SYLVIA BISHOP

Mexicanul

ALCRISRomance

giannijolys

Capitolul 1

– Haide, gr`bi]i-v`! Autocarul trebuie s` plece.Rhea se f`cu a nu remarca privirile ostile pe care i

le aruncau adolescen]ii pe care \i avea \n grij`. Ea \inum`r`, unul câte unul: erau to]i prezen]i. Chiar dac`\n sil`, ei respectaser` orarul. Nu era o treab` u[oar`s` \nso]e[ti dou`zeci de liceeni agita]i, dar Rhea\nv`]ase repede s` nu ]in` cont de v`ic`relile lor [i, \ngeneral, c`l`toria [colar` se desf`[ura bine.

– Ce urmeaz` s` facem la Uxmal? \ntreb` PeterEllis, care se afirma din oficiu drept lider al grupului.N-am auzit niciodat`, vorbindu-se de Uxmal.

– Dar aminte[te-]i, Peter, c` voi nu a]i auzitniciodat` vorbindu-se nici de Cancun!

– Da, ad`ug` colega sa, Sally. Mi se pare c` te-am [iv`zut, c`utând \ntr-un atlas unde este Mexicul.

5

giannijollys

Peter g`si c` nu trebuie s` r`spund` [i se instal`confortabil pe scaunul s`u. Rhea nu putea s` le poartepic`. |n definitiv, ei se \nscriseser` pentru aceast`c`l`torie cu scopul de a petrece câteva zile pl`cute [i ase amuza. {i a se amuza, pentru ei \nsemna a se sc`lda,a vâsli, a face plaj`... Aspectul cultural al excursieinu-i interesa deloc.

Ceea ce nu era cazul cu Rhea. |n vârst` doar dedou`zeci [i trei de ani, ea \mp`rt`[ea, desigur, cuelevii s`i, dorin]a de a se distra, dar acceptase s`-i\nso]easc` pentru a putea s` studieze, la fa]a locului,arhitectura [i arta civiliza]iilor indiene. Licen]iat` \nistoria artei la Universitatea Waverley din Manhattan,ea nu [i-ar fi putut permite aceast` c`l`torie [i, \naceste condi]ii, ar fi trebuit s` suporte toatecheltuielile.

Nu \ntotdeauna i-a fost u[or s`-[i pl`teasc`studiile, mai ales dup` moartea mamei sale, \n anulprecedent. Din fericire, o mic` mo[tenire [i o burs`universitar` \i furnizaser` suma necesar` pentru atermina ultimul an de doctorat.

Bine\n]eles, la fel ca [i adolescen]ii pe care \i\nso]ea, Rhea regreta plaja de la Cancun, darperspectiva de a vizita ruinele vechiului ora[ maya[ dela Uxmal, o interesa mult mai mult. Pentru o ra]iunepe care o ignora, Rhea era fascinat` de arta indienilor.

6

Nu era decât ora nou` diminea]a, dar era dejafoarte cald [i vor sosi la Uxmal c`tre prânz, \n plin`ar[i]`. Rhea [tia c` ghidul care le fusese repartizat vaveni s` capteze interesul elevilor de obicei maidegrab` distra]i \n astfel de vizite.

Traversar` un sat mic adormit \n care doar câtevafemei, \mbr`cate \n costume locale, ie[eau din caselecu obloanele \nchise. Purtau toate rochii lungi drepte,din bumbac, câteodat` \mpodobite cu jupoanebrodate. {aluri cu ciucuri, \n culori \nchise, le acopereauumerii. Rhea avea s` afle mai târziu, c` aceast` ]inut`numit` „huipil“ era specific` \ntregii regiuni Yucatan.

Când sosir`, \n sfâr[it la Uxmal, parchingul eracomplet ocupat. Dup` cum se vedea, numero[i turi[tiveniser` devreme, pentru a evita c`ldura mare dedup`-amiaz`. Rhea se gândea c` trebuia s` \ntâlneasc`acolo un ghid, dar nimeni nu-i a[tepta.

– Sunt obosit`, declar` deja o feti]` atunci cândRhea \i ajuta pe elevi s` coboare din autobuz.

– Ce ciudat c` v` prinde oboseala \ntotdeauna\naintea unei vizite. Curios, ea dispare când estevorba s` v` culca]i! remarc` Rhea cu ironie.

Ea primi, \n schimb, strâmb`turi de dezaprobare,totu[i lipsite de r`utate.

– S` mergem! Ei, domni[oar` Glenn, unde esteghidul dumneavoastr`?

7

Unde putea s` fie? V`zând c` nu sosesc, se deciseses` nu-i mai a[tepte? N-are importan]`, ea avea carteasub bra] [i ar putea, eventual, s`-l \nlocuiasc`.

Aproape de intrare, un b`rbat era rezemat desingurul arbore pipernicit care d`dea un pic de umbr`\n acest peisaj de[ertic. Purta o bluz` verde care ar fiputut s` fie uniforma ghizilor. Rhea scoase un suspinde u[urare [i se apropie cu pasul ferm care ocaracteriza.

Presupusul ghid nu f`cea nici un efort pentru a seridica. El o privi apropiindu-se, cu un amestec deinteres [i insolen]`. Când ajunse \n fa]a lui, se sim]ideodat` descump`nit`.

– Suntem dezola]i c` am \ntârziat. Autobuzul...Rhea ezit` s` continue [i f`cu un gest vag, \n

direc]ia autobuzului.– Ei bine, autobuzul vostru a \ntârziat. Ce p`cat!El se ridic`, o privi ]int`, dându-i impresia Rheei c`

era foarte mic`. M`sura pu]in peste un metru [ioptzeci. Din el emana o impresie de for]` [i de mister.Ochii s`i foarte \nchi[i la culoare aveau o nuan]` dechihlimbar. Avea o fa]` p`trat`, cu pome]i \nal]i,\ncadrat` de un p`r negru, u[or ondulat [i o pielefoarte, foarte bronzat`. Profilul avea tr`s`turicol]uroase pe care le observase la portretele b`trânilorlupt`tori [i la suveranii indieni.

8

– Cred c` v` numi]i Montezuma, spuse o tân`r`licean`, cu admira]ie.

– Sunt dezolat, r`spunse el, râzând. {idumneavoastr`? \ntreb` el, \ntorcându-se spre Rhea.

– Rhea... Adic`, vreau s` spun domni[oara Glenn...\n sfâr[it... Bine, nu avem timp de pierdut cupolite]uri. Ar fi mai bine s` mergem.

Interlocutorul s`u nu p`rea deloc gr`bit.– Da, da... s` mergem.Rhea sim]i urcând \n ea indignarea.– Sunt dezolat` s` v` \ntrerup siesta. Dar, sunte]i

ghid, mi se pare.Figura sa se lumin`.– Ghid? Ah, da, bine\n]eles! De fapt, \ncepeam s`

m` plictisesc. Nu se putea s`-mi refuz o diversiune atâtde \ncânt`toare ca aceasta, zise el fixând-o pe Rhea.

El o cercet` cu o privire apreciativ`. Un p`r des,[aten, \ncadra ovalul perfect al figurii luminate de ochide culoarea alunei. Ea avea un nas acvilin [i o gur`generoas` care [tia s` devin` aspr` când eracontrariat`.

– Vre]i s` v` limita]i la rolul dumneavoastr` deghid? Eu nu fac parte din aceste liceene, \i zise ea, peun ton aspru.

– Mi-am dat seama, replic` el, l`sându-[i privirea s`r`t`ceasc` pe formele feminine ale Rheei. Dar v`asigur c` \mi voi \ndeplini rolul, ve]i vedea.

9

El avea un aer serios, dar Rhea avu impresia c`-[ib`tea joc de ea. Totu[i, se \ntoarse spre elevi,\ndemnându-i cu o voce autoritar` s`-l urmeze. Rheav`zu c` ace[tia \l ascult` f`r` s` murmure, cum aveauobiceiul.

Pl`cut surprins`, \l urm` pe Antonio. El sem`namult cu acei regi maya[i pe care \i v`zuse \n ghiduls`u. I-ar fi pl`cut mult s`-i fac` portretul... Dar unde \[ipusese carnetul de crochiuri? Ah, \l uitase! {i segândise s` copieze anumite sculpturi!

|[i uit` repede furia ascultându-l pe Antonio, carese dovedea a fi un excelent ghid, pasionant [ifascinant. {tia totul despre istoria maya.

– Numele maya[ al Uxmal \nseamn` „construit detrei ori“, dar ora[ul a fost construit \n cel pu]in cincireprize, la explica el. O mare parte a funda]iei dateaz`din perioada clasic` a secolului al cincilea sau al[aselea, dar Uxmal apar]ine rena[terii maya, datânddin secolul al nou`lea [i al zecelea.

– De ce oamenii au p`r`sit acest ora[? \ntreb` olicean`.

– Nimeni nu [tie, m`rturisi Antonio, dar esteadev`rat c` o secet` mare i-a for]at pe oameni s` plece.P`mântul este s`rac [i f`r` ap`, este imposibil de tr`itaici. Iat` de ce Chac, zeul ploii, prezenta atâtaimportan]`.

10

Rhea era cople[it` de farmecul cuvintelor lui Antonio.– Am citit undeva c` maya[ii sunt numi]i „Grecii

Americii“, f`r` \ndoial` din cauza aparen]ei clasice aarhitecturii lor [i a civiliza]iei evoluate a ora[elor-stat,zise Rhea.

R`spunsul lui Antonio fu mai mult decât ironic.– Presupun c` i-am putea numi pe greci „Maya[ii

Europei“. {i aceasta depinde din ce punct de vederesunt privi]i.

|l lovise \n mândria lui? Nu aceasta fuseseinten]ia sa. Cu toate c` avea o real` admira]iepentru cultura maya, nu [tiu ce r`spuns s`-i dea.Din fericire, Antonio \[i reluase explica]iile,prezentându-le Piramida Magicienilor. Elevii doreaus` o escaladeze.

Antonio se \ntoarse spre Rhea.– Vre]i s` a[tepta]i aici, la picioarele Piramidei?– Desigur c` nu! r`spunse ea sec, sim]ind c`-i

lansase o provocare.Ea \ntâmpin` unele greut`]i s` urce ultimii metri,

\n timp ce elevii nu d`deau nici un semn de oboseal`.|n vârf, Antonio le relat` c` \ntreaga fa]ad`, \ndreptat`spre apus, forma o gigantic` masc` a lui Chac, zeulploii.

Când se chinuia s` coboare, Rhea \l auzi pe Antoniodeclarând:

11

– V` descurca]i bine.El \i \ntinse mâna, pentru a o ajuta s` coboare.– Vom parcurge restul drumului \mpreun`, \i

spuse Antonio.Rhea se zb`tea \ntre dorin]a de a-[i afirma

independen]a [i sentimentul de siguran]` pe care i-ltrezea prezen]a lui. Prudent`, se l`s`, \n sfâr[it,condus` de Antonio.

Jos, Peter [i colegii s`i \i a[teptau cu surâsul pebuze.

– Atunci, s`-i d`m mâna ghidului? \ntreb` Peter,tachinând-o.

To]i izbucnir` \n râs, v`zând-o smulgându-[i mânadin cea a lui Antonio. Rhea sim]i c` ro[e[te, furioas` c`situa]ia \l amuza pe Antonio mai mult decât pe elevi.

|[i continuar` vizita [i Antonio \[i relu` explica]iile.Cuno[tin]ele sale erau inepuizabile. Rhea remarc`privirile curioase pe care ceilal]i ghizi le aruncau luiAntonio, ei vorbind de zece ori mai pu]in decât acesta.Era cunoscut, pentru c` to]i \i adresau un salutrespectuos.

La palatul guvernatorului, Rhea regret`, \nc` odat`, c` nu-[i luase carnetul de crochiuri.

– Sunte]i desenatoare? \ntreb` Antonio.– Nu chiar. Sunt istoric de art` sau, mai bine zis voi

fi, \n orice caz. Dar, de asemenea, pictez [i desenz.

12

– Este un loc de vis pentru arti[ti. Acesta era unuldintre cele mai mari ora[e maya[e. Ceea ce vede]iast`zi nu sunt decât vestigiile unei mari metropolefoarte populat`.

– Vorbi]i cu o asemenea mândrie, spuse Rhea.Sunte]i descendent din maya[i?

Vocea, ca [i figura sa, [i-au schimbat expresia.– Da, señorita, \n venele mele curge sânge maya[.

Ave]i \n fa]a dumneavoastr` un ghid maya[ veritabil!Asta nu \nseamn` s` nu ad`uga]i pu]in` picanteriedescriind c`l`toria dumneavoastr` la \ntoarcerea \nAmerica. Pu]in` culoare local` \n plus, nu este a[a?

La aceste cuvinte, Rhea protest`.– Mândria dumneavoastr` este poate \ndrept`]it`,

dar nu [i aprecierile altora. Nu [ti]i nimic despre mine[i atitudinea dumneavoastr` \mi displace.

|n ochii lui Antonio, respectul lu` locul dispre]ului.Un surâs vag r`t`ci pe buzele sale.

– V` rog s` m` scuza]i, señorita, dac` v-am judecatgre[it. Sunt, poate, prea susceptibil, ca [idumneavoastr`, de altfel. Mânia dumneavoastr` oprobeaz`. Dar nu regret nimic. Sunte]i mai frumoas`decât...

– Eu nu... nu sunt...Rhea era tulburat`. Frumoas`, ea? Tân`ra femeie

sim]ea o pl`cere ciudat` v`zându-se admirat`, dar nu

13

reu[ea s` ascund` emo]ia pe care i-o treziser`cuvintele ghidului. |[i plec` privirea pentru a disimula\ncurc`tura sa.

Spre marea ei u[urare, Peter \[i f`cu apari]ia,\ntrebând când va veni, \n sfâr[it, timpul s` m`nânce.Antonio le indic` un restaurant [i-i conduse pân`acolo.

Adolescen]ii se servir` din abunden]` cu chili,tacos, pui [i tamales. Când Rhea veni la masa lor,constat` c` i se rezervase un loc \ntre Peter [i Antonio.

– M-am gândit c` v-ar pl`cea s` fi]i \mpreun`, zisePeter cu un zâmbet [iret.

Rhea \ncerc` s`-[i concentreze aten]ia asupra a ceeace mânca: tacos con pollo, \nso]ite de un sos de avocado.

– Nu v` place mâncarea noastr` mexican`? \ntreb`Antonio.

– Bine\n]eles c` da, o ador. Sunt numeroaserestaurante mexicane la New York.

– Nu m` \ndoiesc. Dar mâncarea mexican` nu serezum` la chili [i enchilade.

De ce \ncerca, din nou, s` provoace o discu]ie?– Ascult`, Antonio, nu am inten]ia s` angajez o

polemic` privitoare la cele dou` culturi ale noastre.Las`-m` s` profit de aceast` mas`.

Antonio p`rea surprins de reac]ia sa, dar \[i relu`,repede, surâsul mali]ios.

14

– Foarte bine, señorita, v` rog s` m` ierta]i.F`r` a mai a[tepta, Rhea, savur` mâncarea cu

pl`cere [i sfâr[i cu tamales, un delicoos desertmexican, prezentat \n foi de banane.

Antonio p`rea destins [i discuta animat cu elevii.Suma cuno[tin]elor sale o intriga. Fascinat`, \l

asculta descriind semnifica]ia simbolic` a cifrelor\nscrise pe coloana pe care o v`zuser` de diminea]`.Apoi, elevii se \mpr`[tiar`. Rhea [i Antonio mai\ntârziar` pu]in \nainte de a-i urma.

Afar`, elevii disputau o partid` \ndârjit` de-a fripta[i, dup` cum se vedea, nu aveau nici o inten]ie s`continue vizita.

– {ti]i, trebuie s`-i l`sa]i, au atins punctul desatura]ie. Când v`d studen]i ca ei la universitate, [tiuc` nu mai trebuie s` insist.

Ce vroia s` spun` prin „universitate“? Era, deasemenea, ghid la universitate? Nu avu timp s`-l\ntrebe, c`ci el se adresa deja elevilor.

– R`mâne s` vizit`m [i m`n`stirea. Cei ce doresc,pot s` ne urmeze, ceilal]i vor putea continua jocul.

Ei deciser`, evident, s` renun]e la vizit`.– O m`n`stire nu prezint` nici un interes... poate

pentru fetele b`trâne, spuse Sally.Rhea \i arunc` o privire indignat`.– V-a sup`rat aceast` remarc`, aprecie Antonio. Vi

se spune deseori fat` b`trân`?

15

– Bine\n]eles c` nu, replic` ea, iritat` la culme. Maiales c` nu am decât dou`zeci [i trei de ani. Deci, nuam vârsta unei fete b`trâne!

– Aici, \n Mexic, fetele se c`s`toresc foarte de tinere:la dou`zeci [i trei de ani, au deja trei sau patru copii.

– Ceea ce nu este cazul \n Statele Unite. Cea maimare parte a fetelor se \ngrijesc de carier` \nainte de ase gândi la c`s`torie.

– {i face]i parte dintre acele femei?El o privea insistent, tulburând-o.– Eu... da... \n sfâr[it \mi termin studiile. S` spun

drept, nu sunt sigur`... Oh! {i apoi, aceasta nu v`intereseaz`!

– Nu este decât pur` curiozitate. {i cum reu[escfemeile americane s`-[i satisfac` aspira]iile...romantice, urm`rindu-[i, mai ales, cariera?

– {i una [i alta nu sunt opuse!– Am auzit vorbindu-se de leg`turile pe care le

\ntre]in tinerii din Statele Unite. Ce fel de rela]ii suntmai satisf`c`toare?

– De unde vre]i s` [tiu? Eu nu am avut... \n sfâr[it...Ajunge! Vre]i s`-mi vorbi]i mai bine despre maya[i?

– Bine\n]eles, señorita. Via]a era mult mai simpl`atunci.

Furia Rheei se risipi complet când descoperifrumuse]ea cl`dirilor m`n`stire[ti. Fu \ncântat` de

16

grilaj, de capetele de [erpi, de cucuvelele [i zeul ploiisculpta]i \n piatr`. Contempl` \ndelung frizele de pecl`direa de nord, apoi urcar` imensa scar` ce ducea laterasa din partea de apus. Friza care \mpodobea fa]adaera magnific`. Reprezenta [erpi cu pene, spice degrâu, un tron, frunzi[uri [i un cap de om cu corpul debroasc` ]estoas`. Rhea ar fi dorit s` mai stea dartrebuia, deja, s`-[i \ntâlneasc` elevii.

Când au ajuns la piciorul sc`rii, aparatele foto s-audeclan[at. Rhea recunoscu vocea lui Peter.

– Ne-am s`turat de joac` [i ne-am hot`rât s` v`g`sim ca s` v` facem fotografii.

– Nu [tiu de ce ]ine]i atât de mult s` ave]i fotografiamea. Figura mea nu are nimic extraordinar. |n schimb,\n]eleg de ce v` intereseaz` Antonio. Dac` a[ fi avutcarnetul de crochiuri, i-a[ fi f`cut portretul. Dinp`cate, l-am l`sat la Cancun [i...

– Ave]i noroc, señorita, [i eu voi fi mâine la CancunTrebuie s` m` duc pentru afaceri. Dac` dori]i, a[ fifericit s` v` pozez.

– Ca s` spun drept... nu sunt sigur` cu privire laitinerarul de mâine...

– Mâine diminea]` liber, citi Peter pe program.– Foarte bine, voi fi la hotel, la orele unsprezece.F`r` s` mai a[tepte r`spunsul, el \i antren` pe elevi

\ntr-o vizit` la m`n`stire. Rhea \ncerca un sentiment

17

ciudat. Nu numai c` Antonio reu[ise s` conduc` vizitade azi, dar reu[ise s` organizeze [i activitatea demâine! Trebuia s` regrete sau s` se bucure? Prezen]a [icompeten]a sa o scutiser` de o grea responsabilitate.|n plus, dorea cu tot dinadinsul s`-i fac` portretul.Avea acum un prilej unic pe care nu trebuia s`-lrefuze. O figur` atât de interesant` [i de... frumoas`nu g`sea atât de u[or...

Antonio conduse grupul de elevi la autocar [i-i ceru[oferului s` fac` un tur prin Kabah, ceea ce nu eraprev`zut \n program.

– Arcada din Kabah prezint` un mare interes, \iexplic` el Rhlei. Era, odinioar`, o poart` a ora[ului.Drumul sfânt, care ducea la Uxmal, trecea pededesubt. Dup` cum se pare, exista odinioar` o re]eade drumuri care lega toate aceste ora[e \ntre ele.

Când coborâr` din autocar, Rhea \[i d`du seama c`printre elevi se formaser` cupluri. {i Antonio p`ru c`remarcase.

– Trebuie s`-i supraveghem, \i spuse el. Se pare c`au altceva \n cap decât a contempla vechile drumurisacre. Altfel spus, n-a[ putea s`-i condamn.

|n acel moment, Rhea alunec` pe o piatr`. Ar fic`zut dac` Antonio n-ar fi prins-o. El \ntinse mâna [i o\nl`n]ui. Atunci când \[i ridic` ochii spre el pentru a-imul]umi, el o strânse mai tare.

18

– Nu, señorita Rhea, eu nu i-a[ condamna. {i pemine \nsumi m` intereseaz` mai mult... alte lucruri.

Rhea se sim]ea bine astfel. Dar privirile amuzate aleelevilor o f`cur` s` se \ndep`rteze.

Atunci, Antonio prezent` elevilor Arcada, Rhearemarcând de cealalt` parte a monumentului vestigiilec`ii sacre [i, la stânga, un fel de camping cuprinzândmai multe corturi, unde p`rea c` se desf`[oar` oactivitate febril`.

– Aici, v` p`r`sesc, \i anun]` Antonio.– Vre]i s` v` ducem la Uxmal?– Nu, eu r`mân aici, r`spunse el, indicând cu un

gest campingul.– Aici este locul unde locuiesc ghizii?– Nu, ghizii au case. Dar eu fac excep]ie. Aici, este

re[edin]a mea, pentru o perioad` nedeterminat` detimp.

Acest r`spuns nu putea s-o satisfac` pe Rhea.Antonio nu avea locuin]`? Ascundea ceva, o femeie, ofamilie? Dar aceasta nu o privea.

– De fapt... Cum ve]i ajunge mâine la Cancun?– Nu v` nelini[ti]i, señorita! Voi fi acolo la ora

promis`.– Nu m` nelini[team.– Atunci, \n acest caz, pe mâine!

19

Capitolul 2

|n acea noapte, Rhea n-a dormit deloc. Elevii s`irefuzaser` s` se culce \nainte de a se \nchidediscoteca. Spre ora dou`, când calmul s-a restabilit, \nsfâr[it, Rhea a putut s` se odihneasc`. Diminea]aurm`toare era liber`: nu avea, deci, nici o obliga]ie,f`r` \ntâlnirea cu Antonio, la orele unsprezece. Avea,deci, inten]ia s` doarm` mai mult.

La ora opt, totu[i, Rhea era deja treaz`. Ea d`du \nl`turi perdelele [i contempl` \ndelung spectacolul ce ise oferea privirii. Balconul s`u atârna peste un lacalbastru cu ap` limpede, m`rginit de kilometri denisip fin. Tenta]ia era irezistibil`; \mbr`c` un cosumde baie [i cobor\ la plaja pustie la acea or` matinal`.

Enrique, b`iatul de plaj`, \i propuse un tub, omasc` [i labe de cauciuc.

20

– Este o zi ideal` pentru a explora adâncurile, ziseea [i voi putea sc`pa, astfel, mai u[or de elevii mei.

Echipat` pentru a plonja, intr` \n apa cristalin` [ise \ndep`rt` de ]`rm. Acas`, nu avea ceva asem`n`tor.Apa din Long Island, mai \ntunecat` [i mai rece, nu seputea compara cu aceast` transparen]` care l`sa s` sevad` culorile vesele ale unor pe[ti extraordinari.

Aproape de mal, o stânc` avansând \n ap`, furnizanumero[ilor locuitori ai mediului submarin un azilnatural. Locul era adânc [i, de obicei, cei care sesc`ldau se adunau acolo pentru a observa via]asubacvatic`. |n acea diminea]` nu era nimeni [i Rheadecise s` se aventureze \ncet pân` acolo.

Deodat`, o form` \ntunecat` se \ndrepta spre ea,un alt \not`tor continua s` se apropie de ea. Ajuns \ndreptul ei, se opri. Rhea, la rândul s`u, \[i scoasecapul din ap` [i se g`si fa]` \n fa]` cu Antonio.

– Ce?... Cum... ce faci aici?– |n aparen]`, acela[i lucru ca dumneavoastr`,

señorita Rhea, r`spunse el zâmbind. Lacul apar]inetuturor, nu?

– Bine\n]eles. Nu asta vroiam s` spun. Nu m`a[teptam s` v` g`sesc aici atât de devreme, asta-i tot.{tia]i c` sunt aici?

– Cum a[ fi putut s` [tiu?Rhea se sim]i pu]in ridicol`, ca [i când l-ar fi acuzat

c` a urm`rit-o.

21

– Am sosit mai devreme [i m-am hot`rât s` vin s`fac o baie a[teptând ora \ntâlnirii noastre. Haide]i s`profit`m! Avem nevoie de pu]in repaus dup` ziuaobositoare de ieri. Veni]i!

|n câteva cuvinte, reu[ise s` destind` atmosfera.Era dificil s` reziste farmecului s`u.

– S` facem o curs` pân` la stânc`, Rhea.– V` urmez!Pornir` \mpreun`. Antonio era un \not`tor rapid,

dar Rhea nu \ntâmpina nici o greutate s`-l urmeze.Când ajunser` aproape de stânc`, ea d`du o ultim`lovitur` puternic` de picior [i-l devans` câ]ivacentimetri.

– Am câ[tigat! strig` ea, cu mândrie.– Nu este drept! A]i fost avantajat` de labe. Dar,

a[tepta]i pu]in!Antonio plonjase, \nainte ca ea s` \n]eleag`

amenin]area. |ncercuindu-i picioarele, ca s` nu poat`sc`pa sau s` se zbat`, \i smulse labele. Când se ridic`,\[i l`s` bra]ul \n jurul ei, continuând s` o \nl`n]uie.Când reveni la suprafa]`, se g`sir` fa]` \n fa]`, ochi \nochi.

Erau singuri; lumea \ntreag` se rezuma la aceast`vast` \ntindere, la aceste stânci \ntunecate [i la dorin]atulbur`toare care \i invada. Cu pre]ul unui violentefort, Rhea \[i reveni.

22

– De acord. Suntem, acum, la egalitate. S`parcurgem drumul \n sens invers.

F`r` a a[tepta r`spunsul, se \ndep`rt` de el [i\ncepu s` \noate \n direc]ia plajei. Câ[tig` un avans deun cap, dar Antonio o ajunse [i o dep`[i.

– De data aceasta, eu am câ[tigat! declar` el atuncicând ea se l`s` s` cad` al`turi, pe nisip. Dar nu f`r`efort, ad`ug` el, ar`tându-i labele pe care le ]inuse \nmâini. Aceste lucruri sunt f`cute pentru picioare, nupentru mâini.

Vorbind, se aplec` spre ea [i-i mângâie picioarele.Ea se \nfior`.

– A[a, v` gâdila]i, zise el, râzând. A[ putea s` v`torturez, dac` a[ vrea.

