea intensității capitalului, și de a mări eficiența prin combinarea
factorilor de producție, și anume productivitatea multifactorială. De la
izbucnirea crizei, nivelul investițiilor în capital este scăzut, iar creșterea
productivității multifactoriale este redusă sau negativă în majoritatea țărilor UE.
Pentru țările care prezintă un nivel ridicat al producției pe cap de locuitor,
C&I, competențele și dezvoltarea
1 The future of productivity [Viitorul productivității], OCDE, Paris, 2015.
tehnologică sunt de o importanță fundamentală pentru productivitatea
multifactorială2. Pentru țările care vin din
urmă, este esențial, de asemenea, să înceapă să reducă decalajul înregistrat la
nivelul productivității. Alături de cadre de reglementare și instituționale mai bune
și o funcționare eficientă a pieței, sistemele de C&I sunt esențiale pentru
creșterea eficienței în utilizarea combinată a forței de muncă și a
capitalului unei țări.
Sistemele de C&I constituie ecosisteme
complexe care necesită mai multe elemente pentru a funcționa în mod
optim. Printre acestea se numără o bază științifică publică solidă care să producă
rezultate de calitate ridicată, o
participare intensă a întreprinderilor la activitățile de inovare, fluxuri de
cunoștințe fluide și abundente între actorii din domeniul C&I, și bune condiții-
cadru care să permită dezvoltarea inovării în întreprinderi.
Având în vedere diversitatea sistemelor naționale de C&I pe întreg teritoriul UE,
este important să se identifice principalele blocaje în fiecare dintre
acestea. Prin urmare, analizele referitoare la politica de C&I din cadrul
2 Raportul privind competitivitatea globală
2016-2017, Forumul Economic Mondial, Geneva, 2017.
SEMESTRUL EUROPEAN – FIȘĂ TEMATICĂ
CERCETARE ȘI INOVARE
Pagina 2 |
rapoartelor de țară ale Comisiei3 se bazează pe o abordare în două etape:
stabilirea, pentru fiecare stat membru, pe baza unui set de
indicatori de performanță în domeniul C&I, a principalelor sale provocări în
ceea ce privește C&I, și anume identificarea principalelor blocaje care
împiedică contribuția deplină a C&I la creșterea economică și a
productivității;
evaluarea adecvării răspunsului politic la provocările identificate.
Prezenta fișă informativă se bazează pe
această abordare în două etape după cum urmează. Secțiunea 2 revizuiește
funcționarea sistemelor de C&I europene
și identifică provocările persistente în ceea ce privește investițiile, fluxurile de
cunoștințe și condițiile-cadru. Secțiunea 3 analizează probele disponibile privind
posibilele politici destinate a aborda aceste provocări și eficacitatea acestora
în funcție de condițiile specifice în care sunt aplicate. Pârghiile de politică
prezentate în secțiunea 3 sunt doar un
exemplu: acestea nu reflectă întregul spectru de măsuri de politică care pot
stimula sistemele de C&I. În sfârșit, secțiunea 4 schițează bune practici în
materie de politică ale statelor membre pentru a răspunde provocărilor cu care
se confruntă acestea.
2. PROVOCĂRI LEGATE DE POLITICĂ
Principalele provocări în ceea ce privește
politica în materie de C&I identificate în rapoartele de țară ale semestrului
european se încadrează în trei categorii
principale: calitatea scăzută a sistemului public de C&I (2.1), insuficiente fluxuri
de cunoștințe și legături între mediul științific și mediul de afaceri (2.2) și
3 https://ec.europa.eu/info/business-economy-
euro/economic-and-fiscal-policy-coordination/eu-economic-governance-monitoring-prevention-correction/european-semester_ro. A se vedea,
de asemenea, Observatorul european pentru
cercetare și inovare – Mecanismul de sprijin al politicilor din cadrul Orizont 2020 pentru analize,
informații, date statistice și cele mai bune practici în elaborarea, punerea în aplicare și evaluarea politicii de cercetare și inovare la nivelul UE și la nivel național.
blocaje care afectează investițiile în inovare (2.3).
2.1. Calitatea scăzută a sistemului public de C&I
Sistemul public de C&I (format din
instituții de învățământ superior și alte
organizații publice care desfășoară activități de cercetare și inovare) joacă
un rol-cheie în crearea și stimularea cunoștințelor și a talentului de care au
nevoie întreprinderile inovatoare, permițându-le să-și consolideze eforturile
de R&I. Analizarea calității acestuia în toate statele membre contribuie la
identificarea țărilor în care există blocaje.
Există o serie de indicatori de
performanță relevanți pentru evaluarea calității unui sistem public de C&I. Unii
dintre cei mai folosiți dintre aceștia sunt: „bibliometria”, pentru a măsura impactul
publicațiilor științifice asupra generării de noi cunoștințe; numărul de granturi
prestigioase „Consiliul European pentru
Cercetare” acordate cercetătorilor dintr-o anumită țară (deoarece se consideră că
acestea recompensează excelența științifică); și numărul universităților cu
cele mai bune performanțe dintr-o țară conform clasamentelor internaționale.
