O ABORDARE TIPOLOGIC A INVARIAN ILOR STRUCTURALI ÎN … abordare tipologica.pdf53 o abordare...

23
53 O ABORDARE TIPOLOGIC A INVARIAN ILOR STRUCTURALI ÎN CREA IA LUI SIGISMUND TODU (1) MONODIA-HETEROFONIA Prof. univ. dr. GHEORGHE DU IC Universitatea de Arte „George Enescu” Ia i Gheorghe DU IC , muzicolog, compozitor, profesor. Studii i volume publicate în domeniile: teoria i analiza sistemelor modale; fenomenologia timpului muzical i a sintaxelor sonore; strategii arhetipale/anarhetipale în componistica româneasc (George Enescu, Aurel Stroe, Anatol Vieru, Sigismund Todu , Viorel Munteanu . a.); muzic i matematic ; retoric muzical . Articole, cronici, recenzii. Crea ie coral , vocal , instrumental i cameral . Actualmente, profesor de teoria muzicii i muzicologie, conduc tor de doctorat. „… setea unului de a se pierde i setea multiplului de a se readuna.Constantin Noica Arhegeneza operei muzicale todu iene relev existen a unor „invarian i cu prezen ontologic tare” 54 , responsabili de coeren a i coeziunea întregului, indiferent de ramifica iile sau digresiunile pe care le dezvolt discursul respectiv. Aceste constante arhetipale confer operei valoare de model ontologic unitar i centrat 55 , polarizând generaliz rile parametrice i sintaxice din care deriv tipologiile structural-vectoriale. F r a intra în specula ii teoretice – fatalmente captive impasului generat de imposibilitatea ierarhiz rii sau clasific rii riguroase a arhetipurilor – vom orienta abordarea noastr c tre o perspectiv opera ional , selectând, sub inciden a diadei unu-multiplu, dou dintre cele mai relevante fenomene de invarian structural-sintaxic : monodia i heterofonia. În concep ia noastr , pe lâng arhetipurile „pure” sau autonome exist o multitudine de arhetipuri combinate, intersectabile sau de fuziune. Acest adev r – confirmat de crea ia lui Sigismund Todu – ne-a sugerat triada tipologic matc -racord-nucleu, a c rei substan conceptual va putea fi dedus dintr-o argumenta ie analitic girat de o bogat cazuistic muzical . 54 Corin Braga, De la arhetip la anarhetip, Editura Polirom, Ia i, 2006, p. 274. 55 Ibidem, p. 275.

Transcript of O ABORDARE TIPOLOGIC A INVARIAN ILOR STRUCTURALI ÎN … abordare tipologica.pdf53 o abordare...

53

O ABORDARE TIPOLOGIC A INVARIAN ILOR STRUCTURALI ÎN CREA IA LUI SIGISMUND TODU

(1) MONODIA-HETEROFONIA

Prof. univ. dr. GHEORGHE DU ICUniversitatea de Arte „George Enescu” Ia i

Gheorghe DU IC , muzicolog, compozitor, profesor. Studii i volume publicate în domeniile: teoria i analiza sistemelor modale; fenomenologia timpului muzical i a sintaxelor sonore; strategii arhetipale/anarhetipale în componistica româneasc (George Enescu, Aurel Stroe, Anatol Vieru, Sigismund Todu , Viorel Munteanu . a.); muzic i matematic ; retoric muzical .Articole, cronici, recenzii. Crea ie coral , vocal , instrumental i cameral .Actualmente, profesor de teoria muzicii i muzicologie, conduc tor de doctorat.

„… setea unului de a se pierde i setea multiplului de a se readuna.”Constantin Noica

Arhegeneza operei muzicale todu iene relev existen a unor „invarian i cu prezen

ontologic tare”54, responsabili de coeren a i coeziunea întregului, indiferent de ramifica iile sau

digresiunile pe care le dezvolt discursul respectiv.

