Post on 15-Dec-2014
Ingrijirea plagilor
Definiţie
Plăgile sau rănile = leziuni traumatice, caracterizate prin întreruperea
continuităţii tegumentelor sau a mucoaselor (soluţie de continuitate); leziunea
pielii sau a mucoasei poate fi cu sau fără leziuni tisulare de profunzime.
Contuziile sunt traumatisme ce rezulta din actiunea unui agent vulnerant mecanic,
care produce leziuni tisulare, pastrând însa integritatea tegumentelor. În fuctie de
forta de actiune al agentului vulnerant, contuziile pot fi superficiale, profunde sau
mixte
Echimoza este forma cea mai simpla de contuzie, ce apare datorita ruperii vaselor
sangvine din tesutul subcutanat (apare ca o zona rosie albastruie, care în câteva zile
îsi modifica culoarea, devenind vânata, apoi galben-verzuie).
Hematomul este o tumefiere dureroasa, de volum variabil, ce apare din cauza
acumularii între tesuturi sau organe, a unei cantitati variabile de sânge, prin ruperea
accidentala a unor vase sangvine mai
Clasificare:
După tipul de acţiune a agentului vulnerant(traumatic):
1. mecanice:
- prin tăiere
- prin înţepare, arme albe, insecte etc.
- prin contuzii, prin lovire
- prin strivire
- prin arme de foc
- prin muşcătura de animale sălbatice /domestice
- prin muşcătura de şarpe, viperă
2. termice: - căldură, frig, electricitate
3. agenţi ionizanţi : radiaţii
4. agenţi chimici : acizi, baze, săruri
După circumstanţele de producere pot fi:
a) accidentale - de muncă, de circulaţie, casnice
b) intenţionale – suicid, agresiuni
c) iatrogene - intervenţii chirurgicale, injecţii, puncţii
După timpul scurs de la producere:
- recente (sub 6 ore)
- vechi - care depăşesc 6 ore de la producere; acestea se
consideră plăgi infectate
După profunzime:
- superficiale; profunde
După straturile anatomice interesate - pentru cavităţi naturale (abdomen,
torace, craniu), pot fi:
- nepenetrante - când nu depăşesc învelişul seros
- penetrante - se referă la lezarea seroasei parietale (peritoneu, pleură, dura
mater); plăgile penetrante pot fi simple sau pot interesa şi un viscer
parenchimatos sau cavitar = perforante
După evoluţie pot fi:
- necomplicate; complicate
Caracteristicile plăgilor
prin tăiere - au marginile regulate, limitate, se vindecă repede; cele
operatorii sunt de obicei aseptice
prin înţepare - sunt cele mai frecvente şi cele mai înşelătoare, gravitatea lor
este în raport cu adâncimea, sediul şi gradul de infectare; plăgile limitate
adânci favorizează dezvoltarea germenilor anaerobi; plăgilor prin înţepare cu
creion chimic le trebuie acordată o atenţie deosebită, mai ales când în plagă,
rămân fragmente de creion, deoarece substanţa chimică continuă să
acţioneze şi să distrugă ţesuturile; înţepăturile mâinii pot produce leziuni
inflamatoare- determină panariţii
prin contuzii - în cazul unor contuzii profunde se pot produce leziuni
distructive, deci plăgi ale organelor profunde: creier, muşchi, ficat, splină,
rinichi, intestin etc., fără să existe o plagă a pielii
prin muşcătură de animale – se suprainfectează cu regularitate; pot fi poarta
de intrare pentru turbare; muşcăturile de viperă produc fenomene generale
toxice
prin arme de foc – se caracterizează prin distrucţii mari , sunt foarte
complexe
Plăgi prin înţepare cu spini vegetali:
- spinul trebuie extras complet, la nevoie, recurgându-se la incizie
chirurgicală
- dacă nu s-a extras este posibilă dezvoltarea unei infecţii (abces, flegmon)
Plăgile prin înţepare plantară (cui, sârmă) favorizează dezvoltarea unor infecţii
virulente; se tratează chirurgical în servicii de specialitate.
Plăgile prin înţepătură de insectă (albine, viespi), prin inoculare de venin,
produc fenomene alergice: prurit, hiperemie, edem local sau, uneori, edem glotic
cu crize de sufocare, frisoane, convulsii, şoc anafilactic sau colaps.
Simptomatologia plăgilor
Simptome locale:
durerea este variabilă ca intensitate, poate ceda spontan sau după
antialgice; reapariţia cu caracter pulsatil atrage atenţia asupra dezvoltării
infecţiei
impotenţa funcţională este partială sau totală şi are drept cauză durerea
sau lezarea elementelor musculo-articulare, osoase sau nervoase
Semne obiective:
prezenţa unei soluţii de continuitate; în plăgile mari, aşa-numitele plăgi
cu mari dilacerări, se pot observa distrugeri mari atât de piele, cât şi de
vase, muşchi, nervi, fragmente de oase sau diferite organe situate în
profunzime; uneori, părţi din aceste organe pot să iasă prin marginile
plăgii; aceasta se numeste evisceraţie
hemoragia este variabilă, ca şi abundenţa sângerării, în funcţie de vasul
lezat.