– Nu, Antonio, ai mil`!– Nu v` voi face nimic, relu` el pe un ton mai

serios. Dorin]a mea este de alt` natur`. Sunt altemodalit`]i de a stabili o leg`tur`, Rhea...

El \i l`s` piciorul [i lu` un pumn de nisip pe care \lpres`r` de-a lungul gambei [i a coapsei. Ei \i f`cuimpresia c` primise o mângâiere foarte dulce.

– Este, deja, foarte cald, murmur` ea. Ar fi mai bine\n ap`.

|notar` \ndelung, apoi se \ntoarser` pe plaj`.– Dac` am lua dejunul? propuse Antonio.– Bun` idee, desenul va mai a[tepta!

23

Se \mbr`car` [i se \ndreptar` c`tre hotel, care nuera departe. |n trecere, Rhea remarc` numeroaselepriviri feminine a]intite asupra lui Antonio. Era cevaregal \n ]inuta sa. Antonio era mare, dar se deplasa cumult` gra]ie [i elegan]`. Buclele fine de p`r negru \ic`deau netede pe frunte. Tenul foarte bronzat scotea\n eviden]` privirea \ntunecat` [i profund`.

– Bine\n]eles, eu te invit, zise el deodat`.– Mul]umesc... Spune-mi, meseria de ghid este mai

rentabil` decât credeam.– Am alte... alte surse de venituri, r`spunse el sec,

f`r` alt comentariu.Ce b`rbat ciudat! Care ar putea fi alte surse de

câ[tig? Poate era amestecat \n câteva afaceri ilegale detrafic clandestin. Acest gând o \ngrozea [i o excita, \nacela[i timp. Dar, dac` era a[a, de ce se g`sea cu o zi\nainte la Uxmal [i cum putuse s` capete atâteacuno[tin]e cu privire la istoria civiliza]iei maya?

Rhea hot`r\ s`-[i scoat` din minte aceste \ntreb`ri [is` savureze masa fastuoas` compus` dintr-un gaspachofoarte picant [i dintr-un pe[te proasp`t marinat.

– V`d c` aprecia]i cevicheul nostru, remarc` el.Mul]i turi[ti evit` s` m`nânce pe[te crud.

El râse din toat` inima când \i v`zu aerulconsternat.

24

– L-a]i mâncat \n \ntregime.– Pentru c` nu [tiam c` este pe[te crud. M-a]i

\n[elat, \l acuz` ea cu bun` dispozi]ie.– Este adev`rat, dar era pentru binele

dumneavoastr`.Când achit` nota, ea v`zu c` era, deja,

dou`sprezece [i jum`tate.– Sper c` voi avea timp s` fac portretul \naintea

excursiei de dup`-amiaz`, spuse ea gânditoare.Pe fa]a lui Antonio se citi decep]ia.– Nu pute]i anula aceast` ie[ire?– E imposibil. R`spund de ace[ti elevi. Dar, m` voi

zori. Urc s`-mi iau lucrurile, a[tepta]i-m`.– Dar unde vre]i s` v` instala]i?– Poate \n hol?– E prea mult` lume.– Ave]i dreptate. De altfel, prefer lumina zilei.– Ave]i un balcon?– Vre]i s` spune]i \n camera mea? Bine\n]eles, toate

camerele au unul, dar...– Perfect. S` mergem acolo!Din nou cu acea autoritate care \i devenise

familiar`, el preluase conducerea. O urm` pân` larecep]ie unde ea ceru cheia. Ce vor crede elevii dac`ar vedea intrând \n camera sa un b`rbat ca Antonio? Laaceast` idee, Rhea sim]i c` ro[e[te. Antonio, \n

25

schimb, p`rea foarte bucuros. Poate trecuse de multeori prin aceast` situa]ie, gândi ea cu am`r`ciune. Elavea un aer amuzat, ca [i când ar fi intuit \ncurc`turasa. Lini[tea sa, surâsul s`u [i aceast` impresie demister ce domnea \n jurul lui se ad`ugau nelini[tiisale. Ea abia \l cuno[tea pe acel b`rbat, dar ceea ce [tiai se p`rea contradictoriu.

U[a camerei era deschis`, camerista termina de datcu aspiratorul.

Rhea merse s` caute carnetul de crochiuri [iculorile [i-l urm` pe balcon.

– Cum m` vre]i? \ntreb` el cu ironie.Ignorând sub\n]elesul \ntreb`rii, ea r`spunse:– Nu are importan]`. Voi realiza câteva schi]e

rapide \n c`rbune, apoi un portret \n culori. V` cerdoar s` sta]i lini[tit.

– De acord.Rhea avu greut`]i \n instalare. Marele carnet de

crochiuri era prea lat pentru a-l ]ine pe genunchi. Seduse s` aduc` ni[te c`r]i din camera sa pentru a-lsprijini. |n acest timp, Antonio nu o pierdea din ochi.Rhea \i sim]ea privirea mali]ioas` a]intit` asupra ei.

|ncerca s` se concentreze asupra tr`s`turilor luiAntonio, uitând de b`rbatul care se ascundea \n dosullor. Un portret din fa]` fu urmat de un profil [i de unstudiu pe trei sferturi. Ar fi vrut s` aib` timp pentru a-i

26

face un portret complet [i detaliat, pentru c`tr`s`turile sale accentuate erau de o armonie perfect`.

Absorbit` de desenul s`u, Rhea uit`, pentru o clip`,c` se g`sea singur` \n camer` cu Antonio. Ea \i ceru s`stea nemi[cat [i s`-[i ]in` capul u[or \ntors spre lac. Pem`sur` ce portretul ap`rea pe hârtie, sim]ea onelini[te ciudat`. Antonio nu \nceta s`-[i \ntoarc`privirea spre ea.

Ea se opri câteva clipe pentru a-i permite s` seodihneasc`.

– Poate v-a]i plictisit, Antonio.– Deloc. |mi place s` v` v`d lucrând.– Am remarcat... Vreau s` spun... \n fine, s-ar putea

spune c` dumneavoastr` desena]i, nu invers.– Nu, eu nu [tiu s` reproduc frumuse]ea. Dar sunt

capabil s-o apreciez.Complimentul o mi[c`, dar se gr`bi s` declare:– S` ne \ntoarcem la lucru.Cu regret, el relu` poza. Rhea se concentr` atât de

mult, \ncât nu auzi c` se b`tea la u[`. Ca prins` cu cevanepermis, l`s` s`-i cad` carnetul de crochiuri.Antonio se aplec` \n acela[i timp cu ea s`-l ridice [imâinile lor se atinser`.

– Nu e[ti obligat` s` r`spunzi, Rhea.– Trebuie, r`spunse ea imediat, \ndreptându-se spre u[ .̀Ea deschise \n momentul \n care Peter [i Sally se

\ndep`rtau.

27

– V-am c`utat peste tot, zise Peter.– Ne-a]i lipsit, ad`ug` Sally glumind.Apoi, z`rindu-l pe Antonio, continu` pe un ton

ironic:– Dar v`d c` nu sunte]i singur`. Sper c` nu v-am

\ntrerupt.Rhea ar fi vrut s-o pun` la locul ei pe tân`ra

obraznic` [i totu[i, sim]i nevoia s` se justifice.– |i f`ceam portretul lui Antonio.– Folosi]i-v` timpul, zise Peter. Ave]i aprobarea

noastr`. Nu v` nelini[ti]i, nu vom spune nim`nui c`este un b`rbat \n camera dumneavoastr`. Pe curând!\ncheie el târând-o pe Sally.

Rhea r`mase nemi[cat`, descump`nit`. Antonio erape balcon, având \n mân` carnetul de crochiuri.

– M` gândesc s` ne oprim. Nu voi avea timp s`termin.

|ncurc`tura ei p`ru c`-l amuz`. El intr` \n \nc`pere,puse carnetul pe pat [i se apropie de ea.

– Nu dori]i s` termina]i ceea ce a]i \nceput? \ntreb`el cu o voce joas`.

– Dac` aveam timp, evident.– Pot s` v` ajut...– Nu, mul]umesc, pot s` termin, f`r` dumneavoastr`.– Nu, nu pute]i termina ceea ce a]i \nceput cu

mine, relu` el atr`gând-o spre sine.

28

– Antonio... v` rog... elevii... murmur` ea, sim]indc` rezisten]a \i sl`be[te.

– Uita]i-i. Dup` cum se vede, reputa]iadumneavoastr` este terminat`.

Se aplec` spre ea, atingându-i gura. Mai \ntâiezitant, se mul]umi s`-i mângâie buzele, urm`rindconturul lor. Apoi, s`rutul deveni mai exigent. Rhea[tia c` putea s`-l resping`, dar \i lipsea voin]a. Atrac]iacare \i unea era prea puternic`. {i apoi, ce era r`u? Vap`r`si Mexicul poimâine [i nu-l va mai revedeaniciodat` pe ghidul cu un farmec redutabil.

Tremurând toat`, \i \ntoarse s`rutarea. Atunci, ca [icând ar fi sim]it emo]ia ei, Antonio deveni mai\ndr`zne].

– Cât e[ti de frumoas`, murmur` el, mângâind cumâinile febrile pieptul abia acoperit.

Rhea se dep`rt` brusc de el. El \ncerc` s-o re]in`.– Nu, nu, strig` ea \ngrozit`, dându-se \napoi cu

un pas.R`maser` un lung moment nemi[ca]i, privindu-se

\n t`cere.Apoi, furia lu` locul surprizei [i frustr`rii pe chipul

lui Antonio.– A[adar, dac` \n]eleg bine, ai terminat s`-]i joci

micul joc, spuse el cu cinism.Fu rândul Rheei s` se lase cuprins` de furie.

29

– Ce vrei s` spui? Eu nu m` joc!– Atunci, cum nume[ti asta? E[ti prea bun` pentru

un biet ghid ca mine? Eu am fost ghidul folcloric, nueste a[a? Mi-ai f`cut portretul, mi-ai acordat câtevas`rut`ri [i acum m` alungi. Ei bine, s` [tii c` nu m`concediezi \n felul acesta, señorita Rhea!

La aceste cuvinte, \naint` spre ea, amenin]`tor.Rhea avu un moment de recul [i se izbi de margineapatului. |[i pierdu echilibrul [i se g`si \ntins` pe el,imobilizat` de mâna ferm` a lui Antonio.

– Te rog... murmur` ea cu o voce tremur`toare.– Ce m` rogi? Vrei sau nu? Fii sincer`.– E[ti un monstru!– Nu te nelini[ti; nu m` intereseaz` s` continuu

acest joc. Doream doar s`-]i demonstrez c` ai oatitudine penibil`. Dac` voiam... o, dac` voiam...

|n loc s` sfâr[easc` fraza, se aplec` spre ea, oimobiliz` [i-i d`du o s`rutare atât de violent` \ncât sesim]i r`u. Apoi o l`s`, la fel de brusc, travers`\nc`perea cu un pas rapid [i ie[i trântind u[a.

Rhea r`mase un timp \ndelungat \ntins` pe pat, cumintea golit` de orice gând, \n prada unei dorin]enesatisf`cute. Inima \i b`tea s` se rup`. Apoi, se lini[ti[i-[i reveni \n fire. Numai teama \i dictase reac]iile.

|n prada unei confuzii totale, se ridic` [i, cu un pas[ov`itor, se \ndrept` spre oglind`. F`r` s` vrea, Rhea

30

\[i trecu degetul peste buzele \nc` fierbin]i. Niciodat`nu se va [terge amintirea s`rut`rilor tandre [i crude, \nacela[i timp...

Deodat`, r`sun` soneria telefonului, \ntrerupându-igândurile. Peter \i cerea s`-i \ntâlneasc` \n port, \ndou`zeci de minute, pentru a face canotaj. Iat` c` i seoferea prilejul a[teptat pentru a-[i scoate din minteacest episod. Câteva minute mai târziu, p`r`seacamera.

Când ajunse \n hol, auzi vocea suav` a lui Sally.– Dac` \l c`uta]i pe Antonio, a plecat. El a coborât

\mbr`cat de s`rb`toare, ca [i cum s-ar fi dus la o\ntâlnire important`. Avea o \nf`]i[are!...

– Da, relu` Peter. Ducea o valiz`. Cred c` a coborâtdin acest hotel. {ti]i ceva despre asta, domni[oar`Glenn?

– {tiu prea pu]ine despre señor Antonio, r`spunseRhea pe un ton sec. Dar e mai mult decât suficient.

Ignorând surpriza lui Peter [i surâsul sceptic pecare i-l arunc` Sally, Rhea \[i adun` elevii.

Vântul se porni la timp pentru a face cursainteresant` [i petrecur` o \ntreag` dup`-amiaz` f`cândcanotaj.

La \ntoarcere, Rhea \ntreb` la recep]ie dac` ghidul,Antonio, locuia adesea aici.

31

– Sunt dezolat, hotelul n-a angajat nici un ghid cunumele Antonio. Cunoa[te]i [i numele de familie?

– Nu, r`spunse Rhea.De fapt, nu [tia aproape nimic despre el. Rhea

re]inea doar surâsul, devotamentul pentru poporul [iistoria sa, umorul s`u, dar [i sarcasmul, arogan]a [icruzimea sa. De fapt, ocupa toate gândurile tinereifemei.

– N-are importan]`, r`spunse ea recep]ionerei.N-are nici o importan]`.

Iat` ce nu \ncet` s`-[i repete toat` seara [idiminea]a. Dar o mic` voce interioar` \i spuneacontrariul.

Ea fu dezam`git` când elevii s-au urcat to]i \navionul cu care se \ntorceau.

– Iat`, s-a sfâr[it, \[i zise ea, trimi]ând \n trecut\ntâlnirea sa cu Antonio.

|n apartamentul s`u newyorkez, \n aceea[i sear`,pe când \[i desf`cea valizele, Rhea g`si portretulneterminat al lui Antonio. Privirea pe care o reg`seaacum o fixa, intens` [i dur`. Figura sa p`rea tot atât devie ca [i a sa. Era acesta rezultatul talentului s`u saufructul imagina]iei sale? Nu [tia ce s` spun`.

32

Capitolul 3

De la \ntoarcerea la universitate, Rhea s-a adâncit \nstudiile sale. Nu-i mai r`mâneau decât câtevas`pt`mâni pân` la sfâr[itul semestrului [i trebuia s`mai dea dou` lucr`ri dintre care una despre arhitecturamaya. {tiind c` aceasta din urm` va face s` renasc`amintiri penibile, tân`ra femeie o l`sase la sfâr[it.

Dar, a venit [i momentul când trebuia s-o \nceap`.Elabor` un plan inspirat din fotografiile pe care lef`cuse \n timpul c`l`toriei, apoi ob]inu o \ntrevederecu profesorul Cramer, directorul departamentului deIstoria Artei, care era profesorul s`u de art` mexican`.El se ar`tase, de la \nceput, interesat de Rhea [i osus]inuse dup` moartea mamei sale.

Când se duse la \ntâlnire, v`zu cum o secretar`afi[a o not` pe panoul de la intrarea \n biroul lui Ben

33

Cramer. Se c`uta un artist care s` lucreze, toat` vara,\n cadrul unei echipe arheologice \n Mexic. Ceiinteresa]i erau ruga]i s`-[i trimit` candidaturadoctorului A. Ferrara, la Muzeul de Antropologie dinMexic.

Rhea smulse anun]ul de pe panou.– Cine a mai citit acest anun]? o \ntreb` pe

secretara uluit`.– Nimeni, eu...Rhea nu a[tept` ca aceasta s`-[i termine fraza.

Incapabil` s`-[i re]in` ner`bdarea, d`du buzna \nbiroul directorului:

– A]i v`zut? exclam` ea \n fa]a profesoruluisurprins.

– Ce s` v`d? Ce te-a adus \n aceast` stare?Apoi, v`zând c` nimic nu reu[ea s-o calmeze,

ad`ug`:– Haide, a[az`-te [i explic`-mi!– Mexic! strig` Rhea. V` da]i seama! Ce [ans`! Toat`

vara...! O echip` arheologic`... Poate, din nou,Yucatan... |mi trebuie neap`rat acest post.

Atunci, el \n]elese.– Ah, da! Echipa Ferrara. Iat`, deci, ceea ce te

tulbur` atât.– Nu pot s` ratez acest lucru. Ce vacan]`

pasionant`, \n perspectiv`!

34

– Mai \ncet, mai \ncet, \nc` nu ]i-ai pus candidatura!{i, apoi, nu sunt sigur c` dore[ti s` lucrezi cu Ferrara.|l cunosc bine, [i-a petrecut un an aici.

– Aceasta trebuie s` se fi petrecut demult.– Nu, nu sunt decât cinci ani de atunci. Cred c` nu

are decât treizeci de ani. Ferrara a efectuat cu mine oparte din cercet`rile pentru doctorat, suntem buniprieteni. Presupun c` de aceea mi s-a adresat s`-ig`sesc un desenator.

– Vre]i s` spune]i c` nimeni altcineva nu este lacurent cu aceast` ofert`?

– Nu, dar te previn, Ferrara este un om exigent,dificil. Nu tr`ie[te decât pentru munca sa. Nu arefamilie. Eu \l respect [i chiar \l iubesc, dar nu estecazul cu toat` lumea. Va fi dificil, s` [tii.

Rhea nu vroia s` aud` nimic. Ea \i ceru lui Ben s`-itelefoneze, imediat, profesorului Ferrara, \n Mexic.Din fericire, acesta era \n biroul s`u. Dup` cele spusede Ben, Rhea \n]elese c` Ferrara emitea unele rezerve,pentru c` i se propunea o femeie. Dar, datorit`recomand`rii lui Ben, sfâr[i prin a accepta.

– Ei bine, felicit`ri noii desenatoare a echipeiFerrara! Sper totodat`, Rhea, c` nu vei regreta.

– S` regret? Din contr`, a[ dori s` s`rb`toresc.– Iat` o idee bun`! Ambasada Mexicului d`, \n

aceast` sear`, o recep]ie cu prilejul vernisajului unei

35

expozi]ii de art` mexican`. Emma [i cu mine sunteminvita]i [i ai putea s` ne \ntov`r`[e[ti.

– Dar, nu am invita]ie.– Nu te \ngrijora, o s` rezolv eu. Nu este o ocazie

ideal` pentru a \ncepe interludiul t`u mexican?|n acea sear`, Rhea a fost impresionat`, aproape

intimidat` de opulen]a recep]iei. Sala de bal aambasadei str`lucea \n mii de focuri [i \n ea se\nghesuia o mul]ime elegant`. Rhea se sim]ea pu]instingherit` \n rochia sa alb` [i simpl`. Totu[i, mai binedecât orice bijuterie de mare valoare, faldurile rochieisale, care descoperea unul dintre umerii bronza]i, \ipuneau frumuse]ea \n valoare [i f`cea s` se \ntoarc`multe priviri la trecerea sa.

|n timp ce admira o sculptur`, un b`rbat suplu, cuun profil aristocratic, se opri al`turi de ea.

– Interesant, dar pu]in grosolan, nu? zise el,adresându-se Rheei.

– Ah, nu! Din contr`, ce putere! Crede]i c` aceast`sculptur` \l reprezint` pe zeul ploii?

Ea se \ntoarse [i surâse. De talie mijlocie, foarteelegant, necunoscutul avea o figur` foarte blând`.

– Poate, dar nu sunt sigur`.Vocea lui avea un u[or accent spaniol, care abia se

sim]ea.

36

giannijollys

– Totu[i, a[ dori s` [tiu, deoarece aceste opereapar]in familiei mele. Dar, permite]i-mi s` m` prezint:Eduardo Lopez-Perreira.

El pronun]` ultimele cuvinte cu un surâs larg, ca [icum s-ar fi a[teptat s` fie recunoscut.

– Eu sunt Rhea Glenn.Când auzi c` studia arta mexican`, el se declar`

\ncântat.– M` ve]i \nv`]a totul despre arta mexican`; astfel,

a[ putea aprecia mai bine colec]ia familiei mele. Ve]ivedea, voi fi un elev studios.

Când Rhea \l inform` c` \[i va petrece toat` vacan]a\n ]ara sa, Eduardo fu \ncântat. La prima vedere,aceast` \ntâlnire \l bucura [i era gata s` \ntre]in`aceast` nou` rela]ie.

Entuziasmul s`u sc`zu când afl` numele omului cucare trebuia s` lucreze.

– Ferrara este un om mândru [i arogant. Are unsfert de sânge indian. Dar, presupun c` nu cunoa[te]iacest lucru.

– Vre]i s` spune]i c` \ncearc` s`-[i ascund` origineaindian`?

– Din contr`! Ferrara se poart` ca [i când ar fiindian sut` la sut`. El uit` c` noi, ceilal]i mexicani,avem [i sânge spaniol.

37

Dup` cum se vedea, Eduardo Lopez-Perreira erafoarte mândru c` descindea din spanioli. Totu[i,aceast` dubl` mo[tenire a republicii mexicaneconstituia, de asemenea, o bog`]ie a ei. Eduardo nup`rea preocupat de aceasta.

– |n teorie, societatea mexican` are dou` origini deimportan]` egal`: o origine spaniol` [i una indian`,explic` el. Meti[ii sunt fructul acestei uniuni. Dar, \nfapt, exist` antagonisme datând de cinci secole.Indienii nu le iart` niciodat` conchistadorilor spaniolic` le-au colonizat ]ara. Totu[i, ei au adus unui popor\napoiat religia [i cultura cre[tin`.

– |napoiat? Cum pute]i s` sus]ine]i a[a ceva?Maya[ii, aztecii, toltecii, aveau civiliza]ii foarteevoluate.

– Nu este decât par]ial adev`rat. Spaniolii i-au\nv`]at pe indieni s` domesticeasc` animalele. Tot eiau introdus \n Mexic roata.

– Dar ei au adus [i bolile occidentale, sclavia...Rhea nu-[i termin` fraza. Nu era nici momentul,

nici locul potrivit pentru a angaja o astfel de discu]ie.– Nu mi-am dat seama c` aceste vechi certuri sunt

\nc` vii, spuse ea..– Cea mai mare parte a mexicanilor de azi le-au

uitat. Dar exist` \nc` o opozi]ie net` \ntre indieniipursânge, care continu` s`-i considere intru[i pe

38

oamenii albi [i hidalgo, spaniolul de ras` pur`,descinzând direct din conchistadori.

– {i dumneavoastr` sunte]i un hidalgo, nu-i a[a?– Da, chiar dac` aceasta v` displace.Divergen]ele lor de opinii nu i-a \mpiedicat s`

petreac` o sear` excelent`.Pe drumul de \ntoarcere, Ben [i Emma o tachinar`

pe prietena lor, cu privire la noua sa cucerire. Rheaacceptase invita]ia la cin` a lui Eduardo, poimâine,\nainte de plecarea ei \n Mexic.

– Am impresia c` acest tân`r se intereseaz` mult detine, zise Emma cu un surâs larg.

– Nu te leg`na \n iluzii Emma! Poate n-ar fi trebuits` discut atât de mult timp cu el.

– Aveai nevoie s`-]i schimbi ideile. De la excursia \nMexic, ai aerul deprimat. Ace[ti elevi te-au epuizat.

Rhea fu surprins` de perspicacitatea profesorului,care continu`:

– Acest b`iat este fermec`tor. Apar]ine unei familiibogate [i influente. Ar putea s`-]i ofere un sprijin \nMexic. {i apoi, te va invita!

– Nu voi avea timp pentru ie[iri.– Exact. Ferrara este un birou de lucru. Cu totul

opus lui Eduardo Lopez-Perreira...|n timpul celor patru s`pt`mâni care urmar`, Rhea

s-a adâncit \n munca sa [i a petrecut multe seripreg`tindu-[i examenele.

39

Petrecu o sear` \ncânt`toare cu Eduardo, \ntr-unrestaurant [ic de pe Broadoway. |n timpul cinei, el s-aoferit s`-i serveasc` drept ghid \n Mexic, ceea ce aacceptat f`r` s` ezite.

Eduard era contrariul lui Antonio... Un gentlemanperfect. El o s`rut` \n chip de adio, atât de scurt \ncâtn-a putut protesta.

Dou` s`pt`mâni mai târziu, \n momentul \n care \[ip`r`sea apartamentul pentru a merge la aeroportulKennedy, Rhea redeschise valiza, \n ultimul moment,pentru a strecura portretul lui Antonio, f`r` a-[i daseama de ce.

La bordul avionului, nu se putu \mpiedica s` segândeasc` dac` lucrul cu Ferrara o va ajuta s` se\ntoarc` la Uxmal. |n tot cazul, dac` va trebui s`-lre\ntâlneasc` pe arogantul Antonio, va face parte, dedata aceasta, dintr-o echip` arheologic` [i se vacomporta diferit. Tân`ra femeie nu era tentat` s`-lrevad`, sau mai bine, da, pentru a-i termina portretul.

|ncerc` s` [i-l imagineze pe doctor Ferrara, pe careEduardo [i Ben Cramer i-l prezentaser` \ntr-o manier`negativ`. Probabil c` exageraser`. Va [ti s`-idemonstreze c` a avut dreptate când a preferat ofemeie unui b`rbat.

Cu sufletul u[or, odat` sosit` \n Mexic, se duse lahotelul unde \[i rezervase o camer`, \n Zona rosa,dup` cum \i recomandase Emma.

40

La recep]ie, o a[tepta un mesaj de la Eduardo. Ell`sase un num`r de telefon s`-l sune, dar ea hot`r\ s`fac` asta \n ziua urm`toare. Vroia s` guste pl`cerea dea se plimba singur` pe str`zile capitalei Mexicului.

Ce pl`cere! Era un ora[ str`lucitor, cosmopolit,r`sunând de via]`: Rhea urc` mai \ntâi bulevardulprincipal, Paseo de la Reforma, dedicat Revolu]iei dar,\n mod paradoxal, comandat de \mp`ratul Maximilian.Se duse pân` la catedral` [i la prim`ria impozant`,apoi se \ntoarse la hotel [i se culc`.

La trezire, a doua zi diminea]`, se sim]i odihnit` [iplin` de entuziasm. Dup` un mic dejun copios, sun` lamuzeu. I s-a dat direct leg`tura cu profesorul Ferrara.

– Aici Rhea Glenn, profesore. Am sosit asear` \n Mexic.– Ah, da?Nu-[i mai amintea cine era ea?– Sunt desenatoarea... Cea pe care v-a recomandat-o

Ben Cramer.– A, da... artista care este [i istoric de art`.– Exact.De ce nu ad`uga el nimic?– Ei bine, sunt aici [i sunt ner`bd`toare s` v`

\ntâlnesc.– Da, adev`rat?Ce ciudat` \ntrebare! Ea \ncerc`, totu[i, s` continue

politicoas`:

41

– Da, bine\n]eles. Am auzit vorbindu-se despredumneavoastr` [i despre munca pe care o face]i. Suntner`bd`toare s` \ncep.

– Atunci, veni]i. Ve]i avea un loc unde s` lucra]i,aici, la muzeu. Recent, au fost descoperite ni[temorminte, la Yucatan. Trebuie realizate cât mairepede crochiuri.

Tonul era repezit.– Muzeul se g`se[te \n parcul Chapultepec. {ti]i

unde este?– Nu, abia am sosit.– Atunci, vi se va indica la recep]ie. V` a[tept.{i, f`r` s` mai adauge ceva, \nchise.Rhea \ncerc` s` se conving` c` brusche]ea

interlocutorului nu era adresat` ei. Vocea lui i sep`ruse stranie [i \ntrucâtva familiar`, dar nu era decâto impresie.