Aceste constante arhetipale confer operei valoare de model ontologic unitar i centrat55,

polarizând generaliz rile parametrice i sintaxice din care deriv tipologiile structural-vectoriale.

F r a intra în specula ii teoretice – fatalmente captive impasului generat de imposibilitatea

ierarhiz rii sau clasific rii riguroase a arhetipurilor – vom orienta abordarea noastr c tre o

perspectiv opera ional , selectând, sub inciden a diadei unu-multiplu, dou dintre cele mai

relevante fenomene de invarian structural-sintaxic : monodia i heterofonia.

În concep ia noastr , pe lâng arhetipurile „pure” sau autonome exist o multitudine de

arhetipuri combinate, intersectabile sau de fuziune. Acest adev r – confirmat de crea ia lui

Sigismund Todu – ne-a sugerat triada tipologic matc -racord-nucleu, a c rei substan

conceptual va putea fi dedus dintr-o argumenta ie analitic girat de o bogat cazuistic muzical .

54 Corin Braga, De la arhetip la anarhetip, Editura Polirom, Ia i, 2006, p. 274. 55 Ibidem, p. 275.

54

UNU-MULTIPLU (Arhetip-matc )

R d cina filosofic a binomului arhetipal monodie-heterofonie se afl în diada unu-

multiplu, definit de Constantin Noica drept „dualitate metafizic fundamental , de caracter

formal”56. Analogia nu este gratuit dac avem în vedere faptul c principiul coincidentia

oppositorum – v zut de tefan Niculescu ca fundament normativ al sintaxei heterofone – se

întâlne te cu viziunea lui Noica (diferit de cea a lui Platon), potrivit c reia numai ipostaza

integratoare unu-multiplu („unitate sintetic în expansiune”), care de ine „complexul originar i

procesualitatea (ca virtualitate), poate permite unului ca unitate s se desf oare în unit i

multiple”57. Acesta este i sensul biunivoc al rela iei monodie-heterofonie, în care prima entitate se

deschide spre multiplicitate, în timp ce a doua se închide spre (re)unificare.

1. MONODIA /AULODIA (Arhetip-racord 1)

Întreaga muzic româneasc de tradi ie oral este esen ialmente centrat pe arhetipul

monodic, fenomen virtual integrator al diversit ii i multiplicit ii evenimentelor sonore. Monodia

semnific deci „identitatea i identificarea, unitatea deja stabilit , împlinit i intranzitorie, [având o

existen ] dat i determinat de unu, dincolo de care nimic nu exist ”58.

Pentru Sigismund Todu recursul monodic nu reprezint o stare accidental , preliminar

sau intermitent , ci un dat existen ial ancorat într-o realitate fundamental i originar , o (re)în-

fiin are ontologic , în ultim instan . Din aceast perspectiv , inconfundabila aulodie todu ian

reface periodic înse i racordurile fiin ei cu starea n scând a muzicii.

1. 1. POLIGENEZA STRUCTURAL A MATERIEI SONORE.

MODALUL – ARHETIP UNIFICATOR AL STILULUI TODU IAN

Prin întreaga sa crea ie, Sigismund Todu promoveaz un concept monodic de filia ie

modal-arhaic , decantat într-un stil personal a c rui ontogenez este detectabil în zona „folclorului

imaginar”. Drept consecin , pe linia demersului edificator, „recursul la citat” se dovede te a avea o

frecven redus i, prin aceasta, o importan relativ secundar .

Înc rc tura genetic a monodiei todu iene – plurivalent i de maxim poten ial formativ –

este reductibil , în esen , la dou surse: cea folcloric i cea liturgic , bivalent , la rândul ei, prin

filia ia bizantin i gregorian (vezi triada: recitativ, melism , coral).

