RESUSCITAREA CARDIO-RESPIRATORIE LA SUGAR ŞI

COPIL SVBP (PBLS)

Suport vital de bază (SVBP) - menţinerea deschisă a căilor aeriene, asigurarea respiraţiei şi a circulaţiei fără a folosi echipamente

Suport vital avansat (SVAP) - asigurarea căii aeriene, a respiraţiei şi a circulaţiei cu ajutorul echipamentelor

Suportul vital de bază în spital - diferenţa dintre BLS şi ALS nu este atât de netă, resuscitarea desfăşurându-se ca un proces continuu

Suportul vital de bază pediatric

Lanţul supravieţuirii pediatric

Anticiparea

Stopului

CR

resuscitare

de bază

Chemarea echipei de resuscitare

ALS

Diferenţa dintre SVBP şi SVAP nu este atât de netă

Resuscitarea imediată presupune folosirea adjuvanţilor căilor aeriene, oxigenoterapie, monitorizare, defibrilare, administrare de medicamente

Stopul cardio-respirator la

copil/sugar

rareori un eveniment brusc instalat

urmarea deteriorării progresive a funcţiei

respiratorii şi cardio-circulatorii

insuficienţa respiratorie şi cardio-circulatorie pot

debuta ca entităţi clinice distincte

tabloul clinic final în absenţa tratamentului

adecvat sau a răspunsului la tratament este de

insuficienţă cardio-respiratorie şi ulterior stop

cardio-respirator

Instalarea stopul cardio-respirator poate fi prevenită în cele mai multe cazuri

Stopul cardiac secundar apare în evoluţia şocului sau a insuficienţei respiratorii

Stopul cardiac primar apare în cazul malformaţiilor cardiace complexe, miocardită, cardiomiopatii

Ischemia multisistemică deja instalată → resuscitare fără succes

Epidemiologia stopului cardio-

respirator la copil/sugar

Cauze multiple

Insuficienţă Insuficienţă cardio-

respiratorie circulatorie (şoc)

Hipoxemie

Insuficienţă cardio-respiratorie Acidoză

STOP CARDIO-RESPIRATOR

Suportul vital de bază pediatric

Algoritme de resuscitare

Simple, uşor de învăţat

Aplicabile în majoritatea

circumstanţelor

Evalurea victimei – simplă şi rapidă

Inconştient/nu răspunde la

stimuli

Nu respiră normal

Suportul vital de bază pediatric

Deseori nu este aplicat - teama de a nu face

mai rău

SVBP – chiar dacă nu se cunoaşte

protocolul la copil

o Adult – predomină stopul cardiac primar

o Copil – stopul respirator este principala cauză

de deces

Suportul vital de bază pediatric

15 compresiuni toracice/2 ventilaţii

Este posibil şi 30 compresiuni/2

ventilaţii

1 resuscitator

Dificultăţi în trecerea de la

compresiuni la ventilaţii

Suportul vital de bază pediatric

Raportul compresiuni toracice/ventilaţii nu depinde de vârstă

Diferenţa dintre protocoalele la copil/adult se bazează pe diferenţele privind etiologia SCR

Vârsta – posibil să nu fie cunoscută la începerea resuscitării

Se va aplica protocolul considerat potrivit de către resuscitator

Trebuie diferenţiat doar sugarul de copil – tehnici diferite

Suportul vital de bază pediatric

Compresiunile toracice: în treimea inferioară

a sternului – aceeaşi zonă pentru sugar sau

copil

Defibrilatoarele automate externe

Padele şi programe adecvate pentru

copilul 1-8 ani

Copil >8 ani – aceleaşi ca la adult

Nu sunt avizate pentru sugar

Scopul suportului vital de bază

pediatric

Asigurarea substratului energetic la

nivel tisular – mai ales miocard şi creier

→ Aport de oxigen

→ Debit cardiac corespunzător

Salvatorul trebuie să fie capabil să asigure

- oxigenarea şi ventilaţia eficientă

- compresiuni toracice corecte

Hipoxia se instalează imediat după stopul

respirator şi la 4 - 6min după apariţia

fibrilaţiei ventriculare – atât ventilaţia cât şi

compresiunile sunt importante pentru

pacientul în stop cardiac

Compresiunile toracice – produc flux

sangvin prin

- Creşterea presiunii intratoracice

- Compresiunea cordului – cutie toracică

elastică la copil

Pot produce TAsist=60-80 mmHg, dar

Tadiast=scăzută

Flux sangvin mic, dar asigură oxigenarea

creierului şi a miocardului

• Creşterea numărului de compresiuni

toracice duce la scăderea timpului “mort”

dat de trecerea de la compresiuni la

ventilaţii

• Întreruperea compresiunilor toracice duce la

scăderea marcată a fluxului sangvin în

coronare,fluxul va reveni la acelaşi debit

după câteva compresiuni

Suportul vital de bază pediatric

1. Salvatorul cunoaşte doar protocolul de

SVB la adult

Utilizează protocolul de la adult, cu unele

modificări:

