TIMPUL · 3 martie 2004 24 pagini, 10.000 lei an V, nr. 63 Autoportret O, dac\ dup\ moarte s’ar...

Post on 03-Sep-2019

11 views 0 download

Transcript of TIMPUL · 3 martie 2004 24 pagini, 10.000 lei an V, nr. 63 Autoportret O, dac\ dup\ moarte s’ar...

3martie 2004

24 pagini,

10.000 lei

an V, nr. 63

www.timpul.ro

Autoportret

O, dac\ dup\ moarte

s’ar putea scrie versuri

visez

s\ fi murit

mai `nainte de a

se na[te Universul

Mihai Ursachi„Ma[in\ria de foc a destinului“

TIMPULREVIST| DE CULTUR|

Redac]ia [i administra]ia: B-dul Carol I nr. 3-5, Casa Conachi, IA{I

martie 2004

2

ERESURI

AgoraTIMPUL

BOGDAN SUCEAV|

A[a cum Biblioteca Central\ Univer-sitar\ Mihai Eminescu g\zduie[te la Ia[iserile Timpul, `n Statele Unite majoritateabibliotecilor universitare organizeaz\`nt`lniri `ntre scriitori [i cititori. ~mi aducaminte cu pl\cere de o sear\ de acumc`]iva ani c`nd, la biblioteca principal\ dela Michigan State University, am mers lao `nt`lnire cu un autor local, care o via]\`ntreag\ tr\ise `n Michigan [i preda acum`ntr-un colegiu din zon\. A citit trei prozescurte, toate istorisind c`te ceva desprelumea Detroitului. Povestea care mi-apl\cut cel mai mult era despre un copil devreo zece ani. Prin ochii acestui copil,vedem el cum ia autobuzul, `mpreun\ cumama sa, c`ndva `n anii ‘70, pentru amerge la doctor, s\ verifice dac\ are ne-voie de ochelari. E ziua `n care descoper\c\ vede lumea cu o anumit\ deformare [ineclaritate, c\ lucrurile nu s`nt `n realitatea[a cum crezuse el... ~n sal\ erau mai vreodou\sprezece persoane, dintre care treimatematiceni. Cam at`ta lume venea deobicei... Unul dintre colegii mei s-a apro-piat de scriitor, la sf`r[itul orei de lectur\,[i i-a str`ns m`na. {i i-a spus: parc-ar fi fostpovestea mea. {i eu am crescut `n Dear-born... Ai scris despre lumea mea... Ammai fost [i la alte `nt`lniri. Unele m-auimpresionat, sincer, chiar dac\ eu am cres-cut `n alt\ parte a lumii [i chiar dac\ limbamea literar\ nu este engleza. De fapt, credc\ `mi aduc aminte de toate `nt`lnirileorganizate de bibliotec\, la care am mers

pentru a vedea scriitori americani [i a-iauzi vorbind despre scrisul lor.

A fost o vreme c`nd petreceam maimult timp `n biblioteca de matematic\ dela Michigan State University dec`t acas\.Iarna, c`nd afar\ viscole[te cum numai `n]inutul Marile Lacuri se poate `nt`mpla, [itroienele migreaz\ pe alei, po]i privi `ntre-gul spectacol al furtunii a[ezat la o mas\din dreptul ferestrelor `nalte. De acolopo]i s\ vezi [i cerul. G\sisem pozi]ia opti-m\ a unei mese, egal dep\rtat\ de colec]iaProceedings Amer. Math. Soc. [i de c\r]ilecu cota QA 625, cele de geometrie dife-ren]ial\. ~n biblioteca aceea am `nv\]attopologie [i analiz\ [i m\rturisesc c\ dinc`nd `n c`nd am mai deschis `n secret [ic`te un roman, `n fotoliu: nu-i `n]eleg pecei care nu s`nt dependen]i de lectura tex-telor de fic]iune. Eu cu a[a ceva `mi umplutot timpul. Tot acolo se afla [i un copiatorla ale c\rui servicii am recurs de nenum\-rate ori, p`n\ ce am ajuns s\ devin pro-prietarul unei impresionante colec]ii dearticole de matematic\, a[ezate `n foldere,`n ordinea alfabetic\ a numelui autorilor.Arat\ ca o carte de telefon a `mplinirilormemorabile. Biblioteca Central\ de laMichigan State, situat\ `n alt\ cl\dire, dis-pune, `ntre multe altele, de circa trei miide titluri rom=ne[ti, de la poemele luiBlaga editate la Bucure[ti `n anii ‘60, p`n\la lucr\ri recente, `n special de istorie [i deliteratur\ rom=n\, clasic\ [i contemporan\.Acum c`]iva ani, achizi]ii [i dona]ii decarte pentru biblioteca MSU fuseser\f\cute [i prin intermediul asocia]iei stu-den]ilor rom=ni, a c\rei activitate a `ncetat`ntre timp. La etajul al IV-lea al acesteibiblioteci se afl\ s\li cu calculatoare [iacolo am scris, `n verile anilor 1998 [i1999, c`teva proze ce aveau s\ apar\ `nperiodice din Rom=nia [i apoi `n volum.La etajul al IV-lea al bibliotecii de laMichigan State am g`ndit `n prima form\structura volumului Imperiul generalilort`rzii [i alte istorii, care a ap\rut `n prim\edi]ie la Editura Dacia, `n 2002, [i `n adoua edi]ie, `n format electronic, laEditura LiterNet, `n 2003. Tot acolo amg\sit c`teva lucr\ri rare, `n special titluri

editate `n America Latin\. De acolo amcitit versiunea greu de g\sit a c\r]ii luiMario Vargas Llosa despre Gabriel GarcíaMárquez, Historia de un deicidio, care nus-a mai editat din 1971 (pentru referin]\,vezi de exemplu http://www.geoci-ties.com/boomlatino/vobra16.html). ~nperioada `n care mi-am terminat teza,`ncep`nd cu vara lui 2001, am lucrat [i `nbiblioteca din Tempe, de la Arizona StateUniversity. Nimic `n Arizona nu poater\m`ne nemarcat de frumuse]ea de[ertu-lui, iar campusul nu face excep]ie. Um-brele palmierilor, imobile, acoper\ fa]ade-le, umbre cu greutate, consisten]\ [i tem-peratur\ proprii, ca pe planeta Arakis.Orizontul e desenat de coline ro[ietice,aride. Biblioteca aceasta e construit\ `n1983. Cite[ti [i nu po]i uita c\ aici a fost`nainte de[ert. ~n biblioteca din Tempe amobservat prima oar\ c\ aerul poate s\ steanemi[cat ore `n [ir [i, totu[i, s\ aib\ consis-

ten]\. Mai departe, `n California, am oleg\tur\ direct\ cu dou\ biblioteci. Cea dela California State University, Fullerton,mi-a f\cut supriza de a avea toate c\r]ilede teorie literar\ pe care mi le-a[ fi doritvreodat\ (iar ceea ce nu are poate ficomandat printr-un sistem care func]io-neaz\ excelent). Am `nv\]at s\ m\ simtrepede acas\ `n noua mea bibliotec\. {imai e [i biblioteca Universit\]ii Califor-niei din Irvine. Campusul din Irvine areceva special: e o lume aparte, `n jurul unuiparc perfect circular, cu alei proiectatedup\ legile simetriei [i ale bunului gust.Dincolo de coline se `ntinde oceanul. Estelimita de nord a vechiului Imperiu colo-nial spaniol, cam at`t de mult c`t avusesevreme s\ se extind\ misiunile catolice`nainte ca armatele lui Napoleon s\ inva-deze Spania. Acum, din `ntreaga lume vin`ncoace c\r]i... {i le citesc oameni care vindin `ntreaga lume.

Bibliotecile mele

EMIL IORDACHE

{tim `nc\ de la gr\dini]\ c\ modestia `l`nfrumuse]eaz\ pe om [i c\ lauda de sinenu miroase deloc, dar deloc a bine. F\-c`nd investiga]ii `n c\utarea informa]ieinecesare pentru a ar\ta o anumit\ rela]iedintre text [i imagine, am avut fericirea s\citesc despre calit\]ile de-a dreptul de ne-`nchipuit ale unui pictor din Sankt-Pe-tersburg, pe numele s\u Vladimir {inka-rev, care, pe l`ng\ explicabila inten]ie dea c`[tiga o rubl\ sau mai multe, [i-a pus `ng`nd s\ promoveze literatura cu mijloace-le specifice profesiei sale. A[a a izbutit s\creeze o serie `ntreag\, intitulat\, cu dejasemnalata modestie, „Literatura univer-sal\“, care prezint\ sub form\ de benzidesenate scrieri precum Iliada, Divinacomedie, la care s-au aliniat na]ionalec\r]i cum ar fi Evgheni Oneghin de Pu[-kin, Crim\ [i pedeaps\ de Dostoievskisau Armata de cavalerie de Isaak Babel.

Dac\ institu]ia la care lucrez nu [i-ar fiepuizat pe `ntregul cincinal fondul debani destinat deplas\rilor, a[ fi solicitat s\mi se finan]eze o c\l\torie p`n\ `n ora[ulde pe Neva spre a studia la fa]a locului

acest fenomen deosebit de interesant [iinstructiv. Din p\cate, nu mi-a mai r\masdec`t c\l\(to)ria s\racului, pe Internet,unde m-am `nt`lnit cu un ins la fel demeritoriu, care a realizat [i el un comics,transpun`nd `n desene multe [i text pu]inromanul Maestrul [i Margareta al luiMihail Bulgakov, unde, cum era [i firesc,

a scos-o `n prim-plan pe Margareta, peMaestru l-a marginalizat, iar pe Pilat,Jeshua et comp. i-a eliminat, pur [i sim-plu, din scen\. Ca s\ nu ocupe pre]iosulspa]iu tipografic cu plicticoasele lor dis-cursuri filosofice. Atitudinea este, fire[te,explicabil\, pentru c\ a[a au citit romanulfeti[canele din clasa a zecea, care nuaveau deloc priz\ la aluziile biblice, `nschimb erau foarte interesate de cele `n-t`mplate dup\ ce Margareta s-a dezbr\cat`n fa]a oglinzii. ~n o sut\ de pagini dese-nate, femeile apar cu haine pe ele numaide patru ori, `n rest prezent`ndu-se `ntoat\ splendoarea Evei `nainte de a fi gus-tat din fructul discutabil. Este, poate,chiar [i o stratagem\ plastic\, fiindc\ ast-fel putem m\car deosebi personajele fe-minine de cele masculine. Vreau s\ spunc\ autorul, Rodion Tanaev, deseneaz\ camla fel cum scriu poezii unii amici de-aimei: `ng\lat [i ilizibil. Dar cu preten]ii.

Ca urmare a acestui fapt mi s-a f\cutmil\ de bietul Behemoth, care s-a `ntru-pat `ntr-o pat\ de tu[ de dimensiunimoderate, sem\n`nd mai degrab\ a porcdec`t a motan. {i, orice s-ar zice, `ntre unmotan [i un porc exist\, totu[i, o dife-ren]\. A]i v\zut vreodat\ un porc cir-cul`nd cu tramvaiul? Sta]i! {tiu ce vre]i

s\ spune]i. M\ refeream la porcii pro-priu-zi[i, nu la cei bipezi…

Aflu de prin ziare c\ apari]ia acestuicomics s-a datorat unui pariu. Autoruleste sigur c\ l-a c`[tigat [i asta, desigur, nespune multe despre coeficientul s\u deinteligen]\. {i doar fusese prevenit. Cu ozi `naintea `nceperii lucrului la comics,so]ia inspiratului (s\ not\m c\ este poet\!)a avut un vis bizar: se f\cea c\ spre ea, cuo iu]eal\ nemaipomenit\, vine `n zbor osticl\ multicolor\, `i trece prin cap [i desus se aude o voce: „}ine minte ziuaasta!“ Seara a venit `n vizit\ o prieten\ cuo sticl\ de bere. De `ndat\ ce b\utura afost turnat\ `n pahare, din televizor au`nceput s\ sar\ sc`ntei, s-a auzit o pocni-tur\ [i imaginea s-a stins. Tanaev [i-aspus c\ e un semn de sus [i a aruncat tele-vizorul la gunoi. De-atunci, cic\, cite[tedoar c\r]i [i ascult\ muzic\. Mai degrab\s-ar uita la televizor, pentru c\ are capulplin de proiecte. Presa ne informeaz\ c\s-a apucat de un comics cu piticu]ii luiTolkien (ne promite cam vreo 300 depagini), dup\ care – altfel nici nu se putea– va ajunge [i la R\zboi [i pace. ~n ce m\prive[te, parc\ nu i-a[ dori succes. N-a[vrea ca Nata[a Rostova s\ se etaleze pre-cum Margareta din imaginea al\turat\.

Literatur\ pentru s\raci. Cu duhulFO

TO: D

INU

LAZ

|R

CA {I CUM

3

martie 2004

EpistolarTIMPUL

Bucure[ti, 10 februarie 2004

Drag\ Liviu,

Iat\ c\ str\daniile (ca s\ nu zic nevoin-]ele) bizare depuse vreme de c`]iva ani deAndrei Ple[u spre a ne convinge c\ avemtot interesul s\ scrut\m lumea `ngerilor auprins chip: m\ refer la volumul Despre`ngeri (Humanitas, 2003), cu privire lacare un comunicat de pres\ al preafericiteiedituri ne informeaz\ c\ a ajuns deja la untiraj de 30 000 de exemplare, dup\ numai3 luni de la apari]ie, surclas`nd cartea luiGabriel Liiceanu U[a interzis\, c\reia i-autrebuit 5 luni ca s\ ating\ aceea[i perfor-man]\ cantitativ\ (v. suplimentul culturalal revistei „22“, nr. 2 a.c., p. 5, livrat o dat\cu nr. 726)! Pesemne c\ publicul obi[nuital prelegerilor ]inute de Andrei Ple[u laFilozofie, pe (sau mai degrab\ din) schele-tul c\rora e construit\ cartea ([i anume, `nesen]\, dame bovarice, dame snoabe, damede o anumit\ v`rst\ [i dame bovarice, snoa-be [i de o anumit\ v`rst\, tineri teologiemancipa]i [i al]i „spirituali[ti“), e mainumeros dec`t ne `nchipuiam noi, de nucumva comunicatul de pres\ reprezint\ opur\ opera]iune publicitar\ a editurii. Alt-minteri, trebuie s\ observ\m c\ p\turanoastr\ de cititori, pe m\sur\ ce se sub-]iaz\, cap\t\ gusturi tot mai crude [i sepasioneaz\ de documente clinice.

Dus de o curiozitate maladiv\ prinurmare, m-am compl\cut [i eu `n lecturaopului cu pricina [i am dat peste o `ncro-peal\ cu un aer de lucru neterminat, `n caresingura idee c`t de c`t original\ prive[teepisodul luptei lui Iacob cu `ngerul – oprofe]ie, demonstreaz\ neconving\torautorul, a `ntrup\rii lui Isus (p. 249); `nrest, rezumate, conspecte, note de lectur\,`n stilul fermec\tor („paradigma femi-nin\“, nu?) al perifrazelor obi[nuite laPle[u [i la to]i premian]ii clasei, care `[i`nc`nt\ `ndeob[te dasc\lii, reproduc`ndu-lespusele „cu cuvintele lor“. Te rog s\ nu tededai `ns\ la glume facile, fie ele [i pasca-liene (adic\ de genul „qui veut faire l’angefait la bête“ etc.). ~n fond, s`ntem preveni]ic\ inten]iile c\r]ii s`nt modeste (p. 10),ceea ce, risc`nd oarecum, a[ zice c\ este [isingura fraz\ adev\rat\ [i controlabil\ dinpaginile ei; de ce va fi `nchinat atunci au-torul c`]iva ani buni angelologiei, `ntr-un –vorba sa – „derapaj halucinatoriu“ (p. 270)foarte apropiat de sindromul Quijote (per-sonaj ce-i este pe bun\ dreptate simpatic –cf. p. 64, n. 15)? Doar pentru a-[i des\v`r[i,dup\ puterile sale, imaginea de Nae Iones-cu redivivus? C\ci, `ntr-adev\r, ca [i Nae,Ple[u a ]inut cronic\ religioas\, a f\cut afa-ceri cu nem]ii (desigur, nu la anvergura luiNae, dar tot s-a ales cu un automobil...),care-l apreciaz\ destul de mult, judec`nddup\ premiile pe care i le-au oferit [i dintrecare unele se pare chiar c\ exist\; tot cur\d\cini dun\rene [i cu spr`ncene mefisto-

felice ca ale lui Nae, ctitorul angelologieirom=ne[ti se ocup\ [i el de trierea uneielite de dreapta, `ntr-un cadru organizat(celebrul NEC... plus ultra), a ]inut cursu-ri cu mare audien]\ la publicul despre care`]i vorbeam [.a.m.d. Desigur, s`nt [i dife-ren]e `ntre cei doi, dar nu vom z\bovi asu-pra lor, c\ci, ne instruie[te Ple[u, asem\-n\rile s`nt mai importante, cf.: „~n]eleptulvede asem\n\ri acolo unde oamenii obi[-nui]i v\d diferen]e“ (p. 189)... S\ fi slujit [iel unui st\p`n nerecunosc\tor precumCarol al II-lea? ~ntr-un fel, da – pre[edin-telui Constantinescu, `n calitate de minis-tru de Externe c\ruia disgra]ia i s-a tras(culmea!) de la... `ngeri, [i iat\ cum: la oconferin]\ de pres\ undeva, la Helsinkiparc\, unde cei doi se aflau `mpreun\, ci-neva le-a adresat o `ntrebare pe nem]e[te;p`n\ s\ i-o traduc\ translatorul lui Constan-tinescu, mai slab la limbi str\ine chiar [idec`t la guvernare, Ple[u, germanofonnutrit cu nu pu]ine burse [i nu de azi-deieri, a apucat s\ articuleze, direct `n limbalui Wagner, un `nceput de r\spuns; atunci,`ntorc`ndu-se c\tre el, vremelnicul pre[e-dinte i-a [uerat cu glasul s\u de scapet, `nmoldo-vlah\: „Ce te bagi dumneata?“,destul de tare ca s\-l aud\ [i prietenul nos-tru Dan Alexe, aflat de fa]\ ca reporter alEuropei libere [i care mi-a narat [i miescena. Or, a doua zi deja, Andrei Ple[u eradegrevat de portofoliu, spre surprindereatuturor mediilor politice, `nc`t el [i ast\zise mai `ntreab\: „Cre[te rangul `ngerului odat\ cu amploarea [i rangul domeniuluiadministrat [de el]?“ (p. 91). Ei bine, separe c\ da [i c\ protocolul terestru ar res-pecta p`n\ la urm\ protocolul ceresc, soli-cit`nd ca atare o mai mare aten]ie la iera-rhie din partea cuiva care `mpinge izan-ghelia p`n\ la a se identifica, pe temei eti-mologic (angelos # „sol, mesager, amba-sador“), ca ministru de Externe, cu un `n-gera[, dat fiind c\ „diploma]ia e o ocupa-]iune derivat\ din oficiul angelic“ (p. 22)...

Din combina]ia de angelism [i politic\`ns\, Ple[u [i-a extras convingerea c\ `nge-rii „vor deveni, probabil, potrivit tradi]iei,[i factorul coagulant al reunific\rii plane-tare“ (p. 171), idee foarte `nrudit\ cu aceeaa lui Ioan Alexandru, dup\ care diferende-le noastre democratice se datoreaz\ uneiincomplete evangheliz\ri. Natural, fostulnostru ministru angelic (ce pleonasm!) adob`ndit convingerea c\ `ngerii exist\ (p.18), cu toate c\ `[i `ncepe cartea cu m\rtu-risirea c\ nu i-a v\zut niciodat\ (stadiu`ntre timp dep\[it: cred c\ l-am z\rit la oemisiune televizat\ confes`ndu-i luiTatulici obi[nuin]a de a conversa cu `nge-rul s\u personal; [i ce-i cu asta, Gr.Alexandrescu nu se `ntre]inea cu duhuls\u? – [i nu l-a suspectat nimeni c\ ar fifost schizo...): este, desigur, „un articol decredin]\“ (p. 40), iar `mbr\]i[`ndu-l f\r\nici o tres\rire, Ple[u se desemneaz\ dreptun „om tradi]ional“, mult mai civilizatdec`t omul modern, pentru c\, `n deosebi-re de acesta, cel dint`i are certitudineaexisten]ei unei ordini cosmice (pp. 97-98);brusc, el `nsu[i face astfel figur\ de acordarmonic `ntr-o simfonie universal\ inalte-rabil\ (`n care sper s\-[i g\seasc\ loculfiresc [i aceste r`nduri)...

Nu m\ pot opri, drag\ Liviu, s\ evocaici intensa mul]umire juisiv\ ce se citeape chipul fe]elor biserice[ti, ca s\ zicema[a, la conferin]ele de odinioar\ ale luiIoan Alexandru: fratele Ioan uza de un trucsimplu ca s\ devieze vigilen]a cenzurii –zicea, anume, „Logosul `ntrupat“ `n loc de„Isus Cristos“, ceea ce era suficient ca s\-i

`ncifreze minim discursul, din ce `n ce mai`nfl\c\rat [i care, pe m\sura apropierii declimax, cl\tina tot mai des cinstitele b\rbiale clericilor, `n semn de `n]elegere [i apro-bare soborniceasc\; cam la fel trebuie s\ fiprimit cinul preo]esc prelec]iunile frateluiAndrei, mai cu seam\ c\ `n zilele noastreele nu aveau a `nfrunta nici o cenzur\ [i sedesf\[urau, cu toat\ amploarea monden\,nu la Facultatea de Teologie, ci la Filozo-fie, redevenit\, gra]ie `ndr\znelii revolu]io-nar-conservatoare a vorbitorului, ancillatheologiae. Ce nu-]i place la aceast\ cuce-rire regresiv\ intermediat\ de decembrie1989 [i victimele lui? Te v\d, om carteziance e[ti, str`mb`nd din nas, o, liber-cuget\-torule! Te g`nde[ti poate c\, `n lumeabucure[tean\, ortodoxia se poart\ ca unaccesoriu f\r\ de care snobismul intelec-tual n-ar fi `ntreg, rotund, deplin, a[ijdereaprecum se poart\, la Cluj, greco-papismul?{i de ce adic\ n-am avea nevoie [i de ni[teg`nditori cucernici care, mai pu]in `nchis-ta]i fa]\ de popimea curent\ [i cu orizontu-ri mai largi, de-a dreptul ecumenice, cumar fi Scrima, Ple[u, Patapievici, s\ rafinezespecula]ia teologal\ altfel dec`t mistuindu-se `ntr-o schimnicie autist\ [i incomunica-bil\ – str\lucind `n saloane, de pild\, acolounde ispitele s`nt chiar mai pervers-insi-dioase ca `n pustie (iar ei nu, [i nu, [i nu lecedeaz\)? La urma urmelor, Jankélévitchnu ]inea un curs la Sorbona `n plin mai’68, c`nd Parisul era devastat de baricaderevolu]ionare, iar nonconformi[tii no[triIonesco [i Cioran se a]ineau mai mult pesub pat, un curs trat`nd, `ntre altele, [idespre viteza `n zbor a `ngerilor?

A, tu `]i spui probabil c\ b\tr`nul Noicanu pentru asta, exact, i-a antrenat pe ceidoi dioscuri, Liiceanu [i Ple[u, ci ca s\ deapiept ca ni[te adev\ra]i atle]i cu filozofia„mare“, nicidecum s-o ]in\ `ntr-o h`rjo-neal\ extra arenam. Dar, tocmai, unul s-adesp\r]it de Noica (dup\ ce ani `ntregi s-alegitimat ca discipol al lui, p\c\lindu-ne dela obraz), iar cel\lalt se men]ine atlet – alcredin]ei! {i oricum, am`ndoi s`nt cei maibine preg\ti]i intelectuali ai no[tri din ]ar\,excelen]\ cu care cabulipsea deun\zi s\-i

onoreze, din afara ]\rii, de la o distan]\bine cump\nit\ a[adar, B\dili]\, acest mai-mu]ic\ al `nv\]\turii, exemplului, modelu-lui lor, care le arunc\ pe acestea, urm`ndu-leprea plecat (`n toate sensurile cuv`ntului),direct `n caricatur\ ([i nu una vesel\, darcine are umor `n toat\ afacerea asta?).

~n fine, n\zuros cum te [tiu, drag\Liviu, ai putea s\-mi obiectezi c\ [i cre-din]a ar fi o solu]ie facil\, fie ca tertip inte-lectual (c\ci ce e mai lesnicios dec`t s\postulezi un principiu suprem [i intangibil[i s\ raportezi apoi totul la el?), fie ca stra-tegie existen]ial\ care, o dat\ instalat `n ea,`]i permite s\-i categorise[ti pe cei care nus`nt a[a, ori au alta, de eretici neferici]i [is\ te sim]i cu at`t mai bine tu, ca unul aflatpe calea cea dreapt\. Ba chiar te-ai `ncu-meta, pe c`t te cunosc, s\-mi argumentezic\ nici nu conteaz\, de fapt, asupra a ce serevars\ credin]a [i mai mult ca sigur c\ airecurge aici la anecdota povestit\ deAlexandra David-Néel: cum c\ un negus-tor tibetan care c\l\torea des `n India pen-tru afaceri a fost rugat de soacr\ s\-i aduc\de acolo, din ]inutul sf`nt al budismului, orelicv\ c\reia s\-i consacre `ntreaga eidevo]iune; or, omul nostru uit\ o dat\, uit\de dou\ ori, dar a treia oar\, `n drum sprecas\, `[i aduce aminte de rug\mintea soa-crei [i, `n disperare de cauz\, z\rind lamarginea drumului o falc\ de c`ine mort, `ismulge un dinte [i i-l `nf\]i[eaz\ femeiidrept relicv\ a unui eminent discipol al luiBuddha; plin\ de venera]ie, ea `l r`nduie[tela altar, `ntr-un relicvariu [i, vestea pose-siunii moa[telor r\sp`ndindu-se `n jur, prinvecini, dintele `ncepe s\ fie prosl\vit de oseam\ de credincio[i, astfel c\, dup\ untimp, prinde s\ radieze lumin\!

{i ce dac\ atunci Ple[u se crede `nger(iar cel\lalt dioscur, cel mai mare editordin sud-estul Europei)? Qu’est-ce que çapeut bien nous foutre? Hai c\ m\ enervezicu c`rtelile tale resentimentare!

Salve [i s\ auzim [i de altceva,

DAN PETRESCU

Scrisoarea 88

©P

HO

TOFO

CU

SR

O–

AD

RIA

NC

UB

A

martie 2004

4 CroniciTIMPUL

LIVIU ANTONESEI

Lunga [i inevitabilaUvertur\

Nu [tiu al]ii cum s`nt, dar eu, ori de c`teori cump\r revista 22, o r\sfoiesc repedes\ v\d dac\ e la locul ei rubrica lui TraianUngureanu [i, dac\ am norocul s\ fieacolo, m\ lini[tesc, citesc agale revista,l\s`nd lectura lui Traian la sf`r[it, a[a pourla bonne bouche, indiferent c`t de celebri[i glorio[i ar fi ceilal]i colaboratori aiserioasei, uneori prea serioasei, publica]ii.N-a[ vrea s\ se supere anali[tii percutan]i,comentatorii ageri [i intelectualii „fini &subtili“ ce pot fi reg\si]i de obicei `n pa-ginile revistei, dar asta e situa]ia [i `n]elegs\ fiu c`t se poate de sincer `n aceast\m\rturisire. C\ci m\rturisirea unui cititorfidel, a unui fidel pur [i simplu, este textulmeu, nu recenzie, cronic\ literar\, comen-tariu, interpretare. A a[tepta de la mine ocronic\ literar\ `n acest fascinant caz esteca [i cum am a[tepta de la Traian Ungu-reanu, `n loc de ceea ce, cu exploziv\generozitate, ne ofer\ aproape s\pt\m`nal,plicticoasele [i inutilele cronici de meciuriale „meseria[ilor“, filosofemele b`lb`iteale celor mai r\s\ri]i dintre ei orimetaforele r\suflate ale vreunui F\nu[ `nstare de gra]ie bahic\, mai precis bahico-poematic\. C\ a[a e la rumâni, alcooluldeschide la maximum robinetul poetic,cum p\]eau [i suprareali[tii anagaja]i, cuElsa [i Louis `n frunte, cu marxismultrecut prin apa tare din alambicul t\tuc\iStalin `nsu[i.

Dar s\ revin la cestiune, de[i n-amp\r\sit-o, cu adev\rat, cu totul, nici m\caro clip\. P`ndesc doar subiectul, dragul desubiect, din mai multe unghiuri, pe deplincompatibile, c\ doar nici Traian nu las\dimensiunile politice ale fenomenului fot-balist deoparte. Prin urmare, la jum\tatealui ianuarie c`nd am urcat `n trenul r\coros(prea scump [i `mpu]it) al Mitrea, pentru amerge la ceremonia decern\rii PremiuluiGDS pe 2003 lui Traian, dincolo de bucu-ria de a-l revedea dup\ mai bine de undeceniu [i a verifica dac\ se mai potrivescmutra [i vocea, nutream [i un g`nd secret.Ceremonia era `ntr-o vineri. Pentru luneaurm\toare era anun]at\ lansarea Manifes-tului fotbalist. Speram s\ fi intrat, totu[i,`n libr\ria din curtea de la „GDS-22“. Saus\ aib\ Traian vreun exemplar de semnalla `ndem`n\. Cutremur, disperare [i spai-m\. La libr\rie nu era, Traian nu v\zuse`nc\ volumul! Cutremur, disperare [i spai-m\, aproape kierkegaardiene. Dar dac\„\[tia“, fini [i subtili cum `i [tiu, n-o maiscot? Dac\ e doar o strategie p\c\licioas\,ca s\ adoarm\ vigilen]a lui Traian sosit laBucure[ti doar pentru c`teva zile? Dac\,cum s-ar zice, ne trag `n piept, c\ a[a emoda prin fanarurile Bucurescilor, c\ doaro mai p\]ise [i Goma? O mai p\]ise [i`nsu[i Traian Înt`iul – c\ anticii cotropitorinu intr\ la socoteal\! – cu fanarurile„BBC-ului românesc“, dac\ aceast\formul\ n-o fi vreun oximoron cu totul [icu totul insolit!

Parcimonioasa desf\tarea lecturii

M-am `ntors, deci, `ngrijorat [i cumulte dificult\]i acas\, c\ Iliescu se oprisedin drum, din pricina viscolului, la Foc-[ani [i o luase `napoi spre Capital\, `n locs\ se duc\ s\ s\rb\toreasc\ la Ia[i UnireaPrincipatelor, astfel `nc`t am tot stat „`na[teptare“ [i am schimbat trenurile – de-ale lui Mitrea, deci mai r\coroase, la felscumpe, mai `mpu]ite! – vreo dou\spre-zece ore. Am ajuns `nghe]at p`n\-n m\du-v\ [i `ngrijorat. {i-aveam s\ r\m`n `ngri-jorat cale de vreo dou\ s\pt\m`ni, p`n\c`nd, duc`ndu-m\ spre o `nt`lnire cu„femeile politice“, ce v\d `n vitrina miciilibr\rii Humanitas din centrul urbei mele?Manifestul fotbalist! Elegant\, `n verde [inegru, cu poza din semiprofil a lui Traianpe copert\! Am intrat precipitat `n libr\rie,am cump\rat cartea, era s\ uit de `nt`lnireacu „femeile politice“, am ajuns `n cele dinurm\ acas\, mi-am pus cartea al\turi depern\ [i am citit `n fiecare sear\ c`te pu]in,s\ nu se termine prea repede, s\ nu r\m`n`nsetat, cum p\]eam `nainte cu articolelesale din 22! Dar mai mult de o s\pt\m`n\tot n-am putut `ntinde lectura, a[a c\Traian ar mai avea ceva treab\ [i de acum`nainte. Dac\ ]ine la mine, dac\ ]ine la noi,cititorii din ga[ca, sper c\ tot mai nume-roas\, de fideli incondi]ionali.

O singur\ eroare din partea editurii –dep\[it\ de ingeniozitatea debordant\ aautorului, indus\ `n eroare de titlu, a in-clus cartea `n colec]ia Arena, c`nd maipotrivit\ ar fi fost una de filosofia culturii,[tiin]e politico-economice sau de best-seller-uri din domeniul antropologicale-lor! Pentru c\, atunci c`nd i se urc\ luiTraian fotbalul la cap, c`teodat\ [i altesporturi, `i ies din minte bijuterii incre-dibile din toate aceste zone ale [tiin]eloromului. Sigur, punctul de intrare estefotbalul, dar fotbalul ca fenomen socialtotal, ca fenomen antropologic complet,a[a c\ mai importante s`nt ie[irile dec`tpunctul de intrare. În fond, intri pe undevrei, dar conteaz\ unde ajungi, iar Traianajunge `n fapt la aceast\ capodoper\ defilosofia culturii, poate cea mai bun\scris\ pe aici de la Blaga `ncoace – [i `nc\`mi m\sor cuvintele! Un Blaga care ar fiavut cuno[tin]\ nu doar de morfologiiculturii, misticii ru[i [i Jung, ci [i de ceidoi Mead – Margaret [i George Herbert –,de Clifford Geertz, de „istoria social\anglo-saxon\“ [i de tehnicile asociativeale „istoriei recente“ [i c\ruia nu i-ar fidispl\cut g`ndirea asupra politicului, deci[i asupra istoriei, refugiindu-se, cum af\cut-o, `n trans-istoric.

Pentru c\, atunci c`nd cite[ti, de pild\,despre cele ce se `nt`mpl\ `n fotbalul de„la Est de Vest“ de prin anii optzeci `n-coace, prin ochii lui Traian Ungureanu,dep\[e[ti viziunea simplist\, vadimist\ `ngen [i ca stil, a „jafului“ de juc\tori la carese dedau bogatele cluburi de „la Vest deEst“ [i `n]elegi c\ fenomenul fotbal se pe-trece `n contextul socio-economic, politic,cultural [i de mentalitate global, c\ e partea „mo[tenirii“, `n cazul nostru particular, amo[tenirii „t\tucului“ de la Scornice[ti, c\era, deci, inevitabil ca fotbalul s\ se pr\-bu[easc\ laolalt\ cu toate celelalte pr\bu-[iri inevitabile. Iar dac\ nimic nu-[i revinede at`t amar de vreme, de ce [i-ar revenitocmai fotbalul, de ce ar fi avut el ositua]ie excep]ional\ – doar a[a de dragulexcep]ionalismului, de ansamblu, româ-nesc? La fel, analiza derbiurilor dintreCeltic [i Rangers doar prin prisma meciu-rilor ca atare nu-]i spune nimic dincolo de

ce-]i poate transmite cel mai banal croni-car, dac\ nu prive[ti ansamblul, dac\ nu teduci spre cartierele `n care s-au n\scutcluburile acum peste o sut\ de ani, spregaleriile ce se `nfrunt\, de dou\ ori pe an,cumva ritualic, dac\ nu ajungi la conflic-tul vechi de ni[te sute de ani dintre catolici[i protestan]i. Dar, dac\ procedezi a[a, aitoate [ansele s\ `n]elegi ce se `nt`mpl\ din-colo de derbiurile ca atare, s\ `n]elegi ceva[i despre criza, inclusiv de identitate, sco-]ian\, s\ `n]elegi unele blocaje ce par `nc\[i ast\zi de nedep\[it. Iar ca s\ `n]elegiRevolu]ia maghiar\ din 1956, m\ tem c\nu po]i f\r\ a radiografia echipa lui Puskascare a executat Anglia pe Wembley f\r\ s\clipeasc\! Sau viceversa. {i viceversa! {if\r\ s\ percepi starea de spirit ce le-a f\cutposibile pe am`ndou\.

Despre toate acestea scrie Traian, dar [idespre evolu]ia absolut poetic\ a Realului`n confruntarea de 3 la 1 cu ManchesterUnited, `n ceea ce s-ar putea numi „ulti-mul meci“, ultimul meci al unei epistemeca s\ zic a[a, c\ fotbalul rezist\ [i este at`tde popular tocmai pentru c\ se schimb\mereu, trec`nd superb dintr-o epistem\ `nalta. Era s\ scriu „evolueaz\“, dar ar fi fostcel mai nepotrivit termen, cum Ungurea-nu `nsu[i ne-o spune [i `nc\ de mai multeori, `n mai multe feluri. Despre toateacestea scrie, deci, Traian [i o face `n stiluls\u inconfundabil, c\ruia nu [tii ce s\-iadmiri mai `nt`i: t\ietura chirurgical\ afrazei?, for]a asociativ\ debordant-con-trolat\?, expresivitatea formulelor ce vorface epoc\. În literele de azi, ar face obun\ triplet\, o „triplet\ de aur“ stilistic\cu Dinescu [i Dan Petrescu – at`t dediferi]i `ntre ei!

Finalul instrumentelor cu coarde

Scriam c\ editura a gre[it `ncadrareaManifestului fotbalist `n respectiva colec-]ie. Dar n-a gre[it numai pentru prezent, ci[i pentru viitor. Dup\ publicarea c\r]ii luiTraian Ungureanu acolo, editura a ridicat[tacheta at`t de sus `nc`t nu v\d cu cine armai putea continua, f\r\ a ob]ine un an-samblu foarte denivelat. Iar Traian, oric`tde harnic ar fi, oric`t de mult ar scrie pesubiecte „sportive“, nu cred c\ poatesus]ine de unul singur o colec]ie! Ori s-aug`ndit editorii la niscaiva traduceri? Darnici aiurea nu cred s\ fie excesiv de mul]i„scriitori de sport“ pe m\sura lui Traian.În ce m\ prive[te, a[tept`nd s\ mai apar\cineva de „calibrul“ lui Traian., m\ voi`ndeletnici cu recitirea c\r]ii sale.

Manifestul ungureanist sau Cursul scurt de filosofie a culturii sau Ce-i iese lui TraianUngureanu din minte c`nd i se urc\ fotbalul la cap

Dumitru Radu POPA, Sabrina [ialte suspiciuni, roman, Ia[i, Polirom,2004

Scriitor rom=n din America, D.R.Popa produce o literatur\ original\,proz\ jum\tate fantastic\ [i jum\taterealist\, ancorat\ `n parte `n realitateacontemporan\ de peste ocean (secu-ri[ti `n misiune, rom=ni emigra]i, a-mericani `n c\l\torie distractiv-edu-cativ\), dar [i `ntr-un univers imaginar[i poetic. Multe planuri narative se`ntretaie – inevitabil, exist\ [i unul allecturii romanului, pus pe seama celuimai naiv [i con[tiincios cititor cuputin]\. Re]eaua de mistere pare a figuvernat\ de Securitate, organiza]ie

eficient\, sub camuflajul neadapt\riila vremuri. Îns\, `n bun\ tradi]ie elia-dian\, autorul face ca misterul nara-]iunii s\-i dep\[easc\ cu mult pesecuri[tii afla]i [i ei `n voiaj prinAmerica.

