Teologia - cdn4.libris.ro refomatorilor - Timothy George.pdf · 14 Teologia reformatorilor cerurile...

20
Teologia reformatorilor TIMOTHY GEORGE Traducere de Teofil Stanciu Oradea, 2017

Transcript of Teologia - cdn4.libris.ro refomatorilor - Timothy George.pdf · 14 Teologia reformatorilor cerurile...

Page 1: Teologia - cdn4.libris.ro refomatorilor - Timothy George.pdf · 14 Teologia reformatorilor cerurile dinaintea ochiului uman, făcând posibilă explorarea spațiului în vremea noastră.

Teologiareformatorilor

T I M O T H Y G E O R G E

Traducere de Teofi l Stanciu

Oradea, 2017

Page 2: Teologia - cdn4.libris.ro refomatorilor - Timothy George.pdf · 14 Teologia reformatorilor cerurile dinaintea ochiului uman, făcând posibilă explorarea spațiului în vremea noastră.

Cuprins

Prefață la ediția a doua . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .13Prefață la prima ediție. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .17Abrevieri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .20

1. Introducere. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .212. Setea după Dumnezeu:

teologie și viață spirituală în Evul Mediu târziu. . . . . . . . . . . . . . . .313. Tânjirea după har: Martin Luther. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .614. Ulrich Zwingli: curajos pentru Dumnezeu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .1195. Glorie lui Dumnezeu: Jean Calvin . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .1736. Nicio altă temelie: Menno Simons . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .2657. Fac un singur lucru: William Tyndale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .3218. Validitatea trainică a teologiei Reformei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .369

Glosar de termeni teologici ai Reformei. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .387Index de persoane . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .393Index de autori moderni. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .397Index de subiecte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .403Index de referințe biblice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .415

Page 3: Teologia - cdn4.libris.ro refomatorilor - Timothy George.pdf · 14 Teologia reformatorilor cerurile dinaintea ochiului uman, făcând posibilă explorarea spațiului în vremea noastră.

13

Prefață la ediția a doua

Această carte a fost scrisă pe vremea când mă aflam în primul deceniu de profesorat. Tinerii dascăli fac adesea lucruri pripite. Azi, niciun

universitar nu cred că ar fi atât de îndrăzneț încât să scrie o carte cu titlul: Teologia reformatorilor. Teologia, atunci când i se trasează o albie, este consi-derată îndeobște o ramură demodată a ceea ce numim generic literatură, iar Reforma este în general considerată un termen istoric care și-a pierdut în bună măsură valențele explicative și coerența. Această carte pleacă, în ambele cazuri, de la premise contrare: teologia încă mai contează, iar Reforma din secolul XVI este o epocă crucială, esențială pentru înțelegerea istoriei creștine de atunci și de acum.

Prima ediție a acestei cărți a apărut în primăvara lui 1988, când lumea arăta destul de altfel decât acum. În 1988, Zidul Berlinului era încă în picioare, Ronald Reagan era președintele SUA, iar Margaret Thatcher era premierul Marii Britanii. Nimeni nu auzise încă în America despre Osama bin Laden, Barack Obama avea douăzeci și ceva de ani, iar Britney Spears era o fetiță drăgălașă și luminoasă dintr-o familie baptistă din Kentwood, Louisiana. Pe atunci, revoluția tehnologică era de-abia la început. Faxul era o invenție relativ recentă, nu exista Internet, e-mail, Facebook, Twitter etc. S-au schimbat multe de la data publicării primei ediții, însă realitățile teologice și spirituale pe care le descrie prin prisma a patru (iar acum cinci) reformatori sunt mai relevante și mai stringente azi ca oricând.

Multe dintre marile probleme cu care se confruntă lumea noastră modernă au căpătat un contur definitoriu chiar în perioada Reformei. Conflictul dintre creștinism și islam, adesea prezentat azi ca un război al civilizațiilor, a devenit inevitabil odată cu căderea Constantinopolului, în 1453, și cu incursiunile ulterioare ale turcilor otomani în Europa. Desco-perirea Lumii Noi de către Cristofor Columb și călătoria în jurul lumii întreprinsă de către Fernando Magellan punea capăt perioadei în care Europa era centrul lumii cunoscute. Telescopul lui Galileo a deschis

Page 4: Teologia - cdn4.libris.ro refomatorilor - Timothy George.pdf · 14 Teologia reformatorilor cerurile dinaintea ochiului uman, făcând posibilă explorarea spațiului în vremea noastră.

14 Teologia reformatorilor

cerurile dinaintea ochiului uman, făcând posibilă explorarea spațiului în vremea noastră. Afirmarea statelor naționale moderne și descoperirea pra-fului de pușcă au făcut ca războaiele să atingă un nivel de cruzime fără precedent. Biblia lui Gutenberg, tipărită la Mainz în 1455, a dat semnalul revoluției tiparului și a pregătit comunicarea instantanee specifică zilelor noastre. În mijlocul acestor mișcări tectonice, reformatorii au căutat răs-punsul la două întrebări fundamentale. Prima: cum pot ști dacă Dumnezeu e de partea mea sau împotriva mea? Sau, cu alte cuvinte, cum pot să găsesc un Dumnezeu al harului? Sau, în cuvintele temnicerului din Fapte 16:30: „Ce să fac ca să fiu mântuit?” A doua întrebare are de-a face cu caracterul comunității creștine: Unde găsesc Biserica adevărată? Ce înseamnă să aparții poporului lui Dumnezeu? Reformatorii au fost oameni ai Evangheliei și oameni ai Bibliei și au căutat aceste răspunsuri acordând Sfintelor Scripturi un interes proaspăt, în lumina lui Isus Cristos.

Jaroslav Pelikan vorbea la un moment dat despre „tragica necesitate a Reformei”1. Reforma a fost necesară deoarece la baza ei a stat preocuparea reformatorilor ca vocea vie a Evangheliei – viva vox evangelii – să fie auzită din nou în generația lor și în fiecare generație. Nu putem sări peste Reformă și să regăsim, cum-necum, creștinătatea nedivizată din primul mileniu, și cu atât mai puțin credința pură a Bisericii apostolice. Nu, noi trebuie să trecem „prin Samaria” (Ioan 4:4). Tragedia Reformei decurge din parado-xul că măreața și imperios necesara înnoire spirituală și teologică din seco-lul XVI a lăsat în urmă Biserica occidentală divizată în două tabere ostile: protestanții și catolicii. Atât necesitatea, cât și tragedia Reformei rămân parte a controversatei sale moșteniri.

Probabil că este ironic faptul că scriu această prefață în timp ce mă îndrept spre Vatican pentru a participa ca delegat fratern la Adunarea Generală a Sinodului Episcopilor, convocat de către papa Benedict XVI pentru o discuție pe tema: „Noua evanghelizare și transmiterea credinței creștine”2. Martin Luther și William Tyndale, ambii condamnați pentru erezie de către Biserica Catolică – iar Tyndale fiind și executat – ar fi, cred, surprinși că unul dintre descendenții lor spirituali a căpătat o asemenea însărcinare. Acest fapt nu poate însemna decât, așa cum îmi scria Raniero Cantalamessa, predicatorul casei pontificale într-o scrisoare personală, că „pesemne că Domnul lucrează ceva nou în Biserica Sa”. Așa să fie!