O analiză a acestor indicatori evidențiază o divizare clară și persistentă în
domeniul științei în UE. În primul rând, există o divizare est-vest, cu o calitate în
general mai scăzută a sistemelor publice de C&I în țările din Europa de Est, în
comparație cu alte state membre. În al doilea rând, există, de asemenea, o
divizare nord-sud, deși mai puțin
pronunțată, întrucât Grecia, Portugalia, Spania, Cipru, Malta și Italia se situează
puțin sub media din UE și dețin o poziție intermediară între țările din Europa de
Est și cele din nordul Europei.
Într-o mare măsură, aceste divizări sunt
rezultatul unor investiții publice mai scăzute în C&D în țările care rămân în
urmă. Cu toate acestea, atunci când se iau în considerare diferitele niveluri de
investiții publice în C&D, se observă în continuare că mai multe țări care
înregistrează întârzieri au rezultate mai slabe decât cele prevăzute pe baza
Pagina 3 |
nivelului investițiilor lor publice în C&D, fapt care indică posibile probleme legate
de modul în care sunt alocate investițiile
în C&D.
Pentru a ilustra aceste divizări, figura 1 prezintă: (i) pe axa verticală, un
indicator bibliometric al excelenței științifice (procentul de publicații
științifice foarte citate din toate publicațiile științifice naționale)4; și (ii)
pe axa orizontală, intensitatea
activităților publice de C&D (cheltuielile legate de C&D efectuate în sistemul
public de cercetare ca % din PIB).
Aceasta evidențiază trei tipuri principale de situații:
Statele membre în care calitatea foarte scăzută a sistemului public de
C&I reprezintă un aspect-cheie care trebuie abordat, în special prin
consolidarea capacităților. Pentru aceste țări (de exemplu, Bulgaria,
Letonia, Croația și România),
creșterea investițiilor trebuie să meargă mână în mână cu reforme
profunde în vederea creșterii eficienței și a calității.
Statele membre cu o bază științifică foarte solidă, cum ar fi Regatul Unit,
Țările de Jos, Danemarca și Belgia. Pentru aceste state membre,
principala provocare ar putea fi să
transpună propria bază științifică de nivel mondial într-un nivel crescut al
inovării în economie. Statele membre precum Finlanda,
Republica Cehă, Estonia și Lituania, care nu prezintă un nivel de
performanță științifică în concordanță cu cheltuielile lor publice legate de
C&D. În cazul Republicii Cehe, al
Estoniei și al Lituaniei, această situație poate fi legată de creșterea
semnificativă a cheltuielilor publice legate de C&D în ultimii 10 ani, care
nu au produs încă un impact complet. Această situație evidențiază
4 Publicațiile „foarte citate” sunt cele 10 % cele mai citate publicații. Întrucât citările
trebuie să fie evaluate pe o perioadă de mai mulți ani de la publicare, cele mai recente date sunt pentru cercetările publicate în 2014.
necesitatea ca țările respective să se concentreze în prezent pe creșterea
eficienței acestor investiții.
Pagina 4 |
Figura 1 — Calitatea rezultatelor științifice și investițiile publice în C&D
Sursă: DG Cercetare și Inovare — Unitatea de analiză și monitorizare a politicilor naționale de cercetare și
inovare
Date: Eurostat, EIS 2016
Note: (1) Publicații științifice în procentul de 10 % cele mai citate publicații științifice internaționale ca % din publicațiile științifice totale ale țării, metoda bazată pe numere
fracționare. (2) Cheltuielile guvernamentale legate de C&D plus cheltuielile din învățământul superior legate de C&D ca % din PIB. Regresia liniară: y = 7,3693
+ 4,3233
2.2. Insuficiente fluxuri de informații și legături între mediul științific și
mediul de afaceri
În timp ce unele state membre au nevoie urgent să sporească calitatea globală a
bazei lor științifice publice, altele ar
trebui să își concentreze eforturile pe o mai bună valorificare a atuurilor bazei lor
științifice pentru a crește productivitatea și pentru a stimula prosperitatea
economică și crearea de locuri de muncă. Aceasta înseamnă, de asemenea,
promovarea legăturilor dintre mediul
științific și mediul de afaceri pentru a permite răspândirea pe scară mai largă a
cunoștințelor și utilizarea acestora în sectorul afacerilor.
Această difuzare a cunoștințelor poate avea loc prin mai multe canale, iar
importanța relativă a acestor canale va depinde de structura fiecărui sistem
național de C&I. Având în vedere că
unele fluxuri de cunoștințe sunt greu de cuantificat, evaluarea performanței
globale a țărilor pe baza acestora înseamnă combinarea unor serii de
informații cantitative și calitative.