~n aceast\ carte, formula literar\ alui D.R. Popa pare a fi o combina]iede fantastic eliadian [i textualism opt-zecist. Inten]ia este l\udabil\ `n ordinenarativ\, nu `ns\ [i realizarea. Con-fuzia romanului nu este bine gestio-nat\, firele r\sp`ndite ale nara]iunilornu prea se `nt`lnesc. Nucleul „liric“,metaforic, al romanului este pl`nsulSabrinei, pl`ns care o `ngrijoreaz\ pefat\, chiar dac\ el este calea ei desalvare de la o obscur\ suferin]\. Celcare o va lecui de patima lacrimiloreste Vlad, un rom=n aflat `n leg\tur\cu un caz de „Dosarele X“: un c\lu-g\r, Vescovul, care `[i poart\ bisericacu sine, [i are obiceiul s\ r\peasc\oamenii din vis. Securi[tii afla]i `nAmerica pe urmele celor doi `l se-chestreaz\ pe un psihanalist maghiarsupranumit Kerenyi. Acesta, nedume-rit, `[i viziteaz\ un coleg, doctor ero-toman, care `i descoper\ o ciudat\ sar-cin\ la degetul fecundat de lacrimileSabrinei. Episodul relev\ o nou\contagiune a „sacrului“, dar aceastanu justific\ prezen]a sa rupt\ din con-text, care multiplic\ inutil firele nara-]iunii. Epilogul de inspira]ie metalite-rar\, caragialian\, nu face dec`t s\ neasigure c\ `n]elesul scrierii zace `n alt\parte dec`t ne-am putea imagina. Fan-tasticul se arat\ a fi o simpl\ metafor\textual\. Pe parcurs, totu[i, am pierdutun posibil roman al emigra]iei [i opromi]\toare nara]iune a erosului fa-bulos, generator de lumi paradoxale.

D. M.

BU

RS

A C

|R

}IL

OR

FOTO

: JE

AN

LEFA

UX

Vitraliu

martie 2004

TIMPUL5

DORIS MIRONESCU

~n mahalaua literar\

~mbucur\toare este apari]ia `n vremeadin urm\ a unor lucr\ri de geografie lite-rar\, ce `ncearc\ s\ reconstituie, prin inter-mediul textelor l\sate de scriitori, cu o nos-talgie mai mult sau mai pu]in ascuns\,spa]ii culturale bine delimitate. Inten]ia lornu este cea de a propune noi monografii aleBucure[tiului (acestea exist\ deja), ci de arecupera aerul propriu unei epoci, un lucrucare nu se poate face dec`t cu har [i cu obun\ cunoa[tere a arcanelor discursului.Din p\cate, prea pu]ini autori de non-fictionde acest gen exist\ `n Rom=nia, astfel `nc`tpublicul are rareori [ansa s\ cunoasc\ vre-murile apuse prin intermediul unor c\r]idigerabile, scrise de un condei profesionist.

Pentru nespeciali[ti, figura istoric\ acapitalei p\streaz\ `nc\ multe necunoscute.Desigur, zonele mai neguroase ar putea fi`ntruc`tva luminate de paginile scrise de N.Filimon, E. Barbu, {t. Agopian sau S.Angelescu, `ns\ via]a intim\ a ora[ului de la1600-1850, deloc omogen\, r\m`ne `n bun\m\sur\ necunoscut\, iar istoricii ne potproduce oric`nd surprize. De aceea m\ voiopri mai `nt`i la o lucrare care nu vrea s\aib\ prea mult de-a face cu literatura, laeseul istoriografic al Adrian Majuru, Bucu-re[tii mahalalelor sau periferia ca mod deexisten]\ (Editura Compania, 2003). Auto-rul descrie orientalele [i interminabilele tai-fasuri mahalage[ti ]inute sear\ de sear\ debucure[tenii de la 1700, `ncheiate deseori

prin caragialianul: „M`ine sear\ mai fru-mos!“. Inevitabil, alunecarea spre literatur\se produce, `n pofida dorin]ei istoriografu-lui de a r\m`ne la consemnarea faptelor.Mahalaua calicilor ocroti]i de biserici [i deCurtea Domneasc\ nu este doar o scen\pitoreasc\ din Eugen Barbu sau Mateiu I.Caragiale, ci de asemenea o realitate isto-ric\: `ntocmit\ pe bresle, aceasta rezist\p`n\ t`rziu `n secolul al XIX-lea. Ne putemcrede `n plin\ fic]iune atunci c`nd afl\m c\,`n Ferentarii anilor ’30 erau nu mai pu]in de92 de cr`[me la 10.000 de locuitori (dup\ uncalcul sumar, fiec\rei c`rciumi revenindu-iaproape 100 de bucure[teni). ~n fine,matein\ ni se pare a fi istoria gineceului, a„femeilor pierdute“ sau pur [i simplu cumoravuri eliberate prin infuzia de moderni-tate adus\ de ofi]erii ru[i la `nceputul seco-lului al XIX-lea.

Exist\, cu siguran]\, multe detalii devia]\ social\ care, datorit\ patinei istorice,cap\t\ ceva din atmosfera ideal\ pe cares`ntem obi[nui]i s\ o pretindem fic]iunii.Totu[i, Adrian Majuru nu caut\ cu oricechip culoarea de epoc\; `n general, el g\se[-te pu]ine de admirat `n istoria „Hilariopo-lis“-ului, a „]\rii lui Hübsch“ (neam]ulnemurit de Marin Preda `n anecdota cu „p.moti“ din Cel mai iubit dintre p\m`nteni).Nu destule s-au schimbat din veacul alXVII-lea [i p`n\ ast\zi. Bucure[tiul a ap\rutdintr-o aglomerare de sate care [i-au p\stratmult\ vreme aspectul rural, chiar dac\ senumeau de-acum mahalale. Periferia ar fimodul `nsu[i de existen]\ bucure[tean, cutot ceea ce presupune acesta: precaritate,acomodare cu mizeria (s`nt [ocante foto-grafiile tinerilor „coche]i“ de acum 70 sau

100 de ani `n fa]a locuin]elor mizere), lene,dec\dere moral\ prin p\r\sirea ordinii rura-le, f\r\ adoptarea unei alte ordini, cu adev\-rat citadine. Autorul nu cedeaz\ nostalgieisau pitorescului, [i bine face. Istoria trebuiecitit\ `n cheie moral\, dac\ vrem s\-i d\mun sens. Cartea are o remarcabil\ realizaregrafic\ [i, pentru cei care vor s\ se lase,totu[i, `nvin[i de nostalgie, posed\ [i un ma-re num\r de fotografii [i desene de epoc\.

Bucure[tiul este]ilor

Bucure[tiul Ioanei P=rvulescu (~ntoar-cere `n Bucure[tiul interbelic, Humanitas,2003) este un alt ora[. A[a cum se desprin-de ea din publica]iile interbelice [i din jur-nalele intime ale scriitorilor [i arti[tilor(aproape to]i scriu jurnal), imaginea capita-lei este una nuan]at\, privit\ cu ochiul este-tului. Tabletele din paginile gazetelor vre-

mii despre diferite col]uri ale Bucure[tiului,unele cosmopolite, altele `nc\ rurale,sesiz`nd pitorescul, s`nt un prilej de delec-tare pentru o sensibilitate intelectual\. Celmai izbitor aspect al Bucure[tiului reconsti-tuit de Ioana P=rvulescu este predilec]iatuturor personajelor de a tr\i altfel via]aora[ului. Loisir-ul este extraordinar de idio-sincratic [i pare (cel pu]in `n aceast\ re-constituire) prea pu]in masificator. Match-urile de football s`nt o extravagan]\ pentruCamil Petrescu, ca [i pentru Leni Caler, pri-lej (putem specula) de a aprecia dinamis-mul pur [i sportivitatea gratuit\. Filmelereprezint\ o delectare estetic\ pentru cinefi-lul E. Lovinescu, ca [i teatrul pentru MihailSebastian sau O. {ulu]iu. Expozi]iile tehni-ce par un fel de echivalent al manifest\rilorfuturiste sau „cubiste“. Vacan]a de var\,c`nd e de bon ton s\ p\r\se[ti ora[ul, este re-vendicat\ orgolios de c\tre membrii revisteiavangardiste „unu“ prin publicarea unuinum\r cu foile albe.

Bucure[tiul interbelic are o personalitateputernic\ [i dilematic\ `n acela[i timp: occi-dentalizat bini[or, ora[ul a integrat aspecte-le rurale care `l dominaser\ cu c`teva gene-ra]ii `n urm\, recuper`ndu-le sub unghiulpitorescului (oltenii cu cobili]e, de pild\).Noua mitologie a modernit\]ii este accep-tat\ cu o curiozitate proasp\t\ – aceasta nupentru c\ minunile tehnicii nu ar fi p\rutfire[ti, ci mai ales pentru c\ scriitorii (ace[-tia `nlocuiesc aproape `n `ntregime popu-la]ia bucure[tean\, `n cartea Ioanei P=rvu-lescu) nu accept\ s\ se supun\ mentalma[inismului. Perioada interbelic\ r\m`ne`nc\ una foarte liric\: nu numai c\ IonelTeodoreanu este scriitorul la mod\, dartoat\ lumea gloseaz\ liric pe margineacr`mpeielor de via]\ genuin\ ale mareluiora[. Articolele de „atitudine“ scrise de lite-ra]i s`nt deseori efuziuni fa]\ de „albin\“,„automobil“, „ze]ar“, „Calea Victoriei“,„teatru“ sau „muzic\“. Pentru autoare,scriitorii s`nt `nc\ oameni sensibili, a c\rorintelectualitate se cere deghizat\ `n emo]ie.

Paseistul Dan C. Mih\ilescu

Dac\ volumul Ioanei P=rvulescu era p\-truns difuz de o nostalgie alintat\ fa]\ de

perioada interbelic\, cartea lui Dan C. Mi-h\ilescu `[i m\rturise[te deschis, cu insis-ten]\ chiar, „paseismul“. Atitudinea este de`n]eles: memoria selecteaz\ din trecut doarceea ce este… memorabil, `n vreme ce pre-zentul e de o hidoas\ varietate. Bucure[ti.Carte de buc\]i (Editura Funda]iei Pro,2003) reia un num\r de articole publicatede criticul „care aduce cartea“ `n Ziarul deDuminic\. Fascinat de cronicarii mondenide la sf`r[itul veacului al XIX-lea, dandyrecunoscu]i [i savuro[i scriitori de ocazieprecum Claymoor (Mi[u V\c\rescu), auto-rul face un tur al arhitecturii [i obiceiurilorlumii bune de acum o sut\ de ani, preocu-pat `n primul r`nd a salva de la uitare untimp care, pentru nostalgicul Dan C. Mih\i-lescu, seam\n\ cu v`rsta de aur. Instanta-neele cu Calea Victoriei, Cap[a sau cimiti-rul Bellu dintr-o alt\ epoc\ re`nvie altecanoane ale galanteriei [i bunului gust.

Spre deosebire de rigoarea lui AdrianMajuru, „buc\]ile“ criticului [i eseistuluibucure[tean aduc o celebrare plin\ de evla-vie matein\ a bucure[tenismului bine cres-cut de la 1900, a boieroaicelor filantroape,a plimb\rii duminicale prin Ci[migiu, asiestei de la Cap[a, a flirturilor ecvestre, asalonului [i a miticei {osele. Exerci]iile at`tde consecvente `n admira]ie ale C\r]ii debuc\]i pot s\ trezeasc\ rezerve; zadarnic`ns\: autorul crede cu t\rie `n `ndrept\]ireaviziunii sale, agit`nd cu aplomb, dar [i cugra]ie, steagul conservatorismului. Atuullui Dan C. Mih\ilescu este elegan]a stilis-tic\: bravada sa paseist\ ne aduce `n minteparticularitatea de pronun]ie care a produso at`t de [armant\ imagine televizual\ aintelectualului de ast\zi, aparent inactual,dar `ncadr`ndu-se perfect `n peisaj.

Un detaliu semnificativ: Cartea debuc\]i se `ncheie cu o recenzie la volumullui Adrian Majuru, prilej pentru critic de adepl`nge nedreptatea f\cut\ de istoric [i dea denun]a ceea ce i se pare a fi „tezismul“unei astfel de `ntreprinderi cu preten]ii deobiectivitate: „O carte documentat\ solid,cu bun\ priz\ la cele socio-edilitar-adminis-trative, dar indiferent\ la emo]ional [ipsiho-artistic. O carte unilateral\ despre unfenomen multivalent. O lectur\ monocrom\[i tezist\, absolutiz`nd o lume h\r\zit\ rela-tivului, cu o tem\ forfotind de contraste [i oistorie caracterizat\ tocmai prin varietate [ipolicromie.“ Deranjat de insensibilitatea dechirurg a lui Adrian Majuru care pare s\caute, cu voluptate de specialist, „exclusivtumorile“ (de[i descrierile mahalelor bucu-

re[tene par a fi mai mult dec`t at`t), Dan C.Mih\ilescu `[i `ncheie liric [i poematico-polemic volumul, chem`nd `n ajutor propriasa copil\rie. Dup\ ce „`[i vars\ focul preli-minar“, ajunge s\ recunoasc\ `ndrept\]ireaparadoxal\ a cercet\rii mai t`n\rului istoric:„Adrian Majuru are dreptate. Dar, repet,face-o mare nedreptate!“

Fa]\ de aceste `ntreprinderi cu nuan]epolemice, scrierea Ioanei P=rvulescu sea-m\n\ mai mult cu o carte despre literatur\,situ`ndu-se astfel cel mai aproape de ceeace ar trebui s\ fie „geografia literar\“: oconstruc]ie retrospectiv\ a trecutului, infor-mat\ dar mai ales nostalgic\, preocupat\ dedetalii, dar atent\ la tabloul general al fap-telor. O specie non-fiction deschis\ cititoru-lui, vandabil\, dar just\ [tiin]ific [i recupe-rabil\ estetic. Dar pentru asta trebuie s\ maia[tept\m o vreme.

C\r]ile ora[ului Bucure[ti

Michel Tournier, Pic\tura de aur,traducere [i note de Bogdana Savu-Neuville, ed. Polirom, Ia[i, 2003,232 de pagini, pre] neprecizat.

Pic\tura de aur este un festin pegustul devoratorilor de experien]eexotice, aventuri picare[ti echilibratede seriozitatea candorii [i dimensiu-nea distructiv\ a civiliza]iei. Prinintermediul novicelui Idriss, un t`n\rberber educat `n credin]ele comu-nit\]ii sale, Michel Tournier reactua-lizeaz\ mitul dublului [i acuz\ trata-mentul minorit\]ilor etnice `n metro-pole. Intriga bizar\ (Idriss este foto-grafiat `n mijlocul de[ertului de ofemeie alb\) dezv\luie nea[teptater\sturn\ri de situa]ie. Idriss refacedrumul fotografiei – dublu al s\u –pentru a-[i recupera identitatea;urbanizarea brusc\ `i determin\maturizarea for]at\.

~ntr-un roman mai cur`nd al des-coperirii identit\]ii dec`t al devenirii,protagonistul Pic\turii de aur, Idriss,str\bate drumul civiliza]iei, iar citi-torul descoper\ dezavantajele socie-t\]ii moderne, `n aceea[i m\sur\ `ncare `n]elege c\, din punct de vederespiritual, t`n\rul berber nu este dife-rit de Tom Jones sau Candide.

Nota]iile realiste las\ loc uneorifragmentelor gnomice, secven]eleobi[nuite se deschid spre semnifi-ca]ii simbolice. Ingenuitatea, ino-cen]a eroului principal func]ionez\ca o h`rtie de turnesol pentru ipocri-zia civiliza]iei.

Digresiunile (Barb\-Ro[ie sauPortretul regelui [i Regina Blond\)accentueaz\ contrastul dintre gratui-tatea estetic\ [i „industrializarea“artei. Multe dintre secven]ele c\r]iis`nt `ns\ tragi-comice, prozatorulreu[ind astfel s\ scape de pericolultezismului. Berberul abia ie[it dinadolescen]\, c\ruia i s-a furat imagi-nea, descoper\ arta superiar\ a cali-grafiei; semnul caligrafic, abstract,elibereaz\ figura de tirania imaginii,[i, implicit, de invazia mijloacelormedia. Nivelul mitico-simbolic alromanului se suprapune peste nive-lul istoric. Autorul nu `[i poart\ pro-tagonistul doar prin de[ert [i pesteocean, ci [i prin lumea arid\ a socie-t\]ii moderne. Pic\tura de aur esteun roman al pervertirii, al nostalgieidup\ „v`rsta de aur“, al „inocen]eipierdute [i redescoperite“, dar [i unulal libert\]ii nelimitate geografic,istoric, social [i politic.

MARIA LAZ|R

BU

RS

A C

|R

}IL

OR

Cronici din tranzi]ieTIMPUL6

martie 2004

Debutul `n roman al lui Ion Vianupoate trezi mir\ri celor care-l cunosc `nprimul r`nd pe autor din Amintiri `n dialogsau din textele sale [tiin]ifice. Pe de oparte, Caietele lui Ozias (Polirom, 2004)nu aduce prea mult a violon d’Ingres, cisurprinde prin complexitatea structurii

sale [i prin dominarea ferm\ a materieiromane[ti; pe de alt\ parte, v`rsta scriito-rului-debutant (n\scut `n 1934) face `ntru-c`tva ridicol\ dimensiunea, s\-i zicem,prospectiv\ a criticii de `nt`mpinare. Altfelspus, cronicarul trebuie s\ lase deoparteconsidera]iile privind t`n\ra genera]ie [inu mai poate apela, f\r\ o oarecare re]ine-re, la pass-partout-ul postmodernismului.{i, dac\ tot s-a v\zut v\duvit de anumitec`rje hermeneutice, nu-i va mai fi greu s\recunoasc\ limitarea lecturii sale: Caietelelui Ozias este [i un roman cu cheie [i,chiar dac\ teoriile l-ar convinge c\ rapor-tarea la referent nu devine esen]ial\ pentru`n]elegerea operei literare, comentatorulse va sim]i totu[i frustrat c\ aluziile [i tri-miterile la actorii epocii `l las\ `n cea]\.Dar va mai putea constata c\ psihiatrulIon Vianu a avut grij\ s\-i anticipeze toatedezorient\rile, nemul]umirile [i enerv\rile

(oferind cu generozitate `n finalul c\r]iiGenealogiile menite s\ descurce i]ele rela-]iilor `ntre protagoni[tii s\i) [i s\ constru-iasc\ un personaj-cititor-ascult\tor ce tre-buie purtat de m`n\ prin h\]i[ul imensuluijurnal [i al rememor\rilor contradictorii.{i uite-a[a, cam f\r\ voie, interpretul arputea ajunge s\ exclame amuzat de pune-rea `n abis din paginile c\r]ii: Vlad Chel-f\nescu c’est moi! {i, ]in`nd cont de bio-grafia arhivistului (fiu de securist, filolog[i istoric), dar [i de conota]iile numeluis\u, n-a[ spune c\ ar fi neap\rat `nc`ntat deo asemenea identificare cu imaginea citi-torului implicit.

P\r`nd a exemplifica teoriile prietenu-lui s\u de-o via]\, Matei C\linescu, IonVianu cuprinde `n cartea sa cam toate pro-blemele posibile ale (re)citirii. Eroii s\iculeg [i descifreaz\ documente p\strateintegral sau fr`nturi de acte, chitan]e, bile-]ele, caut\ prin sertare diverse petece deh`rtie, scormonesc prin arhivele Securit\-]ii, scriu/rescriu, citesc [i recitesc jurnale.Locurile comune ale psihanalizei [i psiho-criticii `i prilejuiesc autorului dezvolt\riliterale, `n registrul grotescului. „~n celedin urm\, am dat la o parte cartonul deambalaj.“ – citim la pagina 23 – „Dup\ unnou val de insecte [i larve – masa hetero-clit\ de h`rtii, bilete de tren sau de tram-vai, margini de ziar, buc\]i de h`rtie igie-nic\, cartoane, cutii rupte, aplatizate. Nuerau numai h`rtii, ci tot ce putea fi, oric`tde impropriu, folosit pentru scris: juc\riide Cr\ciun, buc\]i de marmur\ provenitedin pietre de morm`nt, din demolare decase, c`te un deget de statuie.“ Freud,Lacan, teoreticienii jurnalului intim s`ntdiscret sau mai ap\sat lua]i peste picior.N-am auzit [i n-am spus de nenum\rateori c\ parcurgerea `nsemn\rilor intimepresupune o doz\ de voyeurism? Ei bine,la Ion Vianu, arhivistul interesat de caieteeste dublat de un personaj care, cu ajuto-rul unui sistem de observa]ie improvizat,

p\trunde, la propriu, `n dormitorul luiOzias, delect`ndu-se cu ispr\vile amoroa-se ale celui r\mas, la o sut\ de ani, nu se[tie prin ce minune, `nc\ `n putere. O und\de ironie [i de autoironie ar putea fi detec-tat\ [i `n comentariul sobru al autoruluipostfe]ei: o asemenea vitalitate pare „des-cins\ parc\ din realismul magic, din acelrealism magic care `[i are r\d\cinile [i `nJoyce, drept care poten]a sexual\ a cente-narului e nediminuat\ de v`rst\ – romanullui Ion Vianu mi-a ]inut interesul viu de-alungul `ntregii lecturi.“ (p. 357)

~ncercarea de a cunoa[te trecutul, do-rin]a de a-l recompune din fragmente con-fuze [i obscure este ceea ce `i leag\ peeroii acestui roman. ~ntors din exil, DanNaidin pune cap la cap informa]ii, voinds\ elimine petele albe din propria sa bio-grafie. ~ntreprinderea se dovede[te `ns\extrem de anevoias\, c\utarea p\rin]ilorbiologici transform`ndu-se `ntr-o recom-punere a istoriei locurilor [i o r\t\cireprintre pove[tile neguroase ale familiilorboiere[ti (pasiuni, adulteruri, prietenii,sinucideri, tr\d\ri, la[it\]i), ale dec\deriilor `n perioada comunist\. Astfel, romanulce promitea s\ surprind\ doar un traseuindividual, cu toate ramifica]iile sale, de-vine [i o fresc\ politico-istoric\. Problemaidentit\]ii este una esen]ial\: eroii desco-per\ c\ biografia lor [i a celor cunoscu]ilor este alta dec`t credeau ei. Dan Naiding\se[te un bilet „de adop]ie“ [i afl\ c\ estefiul unui sc\p\tat descendent al unei nobi-le spi]e, Radu Popescu-C\l\ra[i (numit„Laban“, dintr-o grotesc\ eroare a regimu-lui comunist); acesta din urm\ `ncearc\ s\refac\ istoria p\rin]ilor s\i (sinucidereamamei [i moartea tat\lui s\u pe front);Vlad Chelf\nescu se convinge c\ tat\l s\u[i Puiu Ozias (autorul monumentaluluijurnal, „sursa“ sa de `ncredere) s`nt am`n-doi implica]i `n uciderea „comploti[tilor“care doriser\, `n anii ’50, s\ reinstaurezemonarhia.

Centenarul Puiu Ozias – autorul unuijurnal `nceput `n 1916 [i num\r`nd dou\sute cincizeci de caiete – este memoriaacestei lumi, singurul martor al stingeriifamiliilor boiere[ti, al ie[irii din scen\ aconduc\torilor, al transform\rii Bucure[-tilor. Are cinismul [i deta[area ultimuluisupravie]uitor al unei lumi disp\rute: `[irecite[te nota]iile f\cute cu decenii bune `nurm\, rememoreaz\ amorurile de tinere]e,oferind cu senin\tate detalii intime, inter-esat de felul `n care se combin\ secven]eleiar nu de vreo dimensiune moral\/ imoral\a lor. Cel care tr\ie[te parc\ „pentru a bateun record, un lamentabil record, al celuimai vechi futatore“ ([i descoper\ c\ „sim-plul fapt de a fi“, de a-[i num\ra zilnicridurile, cutele, `n fa]a oglinzii este o marefericire) a c\p\tat o dimensiune inuman\.Din perspectiva centenarului, dramele deodinioar\ [i-au pierdut importan]a, cata-clismele de alt\dat\ au devenit ni[te futi-lit\]i: „Mai bine zis, n-am uitat – dac\ nue[ti atins de o boal\ grav\ a creierului, nuui]i nimic, se modific\ doar, pe m\sur\ cetrec anii, gradul de importan]\ al `nt`m-pl\rilor, se schimb\ priorit\]ile.“ A[adar,dincolo de filozof\rile oarecum ridicoleale centenarului, de delirurile iluminateale lui Laban, de am\nuntele picante alescenelor de amor, de surprinderea cumeticulozitate a decrepitudinii fizice,tema central\ a romanului este cea amemoriei. Chiar dac\ autorul postfe]ei ne`ndeamn\ s\ acord\m importan]\ finalu-lui simbolic al romanului – arderea detrei ori a lui Puiu Ozias, semnific`ndpurificarea memoriei –, recunosc c\ m-a[fi lipsit de `ntoarcerea aceasta spre etic[i-a[ fi preferat ca bizarul personaj s\tr\iasc\ lini[tit „c`t zidul Goliei“ [i s\consemneze `n caiete, cu deta[area incre-dibilei sale v`rste, [i pove[tile lui Naidin,Laban [i Chelf\nescu.

G. C.

B\tr`ne]ea, memoria, uitarea

Scris `n cea mai clasic\ manier\ cuputin]\, romanul lui Carson McCullers,R\sfr`ngeri `ntr-un ochi de aur (tradu-cere de Domnica Drumea, Humanitas,2003), r\m`ne interesant chiar [i la maibine de [aizeci de ani de la publicareasa. F\r\ nimic spectaculos `n trama sanarativ\, cartea urm\re[te destineleunor personaje dintr-o lume `n aparen]\extrem de lini[tit\, unde doar ceaiurile,petrecerile `ntre vecini [i ie[irile ecves-tre ritmeaz\ existen]a. „Teatrul delupt\“ r\m`ne unul extrem de simplu:atmosfera patriarhal\ a unui fort militarsudist (destul de domestic pentru a nupredispune la angoase ca `n proza luiBuzzatti), doi ofi]eri (un c\pitan [i unmaior), so]iile lor (una de o senzualita-te s\n\toas\, compensat\ de o mintemai `nceat\, cealalt\ [tears\, clorotic\ [inevrozat\), un soldat ni]el retardat, unservitor filipinez de o gra]ie incert\ [iPas\re de Foc, un arm\sar isterizat. ~n-d\r\tul rutinei zilnice [i a rigidit\]ii ca-zone, a tabieturilor p\strate mai multdin comoditate dec`t din respectul tra-di]iei, `nfloresc obsesii comico-tragice[i porniri perverse. De[i las\ prea pu]inloc incursiunilor `n psihologia persona-jelor [i respinge suspansul policier-u-lui, anun]`nd din prima secven]\ crima,

prozatoarea reu[e[te foarte bine s\sugereze latura maladiv\ a acestei lumi`nchise. Cititorul rom=n s-ar puteaduce imediat cu g`ndul la romaneleHortensiei Papadat-Bengescu sau laproza lui Gib I. Mih\escu.

Ceea ce, la `nceput, seam\n\ cu unclasic „triunghi“ amoros [i pare aanun]a dezvoltarea previzibil\ a uneisatire u[oare a moravurilor libertine secomplic\ prin ]es\tura obsesiilor, prinleg\turile hibride, nefire[ti, ce se stabi-lesc `ntre protagoni[ti. C\pitanul Pen-derton, un cleptoman cu `nclina]iihomosexuale, cu oarece porniri inte-lectuale, nutre[te chiar o anumit\ duio-[ie fa]\ de colegul s\u mai mare `n grad[i amant oficial al planturoasei salejum\t\]i. Mai t`rziu, c`nd soarta i-l vascoate `n cale pe ciudatul soldatWilliams (care are obiceiul de a c\l\rigol prin p\durea de la marginea unit\]iisau de a r\m`ne `ntins ca o [op`rl\ lasoare) nu-[i va mai putea scoate dinminte corpul lui t`n\r, cu mi[c\rilene[e. ~ncornorata so]ie a maiorului,boln\vicioasa Alison se simte `ntr-unmod `ntruc`tva bizar atras\ de rivala ei[i `i cro[eteaz\ un costum, iar Anacletose identific\ `ntr-at`t cu doamna maior`nc`t `i `mp\rt\[e[te durerile, simpatiile[i antipatiile. Ca un exemplu, `mpinge

imita]ia p`n\ la a urla de chinurile face-rii [i a dormi cu perna ridicat\, cast\p`na sa suferind\, de[i pozi]ia esteextrem de incomod\. ~n fine, greoiulsoldat blond [i sudist face, la r`nduls\u, o obsesie pentru lasciva Leonora,dar voyeurismul s\u e ceva mai cu-prinz\tor: nu se mul]ume[te doar s-opriveasc\ pe femeie dormind, ci r\m`neore `ntregi, ca-ntr-o trans\ inexplica-bil\, s\ urm\reasc\ mi[c\rile c\pitanu-lui, `nregistr`nd toate detaliile.

Dup\ moartea lui Alison, c`ndamantul en titre p\[e[te mai rar `n casalor, c\pitanul nu mai poate lupta cu pa-siunea pe care `ncercase degeaba s-ocamufleze `n ur\. Patruleaz\ pe aleilecazarmei ca un `ndr\gostit f\r\ spe-ran]\, a[tept`nd orice semn de bun\-voin]\ din partea indolentului soldatWilliams: „Se afla `ntr-o stare de agi-ta]ie `n\bu[it\. Preocuparea pentru sol-dat crescu `n el ca o boal\. Precum `ncancer, c`nd celulele se revolt\ inexpli-cabil [i `ncep insidioasa lor `nmul]irecare `n cele din urm\ distruge corpul, [i`n mintea lui g`ndurile despre soldatcrescur\ peste m\sur\ peste dimensiu-nile normale.“ Cum anumite bariere nuse cuvin dep\[ite, cum armonia ipocrit\[i aparen]a de onorabilitate trebuie s\fie p\strate cu orice chip, misteriosul

soldat trebuie s\ dispar\. Uciderea sa emai pu]in o pedeaps\ pentru crima co-mis\ de el `nainte de a intra `n armat\sau pentru `ndr\zneala de a p\trunde `ncasa unui ofi]er, c`t un soi de eliberarede un blestem sau chiar o form\ de po-sedare a celui r`vnit. Soldatul Williamstrebuie s\ moar\.

~n fond, R\sfr`ngeri `ntr-un ochi deaur este un roman lizibil, lipsit de osten-ta]ia experimentului, cu personaje me-morabile. Pentru unii cititori, chiar aces-tea ar fi elementele esen]iale ale prozei.

C.N.P

Soldatul Williams trebuie s\ moar\

7RecitiriTIMPUL

martie 2004

RADU ANDRIESCU

Ca surse teoretice ale poeziei limbaju-lui, `n special pentru prima perioad\, cea areferen]ialit\]ii reduse (anii ’70), SteveMcCaffery1, `ntr-un eseu al s\u publicat `nprimul supliment al revistei L#A#N#G#U#A#G#E2, `i men]ioneaz\ pe forma-li[tii ru[i (a c\ror influen]\, `n literaturaAmericii de Nord, s-ar resim]i pentruprima oar\ `n scrierile lui Ron Silliman3 [iDavid Melnick) pe Roland Barthes, cuGradul zero al scriiturii [i critica semio-tic\, scrierile lui Jacques Lacan [i JacquesDerrida sau cele ale lui C. S. Peirce [iFerdinand De Saussure. Primul val alpoe]ilor limbajului cuno[tea, prin urmare,foarte bine eseul european, [i era la curentcu dezvolt\rile din literatura francez\ adeceniilor anterioare (Noul Roman, spreexemplu), eforturile lor teoretice duc`nd`ns\, `n anii ’80, spre o desprindere deaceste surse, `n special odat\ cu teoretiza-rea Noii propozi]ii de c\tre Ron Silliman.

Alte surse sunt numite de Silliman `nAlcheringa, revista care a publicat primaantologie de poezie a limbajului4. Estevorba despre lucr\rile lui Robert Creeleysau Larry Eigner, despre „primitivi“,zaum sau despre poezia concret\. Pentru a`n]elege cum s-au propagat anumite ten-din]e `n literatur\ – [i art\, `n genere – dela sf`r[itul secolului XIX p`n\ la poe]iilimbajului, cred c\ este util\ redarea aici aunor fragmente din manifestul concretistscris `n 1958 de brazilienii Augusto deCampos, Decio Pignatari [i Haroldo deCampos, intitulat „Plan pilot pentru poe-zia concret\“5:

„Poezia concret\: produsul unei evo-lu]ii critice a formei. A admite c\ ciclulistoric al versului (ca unitate formal\ [i rit-mic\) s-a `ncheiat, poezia concret\ `ncepeprin a fi con[tient\ de spa]iul grafic caagent structural. Spa]iul calificat: struc-tur\ spa]io-temporal\ `n locul unei simpledezvolt\ri linear-temporale. De aici im-portan]a conceptului-ideogram\, fie `nsensul s\u general, ca sintax\ spa]ial\ sauvizual\, sau `ntr-un sens restr`ns (Fenol-losa / Pound) ca metod\ de compozi]ie ba-zat\ pe juxtapunerea unor elemente di-rect-analogice, logic-discursive. „ll fautque notre intelligence s’habitue à com-prendre synthético-idéographiquement aulieu de analytico-discursivement“ (Apolli-naire). Elsenstein: ideogram\ [i montaj.

Precursori: Mallarmé (Un coup de dés,1897): primul salt calitativ: „subdivisionsprismatiques de l’idée“; spa]iu gol(„blancs“) [i mijloacele tipografice ca ele-mente de sine st\t\toare ale compozi]iei.Pound (Cantos-urile); metoda ideograma-tic\. Joyce (Ulysses [i Finnegans Wake):ideograme-cuv`nt; interpenetrarea orga-nic\ a timpului [i a spa]iului. Cummings:atomizarea cuv`ntului, tipografierea fizio-nomic\; emfaz\ expresionist\ asupraspa]iului. Apollinaire (Calligrammes): vi-ziunea, mai cur`nd dec`t practica. Futu-rism. Dadaism: contribu]ii la via]a proble-mei. […]

Poezia concret\: tensiune a lucruri-lor-cuvinte `n spa]iu-timp. […]

Ideogram\: recurs la comunicarenon-verbal\. Poemul concret este unobiect `n sine6, nu un interpret al obiecte-lor exterioare [i / sau a unor sentimente

mai mult sau mai pu]in subiective. Cu-v`ntul s\u material (sunet, form\ vizual\,`nc\rc\tur\ semantic\). Problema sa: oproblem\ a rela]iilor-func]ii ale acesteimaterialit\]i. […] Poezia concret\ […]creeaz\ o arie lingvistic\ specific\ – o arie„verbivocovizual\“ – care `mp\rt\[e[teavantajele comunic\rii nonverbale, f\r\ arenun]a la poten]ialul cuv`ntului. Odat\ cupoezia concret\, are loc fenomenul meta-comunic\rii: coinciden]a [i simultaneita-tea comunic\rii verbale [i nonverbale; tre-buie `ns\ notat c\ este vorba despre comu-nicare prin intermediul formelor, al struc-turilor-con]inut [i nu de comunicarea prin-tr-un mesaj obi[nuit.

Poezia concret\: responsabilitate ma-xim\ `n fa]a limbajului. Realism total. ~m-potriva unei poezii a expresivit\]ii, su-biectiv\ [i hedonist\. A crea probleme pre-cise [i a le rezolva `n termenii limbajuluira]ional. O art\ general\ a cuv`ntului.Poemul-produs: obiect util.“7

Pe l`ng\ faptul c\ precursorii poezieiconcrete, de la Mallarmé p`n\ la futuri[ti,pot fi revendica]i [i de poe]ii limbajului,ace[tia din urm\ se `nt`lnesc `n destul demulte puncte cu platforma programatic\ apoeziei concrete. ~n eseurile referitoare lapoezia limbajului, vom `nt`lni adapt\ri aleunor sintagme din acest manifest, cum arfi „materialitatea cuv`ntului“, „lucruri-le-cuvinte“, „spa]iul grafic ca agent struc-tural“, „interpenetrarea organic\ a timpu-lui [i a spa]iului“, „responsabilitatea maxi-m\ `n fa]a limbajului“. Sunt mai mari ase-m\n\rile dintre poezia concret\ [i experi-mentele timpurii ale poe]ilor limbajului,ele fiind, de altfel, mai apropiate `n timp.Insisten]a pe aspectul vizual a poe]ilorbrazilieni nu se reg\se[te dec`t par]ial lacei americani, [i `n special `n acele`ncerc\ri timpurii despre care vorbeam.

Zaum este o alt\ surs\ important\ pecare o men]ioneaz\ Silliman. Zaum esteun cuv`nt folosit de un grup de extremi[tiai avangardei ruse, cunoscu]i sub denumi-rea de cubofuturi[ti. Termenul a fost in-ventat pentru a desemna o poezie care nuare un `n]eles, `n sensul tradi]ional alcuv`ntului. Erau folosite cuvinte care nuputeau fi g\site `n dic]ionarele oficialrecunoscute. Folosirea unei limbi modifi-cate sau `mbun\t\]ite nu era nici la aceadat\ o idee `n `ntregime nou\, cubofutu-ri[tii fiind influen]a]i [i de simboli[tii carei-au precedat. Surprinz\toare a fost diver-sitatea de moduri `n care acest tip de poe-

zie s-a manifestat `ntr-un interval foartescurt – cu aproxima]ie `ntre 1910 [i 1917,momentul revolu]iei ruse. Concep]iiletradi]ionale despre limb\ ca fiind strict`ncorsetat\ `n reguli gramaticale [i cono-ta]iile faptului c\ limba cultiv\ sensurialterate ideologic au fost `ntoarse la 180de grade, cum o dovede[te titlul unei fai-moase c\r]i scrise `n acea perioad\, Mirs-kontsa, sau Lumea `ntoars\ pe dos. Limbaobosit\ care fusese l\sat\ mo[tenire desimboli[ti era considerat\ nesatisf\c\toarepentru noua comunicare poetic\, iarconcepte tradi]ionale cum ar fi sunet sausens au fost reg`ndite `n `ntregime. Aceas-ta a dus la crearea unei „Zaumni Yaz`k“, aunei „limbi trans-sensuale“, abreviereaacestei denumiri d`nd termenul „zaum“.~narma]i cu zaum, futuri[tii aveau s\schimbe fa]a poeziei, introduc`nd sunetelenon-referen]iale care puteau totu[i s\ fiesavurate „`n sine“, un domeniu care `nain-te fusese rezervat strict muzicii. Aceast\limb\, imposibil de tradus [i care nu puteas\ apar\ dec`t `n vremuri at`t de tulburi, seadresa direct subcon[tientului, put`nd s\treac\ dincolo de toate tipurile tradi]iona-le de discurs. ~ntr-un manifest publicat `nuna din primele lor c\r]i, cubofuturi[tii auprezentat un program `n care se cereadeconstruirea limbii tradi]ionale, idee careavea s\-[i g\seasc\ expresia final\ `nzaum. Iat\ scurte fragmente din acestmanifest:

„Am propus noi principii de crea]ie,care ni s-au prezentat `n ordinea ur-m\toare:

1. Am `ncetat s\ mai privim structuracuv`ntului [i pronun]area cuv`ntuluiconform regulilor gramaticale, v\z`nd `nlitere doar ni[te orient\ri ale vorbirii. Amcl\tinat sintaxa.

2. Am `nceput s\ atribuim cuvintelorun con]inut `n func]ie de caracteristicilelor grafice [i fonetice.

3. Am devenit con[tien]i de rolul pre-fixelor [i al sufixelor. […]

11. Consider\m cuv`ntul un creator demituri; c`nd moare, cuv`ntul d\ na[tere laun mit, [i invers. […]“8

Cu acest manifest, poeziei i se deschi-dea un nou teritoriu, un teritoriu `n care numai prima sensul ci sunetul poeziei.Alexandr Krucen`h (1886-1969), un pic-tor care s-a reorientat spre poezie [i care afost teoreticianul principal al grupului, ascris: „cuvintele sunt `nl\n]uite, subordo-nate sensului. Futuri[tii au inventat o

limb\ care este liber\, transmental\ [i uni-versal\.“

Pentru poe]ii limbajului nu numairela]ia cubofuturi[tilor cu limbajul a fostimportant\ (primele dou\ puncte ale mani-festului futurist ar putea fi preluate f\r\mari modific\ri `ntr-un manifest al acesto-ra), dar [i substratul politic al contest\riicubofuturiste.

F\r\ a mai insista pe multiplele surseale poeziei limbajului, voi `ncerca un scurtistoric al mi[c\rii, dup\ care voi prezentacele dou\ perioade importante ale aces-teia: cea a referen]ialit\]ii reduse [i cea anoii propozi]ii.