Cei care scriu cărți pot doar să spere ca lucrarea publicată să fie și citită. Așa s-a întâmplat cu Teologia reformatorilor, care a fost retipărită constant

1 Jaroslav Pelikan, The Riddle of Roman Catholicism (New York: Abingdon Press, 1959), p. 45.

2 Întrunirea a avut loc în octombrie 2012, iar la lucrări au participat reprezentanți ai mai multor confesiuni creștine (n.tr.).

Page 5: Teologia - cdn4.libris.ro refomatorilor - Timothy George.pdf · 14 Teologia reformatorilor cerurile dinaintea ochiului uman, făcând posibilă explorarea spațiului în vremea noastră.

15Prefață la ediția a doua

de la data publicării, în urmă cu 25 de ani. A fost adoptată în foarte multe școli ca abecedar fundamental pentru teologia Reformei și a fost tradusă în mai multe limbi, cel mai recent în chineză. Sunt recunoscător tuturor celor care și-au exprimat părerea despre cele scrise de mine aici. Nimic nu con-feră o satisfacție mai mare ca un e-mail primit de la vreun student la teolo-gie din Shanghai, care mă întreabă ce am vrut să spun când am scris despre doctrina predestinării la Calvin sau despre concepția lui Luther despre Euharistie.

Aveți acum în față o versiune revizuită a primei ediții a cărții. S-au ope-rat câteva schimbări minore în text, bibliografiile au fost aduse la zi și s-a adăugat un capitol nou despre William Tyndale, remarcabilul traducă-tor-martir a cărui persoană marchează începutul Reformei engleze. Nădejdea mea e că această ediție revizuită va stimula cititorii să studieze scrierile originale ale celor cinci protagoniști. Fiecare slujitor al Evangheliei și fiecare student la teologie ar trebui să dețină un bagaj decent de cunoș-tințe din operele lui Martin, Ulrich, Jean, Menno și William.

Anul 1988 a însemnat o importantă perioadă de tranziție în viața mea. Încheiam zece ani de activitate în facultatea de la Southern Baptist Theo-logical Seminary, din Louisville, Kentucky, și m-am mutat la Birmingham, Alabama, ca să-mi încep munca la Beeson Divinity School, din cadrul Samford University. În perioada petrecută la Southern Seminary, am fost deosebit de stimulat în demersurile mele academice, beneficiind inclusiv de un an sabatic în Elveția, când am scris și mare parte din prima ediție a cărții. Conducerea de la Samford University, mai cu seamă președintele Thomas E. Corts, în ultima parte a mandatului, și președintele Andrew Westmoreland, care l-a succedat, mi-au oferit prietenia lor și sprijinul lor generos de-a lungul carierei mele. La revizuirea acestei cărți am fost ajutat de către doi cercetători asociați, capabili și devotați, dr. B. Coyne și Jason Odom, precum și de personalul deosebit al Harwell G. Davis Memorial Library. Ca de fiecare dată, îi sunt recunoscător lui Le-Ann Little, minu-nata mea secretară administrativă, pentru ajutorul pe care mi l-a dat la proiectul de față și la toate celelalte. Prima mea dragoste este catedra, iar viața mi-a fost îmbogățită semnificativ de numeroșii studenți pe care i-am cunoscut și cu care am colaborat de-a lungul anilor, atât la Southern, cât și la Beeson, dar și la alte seminare sau universități pe unde am ținut cursuri sau modulare de teologie.

Toți reformatorii discutați în această carte, cu excepția notabilă a lui Tyndale, au fost chemați să-și urmeze vocația în contextul unor angaja-mente familiale, acesta fiind și cazul meu. În prefața la prima ediție, o men-ționam pe soția mea Denise și pe cei doi copii, Christian și Alyce. Noutatea e că Denise nu și-a abandonat pasiunea pentru scris, iar azi are publicate 26 de cărți și 350 de articole și eseuri. Între timp, Christian nu doar că

Page 6: Teologia - cdn4.libris.ro refomatorilor - Timothy George.pdf · 14 Teologia reformatorilor cerurile dinaintea ochiului uman, făcând posibilă explorarea spațiului în vremea noastră.

16 Teologia reformatorilor

a învățat Crezul apostolic, dar a făcut și un doctorat în teologie la University of St. Andrews, în Scoția. Împreună cu soția sa, se ocupă de o nouă genera-ție de ucenici ai lui Cristos la Oklahoma Baptist University, unde lucrează amândoi. Fiica mea Alyce nu numai că știe rugăciunea Tatăl Nostru, dar își cultivă ceea ce ea numește „proaspăt descoperita credință anglicană”. Deține un masterat în literatura germană și locuiește împreună cu soțul ei, Gregory Myers, în Birmingham.

Tratez foarte serios dedicațiile cărților și am păstrat dedicația inițială făcută lui George Huntston Williams. El este unul dintre cei trei admirabili cărturari care mi-au influențat profund înțelegerea despre Biserică și isto-ria ei. Ceilalți doi sunt Jaroslav Pelikan și Heiko A. Oberman. În timpul celor șapte ani de studii universitare și postuniversitare la Harvard University, George Williams m-a învățat să abordez istoria Bisericii ca pe o disciplină teologică și să înțeleg Biserica drept Trupul lui Cristos din orice epocă și din orice loc.

Probabil că n-aș putea găsi un final mai bun pentru această prefață decât să repet ceea ce scria William Tyndale în introducerea sa la Noul Testament în engleză. Este valabil pentru cartea de față și pentru tot ce am scris:

Cât privește ceea ce am tradus sau am scris, îi rog stăruitor pe cei care citesc să aibă în vedere scopul pentru care am scris: anume să-i ajut să cunoască Scriptura. Să accepte doar ceea ce Scriptura certifică, nu mai mult, iar dacă există ceva, oriunde, contestat de Cuvântul lui Dumnezeu, atunci să respingă acel lucru, așa cum fac și eu înaintea Mântuitorului nostru Cristos și a adunării Sale. Iar unde vor găsi greșeli, să mi le arate, dacă sunt pe aproape, sau să-mi scrie, dacă sunt departe; sau să scrie public împotriva lor și să aducă îmbunătățiri și le făgăduiesc că, dacă voi pricepe că judecata lor e corectă, îmi voi mărturisi public propria ignoranță.3

Timothy GeorgeBeeson Divinity School of Samford University

Birmingham, AlabamaZiua Reformei, 2012

3 William Tyndale, „Yet Once More to the Christian Reader”, în Tyndale’s New Testament, ed. D. Daniell (New Haven: Yale University Press, 1989), p. 16.

Page 7: Teologia - cdn4.libris.ro refomatorilor - Timothy George.pdf · 14 Teologia reformatorilor cerurile dinaintea ochiului uman, făcând posibilă explorarea spațiului în vremea noastră.