Efectuează iniţial 5 ventilaţii urmate de

protocolul de la adult

Efectuează 1 minut de RCP înainte de a

solicita ajutor

2. Salvatorul are ca şi responsabilitate

acordarea asistenţei medicale de urgenţă la

copil

Va utiliza protocolul de SVB pediatric:

5 ventilaţii iniţiale apoi

15 compresiuni/2 ventilaţii

Poate utiliza 30compresiuni/2 ventilaţii

dacă:

există un singur resuscitator şi

trecerea de la compresiuni la ventilaţii

se face cu dificultate

Suportul vital de bază pediatric

1. Se asigură securitatea salvatorului şi a

victimei

2. Se evaluează starea de conştienţă a

pacientului

Se mişcă uşor victima şi se vorbeşte cu

aceasta

Există mişcări active ale victimei? Plânge

sau respiră spontan?

a) Pacient conştient, dar cu stare generală

alterată:

Oxigenoterapie – pe mască

Copilul cu detresă respiratorie:

→sugarul se aşează în poziţie neutră

→copilul mic se lasă în braţele mamei

→ copilul mare va adopta spontan poziţia

în care căile aeriene au cel mai mare diametru

→ se lasă în poziţia care îi este cea mai

confortabilă

monitorizare ( SatO2, PP, FR, AV, TRC, TA,

t°C)

montarea unei linii venoase

b) Pacient inconştient

Se începe SVBP şi se continuă cu SVAP

Se aşează pacientul în decubit dorsal –

atenţie la pacienţii cu suspiciune de

traumatism cervical

3. Deschiderea căilor aeriene

Extensia capului

Ridicarea mandibulei

Subluxaţia mandibulei

La pacientul traumatizat – subluxaţia mandibulei

Sugar – poziţie neutră (sul sub umeri)

Extensia capului + ridicarea

mandibulei

Plasaţi o mână pe fruntea copilului şi

basculaţi uşor capul pe spate până ajunge

în poziţie neutră.

Hiperextensia capului produce obstrucţia

traheei

Plasaţi degetele celeilalte mâini ( cu

excepţia policelui ) sub bărbie şi ridicaţi

mandibula în sus şi în afară

Extensia capului + ridicarea

mandibulei

Aveţi grijă să nu închideţi gura victimei sau

să comprimaţi ţesuturile moi din regiunea

submentonieră

Dacă vedem - un corp străin

- secreţii se îndepărtează

- lichid de vărsătură

Nou-născut, sugar: extremitatea

cefalică este proeminentă → sul sub

umeri pentru a-l pune în poziţie neutră

La pacientul traumatizat – subluxaţia

mandibulei – poate fi completată cu uşoara

extensie a capului dacă un al doilea

resuscitator stabilizează coloana cervicală

Subluxaţia mandibulei

2-3 degete plasate sub unghiul

mandibulei - se ridică mandibula

Cu policele, bilateral, se deschide

cavitatea bucală

Palmele plasate pe cap menţin capul în

extensie

4. Verificarea respiraţiei

Căile aeriene se menţin deschise

Evaluarea se face în maxim 10 sec

Vezi - mişcările ritmice ale toracelui şi abdomenului

Auzi – zgomotele produse de victimă în expir la nivelul nasului şi cavităţii bucale

Simţi – aerul expirat pe obrazul salvatorului

4. Verificarea respiraţiei

a) Copilul respiră şi nu există suspiciune de

traumă:

→ Poziţia de siguranţă

Menţine căile aeriene deschise

Scade riscul de aspiraţie

Lichidele din cavitatea bucală drenează

liber

Stabilă

Nu se va aşeza nimic pe toracele

victimei pentru a nu împiedica respiraţia

Reevaluarea periodică a pacientului.