1 Steve McCaffery s-a n\scut `n 1947 `n MareaBritanie, dar s-a mutat `n Canada `n parte pentru aputea lucra cu poetul canadian bpNichol. Cei doi au`nfiin]at Grupul de Cercetare de la Toronto, iar`mpreun\ cu al]i doi poe]i (Paul Dutton [i RafaelBarreto-Rivera), grupul celor Patru C\l\re]i (FourHorsemen), cei patru compun`nd [i particip`nd laspectacole de poezie sonor\. Cartea de eseuri criticea lui McCaffery, North of Intention, se ocup\ cuscrierile experimentale din Canada, dar arat\ [i fap-tul c\ poetul canadian era foarte interesat de acelea[iprobleme care st\teau `n centrul aten]iei poe]ilor lim-bajului, un fenomen literar care de multe ori este per-ceput ca fiind exclusiv american.

2 Steve McCaffery, „The Death of the Subject:The Implications of Counter-Communication inRecent Language-Centered Writing“, `n suplimentulnr. 1 al revistei L#A#N#G#U#A#G#E, iunie 1980.

3 Ron Silliman (n. 1946) este unul din fondatoriigrupului de poe]i ai limbajului de la San Francisco.El este autorul, printre altele, al unui poem de foartemari propor]ii, The Alphabet, a c\rui publicare a`nceput `n 1983 cu volumul ABC [i care ar urma s\cuprind\, `n final, dou\zeci [i [ase de volume.Contribu]iile sale la `mprosp\tarea poeziei (`n spe-cial teoretizarea noii propozi]ii, ca substitut al versu-lui tradi]ional), sunt fundamentate pe convingeripolitice extrem de puternice. Aceste convingeri arputea fi rezumate `ntr-o o singur\ propozi]ie din„Carnetul chinezesc“ (The Chinese Notebook), scrisdup\ modelul Investiga]iilor filozofice ale luiWittgenstein: „Limbajul este, `nainte de toate, ochestiune politic\.“

4 Ron Silliman, „The Dwelling Place: 9 Poets“,Alcheringa, New Series, Vol. 1, Nr. 2, 1975, BostonUniversity, Boston, MA, pp. 104-120. Poe]ii inclu[i`n aceast\ prim\ mini-antologie sunt Bruce Andrews,Barbara Barracks, Clark Coolidge, Lee DeJesu, RayDiPalma, Larry Eigner, David Melnick, RonSilliman [i Barrett Watten.

5 Tradus `n limba englez\ de c\tre autori, el a fostpublicat `n nr. 4 al revistei de avangard\ Noigandres– revist\ lansat\ de fra]ii de Capos [i de DecioPignatari `n 1952. Manifestul – care ini]ial a ap\rutf\r\ majuscule – se dore[te o sintez\ a scrierilor teo-retice ale grupului Noigandres, din perioada1950-1958. Textele critice [i manifestele celor treiautori au fost str`nse `n volumul Teoria da PoesiaConcreta, Textos Críticos e Manifestos 1950-1960(Ediç\oes Invenç\o, Sao Paulo, 1965).

6 „In and by itself“.7 Traducerea mea, din limba englez\.8 Din Livia Cotorcea, Avangarda rus\, volumul

`n curs de apari]ie la Editura Vinea. Traducere dinlimba rus\ de Livia Cotorcea.

Sursele poeziei limbajuluiFO

TO: M

IHA

IB

|R

BU

LES

CU

In memoriamTIMPUL8

martie 2004

GABRIELA HAJA

„«Mai dulce ca mierea / estelimba aceasta, {arpe preasf=nt», am vorbit“

Portretul pe care i-l face Lauren]iuUlici autorului, `n postfa]a volumului Inelcu Enigm\ (1981), r\m`ne valabil. Des-crierea operei celui „mu[cat“ de „tot ceexist\“ e corect\, p\str`ndu-se `ns\ `n limi-tele unei analize de suprafa]\, ce constat\valoarea artistic\ a poeziei, ca rezultat alunui poiein cu totul particular `n epoc\, [idetaliaz\ motive [i teme, atitudini [inuan]e afective, `ntr-o `nc`ntat\ darcuminte psihocritic\. Cel mai bun cititoral lui Mihai Ursachi este, p`n\ acum,{tefan Aug. Doina[, care semnala, `n cro-nicile de `nt`mpinare f\cute la debutulpoetului `n reviste (1968), accenteleneobi[nuite ale crea]iei acestuia. Doina[recuno[tea `n poetul de la Ia[i un (invo-luntar) continuator al ideilor Cercului dela Sibiu referitoare la arta poetic\. Maimult, `n prefa]a volumului Arca (1978),{tefan Aug. Doina[ `[i focalizeaz\ inter-pretarea asupra poeziei ca form\ de comu-nicare a celui in]iat [i ca rezultat al uneialchimii superioare, pornind de la cele treipoeme aflate sub titlul Tripticul termeni-lor sau ~ncercare asupra cuvintelor. ~naceea[i cheie se situeaz\ [i studiul mairecent al lui Mircea A. Diaconu, publicat`n „Convorbiri literare“ (nr. 10/1998, p.23, 28). De altfel, poetul american DonaldEulert `l socoate pe Mihai Ursachi tot unfel de mag care transmite celor [tiutoricomunic\ri esoterice, traductibile `n oricelimb\ (cf. Postfa]\ la Some poems of Ma-gister Ursachi, translated by his friends,edi]ie bilingv\, Ia[i, Junimea, 1978). ~nschimb, cel mai important traduc\tor `nlimba englez\ al poeziilor autoruluiie[ean, profesorul Adam J. Sorkin, esteinteresat mai cu seam\ de aspectul ironical mesajului poetic, dar `n sensul pe care `lare termenul `n finalul poemului Medita]iepe muntele San Pellegrino, recunosc`ndu-iindividualitatea „vocii“, c`nd scrie `ntr-onot\ bio-bibliografic\ ce precede traduce-rile publicate `n „Archipelago“ (An Inter-national Journal of Literature, the Arts,and Opinion, vol. 5, nr. 3, 2001, p. 4 [i,respectiv, pp. 33–37), c\ Mihai Ursachi„is one of Romania’s most eminent wri-ters, and, I believe, a great, neglected lite-rary figure of world poetry today.Currently, he is Romania’s Nobel Prize

nominee in literature. Ursachi’s workshows an often characteristic Romaniancombination of mysticism and surrealsymbolism; the religious intensity of his‘poetry of being’ (his own term) makes hisvoice unusual and compelling“. EditoareaKatherin McNamara semnaleaz\, `n pagi-na web de prezentare a aceleia[i reviste,„a suite of poems complex and ironic, bythe Romanian poet, professor, swimmer,and generally remarkable personageMihai Ursachi“, suger`ndu-ne unghiuldin care percepe ochiul american persona-litatea poetului aflat „over the seas“.

Gre[it situat printre „suprareali[ti“ [i„onirici“, `n anii ’80, ori, mai t`rziu, consi-derat (nu f\r\ argumente, c\ci complexita-tea notat\ mai sus permite, iar acesta esteun risc provocat [i asumat con[tient deautor, diverse viziuni critice, pentru c\ fie-care descoperim `n cunoa[tere mai `nt`iceea ce [tim deja; important e s\ dep\[imaceast\ prim\ faz\) „anticipator al textua-lismului“ (Marin Mincu, `n „Rom=nialiterar\“, 20 ianuarie 2000) sau „(neo)mo-dernist“ (Daniel Cristea-Enache, „Adev\-rul literar [i artistic“, nr. 620, 11 iunie2002, p. 6), Mihai Ursachi se v\de[te a fi,de fapt, un continuator al tradi]iei, dar nual tradi]iei poetice rom=ne[ti (interbelice,eventual), ci, dup\ cum noteaz\ C. Rogo-zanu `n Poezia peren\: mod de `ntre-buin]are (prefa]\ la Benedictus, EdituraCompania, 2002), „`n stilul Ursachi, totulpare rupt din `nceputurile «de basm» alepoeziei, cea ermetizat\, cu efecte orfice[…]. La el, «livrescul», «tradi]ia», forme-le fixe sunt tot at=tea metode de a recupe-ra vocea primordial\ a poeziei“ (p. 10). C.Rogozanu constat\ ie[irea din timp a aces-tei poezii, indiferent\ la mode [i modele,fapt remarcat, la vremea lui, [i de acidul{erban Cioculescu, atunci c`nd `i repro[aautorului c\ un poem precum Spre steauacarnagiului putea fi scris oric`ndaltc`ndva [i `n oricare ]ar\, dar, fire[te, nu`n Rom=nia anilor ’70.

Forma]ia filosofic\ [i aceea de germa-nist a celui ce debuta t`rziu, din motivebine [tiute [i nu tocmai binecuv`ntate,determin\, par]ial, alegerea c\ii `n poezie.Traducerile din lirica lui Schiller, a luiHölderlin, a lui Paul Celan, din basmeleromanticilor germani (Povestea Marmo-tei…, traducere de Hertha Perez [i MihaiUrsachi, Junimea, 1970), cunoa[terea filo-sofiei heideggeriene a limbajului [i prefe-rin]a pentru filosofia antic\ (presocratici,Pythagora, Plotin, de mai t`rziu) s`ntc`teva repere pentru adecvata `n]elegere acrea]iei poetului nostru. Acestora li seadaug\ metodica recitire a poeziei rom=-ne[ti, de la Armoniile intime ale lui Al.

Sihleanu, de pild\, p`n\ la st\nescienelejocuri poetice sau la „neosuprarealismul“lui Dan Muta[cu, dintre poe]ii en vogue la`nceputul anilor ’70.

~n 2002 a ap\rut, `n colec]ia „Poeziiperene“ a editurii Compania, volumulBenedictus care cuprinde cvasitotalitateaoperei. F\r\ a avea elegan]a grafic\ [i depagina]ie a volumului ap\rut la Nemira(1998), proprie unei c\r]i de poezie, ulti-ma apari]ie adaug\ trei inedite (`ntre care,C\tre Goethe constituie o mai generoas\explica]ie – discret\ devoalare a unuiartist adept al dictonului non ars appareat– oferit\ criticului contemporan) [i oprefa]\, semnat\ de un t`n\r fost colabora-tor al „Rom=niei literare“, binevenit\ dup\o t\cere (explicabil\ [i `n ciuda textelorcare s-au mai scris, f\r\ a aduce `ns\ cevanou) de c`]iva ani a criticilor consacra]i.Excep]ia o constituie Gh. Grigurcu; arti-colele sale, cu titluri glorios-emfatice, `nstilu-i caracteristic (Un prin] cavaler alTriste]ii, „Cronica“, iunie 1997, p. 10; O„legend\ vie“ a poeziei, „Rom=nia lite-rar\“, 9 decembrie 1998, p. 5), spun cevaimportant despre destinul excep]ional alunuia dintre (din ce `n ce mai) pu]iniiscriitori realmente „ne`nregimenta]i“, ac\rui opozi]ie fa]\ de regimul comunist,lipsit\ de vehemen]e declarative dar ferm\[i constant\, l-a determinat s\ se sinucid\(simbolic) prin autoexilul american. ~nc`t,vreme de nou\ ani, accesul la numele deautor a r\mas interzis, c\r]ile sale au fosttrecute la celebrul fond secret al bibliote-cilor publice, `n vreme ce volumele dinbiblioteci particulare intraser\ `n zona deliteratur\ „subversiv\“ – prin situa]ie maimult dec`t prin con]inut.

„Am aurum non vulgi,leonem, poezia.“

Pentru c\, atunci c`nd a renun]at lacariera militar\, la aceea didactic\, laaceea sportiv\ (sezionerele activit\]i de„salvator“ la Ciric erau simple pretexte)[i, de fapt, la orice carier\, opt`nd pentrupoezie ca singurul domeniu `n care eraposibil\ libertatea (dar numai pentru ceicu voca]ia libert\]ii, altminteri, scriitur\ lacomand\, interesat slugarnic\, s-a f\cut cuasupra de m\sur\), Mihai Ursachi a`nc\lcat toate regulile [i modele, `ntr-unrefuz al tiparelor din literatur\, ca form\de protest ontologic la orice fel de cons-tr`ngere. L\s`ndu-se con[tient m`nat denebunie (mania platonic\), poetul se cons-truie[te mai `nt`i pe sine ca poet, astfel`nc`t „constan]a stilului“ [i „unicitateatonului“ „at`t de nelini[titoare printre citi-tori“ (C. Rogozanu, ed. cit., pp. 10–11)s`nt explicabile `n cazul celui care, desco-perindu-se, `nf\ptuie[te (adic\ trece `nfapt\) o oper\ virtual existent\, `nainte de

a fi fost transmis\ lumii, dar o `nv\luie, `ntradi]ie deopotriv\ hermetic\ [i plotinian\,`ntr-o aur\ de mister [i de aparent\ `ncifra-re: „Pe vreme a[a morn\ [i grea [i st\t\-toare, c=nd / sumbrele cortegii de paseridolioase – iat\ / catifelate fòlii a[teapt\, cani[te crinoline / din sipetul Defunctei `nurm\ cu milenii… / (Un joc printre for-mule `n lini[tea minor\ / convine b\rb\]ieichemate din eroare sau / cu un sens anumela via]a con[tiin]ei?)“ (Symposion ni-grum), pentru a spune, f\r\ „imagini“ [ifiguri de stil, adev\ruri universale despreFiin]\. (De altminteri, teza de doctorat cutitlul Poetry of the Being. From Hölderlinto Paul Celan, sus]inut\ la UniversitateaStatului Texas din Fort Worth, `n 1986,este un alt fel de a vorbi despre sine [idespre propria crea]ie.) Acest poem poatefi citit [i ca o replic\ la Chorus Mysticus,din finalul piesei lui Goethe, `n traducerealui {tefan Aug. Doina[: „Vremelnic-sensi-bilul / Doar ca simbol survine; / Aici in-tangibilul / Eviden]\ devine; / Aici genui-nul ne- / Rostibil s-a spus; / Etern-Femi-ninul ne / Trage `n sus.“ (Faust, Bucure[ti,Editura Grai [i suflet – Cultura na]ional\,1995, pp. 294–295).

O astfel de oper\, `n care spunerea „ne-rostibilului“ alterneaz\ cu poeme „de tre-cere“ – fie odihnitoare „nara]iuni“ despreacela[i personaj cu diferite `ntruchip\ri,surprins `n mar[ul s\u c\tre stele (Mar[ulspre stele) ori ad\st`nd „l=ng\ zidul pustiudespre care / povestea zicea c\’i al Anei“(Despre z\voiul de l=ng\ Cetate), ori[ez`nd „cu m=hnire’ntr’un j=l] de m\tas\“(J=l]ul verde), ori num\r`nd stropii dincare „s’a n\scut toat\ marea“ (ParabolaUrechii [i a Num\r\torului), fie texte au-toreflexive, (auto)ironice [i intertextuale,precum partea a VII-a a Poemului de pur-pur\, Confesiunea autorului: sl\biciuneasa `n fa]a lumii, a trecerii vremii [i aPoemului de purupur\, fie (`n aparen]\)simple [i frumoase poezii eufonice, dincare nu lipse[te rima rar\, precum Zante,insula florilor sau C=ntec vechi – estegreu de receptat `n toat\ complexitatea sa.Poate provoca, de aceea, respingerea tine-rilor speria]i de ideea de geniu. Poate fieronat sau, mai exact, superficial `n]eleas\de critica impresionist\. Poate fi redus\ la„text“ autosuficient, `nchis [i steril, de cri-tica textualist\. {i posibilit\]ile continu\.

Dar, indiferent dac\ percepem opera luiMihai Ursachi ca un cod secret „spre dez-legarea formulelor“ sau, dimpotriv\, ca oconfesiune `n care cititorul se reg\se[te,important este faptul c\ orgolioasa decla-ra]ie din Magie [i alcool, „Am aurum nonvulgi, leonem poezia“, con]ine un adev\rindiscutabil, iar cunoa[terea unei astfel deopere este chiar necesar\, nu ca modelpentru eventuali epigoni (acestora nu li s-al\sat nimic de spus), ci ca prilej de bucu-rie pentru cei `ndr\gosti]i de marile crea]ii.

V\lul hermetic

Presa, literar\ [i nu numai, ne anun]\,cu fireasc\ triste]e: „Mihai Ursachi aplecat dintre noi“.

Fals. Magistrul ne aten]ionase, demult\ vreme, c\ locuia `ntr-un cartier cumult mai `ndep\rtat: „`n stele e patriamea/ `n nebuloasele metagalactice…“.C`]i dintre noi l-am urmat acolo?

R\m`ne, totu[i, durerea. A celor apro-pia]i: rude, prieteni, confra]i; a celor ce l-au cunoscut sau doar l-au pre]uit, [tiin-du-l c\ exist\. A celor care am tr\it cu ilu-zia c\ este, c\ ar putea fi, contemporanulnostru.

Iluzie, pentru c\ doar el putea ficontemporan, simultan, cu „padi[ahul/`ntregii Melancolii“, cu Vasiliscul, cuZamolxis, cu Cleopatra, cu „madamZambilovici“, cu Siegfried, cu „elevaRodica“, cu „domnul R.“, cu Vasco daGama, cu Radu C`mpeanu, cu RosinaCambos, cu „ginga[ul flutur Asphodel“[i, arareori, cu el `nsu[i. {i, de ce nu, cuoricare dintre noi. De unde [i concluzia,`n acela[i registru Ursachi, c\ no]iunea decontemporaneitate nu e deloc simetric\.

Durere, pentru c\ to]i (l-)am pierdut.Am pierdut un apropiat, o rud\, unconfrate, un „om al cet\]ii“, un simbol alpoeziei contemporane, un om.

Pentru genera]ia mea, a nelitera]iloriubitori de poezie, de cinste [i de adev\r(idilic [i sublimat), durerea e, pe c`t deacut\, pe c`t de discret\. Pentru c\ noi ampierdut mult mai mult, am pierdut unreper.

Nu ne r\m`ne dec`t speran]a, pe careacela[i Mihai Ursachi o prefigura [i `ncare credem - `n pofida eviden]ei:

„O, dac\ dup\ moarte/ s´ar puteascrie versuri ...“.

Am sim]it nevoia, ca gest de pietate,s\ pun o banderol\ neagr\ pe un volumde Ursachi pe care-l aveam la `ndem`n\.Volumul, Nebunie [i lumin\, era dejadrapat `n negru, `n copert\, probabil cuacceptul autorului. M-am cutremurat [iam pl`ns.

DAN CONSTANTINESCU,Pre[edintele Funda]iei„Viitorul Rom=nesc“

9In memoriamTIMPUL

martie 2004

AL. ANDRIESCU

Dac\ l\s\m deoparte cele c`tevanotabile excep]ii, s-ar putea spune c\Mihai Ursachi n-a tr\it cu noi ci, decele mai multe ori, al\turi de noi. Era`nconjurat uneori, dar nesemnificativ,de tineri `ndeosebi. Accepta, cu o bineascuns\ ironie, s\ i se spun\ „magis-tru“, dar n-a avut ucenici adev\ra]i,care s\-i p\trund\ la inim\ [i s\-l urme-ze necondi]ionat. Era cel mai singurom pe care l-am cunoscut. Singur\ta-tea poetului nu-i `ns\ o simpl\ con-ven]ie romantic\, printre alte motivelirice. Ea are o cauz\ mult mai ad`nc\,interioar\, `n poeziile sale. ~n lupta cuexisten]a, `n sens metafizic, triumf\-toare `i apare, paradoxal, `ntotdeaunainexisten]a: „Pas\re grav\,/ cine e[ti tu,care `mi vrei/ singur\tatea?// Din ce tetot na[ti/ s\ te hr\ne[ti/ cu singur\-tate?// S`ngele meu – purpura singur\-t\]ii./ Din fl\c\ri,/ pe veci pentrufl\c\ri,/ `n fl\c\ri...“ (~n fl\c\ri, p. 97,vezi [i Paserariu, pp. 220-221)1 Neac-cept`nd lumea din jur, pe care o toleracu superioritate, `n `mprejur\ri de alt-fel determinate de euforizantul moldo-venesc cunoscut `nc\ de la Dabijavod\, poetul [i-a construit propria salume, cu o rar\ consecven]\ [i cu obinecuv`ntat\ originalitate. De la pri-mele sale versuri [i p`n\ la ultimelepoezii n-a f\cut altceva dec`t s\ a[tepte„o veste clar\ din lumile invèrse“. I-afost dat ca r\spunsul s\-l capete preadevreme.

Cel ce a scris, `ntr-o via]\ de om,volumul Nebunie [i lumin\, `n care[i-a adunat `ntreaga oper\ poetic\, ameditat, chiar [i atunci c`nd se pref\ceac\ glume[te, cu seriozitate, [tiin]\ filo-zofic\ [i aplica]ie poetic\, la timpuldevorator [i la extinc]ie. ~n acela[i timp„v`n\tor“ [i „v`nat“, omul `[i a[teapt\sf`r[itul `ntr-o tragic\ singur\tate: „O,Doamne, cu ur\ m\ h\ituiesc eu pemine,/ ca pe o vulpe’mpu]it\, [i eu,h\ituitul, / ~mi fug dinainte cu spaim\

de moarte [i cu ru[ine […]“. Vie]uitoa-rea p\durilor [i v`n\torul `[i v\d,`ngem\nate `n ap\, acela[i inexorabildestin: „{i fiara, sl\bit\ de tot, seopre[te acum (la izvorul natal, `ntreverzile cr=nguri:/ `n p=nzele apei c\t\ca prin fum,/ aievea era, v=n\torul celsingur. „ (V=n\toarea). Poezia aceastade subtil\ ini]iere, cu lec]ia naturii `nfa]\, `n tainele vie]ii [i mor]ii, estereluat\, cu deplin\ motivare, din volu-mul de proz\ al autorului, Zidirea [ialte povestiri, pentru a figura acolounde-i era locul, `n ampla antologieap\rut\ la Editura Nemira. Compri-m`nd foarte mult demonstra]ia pe text,s\ intr\m pu]in `n spa]iul pe care MihaiUrsachi `l str\bate, `n poezia sa at`t debine ancorat\ la ]\rmul marilor temelirice. „V=n\toarea“ tragic\, via]a, vacontinua `n cosmos. Un fir fraged vine,`n poezia Apleac\-te, din lumea cre[-tin\. „Noaptea luminii“, sugestiile flo-rale, misterul „Comorii“, cuv`nt scriscu majuscul\, „suli]a“ [i `ntunericul,amintesc de s\pt\m`na patimilor: „O, enoaptea luminii/ [i ninge `n Cosmos unvifor de floare/ de m\r [i de vi[in…/P\duri de ivoriu, apleac\-te Magule,/ eo pedeaps\ aceasta – r\t\citor/ prin p\-durile Lunii?/ Misterul Comorii `l simtca pe-o suli]\ fin\/ ad=nc `nfig=nduse’ninim\,’n suflet…/ S\ fie aceast\ lumin\din urm\/ aidoma nop]ii?/… E noapteluminii ,/prin marile sfere t\cut-roti-toare/ e-o ploaie de floare de vi[in, defloare de m\r,/livada p\rin]ilor…“Misterele naturii [i ale cerului se unesc`ntr-un ritual pascal cu arome de flori[i lumini care-i aduc poetului `n me-morie imagini din „livada p\rin]ilor“ [iun ame]itor fior de rotiri cosmice. ~ntu-nericul („~ntunec=ndu-se soarele, cata-peteasma templului s-a sf=[iat pe mij-loc“, Luca, 23, 45) [i lumina („doib\rba]i [`ngeri] au stat `naintea lor `nve[minte str\lucitoare“, Luca, 24, 4)`nt\resc influen]a Evangheliei `n ver-surile citate, al\tur`ndu-se c`nt\rilor depa[ti ascultate `n bisericile de ]ar\, `ntr-o contopire a cerului cu p\m`ntul, `nnot\ autohton\, u[or blagian\: „Ci iat\

s’aud c=nt\torii, bucium\torii,/ dinsatele cerului“ (Apleac\-te).

„~ntocmirea stelelor“ este un motivliric preferat de poet. Un farmec deo-sebit, `n astfel de versuri, vine tot din`mbinarea inedit\ a formul\rilor biseri-ce[ti cu recele discurs cosmogonic:„F\r\ durere [i `ntristare s\ ad\st\m/`ntocmirea stelelor; ele [tiu, c=nt\toa-rele,/ calea de netulburat [i eternelevaluri de aur.// {i de asemeni, cu`n]elepciune s\ st\m, ca poetul,/ sub unsalc=m `nflorit de la marginea lumii;/cirezile pa[nice suie pe dealul simbo-lic; obiecte ciudate s\geat\ eterul, darnu despre asta,// Ci despre ordinea cla-r\ vroiam s\’]i vorbesc,/ despre totul.O, f\r\ durere [i `ntristare s\ ad\st\m/`ntocmirea stelelor.“ (Pila[tri statorni-ci, o, numere limpezi, p. 145). Poetulse mi[c\ repede pe coordonate foarte`ntinse, `n care cerul, ca `n poeziapopular\, precum `n Biblie, binecuv`n-teaz\ p\m`ntul sau `i retrage bine-cuv`ntarea nemeritat\: „Soarele misticapune `n ce]uri/ Imaginea sf=nt\ [iclar\ s’a [ters/ pe paji[ti cre[teau spiri-tuale nutre]uri/ O pat\ de s=nge `nUnivers.“ Imitatio noctis, cum se inti-tuleaz\ poezia, este o glos\, f\r\ caregulile genului s\ fie riguros respecta-te. Caracterul ei gnomic, chiar dac\relu\rile nu-s dup\ tipic, se impuneaten]iei. ~ntregul ra]ionament, dedusdin comentariile versurilor reluate dinprima strof\, pledeaz\ pentru absolu-]iunea p\catului („Eroarea asta s\dit\`n frageda f\ptur\“) sub amenin]areaapocaliptic\ („O pat\ de s=nge `nUnivers“).

~n t\cutul „mar[ spre stele“, unde-[icaut\ locul pentru eternitate, pe care i-l asigur\ marea sa oper\ poetic\, MihaiUrsachi culege ultimele date pentrupoeziile lui viitoare: „O, dac\ dup\moarte/s’ar putea scrie versuri/ visez/s\ fi murit/ mai `nainte de a/ se na[teUniversul.“ (Autoportret)

1 Zidirea [i alte povestiri, Editura CarteaRom=neasc\, Bucure[ti, 1978, pp. 114-115;Nebunie [i lumin\, Editura Nemira, Bucure[ti,1998, p. 338.

~n lumea mirobolant\ a poeziei lui

Mihai UrsachiMihai Ursachi a plecat `n eternitate

LIVIU ANTONESEI

~ntr-o diminea]\ de martie, poetul MihaiUrsachi s-a hot\r`t s\ plece dintre noi, s\ se des-part\ de aceast\ Vale a Pl`ngerii care este lumea`n care tr\im. Sau, mai degrab\, inima sa ahot\r`t acest lucru, obosit\, probabil, s\ maibat\ `ntr-o lume at`t de ur`t\ [i nea[ezat\, at`t de`ndep\rtat\ de idealul de frumuse]e clasic\, gre-ceasc\ [i german\, pe care poetul l-a cultivat`ntreaga sa via]\. A fost prima veste ce mi-asosit `n acea miercuri diminea]\ [i nu m\ potobi[nui cu ea, nu pot s-o accept, at`t mi se pare,nu doar incredibil\, ci [i insuportabil\, chiar [iacum c`nd l-am trecut dincolo, `n cea mai bun\dintre lumi [i `n cea mai frumoas\ zi dinprim\vara acestui an.

Pentru genera]ia mea de scriitori ie[eni – [inu cred c\ Nichita Danilov, Lucian Vasiliu, DanPetrescu, Dorin Spineanu, Sorin Antohi [i al]iim\ vor contrazice –, Mihai Ursachi a fost unuldintre pu]inele repere, `n egal\ m\sur\ scriitori-ce[ti [i morale, incontestabile, `ntr-o vreme,perioada noastr\ de formare de dup\ mijloculanilor [aptezeci, `n care acestea erau at`t de rare`nc`t puteai s\ le numeri pe degetele de la o sin-gur\ m`n\. De altfel, a fost un reper [i pentrumembri ai genera]iei mele din alte p\r]i – PetruRomo[an, Traian T. Co[ovei, Ion Mure[an [.a.Tocmai de aceea, plecarea sa `n America din1981 a fost resim]it\ de fiecare dintre noi drepto pierdere ireparabil\, un fel de doliu de ointensitate apropiat\ celui de acum, c`nd Omuldin Poetul Mihai Ursachi [i-a luat r\mas bunpentru vecie.

~n ce m\ prive[te, nu pot s\ uit dimine]ile deduminic\ de la sf`r[itul anilor [aptezeci [i `nce-putul anilor optzeci, c`nd `l vizitam cu regulari-tate, ne citeam reciproc ce scrisesem `ntre timp,discutam despre poezie, filosofie, dar [i desprepolitic\, `mi `mprumuta o edi]ie rar\ dinTalmud, poeziile unor Hölderlin sau Trakl, ori oultim\ apari]ie a „noilor filosofi“, pe atunci `nvog\ interna]ional\, c\rora, `n ciuda anticomu-nismului comun, le g\sea [i punctele slabe. ~mipl\cea ceaiul verde [i parfumat pe care `lpreg\tea, trabucele pe care le procura cu difi-cultate [i le oferea cu gentile]e ori, de ce s\ n-ospun?, whisky-ul sau vinul, `ntotdeauna de ceamai bun\ calitate.

Din America, s-a `ntors imediat dup\ revo-lu]ie, chemat de noi, prietenii mai tineri, c\rorali s-a ad\ugat Andrei Ple[u, ministrul de atuncial culturii. Nu pot uita nici acum bucuria reve-derii de atunci, cum nu pot uita tot ceea ce amf\cut sau am `ncercat s\ facem `mpreun\, `ncultur\, `n activitatea civic\ ori `n cea politic\.Probabil, concet\]enii no[tri [i-l amintesc de lamitingurile pentru democratizare de la `ncepu-turile deceniului trecut, c`nd, el, poetul at`t desubtil, rafinat, tradus `n peste treizeci de ]\ri,`nfl\c\ra mul]imile adunate `n Pia]a Unirii ori`n fa]a Palatului Culturii. Dar c`]i, oare, mai ]inminte c\ a fost pre[edintele Alian]ei Civice oric\ vreme de patru ani s-a aflat `n serviciulora[ului, `n calitate de consilier municipal? Oactivitate nu foarte poetic\, dar de care s-a`nvrednicit cu aceea[i devo]iune cu care s-a`nvrednicit de fiecare pagin\ scris\ pe care ne-al\sat-o mo[tenire.

Acum, Mihai Ursachi, cel care devenise unsimbol al ora[ului nostru `nc\ de la mijloculanilor [aptezeci, a plecat dintre noi. Din feri-cire, admirabila sa poezie [i admirabilul s\ucuraj literar, civic [i politic au r\mas s\ nec\l\uzeasc\ `n continuare. ~ntr-o lume at`t deplin\ de false valori [i de simboluri calpe, pro-babil c\ este prea pu]in loc pentru celeadev\rate. Numai c\, `n vreme ce cele dint`ivor disp\rea `n neantul, „neantul valah“, vorbalui Cioran, un autor pe care `l iubea, din careau ap\rut, Mihai Ursachi [i-a `nceput drumulspre eternitate.

Drum bun, B\die Mihai! Dumnezeu s\ teocroteasc\! ~n inimile noastre, vei r\m`ne de-apururi, de-a pururea pururi! Ve[nic\ recuno[-tin]\, Magistre…

©P

HO

TOFO

CU

SR

O–

AD

RIA

NC

UB

A

martie 2004

10 In memoriamTIMPUL

Magie [i alcool

Magia [i alcoolul viea]a’mi guverneaz\,pe care-am `nceput’o studiind filosofia,anatomia, dreptul [i vai, teologia,dar neg\sind `n ele nici lini[te nici baz\.

Sacrificai Venerei [i-am zis: oricum o fi ea,sublim\ ori sordid\, `n trupu’i se ascundemisterul f\r\ nume [i coapsele’i fecunde`n spasmul ca o moarte confer\ ve[nicia.

Imperialul spirit m\ are’n a sa paz\[i nici o cuno[tin]\’i egal\ cu be]ia[i tainica lucrare `n nop]ile de groaz\.

T\r=m f\r\’ndoial\ aflat’am, [i cuteaz\mereu r\t\citorul pe c\ile profunde:„Am aurum non vulgi, leonem, poezia.“

C=ntecul tamburului

`ntors de la r\zboi

Am pe maretrei vapoare:unul cu aur,altul cu argint,cel\lalt cu floarealb\ de hiacint.

Am pe maretrei vapoare:unul cu m\tas\,altul cu-amiroas\,cel\lalt cu jaledup\ cea frumoas\.

Am pe maretrei vapoare:unul e cu vin,altul cu odoare,cel\lalt cu floareneagr\ de pelin

Acum voi pleca

Iubito acum voi pleca spre un ]\rm cunoscuts\ nu’]i fie team\ calea e scurt\[i f\r\ primejdii, p\duri melifere`[i scutur\ floarea de-o parte [i alta

S\ nu’]i fie team\ voi veni `mbr\cat`n altfel de straie [i s’ar puteas\ nu m\ cuno[ti poate c\voi avea [i alt chip s\ nu’]i fie team\

Voi fi cam ciudat tu s\ nu pl=ngi atuncitoate se schimb\ iat\ [i aniiaceia fierbin]i nu mai suntacum voi pleca spre un ]\rm cunoscut.

Aceea[i moar\

Eram `namorat de tineca luleaua de fum\torul ei.(Dac\ a[ fi un poet prosta[ continua aceast\ compara]iune,dar nu am s’o fac.)

Ci `]i voi spune doar,acum c=nt toate sunt `ncheiate,`]i voi spune deci,`]i voi spunec\ la moara din satse macin\ mereu aceea[if\in\, ca `ntotdeauna.

Non dolet

A[ vrea s\ m\ duc sub salc=mii `n spume,duhul lor alb sufletul meu s\’l zugrume

Ca una din florile lor s\ m\ duc tot la vale,ochii din cer s\ se fac\ ulcele [i oale

{i `nt=lnindu-te iar sub salc=mul `n floares\’]i pl=ng l=ng\ s=n, s\ te’ntreb de te doare

{i poate’mi vei spune din nou „oh Pete, non dolet“,delirul comi]ial, ce v=rtej, ce r\scolet…

Nebunie [i lumin\

~n nebunie [i lumin\p\rul se face mai alb dec=t neaua[i singura clip\ # toat\ via]a

O, las\ naibii `nv\]\turile (totu[imartirii, asce]ii…) [i astrofizica[i biogenetica iat\ m=nerul acestae poate acela al eternit\]ii„M=nerul balamucului, balamalele u[eide la ospiciu“

Dar `n lumin\ eucontemplu `nc\ o dat\ ciudata eflorescen]\a cerului, marea lui floare albastr\de Myosotis

[i’mi spun: ai s\ po]i vre o dat\ uitac\ ai existat?

~n nebunie [i lumin\

Ma[in\ria de foc a destinului

Pe la morm=ntul iubitei celei pururi vii`n fiecare noapte dau t=rcoale[i m\ ascund de stele [i iau p\m=nt `n m=n\ [i precum

alt\dat\[optesc formule stinse [i sacre poeziiat=ta de pl\cute c=ndva urechii sale;`n ceruri se aprinde o uria[\ roat\precum acelea care din ap\ sap\ ap\pentru gr\din\rie, la ]\rmurii p\durilor uitate.

O, mecanism prea simplu, `nchipuit din stele!~ncet `ncet privirea `n tine se `ngroap\

[i biata mea fiin]\ de tine nu mai scap\,[i roata uria[\ de fl\c\ri se pr\vale`n vuiete imense – cutremure cere[ti – pe noi, peste

morm=ntul`n care doarme moart\ mireasa ̀ nstelat\, cea vie dintre vii.

Voi regi! Voi `mp\ra]i ai lumii! Nu [ti]i nimic din asta!

Poarta ~nvierii

~n noapte, `n noapte, `n noaptevoi bate la u[ile oarbe ale t\cerilor…„Acestea sunt u[ile tainei,

Mihai Ursachi„Ma[in\ria de foc a destinului“

martie 2004

11In memoriamTIMPUL

`n num\r de [apte.“– Cor\bierilor,r\t\citori dup\ Soare,l\sa]i-m\ singur…

Cutremurare’n afar\, dar pace ad=nc\’n ad=ncuri,cu degete palide, flori de iacint,[i u[a dint=i s’a deschis sc=r]=ind;[i am st\tut f\r\ nume, ne[tiutor,nespus de u[or,ne[tiutor `nceput,f\r\ trecut,ne[tiut viitor…

{i am b\tut – eram altul, cu floare de m\r,[i mere rodit-au `ntr’adev\r,o lume se’ncearc\ `n fiece m\r[i fiece m\r e un num\r…

Cu degete arse [i ochi de sc=ntei,la u[a de tain\ cu num\rul trei;pe frunte’mi – frunza, una, de trifoi:„{i tot `n]elesul, [i singurul sens`l vei avea prin subiect, predicat[i voluptoasa lor `ntruunire;[i totul va fi `nl\untru’]i,[i totul va fi `n afar\’]i,[i tu `ntre ele.

{i vei pricepe [i apa ce curgedin deal c\tre tine[i de la tine la vale`n clipa de ieri,`n clipa de azi[i’n clipa de m=ine;c\ci tot de asemeni, odaia lumii talee ~n\l]ime,L\rgime,[i Ad=ncime,amin.“

Bra]u’mi de bronz cu t\rie b\tu la intrarea a patra,`n fa]a statuilor goale m=nat de destin.„Mai stai pu]in“,g=nguri adormind Cleopatra.

~n fa]a u[ii cincieram `n opinci[i n\dragi:„Oi]elor dragi,sus la munte susdoinind v’am adusca s\ v\ ascunddincòlo de prund,la iarba cea gras\,`n ]ar\ frumoas\,de Domnul aleas\…“

~n fa]a u[ii [aseam tras la aghioase:„Aghios, Aghios, Aghios,t\m=ie, t\m=ie, t\m=ie,mom=ie, mom=ie,l\l=ie…“

P\rea c\ printre nouri o poart\ s’a deschis,ad=nca dintre por]i.{i `n t\cerea t\ceriloram zis:– Cor\bierilor,lumin\! {i-am `nviat dintru mor]i.

Povestea c\l\torului cu cire[e

Ploua grozav peste cire[ii `nflori]i,o ploaie grea [i cald\, precum o sev\ dulcec\dea `n valuri-valuri peste b\tr=nii, albiiepiscopi `n od\jdii, preaferici]i cire[ii,o fraged\ putere `n fiecare floaredin mii de miriade ce at=rnau de ramuri.Ciudatul c\l\tor venind de c\tre mun]ii`ntuneca]i de cetini, umbla f\r\ gr\bire,[iroaie lucitoare `l podideau, t\cereatr\ia `n ochii lui. Ajunse

la poarta din livad\, cu stre[ini de [indril\[i cioc\ni cu m=na `n sc=ndurile ude.Atunci o m=n\ mic\, un bra] ca de copil\i’ntinse prin ostre]e o creang\ `nflorit\[i una cu cire[e str\lucitoare, ro[ii,lumini `n fumul ploii cu miros de t\m=ie…

Ploua grozav peste livada mare,o ploaie grea [i cald\, precum o sev\ dulce

„Un trunchi de smal] albastrust\tea ca o stan\“

Cor\bii de aram\ cu vele’ns=ngeratepurt=nd pe ele semnul `mp\r\]iei persese leag\n\ pe sfera’mp\r]it\’n jum\tate.

– A[tept o veste clar\ din lumile invèrse…

Sub dafinii `n floare [i bol]ile de vie,c=nt\ri crepusculare de lir\ [i de flaut.Acum se `mplin[te o tulbure vecie,pe nici un ]\rm de-acuma eu n’am s\ te mai caut.

