1.4. Programele conexe unui calculator

Prelucrări în calculatorÎn funcţionarea sa, calculatorul poate opera prin patru tipuri de operaţii elementare:

aritmetice;logice;transferul informaţiei;controlul fluxului programului.

Aceste prelucrări se fac în limbaje maşină, dependente de hardware.Limbajele de nivel înalt sunt independente de codul-maşină şi facilitează scrierea aplicaţiilor în limbaj asemănător cu cel al programatorului (natural).

Software Pentru ca un calculator să funcţioneze şi să

realizeze sarcina pentru care este folosit este nevoie de programe. Acestea se regăsesc în denumirea de software.

Programele conexe unui calculator pot fi grupate astfel:

Sisteme de operareMedii de dezvoltarePrograme de aplicaţii.

SISTEME DE OPERARE

Delia BOCIORT

Sistem de operare O colecţie de programe care fac posibilă

utilizarea hardware-ului calculatorului. După ce calculatorul este pus sub tensiune,

controlul revine sistemului de operare (SO), prin intermediul căruia utilizatorul are acces la hardware.

Funcţiile unui sistem de operare

manipularea intrărilor şi ieşirilor - SO realizează o interfaţă între programele utilizator şi

dispozitivele de intrare/ieşire prin utilizarea unor instrucţiuni simple;managementul fişierelor - datele şi programele utilizatorilor sunt memorate de obicei în fişiere; sarcina SO este aceea de a crea fişiere şi de a realiza operaţiile specifice cu acestea;managementul diverselor programe - manipularea modului de rulare al programelor după priorităţi şi realizarea accesului mai multor programe care rulează în acelaşi timp.

Exemple de sisteme de operare

MS-DOS (MS - Disk Operating System)

Windows x.x (x.x pentru diferiteversiuni 3.1… 3.11), Windows 95,Windows 98, Windows NT, Millenium, XP

OS2Unix, Linux

Exemple de sisteme de operare

UNIX (Bell Labs, 1969) a fost conceput ca un SO care să fie simplu, elegant, scris mai mult în limbaj de nivel înalt (C) decât în limbaj de asamblare (doar nucleul) şi să permită reutilizarea codului. În timp i s-au adăugat facilităţi pentru lucrul în reţea (conectare la distanţă, transfer de fişiere, servicii de poştă electronică) una din cele mai importante fiind accesul şi gestionarea în comun a resurselor. Unul din punctele slabe ale acestui SO îl constituie interfaţa-utilizator. Sunt încercări pentru a depăşi acest neajuns şi a folosi interfeţe tip ferestre (X-windows, Suntools, NextStep, Motif, OpenLook,etc.)

Mediu de dezvoltareun program complex care

asigură suportul necesar dezvoltării aplicaţiilor.

are prevăzute funcţii de editare a programului, salvare, compilare, link-editare, depanare, etc.

Astfel de medii sunt Turbo Pascal, Turbo C, Borland C (pentru C++) şi Visual C, Visual Basic, Visual Java (cuprinse în Microsoft Developer Studio).

Programele de aplicaţii

programele dedicate unui anumit scop, unei anumite aplicaţii a utilizatorului (programe educaţionale, de învăţare, de contabilitate, pentru medicină, pentru aplicaţii industriale, etc.).

Reţele de calculatoare

Tiberiu CSEFKÖ

1.5. Reţele de calculatoare. Internet

1.5.1. Reţele de calculatoare

Reţelele de calculatoare

reprezintă un sistem complex hardware şi software format din mai multe calculatoare interconectate prin intermediul unei reţele de comunicaţie. Utilizarea lor implică comunicare distribuită care are următoarele avantaje:

flexibilitate (structurile se pot modifica mai uşor) acces al mai multor utilizatori la resurse hardware şi

software comune fiabilitate.

Reţelele de calculatoare

Modelul clasic de prezentare al unei reţele de calculatoare este cel de graf format din noduri (calculatoarele) şi arce (liniile de comunicaţie).