Poziţia de siguranţă la copilul mare

(identică cu a adultului)

Salvatorul se aşează de o parte a pacientului

Se întind picioarele pacientului

Braţul pacientului (cel de lângă salvator) – în

unghi drept faţă de trunchi, cotul la 90°,

palma în sus

Celălalt braţ al pacientului se aduce peste

torace, aşezând palma acestuia lângă

obrazul lui, de partea salvatorului

Poziţia de siguranţă

O mână a salvatorului ţine mâna

pacientului pe obrazul acestuia

Cealaltă mână a salvatorului, aşezată sub

genunchiul pacientului, ridică piciorul

acestuia situat de partea opusă

salvatorului, menţinând însă talpa pe sol

Se roteşte pacientul uşor spre salvator

aşezând-o în poziţie laterală

Poziţia de siguranţă

Poziţia piciorului de deasupra se modifică

astfel încât atât şoldul cât şi genunchiul să

fie în unghi drept

Capul se împinge uşor pe spate pentru a

menţine deschise căile aeriene

Repoziţionaţi, la nevoie, mâna de sub

obrazul pacientului pentru a rămâne capul în

extensie

Poziţia de siguranţă

Verificaţi periodic respiraţiile

Modificaţi poziţia (pe cealaltă parte)

după maxim 30 min pentru a reduce

presiunea exercitată asupra membrului

inferior

Poziţia trebuie să fie stabilă

Necesită un suport (pătură sau scutec rulat)

aşezat în spatele sugarului pentru a-şi putea

menţine poziţia

Poziţia de siguranţă la sugar

b) Copilul nu respiră sau prezintă gasp-uri

Se menţin deschise căile aeriene

Se aspiră secreţiile din cavitatea bucală

Se îndepărtează corpii străini vizibili din

cavitatea bucală

Se utilizează adjuvanţi ai căilor aeriene

Se efectuează 5 ventilaţii iniţiale

Ventilaţiile produc reflex de vărsătură sau

tuse?

ASPIRAREA SECREŢIILOR DE LA NIVELUL

CAVITĂŢII BUCALE

→ Cu sondă de aspiraţie

rigidă Yankauer –

permite aspirarea

rapidă a secreţiilor

vâscoase, sânge,

lichid de vărsătură

care pot obstrua calea

aeriană

Îndepărtarea corpilor străini vizibili –

pensa Magill

Adjuvanţi ai căilor aeriene

Canula orofaringiană

Doar la pacientul inconştient

Ridică limba de pe peretele posterior al faringelui menţinând deschise căile aeriene

Dimensiunea = cu distanţa dintre comisura bucală şi unghiul mandibulei

Poziţionare – se introduce în cavitatea bucală în poziţia definitivă, cu convexitatea în sus urmând convexitatea palatului

Permite aspirarea secreţiilor – cu sonda flexibilă

Canule Guedel

Canule Berman

Alegerea dimensiunii corecte a canulei oro-

faringiene

Montarea canulei oro-faringiene la copilul

mare

Montarea canulei oro-faringiene la copilul

mare

Complicaţiile alegerii unei dimensiuni

greşite a canulei oro-faringiene

Adjuvanţi ai căilor aeriene

●Canula nazo-faringiană: Dimensiunea se calculează măsurând distanţa narină-tragus

Montarea canulei nazofaringiene

5. Verificarea respiraţiei → 10 sec

Vezi – ridicările cutiei toracice

Auzi – zgomotele produse de respiraţie la nivelul căilor aeriene

Simţi – fluxul de aer al pacientului, pe obrazul salvatorului

1. Pacientul respiră normal

2. Pacientul nu respiră/respiraţii anormale – gasp-uri, respiraţie neregulată, rară : semn de instalare a SCR, se consideră semn al absenţei circulaţiei sangvine

Verificarea respiraţiei

1. Pacientul respiră normal (este inconştient)

Poziţie de siguranţă

Oxigenoterapie pe mască

Monitorizare: SatO2, PP, FR, AV, TRC,

TA, t°C

Linie venoasă

2. Pacientul nu respiră/gasping

5 ventilaţii pe mască şi balon

Ventilaţia cu balon şi mască facială

Eficientă şi sigură pt. a asista ventilaţia pe o perioadă scurtă de timp în prespital/departamentul de urgenţă.