Pagina 5 |
Unul dintre elementele-cheie care trebuie evaluat este nivelul colaborării
dintre sectorul public și cel privat prin
„activitățile de cercetare pe bază de contract”, și anume investițiile directe
realizate de întreprinderi în proiecte concrete desfășurate de organizațiile
publice de cercetare. Figura 2 prezintă:
- pe axa verticală, volumul activităților de cercetare realizate în sistemul public
de C&I și finanțate de întreprinderi (în % din PIB).
- pe axa orizontală, intensitatea activității de C&D în întreprinderi (care
trebuie să fie reflectată deoarece sfera
cooperării dintre sectorul public și cel privat depinde de volumul activităților de
C&D din întreprinderi în țara respectivă). În combinație cu alte informații
cantitative și calitative, acest lucru permite identificarea unor țări precum
Irlanda, Italia și Portugalia în care nivelul scăzut de colaborare între baza științifică
publică și sectorul afacerilor constituie un blocaj major în cadrul sistemului de C&I.
Figura 2 — Cheltuielile publice legate de C&D finanțate de întreprinderi în % din PIB, comparativ cu cheltuielile întreprinderilor legate de C&D
Sursă: DG Cercetare și Inovare — Unitatea de analiză și monitorizare a politicilor naționale de cercetare și inovare
Date: Eurostat
Note: (1) Cheltuielile guvernamentale legate de C&D plus cheltuielile din învățământul superior legate de C&D. (2) Finanțarea din străinătate nu este inclusă.(3) BE, LU, AT,
SE: 2013; BG, DE, IE, ES, FR, IT, CY, PT, UE: 2014. Regresia liniară: y = 0,0145x +0,0234
Pagina 6 |
2.3. Blocaje în investițiile în inovare Pentru a maximiza beneficiile economice
potențiale ale ecosistemului de C&I,
întreprinderile trebuie să funcționeze într-un mediu care le permite să transforme în
mod eficace cunoștințele în beneficii economice. Acest lucru depinde nu numai
de calitatea și cantitatea realizărilor științifice și tehnologice, ci și de condițiile-
cadru în care acestea își desfășoară activitatea. Prin urmare, este esențial să
se creeze un mediu favorabil investițiilor în C&D, precum și activităților
antreprenoriale prin reforme structurale și
instrumente de politică eficace.
Decalajul în ceea ce privește intensitatea activităților de C&D în întreprinderi dintre
UE și SUA5 este rezultatul capacității mai
reduse a UE de a dezvolta întreprinderi importante cu activitate intensă de C&D,
bazate pe progresele științifice și tehnologice, în special în ceea ce privește
TIC. Este ilustrativ faptul că, atunci când se înființează întreprinderi noi în UE,
acestea se dezvoltă mai lent decât cele din SUA și mai puține dintre acestea
ajung să se numere printre cele mai mari din lume6.
Figura 3 de mai jos prezintă numărul de
salariați din întreprinderile cu creștere rapidă în sectoarele cele mai inovatoare7
în comparație cu numărul total de angajați (axa orizontală).
5 În 2015, intensitatea activității de C&D în întreprinderi era de 1,25 % în UE, în timp ce aceasta
era de 1,99 % în SUA. Activitatea de C&D în întreprinderi este, de asemenea, semnificativ mai
mare în alte economii majore: Coreea (3,28 %), Japonia (2,58 %) și China (1,59 %). 6 Veugelers și Cincera, „Europe missing yollies”, Bruegel policy brief, Bruxelles, 2010. 7 Primele 50 % „cele mai inovatoare” sectoare sunt selectate pe baza coeficienților de inovare din fiecare sector la nivelul UE, după cum arată rezultatele Anchetei comunitare privind inovarea, ponderate cu ocuparea forței de muncă în sectoarele bazate pe cunoștințe. Întreprinderile cu mai puțin de 10 angajați nu sunt luate în considerare.
Pagina 7 |
Figura 3 — Ocuparea forței de muncă în întreprinderile cu creștere rapidă din sectoarele inovatoare ca % din ocuparea totală a forței de muncă, 2012 și 2014
Sursă: DG Cercetare și Inovare — Unitatea de analiză și monitorizare a politicilor naționale de cercetare și inovare
Date: EIS 2017
Notă: (1) EL: nu sunt disponibile date pentru Grecia.