Cur=nd voi fi o stan\, [i vie]ile tr\ite –simboluri `ncrustate, pe jum\tate [terse.Al\turi faraonii vor face piramide.

– A[tept o veste clar\ din lumile invèrse…

Autointerviu

Vezi’]i de treab\ Ursachi[i renun]\ odat\ la obi[nuin]a viclean\ a poeziei.Tu care `n adolescen]\ai vrut s\ te faci oier, apoifunc]ionar la „Piscicola“, tu care ]i-ai am\gitinsomniile cu sanskrita, cu Schlegel, cu Bopp, pentru cepersecu]i tipogràfii, ze]arii, amicii, oamenii ceicumsecade (criticii literari nu conteaz\ – sunt mult prea[ire]i ca s\ citeasc\ vreodat\ ceva). Iat\ din nouai mai scris un poem, te-ai mai tras `nc\ o dat\ pesfoar\, mai binete-ai face copac, boiler electric sau varz\.Termin\ naibii.

Symposion nigrum

Pe vreme a[a morn\ [i grea [i st\t\toare, c=ndsumbrele cortegii de paseri dolioase – iat\catifelate fòlii a[teapt\, ca ni[te crinolinedin sipetul Defunctei `n urm\ cu milenii…(Un joc printre formule `n lini[tea minor\convine b\rb\]iei chemate din eroare saucu un sens anume la via]a con[tiin]ei?)

*

~nf\[urat (cum spune poetul) `n noapte (de fapt manti-la oarb\

a lipsei de speran]\) b\tui pe la obloane `nchise pe vecie[i umbre temerare – amici [i fra]i ai nop]ii –formar\ echipajul predestinat Serb\rii.

*

Defuncta, imobil\, din astrele mobile,conduce pa[ii no[tri. Esen]ele din urm\`n gesturi f\r\ noim\ primesc ultim\ via]\. (Lamealbastre de Toledo `n burta bombei H.)

*

Hermetic\ enigm\! {i cele opt simbolurisunt cupe opaline pe cele opt altareale ofrandei pure. Cu noi este acelan\scut din `nsu[i Hermes! Pe coapsa lui de aure scris\ cifra tripl\ a Cheii absolute. Vivail principe dei fiori! Cunun\ de orchidee,de chiparos [i laur g\ti]i pentru Mireasace c=rmuie din stele Corabia Nebun\!

*

~ntr’adev\r o nav\. Nicic=nd Antichitateanu cunoscu mai nobili b\rba]i, mai puri, mai m=ndri, mairesolu]i. Pe masa lung-oval\o racl\ purpurie aprinde lungi reflexe,`n care doarme rece mireasa `nstelat\…

*

Ceremonia sacr\! C=nd `nsu[i adev\rulcristalicelor sfere expir\, [i nimicul`n chipul unui vierme mol=u clameaz\ vesteaimund\ [i infam\ [i ve[nic detestat\…A noastre inemi iat\ sunt cupe opaline,o purpur\ aprins\ vom bea pentru Enigma`n veci s\rb\torit\! Din amfore delapislazuli o licoareca s=ngele iluminat al celeice c=rmuie din stele Corabia sublim\. O fra]i!~n Universurioceanele de flaore se n\ruie pe nav\,ciclioane siderale. De dincolo de elee glasul celei care ne d\ruie putere,ea este-aici, acum, cu noi, ea este-acelace s’a n\scut din Hermes!

*

Cineva a’ntrebat mai t=rziu: unde [i c=nd?{i ce cavaleri s\v=r[ir\ Serbarea?I s’a r\spuns: nimeni, nicic=nd, nic\ieri.

©PHOTOFOCUSRO – ADRIAN CUBA

martie 2004

12 DialogTIMPUL

Presupun c\ o muta]ie `ncultura occidental\ ar fiposibil s\ se `nt`mple, daramploarea ei n-o pot b\nui

Gabriela Gavril: Domnule MosheIdel, a]i vorbit `n mai multe r`nduri despreinfluen]a tradi]iei [i a culturii iudaice, aCabalei `n special, asupra culturii occi-dentale. Crede]i c\ vom asista `n cur`nd lao reg`ndire, la o redefinire a „canonuluioccidental“?

Moshe Idel: ~n general m\ feresc s\prev\d viitorul [i prefer s\ vorbesc desprelucruri foarte concrete. Exist\ sute [i miide c\r]i, aspecte care ar trebui s\ fie cu-noscute [i luate mai `n serios `n consi-derare. Ce `nseamn\ `ns\ aceasta? Care arfi implica]iile mai ad`nci? Ele nu depindnumai de faptul c\ vor fi publicate c\r]i,vor fi f\cute cercet\ri [i vor fi descoperiteleg\turi care `n momentul de fa]\ s`nt `nc\neclare. Schimb\rile depind `n fapt destructura cunoa[terii care va ap\rea. Deexemplu, ne afl\m deja `ntr-o perioad\ `ncare cultura european\ este foarte ame-nin]at\, [i din punct de vedere cultural, [idin punct de vedere religios. Toate viziu-nile care sus]in c\ Europa este paralizat\din punct de vedere intelectual, c\ estealc\tuit\ din prea multe culturi [i are preamult\ putere, c\ a influen]at prea multcolonialismul [i postcolonialismul au unecou destul de mare `n America [i `nIsrael. Dar acesta este un atac la bazelecunoa[terii: se induce ideea c\ nu po]icunoa[te ceva care nu este din cultura tasau din religia ta. Dac\ o astfel deorientare devine mult mai puternic\?Cultura occidental\ `n general ar putear\m`ne o insul\ care s\ nu mai fie at`t deimportant\ pe c`t se crede ast\zi. Omla[tin\ mic\ `n care tr\iesc c`teva broa[tecare vorbesc sau nu `ntre ele. Din cauzaaceasta, eu nu vreau s\ vin cu profe]ii.Poate va ap\rea o viziune nou\ asupraculturii? Poate va avea loc o revolu]ie `ncunoa[tere? Chiar dac\ s-ar `nt`mpla ceeace eu cred c\ ar fi interesant, nu pot spunec\, `n principiu, cultura evreiasc\ ar fi maibun\ [i, dac\ ea este luat\ `n considerare,s-ar produce o schimbare esen]ial\. Cons-tat\rile mele s`nt factuale, nu numaidec`taxiologice, de genul „era acolo altcevamult mai bun, era tot timpul `n preajm\,dar nu a]i v\zut…“ Presupun c\ o muta]ie

`n cultura occidental\ ar fi posibil s\ se`nt`mple, dar amploarea ei n-o pot b\nui.

~n fond, transform\rile se produc lent,`n timp, [i uneori r\m`n necunoscute. S\ne g`ndim la Derrida: cineva poate s\-laccepte, altcineva poate s\-l conteste peg`nditor, s\ r`d\ de el [i de teoriile lui, nuconteaz\. Derrida a schimbat cursul cu-noa[terii, `ntr-un mod destul de puternic,`n Occident. A f\cut-o pe baza unei criticia `n]elegerii grece[ti a modernismului.A[adar, transform\rile se petrec acum, nus`nt un scenariu futurist. Dar Derrida nueste, de fapt, con[tient de ceea ce face. Amavut discu]ii cu el, [i publice, [i `n parti-cular, am scris `n cartea ap\rut\ `n onoareasa… „De fapt tu e[ti parte dintr-o alt\ isto-rie a Europei“, i-am spus, „tu nu e[ti nou,filia]ia aceasta a `nceput mult mai devre-me `n cultura european\ cre[tin\; c\ e[tievreu sau nu – nu conteaz\, pentru c\ tunu n-ai preluat exact cultura ebraic\…“ A,l-a citit pe Scholem? Da, dar l-a citit `ntraducere, `n francez\… [i-atunci e cultur\francez\. Dac\ nu era tradus, nu-l citea.Cred c\ Derrida e o parte dintr-un alt filoncare se poate exemplifica. Nu trebuie s\dezgropi manuscrise uitate, exist\ un fir:Pico della Mirandola, Leibniz…

G.G.: {i romanticii germani? {iMallarmé?

M.I.: Da, `i avem pe romantici, peMallarmé, pe Borges… A[a c\ exist\ unaltfel de istorie, mai mic\, poate `nc\ignorat\, exist\ o mul]ime de materiale.Problema esen]ial\ `ns\ este aceasta: careeste configura]ia cunoa[terii? Dac\ spui c\Leibniz `n Matrix universalis e mai im-portant dec`t `n Monadologia, iei o deciziecultural\. Dar cine poate decide ce e maiimportant? Important pentru cine? E deajuns s\ spui numai at`t: pentru mine emai important\ Combinatoria lui Leibnizdec`t Monadologia [i ai o alt\ viziune. Dardac\ sus]ii c\ Pico della Mirandola e maiimportant dec`t Ficino sau Lullus mai im-portant dec`t Thomas d’Aquino? Nimeninu va sus]ine ast\zi a[a ceva, pentru c\ is-toria e mai grea dec`t metafizica. Dar, da-c\ ai spune toate acestea, ar fi, desigur, oexagerare, dar nu o inven]ie. Scrierile luiLullus, de pild\, s`nt foarte multe [i,poate, `nc\ nu ne d\m seama care a fost`nfluen]a lor.

Ce spun eu nu e futurist, dar poate nue esen]ial. Dac\ n-o s\ se `nt`mple niciun fel de revolu]ie sau contrarevolu]ie,

`n care alte forme de cuno[tere [i decultur\ vor deveni mult mai puternice [ivor marginaliza sau vor transforma toateacestea `ntr-o bagatel\? E important, nue important Leibniz, a fost Cabala, n-afost Cabala…, toate pot deveni la unmoment dat un fel de not\ lung\ la oistorie [i mai lung\.

O enorm\ surpriz\sociologic\

G.G: Cunoa[terea fondului iudaic alg`ndirii [i al culturii scriitorilor evrei delimb\ rom=n\ ar schimba poate [i modulde `n]elegere al c\r]ilor lor. Nu spun nea-p\rat c\ ar fi considera]i mai valoro[i sauc\ astfel s-ar produce mari r\sturn\ri `nierarhiile noastre… De pild\, cum crede]ic\ a influen]at cunoa[terea Cabalei operalui Fundoianu?

M.I.: M\ obliga]i s\ p\[esc pe un terennesigur pentru mine. Cunosc mult maibine istoria dec`t literatura rom=n\: amcitit ce-am citit, dar asta nu-mi d\ posibili-tatea de a face prea multe considera]ii. Amfost surprins – dar asta nu e dec`t o dovad\a ignoran]ei mele – de faptul c\ au fost at`tde mul]i scriitori evrei de limb\ rom=n\ `naceea[i genera]ie, care au reu[it s\ scrieuneori `ntr-o limb\ rom=n\ superb\. Num\ g`ndesc numai la Mihail Sebastian, ci[i la Ion C\lug\ru [i m\ `ntreb cum au reu-[it ei s\ scrie `ntr-o limb\ at`t de nuan]at\,uneori rural\? Pentru mine, literaturaaceasta a fost o descoperire: `l [tiam maibine pe Mihail Sebastian, dar el `mi ap\reaca o stea izolat\, lumin`nd singur\, f\r\vreun corespondent. C`nd am `nceput s\-icitesc pe C\lug\ru, Blecher, Peltz, am luatcontact cu o cultur\ despre care nu [tiamc\ exist\: pentru mine a fost o mare sur-priz\, nu numai literar\, ci [i sociologic\.De fapt, romanele lui Peltz mi-au dat ima-ginea unei lumi pe care eu nu am cunos-cut-o: o altfel de via]\ evreiasc\ era ceadin interbelic, `n mahalele ora[elor mari.Eu nu auzisem de toate acestea, nu [tiammai nimic, iar lumea descris\ de ace[tiscriitori, scenele de via]\ evreiasc\ obi[-nuite mi se p\reau de necrezut, c`teodat\[ocante. Cum s\ v\ spun, `n scrierile aces-tea s`nt surprinse secven]e dintr-o lumedespre care eu nu mai [tiam prea multe.M\ `ntreb c`t de mare a fost degradareacare s-a produs `n momentul migr\riilocuitorilor dinspre or\[ele spre ora[elemari. Citind toate acestea, m-am `nt`lnitcu un alt univers. Credeam c\ mai [tiu c`teceva despre ce/ cum au fost evreii `nRom=nia… Nu c\ a[ fi fost expert, daraveam impresia, van\!, c\ `n]eleg ceva.Am fost `ns\ stupefiat de dezr\d\cinarea [is\r\cia comunit\]ilor evreie[ti. Am `ntre-bat [i istorici – nu cred prea u[or ceea cescrie `n romane – [i ei mi-au confirmat:da, au existat toate mahalalele acelea, cupitorescul [i s\r\cia lor. Venind la Bucu-re[ti, am crezut c\ voi putea reg\si cevadin acea lume. Romanele citite mi-au f\-cut poft\ s\ v\d, a[ fi vrut foarte mult s\fie vreun film despre acele cartiere [i ma-halale evreie[ti. Cum au tr\it oamenii `nmahalaua V\c\re[ti? Cum s-au transfor-mat? Dar nu am cunoscut avatarurile lor [inici nu am auzit m\car de ele, nu c\ nu le-am cunoscut. Aceast\ literatur\ mi-arezervat o enorm\ surpriz\ sociologic\.

Nu [tiu dac\ literatura scris\ de scrii-torii rom=ni de origine evreiasc\ ar trebui

s\ ocupe alt loc dec`t cel pe care-l areacum; aceasta este o chestiune intern\ aliteraturii rom=ne. Eu nu fac judec\]i devaloare, ceea ce e interesant `n ochii meis-ar putea s\ nu `nsemne nimic pentrualtul. Pentru ce ar trebui un t`n\r cercet\tors\ [tie cum s-a transformat un t`rg moldo-venesc, cum se desf\[ura via]a `n maha-lalele din Ia[i [i Bucure[ti?

Sigur, ajung`nd la cealalt\ `ntrebare,cred c\ e important pentru orice interprets\ aib\ toate informa]iile, s\ le poat\ punecap la cap, s\ [tie de unde pleac\ anumiteidei. Fundoianu/ Fondane nu a fostspecialist `n Cabal\, dar a citit din Cabal\[i nu putea s\ nu fie influen]at deloc ea.De aceea, pentru mine, multe chestiuniconsiderate obscure devin mai limpezi.M\ simt bine atunci c`nd [tiu de unde vinunele idei, unele detalii. Eu [tiu…

Revolta „ultimului“ Culianue o specula]ie psihologist\

G.G: L-a]i cunoscut bine pe I. P.Culianu, a]i fost apropia]i. De aceea,imaginea lui Culianu desprins\ din textele[i interven]iile dumneavoastr\ este `nmare m\sur\ diferit\ de cea oferit\ de TedAnton, dar [i de unii dintre interpre]ii [iesei[tii rom=ni. Cum privi]i dumneavoas-tr\ rela]ia at`t de des invocat\ dintreMircea Eliade [i I. P. Culianu?

M.I.: Rela]ia a fost adus\ de al]ii `ndiscu]ie, nu am adus-o eu. N-am f\cut alt-ceva dec`t s\ particip la aceast\ dezbatere.Am s\ spun foarte direct c\ am convin-gerea c\ modelul acestei rela]ii, desprecare s-a vorbit at`t de mult, este unulfoarte simplu [i foarte u[or de verificat.Toat\ afacerea `n leg\tur\ cu revolta„ultimului“ Culianu e o specula]iepsihologist\.

G.G.: V\ referi]i la acuza]ia de„paricid“? Seam\n\ `n vreun fel rela]iaCulianu – Eliade cu rela]ia Idel –Scholem?

M.I.: {i eu am fost criticat de multe ori,acuzat de „paricid“ intelectual, cultural.Nu pot extrapola experien]a mea la expe-rien]a lui Culianu [i nu vreau s\ m\ lansez`n specula]ii privind con]inutul sufletuluis\u care, cine [tie?, ar fi putut con]ine [iporniri paricide. Nu pot s\ spun nici c-auexistat, nici c\ n-au existat. Dar ceimportan]\ ar avea astfel de presupuneri?~i avem scrierile [i trebuie s\ le discut\m,s\ le interpret\m f\r\ a ne l\sa sedu[i depsihologisme. Care au fost inten]iileascunse ale lui Culianu, pe care nimeni nule-a auzit vreodat\? Nu cred c\ merit\efortul s\ `ncerc\m s\ le c\ut\m. Prefer s\vorbesc despre ceea ce este foarte binedocumentat. C`nd a ajuns `n Italia, nu credc\ I.P. Culianu a fost preocupat dac\ se varevolta `mpotriva lui Mircea Eliade saunu, ci a vrut s\ scrie, `n italian\, o tez\asupra religiei, `ntr-un mod care s\ o fac\acceptat\ de lumea academic\ de acolo. Eclar, e simplu: [i-a scris cartea dup\modelul italian. A mers la Paris [i a scris otez\ dup\ modelul francez, iar cele dou\modele nu s`nt foarte diferite `ntre ele.Acestea s`nt datele care nu pot fi negate.Modelul adoptat de Culianu este unul[tiin]ific, cu note, cu accente istorice [ifilologice. Nu mai vorbesc de faptul c\I.P.. Culianu a f\cut la Bucure[ti studii defilologie, merg`nd de la bun `nceput `ntr-oalt\ direc]ie dec`t Eliade. Culianu a vrut s\

„Rom=nia se afl\ `ntr-o perioad\ confuz\,tulbure, `n care nu s-au cristalizat regulilediscursurilor publice“

Gabriela Gavril `n dialog cu Moshe Idel

Moshe Idel s-a n\scut `n 1947, laT`rgu-Neam]. Este profesor de g`ndireiudaic\ la Universitatea Ebraic\ din

Ierusalim [i cercet\tor principal laInstitutul Shalom Hartman. Este doc-tor `n filosofie cu specializarea Cabala[i a lucrat ca visiting profesor [i cerce-t\tor la universit\]i [i institu]ii din `n-treaga lume, printre care Yale, Harvard[i Princeton din SUA [i École desHautes Études en Sciences Socialesdin Paris. Numeroasele lucr\ri publi-cate includ lucr\ri de referin]\ cum s`ntKabbalah: New Perspectives (YaleUniversity Press, 1988), Hasidism:Between Ecstasy and Magic (SUNYPress, 1995) [i Messianic Mystics(Yale University Press, 1998). ~n 1999,Moshe Idel a primit premiul „IsraelPrize“ pentru excelen]\ `n domeniulfilosofiei iudaice. Volumul Perfec]iunicare absorb. Cabala [i interpretare(publicat `n 2004 la Polirom, `ntraducerea lui Horia Popescu) a fostdistins `n SUA cu „Koret Jewish BookAward in Philosophy and Thought“ peanul 2003.

13Dialog

martie 2004

TIMPULfie apropiat de Eliade, cred c\ a [i fost dinpunct de vedere sentimental. Bine`n]eles,asta nu `nseamn\ c\ `ntre cei doi nu auexistat [i divergen]e.

G.G.: Mai ales dup\ ce a aflat maimulte despre trecutul legionar al luiEliade?

M.I.: Cu siguran]\. Culianu a regretatfoarte mult acest lucru, a fost foarte des-cump\nit. Nu spun c\ nu au fost tensiuni[i `nainte, nu spun c\ dezv\luirile privindtrecutul lui Eliade nu au adus o r\ceala`ntre cei doi sau c\ ei ar fi r\mas amicieterni. Dar toate aceste lucruri intervenite`n plan personal nu au schimbat cu nimicmetodologia. Rela]iile dintre cei doi s`nt oafacere istoric\. Poate o afacere personal\.Dar nu cred c\ I.P.. Culianu [i-a scris, [i-ag`ndit vreodat\ textele pentru c\ a vrut s\i se opun\ cu orice chip lui Eliade. Cred c\drumurile lor [tiin]ifice diferite s-au con-turat de la `nceput. Dep\rtarea „ultimuluiCulianu“ de Eliade sau inten]iile sale „pa-ricide“ s`nt ipoteze ce nu pot fi demons-trate. Dac\ ai convingerea c\ oameniireac]ioneaz\ `ntr-un anumit mod [i, pebaza acestor scenarii, construie[ti ipoteze,atunci `]i asumi riscurile. Dar exist\ cevafundamental, vizibil: Culianu a optatpentru o alt\ zon\ de cercetare, a folosit oalt\ metodologie dec`t Eliade, urm`ndcalea deschis\ de profesorii, de mentoriis\i din spa]iul occidental. De ce-a[ maiavea nevoie de explica]ii psihanalitice,confuze, extrem de complicate, c`nd am la`ndem`n\ date verificabile?

Fidelitatea mea fa]\ demaestru este c\ m-am dus [i am citit manuscrise`nainte de a scrie

G.G.: {i rela]ia dumneavoastr\ cuScholem a fost „psihanalizat\“ la fel demult?

M.I.: Eu scriu, Scholem scrie; eu scriu`ntr-un fel, Scholem `n felul s\u, cred c\lucrurile acestea ar trebui s\ fie evidente.Bine, se pot face multe specula]ii, cinevapoate g\si atacuri voalate la adresa luiScholem, al]ii pot merge mult mai departe[i s\ considere c\-l contest dur pe `nainta-[ul meu. Desigur, toate aceste construc]iis`nt interesante, poate chiar inteligente,`ns\ s`nt superficiale. Eu m\ consider multmai aproape de Scholem – afectiv, emo-]ional, dar [i metodologic – dec`t cei carecaut\ `n textele mele atacuri la adresa lui.Dar am criticat anumite laturi ale g`ndiriisale. Cred `ns\ c\ trebuie s\ ne `ntoarcemla adev\rurile simple, pe care le-am totpomenit `n mediile israelite: Scholem astat ani de zile [i a studiat manuscrise –aceasta e structura lui! –, eu am f\cut ace-la[i lucru. Cei care m\ atac\, m\ demas-c\?, au citit m\car un an amanuscrise, nucincisprezece? {i-atunci, cine e maiaproape de Scholem? Eu sau ei? S\mearg\ m\car un an s\ descifreze manus-crise [i dup\ aceea mai discut\m dac\accept\m sau respingem ceva. Fidelitateamea fa]\ de maestru este c\ m-am dus [iam f\cut ceea ce a spus el c\ trebuie f\cut,am citit manuscrise `nainte de a scrie, de alansa ipoteze. Aceasta e fidelitatea pro-fund\, mult mai important\ dec`t oricediscu]ie dac\ accep]i o tez\ sau nu. S\ firepetat doar ceea ce a scris el ar fi fost de-a dreptul stupid. Spre deosebire de Cu-lianu, care a lucrat de la bun `nceput pe unmaterial de studiu `n mare m\sur\ diferitde cel al lui Eliade, eu am folosit acelea[imanuscrise ca Scholem.

Culianu se sim]ea ap\rat de democra]ia american\,credea c\ la Chicago nu i sepoate `nt`mpla nimic

G.G: Atunci c`nd nu este „psihanaliza-t\“ rela]ia maestru-discipol, s`nt propuse

subtile construc]ii hermeneutice. Depild\, un foarte talentat eseist contempo-ran pl\nuie[te o carte despre I.P. Culianu[i tarotul.

M.I.: Da, am auzit [i eu de o astfel deinten]ie. Mi-amintesc o plimbare a mea cuI.P. Culianu care, la un moment dat, z\rindun joc de tarot `ntr-o vitrin\, a intrat s\ `lcumpere. L-a cump\rat, ne-am v\zut dedrum, am discutat despre multe. Nu [tiu,eu n-am avut niciodat\ senza]ia c\ l-ar fiinteresat `n mod special tarotul, dincolo deo curiozitate de moment.

{i imaginea lui Culianu propus\ decartea lui Ted Anton e discutabil\. Sigur,nu putem nega inten]iile bune ale auto-rului american, dar acest volum e… „gos-sip“, o colec]ie de zvonuri, de interpret\rigazet\re[ti ale unor am\nunte consideratesimbolice. Profesorul de literatur\ non-fic]ional\ a avut cu siguran]\ toate buneleinten]ii, a b\gat bani, foarte mul]i bani `ncercetarea aceasta, a dat telefoane, tot pebanii lui, a c\l\torit, a discutat cu rudele,cu prietenii, a vorbit [i cu mine, dar sevede c\ nu a citit opera [tiin]ific\ a luiCulianu [i nu l-a `n]eles. Nu [tiu dac\ [i-aimaginat c\ va da lovitura cu aceast\ carte,dar mi-este clar faptul c\ a c\utatsenza]ionalul.

G.G.: Mai ales `n secven]ele de `nce-put: fumul de ]igar\, Culianu ghicindu-le`n c\r]i studen]ilor s\i, pe urm\ insisten]ade a afla oriunde simboluri, semne ce secuvin interpretate.

M.I.: N-am spus c\ Ted Anton are ooarecare `nzestrare de prozator? Dar me-ritul s\u real a fost acela de a atrage aten-]ia asupra lui Culianu. La Chicago persistao t\cere ciudat\ `n jurul numelui savantu-lui rom=n: faptul c\ a fost `mpu[cat `nplin\ zi [i `n Universitate ar fi trebuit s\provoace un scandal imens. {i totu[i a fostp\strat\ t\cerea. Studen]ii au avut o alt\reac]ie, ei au fost marca]i de moartea pro-fesorului lor. Ciudat este `ns\ faptul c\, `nciuda recunoa[terii de care se bucura, Cu-lianu a r\mas la Chicago un personaj retras,cu pu]ine leg\turi `n lumea academic\.

G.G.: A r\mas I.P. Culianu un „euro-pean“, o figur\ diferit\ `n peisajul intelec-tual american?

M.I.: Nu cred c\ avea foarte multepersoane apropiate acolo. De fapt se [tiaufoarte pu]ine despre el. ~n ziua mor]ii sale,aproape de miezul nop]ii, am primit untelefon de la Chicago, `n Israel, prin careeram anun]at de tragedia `nt`mplat\ [i m\`ntrebau ce s\ fac\ `n `mprej\rile date.M-am mirat c\ nu [tia nimeni nimic des-pre via]a particular\ a lui Culianu, nu [tiaucum s\-i anun]e familia, logodnica.

G.G.: V-a spus vreodat\ I.P.. Culianuc\ primea amenin]\ri? B\nuia de undevin?

M.I.: Da, mi-a vorbit despre ame-nin]\ri. Dar n-au fost numai telefoane deamenin]are. Cineva i-a p\truns `n locuin]\[i i-a umblat `n computer, se vedea clar c\au fost c\utate informa]ii. E un faptacesta, nu o inven]ie [i nici o amenin]areincert\.

Culianu se sim]ea ap\rat de democra]iaamerican\, credea c\ dac\ e la Chicago nui se poate `nt`mpla nimic. Devenise `n ul-tima perioad\ extrem de violent `n arti-colele sale politice, f\r\ s\-[i imagineze c\este `n pericol. Trebuie s\ crezi asta ca s\nu-]i pese c\ treze[ti furia legionarilorscriind despre Ku Klux Klanul ortodoxist[i afi[`ndu-te cu regele.

G.G.: Crede]i `ntr-adev\r c\ legionariidin exil ar putea fi implica]i `n asasinarealui I.P. Culianu?

M.I.: Nu pot spune asta, pot doar s\`nregistrez anumite informa]ii, gesturi,reac]ii. De pild\, un anumit domn din exi-lul rom=nesc din America publica la unmoment dat un text `n care spunea c\ ei,legionarii, nu l-ar fi putut ucide pe Cu-lianu pentru c\ f\cea `ntr-un fel partedin… „familie“. Ce `nseamn\ aceast\ „fa-

milie“? Cum ar fi putut fi I.P. Culianucooptat `n ea, din moment ce pozi]ia saanti-legionar\ era evident\, chiar violent\?Cine ar fi putut garanta, s\ spunem a[a,pentru el? A fost la un moment dat „fa-milia“ deranjat\ de articolele lui Culianu?S`nt `ntreb\ri care trebuie puse, nu spun c\am [i r\spunsurile.

G.G.: A]i f\cut apropieri `ntre morfo-dinamica g`ndirii lui I.P. Culianu [iCabal\. Nu ar putea p\rea acestea un ex-ces de interpretare din partea specia-listului `n Cabal\?

M.I.: I.P. Culianu studiase Cabala mult`nainte de a-l fi cunoscut eu, `nc\ de prinanii ’70. Voise s\ ajung\ `n Israel, dar n-areu[it. Dar toate aceste s`nt [tiute, s`nt datedin biografia lui [i nu pot fi negate. Inte-resul pentru Cabal\ a existat: c\uta totfelul de documente cabalistice la Ia[i,`nainte de a-[i `nepe cariera academic\. Eun fapt obiectiv acesta [i nu poate fi con-testat de nimeni. Al doilea fapt: `ncepuses\ studieze ebraica [i, `n ultimul an alvie]ii sale, c`nd eram `n coresponden]\ (e-mail-ul nu era `nc\ la mod\), `mi trimiteafaxuri `n care se semna `n ebraic\. Altreilea fapt obiectiv: a scris despre multec\r]i despre Cabal\. Al patrulea: exist\ oserie de texte ce se refer\ la arta com-binatorie [i la Cabal\. M\ pot `ntreba: ces-ar fi `nt`mplat cu el dac\ ar fi r\mas `nvia]\? Pot s\ spun doar care-i erauinten]iile: voia s\ vin\ un an la Ierusalim,am [i `nceput s\ discut\m detalii, s\vedem care-ar fi formula cea mai bun\.Acestea s`nt faptele. Acum, interpret\-rile... Dup\ cum [ti]i, viziunea t`n\ruluiCulianu, diferit\ de cea a lui Eliade, era `nprimul r`nd una istorico-filologic\. Dup\aceasta, viziunea sa s-a schimbat, pun`ndmai mult accent pe arta combinatoric\.Cred c\ faptele pe care le-am men]ionats`nt destul de clare [i nu vreau s\ m\lansez `n tot felul de specula]ii pe care,cred, le-a[ putea `nt\ri prin memoriipersonale, dar prefer s\ n-o fac.

Eliade a creat un sistemde g`ndire din care n-a mai reu[it s\ scape

G.G.: Este `ntr-adev\r rela]ia Eliade –Culianu una de opozi]ie `ntre un spirit„oriental“, paseist, [i un altul „occi-dental“?

M.I.: Se [tie c\ Eliade a fost influen]at`n mod fundamental de cultura [i filosofiaindian\. Se poate exagera `n aceast\privin]\, `ns\ nu se poate nega eviden]a.Am citit ce s-a scris despre acest subiect,`n special Sergiu Al. George, [i cred c\experien]a indian\ a fost `ntr-un fel unadaos important la ceea ce exista la el`nainte. Desigur, `nainte de India, Eliadeera destul de amorf, aten]ia lui mergeac\tre varii zone, se interesa de foclor.India a fost decisiv\, chiar dac\ nu a `nce-put totul acolo, dar a ad\ugat o dimen-siune universalist\ personalit\]ii luiEliade. Dar Eliade nu a fost „oriental“numai `n chestiuni de istorie a religiilor, ci[i `n privin]a fix\rii pozi]iei Rom=niei pe ohart\ cultural\. Istoricul religiilor voia`ntr-un fel imposibilul: dorea ca Rom=nias\ fac\ parte din Europa – [i `nc\ din ceamai bun\! – [i, `n acela[i timp, s\ fie par-tea cea mai bun\ a Orientului. A[a `nc`tcred c\ exist\ un conflict destul de clar `nviziunea sa: Rom=nia ar trebui s\ fie `ntoate locurile, `n cel mai bun mod cuputin]\. Din acest motiv, cred c\ ar fi pu]insimplist s\ vorbesc numai de „orientalul“Eliade. De c`te ori nu a scris el c\ Europase termin\ cu Rom=nia [i de c`te va scriec\ ]ara lui natal\ p\streaz\ cultura antic\?A[adar, eticheta „spirit oriental“ acoper\un adev\r, `ns\ unul foarte complicat.Culianu este la r`ndul s\u mai complexdec`t un „ap\r\tor al occidentului“ [i alspiritului protestant, al progresului.

G.G.: De aceea s-a insistat poate at`tde mult pe opozi]ia `ntre imaginea idea-lizat\, mitizat\ a Rom=niei oferit\ deEliade [i critica dur\ a culturii [i politiciide la noi din articolele lui Culianu?

M.I.: E foarte ciudat faptul c\, `nRom=nia, despre Eliade `nc\ nu se poatevorbi f\r\ patim\, nu se poate interpreta`ntreaga sa oper\, nu se pot spune toateadev\rurile. Eliade a creat un sistem deg`ndire din care n-a mai reu[it s\ scape. ~nviziunea lui, singura religie bun\, arhaic\,s-ar p\stra numai aici, `n aceast\ zon\.~ntr-un fel, pentru el, Europa a tr\dat sau adegradat acest fond arhaic; comunismul [icapitalismul, iudeocre[tinismul occiden-tal, toate s`nt produsele unei degrad\ri. ~naceast\ dihotomie creat\ de Eliade,Rom=nia nu putea s\ se afle dec`t `ntr-unsingur loc: `n centru. {i cu asta discu]ias-a terminat. Problemele care mai pot s\apar\ s`nt de detaliu. S\ vezi dac\ `n Pestrada M`ntuleasa apare o comunist\…astea s`nt varia]ii mici `n teatrul mai mareal istoricului.

Am `ncercat s\ privescCabala cu ochii lui Culianu

G.G: Revenind la I.P. Culianu, cum a]ireceptat dumneavoastr\ textele care audeformat, `ntr-un mod c`t se poate debizar, imaginea autorului ArboreluiGnozei?

M.I.: V\ referi]i la Coja, probabil…~ntr-un fel, deform\rile imaginii s`ntinevitabile. Nimeni nu poate s\ devin\ unfel de idol de mas\ [i s\ nu aib\ parte [i decomentarii ciudate. Situa]ia aceasta aremai pu]in de a face cu elemente dinbiografia lui Culianu c`t cu faptul c\Rom=nia se afl\ `ntr-o perioad\ confuz\,tulbure, de tensiune, `n care nu s-aucristalizat regulile discursurilor publice cetrebuie respectate. Aceasta e problemaesen]ial\ [i e `n primul r`nd una asociet\]ii. Desigur, pe mine m\ poatederanja un text sau altul, pot spune c\ eimbecil, ilogic, agresiv, dar nu amrezolvat nimic dac\ acel cadru aldiscu]iilor nu este stabilit. {i acesta e unproces de durat\ al societ\]ii rom=ne[ti.

G.G.: {tiu c\ era]i implicat `ntr-unproiect al lui I.P.Culianu, realizarea uneiEnciclopedii a magiei. Va mai ap\reaaceast\ lucrare g`ndit\ de Culianu?

M.I.: Ioan Petru Culianu a propus acestproiect de enciclopedie, urm`nd ca eu s\scriu partea iudaic\. Ar fi trebuit s\ fiec`teva volume. Discu]iile au fost extremde concrete [i la `nceput, [i `n 1990, laNew Orleans. Fiecare [tia exact de cesec]iune r\spunde, ca [i cum am fi fost oarmat\ cu generali bine coordona]i. LaHarvard a fost o dezbatere precis\, dedou\ zile. E foarte interesant `ns\ un fapt:[eful Centrului de Studii ale ReligieiUniversale, care `[i propunea s\ fac\foarte multe pentru Enciclopedie… (aremult\ for]\ [i a cheltuit destui bani s\ neaduc\ acolo s\ discut\m) nu a reu[it ce `[ipropusese. ~n schimb Culianu a reu[it,aproape f\r\ nimic, scriind doar c`tevapagini.

G.G.: A]i sus]inut la C.E.U, la Buda-pesta, o serie de conferin]e. A]i putea s\ne spune]i c`te ceva despre profilul lor?

M.I.: Eu cred c\ am terminat seria deconferin]e. ~nainte de aveni aici, i-am spuslui Sorin Antohi: iat\ textul, inclusivprefa]a, ai totul. Dou\ note mai trebuie s\completez, mai trebuie s\ le verific… S`ntconferin]e despre psihanodia: am consi-derat c\ este subiectul cel mai adaptabil [iam studiat de fapt psihanodia `n ebraic\,medieval\ [i modern\. Ideea mea a fostsimpl\; m-am `ntrebat: despre ce-ar fiscris Culianu dac\ era `n via]\? Am`ncercat s\ privesc Cabala cu ochii luiCulianu, s\ iau categoriile lui [i s\ le aplicla materialul pe care nu l-a cunoscut. {i s\v\d dac\ func]ioneaz\ sau nu.

(Ia[i, februarie 2004)

martie 2004

14 Jocurile lecturiiTIMPUL

AL. ANDRIESCU

Mon capitaine

Zile [terse la Ku[adasi, dup\ ce amvizitat de mai multe ori, `n grup sau deunul singur, Caravanseraiul, bazarul, cutot pitorescul lui, str\zile `nghesuite dinjur, `n continu\ forfot\ zi [i noapte,expozi]ia de covoare turce[ti, o adev\rat\mare de culori care-]i iau ochii, [i restau-rantele cu buc\t\rie na]ional\ [i mirosuria]`]\toare de chebap. ~ndat\ ce m-am`ntors din Efes, dup\ splendida zi petre-cut\ acolo, am `nceput s\ l`ncezesc tot maimult prin port, privind vasele [i pescarii.~n cele mai fericite momente ale prome-nadelor mele solitare, m\ opream, aleg`n-du-mi cu grij\ locul cel mai izolat, dar cucea mai larg\ deschidere la mare, pentru abea o cafea [i a sorbi un pahar cu vin alb,foarte bun pe aceast\ coast\ `nsorit\ [isecetoas\. Dup\ ce schimbam astfel vreodou\, trei terase, urm`nd acela[i ritual,puteam privi, dup\ pofta inimii, `n larg,lini[tit [i resemnat. Un fel de torpoarepl\cut\ m\ st\p`nea `n timp ce ochii mi seopreau pe valurile monotone venite dinlarg, de care se sp\rgeau bietele meleiluzii de pl\cut\ vacan]\ exotic\. Pe laperiferii, ori e[ti la Ia[i, ori e[ti laKu[adasi, g\se[ti cam acela[i decor deprovincie oriental\, cu str\zi golite laamiaz\ de trec\tori, inundate de pisici [ic`]iva c`ini adormi]i prin col]urile maiumbrite. Dac\ ai pu]in noroc, po]i `nt`lni,la un col] de strad\ din Ku[adasi, o c\mil\[i turcul mo]\ind l`ng\ ea `n a[teptareaclientului. Totul miroase a lene [i a trans-pira]ie sub vipia soarelui necru]\tor. C`tprive[te distrac]iile de noapte din loca-lurile extrem de numeroase de pe falez\ [idin centrul ora[ului, acestea bubuie dezgomote satanice, care fac aproapeimposibil\ romantica plimbare sub clar delun\ printre palmierii melancolici.