56 Constantin Noica, Echilibrul spiritual, în: Unu i multiplu, Anuarul Izvoare de filosofie, Bucure ti, 1942, p. 318; apud: Florica Diaconu, Marin Diaconu, Dic ionar de termeni filosofici ai lui Constantin Noica (Introducere prin concepte), Editura Univers Enciclopedic, Bucure ti, 2004, p. 683. 57 Idem.58 Marin Marian, Chipul geniului. Eseu despre creativitatea exemplar , Editura Muzical , Bucure ti, 1991, p. 57.

55

FILIA IE FOLCLORIC

Ex. 1 Simfonia a III-a, Ovidiu59 (1957), Partea I, R 90-1 (12 ms.),

pp. 28-29/PG (clarinet solo)

FILIA IE LITURGIC BIZANTIN

Ex. 2 Miori a, balad -oratoriu60 (1957-1958), Nr. 11, Rondo, R 44 (12 ms.),

pp. 142-144/PG

FILIA IE LITURGIC GREGORIAN

Ex. 3a Simfonia I 61 (1954), Partea I, ms. 1-5, pp. 9-10/PG Nucleu generator cu func ie de racord i vector tematic

Ex. 3b Simfonia a II-a62 în re minor, cu org – „În memoria lui George

Enescu” (1956), Partea I, ms. 1-5, p. 3/PG Enun motivic – incipit Dies Irae – matrice macrogenerativ

59 Editura Muzical , Bucure ti, 1975. 60 Editura Muzical , Bucure ti, 1971. 61 Editura Muzical , Bucure ti,, 1959. 62 Editura Muzical , Bucure ti, 1965.

56

Ex. 3c Simfonia a III-a, Ovidiu (1957), Partea I, R 210+4 (5 ms.), pp. 55-56/PG Ethos coral gregorian

Aceste surse muzicale fac trimitere direct la poligeneza structural a materiei sonore

care, în ordine sistemic , etaleaz urm toarea gril generativ :

Oligocordii – anhemitonice, hemitonice

Pentatonii – anhemitonice, hemitonice

Pre-heptacordii i heptacordii – diatonice i cromatice

Octocordii simetrice (de tip 1:2/2:1)

Policordii – cromatic-diatonice sau cromatic-polimodale

(Sisteme intona ionale complexe cu trepte mobile)

1. 1. 1. MODUL LIDIAN/CVARTA M RIT BIHOREAN /

MOTIVUL „TODU ” (Arhetip-nucleu 1)

Una dintre cele mai vehiculate entit i arhetipale, recognoscibil , f r echivoc, în

integralitatea operei todu iene, este sintagma intona ional cu structura unei tetratonii hemitonice

de pant melodic descendent (2m -3M -2M ), circumscris spa iului de congruen al cvintei

perfecte, dar definit de ethosul inconfundabil al cvartei lidice.

Ex. 4 La cur ile dorului – Trei madrigale pe versuri de Lucian Blaga63

(1978), Întoarcere (III), p. 22 Proces (semi)caden ial-iterativ

Arealul folcloric bihorean pare a fi cel mai apropiat în stabilirea filia iei arhetipale, dar

omniprezen a acestei sintagme – plurivalent ca poten ial generativ-formativ – în crea ia

compozitorului i, prin aceasta, asocierea ei definitiv cu numele „Todu ”, îi legitimeaz deplin

valoarea de logotip.

63 Editura Muzical , Bucure ti, 1981.

57

Exegeza clujean a semnalat în mai multe rânduri acest fenomen64. În prezenta abordare, pe

lâng argumentele men ionate, propunem o sistematizare tipologic a celor mai frecvente ipostaze.