Pagina 8 |
Figura arată că mai multe țări, cum ar fi Irlanda, au reușit să creeze medii
dinamice pentru a stimula
antreprenoriatul, precum și condițiile pentru ca întreprinderile inovatoare să
se poată dezvolta. Aceasta indică, de asemenea, situația interesantă a țărilor
precum Belgia, care se situează pe ultimul loc deși înregistrează în
continuare performanțe bune în ceea ce privește ceilalți indicatori de C&I
prezentați mai sus. Belgia se bucură de o bună bază
științifică și o cooperare strânsă între
mediul academic și cel de afaceri, însă întreprinderile cu creștere rapidă în
sectoarele cele mai inovatoare reprezintă mai degrabă un procent
scăzut din ocuparea forței de muncă în această țară. Deși politicile belgiene în
materie de C&I au permis creșterea intensității activității de C&D în
întreprinderi în ultimul deceniu, C&D
pare să rămână prea concentrată într-un număr limitat de mari întreprinderi
multinaționale. Această deficiență împiedică transpunerea pe deplin a
punctelor forte ale sistemului său de C&I în performanță economică.
Creșterea întreprinderilor este complexă și într-o mare măsură dependentă de
context. Întreprinderile din cadrul
diferitelor piețe se confruntă cu diferite condiții-cadru și medii de piață
competitive, au capacități diferite și utilizează diferite modele de afaceri și
strategii de inovare.
Cu toate acestea, dovezile arată că existența condițiilor-cadru care sprijină
realocarea cotelor de piață către
întreprinderile mai productive sunt importante pentru apariția și numărul
întreprinderilor inovatoare cu o creștere importantă într-o țară. Fricțiunile legate
de reglementări și politici care împiedică procesul de realocare a resurselor către
utilizări mai eficiente trag aceste întreprinderi înapoi8.
În plus, alți factori se pot afla în spatele acestei performanțe scăzute în ceea ce
privește întreprinderile cu creștere rapidă
în sectoarele inovatoare. De exemplu, disponibilitatea unei finanțări
corespunzătoare este esențială. În această privință, UE în ansamblu său și
toate statele membre individuale continuă să rămână în urmă față de SUA
în ceea ce privește cantitatea disponibilă de capital de risc investit ca procent din
PIB: raportul aferent acestui decalaj
dintre SUA și UE este de 6:1. În plus, alte condiții-cadru, cum ar fi sistemul
fiscal, dezvoltarea financiară, disponibilitatea forței de muncă
calificate, eficiența administrației publice și statul de drept pot avea un impact.
8 Hölzl, „High growth firms in Europe” (Întreprinderile cu creștere rapidă în Europa), „Science, Research and Innovation performance of the EU”(Performanța UE în domeniul științei, al cercetării și al inovării), Comisia, Bruxelles, 2016.
Pagina 9 |
Figura 4 — Ușurința cu care pot fi desfășurate activități economice (punctajele cele mai mari reprezintă mediile cele mai propice pentru a desfășura activități economice), 2010 și 2017
Sursă: DG Cercetare și Inovare — Unitatea de analiză și monitorizare a politicilor naționale de cercetare și inovare
Date: Indicatorul referitor la ușurința cu care pot fi desfășurate activități economice (Banca Mondială)
Notă: (1) UE: media neponderată a valorilor pentru statele membre (media pentru 2010 nu include MT).
Figura 4 prezintă rezultatele raportului
anual al Băncii Mondiale „Doing Business”, care clasează țările în funcție
de calitatea reglementării destinate
întreprinderilor, inclusiv protecția drepturilor de proprietate intelectuală,
reflectând astfel o altă serie de condiții-cadru relevante pentru inovare.
Indicatorul compus al Băncii Mondiale
arată că:
Danemarca, Regatul Unit și Suedia
au instituit condiții-cadru foarte bune pentru desfășurarea de activități
economice.
Unele dintre economiile din estul
Europei (cum ar fi Polonia, Republica Cehă, România, Slovenia și Croația)
au redus decalajul în raport cu cele mai performante economii din UE
începând din 2010, în principal prin reducerea complexității și a costurilor
proceselor de reglementare, precum
și prin consolidarea instituțiilor judiciare.
Grecia, Italia, Portugalia și Spania,
toate printre economiile cele mai afectate de criza economică, au
menținut un ritm constant al
reformelor în materie de
reglementare.
Deși majoritatea statelor membre și-au
îmbunătățit condițiile-cadru pentru desfășurarea de activități economice în
general, o provocare specifică de politică o constituie în continuare sprijinirea în
mod adecvat a IMM-urilor cu creștere rapidă în sectoarele inovatoare, care,
prin stimularea concurenței și o alocare
mai eficientă a resurselor, au o mai bună capacitate de a accelera schimbările
structurale la nivel agregat și de a transforma UE într-o economie mai
orientată spre cunoaștere și bazată pe inovare.
3. PÂRGHII DE POLITICĂ
3.1. Creșterea calității sistemului public de C&I
Nivelul resurselor financiare puse la dispoziția sectorului public de C&D
constituie un factor determinant al calității realizărilor sale, astfel cum este
măsurată aceasta, de exemplu, prin publicațiile științifice foarte citate: în
cazul în care statele membre au investit mai mult decât media în baza lor de
cercetare publică, sistemul tinde să aibă
Pagina 10 |
un randament bun în termeni de excelență științifică.