Tocmai c`nd m\ sim]eam definitivprins `n acest plictis turco-greco-rom=n [im\ preg\team s\-mi num\r zilele p`n\ laplecare, o invita]ie nea[teptat\ `mi cade, la`nceputul unei dimine]i nepromi]\toare, cao adev\rat\ binecuv`ntare cereasc\. Un t`-n\r artist clujean, refugiat `n Germania dinIa[i, ora[ul s\u natal, stabilit la `ntoarcerea`n ]ar\ `n capitala Transilvaniei, ne pof-te[te `n Peugeot-ul s\u confortabil, specialacomodat cu propriile sale m`ini, `n ve-derea unor drumuri lungi, pentru a vizitaMausoleul din Halicarnas, monument cutrecut [i un loc aparte `n arhitectura antic\[i chiar `n istoria sentimental\ a omenirii.E una dintre cele [apte minuni ale lumiivechi, a doua pe aceast\ coast\ a M\riiEgee, dup\ templul Artemisei. Usc\]iv, cufa]a prelung\, acoperit\ de o barb\ rar\,u[or ondulat\, cobor`nd `n fire lungi, ar-gintii, care-i d\deau o distinc]ie demaharajah plecat la v`n\toare de tigri,Sebastian se `nf\]i[ase `n diminea]a aceea,amator `ntotdeauna de delicioase extrava-gan]e vestimentare, cu fruntea umbrit\ deo [apc\ neagr\, pe care se putea citi `nfrancez\ cuv`ntul unei profesiuni r`vnite`nc\ din copil\rie: capitaine. Pentru c\ s-av\zut `ntotdeauna c\pitan de marin\,nicidecum `n serviciul unei companii

dintr-un vulgar regiment de infanterie,Sebastian `[i conducea ma[ina, `n care ne-am suit cu entuziasm, ca pe o nav\, com-port`ndu-se cu cei trei pasageri (pentru c\numai trei i-am urmat chemarea) cu oamabilitate [i o elegan]\ de amiral `n re-tragere. De[i cuno[tin]e de familie, m\apropiasem prea pu]in de „c\pitan“ p`n\ laaceast\ c\l\torie. ~i descopream abia acumo calitate esen]ial\: aceea de partener ex-cep]ional pe drumuri mai pu]in umblatede cei mai mul]i vilegiaturi[ti. Se izola re-pede [i `[i alegea cu parcimonie parteneriila expedi]iile pe care le punea la cale.

Mausoleul [i discoteca

Renun]`nd `nc\ o dat\ la pl\cerileestivale din sta]iune – pentru c\ e cinstit s\recunosc c\ soarele era mai str\lucitor caoric`nd, plaja `nc`nt\toare [i marea maialbastr\ ca niciodat\ –, am parcurs `n marevitez\ cei aproximativ o sut\ [aizeci dekilometri, p`n\ la Bodrum, numele turcescal vechiului Halicarnas. ~n tot acest timp,vreo dou\ ore, ne-am pref\cut nep\s\torila frumuse]ea ]\rmului, cu golfuri [igolfule]e superbe care invitau la popas`ndelungat, cu palmieri, smochini, m\s-lini, oleandri [i toat\ garnitura vegetal\,aproape `ncredibil\, a unui decor cine-matografic l\sat `n umbr\ de acest peisajparadisiac. Cum planurile ora[ului luatede la agen]ia turistic\ `l nemul]umeau pe„c\pitanul“ [i ghidul nostru pentrumoment, mai `ncurcat dec`t Ulise pevalurile acestor m\ri, am `nceput oadev\rat\ odisee `n c\utarea Mausoleului,monument at`t de bine cunoscut de noi [itotal necunoscut de actualii locuitori aiBodrumului. Convorbirea turco-germano-englez\ cu localnicii mergea greu, ceea ceconducea partea rom=n\ s\ recurg\ [i lac`teva foarte uzuale cuvinte neao[e pentruexprimarea unei mari nemul]umiri la at`tanep\sare (oare numai turceasc\?) fa]\ devestigiile antice. C\pitanul conchide sec [iexact: „Halicarnas pentru cei de aici nu`nseamn\ dec`t discoteca cea mare dinora[, care poart\ acest nume“. Faptul esteconfirmat de ghidul cel mai r\sp`ndit alTurciei, tradus [i `n limba rom=n\, dincare nu m\ pot ab]ine s\ nu reproducc`teva fraze. ~n formul\ri comerciale estesubliniat\ ap\sat tr\s\tura esen]ial\ aacestei frumoase a[ez\ri turistice, `nexclusivitate consacrat\ distrac]iilor, pusesub primul titlu al prezent\rii: Iahturi [ipetreceri. Este scos `n eviden]\ mai `nt`i

„devotamentul actual al ora[ului fa]\ depl\cerile hedonistice: mersul (sic) cubarca, statul la plaj\ [i distrac]ia“; „zonacomercial\ bine dezvoltat\“; „unele dincele mai bune restaurante […] de-a lungulcoastei egeene“; „reputa]ia sa de «ora[ depetreceri»“1. A[adar, discoteca invocat\insistent de lcoalnici, c`nd roste[ti numeleHalicarnas, marcheaz\ opozi]ia irecon-ciliabil\ a dou\ mentalit\]i, fiecare cuefigia ei: Mausoleul [i Discoteca, consem-n`nd o biruin]\ numit\ `n ghid Ora[ul ma-gic. „Bodrumul este magic noaptea; via]alui de noapte este revigorant\ [i deseori secontinu\ p`n\ `n zori […am s\rit pestecocktailuri, baruri [i restaurante, n.n.];miezul nop]ii se apropie `nainte ca scenadisco s\ prind\ via]\“2. Monumentul re-prezentativ pentru ora[ este DiscotecaHalicarnas, `nf\]i[at\ ca un adev\rattemplu: „acest fenomen imens din Bo-drum este bine cunoscut. St`lpii monu-mentali ai templului cu turle `n v`rf sunt`mprejmui]i de f`nt`ni luminate de o org\de lumini [i t\iate de fascicole laser“3.Numai de lipsa `nchin\torilor nu se potpl`nge preo]ii noului templu.

~n m\runtaiele ciudateiconstruc]ii

E greu, dac\ nu chiar imposibil, s\descrii un monument disp\rut. Afar\ deaceasta, nu-mi plac reconstruc]iile repro-duse pe h`rtie, pentru c\ acestea fur\ mo-numentului cadrul natural. Din faimosulmorm`nt al lui Mausolus, satrap (guver-nator, dup\ terminologia persan\) `nHalicarnas, secolul al IV-lea, `. Hr. n-amai r\mas `n picioare dec`t un col]. Acesta`mi aminte[te, `n mod straniu, obsedant a[putea spune, de st`nca de la PoianaTeiului, de pe Bistri]a. Cum s\-]i evoce omare iubire, aceea a so]iei, care-i ridic\so]ului, dup\ moarte, un monumentfunerar f\r\ seam\n, inaugur`nd [i d`nd unnume, mausoleu, mormintelor fastuoase,un conglomerat de piatr\, lipsit de oricerelief [i semnifica]ie, cu care te confrun]iimediat ce p\r\se[ti muzeul s\r\c\cios.Dac\ n-ai vedea, `n jur, monstruoaseleresturi de coloane masive, risipite la`nt`mplare (cine s\ le mai mi[te din loc?)ai putea numi `ntregul spa]iu, ocupatalt\dat\ de celebrul monument, cu un titludidactic: Vanitatea `nfr`nt\ de timp. Toatepiesele ce mai aveau c`t de c`t sens [i dura-t\, calit\]i `nvestite de art\ pietrii inerte, aufost `nstr\inate. R\zboinicii, reprezenta]i

pe la 1400, cum crede [i Eminescu `nScrisoarea IV, de cavalerii crucia]i, ioani]i`n acest caz, [i-au f\cut din materialelegrele, mai ales din coloanele masive,„ziduri de cetate“, `ntre anii 1402-1522,iar arheologii, cu gusturi sub]iri [i cultur\artistic\, au completat colec]iile de relie-furi ale Muzeului Britanic din Londra cufaimoasele amazoane care placau artisticmorm`ntul „eroului“ glorificat.

Neamatori de copii, nici pe h`rtie (amexplicat de ce) nici `n ghips, ne-am`ndreptat spre ruine, deloc impresiona]i deGhidul complet al Turciei, de altfel uitat `nma[in\, care recomanda „o plimbare lafa]a locului“ doar „pentru cei care g\sesco pl\cere melancolic\ `n a vedea ravagiiletimpului“4. De la `nceput managerul nuare nici o `ndoial\ c\ nu se vor ivi, `nlumea noastr\ modern\, prea mul]iperver[i care s\ iubeasc\ ruinele maipresus dec`t discoteca-templu, spre care[i-a `ndreptat `ntreaga grij\ publicitar\.Iat\ c\ s-au g\sit totu[i patru c\l\tori (deprofesii diferite: un profesor, un artist, ocercet\toare la Academie [i un inginer),care s\ sufere de aceast\ boal\ a ruinelor,tot mai rar\ de la Volney, C`rlova [iGrigore Alexandrescu `ncoace. Ace[tia,r\ma[i singurii vizitatori p`n\ la urm\, n-aug\sit alt mijloc de distrac]ie, `n „ora[ulpl\cerilor“, dec`t s\-[i risipeasc\ timpuladmir`nd coloanele colosale c\zute pe josdin Mausoleul de la Halicarnas [i guraunei misterioase grote, de o form\ extremde curioas\, `n dou\ `nvelitori de piatr\,care pur [i simplu l-au hipnotizat pe pro-fesor. Acesta s-a [i repezit `n `ntunericulei, urmat de artist [i de inginer. Doamna ar\mas afar\, destul de contrariat\ depl\cerea celor trei exploratori de ocazie,medit`nd la primejdia la care se expun. Unfel de culoar, foarte `ngust, pe care l-amstr\b\tut ]in`ndu-ne de ziduri, ne-a dirijatc\tre lumin\. Spre cap\tul opus, la st`nga,am dat de ap\ [i o gril\ metalic\ peste caream p\[it `ntr-un soare parc\ [i maistr\lucitor. E at`ta triste]e pe aici, constat\cineva cu umor negru, `nc`t `]i vine s\ intridin nou `n grot\ [i s\ nu mai ie[i niciodat\.

1 Ghid complet al Turciei, Oradea, EdituraAquila, 1993, p. 207.

2 Ibidem, p. 210.3 Ibidem.4 Ibidem, p.209.

Triste]i `n Halicarnas

Foto: Mihai B\rbulescu

Foto: Mihai B\rbulescu

martie 2004

15Jocurile lecturiiTIMPUL

LIVIU LEONTE

La sf`r[itul sec. al XIX-lea MarcelProust f\cea impresia unui t`n\r inteligent,agreabil, iubind mondenit\]ile [i negli-j`ndu-[i talentul, ocupat cu accesul `nsaloanele burgheze [i aristocrate repedecucerite. Era [i nu era crezut c\ astmulprezent `n copil\rile `l lovea periodic, vio-lent [i `i limita ie[irile, preocup\rile litera-re consonante cu manifest\rile euluisuperficial nu anun]au marea oper\. Pu]ini[tiau, atunci c`nd `[i antologa textelepublicate prin periodice `n volumul LesPlaisirs et les Jours (Pl\ceri [i zile) 1896,c\ lucra `n acela[i timp la un roman, JeanSanteuil, p\r\sit `n sertare dup\ c`]iva ani,de[i apari]ia lui ar fi `nsemnat un momentsemnificativ `n literatura francez\.

Pl\ceri [i zile nu a schimbat imagineaautorului `n con[tiin]a public\. Prefa]asemnat\ de Anatole France, de[i apeleaz\la polite]uri, g\se[te `n carte „suferin]e deser\ cald\“, prezen]a „vanit\]ilor agitateale unui suflet de snob“. Dup\ apari]iaromanului A la Recherche du Temps perdu(~n c\utarea timpului pierdut), critica s-a`ndreptat spre volumul de debut `n m\sura`n care se pot descoperi aici prefigur\ri aleoperei reprezentative. La confesion d’unejeune fille (Confesiunea unei tinere fete) [iLa fin de la jalousie (Sf`r[itul geloziei)anun]\, cea dint`i atrac]ia p\catului, vinafa]\ de p\rin]i, cealalt\ un sentiment tr\itca o suferin]\, a[a cum personajele dinroman `l suport\ ca pe o boal\. A trebuit s\treac\ mult timp p`n\ c`nd editorul cores-ponden]ei proustiene, Philip Kolb, s\g\seasc\, printr-o cercetare detectivistic\,un text pe care Proust `l eliminase dinsumarul primului volum, s\-l publice [is\-l comenteze. L’indifférent (Indiferen-tul), acesta e titlul scurtei nara]iuni carecuprinde „in nuce“, pe c`teva pagini,c`teva din direc]iile pe care se vor dezvol-ta g`ndirea [i arta scriitorului. Traducereaei [i a prefe]ei lui Philip Kolb `n rom=-ne[te o dator\m Irinei Mavrodin (EdituraEst, 2001).

Proustian este, `n primul r`nd, motouldin… La Bruyère. Cum concentrarea dinoriginal e imposibil de transferat `nrom=n\, traduc\toarea a g\sit un necesarechivalent explicativ: „Te vindeci a[a cumte consolezi: nu ai `n suflet at`ta sim]ire`nc`t s\ po]i pl`nge [i s\ po]i iubi lanesf`r[it.“ Marcel, naratorul din roman,dezvolt\ o teorie prea pu]in bergsonian\,mai degrab\ asocia]ionist\ pentru a l\muri„vindecarea“ `n dragoste sau `n gelozie:fiecare din noi este compus din mai multeeuri care se succed [i nu coexist\. Pentruca Marcel s\ o uite pe Albertine trebuie caacel care a iubit-o s\ „moar\“, s\ apar\ unalt Marcel, cu r\nile cicatrizate, care s\-[ipriveasc\ deta[at trecutul.

Singular\ la Proust [i, `n general, mairar\ `n literatur\, este `nsu[irea de c\tre

narator a perspectivei unui personaj femi-nin pentru a descrie p\timirile amorului [iale geloziei. ~n Indiferentul, Madeleinetrece de la un sentiment incert la pasiuneapentru „insignifiantul“ Lepré. Nara]iunease face la persoana a treia, ceea ce nu mo-tiveaz\, al\turi de alte posibile apropieri,identificarea de c\tre Philip Kolb, [i nunumai de c\tre d`nsul, a subiectului cu celdin Un Amour de Swann (O iubire a luiSwann). Nici apari]ia florilor numite„cattleyas“ (variant\ de orhidee), devenitesimbolul leg\turii lui Swann cu Odette nujustific\ analogia, `n schimb concep]iaasupra dragostei ne face s\ ne g`ndim laProust romancierul, ca [i la „proustienii“rom=ni. E drept c\ la to]i ace[tia perspec-tiva b\rbatului se afl\ `n centrul aten]iei,considerat probabil superior prin com-plexitate, capacitate de `n]elegere. ~nambele variante `ns\ dragostea este v\zut\ca o „cosa mentale“, nedepinz`nd dec`tfoarte pu]in de obiectul pasiunii. Made-leine [tie c\ „motivele iubirii ei se aflau `nea `ns\[i“, nu recunoa[te nici superiorita-tea intelectual\, nici pe cea fizic\ a luiLepré. Swann e convins de la `nceput c\Odette nu merit\ investi]ia afectiv\ f\cut\,dup\ ce chinurile se sf`r[esc e mirat c\ avrut s\ moar\ pentru o femeie care nicim\car nu era „genul“ lui. Abia atunci sec\s\tore[te cu d`nsa fiindc\, o dat\ cu dra-gostea, disp\ruse [i dorin]a de a se r\z-buna pentru umilin]ele `ndurate. Marcelnu e interesat nici el de calit\]ile intelec-tuale ale Albertinei, de[i e satisf\cut c`ndobserv\ c\ a evoluat l`ng\ d`nsul, osechestreaz\ ca pe un „animal t`n\r“, cudorin]a unei posesii totale, adic\ acunoa[terii totale, dar e[ueaz\. Personajelelui Proust s`nt `n afara moralei, ele seaseam\n\ unor plante a spus Beckett,constituite `ntr-o adev\rat\ flor\, nu `ntr-ofaun\. C`t\ deosebire `n structura persona-jelor camilpetresciene obsedate de morali-tate, b\rbatul [i femeia iubit\ fiind sorti]ide la `nceputul `nceputurilor s\ r\m`n\`mpreun\, crede {tefan Gheorghidiu, dar oalege pe Ela mai mult din egoismul celuipe care o femeie frumoas\ `l admir\. C`ndapar primele semne ale ceea ce el crede c\

`nseamn\ tr\dare, `ncep suspiciunile,anchetele joase, ca [i cele ale lui Swann,de la controlarea coresponden]ei p`n\ laplanuri de asasinare, f\r\ nici o prob\ cert\a culpabilit\]ii. Cu pu]ine excep]ii, Elar\m`ne [i ea o „indiferent\“, partenerulamplific`ndu-[i zbuciumul la dimensiunicosmice. ~n afara moralit\]ii se situeaz\personajele lui Anton Holban, `n primulr`nd personajul emblem\ a operei, Sandu,surprins `n trei ipostaze. {i Sandu, de[i `[icunoa[te [i `[i expune micile [i mariledefecte, o terorizeaz\, asemenea lui Mar-cel, pe Irina, agasat c`nd s`nt `mpreun\,disperat c`nd se despart (O moarte care nudovede[te nimic…). „Indiferent\“ [iimprevizibil\, Dania (Jocurile Daniei),`mpotriva declara]iilor f\cute lui Sandu,r\m`ne `nv\luit\ `n mister, umilindu-[ipartenerul.

O dominant\ a personajelor proustiene,pe care critica rom=neascn\ a atribuit-opersonajelor lui Stendhal, este confrunta-rea realit\]ii cu imaginea f\cut\ anteriordespre ea. Totdeauna realitatea se dove-de[te inferioar\, imaginea a fost ecoulunei iluzion\ri. Madeleine din Indiferentulcrede, vrea s\ cread\ c\ Lepré o minte,joac\ indiferen]a. E `ndrept\]it\ s\ ocread\, are atributele frumuse]ii [i ale tine-re]ii, `n timp ce Lepré e mediocru, inferiorb\rba]ilor `ndr\gosti]i de d`nsa. {i totu[i,ace[tia au un mare defect: nu s`nt el. Edeclan[at atunci un procedeu cu marec\utare la Swann, Marcel, Gheorghidiu:ancheta. F\r\ s\ recurg\ la tacticile com-plicate ale acestora, Madeleine afl\ c\Lepré are un „viciu“: `i plac femeile despe]\ joas\ „care se t\v\lesc `n mocirl\“ [inumai acelea. ~ncerc\rile discrete saupasionale de a [i-l apropia e[ueaz\. Lepréare voca]ia „p\catului“, a[a cum o voravea Odette [i Albertine din ~n c\utareatimpului pierdut, Ela (`n imagina]ia nara-torului din Ultima noapte…), Ema dinPatul lui Procust, Alta din Act vene]ian.

S-a spus despre personajele dinIndiferentul c\ s`nt inconsistente, superfi-ciale. Nu [tiu ce personaje complexe, pre-gnante s-ar fi putut contura pe traseulcelor c`teva pagini ale povestirii. Mai ales

c\ `n `ntreaga oper\ personajele au oconfigura]ie al c\rui specific a fost desco-perit de Ibr\ileanu `n Crea]ie [i analiz\.P`n\ la Proust, scrie Ibr\ileanu, „s-au creatoameni gelo[i ori s-au analizat gelozia [icelelalte sentimente. Proust a a creatGelozia, Amorul [i at`tea alte st\ri desuflet.“ Madeleine [i Lepré s`nt tot ni[te„st\ri de suflet“. Critica francez\ a `n]eles`n acest spirit personajele `n a douajum\tate a secolului. Picon a caracterizatpersonajele ca „no]ionale“, Genette a scrisdespre „dezintegrarea“ personajului, dup\Tadié au devenit personajele uneleentit\]i: Numele, „pasiunile [i toate ins-tinctele sufletului“. Ideile lui Ibr\ileanu aur\mas `nchise `n perimetrul nu prea larg alculturii rom=ne.

C`nd a comentat opera lui John Ruskin,scriitorul francez s-a oprit la o tr\s\tur\,pe jum\tate „p\cat“, numit\ „idolatrie“,reductibil\ la interpretarea naturii, a uma-nit\]ii prin intermediul artei. Swann nuface altceva atunci c`nd se `ndr\goste[tede Odette compar`nd-o cu Zéphora pictat\de Botticelli, naratorul din roman cade [iel adesea `n acest p\cat. Dar oareMadeleine nu se afl\ `n aceea[i postur\c`nd, observ`nd asem\narea lui Lepré cuLudovic al XIII-lea, cere dup\ aceea s\ ise aduc\ de la Amsterdam o reproduceredup\ portretul unui t`n\r cu tr\s\turi apro-piate? Fiindc\ „toate amintirile artisticecare se raportau la portretele din aceaepoc\ se asociaz\ din acea clip\ cu g`nduliubirii ei, `i d\dur\ o nou\ existen]\,f\c`nd-o s\ intre `n sistemul gusturilor eiartistice.“ S-ar putea ca ideea „idolatriei“s\ fi ap\rut `n g`ndirea lui Proust `naintede a-l cunoa[te pe Ruskin.

Dup\ ce, conform regulii, Madeleinecare `l iubea pe Lepré „moare“ [i e `nlo-cuit\ cu o alt\ Madeleine care se acomo-deaz\ cu existen]a a[a cum e, finalul, ca debasm, tratat `ntr-un spirit u[or sceptic [iironic `n stilul lui Anatole France, o pre-zint\ pe eroin\ c\s\torit\ cu un duce fru-mos [i inteligent care „p`n\ la moartea ei,adic\ timp de mai bine de patruzeci de ani,`i `mpodobi via]a cu o str\lucire [i oafec]iune fa]\ de care ea nu se ar\tanesim]itoare.“

E curios c\ Proust nu a inclus `n volumacest text care e cel mai bun din tot ce ascris p`n\ la Pl\ceri [i zile. E ca [i cum l-ar fi oprit teama de a nu-[i dezv\luisecretele artei cu care mai t`rziu a scris ~nc\utarea timpului pierdut.

Un „indiferent“PROUSTIANA

martie 2004

16 Est-Vest

LIVIA COTORCEA

„Lumea artei“

În Rusia, surselor cunoscute ale avan-gardei trebuie s\ le mai ad\ug\m o mi[care„local\“ care, de[i are con[tiin]a comuniu-nii de stil cu ceea ce s-a numit stilul„modern“, prezint\ cîteva particularit\]isemnificative pentru coordonatele în careva evolua avangarda rus\. Afirmat\ la mij-locul ultimei decade din secolul al XIX-lea,aceast\ mi[care [i-a spus „Mir iskusstva“(„Lumea artei“), subliniind prin chiaraceast\ titulatur\ inten]ia de a reînvia sin-cretismul artelor, dar [i de a atrage aten]iaasupra diferen]ei dintre realitate [i art\.

În primii ani ai existen]ei sale, mi[careaa coexistat [i s-a întîlnit, în cîteva din prin-cipiile sale privind în]elegerea lumii [i ainstrumentelor artistice, cu mi[carea sim-bolist\, ajuns\ la apogeu la trecerea dintrecele dou\ secole. Astfel, înc\ din primuldeceniu al secolului al XX-lea, „Miriskusstva“ colaboreaz\ sau polemizeaz\ cuavangarda [i cu expresionismul rus învarianta Leonid Andreev.

Revista mi[c\rii cu titlul omonim, „Miriskusstva“, ar fi trebuit s\ apar\ la Mün-chen, ca publica]ie de cultur\ european\.~ns\ ea a fost tip\rit\ în Rusia, între 1898 [i1904, [i a înlesnit conceperea [i expunereaunui program estetic [i cultural la care auaderat arti[ti din cele mai diverse domenii[i de orient\ri diferite; to]i îns\ cu certitu-dinea c\ trebuie l\rgit conceptul de art\ [ic\ o înnoire a formelor este necesar\. Înpaginile revistei „Mir iskusstva“ pot fi`nt`lnite semn\turile unor importan]i gîndi-tori [i scriitori ai timpului: simboli[tii A.Belîi, V. Briusov, D. Filosofov, pictorii M.Larionov, Leonid Bakst, M. Vrubel, teatro-logi [i mae[tri de balet ilu[tri, precum V.Meyerhold, M. Fokin, V. Nijinski, compo-zitorul Igor Stravinski. Aceast\ mi[care seindividualizeaz\ nu doar prin voin]a de ag\si forme noi de expresie, ci [i prin pro-gramul ei bine articulat de afirmare a aces-tor forme dincolo de hotarele Rusiei.Începînd cu 1909, în special, „sezoaneleruse[ti“, organizate la Paris [i Münchenrealizeaz\ cu brio dorin]a de comunicarecu Apusul în demonstra]ii sincretice aledescoperirilor din balet, muzic\, oper\,pictur\ [i teatru1.

Inima acestor „sezoane“ este S. Dia-ghilev care, cu gustul lui des\vîr[it [i cura-jul s\u de a lansa noi valori, a impus înOccident atît pictura rus\, cît [i arta specta-colului sau artele decorative. În 1897,cunoscutul maestru de balet deschidea dejala Institutul Stiegliz din München o expo-zi]ie de art\ rus\, iar în 1905, la Paris,„Salonul artei ruse“, în care pe simeze erauprezen]i arti[ti apar]inînd unor genera]iidiferite (V. Serov, Leonid Bakst, M.Vrubel, M. Roerich, M. Larionov sau N.Goncearova). Prin selec]ia care îl preceda-se, „Salonul“ reliefa cîteva elemente dinprogramul mi[c\rii, între care: etalarea for-mei semnificante, preferin]a pentru stiliza-re ca de-realizare, gustul pentru pre]iozita-tea materiei [i pentru o cromatic\ subtil\,folosirea celor mai felurite forme de gra-fism [i aplatizarea volumelor. În plus, vizi-tatorul acestui salon, ca [i al celor care au

înso]it permanent „sezoanele“, a pututconstata rela]ia special\ cu tradi]ia a arteiruse, chiar [i în momentele ei de afirmare acelei mai radicale înnoiri. Aceast\ rela]ie nise pare cel mai fericit exprimat\ de IgorStravinski în Poetica muzical\: „Adev\ratatradi]ie nu este martorul unui trecut vetust,ea se prezint\ ca o for]\ vie care nutre[te [ieduc\ prezentul (...) Ea nu presupune nici-decum repetarea a ceea ce a fost, ci mani-fest\ o realitate neperisabil\“2.

Prin aceste propozi]ii, marele muzicianî[i explic\ nu numai propria sa muzic\, dar[i preferin]a tinerilor arti[ti ru[i pentru ima-ginea mitic\ [i miraculoas\ a lumii, dinco-lo de social [i istoric. Din rela]ionarea cutotul insolit\ a temporalit\]ii [i a acroniei iana[tere o imagine a lumii de esen]e pe careo putem reg\si în pictura, literatura sau tea-trul din acel timp, o imagine înc\rcat\ de„negura timpurilor“. O astfel de percep]iene provoac\ peisajele lui I. Levitan repro-duse frecvent `n paginile revistei „Miriskusstva“ [i expuse cu diferite ocazii înRusia [i în Occident. Aceste peisaje carepar pictate în cunoscutul stil realist repi-nian sînt de o frapant\ modernitate tocmaiprin calitatea lor de a sugera o lini[te ca dinalt\ lume, de a surprinde clipa [i de a o fixaîn eternitate. Aceea[i impresie de moderni-tate au provocat-o privitorilor tablourilesemnate de V. Serov în ultimii lui ani deactivitate, precum [i crea]iile lui V. Vasne-]ov, M. Vrubel, N. Roerich sau S. Makovs-ki, Borisov-Musatov, Maliavin, impregna-te de imagini mitice [i folclorice. Înleg\tur\ cu arta cultivat\ de „Mir iskusst-va“, A. Benois, autoritatea teoretic\ ami[c\rii, îi scria lui D. Merejkovski:„Punctul nostru de vedere (cel pu]in almeu) – nu este estetismul, nu este desf\ta-rea, ci extazul, evlavia în fa]a misterului(...) – momente care, cum vede]i, au toateun caracter «obiectiv»“. Crea]ii precumRegina-Leb\d\, sau Pan de M. Vrubel,Voinicii de Vasne]ov, Curierul, Oaspe]i depeste m\ri, Etern\ a[teptare de Roerichrealizeaz\ aceast\ „obiectivizare“ a scriitu-rii prin monumentalitate [i prin stilizareapatriarhalului, ca semne textuale aledezv\luirii acelei permanen]e despre carevorbea Igor Stravinski.

Voca]ia teoretic\ a mi[c\rii „Mir iskus-stva“ este probat\ [i ea cu excelen]\, aceas-ta vizînd critica [i teoria artelor, între carebaletul, muzica, pictura, poezia, spectaco-lul de teatru sau artele decorative. Între anii1901-1902, revista mi[c\rii public\ nume-roase studii teoretice apar]inînd simboli[-tilor V. Briusov [i A. Belîi, dar [i miriskus-nicilor A. Benois, I. Grabar, S. Diaghilev.Meritul acestor lucr\ri nu este doar acelade a consemna [i explica momente ale arteicontemporane lor, dar [i de a le încadra înistoria na]ional\ [i universal\ a artei.Merit\ amintite pentru examenul pe care-lîntreprind asupra mecanismului poetic aloperelor, ca [i asupra rela]iilor dintre stilulclasic [i „Noul stil“ studiile lui A. BenoisExpozi]iile pariziene (1899), Scrisoare dela expozi]ia universal\ (1900) [i cele ale luiI. Grabar Gînduri despre arta aplicat\ mo-dern\, Scrisori despre art\, Spectacoleleruse[ti la Paris (1909), Baletul nou.Petru[ka (1911). Acestor lucr\ri trebuie s\le ad\ug\m considera]iile teoretice ale luiS. Diaghilev despre arta interpretativ\:Amurgul zeilor, I (1903), Despre interpre]i,II, Despre regie.

Sco]înd realul din condi]ionarea luispa]io-temporal\ [i psihologic\, literaturapublicat\ în paginile revistei „Mir iskus-stva“ (de[i profilul s\u este teoretic [i plas-tic, în general), dar mai ales în revistelesimboliste „Vesî“ [i „Apollon“, instaureaz\polifonismul [i insolitarea subiectivit\]iipure care nu se exprim\ prin psihologism [inici printr-un comportament caracterolo-

gic sau social, ci prin apelul la „general“,la „obiectivitate“. Reg\sim acest obiecti-vism exprimat mai radical la doi scriitori aitimpului – la Leonid Andreev [i la A. Belîi.

Sugestii expresioniste [i impresioniste

Leonid Andreev, care a avut un sim]acut al caracterului catastrofic al începutu-lui de veac XX, a exprimat aceast\ per-cep]ie printr-un expresionism sui-generis.„Tema mea este nebunia [i groaza“ – îiscria lui M. Gorki la 18 nov. 1904 –,ad\ugînd: „Atitudinea mea este [i ea unfapt [i înc\ unul foarte important“3. În alt\parte, scriitorul explic\ semnifica]ia „fac-tologic\“ a subiectivit\]ii despre care vor-bea mai sus: „trebuie s\ descriu un rîugeneral, un ora[ general, un om general.(...) Ce interes poate prezenta concretul?“4

Naturalismul gol, existen]ialismul exaspe-rat sînt r\spunsul la aceast\ întrebare caexpresii ale unor st\ri extatice ale subiecti-vit\]ii.

Toate acestea îl recomand\ pe L.Andreev ca pe un precursor al avangardei,al\turi de A. Belîi care va dobîndi aceast\calitate urmînd alt\ cale. Între simboli[tiiru[i, A. Belîi a subliniat cel mai insistentfaptul c\ arta este o chestiune de limbaj,ob]in`nd din aceast\ axiom\ consecin]eleteoretice [i formale cele mai semnificativepentru duhul avangardismului.

Înc\ de la primul s\u volum de poezii,Aur în azur (1904), scriitorul se relev\ a fiun artist pentru care cuvîntul este origineaartei poetice, iar momentul de construc]ie aoperei [i a limbajului devine hot\rîtor pen-tru semnifica]ia lor. Sensibil la noul ritm altimpului, cum pe bun\ dreptate remarc\ N.Berdiaev, poetul va folosi sintaxa operei înmod liber, al\tur`nd în ea forme [i arte dife-rite: poezia [i pictura, poezia [i muzica,poezia [i [tiin]a, poezia [i proza. Semnifi-cative în acest sens vor fi cele patruSimfonii, scrise între 1901 [i 1904, dar [iarticolul din 1903, Despre teurgia cuvîntu-lui, prim moment al c\ut\rii a ceea ce maitîrziu, în Glossolalia (1922), se va numi„adev\rul s\lbatic al sunetului“. Scrierilelui A. Belîi – volumul de poezii Cenu[a(1909), romanele (Porumbelul de argint,1909, Petersburg, 1912) [i lucr\rile de teo-rie a simbolismului [i a limbajului poetic(între care Simbolismul, 1910, Luncaverde, 1912) – îi permit lui N. Berdiaev ca,în Criza culturii, conferin]a lui din 1917, s\descifreze sensul avangardei [i s\-l declarepe autorul lor, for]`nd oarecum nota, drept„singurul futurist autentic [i important înliteratura rus\“5.

Din mediul simbolist se mai contureaz\un aspect la care avangarda se va referi nuo dat\: credin]a în magia cuvîntului v\zutca simbol în care se realizeaz\ sinteza tra-gic\ a principiilor generalului [i particula-rului. S-a bucurat de autoritate ca teoreti-cian al teurgismului limbajului poetic [iViaceslav Ivanov care, în eseurile saleC\l\torind printre stele (1909) [i Religiaelin\ [i a zeului suferitor (1910), propunemitopoezia ca modalitate de lectur\ a uni-versului [i de înnoire a artei ce-[i încorpo-reaz\ organic procedeul de sintez\ a tuturorartelor prin fuziunea lor într-un misteriu(dup\ modelul operei lui R. Wagner), pre-cum [i prin aplicarea principiului analiticde divizare `n fiecare art\ în parte.

În sfîr[it, ideile [i practica impresionis-mului [i postimpresionismului occidental[i rusesc s-au dovedit [i ele formative pen-tru noua genera]ie ce se va afirma în arta [icultura rus\. Tinerii arti[ti au fost cu deose-bire receptivi, în planul crea]iei [i al teoriei,fa]\ de cîteva elemente de poetic\ impre-

sionist\, între care: reprezentarea clipei dinrealitate cu maxim\ obiectivitate, estompa-rea conturului obiectelor [i insolitareadetaliului în sintaxa operei, concepute ana-litic, [i mutarea centrului de greutate acompozi]iei. Cel mai frecvent, arti[tiiavangardei îi vor invoca drept modele peimpresioni[tii ru[i I. Levitan, M. Vrubel, V.Serov, K. Fofanov [i Mirra Lohvi]kaia,uneori pe Cehov, recepta]i cu to]ii ca„reali[ti lirici“. Ace[ti autori îl vorîndrept\]i pe V. Briusov s\ disting\ în artarus\ a anului 1906 trei direc]ii dominante:simbolismul, impresionismul [i decaden-tismul (de fapt, primele semne ale avan-gardei). Între acestea, impresionismul afurnizat noii arte titulatura sub care aceas-ta se va afirma ini]ial. Astfel, futuri[tii vorforma în 1909 o grupare numit\ de eiimpresionist\ în care activeaz\ viitoricubofuturi[ti ca Elena Guro [i VasiliKamenski. Revista acestora Ocearovannîistrannik (Pelerinul fermecat) este de orien-tare mai mult impresionist\, iar membriigrup\rii particip\ la expozi]ia Impresio-ni[tii la care organizatorul ei N. Kulbindeclara: „Noi, arti[tii impresioni[ti, pre-zent\m pe pînz\ propria impresie... În lumetotul este relativ“. ~n 1910, participan]ii laexpozi]ie, dar [i al]i arti[ti, se vor `nt`lni `nStudioul impresioni[tilor condus de acela[iN. Kulbin. ~n publica]ia cu titlu omonim,cu dou\ luni înainte de revista declaratfuturist\ „Sadok sudei“ I, Kulbin public\articolul Arta liber\ ca temei al vie]ii, v\-z`nd `n disonan]\ (ca manifestare a vie]ii [ica principiu de structurare a operei de art\)o particularitate important\ a noii arte.

Între timp, miriskusnicii inten]ioneaz\s\ creeze o [coal\ plastic\ de tip nou [i, înconsecin]\, în 1906, deschid la S.-Pe-tersburg o [coal\ de art\ privat\ unde pre-dau nume reprezentative pentru mi[carealor: M. Dobujinski [i L. Bakst. Dup\ 1908,în aceea[i [coal\ va preda [i Petrov-Vodkin,un nume cunoscut pentru impresionismulplastic rus, care-i va avea drept elevi pe vii-torii membri ai avangardei M. Chagall [iE.I. Narbut. Cu acela[i gînd de a înnoi arte-le plastice în toate domeniile lor, miriskus-nicii vor inaugura, tot la S.-Petersburg,„Noul atelier artistic“ unde înv\]\ceii sepot întîlni cu mae[trii lor E. Lansere,Kustodiev sau Ostromova-Lebedeva.

Dar nu doar aceste gesturi par a fihot\rîtoare pentru implicarea prestigioaseimi[c\ri în via]a artistic\ a timpului. Maiimportante s-au dovedit a fi polemicile pecare le-au purtat membrii mi[c\rii, îndeo-sebi A. Benois, cu reprezentan]ii „vanda-lismului cultural“ nou instaurat în arta rus\,cît [i selectarea cîtorva dintre ace[tia [i lan-sarea lor, prin „Zolotoe runo“ (grupare [irevist\ ce a organizat expozi]ii interna]io-nale în 1908, 1909, 1910) în plan european(cum s-a întîmplat cu M. Larionov, O.Rozanova sau Natalia Goncearova). Refu-zurile, selec]iile [i polemicile teoretice auajutat primului val al avangardei ruse s\-[iclarifice programul [i pozi]iile estetice.

1 Vezi A. Benois, Vozniknovenie „Mira iskusst-va“, I, 1928; A. Benois, Vospominania o belete,„Russkie zapiski“, 1939, XVI; M. Fokin, Protivtecenia, în Vospominania beletmeistera. Stati i pis-ma, L.-M., 1962; Camile Moklair, Les BalletsRusses – L’Art et les Artists, 1917, nr. 4; Serge Lifar,Histoire du ballet russe depuis les origines jusqu’ànos jours, Paris, 1950; A. Gusarova, Mir iskusstva,Len., 1972; A. Efros, Dva veka russkogo iskusstva,Moskva, 1969; V. Rozanov, Sredi hudojnikov, S.-Pb., 1914.

2 Vezi Igor Stravinski, Poetica muzical\,Bucure[ti, 1967, p. 33.

3 Vezi Leonid Andreev, Pismo Gorkomu 18 noia-bria 1904 g., în Literaturnoe nasledstvo, nr. 72, p.244.

4 Vezi Leonid Andreev, Sobranie socinenii v piatitomah, 1961, t. V, p. 397.

5 Vezi N. Berdiaev, Krizis kulturî, M., 1990, p. 41.

Este avangarda rus\ o reeditare a avangardelor occidentale? (II)

TIMPUL

17Est-Vest

martie 2004

TIMPUL

MIRCEA P|DURARU

Constat de ceva vreme c\ fa]\ de jurnalse s\v`r[esc (cu voie!) trei „p\cate“ capita-le. ~n primul r`nd, se public\: aici [i acum,sub atenta supraveghere a autorului. Dac\nu este scos la lumin\ de autorul `nsu[i,jurnalul este scris `n vederea public\rii.Cum ar veni, cu `ncredin]area c\, dup\moartea scriitorului, se va g\si un urma[demn, care va cotrob\i – f\r\ mil\! – prinlucrurile defunctului [i, g\sind manuscri-sul, `ntr-adins uitat `n cel dint`i sertar, vaalerga `ntr-un suflet s\-l predea unor edi-tori de n\dejde. ~n al doilea r`nd, autorii dejurnal „`nf\ptuiesc un p\cat de moarte“transform`ndu-[i nota]iile `n literatur\,produc`nd astfel o muta]ie esen]ial\ `ntr-ozon\ considerat\ `n genere ca fiind una aadev\rului, a sincerit\]ii, a transparen]ei, aautenticit\]ii. Al treilea p\cat este cel alcititorului vigilent ([i extrem de lucid,desigur) care, sesiz`nd jocurile autorului,practic\ un soi de „hermeneutic\ a suspi-ciunii“ pe terenul declarat al adev\rului.El este `ntruc`tva „imoral“ pentru c\ aplic\strategiile de interpretare proprii textuluiartistic `n spa]iul cel mai nepotrivit cuputin]\: `ntr-un loc unde adev\rul estear\tat, unde nu trebuie extras, adus lalumin\ prin sofisticate metode de decons-truire. Pentru a se ap\ra, lectorul atent vaarunca vina asupra autorului, el fiind celcare – `n virtutea libert\]ii lui – hot\r\[tes\ nu respecte conven]iile jurnalului, ispi-tindu-l [i pe el, pe cititorul care nu aredec`t onorabila vin\ de a fi vigilent. Astfel`[i va putea motiva [i `ntemeia „etic“ [imetodologic abordarea cu suspiciune aoric\rui text elaborat de un artist, indife-rent de natura lui. ~n ciuda „ne-sinceri-t\]ilor implicite“ ce apar `n orice text scris

de un artist (s\-i credem pe teoreticieni),obi[nuim s\ catalog\m jurnalele drept sin-cere [i nesincere, autentice [i neautentice,oneste [i false. De ce oare avem tendin]as\ spunem c\ Jurnalul lui Mihail Sebas-tian este autentic? Dar al lui Unamuno?!{i de ce s`ntem tenta]i s\ spunem c\Jurnalul lui Witold Gombrowicz nu estesincer? F\r\ `ndoial\ c\ atunci c`ndg`ndim astfel avem `n vedere m\car pri-mele dou\ „p\cate de moarte“ pomenite la`nceput.