17

Prefață la prima ediție

Celebrul specialist în epoca elizabetană, A.L. Rowse, se plângea odată că „secolul XVI este plin de sterile dispute prostești cu privire la doc-

trină”1. În esență, cartea aceasta este despre astfel de dispute și pleacă de la presupoziția că ele nu sunt nici sterile, nici prostești, câtă vreme alcătuiesc un consistent capitol din istoria a ceea ce Biserica lui Isus Cristos „a crezut, a învățat și a mărturisit pe baza Cuvântului lui Dumnezeu”2. Cu siguranță, majoritatea oamenilor care au trăit de această parte a Iluminismului, într-o societate secularizată și pluralistă, sunt efectiv indiferenți la rafinamentele teologiei predestinării sau la argumentele în favoarea – sau împotriva – botezului copiilor. Astfel de teme, și multe altele abordate în această carte, nu au o influență măsurabilă asupra produsului intern brut. În cel mai bun caz, s-ar putea dovedi folositoare la un joc de cunoștințe generale teolo-gice. Totuși, pentru cei care sunt puternic ancorați în tradiția creștină, există o nevoie reală de a înțelege care au fost marile mize în dezbaterile din timpul Reformei.

Reforma n-a fost doar o furtună într-un pahar cu apă. Ieronim spunea odinioară că, atunci când citește epistolele lui Pavel, aude tunetul. Același tunet reverberează și în scrierile reformatorilor. Teologii contemporani ar face bine să ia din nou aminte la mesajul acestor creștini curajoși care au sfidat împărați, papi, regi și consilii orășenești, deoarece conștiința lor era supusă Cuvântului lui Dumnezeu. Evanghelia lor despre harul gratuit al Atotputernicului Dumnezeu, Domnul Dumnezeul Savaot, cum spune Luther în minunatul său imn, și stăruința lor că Isus Cristos este esența și scopul final se află într-un contrast strident cu teologiile actuale diminuate și sărace în transcendent. Studiul nostru nu-și propune să-i canonizeze pe reformatori. Secolul XVI a fost o perioadă caracterizată de violență și

1 A.L. Rowse, The England of Elizabeth (Londra: Macmillan, 1950), p. 387.2 Jaroslav Pelikan, The Emergence of the Catholic Tradition (Chicago: University of

Chicago Press, 1971), p. 1.

Page 8: Teologia - cdn4.libris.ro refomatorilor - Timothy George.pdf · 14 Teologia reformatorilor cerurile dinaintea ochiului uman, făcând posibilă explorarea spațiului în vremea noastră.

18 Teologia reformatorilor

constrângeri, iar reformatorii de prim-plan n-au fost cu totul ocoliți de bigotism și intoleranță. Anabaptiștii, care aveau și ei bubele lor, au constituit o contra-mărturie în această privință, o mărturie ce încă se cere auzită în secolul nostru împilat de violență. Invectivele lui Luther împotriva evreilor, complicitatea lui Zwingli la înecarea anabaptiștilor și arderea pe rug a lui Servetus de către Calvin sunt cu atât mai tragice cu cât era de așteptat ca, dintre toți, aceștia să fi înțeles mai mult. Totuși, lucrul remar-cabil în ceea ce-i privește pe reformatori este că, în ciuda metehnelor și păcatelor și neajunsurilor lor, au fost capabili să surprindă cu atâta limpe-zime caracterul paradoxal al condiției umane și al posibilității minunate ca omul să fie răscumpărat prin Isus Cristos. Această preocupare se află îndărătul atitudinii lor față de biserică, închinare, lucrare, viață spirituală și etică. În fiecare dintre aceste domenii avem disperată nevoie să auzim ce au să ne spună.

În mare măsură, cartea a fost structurată în anul sabatic petrecut în Elveția. Profesorul H. Wayne Pipkin de la Seminarul Teologic Baptist din Rüschlikon mi-a împrumutat multe cărți din valoroasa colecție pe care o deține și a făcut observații utile la capitolul despre Zwingli. Profesorul Fritz Büsser de la Institute für Schweizerische Kirchengeschichte, din Zürich, și directorii Pierre Fraenkel și Irena Backus de la Institutul Reformei din Geneva m-au primit cu căldură și mi-au pus la dispoziție prețioase materiale de specialitate din instituțiile pe care le reprezintă. Profesorul Jan Lochman, de la Universitatea din Basel, a fost o gazdă agreabilă la fie-care dintre numeroasele mele vizite în orașul în care a fost publicată prima dată, în 1536, lucrarea Institutiones a lui Calvin. O parte din capitolul 4 a apărut mai devreme sub forma unui articol: „The Presuppositions of Zwingli’s Baptismal Theology”, în cartea Prophet, Pastor, Protestant: The Work of Huldrych Zwingli After Five Hundred Years, editată de E.J. Furcha și H. Wayne Pipkin. Le sunt recunoscător că mi-au îngăduit să reproduc acest material și în cartea mea.

Diverse fragmente din această carte au fost inițial cursuri prezentate studenților la teologie și pastorilor în diverse contexte. Le sunt îndatorat celor care m-au ascultat și mi-au făcut sugestii valoroase la Furman Pastors’ School, Furman University din Greenville, Carolina de Sud; Union Theological Seminary din Richmond, Virginia; Wake Forest University din Winston-Salem, Carolina de Nord; seminarele baptiste din Novi Sad, Iugoslavia, și Budapesta, Ungaria; precum și la Colocviumul din Amsterdam în 1986, pe tema anabaptismului, sponsorizat și de către Doopsgezind Seminarium și Theologisch Instituut of the University of Amsterdam. Studenții mei de la Southern Baptist Theological Seminary, Louisville, Kentucky, au alcătuit o pepinieră în care ideile mele au putut crește și au fost puse la încercare. Colegii din departamentul de istoria

Page 9: Teologia - cdn4.libris.ro refomatorilor - Timothy George.pdf · 14 Teologia reformatorilor cerurile dinaintea ochiului uman, făcând posibilă explorarea spațiului în vremea noastră.

19Prefață la prima ediție

Bisericii și teologie au fost remarcabil de indulgenți cu unul care susținea, oarecum împotriva consensului general, că „reformat” și „baptist” nu sunt niște termeni care se exclud reciproc. Încă de la începutul carierei mele academice, președintele Roy L. Honeycutt mi-a arătat un sprijin constant atât mie, cât și domeniului meu de interes. Gaylyn Bishop, Connie Easterling și Jackie Morcom mi-au oferit sprijinul lor în pregătirea manus-crisului pentru tipar. Barbara Bruce, doctorand în istoria Bisericii, și-a întrerupt traducerile din omiliile lui Origen la cartea Iosua ca să alcătu-iască indexul acestei cărți.