În același timp, în timp ce o bază științifică de înaltă calitate depinde de un
nivel adecvat de finanțare publică, numai creșterea investițiilor nu va rezolva
situația. Asigurarea eficienței și eficacității acestor investiții necesită
uneori o reformă ambițioasă a sistemelor naționale de C&I cu accent pe modul în
care sunt alocate resursele pentru C&D.
O astfel de reformă ar putea fi caracterizată de utilizarea de echipe
internaționale pentru alocarea finanțării pe bază de proiect sau de utilizarea
criteriilor de performanță în distribuirea finanțării instituționale.
În unele state membre, fragmentarea excesivă între instituțiile care desfășoară
activități de cercetare constituie o frână în calea eficienței sistemelor lor publice
de cercetare: ample reforme instituționale sunt necesare pentru a
atinge o masă critică, în special în domeniile identificate ca fiind relevante
pentru a pune în aplicare o strategie de
„specializare inteligentă”.
În sfârșit, mobilitatea internațională a cercetătorilor este în beneficiul calității
științifice, al inovării și al creșterii economice. S-a dovedit că impactul
științific al autorilor care nu s-au
deplasat niciodată la nivel internațional este mai mic decât cel al autorilor care
au petrecut perioade de timp în străinătate. Atât persoanele returnate,
cât și viitorii cercetători contribuie, în mod obișnuit, la creșterea calității
rezultatelor științifice ca urmare a expunerii lor la alte metode de
desfășurare a cercetării și a contribuției
acestora la o rețea de cercetare internațională. Prin urmare, pentru țările
cele mai afectate de exoduri, este esențial să se pună în aplicare politici de
reintegrare a cercetătorilor în sistemul lor de origine sau de atragere a
cercetătorilor de nivel internațional. Acest lucru poate, de asemenea, să îi
încurajeze pe cei care rămân să își
sporească productivitatea.
3.2. Dezvoltarea unor fluxuri de cunoștințe mai solide. Consolidarea
legăturilor dintre mediul științific și mediul de afaceri
În unele state membre care beneficiază de un sistem public de C&I de bună
calitate, cooperarea dintre mediul științific și mediul de afaceri poate
rămâne limitată din cauza nepotrivirii dintre capacitatea publică de cercetare și
nevoile economiei. O pârghie esențială pentru cooperarea dintre mediul științific
și mediul de afaceri este reprezentată,
prin urmare, de conceperea și punerea în aplicare a unor „strategii de specializare
inteligentă” care să concentreze resursele pe domeniile în care există
potențial de absorbție din partea întreprinderilor. În multe state membre,
deși o astfel de strategie există, aceasta nu este pusă în aplicare în mod eficace.
În plus, guvernele pot folosi, de asemenea, un set de instrumente de
politică care să contribuie la o mai bună canalizare a capacității publice de
cercetare către nevoile industriei și ale economiei. Printre acestea se numără:
stimulente pentru cercetarea publică, destinate în special instituțiilor (de
exemplu, prin criterii de finanțare care favorizează colaborarea cu
întreprinderile) și cercetătorilor (de exemplu, prin recunoașterea
experienței de lucru cu sectorul de
afaceri în dezvoltarea carierei în sectorul public);
scheme de finanțare specifice pentru
proiecte public-privat, validări de concept, agende de cercetare definite
împreună cu industria și burse
doctorale în industrie.
3.3. Instituirea unui mediu pentru inovare favorabil investițiilor
Pe lângă factorii referitori la calitatea și relevanța bazei științifice, o gamă largă
de pârghii de politică pot fi utilizate pentru a stimula investițiile
întreprinderilor în C&D și pentru a contribui la transformarea noilor realizări
științifice și tehnologice în inovații și activitate economică. Statele membre
folosesc deopotrivă instrumente de
sprijin direct și indirect pentru a
Pagina 11 |
promova investițiile întreprinderilor în C&D și activitățile acestora de C&D.
Acestea oferă granturi și achiziționează servicii de C&D (sprijin direct) și oferă
stimulente fiscale, cum ar fi tratamentul fiscal avantajos al cheltuielilor legate de
C&D și tratamentul preferențial pentru veniturile din licențe și pentru vânzările
de active care pot fi atribuite C&D sau brevete (sprijin indirect).
Cu toate acestea, disponibilitatea, accesibilitatea și eficiența sprijinului
public direct pentru C&I și a altor stimulente menite să stimuleze
activitatea de C&D a întreprinderilor trebuie adeseori îmbunătățite pentru a
se asigura că sprijinul public generează
investiții private suplimentare. Sarcinile administrative legate de sprijinul public
pot constitui un obstacol serios în calea investițiilor, în special pentru IMM-uri. În
unele state membre, sistemele de credite fiscale pentru C&D trebuie să fie
îmbunătățite, întrucât unele dintre acestea pot fi orientate către marile
întreprinderi și trebuie ajustate pentru a
ține mai bine seama de nevoile IMM-urilor și ale întreprinderilor inovatoare
tinere cu o creștere importantă.