De[i Gombrowicz `[i public\ nota]iilefragmentare, le transform\ `n literatur\artistic\, jurnalul `[i p\streaz\ – `n chipparadoxal – calitatea de jurnal sincer,autentic. Prin faptul c\ ofer\ tiparului`nsemn\rile intime, orice autor se plaseaz\`n condi]ia personajului trialogic (dup\spusele lui V. Popovici), a personajuluicare se simte privit. ~n consecin]\, oricespune poart\ marca teatralit\]ii. Gombro-wicz `[i asum\ aceast\ condi]ie `nc\ dinprimele pagini ale jurnalului s\u: „Scriuacest jurnal `n sil\. Sinceritatea lui nesin-cer\ m\ chinuie. Pentru ce scriu? Dac\pentru mine, atunci de ce merge textul latipar? Iar dac\ pentru un cititor, de ce m\prefac c\ stau de vorb\ cu mine `nsumi?~]i vorbe[ti ]ie `n a[a fel `nc`t s\ te aud\al]ii?“(p. 32) Sintagma „sinceritate nesin-cer\“ nu este doar o figur\ de stil. Eaexprim\ – `n mod literal – un aspectimportant din g`ndirea lui Gombrowicz:conceptul de „sinceritate“ este redefinit [iredimensionat `n acest jurnal (ca [i `nFerdydurke), iar autenticitatea se nego-ciaz\ la nivelul unei filosofii proprii. Iat\,prezentat\ succint, perspectiva gombro-wiczean\ asupra omului: „Omul meu estecreat din exterior, adic\ e `n esen]a saneautentic – fiind `ntotdeauna nu el `nsu[i,`ntruc`t `l define[te forma care se na[te

`ntre oameni. Eul lui `i este recunoscut `ncadrul acestei intercomunit\]i. Un ve[nicactor, dar un actor natural, deoarece carac-terul s\u artificial `i este `nn\scut, consti-tuie o tr\s\tur\ a umanit\]ii sale – a fi om`nseamn\ a fi actor – a fi om `nseamn\ a tepreface c\ e[ti om – a fi om `nseamn\ s\ tecompor]i ca un om, f\r\ s\ fii `n str\fundult\u – a fi om `nseamn\ a recita umanita-tea.“ (p.77) Dac\ omul, `n viziunea luiGombrowicz, este `n mod esen]ial neau-tentic, sinceritatea sa va fi una de alt\ fac-tur\: „Dac\ s`nt condamnat la falsitate,singura sinceritate care-mi este accesibil\const\ `n m\rturisirea c\ sinceritatea nu`mi este accesibil\. Dac\ nu pot fi nicio-dat\ eu `nsumi `n `ntregime, singurul lucrucare `mi `ng\duie s\ `mi salvez personali-tatea de la distrugere este voin]a autenti-cit\]ii, acel `nc\p\]`nat «vreau s\ fiu eu`nsumi», care nu e nimic altceva dec`trevolta tragic\ [i dezn\d\jduit\ `mpotrivadeform\rii. Nu pot fi eu `nsumi [i totu[idoresc s\ fiu [i trebuie s\ fiu eu `nsumi –iat\ o contradic]ie care nu poate fi rezol-vat\.“ (p.77) Aici s-ar afla paradoxulautenticit\]ii acestui jurnal. Practic`nd cuostenta]ie artificialitatea, Gombrowiczeste autentic, sincer. Dar autentic `n uni-cul mod `n care omul gombrowiczeanpoate avea acces la autenticitate: ne-g`nd-o sistematic [i cu ingeniozitate.C\ci, `n definitiv, aceast\ atitudine denegare nu este dec`t o form\ a afirma]ieidureroase c\ sinceritatea este cu des\v`r-[ire inaccesibil\ omului.

Opt`nd pentru un astfel de jurnal, scrii-torul polonez se poate desf\[ura `n voie.Judec\ oameni [i situa]ii, stabile[te iera-rhii [i emite p\reri, l\s`nd s\ se conturezepersonalitatea unui megaloman. Inedit\ `naceste fragmente este un fel de dedublarea autorului, care `i permite s\ vorbeasc\

despre sine la persoana a III-a: „Unicullucru pe care a reu[it s\-l introduc\ `n jur-nal a fost «al doilea glas» – glasul comen-tatorului [i al biografului – care `i `ng\duias\ vorbeasc\ despre el, Gombrowicz, cu ovoce str\in\ parc\. ~n concep]ia lui era odescoperire important\, intensific`ndenorm artificialitatea rea a acestor martu-risiri, [i, `n consecin]\, `ng\duindu-i o maimare sinceritate [i o pasiune sporit\…“(p.104) Interesant\ [i, `n acela[i timp,derutant\ pentru cititor este trecerea de labrutalitatea (`n fond teatral\) a unor izbuc-niri („am p\truns `n literatur\ cu for]a –arogant [i batjocoritor. S`nt un «self mademan» al literaturii.“), la m\rturisireaautoironic\ a propriei valori („S`nt totu[i– cucu! – o persoan\ serioas\, s`nt o valoa-re!“). Dincolo de luciditatea deconstruiriiunor mituri [i de s\ge]ile sarcastice arun-cate spre cultura polonez\, Jurnalul luiWitold Gombrowicz poate fi citit [i ca oistorie a devenirii unui scriitor. Fiecareepisod din aceast traseu spiritual estepunctat ([i contrapunctat autoironic) cumaxim\ con[tinciozitate [i comentat dindou\ perspective: autorul despre sine [i„Gombrowicz despre Gombrowicz“. „Peatunci m\ `nv`rteam prin Paris ca un stu-dent oarecare. Ast\zi Witold Gombrowiczsose[te la Paris.“ (p. 167) – putem citi spresf`r[itul jurnalului. Evalu`ndu-se mereu [iraport`ndu-se la numele cele mai mari aleliteraturii, Witold Gombrowicz poatespune lini[tit despre sine `n final: „totul om\rturise[te: am devenit un scriitor.“(p.183) Aleg`nd calea apofatic\ a neg\riisincerit\]ii, scriitorul polonez ajunge la oparadoxal\ autenticitate a nota]iilor sale,singura de altfel de care omul gombrowic-zean este capabil.

Witold Gombrowicz, Jurnal, traducere de OlgaZaicik, ed. Univers, Bucure[ti,1998

Witold Gombrowicz sau despre paradoxul autenticit\]ii

GABRIEL CHE{CU

~n iunie 2003, la Editura Polirom,ap\rea volumul Adio, adio, patria mea cu` din i, cu ` din a, semnat de Radu PavelGheo. Privit\ panoramic, cartea t`n\ruluiscriitor are structura specific\ unui joc depuzzle: articolele – scrisori s`nt fragmentecare `[i revendic\ logica continuit\]ii. Culuciditate, eseistul comenteaz\ [i anali-zeaz\ cele v\zute [i auzite, pun`ndu-sedeseori `n postura antropologului sauchiar a sociologului (u[or egocentric, el `[irecunoa[te, la un moment dat, „r\ceala desociolog diletant“). ~n felul acesta, actulscrierii devine mai mult dec`t unul strictapreciativ sau negativ, presupun`nd diag-nosticarea unui spa]iu cultural cu careautorul a intrat `n contact (ce-i drept, pen-tru o perioad\ de numai un an). Textelerom=nului ajuns la Seattle ating punctenevralgice ale mentalit\]ilor rom=ne[ti [iamericane. Adaptarea dificil\ a autoruluila modul de via]\ american este accentuat\de valorile diferite ale civiliza]iei de din-colo de ocean. Pentru „nemul]umitul deprofesie“, compara]ia este de cele maimulte ori prilej de critici. Elementelorpozitive dintr-o parte a oceanului le cores-pund, invariabil, elemente negative de

cealalt\ parte. Unui na]ionalism etnic [i,mai ales, lingvistic (titlul c\r]ii trimite dealtfel la cunoscuta disput\ academic\ [inu numai) `i corespunde toleran]a ameri-can\, generat\ de un anumit sentiment alsuperiorit\]ii. Unui sistem politic, admi-nistrativ [i juridic preocupat, aidoma unuiminiaturist, de am\nuntele vie]ii fiec\reiadintre „roti]ele“ pe care le guverneaz\, `icorespunde un echivalent caricatural, „oform\ de feudalism oriental t`rziu, funda-mentat pe injusti]ie [i dreptul celui maiputernic, un sistem jalnic [i caraghios `n`ncerc\rile sale de integrare european\ [ieuro-atlantic\“.

Via]a de dincolo de ocean i-a datt`n\rului scriitor prilejul de a se `nt`lni cuemigran]i de na]ionalit\]i diferite. R`ndu-rile c\r]ii creioneaz\ destine [i profile alecelor m`na]i de febra g\sirii unui loc maiprimitor sub un soare. Cu foarte pu]ineexcep]ii, mul]i dintre rom=nii `nt`lni]i(de[i comunitatea rom=neasc\ din Seattlenu este foarte numeroas\) s`nt victime aleunui fenomen necon[tientizat (dar durerospentru cel care `l detecteaz\): ei refuz\cultura de origine, dovedind (crede auto-rul) c\ resentimentele [i frustr\rile mes-chine inoculate de sistemul rom=nesc s`nt`nc\ extrem de puternice. Refuznicii limbiina]ionale adopt\ a[adar o „n\p`rlire ling-vistic\“ [i de atitudine specific\ celor

trezi]i peste noapte `ntr-un spa]iu diferit(`n sensul de superior) celui de ba[tin\. Iarfenomenul este, din p\cate, `n desf\[urarechiar dac\ „`n S.U.A. nim\nui nu-i preapas\ de ceea ce ai vrea s\ pari“.

Sistemul american `[i afi[eaz\ eficien]ade mecanism bine conceput. Cet\]eanul `irecunoa[te autoritatea tocmai pentru c\ elcrede `n libertate ca `ntr-o „necesitate`n]eleas\“. Radu Pavel Gheo identific\`ns\ `n aceast\ adula]ie pentru sistem unsimptom al limit\rii libert\]ii. Sub formaregulilor comunit\]ii, „ochiul care ve-gheaz\“ – trimitere evident orwellian\ –cap\t\ forma real\ a „intruziunii `n spa]iulintim“ al individului, ajung`nd chiar la opericuloas\ atitudine fa]\ de cet\]ean ceaminte[te sistemele totalitare. Muncadevenit\ scop `n sine c`[tig\ suprema]ia, `ndauna vie]ii adev\rate. Shopping-ul pare ar\m`ne singura distrac]ie mai consistent\ aamericanului de r`nd, pe fondul unei exis-ten]e f\r\ culoare, aproape insipide.

R`ndurile c\r]ii cuprind, inevitabil, [iaprecieri ale americanilor la adresa ro-m=nilor mioritici (cei americaniza]i fiinddeja accepta]i). Nimic nou `n afar\ de cu-noscuta gam\ consacrat\ de imagologiacontemporan\ (s\r\cie, orfani, copii aistr\zii, ]igani, ho]i [i paznici corup]i). ~nlinii mari, existen]a tipic rom=neasc\vizualizat\ ([i) dincolo de Ocean nu pare

s\ fi ie[it din matca pe care conturamotto-ul matein: „(…) nous sommes ici,aux portes de l’Orient, où tout est pris àla légère“.

Recomand cartea lui Radu Pavel Gheocelor care mai sufer\ de sindromul nostal-giei dup\ o lume `ndep\rtat\ [i perfect\,precum [i celor care simt nevoia unui bal-sam aplicat pe rana (`nc\ deschis\) a r\m`-nerii `n patrie. O recomand [i celor `nc\utare de lecturi captivante.

Un refuznic al americanismului

martie 2004

18 Jocurile LecturiiTIMPUL

ADRIANA BABE}I

De[i, c`nd trebuie definit „la nuan]\“,dandysmul scap\ mereu oric\rei cons-tr`ngeri, st`rnind dispute savante, elproduce totu[i consens atunci c`nd se las\descris „`n mare“. Asupra dublei accep]iide fond a dandysmului cad de acord maito]i scriitorii, filosofii, istoricii, criticii [iteoreticienii literari. Pe de-o parte, cei maimul]i sus]in c\ dandysmul e un fenomenstrict istoric, ale c\rui r\d\cini s`nt repera-bile `ntr-un timp [i spa]iu anume (Angliasf`r[itului de veac XVIII). Dar stilul numit`nc\ de pe vremea lui Brummell dandysmare r\d\cini mult mai ad`nci. El iese dinistorie [i devine o matrice. Sau, altfel spus,un pattern (fie doar al spiritului european,fie al celui universal uman).

Dandysmul ar fi, dup\ Barbey d’Aure-villy [i Baudelaire, o „institu]ie vag\,etern\“, un stil „atemporal“, un fel degenotip occidental, un ideal de umanitate.O utopie, decreteaz\ dandylogia contem-poran\. Iar dandy-i `n[i[i nu preget\ s\ `[ig\seasc\ r\d\cini mitice, genealogii ilustre,„certificate de noble]e“.

Alcibiade sau coada t\iat\

~ntortocheata poveste a dandysmului arputea `ncepe, dup\ unii, cu Alcibiade,frumosul discipol al lui Socrate [i cu aceacoad\ t\iat\ a c`inelui. Despre nobilulatenian, istoricii (Xenofon mai ales) nuvorbesc cu prea mult\ `ng\duin]\. Poatedoar Plutarh s\ fac\ excep]ie. Alcibiade efrumos, bogat, de familie bun\, inteligent,f\r\ a se ridica `ns\ vreodat\ nici la m\re]iatutorelui s\u (Pericle) [i nici la cea a men-torului spiritual (Socrate). Mult prea risi-pitor cu darurile oferite de zei, extravagant,egocentric, de o ambi]ie nes\buit\, Alcibia-de r\m`ne `n amintirea atenienilor dreptb\rbatul „cel mai ne`nfr`nat [i arogant“,„`mb\tat de putere“, „`ng`mfat de laudelece i le aduceau nu pu]ini dintre cei puter-nici“1. De unde atunci faima sa peste vea-curi? De unde fascina]ia exercitat\ cu pre-c\dere asupra lui Byron sau Baudelaire?

Probabil c\ datorit\ firii sale de o ne-mai`nt`lnit\ suple]e, care-l face s\ `mpru-mute `ntotdeauna, ca pe o masc\, stilulcelui din fa]a lui, pentru a-l cunoa[te maibine, ca `n final s\ `l poat\ surprinde [i,astfel, cuceri. Cum altfel s\ se lase inter-pretat, de pild\, unul dintre cele mai cunos-cute gesturi, c`nd taie f\r\ mil\ frumoasacoad\ a c`inelui cump\rat cu 7000 de drah-me, l\s`ndu-i mu]i de uimire pe atenieni?Dorin]\ de a sfida, cruzime absurd\, ungest pervers? „Felinitate, narcisism declas\, pasiune pentru pariuri [i jocuri,prodigalitate, temperament.“ S`nt doarc`teva din tr\s\turile acestui dandy avant lalettre, pe care le analizeaz\ cu fine]e RogerKempf2. Li s-ar mai putea ad\uga, `ntrealtele, pl\cerea ostenta]iei vestimentare [i atravestiului, luxul sfid\tor afi[at (dar numaiacolo unde se [tie pre]uit: la Atena, depild\, nu [i `n Sparta sau Tracia), homo-sexualitatea, puhoiul gesturilor sauvorbelor [ocante.

Pentru cine ar vrea s\-i urm\reasc\`ntortocheata via]\, lucrare mai la `ndem`n\dec`t cea a lui Plutarh nu exist\3. De acoloam aflat, de pild\, despre frumuse]ea luiAlcibiade cel peltic, care, „`nflorind laorice v`rst\ a vie]ii sale, l-a f\cut pl\cut [idr\g\stos [i c`nd era copil, [i c`nd era b\iat,[i c`nd era b\rbat“4. Sau despre ciud\]eniiletimpurii ale m`ndrului atenian, care `ianun]\ pe de-a-ntregul viitoarea fire. Jocuri`ncheiate n\ucitor, doar pentru a c`[tiga:m`na adversarului mu[cat\ p`n\ la s`nge,„ca de un leu“, `n clipa c`nd simte c\ va fibiruit; sau tr`ntitul nebunesc pe jos, `n fa]aunui atelaj `n galop, numai pentru ca to-var\[ii de joac\ s\ poat\ socoti zarurilearuncate de el pe p\m`nt. Iar ceva mai`ncolo, din tinere]e p`n\ c`nd se va s\v`r[idin via]\, la doar 46 de ani, cu un trup„bine alc\tuit [i viguros“, dovedind o grij\neab\tut\ pentru a-[i p\stra forma fru-moas\, plin\ de for]\, dar [i de gra]ie: de la

exerci]iile ecvestre sau cursele de care, `n-cununate de glorie la Olimpiade, la gim-nastic\ (f\cut\ zilnic `mpreun\ cu maes-trul, pe vremea uceniciei la Socrate), de lapreg\tirile pentru lupt\, p`n\ la biruin]ele `n`nfrunt\ri armate pe uscat [i pe ap\.

Dup\ cum tot `n Plutarh st\ scris desprerisipa n\praznic\ de daruri, ospe]e, spec-tacole prin care `[i cucere[te prietenii, dar[i du[manii, despre felul cum, spre a leintra pe sub piele spartanilor la care serefugiaz\, nobilul atenian obi[nuit cu luxulrenun]\ la mantiile scumpe din stof\ deMilet, la parfumuri [i podoabe. Se spal\ `napa rece a r`urilor de munte, `[i las\ p\rul s\creasc\, m\n`nc\ „vestita fiertur\ neagr\“,vorbe[te pu]in [i aspru. ~n timp ce `n Tra-cia, spre a le face pe plac gazdelor, se`mbat\ mereu. Pentru ca `n Asia Mic\ saula curtea persan\, s\ tr\iasc\ `n fast [isplendoare. Tot at`tea m\[ti pentru unsuflet ce nu se va l\sa prins vreodat\ `ncapcana cuiva. Dec`t, poate, `n cea `ntins\,f\r\ s\ vrea, de c\tre el `nsu[i.

Dac\ Alcibiade este cap de serie,„casta“ `n care se proiecteaz\ marii dandy`i mai num\r\ pe Cezar, Catilina, Petroniu[i, mai t`rziu, pe Lauzun sau Pascal. (Pe ceidint`i `i pomene[te Baudelaire, iar pefrancezi — Barbey d’Aurevilly.) Acestadin urm\ nu va pregeta s\ le dedice chiarun capitol `n cartea despre Brummell,rescriind ca un adev\rat prozator povestealui Lauzun.

Stil [i program

~ntre primii care definesc dandysmul ca„stil“, ba chiar ca „un fel de religie“ eBaudelaire. ~n Pictorul vie]ii moderne, el `idedic\ dandy-ului un capitol aparte, plas`ndu-l strategic `ntre alte dou\ portrete: militarul [ifemeia. „Institu]ie `n afara legilor, dandysmulare legi riguroase c\rora li se supun cu stricte]eto]i membrii, oricare le-ar fi, de altminteri,impetuozitatea [i independen]a caracterului“5.

Atunci, specifice dandy-ului „etern“ s-ar dovedi „cultivarea ideii de frumos `npropria lor persoan\“, superioritatea aris-tocratic\ a spiritului, adorarea distinc]iei,simplitatea elegan]ei, originalitatea, pl\ce-rea de a uimi [i „orgolioasa satisfac]ie de anu fi niciodat\ uimit“, un cult de sine `nsu[iexacerbat, spiritul de opozi]ie [i revolt\,blazarea, r\ceala, refuzul trivialit\]ii, alvulgarit\]ii. Cu o rar\ intui]ie (venit\ pro-babil din faptul c\ dandysmul nu e, pentruel, doar un obiect de analiz\, ci [i – p`n\ laun punct – un mod de a tr\i), Baudelairetraseaz\ `ntregul „program“ al unui stildincolo de epoci [i ]\ri. S-ar putea decivorbi despre un „mit dandy“ actualizatperiodic `n istoria Europei? Unii nu au nicio `ndoial\. Dac\ dandy-ul e un gen, atunci„speciile `ntrupate de el poart\ marcaproprie a epocii `n care ele tr\iesc“6.

Exemplele nu prididesc s\ apar\ `nce-p`nd din veacul al XVI-lea, purt`nd numedintre cele mai ciudate, greu de tradus.Iat\-i pe gra]io[ii efemina]i, favori]ii luiHenri al III-lea: les mignons. Delica]i, plinide elegan]\, gentili, un Epernon (JeanLouis de Nogaret de la Valette, duce

d’Epernon) sau amiralul de Joyeuse sauJacques de Lévis, conte de Livarot, pe careistoriile `l pomenesc [i cu numele deQuélus (ori Caylus), to]i `[i `mpartfarmecele cu fiul Catherinei de Medicis,cople[i]i de onoruri, dar [i de ura `ntregiinobilimi. Nu altceva st`rnesc `n acela[iveac — `ns\ `n Anglia — proteja]ii luiIacob I, George Villiers, duce deBuckingham, contele de Somerset sauRobert Car.

Elegan]\ cu tocuri ro[ii

~n secolul urm\tor, la cur]ile Fran]ei,tinerilor elegan]i [i sfid\tori li se va spune,c`nd cu invidie, c`nd cu dispre], muguets(la propriu: „l\cr\mioare“; la figurat, fa-miliar: „tineri elegan]i“), plumets („pa-na[e“), dar mai ales petits-ma`tres (cuv`ntcu cuv`nt – „micii st\p`ni“, iar `n codulsaloanelor – „sclivisi]i“). Cine are r\gazpoate citi cu folos o mul]ime de c\r]i, partetraduse [i `n rom`n\, spre a `n]elege maibine complicata `ntre]esere de sentimente,gesturi, vorbe dintre un suveran [i favori]iis\i, rela]ia de tulbure dependen]\ dintreace[tia: de la Memoriile lui Saint-Simonsau ale cardinalului de Retz la Caracterelelui La Bruyère ori la Un precursor aldandysmului de Barbey d’Aurevilly. Darmai ales c`teva studii docte despre acest„dandysm avant la lettre“7. S`ntem `n plin\epoc\ a „tocurilor ro[ii“ (la propriu, a[acum provocatorii pantofi mai pot fi ast\ziv\zu]i doar prin muzee), `n era nobilimiielegante, care `[i poart\ rangul cu suveran\deta[are [i cu acest semn distinctiv. Iar c`ndmoda lor trece, les talons rouges r\m`ne ometonimie destinat\ s\ ]in\ loc `n conver-sa]ii (c`nd cu ironie, c`nd cu admira]ie)pentru tot ce mai poate `nsemna oaristocratic\ elegan]\.

Din `ntreaga suit\ a avant-dandy-lorveacului de aur se desprinde celebra figur\a lui Lauzun. Antonin Nompar de Cau-mont, conte [i mai apoi duce de Lauzun,cel despre care Marea Domni[oar\, Dom-ni[oara de Montpensier, vara lui Ludovic alXIV-lea, scrie cu iubire `nc\rcat\ de su-ferin]\ [i melancolie: „O distinc]ie extraor-dinar\ (...), un milion de singularit\]i“. S`ntcuvintele unei fecioare de 43 de ani,s\getat\ de o dragoste n\praznic\ pentru unb\rbat ciudat, provocator, insolent, curajos,fermec\tor, care intr\ `n gra]iile RegeluiSoare, refuz`nd s\ se lase inclus `n bana-litatea de serie a curtenilor. Tulburat des`ngele rece al lui Lauzun, admiratorulAlbionului, Barbey d’Aurevilly, scrie:„Avea acel egoism englezesc — cel maiteribil din c`te au existat vreodat\, dup\egoismul roman. Prin ]inut\, prin origi-nalitatea ei (nuan]at\ `ns\), prin preten]iade a nu fi precum ceilal]i, pe c`nd ceilal]ierau cu to]ii egali `n fa]a lui Ludovic alXIV-lea; prin s`ngele rece [i st\p`nirea desine, prin neprev\zutul conduitei (c\ci unadin tr\s\turile dandy-lor era de a nu faceniciodat\ ceea ce se a[teapt\ de la ei) —prin toate acestea Lauzun a fost un dandy.A avut acea vanitate necru]\toare, de fiar\aproape, a dandy-lor. (...) S-ar putea scrieun studiu grozav despre Lauzun, dac\ n-arfi fost deja scris. {i, culme a noroculuitrufiei, el a fost scris tocmai de prin]esacare, `ntre toate femeile, l-a iubit cel mainebune[te pe Lauzun. Acest Cezar Borgiacu femeile — [i, `ntre toate, mai abitir cuea — acest Cezar Borgia care i-ar fi pututda lec]ii lui Machiavelli nu a trebuit s\-[iscrie memoriile precum marele Cezar. I le-a scris femeia cucerit\, o prin]es\ `ndr\-gostit\, brutalizat\ [i, cu toate acestea,continu`nd s\ iubeasc\. ~n timp ce Brum-mell nu a avut al]i istorici dec`t pe dl Jesse[i pe mine. Pagini `nc`nt\toare din Memo-riile domni[oarei de Montpensier dau`ntreaga m\sur\ a lui Lauzun — un dandyde dinaintea dandysmului, un englez alFran]ei. C`t un roman de Stendhal!“8.

Travesti

Chiar dac\ nu la fel de cunoscut precumLauzun, nu mai pu]in demn de a deveni

personaj de roman e, `n acela[i veac alXVII-lea, bizarul François Timoléon, abatede Choisy, prins `n scandaloase afaceri deamor [i `ntr-at`t de efeminat `nc`t traves-tiurile sale ajung s\ nu mai surprind\ penimeni. De[i uneori dore[te s\ i se spun\„contesa de Barres“, Memoriile `i s`ntsemnate b\rb\te[te, François Timoléon deChoisy. Deloc `nt`mpl\tor, cele mai gustatepasaje `i s`nt `nchinate lui Lauzun, „omu-le]ul insolent“ [i seduc\tor: „Niciodat\ unom nu a [tiut s\ se plieze at`t de bine latoate gusturile [i capriciile“9.

Dac\ pentru mul]i aceast\ efeminarestranie, dus\ uneori la paroxism prin tra-vestiuri [i pseudonime, ar ilustra felul de afi al dandy-ului „etern“, atunci secolul alXVIII-lea ofer\ c`teva exemple n\ucitoare.~ntre care, celebru, cavalerul d’Eon, cel cetulbur\ min]i [i inimi la curtea Fran]ei,Rusiei [i Angliei. Deghizat `ntr-o superb\domni[oar\, Charles Geneviève LouiseAuguste Andrée Thimothée de Beaumont,t`n\rul [i delicatul diplomat francez `mpo-v\rat cu [ase prenume (trei masculine, treifeminine), o cucere[te pe ]arina Elisabeta.La Sankt Petersburg el devine Lia de Beau-mont. ~ntors cu succes la Paris, `mbrac\uniforma de c\pitan de dragoni, lupt\ cubravur\ pe front [i cucere[te chiar CruceaSf`ntului Ludovic. Iar la Londra intr\ `nsaloane c`nd b\rbat, c`nd femeie, dup\ cumo cer `mprejur\rile jocului politic, st`rnindat`tea dispute asupra sexului s\u, `nc`t `n1771 pariurile puse de englezi pe seama saating fabuloasa cifr\ de 300.000 de lire.Nimeni altul dec`t Beaumarchais estetrimis s\ clarifice misterul ciudatului fran-cez. Medicii, dar [i `mpricinatul declar\oficial, `n scris: e femeie. A[a va r\m`nep`n\ `n clipa mor]ii, timp de `nc\ treidecenii, `n exil londonez: domni[oarad’Eon. Numai c\, dup\ ce examineaz\ cuaten]ie corpul b\tr`nei de 83 de ani, mediciidecreteaz\, la 21 mai 1810, `n prezen]a a15 martori: e b\rbat.

Excentricit\]i nu mai pu]in spectacu-loase `i `mping `n acela[i secol al XVIII-leape austriacul von Kaunitz sau pe germanulvon Buhl `n galeria (e drept, firav\) adandy-lor eterni. Cel pu]in a[a `i vor socoti,peste ani, c`]iva dandylogi `mp\timi]i. Des-pre von Kaunitz, Barbey d’Aurevilly nu sepoate st\p`ni s\ nu comenteze `ntr-unapendice la o not\ din opul dedicat luiBrummell egoismul feroce, modul non[a-lant cu care prin]ul Wenzel Anton von Kau-nitz-Rietberg `[i compune zilnic „maies-tuoasa frivolitate“ a unei toalete. Nimicnu-l poate smulge de la complicatul [iprelungul ritual al `mbr\catului, parfu-matului, pudratului. Nici m\car agonia [imoartea protectoarei sale, `ns\[i `mp\r\-teasa Austriei.

Cu totul unic\ r\m`ne `n analele ele-gantologiei trecerea cancelarului Mariei-Theresa printr-un [ir de saloane, pe l`ng\zeci de vale]i `narma]i cu m\nunchiuri depene, care `l pudreaz\ din mers pentru a-ida p\rului exact nuan]a dorit\ de el. Cum lafel de antologice s`nt [i cele 300 de ]inutecomplete ale ministrului de la curtea deSaxa, Heinrich von Buhl, `nso]it mereu de200 de servitori.

(Fragment din volumul: Adriana Babe]i,Dandysmul. O istorie, în curs de apari]ie la EdituraPolirom)

1 Xenofon, Amintiri despre Socrate, Bucure[ti,Editura Univers, 1987, traducere, note, postfa]\ deGrigore T\n\sescu.

2 Roger Kempf, Dandies. Baudelaire et Cie,Paris, Editions du Seuil, 1977, p. 146.

3 Plutarh, Vie]i paralele, vol. II, Bucure[ti,Editura {tiin]ific\, 1963, traducere, noti]e istorice [inote de N.I. Barbu.

4 Plutarh, op. cit., p 27.5 Charles Baudelaire, Pictorul vie]ii moderne [i

alte curiozit\]i, Bucure[ti, Editura Meridiane, 1992,traducere, antologie, prefa]\ [i note de Radu Toma, p.405.

6 M. Delbourg-Delphis, op. cit., p. 11.7 ~ntre cele mai importante, Dolores Toma,

Formele pasiunii, Bucure[ti, Editura Meridiane,1992, [i volumul al VII-lea din Istoria vie]ii private(coordonatori Philippe Ari#2s [i Georges Duby),Bucure[ti, Editura Meridiane, 1995, traducere deConstan]a T\n\sescu.

8 Barbey d’Aurevilly, Dandysmul, Ia[i, EdituraPolirom, 1997, traducere, studiu introductiv [iselec]ia antologiei de Adriana Babe]i, p. 98.

9 Apud Dolores Toma, op. cit., p. 279.

Dandysmul. Dincolo de timp

martie 2004

19RecitiriTIMPUL

EUGEN MUNTEANU

O componet\ central\ a concep]iei hum-boldtiene o reprezint\ primatul acordatformei `n `n]elegerea limbajului. No]iuneade „form\ intern\ a limbii“ (innere Sprach-form) este men]ionat de exege]i ca unadintre contribu]iile capitale ale lui Hum-boldt la istoria ideilor lingvistice [i, impli-cit, la conturarea conceptului modern delimbaj. Dat\ fiind recunoscuta absen]\ desistematicitate a discursului humboldtian,exege]ilor le-a fost greu s\ se pun\ deacord asupra tuturor `n]elesurilor acestuiat`t de des invocat concept. De[i termenulform\ (Form) este des `ntrebuin]at `n Überdie Verschiedenheit..., sintagma ca atare,innere Sprachform, apare extrem de rar. ~n`n]elegerea acestui concept vom acordacredit rezultatelor la care a ajuns unuldintre cunosc\torii cei mai autoriza]i aioperei humboldtiene, Eugenio Coseriu,`nv\]at care arat\ c\ termenul Form este`ntrebuin]at de Humboldt cu trei `n]elesuridistincte: 1) cu referire la limbaj `n general,desemn`nd o modalitate tipic\ de compre-hensiune a realit\]ii, 2) cu referire la olimb\ istoric\ dat\, desemn`nd raportulparticular al acestei limbi cu lumea extra-lingvistic\ [i 3) cu referire la principiul for-mativ unic [i irepetabil, specific fiec\reilimbi `n pare. Aceast\ din urm\ valoaresemantic-terminologic\ a fost cea mai descitat\ [i interpretat\ de comentatori. Estevorba de faptul c\ fiecare limb\ de]ine unprincipiu ordonator intern, care `i estespecific doar ei, determin`ndu-i identitateaformal\ [i unicitatea. Materialul brut alexpresiei sonore este configurat [i organi-zat formal deopotriv\ la nivel semantic [igramatical. Principiu configurator alfiec\rei limbi `n parte, forma primeaz\asupra materiei `ntruc`t numai astel sepoate explica func]ia organizatoare a lim-bii `n raport cu fluiditatea lumii fenomena-le: „Esen]a limbii const\ `n faptul de aturna materia lumii fenomenale `n formaideilor; efortul ei este `n `ntregime formal[i, `ntruc`t cuvintele ]in locul obiectelor, [ilor, ca materie, trebuie s\ li se opun\ oform\ c\reia s\ i se supun\.“ (Über dasStudium..., pp. 21-22).

Exist\ `n principalul text teoretic al luiHumboldt un pasaj interesant, `n careconceptul de form\ este integrat `ntr-uncomplex ideatic `n care se propune conci-lierea a ceea ce, din punct de vedere for-mal, este particular `n fiecare limb\, cuc`teva constante universale ale limbajuluica atare. ~ntre aceste constante Humboldtface referire la raporturile de desemnare`ntre cuvinte [i concepte (Bezeichnung derBegriffe), la caracterul universal al expre-siei fonice, concretizat `n identitatea la to]ioamenii a „aparatului fonator“ (Gleicheitder Lautorgane) [i la simbolismul fonetic(Beziehungen... zwischen einzelnen Conso-nant- und Vocalllauten und gewissen sinn-lichen Eindrücken), adic\ evocarea unoratribute ale obiectelor desemnate princalit\]ile intrinseci ale unor sunete. Prinaceste disocieri, Humboldt pare s\ sugere-ze c\ unitatea de ansamblu a limbajuluiuman transcende diferen]ele dintre limbisau, cu alte cuvinte, un principiu formativuniversal se supra-ordoneaz\ configur\ri-lor particulare ale limbilor concrete: „For-mele mai multor limbi se pot reuni `ntr-oform\ `nc\ [i mai general\, [i aceasta se`nt`mpl\ cu formele tuturor limbilor, `n

m\sura `n care `n toate se porne[te doar dela ceea ce este cel mai general, [i anume dela raporturile [i de la rela]iile necesare pen-tru desemnarea conceptelor [i pentrualc\tuirea discursului, de la identitateaorganelor fonatoare care, prin amploarea [inatura lor nu permit dec`t un anumit num\rde sunete articulate, [i, `n fine, de larela]iile existente `ntre fiecare sunet conso-nantic sau vocalic [i anumite impresii sen-sibile, din care izvor\[te apoi identitatea dedesemnare, `n limbi ne`nrudite genetic.C\ci at`t de admirabil\ este `n limb\ indivi-dualizarea `n interiorul concordan]ei uni-versale, `nc`t se poate spune cu egal\`ndrept\]ire [i c\ `ntreaga specie uman\de]ine o singur\ limb\, dar [i c\ fiecare omde]ine una proprie.“ (Über die Verschie-denheit..., p. 47).

Renun]`nd la proiec]ia himeric\ a uneilimbi ini]iale (perfecte), Humboldt prive[teca pe un dat necesar diversitatea limbilor [ia popoarelor (Sprachverschiedenheit undVölkervertheilung), pus\ `n rela]ie direct\cu producerea for]ei spirituale a omului(die Erzeugung menschlicher Geistes-kraft), care este privit\ ca „]elul cel mai`nalt al oric\rei mi[c\ri spirituale“. Ini]ialacela[i pentru to]i oamenii, limbajul s-adiversificat `n limbi diferite datorit\ confi-gur\rii diverse a for]ei spirituale specificefiec\rei na]iuni. Limbile reprezint\ exterio-rizarea [i mijlocul de formare a „specificu-lui spiritual al na]iunilor“ (Geisteseigen-tümlichkeit der Nationen). Doar luarea `nconsiderare a diversit\]ii spirituale poatea[adar explica diversitatea de structur\ alimbilor, reclam`nd deopotriv\ procedareacomparativ\ ca metoda cea mai potrivit\ astudiului [i cercet\rii limbilor: „Îns\ `n]ele-gerea esen]ei proprii a unei na]iuni [i a coe-ren]ei interne a unei limbi particulare, ca [i,mai ales, a rela]iei acesteia din urm\ cucerin]ele limbajului `n general, depinde [iea, `n `ntregime, de luarea `n calcul aansamblului specificit\]ii spirituale. C\cidoar prin intermediul acestei specificit\]ispirituale, asa cum a l\sat-o natura [i cum`mprejur\rile au dezvoltat-o, se configu-reaz\ caracterul unitar al na]iunii, singurulpe care aceasta se `ntemeiaz\ `n privin]afaptelor, realiz\rilor si ideilor pe care leproduce, [i prin care se men]in for]a [idemnitatea ei, transmise ereditar din indi-vid `n individ. Limbajul este, pe de alt\parte, organul fiin]ei interioare, este chiaracea fiin]\ care ajunge treptat la recunoas-terea de sine intern\ [i la exteriorizare. Prinaceasta, limba `[i `nfige fibrele cele maifine ale r\d\cinilor sale `n for]a spiritual\na]ional\; [i cu c`t aceasta din urm\ ac]io-

neaz\ mai corespunz\tor asupra limbajului,cu at`t dezvoltarea acestuia este mai regu-lat\ [i mai bogat\. Întruc`t limba este, `ncoeren]a ]es\turii sale, doar efectulsim]ului lingvistic al na]iunii, atunci toc-mai `ntreb\rile care se refer\ la formarealimbilor `n via]a lor cea mai intim\ [i deo-potriv\ la cauzele celor mai importantedeosebiri dintre ele nu pot primi un r\spuns`ntemeiat dac\ nu accedem la acest punctde vedere.“ (ibidem, p. 2).