Dup` o agreabil` plimbare cu autobuzul, ajunse laMuzeul de Antropologie. Arhitectura acestuia eramagnific`. Urmând un ghid, travers` vastele s`li, pecare decise s` le viziteze mai târziu. Nu era, acum,momentul, marele patron o a[tepta.

Ghidul o l`s` \n fa]a unei u[i mari. Rhea b`tu, darnu ob]inu nici un r`spuns. B`tu din nou.

– Intr`, zise o voce moroc`noas`.Rhea intr` \n birou. Profesorul st`tea cu spatele.

42

– Bun` ziua, profesore. Sunt Rhea Glenn.Atunci, abia, se \ntoarse spre ea [i se ridic`. Surâsul

Rheei se stinse. Nu era posibil!F`r` a-[i lua ochii de pe figura ei, profesorul

Ferrara... Antonio Ferrara \naint` spre ea.– A[adar, señorita Rhea [i domni[oara Glenn de la

Ben Cramer nu sunt decât una [i aceea[i persoan`?Ce vroia s` spun`? Era [i el surprins?– {i Antonio, relu` el, ghidul de la Uxmal [i

Antonio Ferrara nu sunt decât o singur` persoan`. Cestranie coinciden]`, domni[oar` Glenn!

Ca [i când ar fi sesizat tulburarea sa, AntonioFerrara o lua de bra] [i o a[ez` cu for]a \ntr-un fotoliu,aproape de birou.

– Dar... nu este... nu pute]i fi...– Ce s` fiu?– Ghidul din Uxmal.– {i totu[i, eu sunt. Doar c`, aminti]i-v`,

dumneavoastr` a]i avut ideea de a m` lua drept ghid,nu eu.

– Ce vre]i s` spune]i? Dumneavoastr` a[tepta]i lau[`... \n uniform`...

– Draga mea señorita Glenn, \n acea zi, aminti]i-v`,st`team sub un pom... m` odihneam. A]i luat\mbr`c`mintea mea de lucru drept o uniform`.

43

– {i de ce nu mi-a]i spus nimic?– Pentru c`, \n acel moment, aveam timp mai mult

[i mi-a pl`cut ideea de a m` plimba \n tov`r`[ia uneitinere atât de fermec`toare ca dumneavoastr`. M`amuza s` joc rolul pe care mi-l atribuiser`]i.

– Asta v-a amuzat, repet` ea furioas`. |n]eleg cât erade caraghios! Trebuie s` m` obi[nuiesc cu aceast`nou` identitate, profesore Ferrara.

– Ei da, señorita, pentru c` acesta este numele meu[i pentru c`, se pare, trebuie s` fiu patronuldumneavoastr` pentru câteva luni. Am \n]eles c` a]i]inut mult s` ob]ine]i acest loc \n echipa mea. Trebuies` fi]i mul]umit`.

– Dar, nu [tiam...– Nici eu, o \ntrerupse el cu r`ceal`.Spunea adev`rul? Era posibil ca, ascultând

descrierea lui Ben Cramer, s` n-o fi recunoscut petân`ra student` \ntov`r`[ind un grup de elevi laUxmal? De ce min]ea? Dup` toate, el nu-[i amintiseprenumele s`u.

– Oricum, nu mai are nici o importan]`. Am nevoiede o desenatoare \n echipa mea. Sunte]i aici, cu atâtmai bine. Pute]i s` \ncepe]i imediat.

– Ca [i cum... nimic nu s-ar fi \ntâmplat?– Nu s-a \ntâmplat nimic, m` \n]elege]i? Nimic.

Ave]i un fel de talent de a \ntreprinde ceva ce nu [ti]is` termina]i.

44

Rhea cobor\ privirea \n fa]a expresiei de furie ce-ifulger` \n privire. El suspin`, apoi, redresându-se,urm`.

– N-are importan]`. De aici \nainte, voi veghea s`termina]i ceea ce \ncepe]i. Vorbesc de lucruldumneavoastr`, bine\n]eles.

Rhea se sim]i umilit` de r`ceala din vocea lui [i deindiferen]a pe care o afi[a. Deci, uitase! Ea p`strafoarte vie amintirea \mbr`]i[`rii sale...

– Ave]i dreptate, profesore. Ce s-a \ntâmplat, s-a\ntâmplat, zise ea ridicându-se.

Ea afi[a un sânge-rece aparent [i o privire glacial`.– Am parcurs un drum lung pentru a lucra la

proiectul dumneavoastr`. Sunt gata.{i-i arunc` un surâs condescendent \nainte de a-l

urma \ntr-o imens` sal` de lucru, luminoas` dar plin`de praf. Pe mese se \ngr`m`deau fragmente de oale [ide unelte. Etajerele con]ineau mici obiecte de toatefelurile, sculpturi [i ustensile. Rhea era fascinat`. Ea\ntinse mâna spre ceva ce sem`na cu partea lateral` aunei urne.

– Nu atinge]i! strig` Antonio atât de brusc \ncâtl`s` urna s` cad`. Fiecare lucru are locul s`u precis.

– Nu aveam inten]ia s` deranjez. A[ fi pus totul laloc. Nu ave]i de ce s` striga]i a[a.

45

– Sunt dezolat, dar Isabel petrece ore \ntregi ca s`reasambleze aceste piese de muzeu. Aceasta necesit`munc` mult`.

– {tiu, dar oricine ar fi Isabel, nu are de ce s` seteam` de mine. A[ putea chiar s-o ajut...

– Mul]umi]i-v` s` desena]i, señorita. L`sa]i-nenou`, munca profesional`.

A[adar, nu va fi decât „copista“. Dar Rhea se gândic` ar fi mai bine s` se ab]in` de la orice comentariu.

Când Antonio \i ar`t` locul unde va lucra, temerileei se domolir`. Un [evalet frumos era a[ezat lâng` ofereastr`, nu departe de o mas` de desen [i de unsuport pentru pensule. Acest col] al \nc`perii era celmai curat [i mai cochet. Sigur c` cineva \l preg`tisepentru ea.

– Pentru c` sunte]i atât de gr`bit`, zise Antonio,pute]i s` \ncepe]i lucrul. Vede]i aceste urne mari?|ncepe]i cu ele. Desen la scar`, v` rog, [i indica]i [idimensiunile.

F`r` un r`mas-bun, se \ntoarse [i ie[i.Rhea fu, \n acela[i timp, dezolat` [i u[urat`.

Atitudinea lui Antonio fa]` de ea o exaspera, prezen]asa o descump`nea [i, totu[i, plecarea lui o l`s`decep]ionat`.

Rhea \ncepu imediat lucrul care o absorbi \ntr-atât\ncât pierdu no]iunea timpului. Aruncând o privire

46

asupra ceasului, v`zu cu surpriz` c` era deja oreledou` dup`-amiaz`. Trebuia s` se opreasc` pentru aprânzi? |n`bu[indu-[i un c`scat, se ridic` [i \ntinsemâinile deasupra capului.

– S-ar zice ca o dansatoare, auzi o voce care o f`cus` tresar`.

Antonio tocmai intr` \n \nc`pere.– A]i venit s` vede]i desenele, Anto... profesore?

Asta dori]i?– Foarte bine. Dar nu este nevoie de atâta grij`.

Uita]i de umbre. Vreau reproduceri simple, nu operede art`.

– Ah, f`cu ea, incapabil` s`-[i ascund` decep]ia.Cum dori]i. Trebuie s` le refac?

– Nu. S` petrece]i mai pu]in timp la altele, astae tot.

Ea dori s` se a[eze, dar el continu`:– Nu acum. Nu a]i mâncat \nc`. |n muzeu este un

restaurant. Vre]i s`...– Señorita Glenn!... Rhea... Am reu[it, \n sfâr[it, s`

te g`sesc, de ce nu m-ai sunat?Eduardo Lopez-Perreira se \ndrepta, cu pa[i mari,

c`tre ea. Rhea fu surprins` s`-l vad`.– M` gândeam s` te sun mai târziu, Eduardo. Dar

cum ai aflat c` sunt aici?

47

– {tiam c` trebuie s` lucrezi cu Ferrara, atuncim-am gândit c` te voi g`si la muzeu, zise el, salutându-lpe Antonio cu un u[or semn din cap.

Rhea f`cu prezent`rile.– Profesore, iat`-l pe Eduardo Lopez-Perreira. Ne-am

\ntâlnit, de curând, la New York.– Domnul Lopez-Perreira [i cu mine ne cunoa[tem,

zise Antonio cu r`ceal`.Cei doi b`rba]i se privir` o clip` cu o ostilitate

f`]i[`, ceea ce o f`cu pe Rhea s` se simt` stingherit`.De ce a trebuit Eduardo s`-[i fac` apari]ia tocmaiacum?

– Sper c` nu v` deranjez, declar` Eduardo. Nu credc` sunte]i deja, \n timpul lucrului.

– {i de ce nu? zise Antonio cu un ton dispre]uitor.Nu oricine are [ansa s` fie folosit de un unchi foartebogat.

Rhea \l v`zu pe Eduardo \ncruntându-se de furie [ise gr`bi s` intervin`.

– Noi eram pe punctul s` mergem s` mânc`m.– Pot [i eu s` m` al`tur vou`? \ntreb` Eduardo.– N-avem nimic \mpotriv`, nu este a[a, profesore?

lans` cu o voce \ndr`znea]`.Antonio o privi fix.– Nu, bine\n]eles... Scuza]i-m` o clip`.Eduardo ar fi preferat f`r` \ndoial` s` mearg`

oriunde \n alt` parte decât \ntr-un restaurant al unui

48

muzeu, dar nu zise nimic. |n ceea ce o privea, Rhea \[ipierduse complet pofta de mâncare. Atmosfera dintrecei doi b`rba]i era tensionat`.

– Ce [ans` pentru mine c` lucrezi \n mexic Rhea,zise Eduardo. Am putea s` ne vedem câteodat`. Ne-amv`zut atât de pu]in la New York.

Rhea voia ca Eduardo s` dea impresia c` aupetrecut mult timp \mpreun`. Antonio le arunc` [iunuia [i celuilalt, o privire de nep`truns, apoi remarc`:

– Noi nu vom r`mâne aici atâta timp cât a[ fi vrut,señor. A]i face bine s` profita]i de zilele care urmeaz`.

– Este ceea ce inten]ionam s` fac, afirm` Eduardo.{i \ncepând de ast`zi. Tr`sura ne a[teapt`, Rhea. Esteo zi frumoas`. Te duc s` facem un tur al ora[ului. Suntsigur c` nu dore[ti s` te \ntorci la lucru.

– Eu sunt cel ce ar trebui s` i-o cear`, interveniAntonio cu o voce t`ioas`.

– Dar nimeni nu lucreaz` azi! Este o zi des`rb`toare, exclam` Eduardo.

– O zi de s`rb`toare? repet` Rhea, surprins`.– Da, dou`zeci [i nou` iunie este s`rb`toarea

Sfin]ilor Petru [i Pavel. Nu ai remarcat c` nimeni nulucreaz` ast`zi?

– Ceilal]i vor fi aici mâine, \i spuse Antonio Rheei.Dumneavoastr` era]i atât de ner`bd`toare s`\ncepe]i...

49

– Da, eram [i sunt \ntotdeauna, \l \ntrerupse ea...Nu vreau s` crede]i...

– Nu cred nimic. Dar pentru c` v` tenteaz`propunerea lui Eduardo, v` las liber`; pute]i s`pleca]i. Mâine diminea]` la ora nou`, fix. Mai ales, s`nu \ntârzia]i. Adios!

{i plec` f`r` s` a[tepte vreun r`spuns. Eduardojubila.

– Bine. S` mergem. Mi-e fric` s` nu vin` cu noi. Unom dificil, nu este a[a?

Rhea aprob`, \n t`cere.– S` te fac` s` lucrezi ast`zi! relu` el. Exagereaz`!Apoi, ad`ug`, aproape melancolic:– |n fine, s-a aranjat ca s` te aib` numai pentru el.– Nu fi ridicol! M-a l`sat singur` toat` diminea]`.– Dar nu [tiu ce ar fi prev`zut pentru dup`-amiaz`.

{tii cumva? |n tot cazul, eu am ni[te proiecte:inten]ionez s`-]i ar`t capitala. Vei vedea, \l vei uitarepede pe profesorul Ferrara.

50

Capitolul 4

A doua zi de diminea]`, Rhea se trezi, \ngrozit` laideea c` va ajunge târziu la muzeu. |n ce aventur` seangajase?

Se ridic` din pat agitat`, ezitând mult timp \nalegerea \mbr`c`mintei. Ca s`-i plac` lui AntonioFerrara...

Aceast` idee o \nfuria. Munca era ceva c`reia Rheatrebuia s` i se consacre \ntru totul. Dar n-avea nevoies` dep`[easc` acest lucru! De altfel, Antonio \i d`dusede \n]eles c` ea nu-l interesa, atunci la ce bun?

Abia avu timp s` ia micul dejun [i ajunse maidevreme la muzeu. Rhea se hot`r\ s` se apuce imediatde lucru.

Tân`ra femeie \l g`si pe Antonio cufundat \ndesenele ei.

51

– Intra]i, \i ordon` Antonio. Nu sta]i acolo. Sunte]ipunctual`, este o calitate.

De ce acest ton sarcastic? Presupunea c` nu avea [ialte calit`]i?

– Priveam, din nou, crochiurile. Sunt foarte bune,poate pu]in prea elaborate. Eu nu cer atâtarafinament.

Rhea se \ntreb` dac` ar trebui s` dea alt sensacestor cuvinte.

El se opri din vorb` [i-i arunc` o privire gr`itoare.– Ei bine, f`r` comentarii... Nici m`car un

bun` ziua?– |mi pare r`u... Bun` ziua. Eram surprins` s` v`

g`sesc aici.Apoi, reg`sindu-[i sângele-rece, ad`ug`:– ... surprins` [i de a v` auzi spunându-mi ceva

agreabil. Un surâs \nflori pe buzele lui Antonio.– Nu este greu, sunte]i atât de frumoas` \n aceast`

diminea]`.El se apropie [i urm`:– Mmm... mirosi]i bine.Cu un gest rapid [i delicat, o atrase spre el [i-i

atinse u[or buzele.

52

Rapiditatea gestului s`u o l`s` f`r` ap`rare. Sim]i c`le[in` [i ar fi c`zut dac` el n-ar fi ]inut-o atât deaproape. |n acela[i timp, Rhea era con[tient` c` o for]`nou` cre[te \n ea, o emo]ie, un tremur necunoscut dea c`rui putere se temea.

Apoi, deodat`, el o l`s`.– Iat` un mod mai agreabil de a \ncepe ziua, pe

legea mea! S` mergem acum la treab`!El se \ndrept` c`tre u[`, apoi se opri pentru a-i face

o ultim` recomandare.– Prezenta]i-v` [i celorlal]i când vor veni. Eu voi fi

poate, ocupat.Apoi, \nchise u[a \n urma sa.Rhea, uluit`, fixa canatul acesteia. |ncerca s` se

distan]eze de cele petrecute. Totul a fost a[a, deodat`!Tân`ra femeie avea impresia c` o tulbura \n moddeliberat, pentru a-i demonstra c` se poate jucanedrept cu ea...

A fi tratat` cu atâta dispre] o revolta pe Rhea.Dorind s` [tearg` din minte imaginea lui, se apuc` delucru, progresând mai repede ca \n ajun. |i va ar`ta dece este capabil`!

La ora nou`, când al doilea crochiu era aproapeterminat, se deschise u[a. Dar nu era Antonio.

53

Un b`rbat, cu un cap leonin, apropiindu-se de[aizeci de ani, intr` \n \nc`pere, urmat de o tân`r`frumoas`. Ea \i arunc` Rheei o privire b`nuitoare.B`rbatul se apropie de Rhea, cu un surâs larg pe buze.

– Bun` ziua, sunt Leochan, ghidul lui Tonio.Tonio? Vorbea, probabil, de Ferrara, gândi Rhea.– {i iat-o pe fiica mea, Isabel.– Te rog, tat`, adaug` [i numele noastre de familie,

zise tân`ra. Nu suntem la ]ar`, unde toat` lumeacunoa[te pe toat` lumea.

Apoi, \ntorcându-se spre Rhea, continu` cumândrie:

– Eu sunt Isabel Tikal, profesor Tikal.Deci, ea era cea care asambla cu atâta grij`

fragmentele de oale...Rhea se prezent`, la rândul s`u.– Ah, da! Desenatoarea, zise Isabel.Leochan râse:– Trebuie s-o scuza]i pe fiica mea, señorita Glenn.

Ea este arheolog, asistent la universitate, o distinc]ierar` pentru o femeie atât de tân`r`. „Muyimportante“! zise el pentru a râde de Isabel. Isabel\ncearc` s`-i dea ordine tat`lui s`u. Ea uit`, \ns`, c`arheologii nu fac altceva decât s` descopere ceea cemaya[ii [tiau deja.

54

F`r` s` se supere, Isabel \i adres` tat`lui s`u unsurâs plin de afec]iune \n loc de r`spuns.

Isabel avea un farmec nebun, \i zise Rhea. Pu]in maiscund` decât Rhea, d`dea impresia c` este mai \nalt`,c`ci se ]inea foarte dreapt`. P`rul s`u lung [i negru eraadunat \ntr-un coc greu pe ceaf`. Cât prive[te ochiimigdala]i, ace[tia erau superbi.

– Tata g`se[te o pl`cere infinit` \n a demonstra c`arheologii sud-americani [i europeni au ni[te teoriicomplet gre[ite.

Leochan râse u[urel.– Teoriile noastre au tot atâta valoare ca ale lor.

Nimeni nu are probe scrise. {i apoi, cel pu]in, Toni [icu mine avem cunoa[terea sângelui!

– Nu uita c` Tonio nu este decât pe un sfert maya[!zise Isabel.

– {i adop]ia? interveni o voce vesel`. A fi adoptat demaya[i nu conteaz` totu[i?

De pe prag, Sam Ross, un antropolog str`lucit,vechi student la Universitatea din Arizona, tocmailansa aceast` remarc`. El lucra de mul]i ani cu Ferrara,mai ales vara.

– Un maya[ adoptat via Brooklyn [i Phoenix \nArizona, continu` el cu umor. Fizic, eu m` asem`n cuamericanii de tip Brooklyn, dar inima \mi apar]ine

55

Yucatanului. {i dumneata e[ti, dac` \n]eleg bine,artista pe care a cerut-o Tonio. Avem noroc, Leochan.Desenatoarea noastr` ar putea fi ea \ns`[i subiectulportretelor sale.

Rhea sim]i imediat simpatie pentru Leochan [iSam. |n schimb, nu [tia ce s` cread` despre Isabel [i,\n aparen]`, tân`ra femeie nu p`rea s-o primeasc` peRhea cu bra]ele deschise. Isabel o considera drept orival`? Raporturile dintre Antonio Ferrara [i IsabelTikal nu erau, poate, numai de ordin profesional...

Antonio \i \ntâlni cu o jum`tate de or` mai târziu.Echipa se reunea astfel \n fiecare diminea]` pentru adiscuta activitatea de peste zi. Rhea \i asculta, hot`rât`s` afle cât mai multe despre proiectele lor. La sfâr[itulreuniunii, v`zând c` Rhea se interesa de munca lor,Sam \i propuse s`-l \ntov`r`[easc` la bibliotecamuzeului, pentru a se documenta dinainte. Apoi avu oidee mai bun`.

– Tonio are multe c`r]i de specialitate [i sunt sigurc` ar fi fericit s` vi le \mprumute.

– Dac` Rhea va avea timp s` le citeasc`.Domni[oara Glenn are o via]` social` foarte activ`...

– Eu sunt sigur` c` voi avea timp, ripost` ea.– M` \ntreb dac` señor Lopez-Perreira va aprecia s`

fie neglijat, zise Antonio.

56

Rhea v`zu o lic`rire de surpriz` \n ochii Isabelei,dar aceasta disp`ru foarte repede. Ciudat...

Odat` lucrul terminat, Rhea plec` \n tov`r`[ia luiSam. La ie[ire, se \ncruci[ar` cu Antonio.

– Pe mâine, spuse Rhea, \ndreptându-se spre sta]iade autobuz.

– A[teapt`, Antonio! Ai putea s` ne duci, pe Rhea [ipe mine? N-ai face un ocol prea mare.

– Cu pl`cere, spuse el, cu un aer absent.|n ma[in`, Rhea regret` c` nu luase autobuzul. Sam

avusese, din nou, o idee genial`.– Tonio, este o ocazie de a-i \mprumuta Rheei,

c`r]ile. Pe mine, las`-m` aici, te rog! Pe mâine.Amuza]i-v`... cu lucr`rile, vreau s` zic!

Când ma[ina porni din nou, Rhea declar`:– Asculta]i-m`, nu vreau s` v` deranjez. C`r]ile pot

a[tepta.– Trebuie s` [tiu dac` vre]i s` v` \mbog`]i]i sau nu

cuno[tin]ele pentru lucrul dumneavoastr`. Decide]i-v`,Rhea, am ajuns la mine.

– Accept propunerea, profesore.El ie[i din ma[in` [i veni s`-i deschid` portiera.

Cum ea nu spunea nimic, se aplec` [i-i spuse, pe unton ironic:

57

– V` este fric`?Ea \i arunc` o privire dispre]uitoare [i cobor\ din

ma[in` f`r` s`-i r`spund`.Pe când urca un etaj \n urma lui Antonio, Rhea

sim]i o vie nelini[te. |n acela[i timp, murea decuriozitate: locul unde tr`ia Antonio putea fi revelatorpentru acest b`rbat.

Tân`ra femeie se a[tepta s` vad` un apartamenttrist [i auster. |nc`perea \n care intr` era, din contr`,luminoas`, mobilat` cu elegan]`. Ni[te u[i culisanted`deau pe un balcon din fier forjat.

– Ce loc pl`cut, exclam` Rhea.– {i mie \mi place. Complimentul vostru m` mi[c`.Decorul amestecat cuprindea frumoase antichit`]i

coloniale, al`turi de sculpturi contemporane. Ocanapea confortabil` era acoperit` cu o cuvertur` cumotive maya[e care se repetau pe tapiserii [i peperdelele duble. |nc`perea avea ceva intim [i \n acela[itimp teatral.

Rhea f`cu \nconjurul \nc`perii, apoi se opri pebalcon pentru a admira apusul soarelui. Antonio venilâng` ea [i-i murmur` la ureche:

– N-am avut adesea ocazia de a \mp`r]i cu cineva oasemenea priveli[te.

58

Foarte stingherit`, Rhea intr` \n apartament [i se\ndrept` spre un birou din lemn \n stil colonial, deculoarea mierii. Deasupra, bine pus` \n eviden]`, ofotografie \nr`mat`, singur` \n \ntreaga \nc`pere. Rheanu rezist` tenta]iei de a o lua [i a o privi mai deaproape.

Era, pe cât se p`rea, una m`rit`, dup` o fotografiede amator \n cadrul unei p`duri de nuci. Reprezentaun b`rbat tân`r, musculos, \ngenuncheat al`turi de unb`ie]el de aproape cinci ani. Amândoi surâdeau.Asem`narea era izbitoare: era vorba de un tat` [i defiul s`u.

|n spatele celor doi se vedea o femeie zvelt`, cup`rul negru, \mbr`cat` \ntr-o rochie alb`, lung`. Purtam`nu[i albe [i o p`l`rie cu boruri largi, expresia eiavând ceva grav.

– Ce fotografie frumoas`! E[ti dumneata cup`rin]ii?

– Da, e mult de atunci. Sunt mor]i. Amândoi.– Sunt dezolat`. Ai mei, de asemenea. |mi lipsesc

\ntotdeauna.Ea f`cu o pauz`, a[teptând un cuvânt de

comp`timire, dar el t`cea.– Cel pu]in, ne r`mân aceste m`rturii ale unor zile

fericite, când formam o familie unit`.

59

– Unit`? repet` el cu am`r`ciune. Fotografiile pots` ne \n[ele, continu` el luând fotografia dinmâinile ei.

– Dar... dumneata [i tat`l dumitale...– Da, tat`l meu [i cu mine. Ne adoram.– {i mama?– Mama era o frumoas` spaniol` care c`uta cu

orice pre] s` ascund` originea indian` a so]ului s`u.Acest birou \i apar]inea. |i fusese d`ruit de b`rbatul cucare se c`s`torise. Ea nu l-a folosit niciodat`, nu era ofemeie de litere. Tat`l era erudit, dar ea nu l-a l`satniciodat` s`-l foloseasc`.

Rhea dorea s` continue aceast` conversa]ie care oajuta s`-l cunoasc` mai bine pe Antonio. Trebuia s` sefi petrecut ceva \n copil`ria sa, \n raporturile dintrep`rin]i, care \l asprise [i-l f`cuse atât de ne\ncrez`torfa]` de femei. Dar Antonio nu ]inea s` continue. Maibine ar schimba subiectul.

– |mi place felul \n care ai reu[it un amestec destiluri \n apartamentul dumitale: colonial, modern,indian... Un amestec foarte mexican.

– |n \ntregime. Dar nu cred c` apreciez \n aceea[imanier` cele trei stiluri.

– {tiu, Eduardo mi-a spus c` e[ti doar pe sfertindian, dar c` te compor]i ca [i când n-ai avea alt` origine.

60

– A, da? Nu [tiam c` señor Lopez-Perreira era lacurent cu originea mea. |n aparen]`, interesul pe care\l poart` micii mele artiste din New York....

– Eu nu sunt mica dumitale artist`!... {i c`r]ile,Antonio?

– Da, desigur. Este motivul prezen]ei dumitale aici,nu-i a[a?

Antonio o conduse \n camera sa, o \nc`pere cupere]ii tapisa]i cu c`r]i.

– Alege, Rhea.Antonio trecu prin fa]a ei [i se a[ez` pe pat. Jenat`,

Rhea se apropie [i se ridic` pe vârfuri. |n timp ceparcurgea cu privirea etajerele, aten]ia \i fu atras` de ocarte care se intitula „Misterele maya[ilor“. O traseprea brusc, \[i pierdu echilibrul [i c`zu pe pat.

– Sunt dezolat`, Antonio, eu...El o strânse \n bra]e [i ea se l`s` \n prada senza]iilor

care o \nv`luiau.Cu timiditate, l`s` mâna s`-i alunece de-a lungul

fe]ei sale, c`utând s` reg`seasc` tr`s`turile adorabileale b`ie]elului din fotografie. Când ea \i mângâie gura,el \i prinse un deget \ntre buze.

O \nsp`imânt` puternica dorin]` care se trezea \nea. Mângâierile lui Antonio deveneau din ce \n ce mai\ndr`zne]e, provocându-i o exaltare ciudat`.

61

– Nu pot s` m` opresc. Nici nu vreau, spuseAntonio cu o voce r`gu[it`.

{tia c` el a[tepta un r`spuns. Vroia [i ea s`continue? Corpul s`u o dorea cu ardoare.

Deodat`, el \n]epeni. Rhea auzi zgomotul unei u[i.O voce de aproape, \ntreba:

– Tonio! E[ti acas`?– Isabel.El se ridic`, \[i puse ]inuta \n ordine, apoi ie[i.Cu gesturi stângace, Rhea \[i aranj` \mbr`c`mintea.