Accesul la finanțarea pentru inovare este esențial pentru transpunerea noilor idei
în inovații. Deși împrumuturile bancare și
finanțarea prin capitaluri proprii, în special prin capital de risc, sunt în
continuare cele mai utilizate mijloace de finanțare a inovării, există și alte canale
care pot fi folosite, iar unele metode noi, cum ar fi finanțarea participativă, care
au câștigat teren în ultimii ani, pot oferi o alternativă utilă pentru IMM-urile care
încearcă să transforme noile idei în
inovare.
O altă problemă care trebuie abordată este disponibilitatea forței de muncă
dotate cu competențele adecvate: în special, deficitul de competențe poate
rezulta din neconcordanțe între
programa universitară și nevoile pieței forței de muncă.
În general, promovarea unui mediu
favorabil inovării și investițiilor întreprinderilor în C&D necesită utilizarea
coordonată a unei serii de politici: abandonarea abordării fracționate și
dezvoltarea unei abordări la nivelul
întregii administrații în ceea ce privește combinația de politici.
Aceasta ar trebui să includă adoptarea
unor reglementări inteligente, cererea publică de produse inovatoare și
dezvoltarea de piețe de produse eficiente prin reforme structurale care să sprijine
(re)alocarea efectivă a resurselor de
producție către activități inovatoare, cu un grad ridicat de productivitate. În
multe state membre, acest lucru va necesita consolidarea instituțiilor și a
guvernanței.
4. SITUAȚIA POLITICĂ ACTUALĂ
Sistemele de cercetare și inovare eficace
și eficiente sunt cele care reușesc să genereze realizări științifice, tehnologice
și de inovare solide, în ceea ce privește atât calitatea acestora, cât și relevanța,
în vederea abordării provocărilor
economice și sociale ale societăților. Deși există încă diferențe majore între statele
membre în ceea ce privește performanța sistemelor lor de C&I, cele mai multe
dintre acestea au lucrat activ pentru îmbunătățirea calității sistemelor lor
publice de cercetare și/sau pentru instituirea condițiilor-cadru
corespunzătoare pentru facilitarea
investițiilor și a inovării, iar unele dintre ele au obținut rezultate excelente.
4.1. Creșterea calității sistemului
public de cercetare
În UE, excelența științifică este
concentrată în continuare, într-o oarecare măsură, într-un grup de țări de
vârf, cum ar fi Regatul Unit, Țările de Jos și Danemarca. Cu toate acestea, în
ultimii ani s-au realizat progrese de către majoritatea celorlalte state membre,
astfel cum se arată în figura 5 de mai
jos, care arată publicațiile foarte citate ca procent din numărul total de publicații
științifice naționale în 2004 (liniuțe roșii) și 2014 (bare albastre).
Figura 5 arată că unele țări precum
Estonia, Luxemburg, Malta și Slovenia
reduc într-adevăr în mod activ decalajele înregistrate
Pagina 12 |
Figura 5 — Publicații științifice în procentul de 10 % cele mai citate publicații științifice internaționale ca % din numărul total de publicații științifice (1), 2004 și 2014
Sursă: DG Cercetare și Inovare — Unitatea de analiză și monitorizare a politicilor naționale de cercetare
Date: CWTS bazat pe baza de date Web of Science
Note: (1) Publicații științifice în procentul de 10 % cele mai citate publicații științifice internaționale ca % din numărul total de publicații științifice al țării. Intervalul de citare
pentru o publicație este anul publicării plus doi ani.
Aceste îmbunătățiri ale calității științifice au fost posibile în principal prin investiții
majore în C&D, fie din resurse naționale (Luxemburg), fie din fondurile
structurale europene (în țările din estul
Europei). Legătura de cauzalitate cu investițiile se poate observa în figura 6,
care indică evoluția între anii 2004 și 2014, în ceea ce privește atât ponderea
publicațiilor foarte citate (axa verticală), cât și intensitatea activităților publice de
C&D (axa orizontală). Atât impactul pozitiv pe care îl are creșterea
investițiilor, cât și impactul negativ al
investițiilor publice reduse în C&D (Ungaria, Bulgaria) pot fi observate în
această figură.
Cu toate acestea, figura 6 arată, de asemenea, că impactul creșterii
investițiilor asupra calității a fost mai redus în unele țări (cum ar fi Republica
Cehă, Letonia și Lituania) decât în altele.
Calitatea științifică nu depinde numai de nivelul investițiilor publice în C&D.
Acesta depinde, de asemenea, de capacitatea diferită a sistemelor
naționale de cercetare de a obține cea mai mare valoare din investiția
respectivă: reformele sistemice sunt esențiale pentru țările care rămân în
urmă.