Decurg`nd din tezele centrale ale doctri-nei sale, pozi]ia lui Humboldt fa]\ de posi-bilitatea invent\rii unei limbi universaleeste una de respingere total\. Calific`nddrept o „prezum]ie nebuneasc\“ (ein thö-richter Wahn) iluzia de a crede c\ ne putemsitua `n afara limbilor naturale imagin`nd olimb\ perfect logic\ [i ra]ional\, Humboldtsubliniaz\ `nc\ o dat\ c\ g`ndirea nu exist\`n afara unei limbi date, fiind determinat\de `ns\[i forma intern\ a respectivei limbi.Se afirm\ explicit c\ doar o parte relativne`nsemnat\ din semnele limbajului s`ntconstructe pure ale ra]iunii [i pot fi pusedeci `n rela]ie univoc\ cu semne non-ver-bale, universal valabile. Alc\tuiri artificia-le ale ra]iunii ele `nsele, asemenea „limbiartificiale“ nu reprezint\ altceva dec`tsimple „metode de traducere prescurtate“(abgekürtzte Übersetzungsmethoden), efi-ciente doar atunci c`nd s`nt aplicate laenun]urile de tip logic dintr-o limb\ natu-ral\: „G`ndirea nu este `ns\ deloc depen-dent\ de limb\ ci, p`n\ la un anumit punct,este determinat\ de fiecare limb\ `n parte.Unii au dorit chiar s\ `nlocuiasc\ cuvinteledin diferite limbi cu semne general valabi-le, asemenea celor pe care le g\sim `nmatematic\, prin linii, cifre [i nota]ie alge-bric\. Numai c\, prin aceasta, d\m de cap\tdoar unei mici p\r]i din masa a ceea cepoate fi g`ndit, c\ci, potrivit naturii lor, ast-fel de semne se potrivesc doar acelor con-cepte care pot fi produse printr-o simpl\construc]ie sau care s`nt configuarate, deregul\, exclusiv de c\tre ra]iune. C`nd `ns\`n concepte trebuie configurat\ substan]apercep]iei [i a senza]iei interioare, aceastadepinde de capacitatea de reprezentareindividual\ a omului, de care limba sa esteinseparabil\. Toate `ncerc\rile de a institui,`n mijlocul diferitelor limbi particulare,semne generale pentru v\z sau pentru auznu s`nt dec`t metode de traducere pres-curtate, [i ar fi o prezum]ie nebuneasc\ s\ne `nchipuim c\ prin aceasta am putea s\ne situ\m, nu spun `n afara oric\rei limbi,`ns\ fie [i doar `n afara cercului precis [ilimitat al propriei limbi.“ (Über dasVergleichende..., p. 24-25).

Lecturi humboldtiene (III)

Casa cupere]i de v`nt

Volumul Iuliei Sala, Casa cupere]i de v`nt, ap\rut anul trecut laeditura Clusium, aminte[te `ntr-ooarecare masur\ de primele scrieri`n proz\ ale Luciei Demetrius.

Aici dimensiunea psihologic\este mai estompat\, impresia debasm fiind cea care delimiteaz\coordonatele unui anumit tip deimaginar. Autoarea `ncearc\ onivelare, o p\strare `n aceea[i para-metri a timpului [i spa]iului. Nuexist\ nici o orientare, nici o op]iunedecisiv\. Ac]iunea se petrece pretu-tindeni, oamenii se comport\ pestetot la fel. Povestea difer\, se brodea-z\ `n jurul unor figuri aparent [terse.Sentimentul dinamizeaz\ perspecti-vele, d\ amploare [i substan]\ ges-turilor banale. Fragilitatea condi]ieiumane pare a fi tema general\ aacestui volum. Totul d\ impresia deefemer, de f\ptur\ ce se disperseaz\la atingere. Casa cu pere]i de v`nt,Dansul vie]ii, Fire de nisip, Roatasor]ii, Visul unei lacrimi, iat\ c`tevatitluri sugestive `n acest sens.Exoticul nu este ceva de fa]ad\. S`ntc\utate faptele care vorbesc desprementalit\]i [i credin]e nestr\mutate.Fiin]ele se `ngem\neaz\ cu lucru-rile, prezentul [i trecutul s`nt `n primplan, viitorul pare s\ nu conteze;sau, dup\ cum formuleaz\ D. R.Popescu `n postfa]\, „istoria arputea fi format\ din trei zile: alal-t\ieri, ieri [i azi. Viitorul e o dulceiluzie consumabil\. Pe ce parte am`ntoarce istoria [i geografia, istoria[i geografia r\m`n transparente“.Iulia Sala apeleaz\ la simboluri u[ordecriptabile [i la metafore ample.De aceea, foarte multe dintre pagi-nile volumului de fa]\ pot fi citite cani[te mari poeme de respira]ie: „sea[ez\ cu grij\ `n balansoar, trebuiadoar s\-[i g\seasc\ o pozi]ie c`t maicomod\, pentru c\ nu [tia la c`t timpdup\ ce murea `l vor g\si vecinii, `[i`mpreun\ m`inile pe piept, `nchiseochii f\r\ s\ priveasc\ `nd\r\t spregrajdul d\r\p\nat unde-[i ad\posteacomorile [i oft\ u[or, pu]in timoratde ceea ce avea s\ i se `nt`mple, eratotu[i o mare responsabilitate – s\moar\.“

{. A.

BU

RS

A C

|R

}IL

OR

martie 2004

20 AccenteTIMPUL

GABRIEL ANDREESCU

Num\rul c\r]ilor care au intrat `n sub-solurile guvern\rii 1996-2000 a dep\[itcifra critic\. În]eleg prin asta c\ informa-]iile [i perspectivele se controleaz\ reci-proc, permit unui observator s\ disting\`ntre ceea ce este subiectiv [i colateral [iceea ce r\m`ne substan]a judec\]ii politice.Acum c`teva luni, seria c\r]ilor av`ndu-i caautori sau/[i eroi pe Emil Constantinescu,Radu Vasile, R\zvan Popescu, AdrianSeverin, la care se adaug\ tomul importantal lui Dan Pavel [i Iulia Huiu1 s-a comple-tat cu volumul de dialog dintre Drago[Paul Aligic\ [i Valeriu Stoica.2 Pentru ceidoi, formula dialogului s-a doveditc`[tig\toare.

Volumul se deschide cu o retrospectiv\postdecembrist\ a PNL, intersectat\ cutema r\d\cinilor [i evolu]iei liberalismuluirom=nesc. Stoica preia [i asum\ simbolulpolitic al acestuia, pentru a transformaapari]ia forma]iunii numit\ „PartidulNa]ional Liberal“ `n expresia unei conti-nuit\]i istorice. În ce m\sur\ partide caPN}, PNL, PSD (Cunescu) `nfiin]ate dup\revolu]ie s`nt continuatoare ale partideloristorice [i nu purt\toare ale unor etichetede legitimare, ar fi un subiect separat.Aceast\ sec]iune, `n care este „capitalizat“trecutul liberalismului `n Rom`nia, arenatura unui tezism politic.

Dar ce este liberalismul, pentru fostulpre[edinte al PNL? Din perspectiva luiValeriu Stoica, nu exist\ un catehism libe-ral, nu exist\ un singur tip de liberalism, cio familie, dar capacitatea de dialog, spiri-tul critic, acceptarea diversit\]ii [i compa-siunea reprezint\ ingredientele liberaleindispensabile. Este interesant-anecdotic\insisten]a cu care Drago[ Aligic\ `ntroduce`n discu]ie rela]ia dintre liberalism [icre[tinism. Atitudinile celor doi par r\stur-nate, `n raport cu ceea ce [tiam anteriordespre partenerii dialogului: Drago[Aligic\ insist\ asupra conexiunii, ValeriuStoica o vede ca leg\tur\ original\ „uitat\“sau „tr\dat\“ de evolu]iile moderne. Pen-tru referin]e s`nt invoca]i Pierre Mannent[i Karl Popper, eventual John Rawls [iRalph Dahrendorf. La acest punct, schim-bul de idei intr\ `n cadrul cunoscut al teo-riilor care dau canonul conceptelor libera-le. Dac\ vedem `ns\ `n liberalism unmodel de structurare politic\ al societ\]ii –[i Valeriu Stoica spre asta tinde – este evi-dent ast\zi c\ liberalismul nu constituiedec`t unul din discursurile de legitimare aorganiz\rii societ\]ii moderne. Iar societa-tea modern\ este expresia unei mi[c\ri tec-tonice care presupune invocarea marilorschimb\ri de produc]ie [i comunicare, dec`teva ordine de m\rime mai importantedec`t „istoria ideologiilor“. Folosesc oca-zia de a-mi exprima mirarea, de ce teoriileliberale [i surorile lor ideologice nu au tre-cut prin revolu]ia epistemologic\ de careau beneficiat, la sf`r[itul secolului XX,teoriile na]iunii.

Tot la insisten]a lui Drago[ Aligic\, esteadus\ `n discu]ie „atitudinea politic\corect\“, pe care Stoica o critic\ `ntruc`t arreprezenta o punere a colectivit\]ii `nain-tea individului. Tema individual vs. colec-tiv intersecteaz\ pe undeva [i preocupareade tactic\ politic\ a lui Stoica, de a p\r\siclivajul comunism/ anticomunism pentrua-l `nlocui cu opozi]iile na]ionalism/ euro-penism ori modernizare-democratizare-europenizare [i conservatorism. De aici s-a n\scut documentul adoptat de c\treConsiliul Na]ional al PNL `n anul 2001,care define[te interesul Partidului Na]ionalLiberal pentru conceptul na]iunii civice, caopus\ na]iunii etnice. Ceea ce sun\ bine,numai c\ PNL a tras din aceast\ pozi]ie asa concluzii practice [i teoretice cel pu]inproblematice. De la apari]ie p`n\ ast\zi,PNL s-a ar\tat iritat [i `ngrijorat de proble-ma maghiar\. Valeriu Stoica se pronun]\ [i

`n 2003 pentru respingerea UDMR ca par-tid etnic, pe argumentul: „c`t\ vremeUDMR exist\, va exista o for]\, s\ o nu-mesc de balans, cu caracter extremist cumeste PRM“ (p. 328).

Uneori, am impresia c\ fostul ministrual Justi]iei nu a avut timp s\ c`nt\reasc\toate argumentele care au stat la bazaunora dintre „b\t\liile“ sale. Pozi]ia fa]\ deUDMR este doar una. M\ g`ndesc `ns\chiar mai mult la entuziasmul ar\tat pentruadoptarea noii legi a partidelor politice, pecare societatea civil\ a contestat-o sever [icu deplin motiv, ca fiind profund antide-mocratic\.

O alt\ `ntrebare: c`t de mult satisfacedialogul cu Valeriu Stoica nevoia cititoru-lui de a intra `n culisele politicii? Liderulliberal vorbe[te despre distan]area de RaduC`mpeanu, dup\ alegerile generale din1992; despre constituirea Grupului deReform\ Politic\ a PNL; jocurile de for]\`n triada Radu C`mpeanu - Mircea Iones-cu-Quintus - Viorel Cataram\; schimbareaprodus\ de alegerile din 2006 [i condi]iiledesemn\rii sale ca ministru de Justi]ie;„romantismul `nceputului“ [i func]ionareaguvernului Victor Ciorbea; criza consti-tu]ional\ declan[at\ de refuzul lui RaduVasile de a-[i da demisia; ob]inerea [irenun]area la pre[edin]ia PNL; voluteledinaintea [i dup\ alegerile din anul 2000.Ar fi de notat c\ plongé-ul amintirilor evit\orice resentioment ori r\fuial\. Dep\[ireaanecdoticului face parte din proiectul c\r]ii[i este anun]at\ explicit de c\tre Aligic\ [iStoica.

Un fel de leg\tur\ `ntre culise [i supra-fa]\ `mi pare topul personalit\]ilor „libera-le“, reprezent`nd pentru Stoica aceast\mi[care politic\ la modul ei exemplar. Nueste un detaliu oarecare, c\ci lista consti-tuie un test pentru modul `n care liderulPNL [i PNL ca atare recunosc substan]avie a liberalismului. Pe „lista lui Stoica“ seafl\ Alexandru Paleologu (pentru careliberalismul nu ar fi o doctrin\, ci „un modde a fi“), Neagu Djuvara (unul dintre pu-]inii istorici care nu doar scriu istoria, ci [io tr\iesc), dar [i personalit\]ile formate du-p\ al doilea r\zboi mondial: Andrei Marga,Nicolae P\un, Adrian Gorun, ValentinNaumescu, Dumitru Oprea, Vasile Ast\-r\stoaie, Andi L\zescu, Dan Grigore,Adrian Miroiu, Tudorel Urian, Radu F.Alexandru, Alex. Mihai Stoenescu,Flavius Baias, Varujan Vosganian, AdrianIorgulescu, Adrian Cioroianu, Ionu]Popescu. Ca ministru al Justi]iei, ValeriuStoica a militat pentru o rela]ie privilegiat\`ntre PNL [i profesioni[ti, ca lider, a c\utats\-i atrag\ pe intelectuali. Cu o „generozi-tate“ de tip captatio benevolentiae, ValeriuStoica `l a[eaz\ `n categoria liberalilor p`n\[i pe Cristian Tudor Popescu. Despre„liberalismul“ unora dintre cei numi]i ar fifost multe de spus, dar Drago[ Aligic\ nuridic\ dec`t o obiec]ie, [i `nc\ una politi-coas\: la Octavian Paler.

Cum se construie[te, `n final, mizavolumului Provoc\ri liberale? Dup\ opi-nia mea, ea nu se afl\ `n comentariul teo-retic – inerent marginal `ntr-un volum dedialog -, ci `n datele, `n evalu\rile [i mili-tantismele lui Valeriu Stoica, unul dinoamenii politici care au marcat, mai multsau mai pu]in vizibil pentru societatea ro-m=neasc\, ultimii ani ai vie]ii publice. Dealtfel, pentru Stoica „liberalism f\r\ mili-tantism `nseamn\ zero“ (p. 192) Am re-marcat importan]a pe care o acord\ teore-ticianul liberal respect\rii regulii jocului.America, spune el, [tie mai bine dec`t sta-tele europene c\ dac\ adversarul, compe-titorul `ncalc\ regula jocului o dat\, nutrebuie s\ a[tep]i a doua oar\ s\ o `ncalce.Din acest punct de vedere, „fidelitatea fa]\de regula jocului marcheaz\ punctulcomun `n care toate partidele aflate `njocul politic accept\ de fapt o premis\liberal\“ (p. 148).

O alt\ op]iune a sa prive[te calcululpolitic ra]ional pe o hart\ complet\ ajocului politic. Istoria alierilor [i dezalie-rilor PNL este v\zut\ din perspectivaconsecin]elor globale, [i atunci c`ndStoica o critic\, [i atunci c`nd o sus]ine.Exemplul care mi se pare cel mai expre-siv al acestei atitudini este cel al protoco-lului de colaborare parlamentar\ care aevitat `n 2001 dezastrul unui guvernPDSR-PRM. Protocolul a fost denun]atde PNL peste c`tva timp, nu e clar dac\partidul a ob]inut ceva, dar marele pericolpentru situa]ia politic\ din ]ar\ fusesedep\[it. Or, evitarea celui mai r\u lucruposibil este cheia unei comportamentra]ional, la r`ndul lui, ingredientul ele-mentar al responsabilit\]ii politice.

Al\turi de ra]ionalitate, discursul luiValeriu Stoica adaug\, cel pu]in prin com-para]ie, grija unei modestii controlate.Valeriu Stoica trimite la cariera sa univer-sitar\, dar nu pare preocupat s\ constru-iasc\ vreo aur\ succeselor sale profesiona-le, care s`nt indiscutabile [i pe care le-ar fiputut u[or `mpinge `n fa]\, dac\ ar fi dorit.C`nd se refer\ la implicarea `n decizii poli-tice importante, Stoica nu dirijeaz\ dis-cu]ia spre afirmarea rolurilor pe care le-aavut. Judecata sa asupra celorlal]i actoripolitici [i a evenimentelor arat\ a fi, deasemenea, lucid\ [i controlat\ [i constituie,cred, una din p\r]ile cele mai consistenteale Dialogului liberal. Din acest punct devedere, volumul se distinge de c\r]ile ana-loage (am amintit c`teva mai sus), undefrustrarea [i vanitatea pun `n permanen]\obstacole cititorului.

Suspicio[ii vor g\si ca explica]ie „deta-liul“ c\ fostul ministru de Justi]ie „se afl\`n joc“. F\r\ doar [i poate, apari]ia c\r]ii dedialog a fost planificat\ ca un act politic.Provoc\rile liberale au ap\rut `nainteanoului an electoral, cu g`ndul la mareleeveniment. Cartea a fost chemat\ s\ slu-jeasc\ politica, [i nu invers. Acesta este unargument exterior `n raport cu volumulap\rut la Humanitas [i `nt\re[te ceea cecartea demonstreaz\ prin ea `ns\[i: dintreto]i autorii de memorii care au de]inut`ntre 1996 [i 2000 func]ii publice, ValeriuStoica este singurul care las\ impresia uneirase politice pure.

Este posibil ca Provoc\rile liberale s\fi jucat un anumit rol, pentru aceast\ etap\,`n evolu]ia PNL. Cred totu[i c\ volumul vatr\i prin lunga durat\, [i nu prin conjunc-tur\. El va tenta pentru vocea inconfunda-bil\ a autorilor. Nu am vorbit suficient aicidespre aportul lui Drago[ Paul Aligic\.Multe pagini, dintre cele mai bine infor-mate [i utile (privind liberalismul, anti-maericanismul `n via]a public\ rom=-neasc\) i se datoreaz\. Am [i p\strat, pen-tru final, una dintre formul\rile sale referi-toare la Rom`nia antebelic\, la un curentmajor de g`ndire interbelic, „combina]iebizar\ de conservatorism, utopism [i etni-cism antiliberal [i, de multe ori, anticapita-list care a reu[it s\ supravie]uiasc\ p`n\ast\zi“ (p. 293-294)

O invoc pentru a pune `ntrebarea, dac\volumul celor doi `i va `mpinge la reflexiepe conservatorii, pe utopi[tii [i etnici[tiidin interiorul Partidului Na]ional Liberal,cei afla]i la suprafa]\ [i nu doar undeva, lasubsolul lui. C\ci lucrul de care nu puteaus\ ne conving\ Valeriu Stoica [i Drago[Aligic\, este c\ PNL-ul real, cel al ultimi-lor 14 ani, ar reprezenta substan]a auten-tic\ a liberalismului din secolul XXI.

1 O carte de memorii , ulterioar\ celei pe care orecenzez, `n care un om politic vorbe[te ([i) despreistoria ultimilor 13 ani, este semnat\ de IonDiaconescu.

2 Valeriu Stoica `n dialog Drago[ Paul Aligic\.Provoc\ri liberale, Editura Humanitas, Bucure[ti,2003

Un liberal de ras\ politic\ pur s`nge„Da]i-mi voie s\ m\ amuz“

Semioticianul [i prozatorul Umber-to Eco nu a stat, de[i ar fi putut fib\nuit de frivolitate total neacademic\,departe de pres\. Unele dintre articole-le sale publicate `n L’Espresso au fostadunate, `n 1992, `n volumul SecondoDiario Minimo (`n rom=ne[te, Minu-nile Sf`ntului Baudolino, Humanitas,2000), iar din cele l\sate atunci deo-parte a ales, `n 1999, „plicule]ele“ dinLa Bustina di Minerva (Plicule]ulMinervei, Humanitas, 2004).

O astfel de selec]ie a presupus re-nun]area la textele prea „`ncifrate“(ale c\ror aluzii, peste ceva timp, niciautorul lor nu le mai pricepea preabine), dar [i la interven]iile preaimportante, reluate `n studii mai sub-stan]iale [i la paginile prilejuite dedispari]ia unor prieteni. „M\ lini[tesccu g`ndul“ - ]ine `ns\ s\ precizezeautorul `n Cuv`ntul `nainte - „c\ aces-te persoane s`nt [i vor fi amintite deal]ii, mult timp `nc\, independent denecroloagele mele emo]ionate.“

~n ciuda sugestiilor mitologice,„plicule]ele“ Minervei nu trimit lavreo subtilitate a antichit\]ii, ci la„micu]ele plicuri de carton cu chibri-turi marca Minerva [i la obiceiul de anota pe dosul «copertei» lor adrese,liste de cump\r\turi“, `n fine, tot ce-ipoate trece prin minte scriitorului.Iat\ a[adar o defini]ie ludic\ a c\r]iifragmentare [i un `ndreptar decrispatpentru practican]ii jurnalismului cul-tural. Nu m\ pot ab]ine s\ nu citez`nc\ un fragment savuros din acela[iCuv`nt `nainte: „Un alt criteriu res-pectat pe tot parcursul rubricii este c\nu are sens s\ scrii un articol pentrua spune c\ a-]i omor` mama este ocrim\, atunci c`nd toat\ lumea e deacord c\ e vorba de un commporta-ment reprobabil. Ar fi o demonstra]iecam demagogic\ de bune sentimen-te.“ Cu siguran]\ c\, dac\ publica]iilenoastre ar aplica acest criteriu, gaze-tele ar ar\ta precum revista unu `nprag de vacan]\, cu niscaiva incitan-te pagini albe.

Cu umor, pe un ton colocvial,Umberto Eco se opre[te la aspectelemai pu]in cunoscute ale temelorgrave, la dezbaterile la mod\ [i laobsesiile socio-culturale ale contem-poranilor s\i. Titlurile dezinvolte aletabletelor ne fac s\ regret\m ternelenoastre produc]ii publicistice [i s\ neg`ndim la vremurile c`nd scriitoriitalenta]i f\ceau gazet\rie pe acestemeleaguri: Cum s\ dai [tirea despre[tirea c\ [tirile nu trebuie preluate,Opus Dei dezminte c\ eu a[ fiAnticristul!, O [tire picant\: IuliusCezar a fost `njunghiat `n Senat. Dartitlul meu preferat din aceast\selec]ie r\m`ne Toc\ni]\ de copanefripte. Dup\ cum textul meu preferatdin Plicule]ul Minervei este Tutui]i-m\, am numai cincizeci de ani.

Amatorii de tablete de scriitor binescrise, care nu se a[teapt\ s\ g\seasc\adev\rurile ultime ale lumii `n pagini-le unor gazete, vor savura cu siguran]\„plicule]ele“ lui Umberto Eco; ceilal]iau la dispozi]ie Tratatul de semiotic\.

C.N.P.

BURSA C|R}ILOR

martie 2004

21Proz\TIMPUL

RADU PAVEL GHEO

Brave Soul fusese de acord s\ botez\mcorabia Skylark, `n amintirea defuncteinoastre nave spa]iale. Devi Salla, Arthur [icu Mathew s-au str\duit vreo dou\ ore s\cure]e vechiul nume, Destinul sau Soarta– cam a[a ceva –, [i apoi, cu un [omoiogde catran, l-au scris `ngrijit pe cel nou, peambele laturi ale corabiei. M\ temeam c\prin]ul o s\ aib\ ceva `mpotriva scrisului,b\gasem de seam\ de la `nt`mplarea de lagrot\, c`nd `l cunoscusem, c\ nu-i placlucrurile cu care nu era obi[nuit. Spreuimirea mea, a t\cut din gur\. Iar rezulta-tul... ~nchipuie[te-]i numai: o corabie delemn, `nalt\, cu dou\ catarge lungi, frumosstrunjite, cl\tin`ndu-se alene la chei [imirosind a lemn proasp\t vopsit. Numelescris de noi lucea negru `n b\taia soarelui,iar de pe mal se mai putea vedea, chiar `nbotul corabiei, o siren\ sculptat\ cu m\ies-trie `n lemnul galben ca nisipul, o siren\blond\, cu p\rul lung [i s`ni seme]i, dez-goli]i. Trupul i se `ncheia cu o coad\ depe[te solzoas\ ce se f\cea pe nesim]ite unacu trupul navei. Skylark! ~n momentulacela m\ sim]eam iar c\pitan.

– ~]i place? O s\ ne poarte noroc! mi-azis prin]ul, rezem`ndu-se cu cotul de spi-narea sirenei. Nu g\se[ti c\ seam\n\ pu]incu Vickyia? Poate o `mbun\m [i ne las\ `npace o vreme...

index 47Avea dreptate `n ceea ce privea

asem\narea cu vr\jitoarea din p\dure. Darnu `n]elegeam la ce ne-ar fi folosit.

– C`nd ai de g`nd s\ plec\m? a `ntrebatNicky.

– Acum! Ce rost mai are s\ a[tept\m?Avem at`tea de f\cut!

– {i Hippokalos? a `ntrebat timidMathew.

~n ciuda p\rerii mele proaste de la `nce-put, t`n\rul `ncepea s\-mi plac\. Des-chidea rareori gura, dar timiditatea nu-l`mpiedica s\ fie acolo unde era nevoie deel, iar c`nd vorbea spunea lucruri de bunsim]. A[a-i, ce s\ facem cu Hippokalos? Elr\m\sese pe mal. Ne privise cu calm tottimpul `n care noi ne agitaser\m, nu sco-sese o vorb\ [i nici nu se dep\rtase decorabie. Acum admira vreo dou\ cor\biilegate la chei prin preajm\ [i se pocneaalene cu coada, ca s\ se apere de mu[te.Brave Soul l-a privit lung, g`ndind intens.P`n\ la urm\ s-a `ntors spre mine. Am datdin umeri: ce sfat s\-i fi dat? Atunci [i-a`ndreptat ochii, `ntreb\tor, spre Nicky,apoi s-a `ntors iar c\tre centaurul care sel\sase vr\jit de priveli[tea cor\biilor`n[iruite la ]\rm.

– El ce zice? a `ntrebat p`n\ la urm\.Mathew s-a repezit:– Hippokalos, n-ai vrea s\ vii cu noi?Centaurul a `ntors capul [i ne-a privit.

Mi s-a p\rut destul de surprins de cuvinte-le t`n\rului. Surprins eram [i eu, dar BraveSoul p\rea de-a dreptul indignat. A f\cutdoi pa[i `nspre Mathew, dup\ care s-aoprit. Iar g`ndea. Ei, dar la urma urmeiomul-cal ne scosese m\car o dat\ sau dedou\ ori din `ncurc\tur\! Am v\zut c\acolo, jos, [i el ezita. ~ncepuse s\ trop\iem\runt pe picioarele din fa]\ [i privea c`nd`n direc]ia noastr\, c`nd `n p\m`nt.

– Ce s\ caut eu printre voi? Eu trebuies\ tr\iesc laolalt\ cu neamul meu. O s\... os\ m\ `ntorc acas\.

Nu p\rea prea decis. – Da, printre caii t\i, care te-au alungat,

a morm\it Brave Soul, ad\ug`nd mai`ncet: Ei, dac\ nu vrea s\ vin\, cu at`t maibine! El ne mai lipse[te pe corabia asta.

Nu credeam c\ Hippokalos putea s\-laud\. Dar l-am v\zut cum se pleo[te[te,cum `[i las\ coada moale `n jos [i `ncepe s\se dep\rteze `ncet. Greu de ghicit ce senti-mente au centaurii [i cum [i le exprim\ defapt, dar mie mi s-a p\rut c\ vorbeleprin]ului l-au `ntristat. Pesemne c\ [iBrave Soul [i-a dat seama c\ exagerase,fiindc\ a ad\ugat cu voce tare:

– Dar, dac\ vrea s\ vin\, eu n-am nimic`mpotriv\. Poate e mai bine s\ fim maimul]i, cine [tie ce greut\]i ne a[teapt\ pedrum.

Mathew a z`mbit larg, recunosc\tor, [ia strigat:

– Ei, Hippokalos, auzi? Poate avemnevoie de tine. Las\-i acum pe-ai t\i, te`ntorci mai t`rziu la ei!

B\tr`nul centaur s-a oprit, nehot\r`t,apoi a luat-o spre corabie cu un pas destulde vioi. Rosvanoff [i cu doctorul,Sandrelli, au a[ezat o sc`ndur\ lung\ [i `ndou\ minute aveam un membru nou `nechipaj.

Am `ntins p`nzele cu destul\ ne`nde-m`nare. Nici unul dintre noi nu maiv\zuse, necum s\ fac\ a[a ceva. Ne-a aju-tat prin]ul [i mai ales c`rmaciul corabiei...

Termen necunoscut. Verifica]i sensul [iprovenien]a. Compara]i cu informa]ia ofe-rit\ de subiect.

index 48– C`rmaciul? {i ce rol avea omul acela?– ...pilotul, adic\ omul care conduce

corabia, st\ la c`rm\, \sta-i c`rmaciul. Alnostru era un ins negru-negru, cu buzegroase, fa]a turtit\ [i p\rul scurt [i cre], a[acum ar\ta rasa negroid\ de pe P\m`nt`nainte de amestec. Se numea Dogo sauDorgo. Brave Soul `l p\strase fiindc\ insulse jurase c\ urcase la bordul corabiei `nc\de la prima ei c\l\torie [i de atuncir\m\sese pe ea. Se l\uda [i c\ [tie drumulspre Marea de Aram\. Lucrurile se potri-viser\.

C`nd am ie[it din port [i am pornit la drum,cu puntea corabiei balans`ndu-se lent

`n sus [i-n jos pe valuri, cu p`nzele poc-nind, `ntinse de v`ntul bl`nd, cu soarelestr\lucind deasupra noastr\ [i valurile miciclipocind sub lemnul ce sc`r]`ia u[or, atun-ci a fost minunat! N-a[ fi `n stare s\ des-criu bucuria care m\ `neca `n clipele alea,a[a ceva trebuie s\ sim]i!

Totul p\rea s\ mearg\ bine, `n ciudafaptului c\ seriozitatea noastr\ de explora-tori spa]iali se topise aproape cu totul `ncele dou\-trei zile ireale petrecute acolo.Nu trebuia s\ facem nimic altceva dec`t s\colind\m o lume ciudat\ [i destul de pri-mitoare, laolalt\ cu un prin] v`njos, cumintea numai la fapte de vitejie, [i cu uncentaur b\tr`n care abia a[tepta s\ ne intre`n voie. Dac\ m\ g`ndeam bine, a[a-ziselepericole care ne amenin]au aici erau maidegrab\ un fel de sperieturi pentru copii,c\ci nimeni nu p\]ea nimic grav. M-a[ fisim]it ca `ntr-o vacan]\ prelungit\ cine [tiec`t, `ntr-o lume `n care n-aveai dec`t s\ tebucuri lini[tit de tot ce te `nconjoar\.

Din p\cate eu nu st\team `ntru totullini[tit. Visele mele din de[ert m\ b`ntuiauchiar [i la bordul corabiei. Atunci, imediatdup\ minunata plecare pe ape, am avutiar\[i senza]ia c\ am r\mas singur, unicafiin]\ vie de pe Skylark. Lemn\ria sc`r]`iatot mai tare [i vasul `nainta din ce `n cemai greu. Privind peste bord, am v\zut cugroaz\ c\ pluteam pe nisip, t\indu-mi

calea printre dunele g\lbui ce se despicau`n fa]a navei, iar v`ntul m\ `mpingea `ntr-o direc]ie necunoscut\. Nu [tiam ce cautacolo, dar eram `n de[ert, pierdut, dezo-rientat, `nconjurat de nisip, de praf`nec\cios, de dune ro[iatice. Am ridicatcapul, mi-am pus palma strea[in\ la ochi [iam z\rit `n dep\rtare un stol de p\s\rimari, negre, care se `nv`rteau amenin]\tor,tot mai aproape de corabie. M\ sim]eamsingur, at`t de singur... {i p\s\rile alea,p\s\rile plan`nd `n cerc deasupra Skylark-ului, tot mai insistent, tot mai aproape,a[tept`nd parc\ s\ `n]epenesc cu corabia`ntr-un mal de nisip, iar ele s\ coboareasupra mea...

Am `ncercat c`tva timp s\ trec lac`rm\ [i s\ conduc nava prin valurile denisip pe care le despica lent carena ei delemn. Mi-am dat seama repede c\ n-avearost: `ncotro s\ pilotez? Unde voiam s\ajung? Abia atunci mi-a trecut prin cap [ialtceva: cum ajunsesem acolo? Mintearefuza s\ m\ ajute. Nu mi se legau amin-tirile. De la pr\bu[irea navei pe planetaasta p\c\toas\ `ncepusem s\ suf\r deamnezie. Cine m\ adusese aici? Cu chiu,cu vai, mi-am amintit vag chipul brunetal unui b\rbat v`njos, `narmat cu o spad\,[i... femeia! Femeia aceea cu ochi verzi,de care eram convins c\ se legau toate.Dar unde s\ dau de ea [i de unde p`n\unde convingerea asta? ~mi mai amin-team ceva cu o ]estoas\ gigantic\, cuochi verzi, parc\ [i ni[te piramide cons-truite... pe ap\ sau...? Imagina]ia.

index 49~ntotdeauna avusesem o imagina]ie

prea bogat\, iar acum peretele care o sepa-ra de percep]ia realit\]ii se dusese dracu-lui. Dar amintirea trupurilor albe aletovar\[ilor mei, acoperite `ncet de nisipuladus de v`nt, c`t de real\ era? ~mi amin-team cum m\ t`ram pe nisip [i `n urmamea veneau ceilal]i, c`]iva din cei nou\,dar nu-mi aminteam cine.

M\ sim]eam cu totul dezn\d\jduit.Str\in `ntr-o lume str\in\, cu minteaderanjat\ – fiindc\ mi se `nt\rea tot maitare convingerea c\ `nnebunisem –, nua[teptam dec`t s\ mor. M-am `ndreptatspre prora corabiei, ridic`nd privirea `nzare [i atunci am remarcat sculptura dinlemn: o femeie blond\, cu s`nii dezgoli]i [ip\rul lung, galben-auriu, ca lemnul moaledin care fusese cioplit\. Ultima mea spe-ran]\ disp\ruse: a[teptam nu [tiu ce salva-re miraculoas\ de la o statuie. ~ntre timpsoarele cobora spre apus, iar `ntunericuladucea cu el o r\coare pe care `n mod nor-

mal o puteai numi pl\cut\, dar nu `n stareamea de atunci. Pericolul era prea mare.{tiam c\ noaptea `n de[ert puteai muri defrig. Noroc cu costumul de protec]ie, pe\sta `nc\ `l mai aveam. ~n]elegi, DavidEugen – parc\ a[a ziceai c\ te cheam\, nu?

Subiectul cere r\spuns empatic. Dauaprobator din cap. Continui `nregistrarea[i transmisia.

La un moment dat v`ntul s-a oprit [ivasul de lemn a `ncremenit a[a, `n mijlo-cul de[ertului. P\s\rile `ncepuser\ s\scoat\ ]ipete tot mai ascu]ite sau cobo-r`ser\ mai aproape de mine, nu [tiu. Amhot\r`t s\ scotocesc toate cotloanelecorabiei, s\ g\sesc ceva m`ncare, ap\ saucel pu]in vreun semn care s\-mi amin-teasc\ drumul meu p`n\ aici. ~mi re`nvia-ser\ instinctele de c\ut\tor. E drept,hran\ [i ap\ am g\sit, ba chiar am dat [ipeste vreo dou\ instrumente de m\sur\de pe nava noastr\, Skylark, ni[te apara-te [i nimic altceva. Atunci m-am dus lababordul sau la tribordul corabiei [i m-am rezemat de marginea de lemn, pri-vind `n zare. C`t vedeai cu ochii nu exis-ta altceva dec`t curbura dealurilor denisip `nro[ite de un soare gata s\ se stin-g\ undeva `n dep\rtare. Lumea `ntreag\era un pustiu. Tot ce nu pierise `nc\ urmas\ piar\. {i eu...

Numai c`nd mi-am `ndreptat privirea `njos am v\zut o raz\ reflectat\, un obiectlucind metalic. Un instrument! O unealt\.Am cobor`t repede pe o par`m\ [i m-amafundat `n nisipul fin, cald `nc\. Nu mi-atrebuit mult p`n\ s\ reperez obiectul, dar cedezam\git am fost! Era o cutie de conserve,goal\, de tipul celor pe care le aveam [i noipe nav\. Am c`nt\rit-o `n palme, dup\ caream dat s-o arunc. N-am aruncat-o `ns\.M-am holbat mai atent la ea. Ceva nu era`n regul\. Cutia era de inox, dar ruginise [ise sub]iase, pe alocuri avea chiar unele g\-uri fine, ca [i cum ar fi stat acolo de zeci deani. Dar, `n afar\ de Skylark, nici o alt\expedi]ie din sistemul nostru solar nu ajun-sese pe planeta asta `ndep\rtat\! C`t timptrecuse de c`nd e[uasem aici? Zeci de ani?Mi-am trecut m`na prin barba care m\ `n]e-pa nepl\cut: crescuse bini[or, dar `n nici uncaz nu p\rea mai veche de trei zile. Ultimadat\ m\ b\rbierisem pe nav\, pe Skylark.Ori nici asta nu mai ]ineam minte? Dac\al]i oameni ajunseser\ aici `naintea noas-tr\... nu, n-aveau cum. Pe cutie nu se maidistingeau nici un fel de `nsemne de fabri-ca]ie, dar era clar de tipul celor folosite denoi. Ce se `nt`mpla cu mine? ~nnebuneam,`nnebuneam, ce altceva putea s\ fie?

FAIRIA – o lume `ndep\rtat\fragment

martie 2004

22 AccenteTIMPUL

ALEXANDRU-DUMITRU ZUB

Poarta, u[a reprezint\ `n orice cultur\simbolul delimit\rii `ntre dou\ spa]ii socia-le [i chiar culturale. S-ar putea spune c\poarta bisericii e mai important\ [i mai`nc\rcat\ de simboluri dec`t biserica `n sine(cl\direa [i obiectele din interior). Fiindc\o religie [i orice form\ a acesteia are parti-cularit\]i `n modul de reprezentare/simbo-lizare a sacrului. Simbolurile, materializate`n picturi, icoane, obiecte de cult etc. va-riaz\ `n func]ie de impactul unei culturiautohtone cu doctrina religioas\ respectiv\;poarta bisericii `ns\, r\m`ne un simbol uni-versal al intr\rii `n sacru, concomitent cuie[irea din mundan, lumesc, teluric. (Elia-de, de exemplu, spunea c\ parabolele, ale-goriile, pildele Noului Testament au fostajustate pe `n]elesul unor culturi preponde-rent agrare. Exemplele, pildele religioasepot fi `n]elese `n baza experien]ei; iat\ dece parabola p\storului care `[i caut\ oileputea fi lesne `n]eleas\.) Cum ar ava desuferit imaginea [i puterea bisericii dac\poarta de la intrare ar fi automat\, cu sen-zor de prezen]\ `n infraro[u? Simbolurile,din nefericire se amalgameaz\ [i devinobiecte hibride, care evoc\ uneori civili-za]ii [i culturi diferite. Nu e cazul de maisus, n-am v\zut `nc\ poart\ de biseric\ac]ionat\ de motor.

Forma por]ii, dimensiunile, z\voarele,

[ildurile… materialul, vopseaua… spunceva despre imaginea institu]iei sau firmei;u[a e primul contact al persoanei cu insti-tu]ia, casa, biserica [.a.m.d., [i m\ g`ndescla J. Baudrillaud [i Sistemul obiectelor, lafunc]iile [i simbolurile unor elemente cas-nice dar ultra`nc\rcate de cultur\, mode,tr\s\turi specifice unor epoci.

~n spa]iul domestic, u[ile delimiteaz\`nc\perile care au func]ii precise; chiardac\ regulile de `ntrebuin]are pot varia(Hemingway e cel care avea o bibliotec\ `ncamera de baie?), u[ile despart categorii deactivit\]i [i delimiteaz\ seturile de repre-zent\ri distincte pentru fiecare `nc\pere.U[a care desparte apartamentul de exterioreste grani]a dintre public [i privat; familiar\m`ne o unitate [i prin faptul c\ doarmembrii ei au cheile de la intrare. Cheia dela intrare ar fi un simbol al familiei, arcon]ine mii de amintiri [i sentimente.

U[ile interioare segmenteaz\ [i delimi-teaz\ sectoare ale experien]ei: sufrageria,dormitorul, buc\t\ria, baia etc., toate aufunc]ii clar delimitate; ap\sarea clan]ei, cagest fizic, are un corespondent arhetipal:p\r\sim un spa]iu, cu structura [i caracte-risticile lui, pentru a intra `n altul, diferit.U[a/poarta este deci o marc\, o vam\,necesar\ pentru a ne ajuta s\ delimit\m maiu[or cadrele `n care ac]ion\m.