La fel ca lucrările a patru dintre cei studiați în acest volum, cartea mea a fost scrisă în mijlocul obligațiilor familiale cotidiene. Sunt recunoscător, pentru sprijinul ei binevoitor, soției mele Denise, ea însăși autoare consa-crată și o adevărată Katie von Bora pentru mine. La data când trimit această carte spre tipărire, fiul meu Christian (6 ani) tocmai a memorat primele zece întrebări din Catehismul de la Geneva, al lui Calvin, iar fiica mea Alyce (4 ani) se descurcă binișor cu Crezul apostolic.

În cele din urmă, aș vrea să-i pomenesc și pe cărturarii cu care am stu-diat istoria Reformei și teologie: profesorii William J. Wright, James S. Preus, Arthur C. McGill, Caroline Walker Bynum, Donald R. Kelly, David C. Steinmetz, Ian D.K. Siggins, Heiko A. Oberman, John E. Booty, Peter J. Gomes și, în fine, dar nu în ultimul rând, George Huntston Williams. Fiecăruia îi datorez mai mult decât recunoștința ce poate fi exprimată într-o notă de mulțumire. Volumul este dedicat profesorului Williams, mentor și prieten, care mi-a fost o permanentă sursă de încurajare și inspi-rație pe durata celor șapte ani de studii universitare și postuniversitare de la Harvard Divinity School. Unul dintre cei mai importanți istorici ai Bisericii din secolul XX, profesorul Williams a întruchipat, pentru mine, două calități necesare oricărui aspirant la statutul de, așa cum spunea odi-nioară Cotton Mather, „cronicar al Domnului”; un respect critic față de tradiția creștină în toată varietatea formelor sale de manifestare și senti-mentul apartenenței la Biserica universală, Trupul lui Cristos din orice loc și orice timp. Îi dedic, cu stimă și afecțiune, această carte profesorului Williams, ca umilă și parțială compensație pentru o datorie imposibil de achitat vreodată.

Timothy GeorgeThe Southern Baptist Theological Seminary

Louisville, KentuckySchimbarea la Față, 1987

Page 10: Teologia - cdn4.libris.ro refomatorilor - Timothy George.pdf · 14 Teologia reformatorilor cerurile dinaintea ochiului uman, făcând posibilă explorarea spațiului în vremea noastră.

20

Abrevieri

CNTC Calvin’s New Testament Commentaries, David W. Torrance și Thomas F. Torrance, ed., 12 vol., Grand Rapids: Eerdmans, 1959–1970.

CO Ioannis Calvini opera quae supersunt Omnia, G. Baum, E. Cunitz și E. Reuss, ed., 59 vol., Brunswick și Berlin: Schwetschke, 1863–1900.

CR Corpus Reformatorum, Halle/Saale, 1835–1860; 1905–.CWE Collected Works of Erasmus, Toronto: University of Toronto Press,

1974–.CWMS The Complete Writings of Menno Simons, John C. Wenger, ed.,

Scottdale: Herald Press, 1956.EE Opus epistolarum Des. Erasmi Roterodami., 11 vol., Oxford: Oxford

University Press, 1906–1947.LW Luther’s Works, Jaroslav Pelikan și H.T. Lehmann et al., ed.MQR The Mennonite Quarterly Review.OS Joannis Calvini Opera Selecta, P. Barth, W. Niesel și D. Scheuner, ed.,

5 vol., Munchen: Chr. Kaiser, 1926–1962.PL Patrologia Latina, J.P. Migne, ed., Paris: 1844–1864.PS Parker Society Series: Doctrinal Treatises (1), Expositions (2), Answer to

More (3). Henry Walter, ed., Cambridge: University Press, 1848–1850.SAW Spiritual and Anabaptist Writers, George H. Williams și Angel M.

Mergal, ed., Philadelphia: Westminster Press, 1957.WA D. Martin Luthers Werke. Kritische Gesamtausgabe, 58 vol., Weimar:

Böhlau, 1833–.WA BR Briefwechsel (Scrisorile lui Luther, 14 vol., în ediția Weimar).WA DB Deutsch Bibel (Biblia lui Luther în germană, 12 vol., în ediția

Weimar).WA TR Tischreden (Luther, Table Talk, 6 vol., în ediția Weimar).Z Huldreich Zwinglis Samtliche Werke, Emil Egli, Georg Finsler et al., ed.,

Berlin, Leipzig, Zürich: 1950–

Page 11: Teologia - cdn4.libris.ro refomatorilor - Timothy George.pdf · 14 Teologia reformatorilor cerurile dinaintea ochiului uman, făcând posibilă explorarea spațiului în vremea noastră.

21

1

Introducere

În 1518, când cărturarul olandez Desiderius Erasmus pășea în cel de-al cincizeci și unulea an de viață – și crezând că sfârșitul îi era aproape – își

exprima părerea de rău că nu e cu câțiva ani mai tânăr, „pentru singurul motiv că eu cred că, în viitorul apropiat, au să se arate zorii unei epoci de aur”1. Privind în urmă, se pare că Erasmus a fost excesiv de pesimist în ce privește propria moarte – avea să mai trăiască aproape douăzeci de ani – și peste măsură de optimist în privința vremurilor în care trăia.

Viziunea sa exaltată despre o „epocă de aur”, caracterizată de pace și cunoaștere, avea să fie curând înghițită de reluarea conflictului dintre papă și împărat, de răscoalele țărănești, de năvălirea turcilor dinspre răsărit și, mai presus de toate, de o criză religioasă cu consecințe profunde. Această criză, pe care o numim azi Reformă, avea să zguduie temeliile creștinătății occidentale, lăsând în urmă o biserică dezbinată definitiv. În 1536, înainte să moară, Erasmus va considera această epocă „cel mai hain veac de la Isus Cristos încoace”2.

Această opinie sumbră trebuie însă pusă alături de evaluări mai favora-bile. Astfel, teologul prezbiterian scoțian William Cunningham își începea monumentalul studiu de teologia Reformei cu îndrăzneața aserțiune potrivit căreia secolul XVI „a reprezentat cel mai însemnat eveniment sau serie de evenimente petrecute de la definitivarea canonului Scripturii

1 Motivul „epocii (sau vârstei) de aur” apare de mai multe ori în scrierile timpu-rii ale lui Erasmus. A se vedea pentru comparație exclamația sa din Panegiricul scris în 1504 pentru arhiducele Filip de Austria: „O, veac fericit în care trăim, adevărată epocă de aur, când … întreaga pleiadă de virtuți din acea epocă a inocenței sunt reînnoite, readuse la viață și înfloresc din nou!” (CWE 27:48).

2 EE IV, nr. 1239.

Page 12: Teologia - cdn4.libris.ro refomatorilor - Timothy George.pdf · 14 Teologia reformatorilor cerurile dinaintea ochiului uman, făcând posibilă explorarea spațiului în vremea noastră.

22 Teologia reformatorilor

încoace”3. În același ton, Hegel, filosof de o anumită coloratură protestantă, considera Reforma „soarele atoateluminător, care s-a ivit în revărsatul zorilor, la sfârșitul Evului Mediu”4.