Semne generale:
pulsul poate fi rapid - tahicardic - în plăgi însoţite de hemoragii externe
sau interne sau de şoc traumatic.
tensiunea arterială - dacă scade - denotă prezenţa unei hemoragii sau a
unui şoc traumatic
febra poate avea semnificaţia debutului infecţiei sau resorbţia unor
hematoame
Vindecarea plagilor
Vindecarea plăgilor se poate realiza prin:
vindecare primară
vindecare secundară
vindecare terţiară
Vindecarea primară(“per primam” sau “per primam intentionem”)
- este vindecarea ce se obţine de la început, fără complicaţii; este vindecarea
ideală pentru orice plagă operatorie; vindecarea se produce în 6-8 zile
Vindecarea secundara („per secundam" sau per secundam intentionem"):
- în acest tip de vindecare este întotdeauna prezentă infecţia, spre deosebire
de vindecarea primară
Vindecarea tertiară („per tertiam intentionem"):
- se produce atunci când o plagă evoluează un timp pe linia vindecării
secundare şi apoi se suturează în scopul scurtării evoluţiei
Vindecarea este un proces interactiv, care se desfășoară în trei faze:
Faza 1: faza inflamatorie -- apare între ziua 0 și 3
În această fază apar hemostaza și inflamația.
Faza 2: faza de granulație -- apare între ziua 3 și 14
În această fază se formează țesutul de granulație și restaurarea vasculară.
Faza 3: faza de regenerare – este cel mai lung proces și se întinde pe durata a 3
săptămâni.
Contracția plăgilor este mecanismul fiziologic care diminuează dimensiunile plăgii
și vindecă zona în care rana este prezentă. Aceasta reprezintă o fază-cheie în
procesul de vindecare și începe la aproximativ o saptămână din momentul apariției
rănii.
Tratamentul local al plăgilor
Tratamentul variază în funcţie de nivelul la care se acordă asistenţa (locul
accidentului, la cabinet medical sau la spital). Indiferent de nivelul la care se
intervine, pentru a îngriji o plagă în mod corespunzător se cere ca:
îngrijirea să se facă în condiţii de asepsie
să se asigure, prin pansament, o bună absorbţie a secreţiilor
plaga să fie protejată de factorii nocivi – termici, infecţioşi din mediul
înconjurător
să fie asigurat un repaus al regiunii lezate
tratamentul local al plăgilor să se facă cu ajutorul pansamentelor.
Prim ajutor la locul accidentului:
hemostaza provizorie
aplicarea unui pansament protector
transportul accidentatului la o unitate sanitară
nu se exploreaza plaga la locul accidentului cu nici un fel de instrument
nu se scot fragmente osoase
nu se scot tesuturile care nu au fost eliminate cu apa oxigenata(pericol de
hemoragie)
Ingrijirea plăgilor recente care nu au depăşit 6 ore de la accident
calmarea durerii
toaleta si dezinfectia tegumentului
o dacă plaga este într-o regiune cu păr, se rade părul în jurul plăgii
până la o distanţă de 6 cm de marginea plăgii
o se spală pielea nelezată din jurul plăgii cu apa ,apoi cu ser
fiziologic
o se dezinfectează cu alcool sau cu tinctură de iod,prin miscari
circulare din jurul plagii spre exterior
toaleta plagii:
o curatarea plagii prin turnare in jet cu apa sterila,ser
fiziologic,antiseptice neiritante(apa oxigenata 3%,cloramina 0,2-
0,4%);acestea au rol de a indeparta cu ajutorul jetului,in mod
mecanic impuritatile din plaga,antisepticele de a dezinfecta plaga
o tamponarea plagii cu comprese si tampoane de tifon sterile ;nu se
face tamponare cu vata;nu se toarna nici un fel de antiseptic in
plagile penetrante,perforante in organe si cavitati naturale
dezinfectia din nou a tegumentului
o dezinfectia tegumentului din jurul plagii cu tincture de iod apoi cu
alcool
acoperirea plagii
o acoperirea plagii se face cu comprese sterile,care trebuie sa
depaseasca marginile plagii cu 2-3 cm
fixarea pansamentului
o se face cu leucoplast,galifix sau prin infasare,in functie de
intinderea ei si de eventualele complicatii
profilaxie antitetanica
o anatoxina tetanica (ATPA )im,0,5ml im.
Plăgile vechi
Plăgile care depăşesc 6 ore de la accident se consideră infectate; li se face acelaşi
tratament descris mai sus, însă plaga nu se suturează primam.
Plăgile septice- pielea din jurul lor se curăţă circular, de la exterior spre interior.
Plăgile vechi, infectate, secretante, nesuturate se aseptizează prin spălări cu soluţii
antiseptice, pansamente locale umede cu cloramină şi rivanol sau soluţie de
antibiotic conform antibiogramei. Compresa umedă va fi acoperită cu una-două
comprese uscate, apoi se fixează pansamentul, fie prin înfăşurare (bandajare), fie
fixând compresa care acoperă pansamentul cu leucoplast sau cu galifix; plăgile
vechi se pansează şi se controlează zilnic.