Comunicaţia se face prin cablu electric, fibre optice, unde electromagnetice (infraroşu, laser, radio), satelit.

Configuraţii pentru reţelele de calculatoare stea - comunicarea între noduri se face prin

intermediul nodului central; inel - fiecare nod comunică cu nodurile

conexe;arbore; graf complet - fiecare nod este conectat cu

toate celelalte noduri.

În funcţie de întinderea geografică reţelele pot

fi:reţele locale (LAN - Local Area Network) pentru care distanţa între noduri este între câţiva metri şi 1 km, de obicei reţele plasate în clădiri sau grupuri de clădiri;

reţele întinse (WAN - Wide Area Network) pentru distanţe de la câţiva kilometri la câteva sute de kilometri, între oraşe sau ţări;

interconectări de reţele întinse - intercontinentale.

Modul de conectare Modul de conectare a calculatoarelor într-o reţea locală depinde de funcţiile pe care le au acestea în cadrul reţelei. Dacă orice utilizator conectat în reţea are acces la resursele oricărui calculator, reţeaua este de tip peer to peer.

Dacă unul sau mai multe calculatoare din reţea au funcţii speciale (de control şi gestiune a întregii reţele) reţeaua este realizată pe baza strategiei client-server.

Modul de conectare În strategia client-server primul tip de

calculatoare amintit face parte din categoria file server sau network server, iar ultimele sunt staţii de lucru (work stations).

Un file server are instalat un sistem de operare de reţea (Novell, Windows NT) care gestionează fluxul de date, realizează comunicaţia şi alte activităţi din reţea.

Modul de conectarePe staţii este instalat un sistem de operare

standard (MS-DOS, Windows) şi programe speciale care realizează comunicaţia staţiei cu file server-ul şi permit accesul la programele şi fişierele de date de pe acesta.

Modul de conectareFile server-ul este un calculator mai

puternic, iar staţiile de lucru nu trebuie să aibă neapărat o configuraţie sofisticată, acest lucru fiind suplinit de accesul la file server, prin care se materializează avantajul utilizării acestui tip de reţele.

Acesta ar fi cost scăzut cu acces al mai multor utilizatori la resurse puternice. Cuplarea staţiilor la server se face prin intermediul unei plăci speciale de interfaţă.

Modul de conectareÎn timp au existat şi alte moduri de interconectare a calculatoarelor dintr-o sală sau o clădire, fără ca ele să respecte regulile amintite anterior pentru conectarea în reţea. Aceasta se realiza punând în practică un concept asociat cu sistemul de operare Windows, şi anume workgroups (grupuri de lucru). Pe toate calculatoarele grupului se recomandă să fie instalat Windows, iar fiecare avea acces la resursele celuilalt, fără să existe un calculator-administrator.Protocolul de comunicaţie între calculatoare se numeşte NetBEUI. Acesta permite de fapt interconectarea la oricare din sistemele Windows 95, 98, NT sau Windows for Workgroups (3.11).

Modul de conectare

Network interface card conectează fizic un calculator la reţea şi controlează fluxul informaţional bidirecţional.

PCMCIA (Personal Computer Memory Card International Association) - pentru conectarea calculatoarelor portabile (laptop)

Internet şi WWW

Silviu ANDRICA

1.5.2. Internet şi WWW

Reţeaua INTERNETReţeaua INTERNET este o infrastructură fizică, similară infrastructurii utilizate de reţelele mondiale de telefonie. De fapt, o mare parte din funcţiile utilizate pe Internet au ca suport sistemul telefonic. Diferenţa dintre Internet şi sistemul de telefonie constă în aceea că, în timp ce sistemul de telefonie lucrează în mod tradiţional cu semnale vocale traduse analogic (unde sonore), Internet este o reţea digitală care transmite mesaje numerice compuse dintr-o serie de semnale de tip 'on-off', permiţând astfel comunicarea între computere.