Permite ventilarea în urgenţă fără a avea nevoie de o sursă de oxigen

Prevăzut cu rezervor de oxigen şi sursă de oxigen permite ventilarea cu concentraţii mari de oxigen (până la 90-95 %).

Balonul folosit pentru ventilaţie trebuie să aibă un volum apropiat de capacitatea vitală a pacientului, altfel existând riscul de barotraumă.

Ventilaţia cu balon şi mască facială

Ventilaţia cu balon şi mască facială

Dimensiunile balonului de ventilaţie în funcţie de

vârstă

Vârsta Volumul balonului (litri)

Peste 5 ani 3

1-5 ani 1

Nou-născut-sugar 0,5

Ventilaţia cu balon şi mască facială

Balonul trebuie să fie pe adecvat vârstei

pacientului.

Trebuie selectată masca ce asigură un

etanşietate maximă la nivelul feţei.

Trebuie folosite ambele mâini:

mâna dominantă comprimă balonul de

ventilaţie.

cealaltă mână ţine masca aplicată cât mai

etanş pe faţa pacientului

Compresiuni lente ale balonului de ventilaţie (1 – 1 ½ s pentru fiecare compresiune).

Între compresiuni să permitem distensia completă a balonului.

Presiunea şi volumul adecvate pentru aceste ventilaţii sunt acelea care determină ridicarea toracelui.

Ritmul este de 20/min (1 ventilaţie la 3 secunde)

Tehnica ventilaţiei pe mască şi balon

Ventilaţia pe mască şi balon

Se efectuează de 2 persoane în caz de:

Obstrucţie severă a căilor aeriene

Complianţă pulmonară scăzută

Dificultate în realizarea unei bune etanşeizări a măştii pe faţă

Un resuscitator - cu ambele mâini

Menţine deschise căile aeriene

Fixează masca pe faţa pacientului

Celălalt resuscitator

Efectuează compresiunea balonului de resuscitare

Ambii resuscitatori trebuie să urmărească expansiunile toracice

Tehnica ventilaţiei pe mască şi balon

Ventilaţia pe mască şi balon

Ventilaţia pe mască şi balon

Ventilaţiile sunt eficiente dacă

expansiunile toracelui pacientului sunt

egale cu cele din timpul respiraţiilor

normale ale pacientului

La reluarea ventilaţiei spontane eficiente

Până când pacientul este intubat oro-

traheal.

Nici vreun alt motiv nu justifică întreruperea

sau sistarea temporară a ventilaţiei cu

balonul.

Când se întrerupe ventilaţia pe mască şi

balon

Ventilaţia pe mască şi balon

Dacă ventilaţiile nu sunt eficiente:

Se deschide gura pacientului şi se

îndepărtează doar corpii străini vizibili,

se aspiră

Se redeschid căile aeriene – atenţie la

hiperextensia capului (produce

obstrucţie)

Se repetă 5 ventilaţii pe mască şi balon –

dacă nu sunt eficiente se trece la

compresiunile toracice

Ventilaţia pe mască şi balon

Precauţii: Se evită hiperventilaţia deoarece:

Creşte presiunea intratoracică scade întoarcerea venoasă – scade debitul cardiac, scade debitul cerebral, scade perfuzia coronară

Air-trapping şi baroraumă la pacienţii cu obstrucţie a căilor aeriene mici

Creşte riscul de regurgitare şi aspiraţie de conţinut gastric

Risc de inflaţie gastrică – evitat prin manevra Sellick ( este necesar să fie 2 resuscitatori)

Ventilaţia de pe mască şi balon

Manevra Sellick → presiunea pe cartilajul

cricoid; deplasează traheea posterior

comprimând esofagul pe coloana vertebrală

Previne distensia gastrică

Reduce riscul de aspiraţie de conţinut gastric

Realizată doar de persoane cu pregătire

medicală

Doar dacă sunt prezenţi 2 resuscitatori

Manevra Sellick

Doar la victima inconştientă

Presiunea excesivă pe cartilajul cricoid

poate duce la obstrucţia traheei

6. Verificarea circulaţiei → 10sec

Personal medical antrenat – palpează pulsul

la:

artera brahială(sugar)

artera femurală

artera carotidă (copil)