Până de curând, aproape toate interpretările date Reformei erau depen-dente de confesiunea sau angajamentele ideologice ale celor care le formu-lau. Partizanii romano-catolici, în frunte cu Johannes Cochlaeus, în secolul XVI, și continuând cu Heinrich Denifle sau Hartmann Grisar, în secolul XX, n-au putut fi clintiți din convingerea fermă că Reforma a fost – într-o formulare destul de edulcorată – o eroare. Care au fost cauzele ce au gene-rat-o? Luther, un călugăr țicnit mânat de narcisism și patimi sexuale; prin-cipii germani lacomi, autocrați ce-și vedeau numai propriile interese; predicatorii protestanți, preoți caterisiți, gata să-și vândă sufletele de afe-meiați ce erau. Dar urmările? La fel de evidente: sfâșierea cămășii fără cusătură a civilizației medievale, divorțul dintre credință și rațiune, natură și har (în chip desăvârșit unite de către Toma din Aquino) și dezlănțuirea forțelor absolutismului, naționalismului și secularismului.

Polemiștii protestanți, pe de altă parte, au răspuns cu aceeași măsură acestor caricaturi creionate de catolici. În 1564, capelanul regal protestant Ieronim Rauscher a publicat un tratat intitulat O sută de minciuni papale, selectate, mari, nerușinate, umflate, ghiftuite și împuțite5. Liderii mișcării pro-testante – Luther, Zwingli și Calvin – erau înfățișați ca niște eroi ai credin-ței. Cuvintele și faptele lor căpătau o semnificație universală în desfășurarea istoriei mântuirii6.

În tradiția protestantismului liberal, reformatorii au fost adesea elogiați nu atât pentru, ci mai ales în pofida doctrinelor lor reformatoare. Pentru Hegel, dar mai cu seamă pentru Luther, Reforma a constituit un moment crucial în istoria gândirii, deoarece a fost cadrul în care conceptul de liber-tate umană a ieșit în prim-plan. Astfel că el a redus toată teologia Reformei la dictonul: „Omul este destinat prin sine însuși să fie liber”7. Din această perspectivă, Reforma n-a fost altceva decât prima etapă a Iluminismului, iar Luther și Calvin, precursorii lui Rousseau și Voltaire!

3 William Cunningham, The Reformers and the Theology of the Reformation, Edinburgh, T&T Clark, 1866, p. 1.

4 H. Glockner, ed., Georg Wilhelm Friedrich Hegel, Sämlliche Werke (Stuttgart-Bad Constatt, 1956–65), XI:519. În ce-l privește pe Hegel ca interpret al lui Luther, a se vedea Gerhard Ebeling, „Luther and the Beginning of the Modern Age”, în Luther and the Dawn of the Modern Era, Heiko A. Oberman (ed.), Leiden, E.J. Brill, 1974, p. 11–39.

5 Autorul folosește direct titlul tradus în engleză (One Hundred Select, Great, Shameless, Fat, Well-Swilled, Stinking, Papistical Lies), deși Ieronim a scris în germană (n.tr.).

6 Gordon Rupp, The Righteousness of God: Luther Studies, Londra: Hodder and Stoughton, 1953, p. 20.

7 Glockner, Werke, XI, p. 524.

Page 13: Teologia - cdn4.libris.ro refomatorilor - Timothy George.pdf · 14 Teologia reformatorilor cerurile dinaintea ochiului uman, făcând posibilă explorarea spațiului în vremea noastră.

23Introducere

Istoricul german Leopold von Ranke a deschis o nouă eră în istoriogra-fia Reformei, când și-a publicat monumentala lucrare Deutsche Geschichte im Zeitalter der Reformation (1839)8. Deși luteran de confesiune, Ranke a încercat să se situeze deasupra prejudecăților confesionale. (Ba chiar a scris și o istorie a papilor ca să-și dovedească imparțialitatea!) A pus în evidență interdependența dintre religie și politică în perioada Reformei și a stăruit asupra folosirii extensive și critice a surselor primare. Scopul legitim al unui istoric, în viziunea lui Ranke, este să cunoască și să reconstituie trecu-tul ca atare wie es eigentlich gewesen (așa cum s-a întâmplat, de fapt).

Influența lui Ranke asupra istoriografiei Reformei, dar și asupra stu-diului istoriei în general, a fost uriașă. Accentul pus de el pe folosirea scru-puloasă a surselor a ridicat la un nou nivel studiul critic al Reformei. Scrierile lui Luther, Zwingli și Calvin, precum și cele ale numeroșilor reformatori catolici radicali au fost publicate ulterior în ediții critice moderne. În prezent, se cunosc mult mai multe date despre îmbinarea complexă a factorilor de ordin politic, social și cultural, din perioada Reformei. În același timp, dezideratul lui Ranke privitor la o istorie emina-mente obiectivă nu a fost îndeplinit. De altfel, nici nu poate fi. Niciodată, istoria nu reprezintă o simplă repovestire a faptelor din trecut așa cum s-au întâmplat în realitate. Este, inevitabil, o interpretare a trecutului, o privire retrospectivă spre trecut, limitată atât de sursele ca atare, cât și de către istoricul care le selectează și le interpretează.

Perspective în studiul ReformeiÎn prezent, studiile dedicate Reformei cunosc diverse abordări concurente. Înainte de a enunța scopul și perspectiva adoptată de cartea de față, să analizăm trei mari domenii de interes pentru cercetătorii contemporani ai Reformei.9

Problema periodizăriiLordul Acton, cercetător avid al Reformei, a afirmat odată că istoricii ar trebui să fie mai interesați de problemele cercetate decât de perioade. Tentativa de a situa Reforma între civilizația medievală care a precedat-o, pe de o parte, și cultura modernă care a succedat-o, pe de alta, s-a dovedit peste măsură de dificilă. La începutul secolului XX, Ernst Troeltsch

8 A se vedea ediția: Leopold von Ranke, Deutsche Geschichte im Zeitalter der Reformation, Leipzig: Duncter and Humblot, 1873.

9 O introducere folositoare la istoriografia Reformei este Lewis W. Spitz, ed., The Reformation: Basic Interpretations (Lexington, MA: D.C. Heath, 1962). Cf., de aseme-nea, Hans J. Hillerbrand, Men and Ideas in the Sixteenth Century (Chicago: Rand McNally, 1969), p. 1–8.

Page 14: Teologia - cdn4.libris.ro refomatorilor - Timothy George.pdf · 14 Teologia reformatorilor cerurile dinaintea ochiului uman, făcând posibilă explorarea spațiului în vremea noastră.