La nivelul toracelui -se face în functie de tipul plagii si localizare.
În cazul plagilor penetrante (adânci) aflat la nivelul toracelui folosim
comprese de dimensiuni mai mari decât plaga si-l vom fixa cu benzi de
leucoplast pe trei laturi.
A patra latura se lasa liber, nefixata, permitând pansamentului sa
functioneze ca o supapa.
În timpul inspirului, când toracele se destinde, pansamentul se v-a lipi de
torace nepermitând intrarea aerului.
În timpul expirului, când toracele revine, pansamentul se departeaza de
peretele toracelui, permitând iesirea aerului si la acest nivel.
Daca avem o plaga abdominala vom folosi pansament pe care de aceasta
data îl vom fixa pe toate cele patru laturi. Daca plaga este complicata cu
evisceratia (iesirea organelor abdominale în exterior) vom folosi un
pansament umed.
Îngrijirea unei plăgi operatorii
Plaga suturată neinflamată se tratează prin pansare sterilă.
- se dezinfectează cu betadine, tinctură de iod, alcool iodat sau alcool, pe o
distanţă de 6-7 cm, folosind, la fiecare ştergere, alt tampon
- plaga suturată se dezinfectează, de asemenea, printr-o singură ştergere cu
tamponul îmbibat în tinctură de iod sau alcool
- apoi se dezinfectează din nou tegumentul din jurul plăgii
- se acoperă plaga cu compresă sterilă – pansamentul se fixează după
metoda cunoscută
Toate plăgile produse în mediu şi cu agenţi traumatici suspecţi trebuie
tratate în mod special.
Atenţie deosebită se va acorda plăgilor înţepate cu aşchii, spini, cuie, prin
muşcătură de animale, fracturi deschise, avort, arsuri sau orice plagă
murdărită cu pământ, praf de stradă etc.
Pansamentul
Definitie =act chirurgical de aseptizare,tratare si protejare a plagilor
Obiective:
• favorizarea vindecării rănilor
• prevenirea infecţiei
• aprecierea procesului de vindecare
• protecţia plăgii impotriva factorilor mecanici
Condutiile unui bun pansament:
a) Să fie făcut in condiţii aseptice
se folosesc materiale de protecţie şi instrumente sterile
se spăla şi dezinfecteaza mainile, se imbrăca mănuşi sterile
se servesc materialele folosind pense
nu se introduc in casoletă sau in trusa de instrumente pensa cu care se
lucreaza in plagă;
nu se folosesc aceleaşi instrumente la alti pacienţi
b) Să fie absorbant
sa asigure absorbţia secreţiilor pentru a favoriza cicatrizarea
se folosesc comprese de tifon şi vată hidrofilă
c) Să fie protector
se acopera plaga cu comprese sterile şi vată
se asigura că dimensiunile compreselor depăşesc marginile plăgi cu cel
puţin 1-2 cm
dacă zona este expusă microbilor,se protejeaza plaga cu un strat mai gros
de tifon şi vată;
d) Să nu fie dureros
se acţioneaza cu blandeţe şi răbdare
se administreaza un calmant la recomandarea medicului dacă situaţia o
cere
se spăla plaga prin turnare şi se absorbe surplusul de lichid şi secreţiile
prin tamponare
nu se fixeaza pansamentul prea strans pentru a nu jena circulaţia şi a nu
produce durere
se asigura limitarea mişcărilor in acea zonă dacă există indicaţii in acest
sens
e) Să fie schimbat la timp
se verifica indicaţia medicală cu privire la schimbarea pansamentului;
se schimba cat mai rar pansamentul la plăgile chirurgicale atunci cand se
menţine curat şi uscat
in cazul plăgilor secretante schimbaţi pansamentul ori de cate ori este
nevoie;
se anunţaţi medicul şi controlaţi plaga dacă pacientul acuză durere sau
prezintă febră fără altă cauză, schimbaţi pansamentul cu această ocazie.