Holul de la intrare desparte cele dou\spa]ii sociale, unul familial, cel\lalt social.Unul `n care exist\ mai mult\ destindere(nu neap\rat [i sinceritate), spontaneitate,

mai pu]in\ cenzur\, altul `n care imaginea emai important\ dec`t ceea ce e[ti, `n caresinceritatea, spontaneitatea [i lipsa de cen-zur\ par erori sistemice, gre[eli, inabilit\]i.U[a de la intrare desparte uneori spa]iulstresurilor de cel al deful\rilor necesare.Iat\ de ce holul de la intrare trebuie s\ fiemai lung, eventual neiluminat. Nu `nt`m-pl\tor cuierul se afl\ pe holul de la intrare:l\s\m hainele sociale `n cuier, [i ne facemlejeri `n sufragerie; l\s\m temporar uneleconven]ii, [i `mbr\c\m altele.

U[a marcheaz\ ritul de trecere. Dar [tim`ntotdeauna dac\ `ntr\m sau ie[im din ceva`n altceva? Dac\ cel\lalt spa]iu are unvolum fizic mai mare, sigur ie[im ? Ies dincas\ [i intru `n societate ? Sau invers ? ~ncas\ nu mai e societate?

P`n\ `n secolul al XX-lea, (aproape)orice om [tia s\ deschid\ o u[\, s\ intre peo poart\. Gra]ie noilor tehnologii, avem de-a face cu „incul]i“ care nu [tiu ce s\ fac\ `nfa]a unei „por]i“ cu deschidere automat\ pebaz\ de senzor infraro[u (I.R.) sau de pre-zen]\ (c`mp electrostatic, unde radio).Senzorii au o temporizare/`nt`rziere dec`teva secunde, timp `n care „necioplitul“se uit\ ca prostul [i nu [tie ce se `nt`mpl\.Trebuie s\ se sincronizeze de fiecare dat\c`nd intr\ ori iese dintr-un Mall… [i-miamintesc de o comedie cu Charlie Chaplin.

Se spune c\ morm`ntul lui NastratinHogea (Afanti sau Afenti, `n imaginarulchinez) avea `n loc de cavou o camer\ cupatru por]i, una din ele ferecat\ cu un lac\t

uria[, iar celelalte larg deschise. Parc\ arridiculiza nesiguran]a general\, frica deho]i, mijloacele alambicate, temporar efi-ciente de a (ne) ascunde sinele, defectele.Sinele, acea catedral\ cu patru por]i, dincare una, ferecat\, simbolizeaz\ tertipurile(semi)con[tiente de `nv\luire. Poarta inimiiduce `n holul ra]iunii, care se `nchide dar [ideschide `n imaginea public\, `n prezenta-rea cotidian\ a sinelui. Mul]imea de holuri,[i por]i de accesat las\ impresia de centra-litate a structurii suflet-psihic-corp fizic.~ntre primul [i al doilea r\m`n `ns\ c`tevapor]i blocate, [i de aici impresia c\ eu m\definesc prin pronumele personal «eu», c\psihicul analizeaz\ sufletul prin interme-diul ra]iunii, c\ pot vorbi lejer despre su-fletul meu… ca [i cum a[ fi superior lui, `lposed! De c`te ori gramatica ne `mpiedic\s\ g`ndim corect, s\ `n]elegem mai binem\run]i[urile suprasensibile? Dac\ sineleori sufletul ar fi (gramatical) verbe, [i arsemnifica ac]iuni [i nesf`r[ite transform\ri,cum ar suferi protec]ia oarb\ a sinelui,orgoliul, arogan]a (adic\ orgoliul mani-fest), sentimentele de superioritate ori infe-rioritate? Revenind, unele por]i r\m`n`ntredeschise, altele prea ferecate [i codatefractalic, de aici [i z`mbetul calm [i deta[atal observatorului aflat la mare distan]\.Dar, c`nd tabloul ajunge la dimensiunileTerrei, trebuie s\ te dai cam mult `nd\r\t…cu riscul de a nu mai `n]elege nimic.Nimic, `n afar\ de acea poart\ imens\ [ipoate „invizibil\“, f\r\ z\voare [i sistemede alarm\.

O singur\ poart\, mai multe simboluri

CRISTINA FLORESCU

Poate p\rea straniu faptul c\, `n vremu-ri de excelen]\ exegetic\ precum s`nt celede ast\zi ([i numai `n acest sens, al exce-len]ei, facem aluzie la lucrarea lui MateiC\linescu1), propunem spre discu]ie unuldin miriadele de cazuri de necunoa[tereprin citire.

Lectura gre[it\ este un loc comun pen-tru c\ ipostaza banal\ a celui care nu [tie c\nu [tie este printre cele mai frecvente.Sucind faptele speculativ, putem presupu-ne c\ supravie]uim ca specie [i pe bazaacestei tr\s\turi omene[ti a `ncrederii `nsine prin generaliz\ri pripite [i elastice carene `nva]\ aproximarea. Cum s-ar zice,cunoa[tem trei cazuri din sutele existente [ine ghid\m spre `nainte av`nd convingereacunoa[terii.

Cuv`ntul ca atare, ca entitate psiho-lingvistic\, este o generalizare (dar [imulte altele). Lingvistica [tie bine acestfapt [i `[i trateaz\ obiectul de studiu `nconsecin]\. Cu toate acestea, [i acum, dup\at`]ia ani de experien]\ `n fa]a computeru-lui, filologul continu\ s\ se minuneze deariditatea limbajului computa]ional care,spre deosebire de cel uman, nu concepeeroare, sau abatere. Nu m\ refer acum lanivelul profund al teoriilor matematicii(informa]ionale) (probabiliste, flou etc.),ci la nivelul minim al dialogului direct cuecranul ordinatorului care, c\pos, mar-cheaz\ lipsa unui byte cu „eroare fatal\“ [irupe, exigent, comunicarea. El [tie exactc\ nu [tie [i unde trebuie s\ se opreasc\.Nu va avea niciodata indolen]a uman\ anecunoa[terii de sine care permite avansa-rea prosteasc\ (ori interesat\) spre undeva.Computerul nu poate dialoga despre ceeace nu cunoa[te. Nu se poate umfla `n hard-disc, nu-[i poate da aere electrostatice peseama unor fapte necunoscute de memoriasa. E pisat. Omul l-a alc\tuit f\c`ndu-l s\p\[easc\ peste prima treapt\ socratic\ acunoa[terii, aceea a celui care nu [tie c\ nu[tie. Ma[ina vorbe[te punctual. Se blo-cheaz\ `n egal\ m\sur\ `n fa]a unei sedile

ca `n fa]a unei demonstra]ii matematicedificile. La suprasolicitare i se vede privi-rea electronic\ tulbur`ndu-se pe ecranulmonitorului, afi[`nd panelurile cu infor-ma]ii `ntr-o neordine combinatorie. Devi-ne, cum s-ar spune, haotic, dar este vorbade un haos bine temperat `n cadrul cuno[-tin]elor pe care le posed\. Cu totul altfelface modelul s\u uman.

Capacitatea de receptare a unui text lite-rar artistic este mereu educat\ [i pe bazaunor teorii poetice. Poate fi pus\ `n leg\tur\cu universul nostru existen]ial prin ecua]iilingvistice [i semiotice. Pe de alt\ parte,textele [tiin]ifice, cele ale istoriei sau alefilosofiei `[i au fiecare speciali[tii lor dubluorienta]i, textual [i metatextual. Pentru fie-care tip de text `n parte exist\ cititori [i,ceea ce am putea numi (extrapol`nd printr-o mic\ glum\ parodic\ st\nescian\) – neci-titori, pentru care textul, format din cuvin-te, este descifrat `n nesensuri, necon]inutu-ri, neconcepte. Cititori, de cele mai multeori, satura]i de lecturi, cul]i, doc]i. Ei s`ntde obicei aceia care pot cuprinde cu minteatot ce s-a scris `ntr-un anume domeniu dela atlan]i [i p`n\ ast\zi. S`nt acei cititoric\rora, dac\ le mai scap\ din minte, dinc`nd `n c`nd, c`te un concept – dou\, sereped imediat s\-l recupereze. Fac a[a cevadin spirit cumulativ, din cauza lecturii dejaprocesate, chiar dac\ aceasta este numaiaproximativ `n]eleas\, fiind a[ezat\ `nfi[ierul al\turat. Diferen]a `n ram de memo-rie este extrem de mic\ dar cap\t\, `n timp,dimensiuni dezastruoase prin asem\narenemetaforic\, adic\ asem\nare prin fals.Un computer, pisat [i exact, ar semnalaimediat diferen]a. Omul `ns\ trece dintr-olume `n alta torc`ndu-[i firul g`ndului `ngogoa[\ seac\.

Fiecare dintre noi, – cei mai mul]i, aceiacare, `n mod limitat [i pisat (precum ordi-natorul), [tim c\ nu [tim –, poate semnalaasemenea cazuri `n jurul s\u.

S\ analiz\m un exemplu din lexicogra-fie. Lectura unui dic]ionar pune neb\nuiteprobleme. Lexicograful este `ntrebat frec-vent: „Cum este dic]ionarul X? Bun saur\u?“ – respectiv: c`t de util? Sigur, s\ pre-supunem c\ [tim s\-l citim. De aceea, unbun dic]ionar de limb\ are aparat critic,

introducere explicativ\ c\tre cititor [. a.Totu[i, c`te decenii i-au trebuit unui enci-cloped precum Umberto Eco s\ `n]eleag\faptul c\ un termen [tiin]ific, oric`t de arid[i/sau abscons, este mult mai u[or de defi-nit dec`t o elementar\ expresie familiar\?- Semioticianul italian reprezint\ cel mai`nalt caz (genial) al diagnozei de fa]\, cazrezolvat, deci vindecat. („Limba perfect\“este, pentru Eco, suma cunoa[terei umanea c`t mai multor limbi, cu c`t mai multe,cu at`t s`ntem mai aproape de dumnezees-cul Babel; a[adar poliglotul semiotician,poate cel mai dotat ([i) din acest punct devedere din tagma sa, se autoreprezint\ ca„Turnul“ `nsu[i!).

~ntorc`ndu-ne printre muritori, s\ nereferim la un intelectual care, deschiz`ndDic]ionarul limbii rom`ne (tip tezaur, editatsub egida Academiei Rom`ne), la cuv`ntulvindec\tór,-e2 (s. m. [i. f., adj.), s-a minunatspre lexicograf: „Eu spun despre d-l doctorX (Dumnezeu s\-i dea s\n\tate), c\ estevindec\torul meu; aici nu scrie c\ estevorba [i despre medici!“. „Ba da, – i se d\r\spuns – , scrie (cf. nota 2); uite: Persoan\care vindec\; medicul este o person\ carevindec\“. Intelectualul cu pricina insist\:„Dar doctorul nu este o persoan\ oarecare[i, apoi, eu nu folosesc sensul \sta rar. Ce`nsemn\ „ast\zi rar“ dac\ eu `l folosesc tottimpul. M\ refer la doctorul meu ca laDumnezeu, tot timpul, nu rar!“. Lexico-graful explic\: „S`nt relativ pu]ini aceiacare spun azi a[a doctorului (atest\rile a[a`nf\]i[eaz\ faptele), mai repede se zicemama Omida - vindec\toarea. Ea pretindec\ vindec\ sau, m\ rog, a[a `mi spun citate-le prin care am putut `n]elege [i definicuv`ntul“. „Dar nu este rar“. „Ba da, esterar [i pentru c\ ast\zi sensul este sim]it ca`nvechit; sau poetic; era utilizat relativfrecvent `n vechime. C`nd folosim ast\zisensul acesta, el este sim]it ca `nvechit.Puteam s\ dau `n parantez\, `naintea sensu-lui cu pricina, indica]ia: `nvechit, `ns\ cita-tele/atest\rile/ocuren]ele nu m-au servit.Eu nu pot spune ce cred dec`t arareori [inumai dup\ ce introduc un semn tipograficspecial. Eu trebuie s\ sistematizez ce auspus [i ce spun al]ii“. „Eu spun des vin-dec\tor pentru medic“. „Dar tu singur e[ti

rar `n compara]ie cu masa vorbitorilor“.Cititorul de dic]ionar prive[te cu ne`ncre-dere. El nu poate fi „rar“ sau „des“, el este„totul“. Lexicograful insist\, explic\, `[icaut\ cuvinte c`t mai pe `n]eles, `[i d\ sea-ma `ns\ cum `ncrederea celuilalt sl\be[tedin ce `n ce. Acest intelectual nu [tie c\ nupoate [ti toate cuvintele, sensurile [i forme-le gramaticale ale limbii. Este nemul]umitde acest dic]ionar care se vrea tezaur [i carenu i se prezint\ ca atare. Se simte precumAli Baba care se treze[te diminea]a f\r\comoara celor patruzeci de ho]i.

Lexicograful sufer\ [i el. Pentru c\ nu-lpoate `nv\]a pe acest cititor s\ generalizezesau s\ abstractizeze pe m\sura lecturii unuiasemenea lexicon. {i nici nu dispune deharul retoric al explica]iei absolute, pe`n]elesul tuturor.

S-ar p\rea c\ lectura unui asemenea textse aseam\n\, pe undeva, cu aceea a unei in-forma]ii secrete guvernamentale care, ne-cunoscut\ `n litera ei strict\, poate declan[ar\zboi. Pentru c\ r\zboiul pleac\ totdeaunade la o serie de „ne`n]elegeri“. Acoperite decuvinte, aceste ne`n]elegeri genereaz\ `n]e-legeri ascunse care, din aproape `n aproa-pe, glis`nd pe muchia limbajului politic,tulbur\ gestul corespunz\tor, politic, [i-ltransform\ `n fapt\.

Lexicograful ie[ean finalizeaz\, `nce-p`nd cu acest an, volumul DLR al literei E.Lucreaz\ contra cronometru, cu norm\strict\, cuv`ntul eliberare. Sintagma elibe-rarea popoarelor, acual\ `n limbajul politicamerican, `i aminte[te de formul\ri identi-ce [i vechi, cu iz de viforni]\ siberian\. I-arfi pl\cut s\ integreze `n schema lexicogra-fic\, `n fa]a sensului care cuprinde [i sin-tagma `n discu]ie, paranteza „(Ast\zi rar)“,sau „(~nvechit)“. Atest\rile nu-i permitaceste formul\ri. Este obligat s\ nu intro-duc\ aici nici o parantez\, ceea ce, deco-d`nd limbajul lexicografic, poate s\ `nsem-ne [i: „nimic nou sub soare“.

1 Cf. Matei C\linescu, A citi – a reciti , Ia[i,Polirom, 2003.

2 Cf. DLR, tomul XIII. Prtea a 2-a. Litera V(venial – vizurin\), s. v.: „1. S. m. (Ast\zi rar)Persoan\ care vindec\ (1, 2) sau care pretinde c\poate vindeca.“

A citi - a neciti

martie 2004

23AccenteTIMPUL

Ferici]icei boga]i cu Duhul

GEORGE ONOFREI

La fiecare `nceput de post, fie el alPa[telui sau al Cr\ciunului, rom=nulmediatic este cuprins de o cucernicieneb\nuit\. „~nmul]i]i-v\ faptele bu-ne!“ este semnalul pe care preo]imea`l d\ zilele acestea. Sigur, conduiteicre[tine[ti trebuie s\ i se adauge [irenun]area la alimentele „de dulce“.

Perioada aceasta, pe care Sfin]iiP\rin]i o definesc drept una de „urcu[duhovnicesc“, a dat pe plaiurile noas-tre nenum\rate prilejuri de ipocrizie.La fel ca [i „Valentine’s Day“, s\ tespovede[ti `n urma a 4-5 zile de posta devenit „trendy“. Tinerimea ia cuasalt l\ca[urile de cult spre a-[i v\rsap\catele. Preo]imea se declar\ mul]u-mit\ de acest aer proasp\t care inund\Casa Domnului. Ne vine `ns\ greu s\credem c\ pot ignora faptul c\, decele mai multe ori, `n Noaptea de~nviere, de exemplu, dup\ ce iaulumin\, domni[orii [i domni[oareleiau calea vreunui bar. Sau c\ `n timpulslujbelor simt nevoia unei pauze de]igar\. Dar, conform moralei cre[tine,„s\ fie primit!“

Moda ne creeaz\, din ea ne-amn\scut [i `n ea ne v\rs\m. Facem ne-go] cu cele sfinte f\r\ a c`[tiga vreunban (asta spre deosebire de civiliza]iioccidentali care-[i „comercializeaz\“sfin]ii `ntr-un mod prea pu]in... orto-dox). De Sf`nta Parascheva, miciibine `ntin[i `n mu[tar conlucreaz\ lam`ntuire al\turi de moa[tele Preacu-vioasei. E cu at`t mai bine dac\, pel`ng\ iertarea p\catelor, mai g\sim [i oc\ciul\ de iepure ieftin\.

Televiziunile au transformat anulacesta `nceputul Postului Mare `nsubiect de pres\. O armat\ de slujitoriai Domnului au explicat ce trebuie s\fac\ binecredincio[ii: „s\ fie maibuni, mai `ng\duitori cu ceilal]i, s\devin\ mai aten]i la nevoile pe care leare aproapele.“ Inutil s\ mai spunemc\ „[tirea“ despre post a fost `nconju-rat\ de numerele c`[tig\toare la lotosau de `ncoronarea lui Nicolae Gu]\ca rege (sau `mp\rat?) al manelelor.

Andrei Ple[u surprinde `n „Despre`ngeri“ perplexitatea pe care majorita-tea oamenilor o au la auzul acestui`ndemn de a-[i „iubi aproapele“. Spredeosebire de iubirea comun\, iubireapropov\duit\ de Scriptur\ – spunefilozoful – „se construie[te trudnic lalimita imposibilului. ~n mod normal,nu ai nici un motiv s\ te `ndr\goste[tide aproapele t\u.“ Problema pare a fiaceea c\, `n ciuda unei „lucr\ri“ apos-tolice (realizate, mai nou, chiar prinbun\voin]a radiodifuzorilor `n pan\de subiecte), disponibilitatea cet\]ea-nului de a face lucruri „nebune[ti“(urm`nd sensul biblic) `n epoca scla-vei Isaura e aproape de zero. Mair\m`n, desigur, cei chema]i.

LUCIAN DAN TEODOROVICI

Din perspectiva criticii, prozei de dup\1989 i se atribuie: cantonarea `n cotidia-nul mizer, de tranzi]ie – absolut explica-bil\, orice revolu]ie `n vreo societatemarc`nd [i literatura respectivei societ\]i,iar la noi nu s-a f\cut nici acum, dar nici`n timpul precedentelor revolu]ii, maimult sau mai pu]in benefice, excep]ie dela regul\; re`ntoarcerea la povestire –lucru ce se justific\ at`t prin faptul c\, pur[i simplu, povestirea exist\, mult maisuculent\ dec`t alt\dat\, `n jurul nostru, c`t[i prin faptul c\, spre deosebire de aniidictaturii, scriitorii s`nt mai pu]in for]a]i s\se ascund\ dup\ alegorii, s\-[i spun\ opi-nia sub plato[a metaforei; `n sf`r[it,(re)descoperirea grotescului, tr\s\tur\ lar`ndul ei mai mult dec`t justificabil\ prinfaptul c\ nicic`nd grotescul nu s-a insinuatmai ad`nc, dar totodat\ mai „la vedere“ `nsocietate dec`t `n ultimul deceniu [ijum\tate.

De pu]in\ vreme `ns\, critica rom=n\ a`nceput (sau, mai degrab\, ar trebui s\`nceap\) s\ observe [i o a patra tr\s\tur\major\ a prozei postdecembriste: dezinhi-barea. Sigur, au mai existat povestiri,chiar romane, dup\ c\derea dictaturii careau atins „problematica sexului“ – unelereu[ite, altele (cele mai multe, din p\cate)

intr`nd [i r\m`n`nd `n zona vulgarului. ~ns\`n ultimii ani apar tot mai numeroase sem-ne c\ literatura se rafineaz\, accept`nd se-xul, precum [i limbajul „libertin“, dezin-hibat, ca pe ceva firesc [i d`ndu-le acelevalen]e artistice pe care alte literaturi le-au descoperit de mult. Dac\ numesc fie [inumai recent ap\rutul roman Benedict [iMaledict, al lui {erban Alexandru, unadev\rat eveniment literar `n ansamblu,dar pe care-l remarc aici din punctul devedere al mai sus pomenitei dezinhib\riartistice, avem deja despre ce s\ discut\m.Despre Tricephalos-ul Ruxandrei Cese-reanu se poate spune c\, `ntr-o oarecarem\sur\, „a deschis balul“. De urm\rit s`ntapoi, spre exemplu, [i tinerii prozatori dinjurul grupului Fracturi: Ioana B\e]ica(prozatoare care-[i asum\ spectaculos [ipoate pentru mul]i `nc\ [ocant feminitateasub semnul sexualit\]ii [i care a reu[it, cuo singur\ proz\, Fi[\ de `nregistrare, s\atrag\ aten]ia unori nume importante aleculturii noastre, precum Nicolae Mano-lescu sau {tefan Agopian), Ionu] Chiva,Adrian {chiop, dar [i mul]i al]i scriitoricare n-au dep\[it, s\ spunem, v`rsta detreizeci [i cinci de ani [i care se impun totmai mult pe pia]a literar\.

{i n-am scris gratuit „pia]a literar\“.Trec`nd `ntr-o zon\ pe care scriitoriirom=ni se cam obi[nuiser\ a o ignora, ozon\ considerat\ `nc\ de mul]i mercantil\[i dincolo de „interesele `nalte ale creato-rului“, este de observat c\ aceast\ a patratr\s\tur\ a prozei postdecembriste este [icea care are cele mai multe [anse de a rea-bilita – sau, mai bine spus, de a reimpune– literatura rom=n\ `n ochii unui publiclarg. O asemenea idee, recunosc, ar puteap\rea scandaloas\, cinic\ [i `nc\ o dat\ lip-sit\ de calit\]ile morale irepro[abile pecare ar trebui s\ le aib\ un creator. {i,poate c\, `ntr-o anumit\ m\sur\, [i este.

Dac\ avem `ns\ `n vedere ipoteza, dinp\cate confirmat\ [i reconfirmat\ `n timp,

c\ cititorul rom=n nu mai este prea intere-sat de literatura rom=n\, poate c\ n-ar fitocmai inutile eventuale discu]ii, concreti-zate chiar `n mese rotunde ori seminarii,despre ce `n]elegem [i ce ar trebui s\`n]elegem c`nd vorbim de literatur\ co-mercial\. Am `nt`lnit, nu de pu]ine ori `nultima vreme, `n diverse recenzii ale unorcritici tineri, observa]ii de genul: „Poatecel mai mare p\cat al volumului discutateste c\ e scris ca `nainte de ’89“. Sintagma„`nainte de ’89“, devenit\ depreciativ\ `ncontext politic, cap\t\, iat\, o nuan]\ ase-menea [i `n literatur\. Raport`ndu-ne strictla valoarea artistic\ a c\r]ilor ap\rute„`nainte de ’89“, ar fi, `n opinia mea, ograv\ eroare s\ minimaliz\m importan]aunor autori ce au marcat perioada, mai cuseam\ c\ scriitorii de dup\ n-au reu[it s\-[i consolideze `nc\ o oper\ care s\ suportecompara]ia. Dac\ vorbim `ns\ desprevaloarea de pia]\ a scriitorilor de dinainte,mai ales av`nd `n vedere cum se v`ndscriitorii occidentali (chiar cu nume maipu]in pregnate), atunci trebuie s\ obser-v\m c\ literatura noastr\ este, din punct devedere comercial, `n suferin]\.

Prin urmare, `nc\ o dat\ asum`ndu-miun u[or cinism, este greu s\ nu observ c\procesul de devulgarizare [i de rafinare asexului `n literatur\ este, pe l`ng\ celelaltecalit\]i men]ionate `n primul paragraf alprezentului articol, un c`[tig din `nc\ at`tde blamatul punct de vedere comercial. {ispun asta l\s`nd la o parte faptul c\, ori-cum, dezinhibarea artistic\ este un c`[tigpentru literatura rom=n\, `ncremenit\ `nc\`n citarea, din acest punct de vedere, aPove[tii pove[tilor lui Creang\. Poate c\,obi[nuindu-ne `n timp cu faptul c\ sexulsau limbajul libertin cadreaz\ cu arta,atunci c`nd ele nu ies din sfera bunului-gust, scriitorii din noua genera]ie ne vorelibera, treptat, [i de obositoarea concep-]ie c\, `n literatur\, ceea ce e comercial nueste [i valoros [i viceversa.

Ce `n]elegem prin „literatur\ comercial\“?

FOTO

: GA

BR

IEL

CU

CU

TEA

NU

Check Point Charlie

pe internetEdi]ia tip\rit\ a volumului de proz\ Check Point

Charlie (Editura T, Ia[i, 2003), de Liviu Antonesei,a fost foarte bine primit\ de critic\ [i cititori, tira-jul epuiz`ndu-se `n doar c`teva luni de la apari]ie.Pe 1 Martie, datorit\ acestui remarcabil succes, dar[i a tirajului fatalmente insuficient al edi]ieitip\rite, Editura LiterNet a lansat edi]ia electronic\– [i splendid ilustrat\! – a volumului, care poate fidesc\rcat\ gratuit de cei interesa]i de pe site-ulinternet al editurii: www.liternet.ro. ~n primeledou\ s\pt\m`ni de la instalare, volumul a fost dejaaccesat de peste o mie de cititori. Edi]ia electronic\este prefa]at\ de prozatorul rom=no-americanLeonard Oprea.

martie 2004

24 Flash

Colegiul de redac]ie:{tefan Afloroaei, Al. Andriescu, Emil Brumaru, Al. C\linescuLiviu Leonte, Paul Miron, Dan Petrescu, Alexandru Zub.

Redactori: Radu Andriescu,Georgiana Antoci,Michael Astner, {erban Axinte,Olga Cojocaru,Alina Cr\ciun,Mihai Dasc\lu,Gabriela Haja,Iulia Mazilu,Ioana Militaru,Luciana Moisuc,Ionela Petrache.

Redactor [ef:

Gabriela Gavril

Coresponden]i externi:

J. W. Boss (Amsterdam)Cerasela Nistor (Montreal)William Totok (Berlin).Bogdan Suceav\ (Los Angeles)Mihai Vacariu (Adelaide)

Colaboratori:

Radu Pavel Gheo,Florin L\z\rescu, Doris Mironescu,

Cristian P\tr\[coniu,

Lucian Dan Teodorovici,

Florin }upu,

Cristian Dumitriu (tehnoredactor),

Paul Dan Pruteanu (webmaster).

Adresa redac]iei:Ia[i, B-dul Carol I, nr. 3-5Casa Conachi, cod 700506

E-mail: timpul@yahoo.com

ISSN 1223-8597Nr. catalog Rodipet 4624

www.timpul.ro

Revist\ editat\ de:Viitorul Rom=nesc [iFunda]ia Cultural\ „Timpul“

Fondatori:Liviu Antonesei (pre[edinte)Gabriel Cucuteanu (director general)

TIMPUL

REVISTA APARE CU SPRIJINUL CONSILIULUI LOCAL IA[I [I AL MINISTERULUI CULTURII

Deasupra lor,numai Bunul Dumnezeu…

A ap\rut primul num\r al Culturii, re-vista Institutului Cultural Rom=n [i a dile-maticilor care, r\ma[i pe pozi]ii, au reu[its\ schimbe publica]ia. Asta-mi aminte[tede un talentat scriitor [i publicist ie[eancare, de[i a stat lini[tit `n biroul lui, laacela[i calculator, a reu[it performan]a dea-[i schimba de vreo trei ori locul demunc\ (cite[te: ziarul). Publica]ia cupreten]ii de a ne reprezenta `n\untrul gra-ni]elor, dar mai abitir peste hotare, are oh`rtie lucioas\-lucioas\ [i at`tea culori peea, `nc`t l-ar face invidios p`n\ [i pe dom-nul St\nescu (cel de la Ciurea, nu de laAdev\rul literar [i artistic). Te [i `ntrebidac\ nu cumva e finan]at\ de vreo firm\de vopsele care-a sim]it nevoia s\-[i`ncerce toate nuan]ele disponibile. Numaivariantele de bleu [i movuliu s`nt vreocinci, nemaipun`nd la socoteal\ galbenulde panou reflectorizant al `nsemnelor derubrici. Dar obrazul sub]ire cu v\csuial\se ]ine… Trec`nd totu[i peste [ocul colo-ristic, m-am hot\r`t s\ arunc o privire printextele acestei ferchezuite gazete. {i, caorice cititor dornic s\ afle cam spre ce se`ndreapt\ noul organ de pres\, m-am opritla editorialul semnat de Cristian Teodores-cu, cu un titlu promi]\tor – De ce Cultura?–, ce beneficiaz\ de un fond bleu-opti-mist. Cu o retoric\ de licean sedus delucrurile mari, convins c\ scrie pentruprima dat\ despre Adev\r, Absolut [iNemurire, directorul noii publica]ii ]ine s\ne asigure: „Pornim la drum cu ideea c\deasupra noastr\ nu va fi dec`t BunulDumnezeu. Dac\ vom avea nu probe, cisemnale c\ ne-am `n[elat, ne vom punepixurile pe mas\ [i ne vom lua lumea `ncap.“ ~n vreme ce noi ceilal]i ne lupt\m culucruri banale, cestiuni lume[ti (corectura,c`t de lungi s`nt textele [.a.m.d), confra]iide la Cultura s`nt pe cale s\ tr\iasc\ oadev\rat\ dram\ ontologic\.

Din aceea[i categorie de texte faceparte [i cel semnat de Iuliana Alexa (cu untitlu ingenuu: Despre prejudecata lipseide prejudec\]i), `n care s`ntem invita]i s\parcurgem defini]ia dat\ de Petit Robert(1976) prejudec\]ii. ~n]eleg c\ unii maipot avea bucuria descoperirilor culturale,dar m\ `ntreb totu[i dac\ nu era mai bineca revela]iile acestea s\ se consume `nspa]iul privat, f\r\ a l\sa pe h`rtie urme defelul: „Ca atare, demontarea prejudec\-]ilor aduce a psihanaliz\ aplicat\ pe variiisterii, meci la categoria pan\ cu truismeleistoriei, joaca de-a absurdul. Pe care `lprovoci s\-]i intre pe u[\ din moment cematematica nu te mai satisface.“ {i, maideparte, o profesiune de credin]\ a doam-nei Iuliana Alexa de-a dreptul emo]io-nant\: „Nu ader la actele gratuite, cred `nDumnezeu [i `n diferen]ele de gen.“ Ve-

de]i, cam a[a ar fi trebuit s\ r\spund\actualul patron al revistei Cultura c`nd afost `ncol]it de Emil Constantinescu cu`ntreb\ri metafizice.

Norocul cititorilor este acela c\ pagi-nile de critic\ [i ancheta „Succes comer-cial vs Succes cultural“ (sau viceversa?)nu par a avea vreo leg\tur\ cu „direc]iile“pomenite mai devreme. Criticii ardeleni –Al. Cistelecan, Ion Pop [i Cornel Ungu-reanu – scriu cu seriozitatea lor binecu-noscut\. O singur\ nedumerire a[ maiavea: cum reu[e[te domnul Cornel Ungu-reanu s\ citeasc\ Cel\lalt Istrati al luiMircea Iorgulescu ca pe un policier?Oric`t m-am str\duit, mie nu-mi seam\n\dec`t a „dosar de la Siguran]\“ sau, s-arp\rea, de la Securitate.

Nicolae Breban – 70Num\rul din februarie 2004 al revistei

Contemporanul `i este dedicat prozato-rului Nicolae Breban. ~i ur\m [i noiscriitorului via]\ lung\ [i romane c`t maimulte. Inten]ia revistei pe care domnia sao conduce este una c`t se poate de l\u-dabil\, unele colabor\ri s`nt substan]iale,altele lizibile, dar ansamblul `n siner\m`ne greu digerabil. Uneori trebuie s\dai dovad\ de destul\ perspicacitatepentru a descoperi continuarea unui text,alteori ]i-ar trebui ochi de [oim ([i cevadioptrii peste cele din dotare) pentru a par-curge paginile compacte. Simpatice s`ntfotografiile cu Nicolae Breban (precumcea din 1986, de la c\s\toria civil\), darparc\ ne-am fi lipsit de „legendele“ scrisedirect pe poze.

Interviului din paginile 14-17 nu amavea s\-i repro[\m altceva dec`t faptul c\Nicolae Breban nu [i-a pus singur `ntre-b\ri la care s\ r\spund\. Altfel, interven-]iile doamnei Dora Pavel au [armul lorindiscutabil: „Ave]i nevoie de un anumitmediu, context, spa]iu pentru a scrie saucrea]i `n orice loc [i `mprejurare?“ Sau:„{i, revin, n-a]i avut nici o clip\ emo]ii, onelini[te c\ nu v\ iese?“ S\ re]inem `ns\una dintre m\rturisirile prozatorului: „Nu,eu s`nt un monstru, eu fac chestii mari, a[am-a f\cut natura, spre uimirea mea, pentruc\ `n tinere]e eram un ]`n]\rel care tr\iamde colo-colo, nu terminam nimic [i m\dispre]uiam enorm pentru incapacitateamea de voin]\.“

Nu trage, dom’Moromete…

Av`nd `n fa]\ num\rul 9 al Rom=nieiliterare (10-16 martie 2004), mi-am amin-tit c\ domnul Nicole Manolescu a sus-]inut, `n mai multe r`nduri, faptul c\peisajul critic, oric`t de plin de denivel\riva fi fiind el, devine deseori mult maicaptivant dec`t operele literare atinse de

trecerea timpului. Nu pot dec`t s\-i daudreptate criticului. De aceea am purcesplin de speran]\ la citirea „noii lecturi“ aMorome]ilor ce ocup\ paginile 10-11 alerevistei. Bine`n]eles, pentru a aprecia maibine noutatea interpret\rii domnului Alex.{tef\nescu, unii dintre noi (cu mai pu]in\]inere de minte) ar fi dorit poate ca„vechile“ analize (destule la num\r) aleprozei lui Marin Preda s\ fie pomenite.Trecem `ns\ lesne peste aceast\ sc\pare,pentru a ajunge la pasajele savuroase ale`ntreprinderii exegetice. Iat\ unul dintreele: „El (Ilie Moromete, n.m.) are un stilde via]\ rudimentar, pun`nd m`na pe parori de c`te ori vrea s\-[i impun\ punctul devedere `n familie, [i mai este [i inactiv,pl\c`ndu-i ca at`tor b\rba]i din spa]iul bal-canic s\ stea [i s\ contemple agita]ia dinjur. ~nzestrat cu o inteligen]\ nativ\, darnecultivat, Ilie Moromete `i ia adeseoriprin surprindere pe s\teni cu ingenioasera]ionamente, la care ei nu s-ar fi g`nditniciodat\. (V\ imagina]i ce supriz\ ar fifost pe capul bie]ilor oameni dac\ s-ar fig`ndit la ra]ionamentele cu pricina? –n.m.) Mai sus `ns\ de acest nivel de inte-lectualitate nu se ridic\.“ F\r\ a dori,doamne fere[te!, s\ ne impunem punctulde vedere, am stat [i-am cugetat, am cuge-tat [i-am stat, dar tot nu l-am aflat pe eroullui Marin Preda chiar a[a de iute la m`nie[i grabnic doritor s\-[i altoiasc\ familia.Dar, se [tie, nu te po]i pune cu inten]ialectorului avizat…

L\s`nd noile lecturi `n paginile lor, secuvinte s\ remarc\m interviul cu Alexan-dru Paleologu realizat de Tudorel Urian.Scriitorul care `mpline[te 85 de ani nu sesfie[te s\ declare: „Nu m\ jenez s\ o spun:eu nu s`nt un om cult“. Din nefericire, al]iis`nt mult mai sfio[i.

Ce-ai `n politic\?Dilema veche din 27 februarie – 4 mar-

tie 2004 are un dosar tematic „fierbinte“:Femeile [i politica. Am spus „fierbinte“nu pentru c\ m-a[ fi g`ndit la reclamele[optite la ore t`rzii, c`nd copiii cumin]idorm, nici la „eminen]ele cenu[ii“ dinalcovuri, ci doar la citatul de pe primapagin\ a publica]iei: „O femeie e ca unplicule] de ceai. Nu [tii niciodat\ c`t detare e p`n\ nu o pui `n ap\ fierbinte.“(Eleanor Roosvelt). S\ vedem a[adar ce„plicule]e“ aleg dilematicii. Unul dintreele, cu savoare istoric\ de strateg al opo-zi]iei [i consilier preziden]ial – doamnaZoe Petre – pomene[te femeile „care auob]inut succese notabile `n existen]a lor dep`n\ acum, ca Lia Roberts sau MonicaTatoiu“ [i, impulsionate de incontesta-bilele reu[ite anterioare, „p\[esc hot\r`t `narena politic\, cu dorin]a vizibil\ de aschimba registrul discret cu cel explicit.“N-avem pornirea de a o contrazice pe cea

care, `n deschiderea articolului s\u, faceat`t de frumos trimitere la antichitateagreac\ (la „figurile feminit\]ii amenin]\-toare [i delirante“ ce „populeaz\ scenatragic\ cu o teorie de contra-modele“), dartare ne temem c\ „pumnul de o]el din m\-nu[a de catifea“ (l-am citat pe Iosif Boda,prezent `n acela[i num\r al publica]iei) nue chiar al doamnei consiliate de DickMorris. ~n rest, nu putem dec`t s\ remar-c\m expresivitatea politicianului nostru(s\ nu crede]i c\ l-am aruncat, `n modabuziv, `n cutia de ceai) [i imaginarul s\uceferistic: „PUR sper\ c\, dac\ `[i cuplea-z\ vagoanele la locomotiva Lia Roberts,aceasta `l va tracta p`n\ `n depoul Parla-mentului“. Unde, nu-i a[a, vor fischimba]i sabo]ii, m\turate c`t de c`tpodelele, sp\la]i pere]ii de porc\rioarelescrise de pu[tani, puse ni[te becuri, s\ fietotul ca nou.

Dup\ ce cite[ti pagina 9 a revistei, cuun titlu inspirat, R\spunsuri ale unor fe-mei care au r\spunderi, `]i aduci amintede Umberto Eco [i de convingerea lui c\n-are nici un rost s\ consumi cerneala [ispa]iul tipografic scriind c\ e imoral,necre[tine[te s\-]i omori mama, c`nd toat\lumea e convins\ de asta.

Pentru c\ tot a fost vorba de femei [i depresta]ia lor public\, trebuie s\ recunoscc\ n-am `n]eles de ce (`n tableta sa dinnum\rul 8 al Dilemei vechi) domnulAndrei Ple[u e sup\rat pe „fetele tv“(Mihaela R\dulescu, Andreea Esca,Monica B`rl\deanu), mir`ndu-se foarte c\ele pot fi modele pentru tinere. (Totu[i,oric`t de angelici cititori de filosofie am fi,nu cred c\ am prefera ca junele noastre s\o ia drept model pe Lia Roberts…) ~nacela[i text, autorul Minimei moralia faceun elogiu „interogativit\]ii“ [i „tinerilorstudio[i, bine crescu]i“, dezavu`nd prag-matismul celor care „[tiu ce vor, [tiu cumse fac banii [i cum se cheltuie, [tiu cumarat\ o via]\ `mplinit\, pe scurt au ajuns lacap\tul drumului.“ Ca de obicei, frazelefilosofului s`nt fermec\toare, cu un ritmde invidiat. De aceea, cred c\ s-ar potrivide minune `ntr-o versiune modern\ aRepublicii, din care neinterogativii de laMicrosoft ar fi sco[i de urechi afar\.

A.C.

Responsabilitatea opiniilor exprimate `n paginile revistei apar]ine autorilor

Sarcofagul de h`rtie