Prin u[` \i ajungeau frânturi de conversa]ie: „... [tii c`trebuie s` fii la... u[a ta... vroiam doar...“

Era vocea Isabelei. Deci, avea acces \n apartamentullui Antonio [i p`rea liber` s` vin` dup` bunul ei plac.Ce repede se ridicase Antonio auzindu-i vocea!Antonio o ascunsese \n spatele unei u[i \nchise,pentru ca ea s` nu aud` conversa]ia cu Isabel. Sesim]ea ridicol`, umilit`. Dar, pe m`sur` ce a[teptarease prelungea, umilin]a f`cu loc unei furii de nest`vilit.

Dup` câteva minute, care i se p`rur` o eternitate,auzi u[a deschinzându-se [i Antonio reveni.

– E[ti furioas`, zise el, deschizând u[a.– Deloc! Ar fi trebuit s`-mi spui c` aveai o \ntâlnire.– Rhea, sunt dezolat. Nu [tiam c` va veni... Când

i-am auzit vocea Isabelei...

62

– ... te-ai repezit \n \ntâmpinarea ei dup` ce ai avutgrij` s` m` ascunzi ochilor s`i. Dar nu te condamn.Isabel ar fi avut motive s` fie geloas`. Sper totu[i, c`nu ]i-am stricat o sear` \n compania ei.

– Te \n[eli. |ncercam s` te protejez.– S` m` protejezi, pe mine? Sau pe dumneata? Nu

este u[or s` joci acela[i joc cu dou` femei.– }i-am spus, nu m` joc, spuse el, privind-o cu un

aer obosit.Lini[tea se instal` \ntre ei, iar Rhea declar`:– Bine, sunt gata. Dac` nu po]i s` m` duci, voi lua

un taxi. Astfel, vei putea a[tepta lini[tit \ntoarcereaIsabelei!

– Foarte bine.Dup` ce taxiul se \ndep`rt`, Rhea sim]i cum i se

umplu ochii de lacrimi. Regreta c` se desp`r]iser`astfel. Dar, pe de alt` parte, frem`ta la ideea c` seabandonase \n bra]ele lui Antonio. F`r` vizita Isabelei,ar fi ajuns pân` la cap`t?

La \ntoarcerea la hotel, se \nchise \n camera ei [if`cu o baie, sperând c` o s` se destind`. |n zadar.Somnul veni cu greu \n acea sear` [i se afund` \nlectura „Misaterelor maya[e“, pân` \n zori...

63

Capitolul 5

A doua zi, Rhea fiind dup` o diminea]` plin`, toat`echipa, cu excep]ia profesorului, se reg`si larestaurant.

– E adev`rat, Rhea, ai nevoie de un ghid pentrua vizita ora[ul? Antonio l-a men]ionat pe unoarecare...

– Eduardo Lopez-Perreira, r`spunse Isabel, \nainteca Rhea s` aib` timp s` reac]ioneze.

Apoi, for]ându-se s` surâd`, ad`ug`:– Acela este, nu-i a[a, Rhea?– Da, f`cu Rhea, pu]in surprins` de atitudinea

Isabelei.|n acel moment, Antonio veni s`-i \ntâlneasc`.– Antonio, relu` Leochan, propune s` organiz`m

un picnic \n acest weekend, pentru a-i descoperi Rheei

64

giannijollys

[i alte lucruri decât aspectul turistic al Mexicului. {idac` duminic` am merge cu to]ii la Xochimilco? Cep`rere ai?

– Nu sunt sigur c` Rhea apreciaz` acest gen deie[iri. Are poate alte proiecte \n minte.

– Te \n[eli, nu am nici un proiect [i a[ fi fericit` s`v` \ntov`r`[esc.

Fixar` o or` [i un loc de \ntâlnire, la Gr`dinaFlotant, un parc la o jum`tate de or` de ora[, cuma[ina.

|n timpul s`pt`mânii, Rhea a ie[it adesea \ntov`r`[ia lui Eduardo. |ntotdeauna galant [icurtenitor, el nu \ncerca s`-i fac` avansuri, fapt pentrucare \i era recunosc`toare.

Când se trezi duminic` diminea]`, soarele str`luceape un cer limpede. Era o zi frumoas`, o zi ideal` pentruun picnic. Când se reg`sir` \n hol, Sam exclam`:

– A[ zice o floare, o frumoas` floare a soarelui!Rhea purta o rochie de var` galben`, str`lucitoare,

din bumbac, cu corsajul mulat [i cu fusta u[or evazat`.}inuta sa era foarte estival`...

|n timp ce taxiul \i ducea spre Xochimilco, Rhea \l\ntreb` pe Sam:

– Exist`, cu adev`rat, gr`dini plutitoare?– Au fost, dar nu mai sunt. Aceast` titulatur`

dateaz` din epoca aztec`, pe când ora[ul Mexic nu era

65

decât un mare lac. |ntrucât nu prea aveau terenuridisponibile, aztecii au avut ingenioasa idee de aconstrui plute mari pe care le-au acoperit cu p`mântpentru a planta pe ele arbori fructiferi, legume [i flori.|ntrucât nivelul lacului se mic[ora, plantele setransformau \n insule, dar numele de gr`diniplutitoare a r`mas. {lepurile [i gondolele carestr`b`teau canalul erau \mpodobite cu flori pentruturi[ti; ele aminteau acele gr`dini plutitoare.

– Acum este \nc` un loc pentru turi[ti?– Numai \n parte, zise Sam lini[tind-o. Numeroasele

vizite cu ghizi includeau [i o vizit` la gr`dini duminicadiminea]a [i una dup`-amiaza, la corida. Dar turi[tiinu st`teau aici decât o or`. Apoi, parcul \ntregapar]inea familiilor mexicane.

Rhea \n]elese ce vroia el s` spun` când z`ri grupurimari urcând la bordul marilor vapoare cu buchete deflori ro[ii \n mân`. Numeroase familii mexicaneluaser` \n posesie parcul; unii se instalaser` subarbori, al]ii se \ndreptau spre pia]`. Totu[i, cea maimare parte se \mbulzea pe chei, pentru a locui o zi peo ambarca]iune prev`zut` cu mas` [i b`nci, ustensilede buc`t`rie [i câteodat` dou` gr`tare.

– Privi]i, iat`-i! strig` Sam, ar`tându-i cu degetul peLeochan [i Isabel pe un chei.

66

Antonio nu era cu ei. Unde era? Mândria o\mpiedica pe Rhea s` pun` aceast` \ntrebare.

Leochan acaparase deja un vas, o mare gondol` cunumele „Amore“.

– Ce noroc! exclam` bucuros Sam. Am puteapetrece ziua la bordul dragostei.

Apoi, privind proviziile pe care Leochan le\mbarcase:

– Ah, v`d c` vinul este la rece! Bueno! {i gaspacos,ceviche...

– Nu imediat, Sam, zise Isabel râzând. Mai \ntâi, nevom odihni, a[teptând ca turi[tii americani s` terminefotografiile amintiri.

Isabel nu \nceta s` atrag` fotografii amatori, segândea Rhea. Ea \[i \mpletise p`rul lung \ntr-o coad`groas` [i purta [i ea o rochie u[oar` din bumbacindian. Cele dou` tinere formau un contrast evident:pe de o parte, americana avea pistrui, p`rul [aten [iminuna]i ochi castanii, de partea cealalt`, tân`raindian` colorat` [i cu ochi \ntuneca]i...

Când gondolierul dep`rt` de mal ambarca]iunealor, Rhea privi \n zadar cheiul, \n c`utarea lui Antonio.A[adar, el nu va veni, dar nu trebuia ca pl`cerea ei s`depind` doar de singura lui prezen]`!

Ea \[i concentr` aten]ia asupra scenei care sedesf`[ura \n jurul s`u. Ambarca]iunile turi[tilor [i ale

67

familiilor mexicane \nconjurau b`rci ale vân`torilorambulan]i. Ei vindeau de toate, „serape de mantile [ienchilades“. Se strecurau printre marile gondolear`tându-le turi[tilor entuzia[ti fleacurile lor. Labordul altor gondole, mariachis, \mbr`ca]i \n costumestr`lucitoare, parcurgeau canalele [i f`ceau s` r`sunemuzica lor vesel`.

– Formidabil! exclam` Rhea când se \ncruci[ar` cuun al treilea grup de muzicieni. Cânt` a[a toat` ziuadoar pentru pl`cerea lor?

– Nu \ntotdeauna, \i r`spunse sec Isabel. Suntpl`ti]i de oamenii care \i doresc.

– A[adar, nu sunt aici decât pentru turi[ti. P`cat!– Nu, replic` Leochan, nu sunt aici numai pentru

turi[ti. Muzica mariachilor este tipic` Mexicului.Adesea, fac serenade iubitelor. Asta face parte dintradi]ia noastr` romantic`. Este un model foarteagreabil [i foarte popular de a celebra s`rb`toareaunei femei, de exemplu.

Se apropiar` de o gondol` de muzicieni caretocmai terminaser` de cântat, pentru turi[ti, celebra„Guadalajara“. Grupul era compus din [ase muzicieni.To]i, \n afar` de chitaristul c`ruia Rhea nu-i puteavedea fa]a, purtau largi p`l`rii de paie [i „serapes“multicolore pe umeri. Atunci când ea se aplec` pentrua admira mai bine ]inutele lor, cele dou` ambarca]iuni

68

se al`turar` [i chitaristul s`ri, f`când un salt, \n barcalor. Surprins`, Rhea se ridic` [i se g`si, nas \n nas, cuAntonio.

– O serenad` pentru señorita? \ntreb` el, salutândadânc.

– Tonio, cânt`-ne „Perdita“, atât de melancolic`,atât de trist`... suger` Lechan.

Tonio se a[ez` \n fa]a Rheei [i \ncepu s` cânte lachitar` o melodie nostalgic`, ciudat` prin refrenulei. Ceilal]i muzican]i, care nu se \ndep`rtaser` \nc`,\ncepur` s` cânte \ncet, pe un ton melancolic. Cândterminar`, Leochan \i spuse c` aceast` melopee aveaca origine un cântec din folclorul indian, tânguireaunui tân`r \ndr`gostit de o tân`r` fat` care \ltr`dase.

Aceast` ambian]` melancolic` nu putea s` dureze\ntr-o zi atât de frumoas`. Curând, se reluar` râsetele[i gondola \[i continu` cursul.

– Este timpul pentru picnic, declar` Sam la\nceputul dup`-amiezii. Eu mor de foame, voi nu?

To]i f`cur` onorul festinului preg`tit de Leochan[i Isabel, Rhea lu` chiar [i din „ceviche“ acest pe[tecrud marinat, care \ncepuse s`-i plac`. Apoi, decomun acord, deciser` s` g`seasc` un loc pentru a-[iface siesta. Spre marea ei surpriz`, tân`ra femeieadormi.

69

Câteva ore mai târziu, \[i continuar` plimbarea.Restul dup`-amiezii trecu \ntr-o vitez` de fulger.Curând, un crepuscul aurit veni s` \ntunece cerulpân` atunci atât de limpede. Numeroase vapora[e se\ntorceau la chei.

– Este târziu, murmur` Isabel.Tat`l s`u \i ceru conduc`torului s` \ntoarc`. Rhea

regret` c` ziua se termina a[a.Când debarcar`, z`rir` un grup de tineri care

dansau, aduna]i \n jurul unei orchestre.– S` mergem acolo, suger` Sam. E \nc` prea cald

pentru a ne \ntoarce \n ora[.Rhea aprob` cu bucurie aceast` propunere. Se

amestecar` \n mul]imea deja prea dens`. Mul]iimprovizau pa[i pe ritmul muzicii f`r` preten]ii, cutoat` simplitatea, pentru pl`cere.

– Haide]i sus! declar` Sam luând-o pe Rhea demân`.

El se lans` \ntr-un dans latin improvizat, cu multspirit, dac` nu cu gra]ie. Uitând de toate, Rhea \l urm`\ntr-o saraband` dezl`n]uit`.

Apoi muzica se schimb` [i orchestra execut`primele note dintr-un dans folcloric. Leochan o invit`pe Rhea la dans, \n timp ce Isabel \l urm` pe Sam.

– Nu este un dans dificil, zise Leochan. F` ca mine.Urmeaz` ritmul muzicii!

70

Cântecul se sfâr[i repede, spre regretul Rheei [i sere\ntâlnir` cu Antonio, care \n acest timp st`tusedeoparte. Rhea \i sim]i privirea a]intit` asupra ei, darnu avu curajul s`-l \nfrunte.

Muzica se relu`, lent` [i romantic`. Se formar`perechile. F`r` s`-i cear` voie, Antonio o antren`departe de ceilal]i.

Era un slow. Antonio o trase spre el.– Cu Leochan ai dansat ca [i cum ai fi avut ritmul

\n sânge, murmur` Antonio \n p`rul ei.– El mi-a spus s` urm`m muzica, s` m` las

condus`, ceea ce am [i f`cut, r`spunse ea, tremurând.– Este adev`rat, [opti el, sl`bind strânsoarea. Este

ceea ce facem [i noi acum, nu?Rhea nu r`spunse, [tiind c` vocea sa o va tr`da,

odat` \n plus. Ea se lipi de Antonio, urmândmi[c`rile acestuia, formând, bine\n]eles, o singur`fiin]`. La un moment dat, Antonio o conduse spre unboschet. Acolo se opri, \i ridic` b`rbia, for]ând-o s`-lpriveasc`.

Rhea \[i ridic` ochii [i citi \n privirea luiAntonio Ferrara o dorin]` infinit`. El se aplec`spre ea. Incapabil` s` se controleze, Rhea \i oferibuzele.

71

Ea sim]i cum o fierbin]eal` imperioas` urc` \n el.|mbr`]i[area lui se f`cu mai fierbinte. Pierdut`, Rhea\[i uit` scrupulele [i temerile. Aproape de buzele ei,Antonio \ntreb`:

– Da?– Oh, da!– Tonio! Tonio! se auzi deodat` o voce strident`.Era Isabel! |nc` [i \ntotdeauna, Isabel!– Tonio, e timpul s` plec`m!Tonio o auzi. |mpotriva voin]ei sale o eliber` din

\mbr`]i[are [i se \ndep`rt`. Descump`nit`, Rhea\ncerc` s`-[i revin`. Pentru a doua oar` consecutiv,Isabel venea s` \ntrerup` brusc un moment deintimitate. S-ar putea spune c` aceasta sim]ea c`prerogativele sale erau amenin]ate, gândi Rhea cuam`r`ciune. {i ea, cum putea s` se lase ne\ncetattulburat` de un b`rbat care apar]inea altei femei?

72

Capitolul 6

Antonio fu cel care propuse s`-i duc` pe Sam [i peRhea, spre marea ciud` a Isabelei.

Sam \i ceru lui Antonio s`-l lase la Fiesta PalaceHotel, unde trebuia s`-[i \ntâlneasc` amicii pentru amai bea un pahar [i pentru a \ncheia seara. Dup` cel-au l`sat, cei doi [i-au continuat drumul.

La aceast` or` târzie, str`zile erau \nc` foarte animate,\n ora[ domnea o cald` atmosfer` de s`rb`toare.

– Nu sunt decât orele zece seara, spuse Antonio.Aici, nop]ile abia \ncep. Pentru mine, de asemenea!

Cuvintele sale cuprindeau o invita]ie pe care eac`ut` s-o ignore.

– Pentru mine, ea s-a sfâr[it, zise ea c`scând. Ziua afost atât de lung`.

El parc` ma[ina al`turi de hotel [i zise:

73

– Doar nu crezi totu[i ce spui? Ziua nu s-a sfâr[it\nc`, nu este a[a?

Inima Rheei \ncepu s` bat` mai tare. {i când ie[idin ma[in` el o urm`.

– A[teapt`-m` aici, zise el când se g`sir` \n hol.El merse s` caute cheia, reveni, chem` ascensorul

[i urc` \mpreun` cu ea. O dat` \n plus, f`cea ceea cedorea.

|naintea u[ii, ea \i \ntinse mâna pentru a lua cheia.– Noapte bun` Antonio, mul]umesc pentru...El n-o ascult`, o lu` de mân` [i o antren` \n

camer`, \nchizând u[a \n urma sa.Veioza \mpr`[tia o lumin` difuz`. Patul era f`cut [i

c`ma[a de noapte pus` pe pern`. Rhea avu timp s`vad` toate acestea \ntr-o frac]iune de secund`, \nainteca Antonio s-o atrag` \n bra]ele sale.

|n apartamentul s`u, fusese tandru. Mai devreme,s`rutarea lui \i trezise dorin]a. |n prezent, lumina cestr`lucea \n ochii lui Antonio o \nsp`imânta.

– De data aceasta, nu vom fi \ntrerup]i, [opti el.Adineauri mi-ai spus da. De ce, deodat`, acest aer\nsp`imântat?

– Am zis da? Dar, eu... eu nu-mi amintesc.– Dac`-]i aminte[ti, zise el, strângându-i mâna. Era

\ntuneric, eram sub arbori...El stinse lampa [i continu`:

74

– Te ]ineam strâns, dansam...{i o trase c`tre el. Ea \ncerc` s` opun` rezisten]`.– Foarte strâns, murmur` el, ignorându-i

rezisten]a.Cu un gest rapid [i brutal, Toni \i l`s` jos bretelele

rochiei [i-i descoperi sânii.Când Antonio se aplec` [i-i mângâie sfârcurile

sânilor, Rhea [tiu c` nimic nu-l va opri. Dorea s`-isimt` gura pe pielea sa, mâinile s`-i ating` corpul\nfierbântat de dorin]`. Ca [i când ar fi sim]itabandonul ei, Antonio o ridic` [i o duse pe pat.

Incapabil` s` vorbeasc`, Rhea a[tepta ca Antonios-o ia din nou \n bra]e, \[i imagina pielea lui goal` pepielea ei...

Deodat`, se auzi soneria telefonului.– Nu r`spunde, ordon` Antonio, cu o voce aspr`.Prea târziu, o nou` sonerie o aduse la realitate. Ce

era gata s` fac`, sau mai bine zis, ce era pe punctul dea s`vâr[i? Se rostogoli pe marginea patului, se ridic`dintr-un salt [i ridic` receptorul.

La cel`lalt cap`t al firului era Eduardo.– Unde e[ti? Am \nceput s` te caut din aceast`

dup`-amiaz`. Ai uitat? \ntreb` el pe un ton derepro[.

Da, uitase complet de invita]ia la cin`! Antonio eravinovatul.

75

– Oh, Eduardo, sunt dezolat`! Am \ntârziat. Dar, num` crezi? Bine, de acord. O mas` u[oar`, atunci.Acord`-mi zece minute. Nu, nu urca, o s` te\ntâlnesc jos.

Puse receptorul \n furc` [i se \ntoarse spreAntonio. El \[i re]inu cu greu o furie gata s`izbucneasc` imediat.

– A[adar, eu sunt cauza acestei regretabile\ntârzieri pentru care te-ai scuzat \n fa]a lui Eduardo?Asta m` \nva]` minte! Draga mea, trebuie s` te aranjezipentru a r`ri \ntâlnirile.. Cel pu]in n-ai premeditatacest telefon surpriz` pentru a te salva \nc` o dat` inextremis...

– |ntâlnire.... premeditat`... De ce m` acuzi?– De lips` de discern`mânt, señorita. |n aparen]`,

acorzi favoruri multor b`rba]i, f`r` alegere. La urmaurmei de ce s` m` nelini[tesc, din moment ce fac partedintre curtezani.

V`zând-o gata s` izbucneasc` \n lacrimi, el se\nduio[`.

– Dac` te-ai vedea tremurând toat`, pe jum`tategoal`, atât de frumoas`...

Ea \[i ridic` stângace bretele rochiei.Vocea lui Antonio se aspri din nou:– P`cat c` i-ai dat \ntâlnire \n zece minute... A[a, nu

mai avem timp deloc.

76

Aceste cuvinte fur` ca o palm`. F`r` un cuvânt, else ridic` [i ie[i, \nchizând \ncet u[a \n urma sa. Dac`m`car ar fi pocnit-o... R`ceala [i dispre]ul s`u erau mairele decât furia sa...

Rhea nu sim]ea cu adev`rat dorin]a de a ie[i. {icând Eduardo sosi, nu-l primi prea c`lduros.

– Rhea e[ti adorabil`, \n aceast` sear`! exclam` el.– Nu spune prostii, [tiu c` nu este adev`rat.V`zând expresia r`nit` a lui Eduardo, regret` c`

l-a bruscat. El nu era cu nimic vinovat de ceea ce sepetrecuse. Plin` de remu[c`ri, \[i propuse s`-[isupravegheze proasta dispozi]ie.

Eduardo o conduse \ntr-un restaurant luxos [ipitoresc situat pe acoperi[urile ce dominau ora[ul.Cina era delicioas`, dar Rhea a fost incapabil` s`-i fac`onoare.

O orchestr` cânta melodii la mod`, foartediferite de cele din Xochimilco. Când tovar`[ul s`uo invit` la dans, tân`ra femeie \l urm` [i, evoluând\n bra]ele sale, \n ritmul sincopat al muzicii, segândea la Antonio, la dezmierd`rile sale exaltate.Din fericire, Eduardo sesiz` cât era de distrat`. Else ar`t` foarte vorb`re] [i interpret` t`cerea ei dreptinteres.

Din nou, Rhea se sim]i vinovat` fa]` de el.

77

Când o conduse la \ntoarcere, Rhea funer`bd`toare s` se termine seara. Odat` culcat`, Rhea,obsedat` de amintirea lui Antonio, [i-a g`sit cu greusomnul.

Dup` o noapte scurt`, se trezi resemnat`. Eraimposibil s` [tearg` trecutul [i s`-i schimbe luiAntonio impresia despre ea. |n schimb, o a[tepta omunc` pasionant` cu privire la antichitatea mexican`.De altfel, nu pentru asta venise?

Rhea avu mult de lucru \n cele dou` zile careurmar`. Ea recopie vechile hieroglife de pe micilesculpturi. Unele caractere, [terse de timp [i deintemperii erau abia vizibile. Trebuia s` le reproduc`foarte exact, pentru ca exper]ii s` le poat` interpreta.De aceea, se servea de o lup`.

– Ei, opre[te-te! \i strig` Sam nelini[tit \n fa]aacestui exces de zel. O s`-]i strici ochii. Nu serve[te lanimic s`-l impresionezi pe patron, pentru c` nueste aici.

– V` asigur c` nu asta este inten]ia mea!– Pari surmenat`. Ceva nu merge?– Nu, bine\n]eles c` nu. Totul merge bine. Trebuie

s` termin aceste desene. F`r` \ndoial`, Isabel mi le vacere mâine.

{i Isabel lipsea. Tân`ra femeie era \n tov`r`[ia luiAntonio? Ca [i când i-ar fi citit gândurile, Sam remarc`:

78

– Isabel [i Tonio sunt foarte ocupa]i s` preg`teasc`expedi]ia noastr`. Bine, eu plec, Rhea. La revedere.

Dup` plecarea lui Sam, Rhea se \ntoarse la lucru [inu [i-a dat seama când au trecut dou` ore când cinevadeschise u[a.

– Ce faci aici? \ntreb` Antonio.– Lucrez.El \naint` c`tre ea.– E trecut de orele [apte.– Vroiam s` termin un desen. Am acest drept, nu?– |ntr-adev`r! Devotamentul t`u este l`udabil,

Rhea. Dar nu-]i risipi toat` energia \nainte de plecare.Fiindc` veni vorba, plec`m joi.

– Unde mergem?– Mai \ntâi, la Merida. Apoi la Chichén Itza, unde

vom \ncepe s`p`turile. Vom petrece câteva zile laMerida, timp \n care voi rezolva câteva afaceri urgente.Ceilal]i se vor putea odihni \n acest timp. Merida esteun ora[ frumos. De fapt, cred c` Eduardo Lopez-Perreira are acolo o locuin]`, sau mai bine zis,unchiul s`u.

– {i ce-i cu asta?– Astfel, ai putea continua s`-l vezi. Presupun c`-]i

va face pl`cere!– Nu... \n sfâr[it, da... |n tot cazul, asta nu te

prive[te!

79

– Ei bine, desigur! Ast`zi e[ti agresiv`. Foarte bine,te las s` lucrezi \n lini[te. Mult noroc!

Termin` pu]in \nainte de zece. Obosit`, l`s` lucrul,gata de plecare. Se \ngrozi la gândul c` se g`seasingur` \n plin` noapte, \n acest edificiu pustiu. Ie[i pecoridor. U[a de la biroul lui Antonio Ferrara eradeschis`, \n`untru se z`rea o lumin`.

Deodat`, cineva se ivi \n urma ei [i o atinse u[or peumeri. Ea tres`ri [i scoase un strig`t de fric`.|ntorcându-se, \l descoperi pe Antonio.

– M-ai speriat! M` \ntrebam dac` ai plecat.– Aveai nevoie de mine?– Nu, vroiam doar s`-]i spun la revedere.– F`r` s` m` s`ru]i? Nici vorb`!O trase c`tre el. S`rutarea lui fu violent`, brutal`,

f`r` tandre]e. R`nit`, \l respinse.– Cu ce drept...– Nu v`d de ce te superi de libert`]ile pe care mi le

iau \n ce te prive[te. Nu v`d de ce Eduardo ar fisingurul beneficiar al favorurilor pe care le acorzi atâtde u[or.

Rhea primi aceste cuvinte ca pe o insult`, dar nul`s` s` se vad` umilin]a pe care o sim]ea.

– E[ti... e[ti incapabil s` ai sentimente.– Profit de ocaziile care mi se ofer`.– E[ti odios [i... cinic!

80

– Sunt realist.– Te dispre]uiesc!Furia \i \ntrecea surpriza. Iat` ce gândea despre ea!– Acum, ascult` bine ce am s`-]i spun, Antonio, zise

ea cu r`ceal`. |n viitor, rela]iile noastre trebuie s` fiestrict profesionale. De acord?

Ironic, el \[i \ncrunt` sprâncenele, rezemându-sede perete.

– Aminte[te-]i, Rhea Glenn, aici eu stabilescregulile. Este echipa mea [i eu sunt responsabilul.Vom pleca imediat spre o destina]ie din ]ara meapentru a studia istoria poporului meu. Dac` neurmezi, vei asculta. Ai \n]eles?

– |n ceea ce prive[te doar lucrul, da, am \n]eles.Antonio surâse f`r` voia lui.– Vom vedea. Dar, ia aminte, la maya[i, femeia

joac` un rol secundar. De fapt, se sacrificau zeilor,tinerele fecioare...

{i cu aceste cuvinte, o p`r`si.

81

Capitolul 7

A doua zi, to]i membrii echipei se str`duir` s`termine preg`tirile pentru expedi]ie [i Rhea nu fu maipu]in ocupat`.

Antonio \[i f`cu o scurt` apari]ie dar abia catadicsis` arunce o privire \n direc]ia sa. Mai \ntunecat caniciodat`, el se \ntre]inu separat cu Isabel.

Se putea s` se fi decis s` respecte acordul lor?

***

Seara, \l g`si pe Eduardo, insistent ca\ntotdeauna. Când \i spuse c` se va duce la Merida,el exclam`:

82

– Formidabil! Noi avem acolo o cas`. Acolo amcrescut. Unchiul meu tr`ie[te [i acum acolo.Bine\n]eles c` vei veni la noi.