Reţeaua INTERNETTrebuie subliniat faptul că Internet este

mediul suport pentru comunicare. El nu este o colecţie de informaţii sau un serviciu. Folosim reţeaua Internet pentru a obţine şi a primi/răspândi informaţii şi servicii, dar acestea sunt lucruri diferite de ceea ce reprezintă reţeaua Internet. Aşa cum serviciul de telefonie ar fi inutil fără persoanele care îl folosesc, tot aşa reţeaua Internet este inutilă fără serviciile informaţionale care îl utilizează.

Intranet/Extranet Intranet - reţele particulare ale unor

companii, protejate de accesul din exterior

Extranet - folosesc tehnologia Internet pentru a crea reţele externe companiei pentru a fi utilizate de către furnizori sau clienţi.

World Wide Web (WWW)

este un concept (dezvoltat la CERN - European Laboratory for Particle Physics, Elveţia, de către o echipă condusă de Tim Berners-Lee) care cuprinde:

o colecţie de servere purtătoare de informaţie, să le denumim servere informaţionale;

articolele informaţionale (documente, pagini, imagini, etc.) stocate pe server;

adresele articolelor informaţionale;

legăturile între diverse articole informaţionale.

WWWSpre deosebire de Internet care este o reţea fizică, WWW este o reţea de informaţii conectate, prezentate sub diverse forme.

Un document component al WWW poate conţine texte formatate, imagini, hyperlink-uri. Ultimele sunt locurile din document unde utilizatorul poate părăsi documentul curent pentru a se conecta la un altul, aflat într-o anumită legătură cu cel precedent. Acest nou document poate fi orice tip de informaţie accesibilă pe Internet: sunet, video clip digital, conexiunea la o bibliotecă sau un alt document text cu mai multe legături.

WWWWorldWideWeb este "the showroom

of the Internet", utilizată în schimburi globalede informaţie şi comerţ.

Ea are un suport audio şi video "live", conţine fotografii şi grafică în culori şi documente hypertext. Termenul "hypertext" nu este nou. Punerea lui în practică a fost împiedicată de limitările tehnologice. Cel care a conturat pentru prima dată conceptul hypertext a fost Ted Nelson în 1965.

WWW este constituit în principal din 4 lucruri:

1. Conceptul: Web este conceput pentru o lume fără frontiere, în care TOATĂ informaţia, din orice sursă poate fi accesată simplu.

WWW este constituit în principal din 4 lucruri:2. Protocolul: WWW utilizează mai multe protocoale (ftp, gopher,etc.) dar şi alte modalităţi de comunicare:

URL - Universal Resource Locator - pentru navigare pe web.HTTP - Hypertext Transfer Protocol - pentru comunicaţia dintre servere şi browser-e.HTML - Hypertext Markup Language - pentru a formata documentele.

WWW este constituit în principal din 4 lucruri:

3. Un complex software format din: client, server, gateway (modalitate de acces direcţionat pe un domeniu) - pentru manipularea informaţiei.

4. O reţea de informaţii: pentru a permite comunicare între indivizii care doresc să comunice.

Web

Interacţiunea pe Web implică două componente: un web server şi un browser. Serverul este un proces "daemon" întreţinut de administratorul de sistem şi de web.

Pentru a utiliza Webeste nevoie în principal de două lucruri:

Utilizatorul trebuie să aibă acces la Internet; accesul la Internet se poate realiza prin intermediul universităţilor, liceelor, societăţilor comerciale, instituţii guvernamentale sau prin intermediul furnizorilor de servicii Internet.

Utilizatorul trebuie să aibă acces la WWW client-software cum este spre exemplu Netscape.

Navigare pe WebCel mai uzual mod de navigare

pe Web este cel prin indicarea informaţiei

scoase în evidenţă (highlighted) şi selectarea

ei prin click pe butonul mouse-ului.

Informaţia evidenţiată din documente conţine

legături către alte pagini WWW care la rândul

lor conţin alte legături, ş.a.m.d.

Documente WebFormatul de bază al documentelor de pe WWW

în care apar hyperlinks este numit HTML (HyperText Markup Language). Documentele HTML conţin texte şi imagini într-un anumit format şi de asemenea legături (hyperlinks) către alte informaţii care pot fi documente HTML sau pot avea orice alt format înţeles de produsul software al utilizatorului.