MOTIVUL „TODU ” – Tipologii structurale

Concatenare secven ial (Juxtapunere conjunct )

Ex. 5a Simfonia a V-a65 (1962-1976), Sec iunea a II-a, Aulodia,

R 140+1 (3 ms.), p. 39/PG

Concatenare secven ial cu variante permutative

Ex. 5b Simfonia a V-a (1962-1976), R 185-1 (2 ms.), p. 47/PG

Polifonie latent , în caden monodic-improvizatoric

Ex. 5c Simfonia a V-a (1962-1976), R 200+2, p. 51/PG

Inversare integrat melismatic (-iterativ)

Ex. 5d Simfonia a V-a (1962-1976), R 200+4, p. 52/PG

64 Vasile Herman, Sofia Gelman Kiss, Hilda Iacob, Mihai Ghircoia iu .a. 65 Editura Muzical , Bucure ti, 1979.

58

Permutare interioar cu men inerea cadrului de congruen modal

Ex. 5e Sonatina pentru pian66 (1950), Partea a III-a, ms. 1-5, p. 19

1. 1. 2. PENTATONIA (Arhetip-nucleu 2)

Arealul modal-diatonic al monodiei („diatonia modal alb ”, cum o nume te Vasile

Herman) se sprijin masiv pe o pregnant baz pre-pentatonic /pentatonic , activ la nivelul

întregului univers sonor todu ian.

Din punct de vedere structural, pentatonia anhemitonic (non-octaviant sau octaviant )

de ine ponderea semnificativ (ceea ce nu presupune absen a total a pentatoniei hemitonice, vezi

ex. 8), iar prezen a ei se manifest atât sub form real (ex. 6), cât i sub form latent (ca substrat,

ex. 7).

Ex. 6 Concertul pentru sufl tori i baterie/percu ie (1970), Partea a IV-a,

Ostinato, pp. 57-58/PG, manuscris Pentatonie anhemitonic octaviant , starea a V-a (pien do)

Ex. 7 Passacaglia pentru pian67 (1943), Tema Substrat bivalent: 1. dup marcajul timpilor accentua i (palindrom);

2. dup marcajul duratelor lungi (doimi)

66 În: S. Todu , Lucr ri pianistice, vol. I, sub îngrijirea lui Dan Voiculescu, Editura MediaMusica, Cluj-Napoca, 1998. 67 Editura Muzical , Bucure ti, 1966.

59

Ex. 8 Concertul nr. 2 pentru orchestr de coarde68 (1972-1973),

Partea a IV-a, Toccata, ms. 72-75, p. 37/PG Pentatonie hemitonic de tip frigic

Capacitatea formativ a pentatoniei poate cunoa te extrapol ri macrotemporale atunci când

temele generatoare ale unei p r i, sau chiar ale unei întregi lucr ri, se revendic de la o structur -

matrice, cu reale virtu i ciclice. Acest nivel maximal este atins atât în Concertul nr. 4 pentru

orchestr de coarde i org (P r ile a IV-a, Ricercarii 1-5 i a V-a, Fugi 1, 2, 3), cât, mai ales, în

Sonatina pentru violin i pian, adev rat apoteoz pentatonic .

Ex. 9 Concertul nr. 4 pentru orchestr de coarde i org (1980),

Partea a V-a, manuscris, Subiectele fugilor 1, 2, 3

Ex. 10 Sonatina pentru vioar i pian69 (1981)

Temele generatoare ale p r ilor I, II, III

68 Bucure ti, Editura Muzical , 1978. 69 Editura Arpeggione, Cluj-Napoca, 2003, sub îngrijirea Ciprianei Gavri iu.

60

1. 1. 3. CROMATISMUL POLIMODAL (Arhetip-nucleu 3)

Dup cum afirmam în debutul capitolului VI al tezei noastre de doctorat70, intitulat

Fenomenologia oscila iei modale, „dualismul ontologic din sfera (micro)modalului este

consubstan ial stadiului arhetipal (infradiatonic sau infracromatic), primordial identificat în

structura melodiilor oligocordice. Mobilitatea treptelor modale, anexând principiul disjunc iei

cromatice, interac ioneaz complementar cu fenomenul oscila iei”71 intervalelor generatoare de

secund , ter , cvart , respectiv, cvint .