El \i f`cu o descriere entuziast` Casei Lopez [itân`ra femeie nu rezist` tenta]iei de a accepta ofertasa. Cl`direa sem`na cu un adev`rat palat! Era maipl`cut decât s` stea la hotel. Eduardo era \ncântat [ipromise s` o \ntâlneasc` foarte des.

***

A doua zi, la aeroport când \i anun]` pe ceilal]i c`va locui la unchiul lui Eduardo, señor Lopez, fuintrigat` de privirea t`ioas` pe care i-o arunc`Isabel.

– Ce noroc! zise Sam. Manuel Lopez este unuldintre oamenii cei mai boga]i din Merida [i poate chiardin Mexic. Dar, aten]ie, s` nu te la[i corupt` de luxulpe care n-ai s`-l \ntâlne[ti sub corturile noastre. laChichén Itza.

– Nu te nelini[ti, Sam, [tiu s` m` adaptez.– Eduardo va veni [i el la Merida? \ntreb` Isabel pe

un ton fals degajat.

83

– Poate, a spus c` va \ncerca.Pe fa]a Isabelei se citi satisfac]ia. |ncepând din acel

moment, s-a purtat mai c`lduros cu Rhea. Cui sedatora aceast` schimbare? se \ntreba tân`ra femeie,perplex`. Probabil o interesa mult Eduardo.

O or` mai târziu, sosir` pe aeroportul din Merida.Rhea fu surprins` auzindu-[i numele la difuzor. |nbiroul de primire o a[tepta un [ofer \n livrea.

– Pentru a v` conduce la Casa Lopez, replic` el.V`zând privirile amuzate pe care i le aruncau

ceilal]i, Rhea se sim]i \ncurcat`. Nu se a[tepta la a[aceva! {i privirea ironic` a lui Antonio o f`cu s` se simt`prost. Dar, din decen]`, nu putea refuza...

Când [oferul opri \n fa]a Casei Lopez, fu foarteimpresionat`! Cl`direa, cea mai impozant` din acel locera o construc]ie alb`, imens`, retras` fa]` de strad`. Oscar` dubl` ducea la un peron luminat [i m`rginit debalustrade \n stil baroc, punând \n valoare enormeleu[i de intrare, sculptate. Dup` cum se p`rea, eraa[teptat`. Când urc` sc`rile, o femeie cu p`rul negrule deschise u[a.

– Señora Lopez? \ntreb` Rhea. Eu sunt Rhea Glenn.Cred c` Eduardo...

|n acel moment, un b`rbat voinic, cu p`rul alb, \[if`cu apari]ia.

84

giannijollys

– Po]i s` preg`te[ti, Maria, zise el adresându-sefemeii.

Rhea se sim]i jenat`.– Nu exist` o señora Lopez, explic` noul venit

dup` ce se prezent`. So]ia mea a murit cu mul]i ani \nurm`. Eduardo reprezint` singura mea familie.

Destins, dar distant, señor Lopez o conduse \nsalon.

Servind câte un whisky pentru ea [i pentru el,continu`:

– Da, Eduardo [i cu mine suntem ultimiireprezentan]i ai familiei noastre. Dar \l v`d prea pu]inpe nepotul meu. Poate nu va fi a[a, \n timpul sejuruluidumneavoastr` la Merida, señorita. Eduardo va sosimâine. Presupun c` nu a]i venit numai pentru mine.

Rhea se sim]ea cu adev`rat foarte jenat`. G`sea c`purtarea acestui om b`trân era prea binevoitoare.Aproba el alegerea lui Eduardo? Dup` un schimb debanalit`]i cu señor Lopez, ceru voie s` se schimbe.Maria o conduse \n camera sa, o \nc`pere spa]ioas` cuun balcon ce se apleca peste gr`din`. |n aceea[i sear`,la cin`, unchiul lui Eduardo \i puse Rheei \ntreb`ri cuprivire la familia sa [i la lucrul s`u cu Antonio Ferrara.De fapt, el dorea s` [tie ce o adusese s` fac` cercet`rila Chichén Itza, \n plin` var`.

85

Rhea vorbi despre pasiunea ei pentru artamexican`, o astfel de expedi]ie servindu-i când \[i vac`uta de lucru.

– Profesorul Ferrara are o bun` reputa]ie,spuse ea.

– Da, [tiu asta, zise b`rbatul. Este un b`rbatstr`lucit, chiar dac` este pe jum`tate indian.

Cu toate c` aceast` remarc` o [oca, Rhea se gândic` ar fi mai diplomatic s` nu fac` nici un comentariu.Ea se retrase \n camera sa, chinuit` de atmosferaap`s`toare de la Casa Lopez. Aproape c` regreta c`n-a r`mas la hotel!

A doua zi diminea]`, Rhea fu surprins` de a primivizita lui Antonio. Maria \l conduse \n salon [i anun]`:

– Señor Ferrara, señorita.– Bun` ziua, Rhea. Ai petrecut o noapte lini[tit` \n

acest palat?– Te rog, nu fi sarcastic. Trebuie s` m`rturisesc c`

nu m` simt bine aici. Aceast` cas` seam`n` cu unmuzeu...

– S`rmana Rhea! S` nu speri c` te deplâng. N-aidecât s`-i spui lui Eduardo.

Pl`cerea pe care o sim]ise când l-a v`zut ap`rânds-a risipit imediat.

– Cred c` n-ai venit doar s`-]i ba]i joc demine...

86

– Nu, i-am adus o dare de seam` lui Manuel Lopez,care conduce funda]ia. El a subven]ionat cercet`rilenoastre de mul]i ani. Sunt dezolat c` te-amdezam`git...

Brusc, se apropie de ea [i o lu` de bra].– Simt dorin]a de a profita de situa]ie \nainte de

sosirea lui Eduardo.Rhea \ncerc` s` se eschiveze, dar Antonio \i lu` fa]a

\ntre mâini [i o s`rut`.– A[adar, totul pentru Eduardo [i nimic pentru

mine?Era am`r`ciune \n cuvintele lui [i Rhea citi \n

adâncul ochilor o mare triste]e. Mi[cat`, i seabandon`. Surprins, Antonio o s`rut` din nou. Dedata aceasta, ea \i \ntoarse s`rutarea.

– Po]i fi atât de dulce, murmur` el.|n acel moment, auzir` ni[te voci. Antonio o l`s` [i

se \ndep`rt`.– Dar aceast` dulcea]` poate fi \n[el`toare,

concluzion` el cu o voce dezam`git`.Rhea se sim]i p`r`sit`, ca deposedat`. De fiecare

dat` când se apropiau unul de cel`lalt, ceva veneas`-i separe...

– Aveam inten]ia s` nu vin \n ast` sear` dar, [tiindc` m` a[tepta]i, n-am putut rezista. Mi-am acordat unconcediu mai lung.

87

– Pentru aceasta, pute]i avea \ncredere \n Eduardo!zise rece unchiul s`u. Dar cine te-ar condamna \n acestcaz.

Apoi, \ntorcându-se spre Antonio.– Buenos dias, señor Ferrara. Maria mi-a anun]at

sosirea dumitale. E ceva ce nu merge? \ntreb` el,intrigat.

– V-am adus doar darea de seam`, zise Antoniosco]ând din buzunar un plic mare.

– Oh! A]i fi putut s` mi-o trimite]i, ca de obicei...Dar a fost foarte amabil din partea dumitale c` ai venit\n persoan`. Pentru c` sunte]i aici, ve]i dejuna cu noi[i ne vei vorbi despre munca dumitale.

Ini]iativa unchiului \i displ`cu lui Eduardo. Dinpartea sa, Rhea se bucura. |l va vedea mai mult timppe Antonio.

Prânzir` pe teras`, unde domnea o r`coare pl`cut`,iar florile \nmiresmau aerul.

Eduardo \ncerca f`r` \ncetare s` acapareze aten]ia,\i vorbea Rheei la ureche. Lui Antonio nu-i sc`paumanevrele acestuia.

„Nu este ceea ce crezi. Eduardo [i cu mine nusuntem aman]i“ ar fi vrut ea s`-i strige lui Antonio, darse mul]umi s`-i arunce o privire sever` lui Eduardo.

– Nu vorbi atât de \ncet, Eduardo! Abia teaud...

88

Señor Lopez surâse cu indulgen]`, dar figura luiAntonio r`mase de marmur`. Disperat`, Rheacontinu`:

– Te rog, s-ar putea crede c` avem secrete!Un servitor le aduse cafeaua. O b`ur` \n lini[te,

apoi Antonio se ridic` [i se scuz`.– Trebuie s` plec. V` las cu.... secretele voastre!– Când te voi revedea? Vreau s` spun, când vom

p`r`si Merida? se inform` Rhea.– Isabel \]i va telefona când vom fi gata,

r`spunse el.Apoi ie[i f`r` s` se \ntoarc`.Eduardo scoase un suspin de u[urare.– Acest om nu [tie s` se destind`, zise el. E obsedat

de munca sa. Nu-l voi l`sa s`-]i acapareze timpul,Rhea.

– El este, totu[i patronul meu \n timpul expedi]iei.Eduardo schi]` o strâmb`tur`. |n acel moment,

sem`na cu un copil capricios.– Pân` atunci, s` petrecem ziua \mpreun`,

declar` el.Se duser` la prietenii lui Eduardo [i lenevir` pe

marginea unei piscine. O via]` de vis! \[i zise Rheasavurând un cocteil de fructe dar, curios, \ncerc`repede un sentiment de nelini[te. Tân`ra femeie nu se

89

sim]ea bine \n acest lux, \i lipsea compania membrilorechipei. A[a c` se \ntoarse cu pl`cere la Casa Lopez.Ziua urm`toare va fi liber`. Eduardo avea \ntâlniri deafaceri \mpreun` cu unchiul s`u...

– E[ti sigur` c` n-o s` te plictise[ti, mâine?– Oh, Eduardo, nu te nelini[ti atâta pentru mine.

N-am s` m` pierd. Voi merge poate s` vizitez „LaErmita“, o sih`strie aproape de zidurile de ap`rare aleora[ului.

– Nu-i mare lucru de v`zut, dar dac` ]ii... Vrei s` teconduc acolo?

– Nu, voi lua o tr`sur`. Va fi o excursie pl`cut`.De fapt, tân`ra femeie \[i reg`sea, cu pl`cere,

independen]a... |ntârzie mult timp [i schi]` desene,coco]at` pe o stânc`. Ce ar fi putut visa mai mult?

90

Capitolul 8

Rhea avea cu adev`rat inten]ia s` petreac` dup`-amiaza a[a dup` cum \l informase pe Eduardo. Ea nuse a[tepta s` primeasc` a doua zi de diminea]` untelefon nea[teptat care s`-i schimbe planurile. Ca deobicei, se trezise mai devreme decât ceilal]i [i r`t`ceaf`r` rost pe verand`, când Maria o anun]` c` estechemat` la telefon.

Trebuie s` fie Sam, \[i zise Rhea, sperând, \n secret,s` se \n[ele. Ea \ncerc` s`-[i reprime emo]ia, dar cândrecunoscu vocea de la cel`lalt cap`t al firului, inima\ncepu s`-i bat` puternic.

– Rhea... Aici Antonio. Am dou` bilete pentru coridadin aceast` dup`-amiaz`. Le-am primit. Este o ocazieunic` s` te ini]iezi \n acest diverstisment tipic mexican.

Surprins`, Rhea se gândi câteva secunde.

91

– Dar, cum se face c` ]i-ai schimbat p`rerea?Auzindu-te n-ai aerul de a fi un fanatic al coridei.

– Vrei s` spui, \n prezen]a lui Eduardo [i aunchiului s`u... Nu mi-am schimbat \ntru totulp`rerea. Totul depinde de defini]ia pe care o dai unuifanatic. Nu \mp`rt`[esc pasiunea lui Eduardo pentrumiza mor]ii. Totu[i, respect [i admir abilitatea [i[iretenia unui matador.

– |n]eleg, zise ea pe un ton nu prea convins.– Ei bine! Vrei s` vii, da sau nu?De fric` s` nu pun` receptorul \n furc`, ea

r`spunse:– Da, vin. Cel pu]in voi vedea o corid` \n via]a mea.– Bine. Atunci la orele dou`, \n fa]` la Los Portales.– Unde?– Los Portales. Lâng` palatul guvernatorului.– Bine.– Atunci, adios.{i \nchise.Rhea r`mase un moment nemi[cat`, cu receptorul

\n mân`. O sunase prea devreme. Se gândise c` og`se[te singur` la o or` atât de matinal`? De ce nu-ipropusese s` treac` s-o ia? }inea ca aceast` \ntâlnire s`r`mân` secret`? Poate nu dorea s` [tie Eduardo c` seducea la corid`.

Câteva minute mai târziu, la mas`, nu men]ion`ie[irea sa nici lui Eduardo, nici unchiului acestuia.Tân`ra femeie se temea c` Eduardo ar decide s-o

92

\ntov`r`[easc`. Bine\n]eles, el era gazda sa [i ea nufolosea un procedeu prea corect dar, la urma urmei,era liber`, nu?

Diminea]a i se p`ru interminabil`. |ncerc` s`citeasc`, dar degeaba. Rhea nu-[i g`sea locul [i nu\nceta s`-[i imagineze modul \n care se va desf`[uradup`-amiaza sa cu Antonio...

|i lu` un timp nebun s`-[i aleag` o ]inut`. Nici unanu-i pl`cea. Sfâr[i prin a alege o fust` scurt`, deculoare kaki, cr`pat` \n p`r]i, [i o bluz` u[oar`, cumâneci scurte. Era atât de ner`bd`toare, \ncât fu gata\nainte de ora stabilit`. Obosit` de a se tot \nvârti, sedecise s` se duc`, orice s-ar \ntâmpla, \n parc.

Când sosi la locul de \ntâlnire, Antonio o a[teptadeja. Venise [i el mai devreme. F`r` s`-[i dea seama,Rhea gr`bi pasul pentru a-l \ntâlni. Antonio discuta cuun vânz`tor ambulant.

Rhea sim]i c` [i-a dat seama de prezen]a sa, dar nuse \ntoarse \nainte ca omul s` termine de vorbit.

Atunci, ridic` privirea spre ea, o salut` [i-i f`cusemn s` vin` [i s` se a[eze al`turi de el, pe o vechebanc` de lemn. Vânz`torul \l interpel` din nou peAntonio, \ncercând s`-l conving` s` cumpere unhamac \mpletic de mân`.

– Nu, nu, \i spunea Antonio, \mpiedicându-l s`desfac` hamacul.

Apoi, \ntorcându-se brusc spre Rhea, \i explic`:

93

– El crede c` am putea avea nevoie. Este destul demare pentru doi. Acesta se nume[te un hamac lun` demiere. Ce crezi?

Rhea sim]i c` ro[e[te. Glumea sau \[i b`tea, \nc` odat`, joc de ea? E greu de spus...

– Cred c` dou` persoane n-ar dormi bine \n acesthamac!

– |n mod obi[nuit, nu acesta este ]elul, ripost`Antonio, \ncântat c` o vede ro[ind.

Apoi, se \ntoarse spre negustor [i-l f`cu s` \n]eleag`c` nu erau interesa]i. Omul se \ndep`rt` cu regret, darnu mai insist`.

– Ai venit devreme, Rhea.– Da, nu [tiam ce s` mai fac, singur` \n casa aceea

mare. Eduardo [i unchiul s`u erau re]inu]i \n exterior,pentru afaceri.

– {tiu, pentru asta am [i ales aceast` dup`-amiaz`.Nu doream s`-l v`d pe Eduardo. Ai fi venit cu mine,f`r` el?

Rhea nu r`spunse, dar t`cerea o tr`d`.– Ai omis s`-l \n[tiin]ezi? relu` Antonio, ca [i cum

i-ar fi ghicit gândurile.– |ntr-adev`r, nu am considerat necesar.– Foarte just. De ce s`-i trezim b`nuieli \n mod

inutil? Bine. Conteaz` prea pu]in, el nu este aici. Suntbucuros. Acum, s` mergem!

94

Merser` pe jos pân` la aren`, \n tov`r`[ia a sute demexicani care umpleau str`zile ora[ului.

– Avem noroc. Ast`zi, trei matadori celebri sunt peafi[. {tiu c` unul dintre ei, Adolpho Diaz, este cel maibun. Mi-e fric`, din p`cate, ca banii s` nu joace un rolimportant \n lupta cu taurii.

La intrare, câ]iva mexicani nemul]umi]i se\ngr`m`diser` \n fa]a unei pancarde. Nici un bilet numai era de vânzare.

– Este o aren` mai mic` decât cea din capital`.– Unde vom sta noi? \ntreb` Rhea. La soare sau la

umbr`?Ea [tia c` locurile cele mai ieftine se g`seau pe

partea \nsorit`, unde se a[ezau majoritateaspectatorilor mode[ti. Locurile la umbr` eraurezervate pasiona]ilor mai boga]i. Acolo era mair`coare, dar se g`seau, de asemenea, mai aproapede aren`.

– |ntrucât este vorba de prima corid` nu m-amgândit. Am luat dou` barreras, dou` locuri situate \nspatele palisadei. Nu-]i va sc`pa nici un am`nunt!

El o conduse spre mul]ime. Rhea, excitat`, sesim]ea vibrând la unison cu pasiona]ii care-[imanifestau entuziasmul.

– Dac` dete[ti lupta cu taurii, de ce vii? \l \ntreb` eape Antonio.

95

– Detest miza mor]ii, dar iubesc spectacolul. El areo semnifica]ie foarte profund`, aproape ca un simbol.

|ncepu apoi s`-i descrie diferite etape ale coridei:– Mai \ntâi, picadorii atrag taurii cu ajutorul

capeelor ro[ii. Matadorul angajeaz` atunci lupta. Apoi,picadorii c`l`ri \n]eap` animalul [i matadorul \l\ndep`rteaz` de picadori. |n sfâr[it, banderillerii \iajut` pe matadori; ei \nfig trei perechi de banderille \numerii taurului, ceea ce \l sl`besc dinainte. Vine \nsfâr[it momentul final, \n care matadorul \l atrage, mai\ntâi, pe taur cu o mic` mulet` ro[ie, apoi \l omoar` cuo lovitur` de sabie.

Rhea, care \l ascultase pe Antonio f`r` s`-l\ntrerup`, se \nfior`.

– Taurul este ucis \ntotdeauna?– Cuvântul matador \nseamn` uciga[. Aici, ca [i \n

Spania, taurul este \ntotdeauna ucis, ceea ce nu se\ntâmpl` \n Portugalia, unde via]a \i este salvat`.Câteodat`, se poate \ntâmpla ca taurul s` scape demoarte, când matadorul este mai pu]in [iret, dar va fisacrificat \n afara arenei.

Explica]iile sale fur` \ntrerupte de un sunet detrompet`, iar mul]imea scotea strig`te de ner`bdare.

– Trebuie s` \nceap`, deschide bine ochii, Rhea.De la locul s`u, ea vedea toate arena. Cei trei

matadori, \n ve[minte str`lucitoare, \[i f`cur` o intrare

96

triumfal` \n \ncuraj`rile publicului. Asemeni eroilor, eiavansar` cu mândrie, având pe umeri capele deparad`.

– Ai zice c` sunt ni[te conchistadori, murmur`Rhea.

– Prive[te-i mai \ndeaproape, au tr`s`turi indiene.Este ciudat, de altfel, c` to]i copiii indieni s`racidoresc s` devin`, \ntr-o zi, un matador celebru.

Defilarea continu` cu apari]ia picadorilor pe jos [ic`lare. Apoi corida \ncepu. Rhea b`tea din picioareexaltat` sau \nchidea ochii de fric`. Antonio \i d`deaexplica]ii, o sf`tuia s` urm`reasc` mi[carea picioarelormatadorilor [i momentele cele mai dure ale luptei,omul [i animalul aproape corp comun, omulcontrolând, câteodat` taurul r`mând neclintit.

Când momentul mor]ii se apropie, Rhea se strânselâng` Antonio, incapabil` s` asiste la ceea ce urma s`se \ntâmple.

Cel de-al doilea matador, Adolpho Diaz, favoritul,alesese un taur mai periculos, care ripost` de laprimul atac. Rhea se nelini[ti, dar Antonio \i spuse c`,din contr`, animalul de acest fel era atât de previzibil\ncât \i permitea matadorului s`-[i demonstreze arta.

Adolpho Diaz era tot atât de gra]ios ca un dansator[i se juca u[or cu taurul f`când fente [i am`gindu-l,demonstrându-[i arta cu o mare virtuozitate.

97

|n momentul final, Adolpho Diaz se prezent`\naintea mul]imii \n delir, cu p`l`ria \ntr-o mân`, cusabia [i cu muleta \n cealalt`, [i ceru aprobarea s`omoare animalul.

– El dedic` taurul \ntregului public, nu numai uneisingure persoane, anun]` Antonio.

O strânse de umeri pe Rhea cu ner`bdare [iexaltare. Era ceva magic \n spectacolul care unea spectatorii\n acela[i entuziasm. |n ceea ce o prive[te pe Rhea,simplul fapt c`-l atingea pe Antonio o \mb`ta,\mbr`]i[area lui o arunca \ntr-o stare vecin` cu transa.

Câ[tigat de entuziasmul mul]imii, Adolpho Diaz \[iasum` riscul. El \[i abandon` capa pentru o bucat`mic` de pânz`, ata[at` la un b`]. Rhea \[i ]inur`suflarea, nu mai auzea ce-i spunea Antonio. |n fa]aultimei confrunt`ri \ntre om [i animal, reac]iile saleerau pur fizice [i emo]ionale. La un moment dat, sep`rea c` taurul se apropie atât de mult de matador,\ncât se strânse lâng` Antonio, c`utând cu disperarecontactul protector al corpului s`u.

– Iat` momentul adev`rului, murmur` el. Nu semai poate recurge la nici un [iretlic. Prive[te bine:matadorul, cu muleta \n mâna stâng`, trebuie s` fac`\n a[a fel \ncât taurul s`-[i aplece capul pentru ca el s`\nfig` sabia din mâna dreapt` \n spatele coarnelor.Dac` face cea mai mic` eroare, poate fi r`nit mortal.

98

Rhea ar fi vrut s` \nchid` ochii, dar era deja preatârziu. Adolpho ucisese taurul. |n picioare, mul]imea\n delir aplauda [i striga. Arbitrul \i acord`matadorului nu o ureche dup` cum era obiceiul, cidou`. Mul]imea, nemul]umit`, vocifera \n continuare.

– Ei cred c` merit` mai mult, explic` Antonio.Flori [i p`l`rii fur` aruncate \n aren`. Judec`torul

acord` \nving`torului coada, aprobat de spectatori.– Este o onoare rar`, zise Antonio, \ntorcându-se

spre ea. Ai avut noroc. Este pentru prima dat` când vii[i asi[ti la un spectacol excep]ional. Dar ce se\ntâmpl`, Rhea, plângi?

Da, plângea [i nu \n]elegea bine reac]ia sa.Desigur, \i era mil` de s`rmanul taur, dar nu eranumai asta. Sim]ea de asemenea admira]ie pentrumatador [i arta sa. Team`, mil`, admira]ie, toatead`ugate delirului mul]imii, f`cuse s` creasc` \n ea otensiune care acum sc`dea. {i apoi, totu[i, eraAntonio, cu care \mp`r]ise, de la un cap`t la altul,aceast` tulbur`toare comuniune.

Antonio p`rea, de asemenea, mi[cat. El o trase [i ostrânse tare lâng` el, cu pasiune.

– N-ar fi trebuit s ̀te aduc. Prea mult sânge, murmur ̀el.Rhea fu tentat` s` profite de acest moment de

sl`biciune, Antonio l`sând jos garda. Dar nu, \nsemna\nc` odat`, s` joace [i s` tri[eze.

Se dep`rt` pu]in de el [i spuse:

99

– M` simt bine, Antonio. Doar pu]in dezorientat`.Acest spectacol este barbar dar [i frumos, \n acela[itimp.

– }i-a pl`cut?– S` zicem c` m-a pasionat ce s-a petrecut \n aren`.– Cu atât mai bine. S` plec`m, acum. De altfel, am

v`zut cea mai frumoas` parte a spectacolului.Antonio o conduse spre ie[ire, \n mijlocul unei

mul]imi \n delir. Când ajunser` \n strad`, Rhea avuimpresia c` respir` mai liber`.

– Era atât de cald \n interior. Atmosfera eraap`s`toare.

– Dac` e[ti obosit`, pot s` chem un taxi.– Nu, mul]umesc, prefer s` mergem pe jos, \mi va

face bine.El o cuprinse de talie [i, \ntr-o t`cere complice,

merser` c`tre ora[.Rhea rev`zu imaginea coridei care o frapase. Retr`i

emo]iile de teroare, admira]ia, pl`cerea, dezgustul pecare i le treziser`. Gânditoare, \l \ntreb`:

– De ce ai ales corida? {tiu c` am mai \ntrebat, dar...– Pentru c` m` fascineaz` tot atât cât \mi provoac`

oroare. Este teatrul unei lupte teribile \mpotriva fricii,a mor]ii. Po]i s` admiri acolo curajul, o anumit` form`de estetism. Poate c` nu ar fi trebuit s` te aduc. Cuadev`rat, nu ai apreciat?

100

– Sunt fericit` c` am venit, Antonio, chiar dac` nusunt sigur` c` sim]eam dorin]a s` vin. Intensitateapropriilor reac]ii m-a surprins, m-a bulversat.

|[i reluar` drumul, uni]i printr-o leg`tur` invizibil`.– |nchipuie[te-]i c` atunci când eram mic, vroiam

s` devin matador, zise el \n zeflemea.– Tu, matador?– Da, este visul tuturor micilor mexicani. Dar nu

m-a l`sat inima. |]i trebuie o anumit` duritate pentrua \nv`]a aceast` meserie care, de altfel, te oblig` la odisciplin` de fier.

– {i presupun c` dete[ti a[a ceva.– Deloc, munca arheologic` impune, de asemenea,

mult` rigoare. De altfel, ea mi-a oferit o provocareintelectual`. Corida ofer` o provocare fizic`. Ori, euam mai mult` nevoie de prima decât de a doua.

– Toat` lumea pretinde c` nu te intereseaz` decâtmunca.

– Ai prefera s` duc via]a trândav` a unui EduardoLopez-Perreira?

Rostise, cu un dispre] evident, numele luiEduardo.

– Nu, dar cred c` e[ti nedrept fa]` de Eduardo. Nueste atât de superficial, nici p`rtinitor, cum pare.

– Nu vei reu[i s` m` convingi c` Eduardo nutre[teun ideal de egalitarism.

101

– Se pare c` ui]i c` s-a n`scut aici. Este mexican, ca[i tine. E mândru de ]ara sa. Când am vizitat ora[ul, m-auimit prin mul]imea cuno[tin]elor sale despre Merida.

– La Merida de Montego?– Ce vrei s` spui despre La Merida de Montego?– Acest ora[ n-a purtat \ntotdeauna acest nume.

|nainte era o cetate maya[` care se numea T'ho sauTiho. Montego a rebotezat-o pentru a o face capital`.Mul]i dintre oamenii de aici o mai numesc Tiho.

– Cu aceast` Montego, a f`cut r`u rasei voastre?– Desigur, el a adoptat câ]iva tineri din familiile

indiene nobile, doar pentru a le da o educa]iecre[tin`. Dac` nume[ti asta a face bine. De fapt, acestfals paternalism exist` [i \n zilele noastre. SeñorLopez, de pild`, \i propusese tat`lui meu s` finan]ezestudiile mele agricole, ceea ce \nsemna o deschiderec`tre o carier` fantastic` pentru un b`iat s`rac.