Există o serie de bune exemple de reformă care promovează eficiența
sistemului public de cercetare. În Danemarca, reforma învățământului
superior a urmărit să consolideze
Pagina 13 |
Figura 6 — Calitatea producției științifice și nivelurile investițiilor publice în C&D, 2004 și 2014
● 2004 ● 2014
Sursă: DG Cercetare și Inovare — Unitatea de analiză și monitorizare a politicilor naționale de cercetare
Date: CWTS bazat pe baza de date Web of Science
Note: (1) Publicații științifice în procentul de 10 % cele mai citate publicații științifice internaționale ca % din numărul total de publicații științifice al țării. Intervalul de citare
pentru o publicație este anul publicării plus doi ani.
programe de învățământ superior în mai puține instituții și astfel să se sporească
coerența și masa critică în domeniul cercetării publice. În Regatul Unit, Cadrul
de excelență în cercetare a fost introdus
pentru a consolida legătura între excelența în cercetare și finanțarea
instituțională.
4.2. Dezvoltarea unor fluxuri de cunoștințe mai solide. Consolidarea
legăturilor dintre mediul științific și mediul de afaceri
Deși multe state membre trebuie în
continuare să își concentreze eforturile
pe promovarea legăturilor dintre mediul științific și cel de afaceri pentru a
mobiliza investiții private și publice în C&D și pentru a permite o difuzare
corespunzătoare a cunoștințelor (a se vedea secțiunea 2.2), unele țări prezintă
deja o cooperare deosebit de puternică între sectorul public și cel privat. Belgia,
Țările de Jos și Germania oferă exemple
de politici interesante puse în aplicare în acest scop.
În Belgia, politica „polilor de competitivitate” a fost lansată în
regiunea valonă în 2005 ca o politică industrială de perspectivă concentrând
resurse importante în anumite domenii economice pentru a genera creștere
economică și locuri de muncă și pentru a
atrage atât investitori străini, cât și resurse umane cu înaltă calificare. Polii
includ întreprinderi, centre de formare și unități de cercetare publice sau private
dintr-o anumită zonă geografică
Pagina 14 |
(Valonia) care sunt angajate în cadrul unei abordări bazate pe parteneriat
menite să genereze sinergii în legătură
cu proiecte inovatoare comune.
Parteneriatele sunt formate pe cinci piețe
specifice (științele vieții, industria agroalimentară, inginerie mecanică,
transporturi și logistică, industria aerospațială) și în domeniile științifice și
tehnologice conexe. Obiectivul final este de a atinge masa critică necesară pentru
competitivitate și vizibilitate internațională. Polii de competitivitate au
permis întreprinderilor implicate să
atingă un nivel mai ridicat de excelență și au adus laolaltă competențele
necesare pentru a lansa proiecte mai ambițioase și de succes, pentru a inova
pe baza competențelor partenerilor acestora și pentru a îmbunătăți
calificările lucrătorilor lor. Autoritățile publice sprijină polii de competitivitate în
efectuarea de investiții, proiecte de C&D
și de formare în conformitate cu strategia de poziționare concurențială
definită chiar de aceștia.
În Țările de Jos, așa-numita abordare a
„sectoarelor de vârf”, care a fost lansată în 2011, contribuie la valorificarea bazei
științifice solide a țării într-un mod specific prin intermediul parteneriatelor
între întreprinderi, mediul academic și
centrele publice de cercetare și își propune să extindă domeniul de aplicare
și ambiția inovării în afaceri. Această nouă formă de politică industrială, care
se axează pe un număr de nouă sectoare economice cheie, plasează reprezentanții
industriei în centrul procesului de coordonare, în timp ce guvernul se
concentrează în cea mare parte pe
dezvoltarea politicilor sectoriale între portofoliile ministeriale, inclusiv educație,
inovare și politică externă.
În sfârșit, în Germania, așa-numitul
„model Fraunhofer” este un bun exemplu de cooperare între sectorul public și cel
privat. Fraunhofer Society este una dintre principalele organizații
internaționale în domeniul cercetării,
constând din 67 de institute situate pe întreg teritoriul german, fiecare dintre
acestea axându-se pe diferite domenii ale științei aplicate. Deși o parte din
finanțarea de bază pentru Fraunhofer Society este furnizată de stat, peste
70 % din fonduri provin din activitățile
pe bază de contract, fie pentru proiecte guvernamentale, fie pentru industrie.
Acest model a permis o abordare flexibilă, autonomă și antreprenorială
pentru prioritățile de cercetare ale Fraunhofer și a stimulat totodată
cooperarea cu sectorul afacerilor acordând atenție nevoilor sale de
cercetare.