Tipuri de pansamente
Pansament protector
acoperirea unei plăgi care nu secretă, nu prezintă tub de dren (plagă
operatorie, locul unei injecţii sau puncţii, locul unde este montat un
cateter venos) pentru a realiza protecţie faţă de mediul inconjurator
Pansament absorbant
acoperirea plăgilor drenate sau secretante cu un strat de comprese şi un
strat de vată
dacă medicul montează tub de dren notaţi cantitatea de lichid eliminată
Pansament ocluziv
acoperirea cu comprese şi vată a plăgilor insoţite de leziuni osoase peste
care se aplica aparatul gipsat pentru imobilizare
pentru ingrijirea plăgii se poate face fereastră
Panasment compresiv
acoperirea unei plăgi sangerande in scop hemostatic, pentru imobilizarea
unei articulaţii in caz de entorsă sau pentru reducerea unei cavităţi
superficiale după puncţionare
peste comprese se aplica un strat mai gros de vată astfel incat să se
acopere reliefurile osoase şi compresiunea să fie repartizată uniform pe
toată suprafaţa regiunii, să nu impiedice circulaţia de intoarcere
Pansament umed
se folosesc cu scop antiinflamator
este contraindicate in plagile care secreta abundant,deoarece favorizeaza
secretia si provoaca dermite,piodermite,foliculite
Materiale necesare pansamentelor
tava medicală/cărucior pentru tratamente, măsuţa pentru pansamente;
trusa cu instrumente sterile: pense hemostatice, pense anatomice, foarfeci
chirurgicale, stilete butonate, sonde canelate;bisturiu
casoleta cu comprese sterile,tampoane,mese
tuburi de dren sterile
mănuşi sterile
muşama, aleză
soluţii antiseptice:pentru tegument(tinctura de iod,alcool
iodat,betadine,alcool medicinal);pentru plaga(apa oxigenata3%,rivanol
1%o,cloramina,acid boric2-4%)
medicamente prescrise de medic: pulberi, unguente
materiale pentru fixare: feşi de tifon, benzi adezive, plasă adezivă, soluţie
adezivă, ace de siguranţă
tăviţa renală
Pean Kocher
Port Ac Mathieu pensa chirurgicala pensa anatomica
Sonda canelata stilet butonat
port ac Hegar
Bisturiu+lame ace chirurgicale
Pregatirea pacientului
a) psihica
se informeaza pacientul asupra necesităţii efectuării pansamentului
se explica modul de desfăşurarea al procedurii
se obţineţi consimţămantul
b) fizica
poziţionarea pacientului in funcţie de segmentul ce trebuie pansat
se alege poziţia de decubit pentru a evita lipotimia
se asigura intimitatea pacientului dacă este cazul
Executia pansamentului
spalare pa maini,dezinfectie,imbracarea manusilor
se iau din trusă 2 pense sterile
primul timp
indepărtarea pansamentului vechi fără a produce durere.
dacă este lipit se inmoaie cu apă oxigenată sau ser fiziologic; se observa
plaga
se dezinfecteaza tegumentul din jurul plăgii folosind tampoane imbibate
cu alcool sau alcool iodat . Ştergerea se va face de la plagă spre periferie
schimband des tampoanele pentru a evita contaminarea
al doilea timp-tratarea plagii
se spălaţi plaga prin turnare pentru a nu produce durere, folosind una din
soluţiile dezinfectante recomandate;
se absorb secreţiile din plagă prin tamponare pentru a nu produce durere
se dezinfecteaza din nou tegumentele din jurul plăgii folosind tampon
pentru o singură manevră şi se şterge apoi cu un tampon uscat
se efectueaza in continuare tratamentul plăgii in funcţie de natura şi
evoluţia acesteia, aplicand medicamente dacă sunt recomandate;
al treilea timp
se acopera cu comprese de tifon sterile care sa depaşeasca marginea
plăgii cu 1-2 cm şi aplicaţi desupra un strat subţire de vată dacă este
necesar
se fixeaza prin lipire cu materiale adezive sau prin bandajare folosind un
procedeu adaptat regiunii (circular, in spirală, in evantai, cu faşă răsfrantă,
in spic)
Ingrijirea pacientul
se aşeza pacientul in poziţie comodă şi se pune regiunea lezată in repaus
se observa faciesul şi comportamentul la durere
se observa aspectul tegumentelor pentru ca pansamentul să nu jeneze
circulaţia
Reorganizarea locului de munca
deseurile infectioase-comprese, mănuşi, tuburi de dren, feşi se colecteaza
la locul de producer in recipiente pentru infectioase-recipiente de culoare
galbena prevazut in interior cu saci galbeni
deseurile taietoare se colecteaza in recipiente pentru taietoare-
intepatoare-cutii galbene din plastic,specific de unica folosinta
deseurile nepericuloase(ambalajele materialelor sterile,ghips,ambalaje
din material plastic-se colecteaza la locul de producer in saci de
polietilena de culoare neagra
instrumentele se curata si se pregatesc pentru sterilizare
Efectuarea tipurilor de bandaje
Bandajarea=metoda de fixare a pansamentului cu ajutorul unei fesi deb tifon de
lungimi si latimi diferite in functie de marimea si caracterul plagii,regiunea in care
este situata.