24 Teologia reformatorilor

susținea că Reforma, în ce privește obiectivele sale novatoare, era sub imperiul concepției „autoritariste” medievale despre lume. Iar saltul către epoca modernă nu a survenit în secolul XVI, ci odată cu Iluminismul din secolul XVIII. Faimosul istoric eclezial și specialist în teologia lui Luther, Karl Holl, i-a replicat lui Troeltsch, susținând că Luther și reformatorii au anticipat numeroase evoluții pozitive din cultura modernă, îndeosebi în ce privește noțiunile de personalitate și comunitate.10

Strâns legată de această dezbatere este și relația dintre Renaștere și Reformă. Cuvântul Renaștere, care inițial a fost un termen folosit doar în istoria artei, a ajuns să desemneze o perioadă de înflorire culturală – inte-lectuală, literară, artistică – care a cuprins mai întâi Italia, apoi nordul Europei, între secolele XIV-XVI. Adesea se consideră că umanismul este cel care leagă Renașterea și Reforma, văzut nu ca filosofie antropocentrică de viață, ci mai degrabă ca model de pedagogie și activism structurat pe o reverență aproape cucernică față de precedentele clasice. Umanismul a afectat profund fiecare ramură reformatoare. Luther s-a ajutat de Noul Testament în greacă al lui Erasmus pentru a căpăta o înțelegere mai pro-fundă a teologiei pauline. Zwingli, Calvin, Melanchthon și Beza, alături de mulți alții, erau deja specializați în studii umaniste înainte să îmbrățișeze cauza protestantă. Cu toate acestea, nu putem pune semnul egalității între umanism și Reformă, căci încă de la primele semne ale schismei luterane, umaniștii erau la fel de dezbinați între ei precum au ajuns să fie protes-tanții și catolicii.

Reforma a reprezentat apogeul sau antiteza Renașterii? Enno van Gelder a pledat pentru cea de-a doua ipoteză, susținând că Reforma a fost, esențialmente, în dezacord cu elementele pozitive ale Renașterii promo-vate de către cărturari precum Erasmus și Montaigne.11 Pe de altă parte, William Bouwsma a evidențiat afinitățile semnificative între tensiunile adânci din cultura Renașterii și soluțiile propuse de către reformatorii pro-testanți. Astfel că el descrie Reforma ca „apogeul teologic al Renașterii”12.

10 Cf. Ernst Troeltsch, Protestantism and Progress: A Historical Study of the Relation of Protestantism to the Modern World (Londra: Williams and Norgate, 1912). Eseul ilustru al lui Holl, „Was verstand Luther unter Religion?” a fost tradus în cartea What Did Luther Understand by Religion?, editori și traducători: James Luther Adams și Walter Bense (Philadelphia: Fortress, 1977). De văzut și Karl Holl, The Cultural Significance of the Reformation (New York: Meridian, 1959).

11 H.A. Enno van Gelder, The Two Reformations of the Sixteenth Century (The Hague: Martinus Nijhoff, 1961). Am putea compara teza lui Gelder cu declarația mult mai radicală a lui Friedrich Nietzsche: „Dacă Luther ar fi fost ars pe rug ca Hus, zorii Iluminismului probabil că s-ar fi arătat ceva mai devreme și mai strălucitori decât ne putem azi închipui” Nietzsches Werke (Leipzig, 1899–1904), I, ii, p. 224–225.

12 William J. Bouwsma, „Renaissance and Reformation: An Essay in Their Affinities and Connections”, în Oberman, Luther and the Dawn of the Modern Era, p. 127–149.

Page 15: Teologia - cdn4.libris.ro refomatorilor - Timothy George.pdf · 14 Teologia reformatorilor cerurile dinaintea ochiului uman, făcând posibilă explorarea spațiului în vremea noastră.

25Introducere

Problema periodizării s-a împotrivit unui consens facil. Este limpede că Reforma s-a aflat într-o relație ambiguă și eclectică atât cu imperativele medievale, cât și cu cele moderne. Heiko A. Oberman, care pare să îi dea dreptate lui Troeltsch prin studiile sale asupra contextului medieval târziu al Reformei, a identificat totuși „durerile nașterii epocii moderne” în trei caracteristici ale Evului Mediu târziu: (1) descoperirea metodei inductive în cercetarea științifică; (2) o concepție despre demnitatea umană bazată pe înțelegerea relației dintre Dumnezeu și om în termenii legământului; și (3) astuparea prăpastiei dintre sacru și profan (secular).13 Fără să exagerăm cu definirea termenilor, e de preferat să vedem Reforma ca o perioadă de tranziție, caracterizată de un nou tip de cultură care se zbătea să ia chip chiar în timp ce vechiul tipar își trăia ultimele zvâcniri.

Interpretări politice, sociale și economiceReforma se supune, fără îndoială, analizei din perspectiva acestor factori. În ce privește politica, a asistat la nașterea statelor naționale moderne, la ultima tentativă serioasă de a transforma Sfântul Imperiu Roman într-o forță semnificativă pentru politica europeană și la debutul războaielor reli-gioase dinastice. Faptul că Reforma a avut succes în Germania, a eșuat în Franța și n-a prins niciodată rădăcini în Spania poate fi înțeles doar în con-textul istoriilor politice distincte, specifice acestor state. Din punct de vedere economic, cantitățile mari de aur din Lumea Nouă coroborate cu colapsul economiilor feudale au generat o inflație galopantă și o criză eco-nomică. Relația dintre Reformă și apariția capitalismului a fost amplu ana-lizată și continuă să suscite controverse. De asemenea, mutațiile sociale care au participat la Reformă au fost studiate amănunțit. Deținem azi o imagine mult mai amplă a realităților sociale din secolul XVI: resurecția vrăjitoriei, impactul tiparului, etosul vieții urbane, schimbarea structurilor familiei – toate acestea influențând tendințele religioase ale epocii.14 Printre cele mai creative interpretări ale Reformei se numără cele propuse de isto-rici marxiști care, de la Friedrich Engels la Gerhard Zschabitz, au considerat că luptele de clasă din secolul XVI reprezintă prototipul revolu-țiilor din secolul XX.

13 H.A. Oberman, „The Shape of Late Medieval Thought: The Birthpangs of the Modern Era”, în The Pursuit of Holiness in Late Medieval and Renaissance Religion, Charles Trinkhaus și H. A. Oberman, ed. (Leiden: E.J. Brill, 1974), p. 3–25.

14 O utilă panoramă a direcțiilor urmate în studiul Reformei oferă Steven Ozment, ed., Reformation Europe: A Guide to Research, St. Louis (Center for Reformation Research, 1982). O mostră de istorie socială recentă a Reformei se regăsește în volumul omagial dedicat lui Harold J. Grimm: Pietas et Societas: New Trends in Reformation Social History, Kyle C. Sessions și Phillip N. Bebb, ed. (Kirksville, MO: Sixteenth Century Journal Publishers, 1985).

Page 16: Teologia - cdn4.libris.ro refomatorilor - Timothy George.pdf · 14 Teologia reformatorilor cerurile dinaintea ochiului uman, făcând posibilă explorarea spațiului în vremea noastră.