4.3. Instituirea unui mediu pentru
inovare favorabil investițiilor
Cu investiții publice foarte eficiente și
eficace în C&D, un grad înalt și din ce în ce mai bun al excelenței în știință și
tehnologie și dezvoltarea de „zone fierbinți” (hot spots) în ceea ce privește
tehnologiile esențiale, sistem olandez de
C&I a reușit să-și sporească capacitatea de inovare. Într-adevăr, performanța
acestuia în materie de inovare s-a îmbunătățit constant între 2008 și 2014,
iar în prezent Țările de Jos sunt un lider în domeniul inovării, în conformitate cu
Tabloul de bord european privind inovarea (Comisia Europeană, 2016)9.
Condițiile-cadru pentru inovare sunt bine
puse în practică în Țările de Jos și, prin urmare, țara beneficiază de o economie
foarte competitivă bazată pe cunoaștere.
Abordarea „Green Deal” este un bun
exemplu de politică olandeză care își propune să creeze un mediu propice
investițiilor și să elimine barierele din calea inovării pentru o creștere
economică durabilă, în special la început,
când inițiativele inovatoare se confruntă cu cele mai mari dificultăți. Această
abordare este utilizată pentru a completa instrumentele existente, cum ar fi
legislația și reglementările, stimulentele de piață și cele financiare, și măsurile de
stimulare a inovării și pentru a aduce guvernul mai aproape de întreprinderi,
de organizațiile părților interesate și de
grupurile de interese.
9 innovation/facts-
figures/scoreboards_en innovation/facts-figures/scoreboards_en
Pagina 15 |
Green Deal a inspirat „Acordurile pentru inovare”, o nouă schemă-pilot lansată de
Comisia Europeană în mai 2016, al cărei
scop principal este de a sprijini inovatorii cu soluții promițătoare pentru a face față
provocărilor în materie de reglementare întâmpinate în momentul aducerii ideilor
lor pe piață10. Acordurile pentru inovare reprezintă o nouă modalitate de a
aborda obstacolele în calea inovării oferită de dispozițiile juridice ale UE
întrun mod pragmatic, deschis și transparent. Acestea ar trebui să ia
forma unei cooperării voluntare între
inovatori, autoritățile naționale/regionale/locale și serviciile
Comisiei. Această cooperare este formalizată printr-o declarație comună
de intenție.
Acordurile pentru inovare se bazează pe
dovezile din partea statelor membre care sugerează că aproape două treimi din
obstacolele de reglementare percepute
care împiedică, în prezent, inovatorii să-și aducă ideile pe piață pot fi depășite
prin explicarea sau interpretarea mai clară a reglementărilor specifice de către
autoritățile publice. În cazul în care o normă sau o reglementare este
confirmată ca fiind un obstacol în calea unei inovări care ar putea aduce beneficii
societale mai ample, acordul o va face
vizibilă și va contribui la posibile acțiuni ulterioare.
Data: 16.11.2017
10 https://ec.europa.eu/research/innovation-deals/index.cfm?pg=home
Pagina 16 |
5. REFERINȚE
2016, Comisia Europeană, Bruxelles Science, Research and Innovation Performance
of the EU [Performanța UE în domeniul științei, al cercetării și al inovării],
The Future of Productivity [Viitorul productivității], OCDE, Paris, 2015
Raportul privind competitivitatea globală 2016-2017, Forumul Economic Mondial, Geneva, 2016
Tablou de bord european privind inovarea, Comisia Europeană, Bruxelles, 2017
Doing Business, Banca Mondială, Washington, 2017
Veugelers și Cincera, „Europe missing yollies”, Bruegel policy brief, Bruxelles, 2010 http://bruegel.org/wp-content/uploads/imported/publications/PB-
RVMC_Yollies_27082010_01.pdf
Site-ul internet al mecanismul de sprijin al politicilor din cadrul programului Orizont 2020: https://rio.jrc.ec.europa.eu/en/policy-support-facility
Site-ul internet al semestrului european: https://ec.europa.eu/info/business-economy-euro/economic-and-fiscal-policy-coordination/eu-economic-governance-
monitoring-prevention-correction/european-semester_ro
Acorduri de inovare: https://ec.europa.eu/research/innovation-
deals/index.cfm?pg=home
6. RESURSE UTILE
Publicații foarte citate, sursă: CWTS, actualizat în fiecare an în luna septembrie,
Intensitatea activităților publice de C&D (cheltuielile publice legate de C&D ca % din
PIB): sursă: Eurostat, actualizat în fiecare an în lunile martie și noiembrie.
Intensitatea activităților de C&D în întreprinderi (cheltuielile întreprinderilor legate de
C&D ca % din PIB): sursă: Eurostat, actualizat în fiecare an în lunile martie și noiembrie.
Cheltuielile publice legate de C&D (cheltuielile guvernamentale legate de C&D plus
cheltuielile din învățământul superior legate de C&D) finanțate de către întreprinderi (finanțarea din străinătate nu este inclusă) ca % din PIB: sursă: Eurostat, actualizat
în fiecare an în lunile martie și noiembrie.
Ușurința cu care pot fi desfășurate activități economice: sursă: Banca Mondială,
actualizat o dată pe an (în octombrie)