Materiale necesare
o Fese de tifon de mărimi diferite (lăţimi intre 5 şi 25 cm, lungimi intre
2 şi 5 m)
o Feşe elastice
o Foarfece
o Ace de siguranţă, plasă, leucoplast
Reguli pentru o infasare corecta
o Fasa se tine in mana dreapta,capatul liber in mana stanga
o Se deruleaza de la stanga la dreapta
o Turele de fasa nu trebuie sa faca cute
o Fasa trebuie sa permita circulatia sangelui-sa nu fie prea strana dar
nici prea larga
o Bandajarea membrelor se incepe de la de la extremitate spre radacina
in sensul circulatiei venoase
o Se evita miscarile inutile
o Se executa cu miscari blande si cu multa indemanare pentru a nu spori
suferinta bolnavului
o Fixarea prin nod nu trebuie sa jeneze
o Se incepe si se termina cu ture de fixare
Caracterele unui bun bandaj
o sa imobilizeze perfect pansamentul pentru a favoriza cicatrizarea
o sa fie elastic,suficient de strans
o sa fie esthetic
Realizarea turelor de fixare
o se aplica oblic sub pansament
o se intersecteaza cu o tura circulara
o se rasfrange coltul fesii si se suprapune inca o tura circulara
o primele ture de fasa se incep la o distant apreciabila de leziune,la 10-
15 cm(in afara cazurilor cand nu este posibil acest lucru)
o terminarea bandajarii se efectueaza cu doua ture circulare la 10-15cm
de pansament
Tipuri de bandajare:
circulara,
in spirala,
in forma cifrei 8,
in spic de grau
in evantai
Infasarea circulara
Se supapun turele de fasa una peste alta
Este indicate in regiunile cilindrice:gat,torace,articulatia pumnului
acest tip de bandaj se utilizeaza si la realizarea hemostazei
Infasare in spirala
se conduce fasa ,serpuind si acoperind turele o treime,rasfrangand fasa pe
alocuri prin tehnica numita”semnul policelui”
se incepe cu 2-3 ture de fixare apoi sub forma de spirala, cu acoperirea turei
precedente la 2/3
este indicata pentru membre( gamba,antebrat)regiuni tronconice si suprafete
intinse
Infasare in forma cifrei”8”
Se incepe cu ture circulare sub articultie
Setrece oblic peste articulatie si se conduc deasupra articulatiei alte ture
circulare
Se revine oblic sub articulatie,intersectand prima diagonal
Se continua de cateva ori si se termina infasarea deasupra articulatiei cu ture
circulare
Este indicate pentru infasarea regiunilor
articulare:articulatiacotului,piciorului,pumnului
Infasarea “in spic de grau”sau” spica”
Se foloseste pentru regiuni articulare: scapulo-huerală, inghino-abdominală,
cot, picior, pumn
Se incepe cu ture circulare deasupra articulatiei
Fasa se conduce in forma cifri “8”,fiecare tura acoperind pe ce de dinainte
cu 1/3 sau 2/3
Se termina cu ture circulare
Infasarea in evantai
Se foloseste pentru articulaţii (cot, genunchi, călcai)
Se incepe cu două ture circulare deasupra articulaţiei
Se continua cu ture oblice descendente in aşa fel incat faşa să se suprapună
la distanţe mai mici in plică şi mai mari in partea expusă ajungand circular la
nivelul liniei articulare şi apoi oblice sub articulaţie
Se incheie cu două ture circulare şi se fixeaza cu ac de siguranţă, leucoplast
Bandajarea pe regiuni
Infasarea capului- capelina
Se conduce fasa circular,deasupra arcadelor sprancenoase,fixand cu mana
stanga coltul fesii,iar cu dreapta se ruleaza fasa in jurul capului,lasand libere
pavilioanele auriculare.
Se rasfrange coltul ramas in afara si se efectueaza din nou o tura circular
pentru a-l fixa.
Se conduce fasa din spate in fata acoprind bolta craniana cu ture
oblice,fixate cu ture circulare,pana la infasarea complete a capului
Se incheie cu doua ture circulare
Se fixeaza capatul liber al fesii cu romplast sau ac de siguranta in partea
opusa regiunii pansate
Bandajarea plagilor gâtului.
a. Plasa]i o compresa peste plaga.
b. Plasati bandajul peste compresa si pe sub umarul din partea opuss
Infasarea nasului-prastia
Se despica in lung fasa,la ambele capete,lasand in mijloc o portiune de
aproximativ 5cm nedespicata,ce va servi la acoperirea nasului
Se fixeaza pe nas partea din mijloc nedespicata
Se trec capetele superioare ale fesii sub pavilionul urechii si se innoada in
regiunea occipital
Se trec ramurile inferioare ale fesii deasupra urechilor.incrucisand pe cele
superioare si se fixeaza in partea posterioara a capului,realizand astfel o
prastie
Infasarea barbiei-capastrul
se despica in lung fasa,la ambele capete,lasand in mijloc o portiune de
aproximativ 5cm nedespicata
se fixeaza partea nedespicata pe barbie sau buze
se incruciseaza ramurile superioare in regiunea occipital si se leaga in
regiunea fruntii
se leaga ramurile inferioare deasupra crestetului capului,lasand libere
urechile
Infasarea ochilor (monoocular,binocular)-prin ture successive oblice si circulare
Bandajarea gatului-circular
Ceafa-circular
Bandajarea toracelui si abdomenului-circular
Sanii –bandaj in spica
Membrul superior-umarul si axial bandaj in 8;bratul si antebratul in spirala;cotul
in evantai,palma in 8,degetele in spic
Membrul inferior-coapsa si bazinul in spica simpla sau dubla,genunchiul in
evantai sau in 8,glezna in 8
• La nivelul acestor regiuni, bandajul este in formă de spică. Fixarea iniţială se
face prin 2-3 ture trecute circular pe abdomen, deasupra crestelor iliacese
• trece oblic peste regiunea inghinală, pe faţa internă, posterioară şi externă a
radacinii coapsei de unde urcă iar oblic, peste regiunea inghinală realizând
prima spică ce se continuă printr-un nou circular pe abdomen dus apoi oblic
peste regiunea inghinal’ până se acoperă.