26 Teologia reformatorilor

Istoriografie ecumenicăProbabil că nimeni nu a exercitat o mai puternică influență ca Joseph Lortz asupra interpretărilor Reformei de către romano-catolici. Studiul său în două volume, intitulat The Reformation in Germany (1939–1940), marchează o desprindere decisivă de atitudinea beligerantă a catolicilor de până la el față de Reformă, constituind o evaluare apreciativă, chiar dacă critică, a lui Luther. O întreagă „școală” de istorici catolici ecumenici a călcat pe urmele lui Lortz. Această tradiție de interpretare irenică a căpătat un impuls supli-mentar odată cu Conciliul Vatican II. De partea protestantă, putem sem-nala redeșteptarea interesului pentru reformatori stimulată de Emil Brunner, Paul Tillich și mai cu seamă de Karl Barth. Cu toate că această revigorare poartă, în parte, o indiscutabilă amprentă confesională (cf. „Renașterea lui Luther”, asociată cu Karl Holl), ea a contribuit și la perceperea reformatorilor ca slujitori ai întregii Biserici.

Reforma ca inițiativă religioasăDeși perspectivele deja menționate asupra istoriei Reformei furnizează elemente valoroase ce contribuie la înțelegerea unei perioade atât de com-plexe, trebuie să recunoaștem că Reforma a fost esențialmente un fapt reli-gios, iar mizele sale fundamentale erau teologice. În studiul de față, nu avem în plan să relatăm „istoria completă” a Reformei. Obiectivul nostru principal nu e nici politic, nici social, nici măcar de natură strict istorică. Ci îi are în vedere pe cinci dintre reformatorii principali și mai cu seamă con-cepțiile lor teologice. Cu toate că vom consemna și observații critice, nu trebuie să judecăm în avans validitatea gândirii teologice a reformatorilor. Chiar dacă dictonul lui F.M. Powicke: „O viziune sau o idee nu trebuie judecată după valoarea pe care o are pentru noi, ci după valoarea pe care o avea pentru omul care a conceput-o”15, prezintă doar o parte de adevăr, are totuși meritul că ne amintește că nu putem evalua însemnătatea unor creștini care ne-au precedat, și îndeosebi a reformatorilor, până ce ne punem aceleași întrebări și ascultăm cu atenție răspunsurile date de ei.

O asemenea abordare impune aprecierea a ceea ce John T. McNeill a numit „inițiativa religioasă” în istoria Reformei.16 Sub impresia contextu-lui secular al evenimentelor actuale, suntem ispitiți să interpretăm și trecu-tul mai degrabă după standardele contemporane decât în funcție de cele

15 Citat în G.F. Nuttall, The Holy Spirit in Puritan Faith and Experience (Oxford: Blackwell, 1946), p. 168.

16 John T. McNeill, „The Religious Initiative in Reformation History”, în The Impact of the Church upon Its Culture, Jerald C. Brauer, ed. (Chicago: University of Chicago Press, 1968), p. 173–205.

Page 17: Teologia - cdn4.libris.ro refomatorilor - Timothy George.pdf · 14 Teologia reformatorilor cerurile dinaintea ochiului uman, făcând posibilă explorarea spațiului în vremea noastră.

27Introducere

specifice epocii studiate. Este la îndemână să plecăm de la premisa că prin-cipii și reformatorii, la fel ca politicienii și diplomații de azi, erau motivați mai ales de interese seculare. Și totuși, când luteranul Georg de Brandenburg a fost chemat de către regele Carol V să participe la o procesiune Corpus Christi, acesta a răspuns că preferă să îngenuncheze și să i se taie capul.17 La fel și Galaezzo Caracciolo – un convertit la Reformă, rudă cu papa – a ales mai degrabă viața în exil, despărțit de soție și cei șase copii, decât să renunțe la credința proaspăt descoperită.18 Astfel de exemple conferă gre-utate cuvintelor lui Luther: „Nicicând n-om da ‘napoi. / Și chiar de vom muri, / Noi tot vom birui: / Isus e Rege-n veșnicii.”19 E bine să ne aducem aminte că în perioada Reformei au fost mai mulți martiri decât de-a lungul tuturor persecuțiilor abătute asupra Bisericii primare.

Firește, nici chiar în timpul Reformei nu toată lumea era dornică de martiraj. Cu siguranță, Montaigne a dat glas multora când a afirmat că „nu există niciun lucru pentru care să fiu dispus să-mi frâng gâtul”20. Toleranța religioasă a fost adesea predicată tocmai de către cei mai puțin afectați de pasiuni religioase, fapt demonstrat de cazul „les politiques” din Franța. Însă reformatorii – protestanți, catolici sau radicali deopotrivă – au fost în stare să facă ceea ce au făcut datorită faptului că erau deosebit de receptivi la cele mai profunde frământări și aspirații ale vremii lor. Exploatând acest uriaș filon de arzătoare năzuințe spirituale, reformatorii au generat o schimbare majoră în sfera atitudinilor religioase. În acest sens, Reforma a fost totodată atât o trezire spirituală, cât și o revoluție.

După un capitol introductiv, în care sunt descrise câteva curente spiri-tuale din perioada Evului Mediu târziu, această carte propune câte un pro-fil teologic pentru cinci figuri de referință între reformatorii din secolul XVI: Martin Luther, Ulrich Zwingli, Jean Calvin, Menno Simons și William Tyndale. Fiecare dintre ei a stat la originea unei tradiții confesionale de prim rang în economia Reformei. Luther, geniul teologic catalizator al întregii Reforme, și-a lăsat amprenta specifică asupra protestanților care au adoptat Confesiunea de la Augsburg. Către finalul secolului XVI, „lutera-nii” reprezentau partida religioasă dominantă în mare parte din Germania și în toată Peninsula Scandinavă. Zwingli și Calvin, reformatorii din Zürich, respectiv Geneva, au moșit, în tandem, tradiția reformată, care s-a răspândit mult dincolo de granițele sale elvețiene inițiale pentru a îngloba mișcări reformatoare din Scoția și Franța, până în Polonia și Ungaria.

17 Roland H. Bainton, Early and Medieval Christianity (Boston: Beacon Press, 1962), p. 164.

18 Ibid.19 Ultimele versuri din celebrul imn Cetate tare-i Dumnezeu (n.tr.).20 Albert Thibaudet, ed., Essais de Michel de Montaigne (Argenteuil, 1933), C. II,

p. 389.

Page 18: Teologia - cdn4.libris.ro refomatorilor - Timothy George.pdf · 14 Teologia reformatorilor cerurile dinaintea ochiului uman, făcând posibilă explorarea spațiului în vremea noastră.

28 Teologia reformatorilor

Toți trei – Luther, Zwingli și Calvin – cu toate că se deosebesc semnificativ unul de altul, sunt considerați reformatori magisteriali, adică, mișcările reformatoare conduse de ei au fost susținute și chiar instituite de către magistrați, autoritățile civile ce dețineau puterea. Tyndale a fost condam-nat în Anglia și executat pe continent de mâna autorităților imperiale, însă cele din urmă cuvinte ale sale relevă speranța lui într-o reînnoire a Bisericii coordonată de un corp reformat al magistraților: „O, Doamne, deschide ochii regelui Angliei”. Menno Simons este „osebitul” dintre cei cinci. Și-a părăsit slujba de preot romano-catolic ca să devină liderul anabaptiștilor, una dintre grupările importante ale Reformei radicale. Menoniții – sau meniții, cum erau numiți la început – au fost foarte activi în Țările de Jos. Influența lor a fost resimțită din Anglia, în vest, până în Rusia, în est. La începutul secolului XVII, dobândiseră în câteva locuri statut de tolerați, însă cât Menno a fost în viață, au trăit sub permanenta amenințare a sur-ghiunului și a morții.