ProtocoaleÎn timp ce serverele WWW utilizează

protocolul HTTP pentru a transmite documentele HTML, legăturile prin hyperlinks permit conectarea la informaţii aflate pe servere care utilizează diferite protocoale: Gopher, FTP, etc.

sit (în engl. site)Un sit Web poate fi comparat cu o carte mai

specială, interactivă, colorată şi care ne poate vorbi. Prin intermediul ei vă puteţi conecta la diverse surse de informaţii pe care acesta le conţine.

Motoare de căutarePe WWW există disponibilă o cantitate mare

de informaţie care poate deveni covârşitoare. Pentru a putea găsi informaţii despre un anumit subiect s-au dezvoltat mecanisme de localizare a acestuia: motoarele de căutare şi directoarele.

Motoare de căutare

Motoarele de căutare utilizează programe de căutare pe WWW după un şir

de caractere introdus de utilizator. El returnează o listă de situri care se potrivesc cu cerinţele căutării şi legăturile către aceste situri. Cele mai utilizate motoare de căutare sunt Google, Altavista, Lycos.

Directoarele

Directoarele reprezintă colecţii catalogate şi indexate de resurse WWW care au fost selectate de către profesionişti în informaţie. Utilizatorul poate selecta domeniul în care va efectua căutarea sau poate intra în subcategorii pentru a realiza o căutare mai specializată. Există de asemenea posibilitatea de căutare în orice moment pe întregul Web. Directoarele afişează rezultatele căutării în liste asemănătoare celor ale motoarelor de căutare, incluzând legături către siturile găsite. Unul dintre cele mai populare directoare de pe Web este Yahoo (http://www.yahoo.com).

Motoare de căutare-directoare

Diferenţierea între cele două categorii este mai mult de ordin istoric, în prezent tinzând ambele să asigure aceleaşi funcţii, cu acelaşi suport.

BrowserUn browser (de la engl. to browse = a răsfoi) este un program care permite găsirea şi vizualizarea informaţiei de pe WWW. El nu este nici informaţie, nici serviciul de informaţie, nici reţeaua. Există mai multe browser-e: Netscape, Microsoft Internet Explorer, Mozilla, etc. (Istorice: Mozaic-precursor al lui Netscape, Lynx -text fără grafică).

BrowserFiecare browser are proprietăţi specifice şi nume

diferite pentru funcţiile pe care le pun la dispoziţia utilizatorului, dar toate au aceleaşi funcţii de bază:accesul la situri prin precizarea adresei de URL;tipărirea conţinutului sitului curentdeplasarea înainte/înapoi între siturile vizitatereîntoarcerea în punctul de plecare ("Home") în orice moment al navigăriiconexiunea între pagini prin intermediul textului scos în evidenţă (highlighted) sau subliniat;memorarea adresei de URL.

BrowserDocumentele pe care le manevrează un

browser sunt documente hypertext. Avantajul utilizării hypertext-ului constă în uşurinţa cu care poate fi realizat accesul la mai multă informaţie despre un subiect doar prin click pe numele acestuia.

BrowserUnele dintre cele mai utilizate browser-e

sunt Netscape Navigator, Microsoft Internet Explorer, Mozilla.

BrowserAcestea pun la dispoziţia utilizatorului grafică deosebită, modalităţi sofisticate de prezentare a paginilor şi viteze mari de descărcare a documentelor (download). Acestea utilizează modul de lucru "point-and-click" pentru a selecta conexiunile hypertext şi meniuri "drop-down" şi butoane pentru a realiza navigarea şi accesul la resursele de pe Internet.

BrowserUn instrument important pentru vizualizarea

documentelor de pe Web este Web browser-ul. Aşa cum s-a prezentat anterior, utilizatorul face click pe informaţia evidenţiată, cunoscută sub numele de hyperlink şi astfel se mută dintr-o pagină Web în alta. Acest mod de parcurgere a reţelei se cheamă uzual "navigare".