Infasarea perineului-bandajare in “T”
• se efectuaza cu ajutorul a două feşe.
• prima se trece în jurul abdomenului, deasupra crestelor iliace înnodându-se.
• ea va servi ca sprijin pentru a doua faşa care se trece dublu între coapse,
Bandajul bontului de amputaţie
• Pentru bandajul bontului de amputaţie se foloseşte tehnica înfăşării recurente cu
2 feşi sau înfaşarea cu o faşă.
• Se incepe orin ture circulare de fixare la 10 cm de plagă, după care se rasfrânge
faşa antero-posterior, ca şi în cazul calotei craniene, pâna se acoperă tot
pansamentul fixând turele rasfrânte cu ture circulare
Alte mijloace de fixare a pansamentului
o Basmaua-dreptunghiulara,triunghiulara,in patru colturi
o Esarfa
o Tesaturi tubular elastice
o Material adezive
Bandajareasi fixarea unui obiect penetrant
Nu incercati ss mobilizati obiectul penetrant.
Stabilizati obiectul cu comprese.
Plasati bandajul peste comprese
HEMORAGIILE si hemostaza provizorie
hemoragia
Scurgerea sangelui in afara vaselor sangelui se numeste hemoragie.
Clasificare
In functie de vasele care au fost sectionate
arteriala: în care sângele este de culoare rosu deschis, bine oxigenat si
tâsneste ritmic, sincron cu bataile inimii;
venoasa: sângele de culoare rosu închis (mai putin oxigen, mai mult
CO2), se exteriorizeaza cu presiune constanta, relativ modesta;
capilara: este o hemoragie difuza, fara a se identifica un vas de calibru
mai mare ca sursa principala a hemoragiei;
Dupa locul unde se scurge sangele :
externe,in care sangele se scurge in afara organismului datorita sectiona
rii unor vase de sange.
interne,in care sangele ce curge ramane in interiorul organismului (ex:
cavitatea abdominal,toracica etc).
exteriorizate-intr-un organ care comunica cu exteriorul ,caracterizata
prin hemoragie interna într-un organ cavitar, urmata de eliminarea
sângelui la exterior pe cai naturale
-epistaxis: hemoragia mucoasei nazale;
-otoragie-hemoragie din urechi
-hematemeza: eliminarea pe gura, prin varsatura, de sânge amestecat
cu cheaguri si eventual resturi alimentare;
În hemoragii puternice poate fi sânge rosu, proaspat, nealterat, sau în
sângerari reduse poate fi varsatura cu aspect de zat de cafea (când
sângele stagneaza în stomac).
-melena: exteriorizarea sângelui acumulat în tubul digestiv, prin
defecatie. Scaunul este lucios, negru, moale, de aspectul si culoarea
pacurei.
-rectoragie-hemoragie din rect
-hematuria: reprezinta hemoragia la nivelul aparatului urinar,
exteriorizat prin mictiune
-hemoptizie-sangele se scurge prin gura provenind din caile
respiratorii,rosu deschis,spumos,aerat
In functie de cantitatea de sange pierduta putem distinge :
mica: se pierde o cantitate de sânge pâna la 500 ml
medie: se pierde 500-1000 ml de sânge si apar urmatoarele semne:
agitatie, ameteli în ortostatism;
mari: cantitea de sânge pierduta 1000-1500 ml iar semnele clinice sunt
urmatoarele: paloare, tahicardie, transpiratii reci, hipotensiune
arteriala, tahipnee;
cataclismice: pierderi de sânge de peste 1500-2000 ml, TA
nemasurabila, pacient inconstient;
Hemostaza provizorie
Hemostaza =oprirea hemoragiei
Hemostaza poate fi :
-spontana
-provizorie
-medicamentoasa
-definitiva
Hemostaza provizorie, realizabilă, pe mai multe căi:
compresiune manuală sau digitală,
pansament compresiv,
flectarea puternică a extremităţii,
aplicarea garoului,
pensarea vasului sangerand
Compresiunea manuală sau digitală
Artera rănită va fi comprimată numai dacă apăsarea se exercită în
regiunile în care ea trece în apropierea unui plan osos. În funcţie de cali-
brul vasului şi de profunzimea la care se află, apăsarea va fi executată cu
degetul mare, cu celelalte degete ale mâinii sau cu pumnul.
Compresiunea digitală se foloseşte în prima urgenţă până ce s-au
procurat materiale necesare pentru obţinerea hemostazei provizorii prin alte
tehnici: cu ajutorul pansamentului compresiv, garoului sau aplicarea unei
pense pe vasul care sângerează.