Luther (1483–1546), Zwingli (1484–1531) și Tyndale (1492–1536) au fost reformatori din prima generație; Calvin (1509–64) și Menno (1496–1561) au făcut parte din a doua. Zwingli și Luther s-au întâlnit o singură dată, iar în afară de o ipotetică întrevedere între Tyndale și Luther, între cei cinci reformatori nu au existat alte întâlniri directe. Puteam alege la fel de bine și alți reformatori. Philip Melanchthon, Heinrich Bullinger și Theodore Beza, succesorii lui Luther, alături de Zwingli și Calvin au fost teologi de prim rang care au transmis mai departe și totodată au influențat tradiția moștenită.

Dintre anabaptiști, Balthasar Hubmaier era mult mai școlit, iar Pilgram Marpeck mult mai incisiv decât Menno. Reformatorii catolici, Ignațiu de Loyola și Girolamo Seripando; anglicanii Thomas Cranmer și Richard Hooker; puritanii Thomas Cartwright și William Perkins; „raționaliștii evanghelici”, Miguel Servetus și Faustus Socinus; teologul conciliant Martin Bucer – aceștia și mulți alții ar putea fi folosiți drept călăuze în explorarea diversității teologice a Reformei. În acest volum însă vom încerca o sondare în profunzime a figurilor tutelare, iar nu o ilustrare panoramică a gamei largi de gânditori teologici.

Nu ne aplecăm asupra teologiei Reformei nici cu atitudinea unui arhivist, nici cu cea a unui obscurantist. Teologia istorică reprezintă studiul a ceea ce „Biserica lui Cristos crede, mărturisește și afirmă pe baza Cuvântului lui Dumnezeu”21. Biserica lui Isus Cristos este universală în raport cu timpul și

21 Jaroslav Pelikan, The Emergence of the Catholic Tradition (Chicago: University of Chicago Press, 1971), p. 1. Definiția lui Pelikan reiterează ideea din articolul cu care începe Formula Concordiei: „Credem, mărturisim și afirmăm că singura autoritate și normă, după care trebuie respectată și judecată orice dogmă și orice

Page 19: Teologia - cdn4.libris.ro refomatorilor - Timothy George.pdf · 14 Teologia reformatorilor cerurile dinaintea ochiului uman, făcând posibilă explorarea spațiului în vremea noastră.

29Introducere

cu spațiul. Reformatorii pe care îi studiem sunt concomitent părinții noștri în credință și frații noștri în adunarea credincioșilor. Frământările și îndoielile lor, victoriile și înfrângerile lor sunt și ale noastre.

Multe dintre problemele teologice cu care s-au confruntat par foarte îndepărtate de preocupările contemporane. Pentru numeroși creștini moderni, ițele încurcate ale predestinării, modalitatea exactă în care Cristos e prezent în Euharistie sau argumentele în favoarea și împotriva botezului copiilor mici sunt chestiuni complet nerelevante. Totuși, ascunse sub vălul acestor subiecte controversate se regăsesc întrebări arzătoare despre viață și moarte, întrebări despre cine este Dumnezeu, despre cum a fost comuni-cată revelația divină și ce anume constituie adevărata Biserică. Cei cinci reformatori pe care îi vom analiza în cartea de față s-au confruntat cu aceste întrebări și cu multe altele dovedind o integritate și un curaj pe care putem să le admirăm și, în egală măsură, să le luăm ca pilde, chiar dacă nu suntem de acord cu toate răspunsurile lor. Pierre de Blois, teolog medieval care a murit cu aproape 300 de ani înainte să se nască Luther, își manifesta recunoștința față de scriitorii creștini antici, sentiment ce ar trebui să carac-terizeze și atitudinea noastră față de reformatorii din secolul XVI: „Suntem ca niște pitici ce stau pe umerii unor uriași; mulțumită lor, vedem mai departe decât ei. Trudindu-ne cu tratatele scrise de antici, scoatem ideile lor, îngropate sub veacuri și neglijență omenească, și le înălțăm ca și când ar fi readuse din moarte la o nouă viață”22.

doctor [al Bisericii, n.tr.], nu este alta decât cea alcătuită din scrierile profetice și apostolice din Vechiul și Noul Testament”, Creeds of Christendom, Philip Schaff, ed., (New York: Harper and Bros., 1877), III. p. 93–94. Pentru o imagine mai amplă a perspectivei asupra istoriei ce structurează prezenta lucrare, a se vedea Timothy George, „Dogma Beyond Anathema: Historical Theology in the Service of the Church”, Review and Expositor 84 (1987).

22 PL 207, col. 290 AB (Epistola 92): „Nos, quasi nani super gigantum humeros sumus, quorum beneficio longius, quam ipsi, speculamur, dum antiquorum tracta-tibus inhaerentes elegantiores eorum sententias, quas vetustas aboleverat, hominu-mve neglectus, quasi jam mortuas in quamdam novitatem essentiae suscitamus.”

Page 20: Teologia - cdn4.libris.ro refomatorilor - Timothy George.pdf · 14 Teologia reformatorilor cerurile dinaintea ochiului uman, făcând posibilă explorarea spațiului în vremea noastră.

31

2

Setea după Dumnezeu: teologie și viață spirituală

în Evul Mediu târziu

O epocă a neliniștii

Evul Mediu târziu este înfățișat mai ales ca o perioadă de declin, dezin-tegrare și decadență, percepție reflectată în titlul lucrării clasice dedi-

cate acestei perioade de către Johan Huizinga: Amurgul Evului Mediu. O epocă a vicisitudinilor și a schimbărilor necontenite, secolele XIV și XV au devenit un fel de interval fără identitate între sinteza medievală din secolul XIII, cu catedralele sale gotice și scolasticele sale summae, și marile mișcări de reformă din secolul XVI.

În realitate, departe de a fi o perioadă de decadență fără sfârșit, cele două secole anterioare Reformei s-au dovedit remarcabil de viguroase în fața unor provocări și schimbări fără precedent. Cu cât sporeau abuzurile din biserică, cu atât se intensificau vocile care cereau reformă. Noi forme de pietate laică, scrieri devoționale în limbile vernaculare, redeșteptarea interesului pentru relicve, pelerinaje și cultul sfinților, mișcări religioase populare – lolarzii în Anglia, husiții în Boemia, valdezienii și franciscanii în Italia și Franța – toate acestea atestă o spiritualitate adânc înrădăcinată și destul de frenetică. Într-adevăr, se constată o intensificare constantă a forței și profunzimii sentimentelor religioase în preajma Reformei.

Nu înseamnă că negăm faptul că societatea medievală târzie s-a con-fruntat cu formidabile transformări politice, sociale, economice și religi-oase. Sentimentul exprimat de poetul Eustache Deschamps „despre lumea