– {i ce s-a \ntâmplat?– Bine\n]eles, tat`l meu a refuzat. El a muncit din

greu pentru a pl`ti educa]ia mea [i pentru a m` l`saliber s`-mi aleg o meserie. La acel moment, amdescoperit, de pild`, c` lupta cu taurii m` atr`gea maimult ca antropologia. Este poate ra]iunea pentru carem` consacru, \n \ntegime, muncii mele.

– Excluzând alte lucruri?Antonio o privi din nou, râzând.

102

– Am alte interese. {i cred c` [tii, drag` Thea. Estede-ajuns s` m` g`sesc singur cu tine pentru a sim]idorin]a de a te cuprinde \n bra]ele mele.

Vocea lui sugestiv` o f`cu s` fream`te, dar nu putus` r`spund`, lovit` parc` de mutism. Când vorbea atâtde liber despre dorin]a pentru ea, nu mai [tia ce s`fac`. Rhea nu era atât de liberal` cum erau colegii deuniversitate. S` flirteze, nu intra \n obiceiurile ei.

– Nici o [ans`, murmur` el deodat`. Prive[te cine vine.Ea ridic` ochii [i-l v`zu pe Eduardo [i pe señor

Lopez venind spre ei. Eduardo \[i \ncrunt`sprâncenele.

– Ce surpriz` s` te \ntânesc aici, Rhea. Nu [tiam c`trebuie s` ie[i.

– Am invitat-o pe Rhea s` m` \nso]easc` la corid` [iea a acceptat. Nu are dreptul s` profite de sejurul deaici?

Eduardo era gata s`-i r`spund` pe acela[i ton cândunchiul s`u interveni, \ntr-o manier` curtenitoare,punând cap`t conversa]iei.

Antonio \[i lu` r`mas-bun.– Pentru c` e[ti \ntr-o companie atât de bun`, te

p`r`sesc, Rhea. Bun` seara!Tân`ra femeie nu [tia cui s` poarte pic` mai mult.

Lui Antonio, pentru lipsa de delicate]e? Lui Eduardopentru apari]ia nea[teptat`? Sau ei \nse[i?

103

Capitolul 9

A doua zi, Eduardo \ncerc` s-o scoat` pe Rhea dinmelancolia sa persistent`. Era \ntr-o bun` dispozi]ie [ic`ut` prin toate mijloacele s-o fac` s` \mp`rt`[easc`veselia sa.

– Rhea, dup`-amiaz` Ferrara te-a deprimat. Sedatoreaz` coridei aceast` stare?

– Dar nu, Eduardo! Ce idee ciudat`!– Bine, bine, nu voi mai insista, te asigur. {tiu ce

trebuie s` facem pentru a ne schimba gândurile: untur al magazinelor.

De ce nu? \[i zise Rhea. N-o s` se plictiseasc`a[teptând s`-i telefoneze Antonio.

Dup` micul dejun, plecar` \n Mercada Principal. Omul]ime de tarabe colorate, a[ezate mai mult sau maipu]in regulat, constituiau aceast` pia]`, pe unde se

104

plimbau, \n dezordine, o mul]ime pestri]` demexicani, turi[ti [i indieni care cump`rau, vindeau, setocmeau. Rhea era \ncântat` de acest spectacol \nculori vii.

– Se g`sesc aici de toate, de la p`l`rii de paie de undolar, la bijuterii de aur de mii de dolari, ziseEduardo.

Rhea parcurse câteva alei, se opri ici [i colo pentrua asculta câte un negustor \n verv` sau pentru adescoperi câte o bagatel` pe care n-o mai v`zuseniciodat`. Nu se putu opri s` nu cumpere câte ceva:un huipil alb – rochie din bumbac purtat` de femeiledin Yucatan. Vânz`torul o asigur` c` cea pe care o\ncerca era special`, era un huipil de mireas`. Rhea semanifest` ca [i când n-ar fi \n]eles, dar Eduardo zise,pentru a o tachina:

– Vrei s` faci o c`s`torie maya?– Nu, dar aceasta \mi place.La alt` tarab` admir` o „guayabera“ brodat`,

plisat`, o c`ma[` care le pl`cea s` o poarte b`rba]ii dinYucatan. O tent` s` o cumpere. Dar cui s` o ofere? |iveni \n minte figura lui Antonio [i f`cu semnvânz`toarei c` o ia.

Eduardo vru s`-i ofere un frumos colier de argint,dar ea \l refuz`. Discutau aprins, când auzir` o vocefamiliar` \n spatele lor.

105

– Ce surpriz`!Era Sam, cu un surâs larg pe buze, urmat de Isabel.

Sam se \ntoarse [i o lu` de bra].– Haide, vino, Isabel! Iat-o pe Rhea [i pe señor

Lopez-Perreira.Isabel avea o figur` \ntunecat` [i nu p`rea deloc

\ncântat` de \ntâlnire. Atitudinea ei o intrig` multpe Rhea. Dup` cât se pare, ea [i Eduardo secuno[teau.

– A trecut mult timp! Ce mai faci, Isabel?– Foarte bine. {i dumneata?– Ca de obicei. Nu m-am schimbat. {i munca

voastr`?– Ne preg`tim pentru o expedi]ie la Chichén Itza.F`r` s` \n]eleag`, Rhea sim]i tensiunea ce se

instalase \ntre cei doi interlocutori. Din fericire, Sam \iscoase din \ncurc`tur`.

– Apropo, noi mergem s` cin`m la Los Almendos.Leochan a comandat mânc`ruri tipic maya. Trebuie s`veni]i s` petrece]i un moment cu noi.

Rhea se temu c` Eduardo va refuza invita]ia dar,spre marea sa surpriz`, se \ntoarse [i o \ntreb`:

– Vrei s` mergi?– Da, cu pl`cere.Dup` ce s-au pus to]i de acord, reluar` vizita \n

pia]`. Sam se amuza, tocmindu-se de pl`cere.

106

– Sam, dac` studen]ii l-ar vedea pe profesorul lor [icercet`tor renumit discutând aprins pentru dou`pesetas, \ntr-o spaniol` de ne\n]eles...

– Dar Rhea, nu [tii c` \ntr-un om mare sunt dou`fe]e diferite?

– Poate este adev`rat pentru tine, Sam, dar nupentru to]i „oamenii mari“ cum spui...

Amândoi f`ceau aluzie la acela[i om.– Te \n[eli, draga mea! Nu-l cuno[ti bine. D`-i o

[ans`!Este ceea ce \ncerc \n zadar s` fac, sim]i ea dorin]a

s` strige, dar el nu m` vrea.Din fericire, Isabel [i Eduardo r`m`seser` \n urm`

[i nu auzeam conversa]ia lor.Sam [i Rhea se deciser` s` se tocmeasc` pentru

dou` p`l`rii de paie, pariind cine va pl`ti mai pu]in.Tocmai erau s` le \ncerce când Isabel [i Eduardo \iajunser`. Isabel avea un aer \ncordat.

– Cred c` trebuie s` ne \ntoarcem. Tat`l meu m`a[teapt`.

Sam era pe punctul de a protesta, apoi se r`zgândi.S`rmanul Sam, se gândi Rhea. Trebuie s` suporteproblemele tuturor. Se \ntreba de ce avea Isabel unaer atât de tulburat. Prezen]a lui Eduardo ar fi trebuits`-i fac` pl`cere, pentru c` o \ndep`rta pe Rhea deAntonio.

107

Când p`r`sir` pia]a, Rhea dori s` aib` inima u[oar`[i-l \ntreb` pe Eduardo de când se cunosc.

– Oh, ne-am \ntâlnit la universitate, acum câ]ivaani, r`spunse el scurt.

Rhea fu surprins` de acest r`spuns lapidar, care nusem`na cu Eduardo. Ea vru s` [tie mai mult.

– {i?– {i... Nimic... Ne-am dat seama c` avem prea

pu]ine lucruri \n comun. {i am decis s` punem cap`tprieteniei noastre.

Rhea crezu c` descoper` \n vocea sa o not` deam`r`ciune. {tia c` Eduardo nu-i spunea tot, \iascundea ceva, \ns` nu reu[i s` afle mai mult.

|n acea sear`, pe când se preg`tea s` ias`, \[i d`duseama c` nici Sam, nici Isabel nu men]ionaser`numele lui Antonio pentru masa de la Los Almendos.Poate nu va veni? Grija deosebit` pe care o ar`tatoaletei sale era oare inutil`? Ei, la naiba, avea fermainten]ie de a profita de aceast` ie[ire!

Rhea [i Eduardo sosir` ultimii la restaurant. Rhea \lv`zu imediat pe Antonio la mas` al`turi de ceilal]i. Elnu remarc` sosirea lor, pentru c` era \ntr-oconversa]ie animat` cu Isabel. Rhea nu putu s` nuremarce c` erau un cuplu foarte frumos. O trata petân`ra femeie indian` cu aceea[i duritate pe care omanifesta fa]` de ea?

|n sfâr[it, Antonio se ridic` pentru a-i primi.

108

– O s` vede]i, le spuse cu un surâs, mâncarea esteexcelent` aici. Leochan \l cunoa[te pe proprietari, carene r`sfa]`.

– Noi avem leg`turi mai mult sau mai pu]in\ndep`rtate, explic` acesta din urm`. Chiar [i Tonioeste un v`r mai \ndep`rtat al proprietarului.

– Dar Leochan este patriarhul familiei, ziseAntonio cu afec]iune. |n alte timpuri, ar fi putut s` fieun [ef!

– {i dumneata ce ai fi fost? Un prin]?– Un lupt`tor, f`r` \ndoial`, suger` Eduardo.

B`nuiesc calit`]i de lupt`tor \n dumneata.Antonio \i arunc` o privire furioas`.– Numai când sunt provocat, drag` prietene. Altfel,

din firea mea, sunt foarte pacifist.Sim]ind o \nfruntare \ntre cei doi b`rba]i, Sam

remarc`:– Nu, zise el, eu te-am imaginat, mai bine, ca un

astronom. Nu pentru c` lui Tonio i-ar lipsi calit`]ileesen]iale ale unui r`zboinic, dar astronom i s-arpotrivi mai bine, cu aceast` voin]` de a \nv`]a tottimpul [i cu aceast` sete de a descoperi... Astronomiise \nscriu \n elita oamenilor cei mai cultiva]i aiciviliza]iei maya.

– Atunci, ce alege]i: [ef, r`zboinic sau astronom? \l\ntreb` ea.

109

– {i preot? ripost` Antonio. Ei duceau o via]` foarteinteresant`, mai ales când trebuia s` vegheze asupratinerelor fecioare destinate sacrificiului ritual.

Apoi, adresându-se direct Rheei, el urm`:– Bine\n]eles, nu [tii c` se considera o onoare s`

dai pe una dintre fiice pentru ca s` fie izolat` de lume,pentru a fi, apoi, sacrificat` zeilor.

– {tiu, r`spunse Rhea. Este unul dintre obiceiurilecele mai dezagreabile pe care \l cunosc din civiliza]iamaya. |n ceea ce m` prive[te, a[ fi fost fericit` caaceast` onoare s` m` cru]e.

– Tinerele fete trebuia s` fie frumoase, foarte tinere[i inocente, relu` Antonio.

Rhea sim]i c` fierbe de mânie la aceast` aluzie care\i era destinat`.

– Opre[te-te Tonio, zise Lachan. Nu-l asculta, Rhea!El uit` c` istoria maya a num`rat, de asemenea, unmare num`r de femei ilustre.

|n acel moment, spre marea u[urare a tuturor, fuservit primul fel. Urmar` o varietate de feluri exoticepicante, pe care le degustar` to]i cu poft` [i cupl`cere.

– Sunt fericit s` v`d c` apreciezi buc`t`ria noastr`,\i spuse Leochan, Rheei.

– O, da! exclam` ea cu entuziasm. Dar o s` iaucâteva kilograme...

110

– Nu te nelini[ti, nou`, celorlal]i mexicani, ne placfemeile plinu]e, nu-i a[a profesore Ferrara, zise Eduardo.

– Dumneata exprimi gustul mexican, nu pe celindian, drag` prietene. Tinerele fete indiene sunt maidegrab` sub]iri [i zvelte.

– Ca Isabel? \ntreb` Eduardo, privind-o pefrumoasa arheolog`.

– Da, ca Isabel.Cei doi b`rba]i schimbar` priviri du[m`noase. |nc`

o dat`, Rhea \[i spuse c` exista o explica]ie cu privirela antipatia lor.

Masa se sfâr[i cu o tart` foarte u[oar`, urmat` deun lichior din partea casei, f`cut pe baz` de mierefermentat` [i de anason. Când ie[ir` din restaurant, \[i\ndreptar` pa[ii spre pia]a principal` a ora[ului.

– Este s`rb`toarea de sâmb`t` seara, explic` Isabel.|n pia]` fuseser` dispuse rânduri de scaune, \n fa]a

unei scene. Spectacolul \ncepuse [i un autor de[ansonete f`cea mul]imea s` râd`.

– Cântece deocheate, zise Leochan, \n`bu[indu-[irâsul.

Un grup de dansatori a[tepta s` urce pe scen`.– Nu putem s` r`mânem? propuse Rhea.Eduardo era singurul care nu vroia s` asiste la suita

de spectacole, prea provinciale pentru gustul s`u.Chiar [i Isabel nu le mai v`zuse din copil`rie.

111

– Ei bine, sunte]i \n minoritate, \i zise Tonio luiEduardo. Sunte]i obligat s` ne ]ine]i companie.

|[i f`cur` drum prin mul]imea din ce \n ce maidens`. Ajutat` de Eduardo, Rhea se urc` pepiedestalul unei statui pentru a vedea mai binespectacolul. De acolo, avea o vedere de sus spre scen`[i putea admira succesiv un grup folcloric dedansatori, apoi o coral` [i, \n sfâr[it, o tân`r` carecânta balade romantice. |n acel moment, Rhea v`zu c`tovar`[ii s`i disp`ruser`. Atunci, intr` \n panic`. Cumo s` coboare? |n timp ce c`uta \n zadar pe unul dintreprietenii s`i, v`zu fa]a lui Antonio \ntoars` spre ea, cuun aer ironic. El se apropie de piedestatul statuii.

– Ave]i vreo problem`, señorita, \ntreb` el,inocent.

– Ghice[te...– De ce nu coborâ]i a[a cum v-a]i urcat?– Imagineaz`-]i c` nu m-am urcat singur`. M-a

ajutat Eduardo.– {i acum, nu mai este Eduardo s` v` ajute,

nu-i a[a?– Antonio, te rog...– Ce m` rogi? Pentru c` Eduardo te-a abandonat,

ce nevoie ai de mine?– |nceteaz` s` spui prostii. Eduardo nu m-a

abandonat, se g`se[te undeva, \n mul]ime.

112

– Atunci, \n acest caz... zise Antonio, \ntorcându-ispatele, pentru a se \ndep`rta.

– A[teapt`! strig` Rhea, te rog, ajut`-m`.El nu spunea nimic.– Te rog!– Pentru c` m` rogi atât de amabil... zise el,

\ndreptându-se c`tre ea.Ea se l`s` s` cad` \n bra]ele lui \ntinse. Mâinile lui

Antonio alunecar` de-a lungul picioarelor ei, apoi alcorpului, pe m`sur` ce cobora. Când atinse p`mântul,el nu o l`s` imediat. Ea nu mai fu con[tient` demul]imea din jurul lor.

– Acum, recompensa mea, zise Antonio.El \i fur` o s`rutare care-i aprinse sim]urile. Sim]i o

vag` dorin]` dar, deja, Antonio o respinse.– S-ar zice c` doreai altceva, Rhea, dar când \]i ofer

mai mult, protestezi. Trebuie s` alegi. Nu-mi placastfel de jocuri.

Apoi, se dep`rt` brusc de ea [i-i lu` mâna.– Haide! Ceilal]i sunt acolo, jos.Rhea n-ar fi vrut s`-i \ntâlneasc` pe ceilal]i. Ar fi

preferat s` r`mân` cu Antonio. Ce vrusese el s` spun`?C` nici ei nu-i pl`ceau aceste jocuri? Nu avu timp s`reflecteze mai departe. Deja ceilal]i i-au \ntâlnit.

– Repede! |nghe]atele voastre se topesc, strig`Sam, ]inând conurile \n mân`. Vanilie pentru Rhea [i

113

migdale pr`jite pentru Tonio. Am ales aroma \nfunc]ie de caracterul fiec`ruia: unul dulce [i agreabil,cel`lalt puternic [i u[or am`rui.

– Te-ai \n[elat dup` aparen]e, \i zise Antonio luiSam. Aceast` \nghe]at` de migdale pr`jite este foartedulce \n interior

– Rhea, cred c` Antonio este gata s` explice ceva.Dar v`d c` nu prea e[ti convins`, spuse Sam râzând.

Rhea se decise s` nu r`spund`.Deoarece Eduardo era singurul care venise cu

ma[ina, propuse s`-i duc` [i pe ceilal]i. Tonio refuz` [iSam declar` c` prefer` s` mearg` pe jos.

– Tu [i Leochan trebuie s` profita]i de ma[in`, seadres` el Isabelei. Tat`l t`u este obosit.

Eduardo \i duse mai \ntâi pe cei doi Tikal. Cu toateprotestele Isabelei. Eduardo insist` s-o conduc` petân`ra femeie pân` la u[a hotelului. Rhea \l v`zu peLeochan intrând primul, \n timp ce Eduardo [i Isabel\ntârziar` un moment pe peron pentru a discuta.Apoi, tân`ra femeie disp`ru [i Eduardo se \ntoarse lama[in`.

– Ce sear` frumoas` am petrecut! zise Rhea.– Dar, dar eu m-a[ fi dispensat bucuros de

spectacolul de variet`]i.– Eduardo, nu fi atât de snob! Era, f`r` \ndoial` mai

distractiv decât serata la care doreai s` ne duci.

114

– I-am promis lui Pedro c` o s` trecem.– E prea târziu, Eduardo. Sunt obosit`.– Foarte bine. Atunci, s` ne \ntoarcem.Rhea fu surprins` v`zând c` Eduardo \[i schimb`

atât de repede hot`rârea.El parc` \n fa]a Casei Lopez.– Ce noapte frumoas`, zise Rhea. Aerul este atât de

pl`cut!Odat` intrat` \n cas`, Rhea refuz` ca Eduardo s-o

conduc` pân` la camera ei. Impulsiv, \l s`rut` cu maimult` \nfl`c`rare ca de obicei. Dac` Eduardo fusurprins, el nu sufl` un cuvânt.

Aceast` s`rutare urma s` trezeasc` \n ea acelea[ireac]ii ca a lui Antonio? Vroia s` [tie, [i prelungiaceast` s`rutare \n care puse mai mult` pasiune ca deobicei. Dar, r`spunsul fu clar: nu sim]i nimic, nicidragoste, nici tandre]e, cel mult o tandr` afec]iune.

– Noapte bun`, \i spuse ea p`r`sindu-l.

115

Capitolul 10

Când Eduardo o p`r`si pe Rhea, el nu prea [tia ces` cread`. Ardoarea cu care Rhea reac]ionase las`rutarea sa l-a descump`nit. Totu[i, Dumnezeu [tiac` evitase s` flirteze cu ea \n mod deschis. Iat` c` Rhea\ncepea s` r`spund` aten]iei sale \ntr-un moment \ncare propriile sentimente erau prad` unei confuziitotale. De fapt, \ntâlnirea cu Isabel Tikal \i treziser` totfelul de amintiri determinate de dorin]` [i desuferin]`. Deodat`, sim]i nevoia irezistibil` s-o revad`.Cu un pas vioi, lu` ma[ina [i se ajunse \naintea hoteluluiunde-i l`sase pe Tikali, cu câtva timp mai \nainte.

Ce camer` putea ocupa Isabel? Scoase un suspin dedescurajare, ie[i din ma[in` [i \naint` pân` la trepteleperonului. Poate ie[ea s` ia aer sau s` se plimbe...Deodat`, aten]ia \i fu atras` de un zgomot discret, nudeparte de el. Cineva st`tea \n umbra terasei.

116

– Isabel, [opti el, emo]ionat de o speran]` nebun`.Era ea. De ce c`uta atunci s`-l evite?Eduardo o lu` de mân`.– Te rog, nu pleca.– Ce faci aici, Eduardo?– {tiam c` n-a[ fi putut s` dorm.– Dar, \n sfâr[it, ce faci aici? repet` ea.– Mi-am zis c` poate am norocul s` te \ntâlnesc.– De ce? Noi nu mai avem nimic s` ne spunem.– Nu ne-am v`zut de trei ani; din contr`, avem

multe lucruri s` ne spunem. Noi ne vorbeam atunci,\]i aminte[ti?

– Era perioada când \mp`rt`[eam anumite interese,zise Isabel pe un ton de regret. Eram amândoi launiversitate, nutream acelea[i ambi]ii, acelea[i vise...

– Ce s-a \ntâmplat, Isabel?– Ce s-a \ntâmplat? A sosit unchiul t`u. Tot ceea ce

avuseser`m \n comun s-a [ters din cauza diferen]elorcare ne separau.

– Nu este adev`rat! Tu e[ti cea care a rupt leg`tura.– Ai dreptate, Eduardo. Poate... Ei bine, pentru c`

]ii cu tot dinadinsul s` discut`m, s` mergem \n cealalt`parte a terasei, \i spuse Isabel, luându-l de mân` [if`cându-l s` se a[eze lâng` ea.

Odat` a[eza]i, ea \[i retrase mâna din cea a luiEduardo. El \ncerc` s-o re]in`.

117

– Nu, te rog, doar s` discut`m.Mai \ntâi, nici unul, nici cel`lalt nu [tia ce s` spun`.

Apoi, Eduardo rupse t`cerea.– De ce dintr-o dat` ai refuzat s` m` mai vezi?– N-a fost dintr-o dat`, Eduardo. O [tii bine.

Opozi]ia unchiului t`u era clar`. El nu putea accepta oindian` \ntr-o lume aristocratic`, spaniol`.

– Dar eu?– Trebuia s` alegi cine conta mai mult \n ochii t`i,

eu sau unchiul t`u.– Dar n-am avut timp. Tu ai decis \n locul meu.– Am vrut s`-]i mai dau o [ans`. Am disp`rut din

scen`, este adev`rat. Dar ce s-a \ntâmplat, apoi?Unchiul t`u te-a acaparat pân` \ntr-atât \ncât te-a f`cuts`-]i abandonezi studiile.

– Ce interes aveam s` r`mân la universitate, dac` tunu mai erai?

– Interes! exclam` ea, exasperat`. Viitorul t`u nudepindea numai de mine! Trebuia s`-]i alegi o carier`,s`-]i faci via]a ta... s` devii un b`rbat, nu o marionet`.Altcineva tr`gea sforile...

– Dar am \ncercat s` te rev`d...– Tu nu \n]elegi, Eduardo. Eu nu doream s` devii

marioneta mea, nici chiar a unchiului t`u. Doreams`-]i f`ure[ti propria personalitate, s`-]i alegi omeserie, \n loc s` ocupi un loc pe care unchiul t`ul-a creat special pentru tine...

118

– {i s`-l ascult pe Ferrara! exclam` Eduardo,pronun]ând numele profesorului cu un dispre]evident.

– Ei bine, Antonio are poate defectele sale, dar are,de asemenea, calit`]i, dintre care for]a de caracter nue cea mai mic`.

– Se pare c` acest Ferrara este capabil s` trezeasc`admira]ia [i devotamentul \ntregului personal feminin.

– |nceteaz` s` faci pe copilul, Eduardo. De ce aceast`gelozie? Din cauza mea? Sau din cauza Rheei Glenn?

Isabel lu` o scurt` pauz`, apoi continu`:– Nu, nu-mi r`spunde, Eduardo! Ca s` spun drept,

pu]in m` intereseaz`. Nu sunt prea optimist` de lanatur`. Ca tu s` te opui unchiului t`u, s`-l anun]i c` deaici \nainte \]i vei lua viitorul \n propriile mâini, iat` cea[teptam de la tine. {i apoi, de asemenea, s`-mi for]eziu[a pentru a m` face p`rta[` hot`rârii tale. |n sfâr[it,a[ fi vrut... Oh, dar la ce bun, acum?

Vocea sa tremura de emo]ie. Nu mai era femeiadistant` pe care o cuno[tea Rhea.

– Nu vreau s` mai discut`m, Eduardo. Nu maivreau s` m` fr`mânt [i s` suf`r. }in prea mult laindependen]a mea.

– Ca [i Ferrara.– Cred c` eu [i Antonio avem prea multe puncte

comune.

119

– {i el, de asemenea? \ntreb` Eduardo, atr`gând-ospre el. Mi se pare c` a fost un timp când \mp`rt`[eamacelea[i nevoi.

Surprins` de gestul lui nea[teptat, Isabel \n]epeni.– Oh, Isabel, murmur` el.Când o s`rut` din nou, sim]i ren`scând \n ea o

veche emo]ie [i f`r` s` vrea, \ntredeschise buzele.Eduardo spori \mbr`]i[area, lipind-o de el. Isabel ar fivrut s` se simt` ca adeseori \n trecut. Dar acest trecut,tân`ra femeie nu era gata s`-l retr`iasc`.

– Nu, Eduardo. Nu putem \ncepe din nou. Unchiult`u este \ntotdeauna aici.

– {i Antonio Ferrara... suger` Eduardo acuzator.– {i Rhea Glenn.... ripost` Isabel.– Doar nu crezi c` voi \ntrerupe toate rela]iile,

Isabel? Ei bine, totu[i a[a am f`cut. Nici o femeie num-a interesat, dup` tine. Rhea este prima femeie cucare \ntre]in o prietenie. Dar ea m-a f`cut s` m`gândesc la tine, f`r` \ncetare.

– Haide, Eduardo, nu \ncerca s` justifici atrac]ia tapentru frumoasa artist` american`. Compara]ia esteridicol`.

– Voi ave]i un fizic [i un caracter diferit, desigur,dar \mp`rt`[i]i aceea[i dragoste pentru muncavoastr` [i aceast` nevoie absolut` pentruindependen]`.

120

– Scute[te-m` de descrierea ta, te rog! zise Isabelpe un ton sarcastic. Haide, nu mai avem nimic dediscutat.

– Isabel, te rog...Eduardo o lu` \n bra]e, dar ea se desprinse.– Nu, las`-m`. Nu mai avem ce s` ne spunem.

***

Rhea, de partea sa, \ncerca s`-[i analizele reac]iile.Dup` plecarea lui Eduardo, a r`mas un timp

nemi[cat`, \ncercând s` vad` clar \n ea \ns`[i. De ces`rutarea lui n-a avut nici un efect? Ah, dac` ar fi fost\ndr`gostit` de Eduardo... totul ar fi fost u[or. Erabogat, inteligent, atent, \n ansamblu o partid`ideal`.

|[i duse degetul la buze. Acum, c` \[i descoperisepasiunea, trebuia s` uite acele senza]ii tulbur`toare pecare le trezise \n ea Antonio? Când era \n bra]ele sale,restul i se p`rea lipsit de \nsemn`tate.

|[i sim]ea capul greu. Trebuia s` ia aer. Cobor\ \nhol, deschise u[a... [i auzi voci familiare. Sam [iAntonio! F`r` \ndoial`, se \ntorceau la hotelul lor, nudeparte de acolo.

