677. Din zorieu plec la semănat

1. Din zori eu plec la semănat, Voios ca orişicând,

Pământu-ntreg azi e arat, Sămânţa-arunc, cântând, Rămâne una în pământ, Iar alta cade lângă drum, Dar eu, lucrez neîncetat

La semănat, pân’ la-nserat, Să crească-aş vrea,

Doamne, lucrarea Ta.

2. Când va cădea chiar între spini Sau în pământ pietros, Voi semăna şi la străini,

Cuvântul lui Hristos. Şi-n depărtări voi semăna,

Cât este ziuă voi lucra, Să crească grâul pe câmpii,

În holda sfintei veşnicii; Un spic curat,

Bun pentru secerat.

3. La seceriş m-oi bucura De grâul semănat,

Şi pentru fiecare bob, Cu-o stea încununat,

De-aceea semăn orişicând, Chiar când lucrez în câmp plângând,

Odată mă voi bucura, Când lanul se va secera

Un snop frumos Voi duce la Hristos.