Monitorizare: SatO2, PP, FR, AV, TRC, TA,

t°C

Linie venoasă periferică

Verificarea pulsului

La artera brahială

Pe faţa medială a braţului

Se palpează cu indexul şi mediusul

La artera carotidă

Localizaţi cartilajul tiroid cu 2 degete

Deplasaţi uşor degetele lateral

Artera carotidă se palpează în şanţul dintre

trahee şi muşchiul sternocleidomastoidian

Se caută semnele prezenţei circulaţiei:

mişcări active prezente

respiraţie normală

tuse declanşată de tentativa de ventilaţie

Verificarea circulaţiei

Dacă nu există puls – se efectuează compresiuni toracice

Dacă există dubii în ceea ce priveşte prezenţa pulsului şi nu există semne ale prezenţei circulaţiei – se continuă resuscitarea cu compresiunile toracice

Absenţa pulsului sau puls<60/min cu semne clinice de perfuzie deficitară –iniţierea compresiunilor toracice

Se localizează unghiul dintre apendicele xifoid şi ultima coastă

Compresiunile se efectuează pe stern, la 1 deget deasupra acestui reper (se evita compresiunile la nivelul abdomenului)

În 1/3 inferioară a sternului

Frecvenţa = 100/min

Profunzimea compresiunilor = 1/3 din înălţimea toracelui

Între compresiuni, toracele trebuie să revină la poziţia iniţială

Compresiunile toracice

Compresiunile toracice

Copilul trebuie poziţionat în decubit

dorsal, pe o suprafaţă tare şi plană

Alte suprafeţe de compresiune:

Antebraţul şi palma resuscitatorului

(capul copilului este lăsat să cadă puţin

pe spate deschizând căile aeriene)

Degetele resuscitatorului de la ambele

mâini

Compresiunile toracice la sugar

Compresiunea cu 2 degete – 1

resuscitator

În 1/3 inferioară a sternului → sub linia

intermamelonară

Compresiunile toracice la sugar, 1 resuscitator

Compresiunile toracice la sugar, 1 resuscitator

Compresiunile toracice la sugar,

2 resuscitatori Se cuprinde toracele cu ambele mâini astfel

încât:

Policele ambelor mâini, unul lângă celălalt, cu

degetele îndreptate spre cap, comprimă

toracele

Celelalte degete, situate pe toracele posterior

constituie planul dur pe care se efectuează

compresiunile

Manopera produce o perfuzie coronară mai

bună decât cea cu 2 degete

Profunzimea şi forţa compresiunilor este mai

mare

Compresiunile toracice la sugar, 2 resuscitatori

Compresiunile toracice la copil

Cu podul unei palme, cu braţele întinse

vertical, perpendicular pe toracele

pacientului

Se folosesc una sau două mâini

suprapuse, indiferent de vârstă

Profunzimea compresiunilor → 1/3 din

înălţimea toracelui

Compresiunile toracice la copil

Toracele trebuie să revină la dimensiunile

iniţiale după fiecare compresiune - asigură

întoarcerea venoasă

Revenirea incompletă a toracelui este

asociată cu:

Presiune intratoracică crescută

Scăderea perfuziei coronare

Scăderea perfuziei cerebrale

Compresiunile toracice la copil

Întreruperea compresiunilor toracice trebuie

să fie minimă deoarece:

Este asociată cu scăderea presiunii de perfuzie

în arterele coronare

Nu trebuie să fie mai mare de 10 sec – pentru

evaluare

Compresiunile toracice la copil

Frecvenţa compresiunilor → 100/min

Oboseala resuscitatorului este urmată de:

Scăderea frecvenţei compresiunilor

Scăderea profunzimii acestora

2 resuscitatori – vor schimba rolurile la 2 min,

schimbul se va face în maxim 5 sec. şi este mai

facil dacă aceştia stau de o parte şi de alta a victimei

Compresiunile toracice la copil

Compresiunile toracice la copil

Compresiunile toracice la copil

Compresiunile toracice la copil

Raportul compresiuni/ventilaţii

15 compresiuni : 2 ventilaţii

1 resuscitator - posibil şi 30:2

2 resuscitatori – unul asigură ventilaţiile, celălalt compresiunile, rolurile se schimbă după 2 min, 15:2

Ventilaţia pe mască şi balon nu se efectuează în acelaşi timp cu compresiunile toracice

Se continuă RCP 15:2 timp de 1 min, apoi se reevaluează

Continuă RCP 15:2 până la instituirea suportului vital avansat pediatric

Monitorizare SatO2, PP, FR, AV, TRC, TA, t°C

Linie venoasă periferică