121

– Sam, Antonio! Ohe!– Rhea, tu e[ti? zise Sam, apropiindu-se de poarta

de intrare. Antonio \l urm`. Ea nu-i putea distingefigura, dar vocea i se p`ru sever`.

– Ce s-a \ntâmplat? Ce faci aici, singur`? Unde esteEduardo?

Sim]indu-se pu]in ridicol`, Rhea le spuse c` u[a se\nchisese \n urma ei.

– De ce nu suni? suger` Sam.– Prefer s` n-o fac. M` simt atât de proast`. {i apoi,

Eduardo trebuie s` se \ntoarc`. Am s`-l a[tept; m` simtbine afar`.

Dup` una sau dou` secunde, Antonio decret`:– O s` a[tept`m \mpreun` cu tine.– Nu este necesar...– Ba bine c` nu, afirm` Sam. Dar n-ai nevoie de noi

doi: pentru c` Antonio s-a oferit primul, o s` m` \ntorcla hotel.

El \i salut` [i se \ndep`rt` \n noapte. Antonio,f`când s` sune tocurile pe pavajul str`zii lini[tite,\mpinse grilajul pentru a intra \n gr`din`.

– Nu e[ti obligat s` r`mâi, Antonio.– Nu, dar a[a vreau eu, ripost` el, conducând-o pe

scara care ducea la peron.Acolo, se \ntoarse [i se a[ez` pe prima treapt`, mai

lat` decât celelalte, for]ând-o s` se a[eze al`turi de el.

122

El \i s`rut` umerii. Câtva timp mai devreme,\mbr`]i[area lui Eduardo o l`sase rece. U[oaraatingere a lui Antonio fusese suficient` s` trezeasc` \nea o emo]ie de nedescris. Se \ntoarse c`tre el, decis`s` se abandoneze dorin]ei.

– Tonio... murmur` ea.El puse st`pânire pe buzele ei [i magia ac]ion` din

nou. Se sim]ea purtat` \ntr-o lume de voluptate.– Oh, Tonio! Nu!– Te doresc, murmur` el, dar m` \nnebune[ti cu

schimb`rile tale de atitudine.– Tonio, te rog...– Tonio pentru pl`cere, Eduardo pentru tandre]e...Duritatea lui o r`nea profund [i trezea \n ea un

sentiment de culpabilitate. Era ceva adev`rat \n spuselelui. Era oare cinstit` fa]` de Antonio [i chiar fa]` desine? Lipsa ei de experien]` nu o preg`tise ca s` se\mpotriveasc` dorin]ei sale arz`toare? Rhea nu [tiacum s` se comporte \ntr-o situa]ie nou` pentru ea.

– Eu nu sunt a[a, eu nu... calculez. M` simt bine cu tine.– Atunci, nu-]i schimba hot`rârea de câte ori te doresc.– Vrei s` facem dragoste aici, aproape \n strad`?– Putem s` mergem \n camera ta. Cel pu]in dac`

n-ai \mp`r]it-o deja cu cineva.Rhea sim]i cum o invadeaz` o r`ceal` perfid`.

Credea cu adev`rat c` avea o leg`tur` cu Eduardo?

123

Totu[i, de la \nceput, \i pusese \ntreb`ri cu privire laexperien]a sa: trebuia s` [tie la ce s` se a[tepte.

– Adu-]i aminte c` nu putem intra. Dar putem s`mergem la hotel, \n camera ta, dac` n-ai \mp`r]it-odeja cu cineva.

El \n]elese aluzia.– Te gânde[ti la Isabel [i la mine...?– {i de ce nu? Nu [tii c` joci un joc dublu? Te

gânde[ti c` eu \l fac. Cel pu]in, n-ai putea s` satisfacidou` femei deodat`.

|[i regret` imediat cuvintele jignitoare. Antonio nuspuse nimic, dar deveni livid.

– Suntem gata s` ne r`nim deliberat. Asta nuserve[te la nimic. Suntem prea diferi]i, Rhea.Apar]inem unor lumi prea diferite.

– Singurul lucru pe care-l avem \n comun esteaceast` atrac]ie fizic`, nu-i a[a?

– |n sfâr[it, relu` Antonio, dac` este tot ce putemob]ine...

O s`rut` din nou [i Rhea puse \n s`rutarea sa toat`dorin]a [i disperarea. Cum puteau fi atât denedesp`r]ite suferin]a [i pl`cerea?

Antonio scoase un suspin [i se ridic`.– La revedere, Rhea.Antonio o salut` scurt. Ea auzi grilajul greu de fier

deschizându-se [i \nchizându-se. Plecase.

124

Capitolul 11

Rhea nu \nchise ochii toat` noaptea. |ncerc` s`-[ipun` ordine \n gânduri. Antonio trezea \n ea emo]ii pecare nu le sim]ise mai \nainte. Cu siguran]`, nu aveao p`rere prea bun` despre ea, se ar`ta autoritar [iexigent, [tia s`-i trezeasc` mânia... ca [i dorin]a.

Antonio era incapabil s`-[i \mp`rt`[easc`sentimentele cu o femeie. |n aparen]`, o socotea peRhea responsabil` pentru flac`ra pe care o trezea \n el.{i dac` ea i se d`ruia? Dac` \l l`sa s` fac` ceea ce ea, \nsinea ei, dorea cu cea mai mare ardoare? Intimitatea fizic`ar fi fost, poate, primul pas spre o mai bun` \n]elegere.

Cu Eduardo, problema se punea invers. Eratandru, atent, dar nu trezea \n ea nici cea mai mic`dorin]`. |n definitiv, ce era mai important? |n celedou` cazuri, rela]ia era incomplet`...

125

Dup`-amiaz`, Rhea se abandon` pl`cerii uneisieste, când sun` telefonul. Recunoscu vocea lui Sam,care-i anun]a o nou` veste.

– Imagineaz`-]i c` plec`m mâine! Profit` de ultimanoapte la Casa Lopez. De mâine, cort [i sac dedormit...

– Genial! strig` Rhea. Dup` cum se pare, mi-am datseama c` nu sunt f`cut` pentru o via]` de lux.

Când Sam \nchise, Rhea se \ntreba ce atitudine s`aib` cu Antonio, pe teren. Faptul c` vor trebui s`colaboreze strâns, poate o s`-i apropie.

Eduardo fu decep]ionat aflând de plecarea ei, darunchiul s`u p`ru u[urat. F`r` \ndoial`, o g`seanedemn` de nepotul lui...

A doua zi diminea]`, se \nghesuir` to]i cinci \ntr-unvechi camion cu echipamentele [i lucrurile personale.Drumul fu lung [i dificil, dar Rhea era prea fericit`c`-[i reg`sise prietenii, pentru a se plânge.

La sosirea \n Chichén Itza, se oprir` la un hotel deunde Antonio trebuia s` recupereze un material. Eiprofitar` pentru a-[i dezmor]i picioarele [i a bea unpahar. Plecând, Sam spuse:

– Ia-]i r`mas-bun de la civiliza]ie, Rhea!Rhea \n]elese sensul acestor cuvinte când Tonio

opri din nou camionul, câteva minute mai târziu.Campingul lor era \ntr-un loc \mp`durit, aproape de

126

piramide, \n afara drumurilor folosite de turi[ti [i secompunea din cinci corturi mici [i unul mare pentruluat masa.

– Iat` casa, dulcea noastr` cas`, spuse Sam,desemnând cu un deget campingul. Ce p`rere ai?

– Nu este chiar Hilton, dar...Tonio nu o l`s` s`-[i termine fraza.– Dac` acest mod de g`zduire este prea primitiv,

unul dintre b`rba]i te va conduce la hotel \n fiecaresear`, señorita Glenn, zise el pe un ton sarcastic.

– Nu m-ai l`sat s` termin, replic` ea t`ios. Vroiams` spun c`-mi place aici.

Furioas`, Rhea \[i duse bagajele \n cortul pe caretrebuia s`-l \mp`rt` cu Isabel. Apoi, Tonio \i duse s`vizitese situl arheologic. Ceilal]i, bine\n]eles, \lcuno[teau pe de rost, \n timp ce Rhea descopereatotul. Situl se \ntindea pe trei kilometri [i jum`tate dela nord la sud [i cu toate c` o treime din sutele deruine fuseser` restaurate, din ansamblu se degaja oimpresie de frumuse]e [i vigoare. Rhea se entuziasm`\n fa]a Piramidei centrale El Castillo, care i se p`reaimens`. Pe fiecare dintre fa]adele acesteia ni[te sc`riduceau la un templu unde r`zboinicii Tula erausculpta]i pe u[i. Rhea recunoscu o important`sculptur` a lui Chac, zeul ploii.

– A[teapt` s` vezi tronul \n form` de jaguar, \ispuse Leochan. Inspir` team` [i respect.

127

Rhea vru s` intre [i s` viziteze interiorul unuitemplu, dar ceilal]i \[i continuar` drumul.

– Nu te nelini[ti, vei vedea absolut tot, eu voi fighidul t`u, zise Leochan.

Se oprir` apoi la o alt` piramid`, mai pu]inimportant` decât El Castillo, cu scara central` \n form`de melc.

– De fapt, este un veritabil observator care seg`se[te \n vârful acestei construc]ii, \i explic` Sam.

Antonio \i arunc` o privire care exprima mândrie [iarogan]`.

– Dup` cum vezi, Rhea, zise el, adresându-i-sedirect, maya[ii erau astronomi remarcabili. Ei l-audescoperit pe zero [i au inventat un calendar al zilelorsolare.

Se duser` apoi la o sal` de jocuri, unde se practicaun joc care era un amestec de hochei, fotbal [ibaschet.

– Vezi aceste inele de piatr`, de fiecare parte aterenului? Juc`torii trebuia s` lanseze aici o mingeservindu-se doar de bra]e, de genunchi [i de umeri.

Când intrar` pe teren, Rhea fu impresionat` dem`re]ia lui. Privirea \i fu atras` de un basorelief peziduri, de fiecare parte a terenului.

– Trebuie s` realizezi desene aici, \i spuse Antonio.Aceste basoreliefuri trebuie reproduse. Simbolurilesunt interesante din mai multe motive. Unele

128

reprezint` moartea, altele re\nnoirea \n ritul fertilit`]ii.Aici se practica mai mult decât un sport: un sacrificuuman urma \ntotdeauna dup` joc.

– De fapt, ad`ug` Leochan, suntem \n posesia unorm`rturii care tind s` probeze c` [i \nving`torii erausacrifica]i.

– Nu mi se pare prea drept, zise Rhea.– Stranie logic` maya[`, explic` Leochan. Victoria

lor demonstra c` ace[tia erau mai puternici [i erau,deci, demni s` fie sacrifica]i.

– Curioas` tradi]ie! exclam` Rhea.– Da, zise Leochan; noi suntem ultimii urma[i.– Oh, papa, suspin` Isabel, suntem doar câ]iva

care respect`m tradi]ia.B`trânul surâse cu indulgen]`.– Este adev`rat, nu suntem numero[i. Dar unele

ritualuri p`streaz` pentru noi o anumit` semnifica]ie.Apropo, ad`ug` el, vei asista, ast`-sear`, la un botez\n sat.

– Primul fiu al v`rului meu, zise Tonio. Noi \ls`rb`torim.

– Un botez religios? \ntreb` Rhea, curioas` [iintrigat`.

– Nu chiar, dar vei vedea.– Haide]i, s` mergem, comand` Antonio. Avem

\nc` timp s` vedem Cenote Sagrado pe drumul de\ntoarcere.

129

– Fântâna sacrificiului? \ntreb` Rhea.– Da.Traversar` drumul sacru, \ndreptându-se spre o

gaur` larg`.– Este imens`! remarc` Rhea, impresionat`.– Mai mult de cinci metri [i patruzeci l`rgime [i

aproape doi metri pân` la suprafa]a apei, explic` el,apropiindu-se de margine. Vino s` vezi.

– Cred c`-mi ajunge pentru ast`zi.– Ai dreptate, suntem obosi]i, zise Sam, venind \n

ajutorul ei. S` ne \ntoarcem acas`, ad`ug` el ironic.

***

– Nu dispune]i decât de o or` pentru odihn`, anun]`Leochan. Dup` aceea, trebuie s` mergem la botez.

Curioas`, Rhea o privi pe Isabel cum se preg`tea.Ea \[i puse un huipil somptuos brodat, iar p`rul

negru \i aluneca \ntr-o coad` groas`, cu o \mpletitur`cu ciucuri de panglic` \n culori. Era frumoas`. Isabelc`ut` \n valiza sa [i scoase un alt huipil pe care \l\ntinse Rheei.

– Pune-]i asta. Vei ar`ta foarte bine \n ea.Rhea nu se l`s` rugat`. |mbr`c` rochia alb`,

brodat` mai pu]in luxos, dar a c`rei simplitate \i punea

130

\n valoare frumuse]ea. P`rul s`u str`lucitor forma unnimb care constrata cu albul imaculat al ]inutei des`rb`toare. Ea \i ad`ug` o panglic` de un verdestr`lucitor, pe care o \mprumut` de la Isabel.

– Superb`! exclam` Sam, când ie[i din cort \n urmaIsabelei. Aceast` rochie \]i vine de minune!

– E[ti sigur? Câteodat`, oamenilor nu le place castr`inii s` poarte ]inuta lor tradi]ional`.

– |n aceast` sear`, Rhea, nu e[ti o str`in`, ziseLeochan cu c`ldur`, luându-i mâna \ntr-a sa. E[ti unade-a noastr`.

Pornir` to]i \n camion, c`tre satul Alenque, undelocuia v`rul lui Tonio. Pe drum, Leochan le explic` ceurmau s` vad`.

– Botezul cre[tin a avut loc acum câteva luni, dup`na[terea bebelu[ului. Acolo ve]i asista la „Hetzmek“, oceremonie maya, un ritual precre[tin, perpetuat` demii de ani.

Când sosir` la Alenque, oaspe]ii erau aduna]i deja\n pia]a satului. Cei doi Tikal, Antonio [i Sam au fostprimi]i cu c`ldur` de c`tre familiile lor [i de prieteni.Prezen]a Rheei le trezi mai \ntâi curiozitate, dar fuprimit` imediat cu bra]ele deschise de Imelda,veri[oara lui Antonio [i mama micului Juan.

– Suntem foarte onora]i de prezen]a ta printre noi,spuse Imelda \ntr-o englez` perfect`. Sunt atât defericit` c` Antonio [i-a adus prietena.

131

Imelda se \n[ela asupra rela]iei dintre Rhea [i Antonio?Odat` prezent`rile f`cute, \ncepu ceremonia.

So]ul Imeldei \l aduse pe b`iatul lor, un bebelu[frumos, de aproape patru luni, \mbr`cat cu un huipilalb. O femeie b`trân` \i puse la \ncheietura mâinii omic` br`]ar` de aur. Frunzele verzi [i ciorchinii viole]i,broda]i pe huipil erau, de asemenea, un simbol als`n`t`]ii ca [i al unei vie]i prospere [i fecunde.

Femeia \ncepu s` cânte.– Eu fac hetzmek pentru tine; tu nu e[ti numai un

bebelu[, ci un copil. Cei prezen]i te vor ajuta s` ajungiun b`rbat, spunea ea, punând \n pumnul micu] alcopilului mici obiecte pe care bebelu[ii le ating cupl`cere.

El primi apoi o c`rticic`.– Pentru ca s` descoperi [i s` cuno[ti

\n]elepciunea c`r]ilor, inton` ea.Apoi, o pu[c`.– Pentru a vâna, a te proteja [i a supravie]ui.Apoi, copilul apuc` un cu]it.– Pentru a recolta roadele p`mântului.Cu]itul fu \nlocuit cu un foarfece.– T`ietorul \nva]` s`-[i foloseasc` uneltele. Un

b`rbat capabil s` prospere \n meseria sa poate s`-[ihr`neasc` familia [i s` se f`leasc`.

|n sfâr[it, mama \i \ntinse un ban de aur.

132

– Pentru ca tu [i familia ta s` prospera]i [i s` ave]io via]` lung` [i fericit`.

Continuând s`-l ]in` pe copil pe [oldul s`u, b`trânaf`cu din nou \nconjurul mesei \n sensul invers alacelor de ceasornic, recitând o rug`ciune cre[tin`.Cele dou` cercuri reprezentau nou` st`pâni ai nop]iidin folclorul maya, \i explic` Leochan Rheei.

Când femeia termin`, Rhea fu surprins` s`-l vad`pe Tonio \naintând spre micul Juan [i luându-l \nbra]e. El \l puse la rândul s`u pe copil pe [oldul stâng[i repet` ritualul.

– Imelda a dorit ca Antonio s` fie na[ul lui Juan,pentru ca b`iatul s` aib` ca model for]a sa, noble]easufleteasc` [i tandre]ea sa.

Tandre]ea sa? Acest cuvânt o surprinse pu]in peRhea. Nu era un cuvânt pe care s`-l asocieze cuAntonio Ferrara. {i totu[i, figura lui reflecta emo]iacând \napoie b`iatul tat`lui s`u.

Apoi, Imelda veni [i-l puse \n bra]ele Rheei, pemicul Juan care dormea profund. Rhea admir` copiluladormit care, \n somnul s`u, se lipi de ea. Copilul aveadeja tr`s`turi pronun]ate [i p`rul negru al indienilor.

– Pare deja un mic r`zboinic, \i [opti ea luiLeochan.

– Un copil maya[, declar` Leochan. Nu exist` preamul]i. Vino, Imelda [i surorile ei ne-au preg`tit unfestin.

133

F`cur` onoare felurilor picante care li s-au servit [iera foarte târziu când terminar` desertul.

Dup` ce au promis c` vor reveni, \[i p`r`sir`gazdele [i se \ntoarser` la tab`r`. Obosite, Rhea [iIsabel merser` s` se culce. Aranjându-[i sacul dedormit, Rhea remarc`:

– Imelda pare fericit`. Nu o invidiezi? o \ntreb` eape Isabel.

– Deloc. Imelda are tot ce [i-a dorit. Eu, de asemenea.– Un so], copii?– Ei sunt toat` via]a sa. Pentru mine, munca este

cea care conteaz`.{i Tonio face parte din aceast` via]`, gândi Rhea, cu

am`r`ciune.– Nu ai dorit niciodat` s` te c`s`tore[ti?|n umbra l`mpii, Rhea nu putea s` descifreze

expresia de pe fa]a Isabelei.– Odat`, am avut [i eu vise romantice. Un F`t-

Frumos, venit din alt` lume... Dar el n-a rezistat probeirealit`]ii.

Isabel f`cu o pauz` [i ad`ug`:– Este târziu. S` ne culc`m.Rhea sfâr[i prin a adormi gândindu-se la Antonio [i

la leg`turile care-l uneau cu Isabel.

134

Capitolul 12

A doua zi diminea]`, Antonio \mp`r]i sarcinile.– Rhea, vreau s` \ncepi cu basoreliefurile de la sala

de jocuri. Trebuie s` termini cea mai mare parte alucrului \nainte de sosirea turi[tilor. Autocarele nu vorveni de la Merida \nainte de prânz.

Foarte \nfl`c`rat`, ea \[i adun` lucrurile [i o pornic`tre sala de jocuri. Acolo, se instal` [i \[i \ncepu lucrul.

Absorbit` de aceast` activitate, nu [tiu când a trecuttimpul. Dar, \ncetul cu \ncetul, turi[tii sosir` [i venir`s` se uite. Atunci, se hot`r\ s` se \ntoarc` \n camping.Rhea \l ajut` pe Sam s` preg`teasc` masa, apoi decises` mearg` s` se spele.

|n cort, se dezbr`c`, \[i lu` o rochie, un s`pun, om`nu[` [i un prosop [i se \ndrept` spre du[, nu f`r` ooarecare team`.

135

Sistemul era foarte rudimentar, dar func]iona bine.Se stropi mai \ntâi, folosind cât mai pu]in` ap`. Apoi,exagerând, \ncerc` s` controleze debitul ca s` aib`suficient` ap` pentru a se limpezi.

Deodat`, auzi o voce amuzat`:– Deci, totul func]ioneaz` bine?Tonio st`tea \n fa]a du[ului, privind cu admira]ie

corpul ei gol. Ea sim]i c` ro[e[te.– Cum \ndr`zne[ti, pleac`!– Nu inten]ionam s` te spionez. Nu [tiam c` e[ti

aici. Dar nu regret c` am trecut pe aici.Ea sim]i cum privirea lui \i exploreaz` corpul gol,

trezindu-i senza]ii delicioase. Apoi, dup` un scurtsalut cu mâna, disp`ru.

Ru[inat`, Rhea \[i d`du seama c` nu f`cuse nimic cas`-[i acopere goliciunea. Tulburat`, uitase c` ]inea \nmân` prosopul [i rochia.

***

Era lun` plin` \n acea sear`, iluminând templul dinvârful celei mai mari piramide, El Castillo. Rhea \[i l`s`imagina]ia s` c`l`toreasc` \n urm` cu sute de ani, \nepoca \n care Chichén Itza era un important centru

136

cultural plin de via]`. Cum ar fi fost via]a ei, dac` ar fitr`it atunci? Se \ntoarse spre Antonio [i v`zu c` acestao privea insistent. Gândul lui f`cea o c`l`torieasem`n`toare \n timp? |n acel moment, Isabel venis`-i vorbeasc` \ncet la ureche [i el \ntoarse privirea dela ea. Cu toate c` nu auzea ce-i spunea Isabel, Rhea nuvroia s` \ntrerup` acest moment atât de intens.

– Este târziu [i trebuie s` mergem la culcare,Antonio.

Cu toat` oboseala, Rhea nu putea dormi. Luminalunii pline se filtra prin copertina cortului, parc` ar fichemat-o afar`.

F`r` s` fac` zgomot, se strecur` afar` din cort,luându-[i \n trecere teni[ii. Pentru c` nu putea dormi,trebuia s` mearg`. |[i puse \nc`l]`mintea de sport,surâzând la \nf`]i[area ei bizar`. Dar nimeni nu puteas-o vad`, doar luna [i fantomele trecutului...

Pa[ii o duser` spre Cenate Sagrado, numit deasemenea, Fântâna fecioarelor. La lumina ireal` a luniipline, acesta avea ceva amenin]`tor [i se a[ez` pemargine pentru a cerceta \ntunecimile f`r` fund. |[iimagin` ceremoniile care trebuie s` se fi desf`[urat \nacest loc, preo]ii cu p`l`rii cu pene, r`zboinicii cutr`s`turi seme]e [i mândre, [efii impunând respect, \nrobele lor de gal`... apoi femeile. Se \ntreba dac`acestea erau \ngrozite [i tremur`toare sau, din contr`,mândre c` particip` la ritual.

137

Deodat`, o siluet` ap`ru nu departe de ea,aruncând o umbr` imens` pe toat` suprafa]a fântânii.Silueta p`rea c` apar]ine locului, ca o fantom` atrecutului. Ea [tia c` era Antonio.

– Ce faci aici, Rhea? Nu este prudent.– Cum [tiai c` am ie[it?– Nu m` sim]eam prea bine [i m-am hot`rât s` m`

plimb. Am z`rit o siluet` fantom` \naintând \n luminalunii. M-am gândit c` este Xtabay, care apare câteodat`\n nop]ile cu lun` plin`.

– Cine este Xtabay? \ntreb` Rhea, intrigat`.– O frumoas` seduc`toare care a[teapt` sub arbori

pentru a-i vr`ji pe b`rba]ii care trec pe acolo pentrua-i duce la pieire.

– O frumoas` seduc`toare \n teni[i? zise earâzând.

– Este adev`rat c` Xtabay putea aluneca \n spa]iu.A[a c`, nu \ncerca s` m` atragi [i s` m` duci c`tre omoarte sigur`.

– Poate c` te atrag, dar nu te distrug... Xtabay nueste aici, relu` ea dup` o clip`, dar cred c` spiritulvechiului Chichén este prezent \n jurul fântânii.

Ea privi \n jurul s`u. Luna lumina fântâna [i\mprejurimile, dar dincolo de acestea se \ntindea ozon` de umbr`. |ntunericul care \i \nconjura accentuacaracterul intim [i magic al \ntâlnirii lor.

138

giannijollys

– Vorbe[te-mi despre fântân`, zise Rhea. Esteadev`rat c` aici se ascund comori?

– Da, acest loc este sacru. Toate obiectele g`siteaici erau ofrande.

– Dar nu s-au scos [i oseminte umane?– Da, dar era „Fântâna fecioarelor“. Este un obicei

al str`mo[ilor mei, pe care nu prea \l admir, [optiAntonio. M` gândesc c` sunt lucruri mai bune de f`cutcu o tân`r` femeie, decât s-o sacrifici zeilor.

Pentru a-[i ilustra cuvintele, Tonio o \nconjur` cubra]ele. Dorin]a o subjug` voin]ei lui, care p`reavr`jit` de magia locului. Prima s`rutare a lui Antonioanul` toate \ncerc`rile ei de rezisten]`.

Mâinile lui Antonio alunecar` pe corpul s`u,mângâietoare [i senzuale, tandre [i dure \n acela[itimp. La rândul s`u, [i ea \l atrase pe Antonio. Când o\mbr`]i[` din nou, sim]i \n ea o dorin]` surd`. Corpuls`u era \ntr-o a[teptare nem`rginit`.

Atunci, el se ridic`, o lu` \n bra]e [i o duse la câ]ivametri de fântân`, sub un arbore. |ncerc` s-o pun` jos,dar ea tremura atât de tare \ncât se strânse \n bra]elesale, pentru a savura aceast` for]`, aceast` c`ldur` carese degaja din corpul lui. El \ngenunche [i o antren` cuel. Antonio o dezbr`c` u[or, urmând cu mâiniarz`toare curbele corpului ei.

139

|ncet, el o f`cu s` se \ncline pentru a o a[eza pep`mânt [i-i scoase c`ma[a de noapte. Când Rhea\ntinse mâinile c`tre el, Antonio \[i scoase c`ma[a [i selungi al`turi de ea.

Mâinile [i gura sa reluar` explorarea corpului ei.Rhea nu sim]ise niciodat` emo]ii atât de intense.

– E[ti atât de frumoas`, murmur` Antonio lapieptul ei. Am urm`rit-o pe Xtabay [i am g`sit o femeievie [i pasional`.

Rhea \[i l`s` mâinile s` r`t`ceasc` pe spatele luiAntonio, apoi \i mângâie scobitura [alelor. |n acelmoment. Antonio se rostogoli pe o parte [i termin` s`se dezbrace. Rhea \n]elese c` atinsese punctul de lacare nu mai exista \ntoarcere. Era acolo de pl`cere [i,\n acela[i timp, sim]ea violen]a unei emo]iiincontrolabile.

Dar greutatea corpului lui Antonio ap`sându-lpe-al s`u \i risipi teama, for]ând-o s` se abandonezepasiunii f`r` nici o re]inere. Mâinile sale, corpul s`u seondulau \n ritmul sacadat al dorin]ei. L`sând la oparte ultima constrângere, scoase un strig`t de durerecare f`cu repede loc unui geam`t de pl`cere pe carenu [i-l putu re]ine. Antonio se abandon`, la rânduls`u, murmurându-i numele:

140

– Oh, Rhea...– Eu sunt Xtabay, zise ea, [i tu e[ti un r`zboinic

maya, condamnat la moarte.– Dac` asta este moartea, atunci sunt o victim`

resemnat`, replic` el, mângâindu-i buzele.Apoi, fa]a lui se \ntunec`.– Rhea, sper c` nu ]i-am f`cut r`u. Nu [tiam c`...

este pentru prima dat`.– Sunt dezolat` c` te-am decep]ionat.– Rhea, nu asta am vrut s` spun!– Atunci, ce vroiai s` spui? C` ai fi preferat o

partener` mai experimentat`. }i-ai asumat... penedrept... ce aveam...

