Catedrala Sfânta Sofia

(“Haghia Sofia” – “Sfânta Înțelepciune”)

Amplasare

Biserica Sfânta Sofia, aflata in Istanbul - vechiul Constantinopol - este o fosta biserica creștina, si o fosta moschee musulmana, in prezent servind doar pe post de muzeu.

Biserica Sfânta Sofia este recunoscuta mondial drept una dintre cele mai mari si impresionante clădiri din lume.

Istoric

Sfânta Sofia a fost construita maret, in forma ei actuala, intre anii 532 si 537, sub purtarea de grija a împăratului Iustinian I.

Iustinian a început construcția ei in anul 532, pe unul din dealurile orașului Constantinopol.

Pentru a construi biserica, Iustinian a importat materiale speciale de constructie, de pe tot cuprinsul Imperiului.

Istoric (2) Marmura alba si galbena au fost aduse pe

vase, iar sculptori, tamplari, zidari si mozaicari au inceput sa lucreze pentru a crea aceasta bijuterie a crestinatatii in numai cinci ani.

Cand biserica a fost terminata, cupola si tavanul sau au fost in intregime poleite cu aur, a carui sralucire se reflecta in fiecare suprafata lustruita. Tonalitatile coloanelor de marmura erau atat de delicate, incat l-au facut pe un istoric al timpurilor, Procopius, sa le asemene cu o pajiste inflorita.

Istoric (3)

Pentru mai bine de 900 de ani, Biserica Sfanta Sofia a fost folosita drept scaun episcopal de catre Patriarhul Ortodox de Constantinopol. Totodata, biserica a gazduit si cele mai mari sinoade bisericesti si ceremonii imperiale.

Structura acesteia a fost grav avariata de catre o serie de cutremure. Domul original al acesteia s-a surpat in urma unui cutremur din anul 558, urmatorul dom cazand si el in anul 563. Alte surpari au mai avut loc si in anii 989 si 1346.

Istoric (4)

In anul 1204, mareata Biserica Sfanta Sofia a fost jefuita si dezbracata complet de podoabele sale de catre cruciati. Acest eveniment, care a lipsit biserica constantinopolitana de relicve foarte pretioase, a tensionat si mai mult relatiile dintre cele doua Biserici - de Rasarit si de Apus.

Multe dintre bogatiile furate de catre cruciati din Biserica Sfanta Sofia pot fi vazute astazi in interiorul Basilicii Sfantului Marcu din Venetia.

Istoric (5)

In pofida tuturor greutatilor prin care a trecut cladirea, Biserica Sfanta Sofia a functionat pe post de biserica pana in ziua de marti, 29 mai 1453, cand sultanul Mohammed al II-lea - Cuceritorul - a intrat triumfator in orasul Constantinopol.

Sultanul a ramas uimit de frumusetea Bisericii Sfanta Sofia, hotarand transformarea acesteia in moschee imperiala.

Istoric (6) Biserica Sfanta Sofia a fost folosita pe post de

moschee imperiala a orasului Istanbul timp de aproape 500 de ani.

Aceasta a fost folosita drept model pentru ulterioarele moschei din Istambul - Moscheea Albastra, Moscheea Suleiman, Moscheea Shehzade si Moscheea Rustem Pasha.

La inceput, turcii nu au modificat multe lucruri. Pentru transformarea bisericii in moschee, ei au adaugat doar un "mihrab" (o nisa de rugaciune, pe peretele ce indica directia spre orasul Mecca), un "minbar" (balcon de pe care se citea Coranul) si un minaret de lemn.

Elemente arhitecturale

Biserica Sfanta Sofia are un plan clasic de basilica. Planul de baza al bisericii are o latime de 70 de metri si o lungime de 75 de metri. Aceasta suprafata este acoperita de un dom cu diametrul de 31 de metri - acest dom este doar cu foarte putin mai mic decat cel al Panteonului din Roma.

Cupola centrala este o adevarata minune arhitectonica, atat prin marimea ei (diametrul de 31 de metri), cat si prin inaltimea la care e ridicata (54 de metri), datorita careia pare suspendata. Uriasul dom este luminat de cele 40 ferestre aflate la baza ei.

Elemente arhitecturale (2)

Domul este sustinut de patru sectiuni triunghiulare de piatra care rezolva problema sprijinirii bazei sale rotunde pe o forma patrata. Fiecare dintre aceste triunghiuri care sprijina domul sunt impodobite cu cate un serafim.

Greutatea domului se trasmite prin mijlocirea acestor triunghiuri celor patru coloane uriase situate in colturile absidelor. Datorita acestei tehnici arhitecturale, domul pare ca pluteste deasupra a patru arce uriase.

Elemente arhitecturale (3)

In capetele vestice si estice, deschizaturile arcuite sunt extinse in semi-domuri. Peretii plati ai interiorului sunt numiti timpane, fiecare dintre ei purtand 12 ferestre largi asezate pe cate doua randuri, sapte in randul de jos si cinci in randul de sus.

Toate suprafetele interiorului sunt captusite cu bucatele de marmura policroma - verde, alba, purpurie si aurie. In exterior, peretii simplu tencuiti arata mai bine multimea comasata a boltilor si a domurilor.

Partea islamica

Cercurile infatisand caligrafii islamice, care atarna de jur-imprejurul maretului dom inca din secolul al XIX-lea, fac un contrast intererant cu fundalul de mozaicuri crestine.

Numele inscrise in aceste opt cercuri din lemn caligrafiate sunt urmatoarele: Allah si Muhammad (flancand absida centrala), primii patru califi Abu Bakr, Umar, Uthman si Ali (situate in cele patru colturi ale domului) si cei doi nepoti ai lui Mohammed, Hasan si Husayn (atarnand in nava).

Partea bizantina

Reprezentata de mozaicurile pe care islamicii refuza sa le puna in lumina.

Bilba Monica Munteanu Dorian Samson Andreea Nastasa Iustina