Locurile de elecţie (traiectul anatomic al arterelor) pentru realizarea
compresiunii trebuie bine cunoscute de cel care aplică metoda.
când rana se află pe frunte, compresiunea se face pe artera temporală
superficială care trece imediat inaintea urechii
când rana se află pe creştetul capului, compresiunea se face de o parte
şi de alta partea marginilor rănii
in rănile din regiunea temporală (părţile laterale ale craniului),
compresiune imediat deasupra şi în spatele pavilionului urechii
în rănile de la obraz, buze, pe suprafaţa exterioară a nasului;
comprimarea arterei faciale (la mijlocul mandibulei)
în hemoragiile din regiunea gâtului şi a feţei: comprimarea arterei carotide,
anterior de muşchiul sternocleidomastoidian
pentru hemoragiile din regiunea umărului a articulaţiei umărului sau a
axilei se va comprima artera subclaviculară deasupra claviculei, pe
prima coastă (g, h, i);
g h i
în rănile sângerânde ale braţului, antebraţului: comprimarea arterei
humerale – pe faţa interă a braţului, între muşchii biceps (anterior)
şi triceps (posterior). În funcţie de nivelul la care se află rana,
apăsarea se face
în axilă,
pe faţa internă la jumătatea braţului
sau la plica cotului ;
în rănile sângerânde ale mâinii, palmei comprimarea arterei radiale
se face cu un deget, pe partea externă a plicii pumnului, şi cu un al
doilea deget pe partea internă a aceleeaşi plici a pumnului, pe
artera cubitală
Când rana se află la membrul inferior:
în sângerarea rănilor din regiunea inghinală comprimarea vasului se face
pe pliul inghinal
Comprimarea digitala a arterei femurale
când hemoragia se află la coapsă, comprimarea arterei femurale pe
traiectul ei, proximal de plagă, se face (în funcţie de locul plăgii) în treimea
mijlocie a coapsei, pe faţa internă a acesteia
dacă rana se află la nivelul genunchiului sau gambei: comprimarea
se face pe faţa posterioară a coapsei în apropierea pliului
genunchiului; sau comprimarea arterei poplitee în faţa posterioară a
genunchiului
când sângerarea provine dintr-o rană situată în regiunea pelvisului,
comprimarea aortei abdominale se face prin apăsarea peretelui
abdominal cu pumnul sub ombilic. Artera este (teoretic) turtită pe planul
osos al coloanei vertebrale lombare
Locuri unde se poate face hemostaza arterială provizorie prin comprimare
digitală sau manuală:
aorta abdominală;
iliacă externă;
artera axilară;
artera hurnerală;
artera radială;
artera ulnară;
artera subclaviculară;
artera carotidă comună;
artera mentonieră;
artera temporală;
artera retroauriculară;
artera femurală;
artera poplitee;
artera pedioasă.
Alte sisteme de comprimare a aortei: Se poate executa o hemostază provizorie
şi prin comprimarea cu degetul înfăşurat într-o compresă sterilă chiar în plagă,
astupând orificiul arterial.
Acţiunea de prim ajutor începută prin compresiunea digitală sau manuală are
dezavantajul că nu poate fi prea mult prelungită, deoarece intervine oboseala
celui care o aplică şi dificultăţi de a manevra rănitul, iar în timpul transportului
este greu de aplicat.
Pansamentul compresiv
in hemoragiile care interesează vasele mici, hemostaza poate fi făcută
cel mai simplu cu ajuturul pansamentelor compresive.
după executarea toaletei plăgii, se acoperă regiunea cu o mare
cantitate de comprese sterile, paste care se înfăşoară strans o faşă.
in funcţie de locul plăgii, al hemoragiei şi în funcţie de vasul lezat,
dacă este posibilă (după măsura de prim ajutor începută prin
compresiune digitală sau manuală, sângerarea fiind astfel oprită), se va
executa toaleta plăgii şi se va aplica pansamentul compresiv.
Pentru că aplicarca garoului implică şi riscuri (mai ales când garoul
este aplicat incorect), se recomandă ca hemostaza pentru perioada
transportului se fie făcută cu ajutorul pansamentelor compresive.
Acestea au avantajul că nu brutalizează vasul şi în altă regiune deât în
zona afectată de traumatism şi permit irigarea membrului prin vasele
care au rămas intacte.
pansamentul compresiv este util în hcmoragiile venoase şi capilare de
la extremităţi, plăgile părţilor moi buco-faciale, precum şi în toate
plăgile peretelui toracic sau abdominal.
Flectarea puternică a extremităţii
Se utilizează când plaga este localizată în regiunile axilare, inghinale, faţa
anterioară a cotului sau posterioară a genunchiului.
În plăgile arterei humerale, după ce se introduce în axilă o faşă rulată (sau
un alt corp dur învelit în vată şi tifon sau porţiuni din rufăria bolnavu-
lui), se flectează antebraţul pe braţ şi se aplică braţul pe torace. În această
poziţie membrul superior se fixează solid la torace cu o faşă, centură,
bucăţi din rufăria bolnavului etc.