– Rhea, vrei s` te opre[ti?Ea se ridic`. Silueta sa se profila clar \n umbr`.

Antonio se ridic`, de asemenea [i, cum ea se plec`pentru a-[i lua c`ma[a de noapte, el fu mai rapid [i oprinse:

– Nu, Rhea, nu po]i s` pleci a[a.El se \mbr`c` repede. Deoarece Rhea f`cea un pas

pentru a pleca, el o puse \n gard`:– Nu po]i s` traversezi p`durea \n acest mod.}inând \n mân` c`ma[a de noapte, o prinse de

bra] [i o sim]i tremurând la contactul cu el.– {i de ce nu? Dac` cineva m` vede, se va gândi c`

sunt Xtabay.

141

– Rhea, nu cred c` m-ai v`zut clar \n aceast`noapte. }i-a pl`cut s` vezi \n mine un r`zboinicromantic, din alt veac, un zeu, \ntr-un anumit fel. Darnu sunt un r`zboinic, dup` cum nu eram ghidulvostru la Cancun. {i tu nu e[ti o seduc`toare mitic`, cio femeie real`, arz`toare [i pasional`.

– ... care te-a decep]ionat când ai v`zut c` eravirgin`.

– Oh, Rhea. |nceteaz`, te rog! Dar m-ai \n[elat. Eunu vroiam... dar d`deai impresia c` Eduardo...

– Nu te scuza, zise ea cu r`ceal`. Te-ai gândit c`aveam rela]ii cu Eduardo, ei bine, e fals. Ai fost primul,Antonio, dar nu vei fi [i ultimul!

De ce pronun]ase aceste cuvinte? El tres`ri, vizibil[ocat. Apoi, \l cuprinse furia.

– |n]eleg c` am fost primul partener ideal, po]i s`te \ntorci la New York sau la Merida [i Eduardo va aveafavorurile tale.

– Ai dreptate! |ncerci s` m` convingi c` nu apar]inlumii tale. Isabel, ea, dac`... Amândoi \mp`rt`[i]iaceea[i munc` [i \mp`rt`[e[ti [i altceva cu ea?

– E[ti stupid`, ridicol`... s-o evoci mereu pe Isabel.Este o coleg`, o prieten`. Avem multe \n comun.

– {tiu... mi-a spus.– Ce altceva ]i-a mai spus?Ea \ncerc` s` scape, dar el o ]inu strâns.

142

– Suficient... suficient ca s` m` ]in deoparte. Eusunt o str`in` pentru tine!

Rhea tremura, se sim]ea umilit`.– Te rog, d`-mi c`ma[a de noapte.V`zându-i figura disperat`, Antonio se \nduio[` [i

i-o d`du.– A[teapt`... strig` Tonio când ea se \ndep`rt`. Nu

fi ridicol`. Te \n[eli...Restul cuvintelor se pierdu \n lini[tea nop]ii. Rhea

era deja departe. Ea nu se \ntoarse s` vad` dac` ourma.

|ntoars` \n cort, se culc`, nedorind ca Isabel s` fiemartorul agita]iei sale. {tia c` nu-[i va g`si somnul.Nimic n-ar putea atenua aceast` imens` decep]ie careo ap`sa; nimic n-ar putea calma confuzia c`reia \ic`zuse prad`.

„Interludiul mexican“, care \ncepuse atât de bine,se transformase \ntr-un e[ec dureros.

143

Capitolul 13

A doua zi diminea]`, când o auzi pe Isabelsculându-se [i \mbr`cându-se, Rhea trebui s` fac` unmare efort ca s` se trezeasc`. Nesomnul \i ardea ochii;se sim]ea anchilozat`.

Isabel o v`zu cl`tinându-se [i \n]elese c` ceva nuera \n regul`.

– Te sim]i bine?– Da... da... sunt doar obosit`. N-am prea dormit...Rhea v`zu c` tân`ra femeie era, cu adev`rat,

\ngrijorat` de starea sa.– R`mâi \n pat! \i ordon` Isabel. |]i trebuie ceva

timp ca s` te acomodezi la c`ldura asta. Mâine \]i va fimai bine. Dac` te vei sim]i mai bine, ai putea s` ne\ntâlne[ti mai târziu.

U[urat`, Rhea o ascult`, recunosc`toare pentru\n]elegere. De fapt, suferin]a tinerei femei era mai

144

mult moral` decât fizic`. Se d`ruise unui b`rbat carenu sim]ea nimic profund pentru ea. |i era fric` de unangajament durabil? Rhea ar fi vrut s` [tearg` dinmemorie episodul din noaptea trecut` [i s` revin` larela]iile dinainte. Da, era singura posibilitate de a evitasuferin]a...

Dar nu se leg`na \n iluzii, imaginându-[i c` va fiposibil? |l iubea pe Tonio, \l iubea din toat` inima.Acum, c` au fost atât de aproape unul de cel`lalt cumar putea s` petreac` restul verii lâng` el, f`r` s`doreasc` re\nnoirea experien]ei din noapteaprecedent`?

Se ridic` [i ie[i din cort. Ceilal]i erau deja pleca]i.Cerul cenu[iu [i trist era imaginea st`rii sufletuluis`u... Deodat`, Rhea \n]elese c` nu mai poate r`mânela Chichén Itza.

Trebuia s` se hot`rasc` repede, \nainte de\ntoarcerea lui Antonio [i mai ales \nainte ca hot`râreaei s` cedeze. Se ridic` [i \mbr`c` o pereche de blugi [iun tricou.

|[i f`cu bagajele \n zece minute. Apoi lu` mapa carecon]inea portretul neterminat al lui Antonio [i pe care\l p`stra \ntotdeauna \ntr-un buzunar interior al saculuide voiaj. Singura amintire de la Antonio... Tân`rafemeie \l privi pentru ultima oar` [i fu din nou izbit`

145

de privirea p`trunz`toare care p`rea c-o fixeaz`. Nu, n-arputea s`-l distrug` \[i zise ea punând mapa la locul ei.

|n timp ce \nchidea valiza, auzi apropiindu-se oma[in`. Surprins`, \l recunoscu de departe peEduardo.

– Bun` ziua, este cineva pe aici?Rhea merse \naintea lui [i exclam`:– Eduardo, ce faci aici?– M` sim]eam p`r`sit [i m-am decis s` vin s` v`d ce

face]i!Rhea nu-[i putu explica de ce, dar sim]ea c`

Eduardo nu era prea bucuros.– Ai venit bine. M` \ntrebam cum m-a[ putea

\ntoarce la Merida. {i, ca prin miracol, ai ap`rut.– S` te \ntorci la Merida? Dar de ce? Abia ai venit.– {tiu, dar... nu merge totul cum credeam. M`

\ntorc la New York.– Unde sunt ceilal]i? Unde este Isabel? \ntreb`

Eduardo.Reac]ia lui Eduardo nu fu aceea pe care o a[tepta

Rhea. Totu[i, el niciodat` nu-i apreciase munca, dup`cum nu-l apreciase nici pe Antonio Ferrara. Atunci, dece luase acel aer dezolat \n momentul \n care \ispusese c` p`r`se[te Chichén Itza?

– Sunt pe [antier. {i vreau s` plec \nainte de\ntoarcerea lor.

146

– De ce a[a degrab`? Este \nc` devreme. Po]i s` maia[tep]i pu]in.

Rhea \[i d`du deodat` seama c` Eduardo plecasedin Merida \n zori, c`ci era abia ora nou`. El n-ar fistr`b`tut atâta distan]` doar pentru o simpl` vizit`.Trebuie s` se fi petrecut ceva.

– Speram s` sosesc \nainte ca Isabel... \nainte s`\ncepe]i lucrul. Isabel este bine? relu` el.

– Da, ca \ntotdeauna. O cuno[ti...Rhea se \ntrerupse frapat` de ceva foarte evident.– Eduardo, nu este a[a c` n-ai venit pentru mine, ci

pentru Isabel?Dup` privirea dezorientat` a lui Eduardo, \n]elese

c` intui]ia nu o \n[elase.– Dar de ce nu mi-ai spus c` tu [i Isabel...– Foarte simplu, pentru c` nu era nimic de spus,

r`spunse Eduardo, anticipând \ntrebarea sa.– Sunte]i de mult foarte apropia]i?– Mai mult decât apropia]i, m`rturisi Eduardo.

Când ne-am \ntâlnit, acum patru ani la universitate,ne-am \ndr`gostit unul de altul. Am vrut chiar s` nec`s`torim. Dar unchiul meu s-a opus violent, pentrura]iuni u[or de imaginat.

– Totu[i, nu erai obligat s`...– La vremea aceea, s-a luat de Isabel, f`r` [tirea

mea [i ea a refuzat s` m` mai vad`. Apoi, el m-a for]at

147

giannijollys

s` p`r`sesc universitatea, argumentând c` nu aveamnevoie de o diplom` \n drept, pentru a conduceafacerile familiei.

– Dar cum a putut s` te for]eze? Este nesocotit!– F`r` Isabel, nu mai doream s`-mi continuu studiile.

Unchiul m-a convins c` eram de origini prea diferitepentru a ne \n]elege. Ceea ce era stupid! De la rupturanoastr`, duc o via]` superficial`, care nu m` satisface.Tu, Rhea, m-ai f`cut s` fiu con[tient de toate acestea.

– Eu?... Dar cum?...– Prin modul \n care \]i apreciezi munca [i de

asemenea prin felul \n care ai criticat adesea via]a meatrândav`. M-am l`sat \n mod la[ convins s` abandonezcontinuarea unei cariere care-mi pl`cea [i, \n plus,femeia pe care o iubeam. Tu n-ai face niciodat` asta,nu-i a[a?

Rhea nu r`spunse. Nu era tocmai pe cale s-o fac`?.Dar situa]ia sa era diferit`, cel pu]in a[a credea ea...

– Noaptea trecut`, relu` Eduardo, am avut odiscu]ie cu unchiul meu. I-am spus c` m` voi \ntoarcela universitate, cu sau f`r` acordul lui. {i... doream s-oanun] pe Isabel \nc` de azi. Nu [tiu dac` aceasta vaschimba mare lucru: abia a vrut s`-mi vorbeasc`, laMerida.

Deodat`, totul fu clar \n mintea Rheei: b`rbatul pecare-l iubea Isabel era Eduardo, nu Antonio. Ce lips`de intui]ie, s` nu ghiceasc`!

148

– Du-te repede s-o g`se[ti, Eduardo! Alearg` s`-ianun]i ce mi-ai spus, sunt sigur` c` totul se va schimba!

|i indic` locul unde ar putea s-o g`seasc`. Plin desperan]`, Eduardo plec` imediat.

Când r`mase singur`, Rhea se \ntoarse \n cort [i seuit` la sacul de voiaj cu un aer gânditor. La urmaurmei, situa]ia nu era poate atât de disperat` cum i sep`rea. |n tot cazul, dac` pleca acum, nu va [tiniciodat`!

|n grab`, \ncepu s`-[i desfac` bagajul, \n prada uneiexalt`ri ciudate. {i dac` f`cuse o eroare de judecat`? {iel la fel...

|n acel moment, auzi jeepul echipei sosind \nscrâ[net de ro]i. Câteva secunde mai târziu, Antonion`v`li \n cort.

– Tocmai l-am v`zut pe Eduardo, spuse el, f`r` nicio introducere.

– Ei [i?– Isabel mi-a spus c` nu te sim]i bine. Veneam

dup` ve[ti. M` sim]eam vinovat... dup` noapteatrecut`. Atunci, a sosit Eduardo. Dup` el, doreai s` pleci.

Figura lui reflecta o duritate pe care nu i-ocuno[tea.

Vocea lui avea o not` de am`r`ciune.– Nu ]i-a spus de ce a venit?– Nu i-am adresat nici un cuvânt, nu am vrut.

A[adar, ai aranjat ca s` vin` s` te caute. Sunt fericit c`

149

mica ta escapad` nu ]i-a stricat planurile... {i, apoi,vreau s` re\nnoiesc experien]a pân` nu se \ntoarce...

Puse st`pânire cu violen]` pe buzele ei [i o r`sturn`pe saltea. Un sentiment de panic` o cuprinse petân`ra femeie. Scoas` din min]i, \l mu[c` din toateputerile.

Antonio scoase un strig`t de durere [i-i d`dudrumul. Rhea se rostogoli pe-o parte, totul fiind pesteputerea ei de \n]elegere.

– Dar e[ti nebun`!– M` ap`r, asta e tot! Nu e[ti decât o brut`,

Antonio!El se cl`tin`, ca fulgerat.– Ai dreptate, Rhea. M-am purtat urât. Pleac`

\mpreun` cu Eduardo, pentru c` asta \]i dore[ti.El se \ntoarse [i p`r`si cortul f`r` nici un r`mas-bun.Rhea r`mase nemicat`, cu inima strâns`. A[adar,

totul s-a sfâr[it... N-ar fi servit la nimic s` \ncerce s`-iexplice natura exact` a rela]iei cu Eduardo, s`-im`rturiseasc` adev`ratele sale sentimente. De aceast`dat`, trebuia s` plece. Când Eduardo [i Isabel se\ntoarser`, era gata.

Eduardo avea un aer triumf`tor; Isabel p`rea \ncântat`.O anun]ase pe Rhea c` se vor \ntoarce \mpreun` laMerida pentru a-l \nfrunta pe unchiul lui Eduardo.

– |i dator`m aceasta, dar, indiferent care va fireac]ia lui, ne vom c`s`tori.

150

– {i tu \]i vei termina studiile de drept, ad`ug`,Isabel, privindu-l cu tandre]e.

– Te previn c` dac` voi fi dezmo[tenit, va trebui s`m` subven]ionezi tu!

– O s` ne descurc`m, zise Isabel.– Nu m`-ndoiesc, murmur` Rhea. Nimic, \ntr-

adev`r nimic nu este mai important decât iubirea [i\n]elegerea ad`ug` ea cu atâta for]` \ncât cei doiinterlocutori fur` surprin[i... S` nu da]i aten]ie la cespun! Sunt pur [i simplu fericit` pentru voi...Eduardo, dac` nu te deranjeaz`, te rog s` m` ducipân` la Merida.

– Dar de ce? \ntreb` Isabel. Am v`zut de diminea]`c` ceva nu merge. Din cauza lui Tonio? El \nsu[i aveao atitudine ciudat`.

Jenat`, tân`ra femeie relu`:– Sper c` nu este vina mea. Sunt dezolat` dac` ]i-ai

f`cut o impresie fals` privitor la prietenia mea cuAntonio...

– Nu, n-ai nimic de-a face cu ce s-a \ntâmplat \ntrenoi. V` voi povesti totul \n ma[in`.

– Dar de ce nu r`mâi aici? Vom putea vorbi tot atâtde bine mâine, dup` \ntoarcerea mea.

– Nu, nu vreau s`-l sup`r din nou pe Antonio. S`plec`m! Când v` voi dezv`lui totul, ve]i \n]elege.

Dar Isabel refuza s` plece f`r` explica]ii. Când Rhea\[i termin` povestirea, tân`ra indian` exclam`:

151

– Rhea, sun`-l pe Tonio din Merida. D`-i o [ans`!{tiu c` ]ine la tine.

– Are un mod curios de a o ar`ta.– Eu \l cunosc pe Tonio de mul]i ani. Nu l-am v`zut

niciodat` \ndr`gostit ca acum.– |ndr`gostit! exclam` Rhea. El m` trateaz` f`r`

\ndoial` cu dispre].– Sunt de acord Rhea, afirm` Eduardo. Se

comport` \ntr-o manier` groaznic`.– Cum de [tii tu? replic` Isabel cu o voce sever`.

Antonio este un b`rbat foarte diferit de tine. Maipresus de orice, are mândria lui. |n plus, este foartesensibil, f`r` \ndoial` prea mult. Aceast` ne\ncrederefa]` de femei vine din copil`ria sa.

Isabel le povesti c` tat`l lui Antonio, pe jum`tatemaya[, era \ntotdeauna mândru de originea sa. Bogat,se c`s`torise cu o femeie tân`r` venit` dintr-o familiefoarte s`rac`, dar spaniol`. Mama lui Antonio [i-apetrecut toat` via]a dispre]uindu-[i so]ul din cauzaoriginii sale indiene.

– Acum \i \n]eleg mai bine ne\ncrederea, zise Rhea.Dar de ce nu mi-a spus mai devreme?

– L-a \mpiedicat mândria sa. Antonio Ferrara esteun om foarte cultivat, dar nu [tie s`-[i exprimesentimentele. Nu-l condamna!

– Nu-l condamn, Isabel! Dar este foarte târziupentru a m` \ntoarce.

152

Isabel nu era convins`. Tot timpul cât a duratdrumul spre Merida, Rhea s-a \nchis \ntr-o t`cereadânc`, pe care \nso]itorii s`i i-au respectat-o.

***

Confruntarea cu señor Lopez se desf`[ur` maidegrab` bine. B`trânul trebui s` se \ncline \n fa]ahot`rârii celor doi tineri. Mai \ntâi f`r` tragere deinim`, apoi cu un oarecare fatalism, accept`inevitabilul. Bucuria lui Eduardo fu indescriptibil`. Elnu vroia s-o lase pe Isabel s` plece. |n fa]a insisten]elorlui, aceasta sfâr[i prin a accepta s`-[i amâne plecareapentru a doua zi diminea]`. {i apoi, ea [i Eduardoaveau de recuperat atâta timp.

– Antonio nu va vedea poate, nici o dificultate \ispuse ea lui Eduardo. El are alte griji pe cap.

– Alte griji? repet` Eduardo, intrigat.– O s` vedem, r`spunse ea, cu un surâs enigmatic.

De altfel, trebuie s`-l sun. El nu [tie ce s-a petrecut\ntre noi, nici de ce am plecat. Trebuie s` fie furios...

Antonio nu era furios, mai degrab` disperat.Aceasta fu impresia pe care a avut-o Isabel la telefon.

– De ce a plecat Rhea cu voi? o \ntreb` el pe Isabel.– Este o \ntrebare la care trebuie s` r`spunzi tu,

Tonio. Tu singur [tii ce s-a petrecut \ntre voi.Urm` o t`cere lung`.

153

– Dac` nu-]i dai seama c` te iube[te, atunci e[tistupid! relu` Isabel. Ai fost, rând pe rând, rece sauautoritar cu ea, câteodat` brutal. Faptul c` Rhea asuportat st`rile tale suflete[ti demonstreaz` cuprisosin]` c` ea te iube[te.

Aceast` demonstra]ie de logic` feminin` \l exasper`pe Antonio, care-i trânti Isabelei telefonul. Departe dea se formaliza, tân`ra femeie jubila. Convorbireatelefonic` nu fusese inutil`, era convins`.

Apoi, Isabel \ncerc` \n zadar s-o conving` pe Rheas` r`mân` la Merida. Rhea decise s` se ocupe ea \ns`[ide plecare. Biletul fiind rezervat, ea fu \nso]it` laaeroport de prietenii s`i.

Dou` ore [i jum`tate mai târziu, se afla \n capital`,\n acela[i hotel unde f`cuse escal` câtva timp mai\nainte. Printr-un curios efect al hazardului, i s-aatribuit aceea[i camer` unde \ncepuse „interludiulmexican“. Ei bine, acest interludiu se afâr[ise mairepede decât [i-ar fi imaginat!

Dintr-o privire, parcurse \nc`perea de-acumfamiliar`. Mâine diminea]`, \[i va face o rezervare la unzbor pentru New York, era deci inutil s`-[i mai desfac`bagajele. De altfel, reg`si mapa \n care strecuraseportretul neterminat al lui Antonio...

Ce schimbare se produsese \n ea, de atunci! Acum,când \l p`r`sise pe Antonio, sim]ea o nostalgie

154

romantic` la ideea de a nu-l mai revedea niciodat` pefrumosul ghid cu figura de divinitate maya...

|n prezent, aceast` perspectiv` \i frângea inima.

***

Când adormi \n sfâr[it, vis` c` Antonio alergaprintr-o p`dure \n urm`rirea unei femei fantom`c`reia nu putea s`-i vad` chipul.

A doua zi diminea]`, Rhea reu[i s` ob]in` un bilet,avionul s`u decolând dup`-amiaz`. Sejurul s`u \nMexic se apropia de sfâr[it. Odat` \ntoars` la hotel, afost informat` c`, \n absen]a sa, o sunase Ben Cramer.

Prima reac]ie a Rheei a fost de surpriz`. De unde[tia c` se \ntorsese \n capital`? Când reu[i s`-l prind`,uit` s`-i pun` aceast` \ntrebare. Ben vroia ca ea s`mearg` s` caute \nainte de plecarea sa un studiudespre arhitectura Teotihuacan, la profesorul Alvarez.Nu \nainte de ora treisprezece, c`ci mexicanul nulucra diminea]a. Rhea era bucuroas` s`-i fac` unserviciu, c`ci se sim]ea vinovat` de a nu-[i fi respectatangajamentul.

La sfâr[itul dimine]ii Rhea lu` autobuzul pentruparcul Chapultepec, unde se g`sea muzeul. Lavederea cl`dirii, o invad` un val de nostalgie. Epocafericit` când lucra aici era departe...

155

Biroul lui Alvarez se g`sea la cap`tul unui coridor\n care d`dea fosta sa sal` de lucru. Cum venise maidevreme, tân`ra femeie nu rezist` dorin]ei de a aruncao privire. Imensa \nc`pere nu se schimbase: era totatât de luminoas` [i plin` de praf. Rhea se \ndrept`spre masa sa de lucru. Dac` m`car ar putea re\ncepetotul. Dac` m`car...

– Señorita Glenn, tân`ra artist` pe care mi-arecomandat-o atât de c`lduros Ben Cramer?

Rhea crezu mai \ntâi ca imagina]ia \i joac` feste.Credea c` viseaz` aceast` voce.

– Cred c` sunte]i, sper, gata s` lucra]i imediat...Era Antonio! Inima Rheei \ncepu s` bat` puternic.– Dar ce... ce faci aici? \ntreb` ea cu voce

tremur`toare.– Sunt aici pentru a o primi pe Rhea Glenn,

r`spunse el, o elev` a prietenului meu, Ben Cramer.Sunt aici pentru c` am fost incapabil s-o uit pe RheaGlenn de când am \ntâlnit-o la Uxmal, \n prim`varatrecut`. Când profesorul Cramer a men]ionat numeletinerei femei, am [tiut imediat c` destinul vroia s` neuneasc` din nou.

– Atunci... [tiai c` eu eram...– Bine\n]eles c` [tiam! Dar, \n schimb, ignoram

care va fi reac]ia ta. Mi-era fric` s` par prea expansiv.Iat` de ce, \n loc s`-]i spun adev`rul, am t`cut sau,

156

mai degrab`, nu am spus ce trebuia. Las`-m`, acum,s`-mi isp`[esc gre[eala, Rhea, s` plec`m de la zero. S`facem ca [i cum aceste s`pt`mâni n-ar fi existatniciodat`. Las`-m` s`-]i m`rturisesc tot ce ]i-amascuns, bucuria ce o sim]eam c` te v`d, nevoia de a-]isim]i prezen]a al`turi de mine, \n fiecare zi, nevoia...de a te iubi.

– S` facem ca [i când nimic nu s-ar fi \ntâmplat\ntre noi? murmur` Rhea ca prin vis.

Era \n vocea lui Antonio o ner`bdare pe care nu oputea ascunde.

– |ntr-un fel, asta \nseamn` c` n-ar trebui niciodat`s` se [tearg` o amintire atât de pre]ioas`... lâng`fântân`. Aceast` amintire ar deveni o tortur` pentrumine dac` ar trebui s` r`mân` doar o amintire.

La aceste cuvinte, Rhea rev`zu cu claritate scena;sim]i din nou aceea[i dorin]` care, \n seara aceea, opierduse... pentru propria-i pl`cere [i a luiAntonio...

– Noi am \ncercat ceva excep]ional, Rhea, relu` elmângâindu-i p`rul. Exemplul mamei mele m`obseda, \mi era fric` s` retr`iesc aceea[i poveste.Mama n-a \ncetat, toat` via]a, s`-l dispre]uiasc` petat`l meu.

– Dar eu, niciodat`...– Acum [tiu, Rhea. Am \n]eles gre[it dorin]a ta de

independen]` [i ne\ncrederea fa]` de obiceiurile

157

noastre. De fapt, nu am f`cut decât s` caut semne cares`-mi confirme prejudec`]ile. {i apoi... am interpretatgre[it rela]ia ta cu Eduardo. Am \n]eles mai \nainte caIsabel s`-mi deschid` ochii. {i când Cramer mi-a f`cutmoral`.

– Ben? exclam` Rhea. Când i-ai vorbit? Nu-i a[a c`tu l-ai chemat pe Ben. A[a a aflat c` sunt aici.

– Da, am vrut s`-i explic ce se petrecea. |ntr-un fel,vroiam s` m` justific. Dar, atunci mi-am dat seama c`un singur lucru conta pentru mine: tu, Rhea. Ben esteun om \n]elept. El ne cunoa[te bine pe amândoi. Mi-amzis c` ar putea s` ne ajute. Ceea ce a [i f`cut.

– Dar, atunci, profesorul Alvarez, dosarulurgent?

– Nu exist` nici un profesor Alvarez. Sau mai binezis, da, dar este \n vacan]`. Nu exist` nici un dosar...Este pretextul pe care l-am g`sit pentru a te atrage aici.Altfel, ai fi refuzat s` m` vezi dac` ]i-a[ fi telefonat. M`\n[el?

– Nu [tiu. Dup` tot ce s-a petrecut...– Rhea, responsabilitatea pentru ceea ce s-a

petrecut ]i se datoreaz` \n parte. Eu niciodat` n-amputut s` [tiu ce doreai cu adev`rat. Atitudinea ta eraatât de contradictorie; de fiecare dat` când eram pepunctul de a-]i m`rturisi adev`ratele melesentimente, m` descurajai. {i apoi... mândria ta,m`rturise[te...

158

Rhea nu se putu \mpiedica s` surâd`. Vocea luiAntonio cu toate c` era marcat` de tandre]e, p`stratr`s`tura autorit`]ii sale obi[nuite. El [tia s` coboare,dar numai pân` la un anumit punct. {i Rhea \l iubeaa[a cum era.

Sim]ind c` se abandona, Antonio o lu` \n bra]e.S`rutul lui fu n`valnic, pasionat. Când o eliber`, Rheamurmur`:

– {tii, Antonio, nu vreau s` uit trecutul [i bog`]iaamintirilor mele. Exist` ceva deosebit pe care \l voi\ndr`gi \ntotdeauna: portretul t`u.

Strângând-o cu tandre]e lâng` el, \i ceru pe un tonglume]:

– Crezi c` ai putea s` termini portretul meu?Rhea \i mângâie fa]a, urm`rindu-i \ncet

contururile...– Da, r`spunse ea. Dragostea m` va inspira. Va fi

portretul dragostei.

Sfâr[it

159

giannijollys