de Mihai EminescuAfar-i toamn, frunza mprtiat,Iar vntul svrl n geamuri grele picuri;i tu citeti scrisori din roase plicurii ntrun ceas gndeti la viaa toat.Pierzndu-i timpul tu cu dulci nimicuri,Nai vrea ca nimeni n ua ta s bat;Dar i mai bine-i, cnd afar-i sloat,S stai visnd la foc, de somn s picuri.i eu astfel m uit din jet de gnduri,Visez la basmul vechiu al znei Dochii,n juru-mi ceaa crete rnduri-rnduri;De odataud fonirea unei rochii,Un moale pas abia atins de scnduriIar mni subiri i reci mi-acoper ochii.