Pentru hemostaza arterelor antebraţului sau în plăgi ale plicii cotului se
aşează un sul în plica cotului şi se flectează antebraţul pe braţ fixându-se
în această poziţie .
În cazul hemoragiei de la rădăcina coapsei (în regiunea inghinală) se pot
utiliza următoarele metode de hemostază provizorie: - una, prin aplicarea
unui sul la baza triunghiului Scarpa, care se fixează cu o faşă, curea etc.
- sau prin aplicarea unui sul în regiunea inghinală, urmată de flectarea
şi fixarea coapsei pe abdomen şi a gambei pe coapsă
Hemostaza provizorie în leziunile arterei poplitee se obţine prin
aşezarea sulului în regiunea poplitee şi flectarea puternică a
gambei pe coapsă, cu fixarea ei în această poziţie
Aplicarea garoului
garoul este indicat în plăgile arteriale sau venoase de calibru mare şi
mijlociu de la membre.
pentru hemostaza provizorie cu ajutorul garoului se vor folosi tuburile de
cauciuc, banda Esmarch, manşeta pneumatică a aparatului de tensiune
arterială .
la nevoie pot fi utilizate bucăţi de pânză, batistă, sfoară.
garoul se poate aplica peste îmbrăcăminte sau peste pansament şi
se va strânge până la dispariţia sângerării
este bine ca între garou şi tegument să se fixeze pe traiectul
arterei, acolo unde sunt simţite bătăile arterei, un rulou de faşă
sau din alt material, peste care se strânge garoul. În felul acesta
se obţine hemostaza fără comprimarea excesivă a ţesuturilor .
tubul se aplică bine întins, înconjurându-se cu el membrul interesat cel
puţin de două ori , apoi capetele se înnoadă sau se prind cu o pensă
hemostatică. Peste pense se trece o tură de faşă, ca să nu fie
smulse.
aplicarea garoului se face înaintea toaletei şi pansării rănii.
dacă rana continuă să sângereze, înseamnă că garoul nu a fost aplicat
corect, fapt care obligă să fie desfăcut şi să se încerce o nouă
aplicare
garoul va fi plasat deasupra rănii când hemoragia provine dintr-o
arteră ruptă şi sub rană, când este secţionată o venă.
in realitate, în practică, această diferenţiere între hemoragia arterială
şi hemoragia venoasă nu este foarte importantă, pentru că în cazul în
care garoul este aplicat corect la rădăcina membrului, se opreşte atât
hemoragia de origine arterială, cât şi hemoragia de origine venoasă;in
hemoragiile venoase sângerarea continuă până se scurge sângele aflat
în membru în momentul aplicării garoului.
dezavantajul principal al aplicării garoului constă în faptul că nu poate fi
menţinut mai mult de 2 ore
dacă garoul este menţinut peste acest interval de timp, există riscul
apariţiei, în teritoriul tisular lipsit de aportul de oxigen, a unor leziuni
ireversibile, fapt care se poate solda cu amputarea membrului.
din cauza ischemiei sub ligatura circulară, nervii încep să sufere,
fibrele musculare degenerează, apar vicieri ale metabolismului, cu
acumulare de cataboliţi, substanţe toxice, se instalează vasoplegie cu
creşterea permeabilităţii capilare.
din aceste motive se consideră că atitudinea cea mai corectă este
folosirea garoului numai pentru pcrioada de timp în care se face
toaleta rănii, după care este preferabil, pentru perioada transportului,
ca garoul să fie înlocuit cu pansament compresiv.
aplicarca garoului rămâne oricum unica posibilitate de a obţine o
hemostază provizorie în cazul accidentelor soldale cu amputarea
traumatică a membrelor superioare şi inferioare.
garoul este aplicat corect, dacă în porţiunea aflată sub el membrul
devine alb, palid.
este obligator să se noteze pe un bilet data şi ora aplicării garoului şi
biletul să se prindă cu un ac de pansament sau de haina bolnavului,
la vedere.
in cazul în care bolnavii la care s-a aplicat hemostaza cu garou nu
ajung la spital înainte de o oră - o oră şi jumătate, va trebui să se
desfacă garoul la interval de 20-30 de minute, pentru 2-3 minute,
comprimând rana cu comprese sterile apăsate cu forţă.
la reaplicare, garoul se pune ceva mai sus.
manevra se execută sub strictă supraveghere, pentru că în timpul
decompresiunii vasculare poate să apară şocul.
De aceea, în cazul îndepărtării unui garou vor fi luale unele măsuri,
pentru că scoaterea garoului poate fi urmată do colaps circulator,
care poate să ducă la moartea bolnavului.
Pensarea vasului sângerând
Pensarea provizorie a vaselor sau forcipresura se face cu pense Pean sau
Kocher.
Capetele vaselor secţionate, sângerânde se prind în vârful penselor.
Pensa va fi lăsată în plagă pe vasul prins, aplicându-se peste ea un
pansament aseptic şi se transportă bolnavul la unitatea chirurgicală cea
mai apropiată, unde se va face hemostaza definitivă prin ligature sau
suturarea vasului.
Se verifică să nu derapeze pensele (să nu se desfacă).