Bivalen a calitativ a acestor microstructuri (mari-mici, perfecte-m rite/mic orate,

ascendente-descendente) este consubstan ial formulei cromatice întoarse (ex. 11) – sintagm

intona ional ce fuzioneaz cu fenomenul cvintei fasciculare de sorginte bartókian i cu mediul

plurimodal generat prin multipolariz rile caden iale din monodia arhaic româneasc . Astfel,

variabilitatea organic a materiei sonore de strat arhetipal determin un alt tip de cromatism decât

cel tonal-func ional major-minor, aceast triad integrat – emblematic , dup cum vom constata,

pentru monodia/aulodia todu ian – definind fenomenul generic de cromatism polimodal (sau de

„cromatism diatonic”, dup Gheorghe Firca).

Ex. 11 Concertul nr. 2 pentru orchestr de coarde (1972-1973),

Partea a III-a, Recitativo e Arioso, ms. 19-29, p. 18/PG, manuscris F.c. î. – tripl ipostaz : oscila ie la secund , ter i cvart

70 Gheorghe Du ic , Universul gândirii polimodale, Editura Junimea, Ia i, 2004, p. 165. 71 Gheorghe Du ic , op. cit., p. 165.

61

1. 1. 3. 1. FORMULA CROMATIC ÎNTOARS (f.c.î.)

Din perspectiva unui minimalism intervalic activ în sfera generativ-tematic , f.c.î. cunoa te

dou ipostaze structurale: 1. entitate-nucleu (eventuala ei repetare f cându-se prin disjunc ie); 2.

entitate-racord, rela ionând/amplificând diferite (micro)forma iuni modale.

În primul caz, Sigismund Todu atinge pragul-limit al cronologiei ciclice, investind

aceast sintagm arhetipal (mi - fa diez - mi diez) cu func ia unui enun macrogenerativ, supus

varia iei continue într-o lucrare de propor ii monumentale, precum oratoriul Pe urmele lui Horea

(1978). În al doilea caz, conjunc ia reiterat a f.c.î. sub form de caten este intens exploatat de

compozitor în structurarea unor construc ii melismatice.

Ex. 12 Preludiu, Coral, Toccata pentru pian72 (1973-1974), Preludiu, p. 45

Exemplul urm tor reprezint un extras (segmentul ) dintr-o structur tematic mai ampl i

este relevant atât prin simetria formativ-morfologic a componentelor celulare (simetrie de

oglind : x-xrec.; simetrie de transla ie: y-y’), cât i prin emanciparea f.c.î. în planul rela iilor

interpolar-caden iale. Astfel, sunetul-incipit la, împreun cu treapta de semicaden are (SK, si) i

finalisul (K) stabilit pe la diez formeaz o f.c.î. latent (de structura [la-si-la diez]). Totodat ,

tensiunea cromatismului întors orienteaz curba retoric a întregului segment prin

complementaritatea de sens a pantei melodice: ascensio-descensio.

72 În: Sigismund Todu , Lucr ri pianistice, vol. I, op. cit.

62

Ex. 13 Concertul nr. 4 pentru orchestr de coarde i org (1980),

Partea a III-a, ms. 1-2, pp. 36-37/PG

Cazuistica specific fenomenului este imens , dar ne-a atras aten ia o indubitabil filia ie

enescian în vehicularea acestei microstructuri arhetipale, semnalat par ial i de al i exege i.

În contextul monodiei todu iene, am identificat dou ipostaze-argument:

a) F.C.Î. prin DUALISMUL TER EI, oscila ie „major-minor ” definit de Enescu drept

„ ov ire” specific monodiei arhaice române ti

Ex. 14 Concertul nr. 4 pentru orchestr de coarde i org (1980),

Partea a III-a, ms. 21-23, pp. 39-40/PG Tetratonie bivalent : hemitonic -anhemitonic pe si

Ex. 15 Trei lieduri pentru tenor pe versuri de Lucian Blaga73 (1984),

Septemvrie, ms. 22-23 Prezen a latent a octavei mic orate (cromatism încruci at), element activ în

structurarea fenomenului bi- i polimodal

73 În: 14 Lieduri pentru voce i pian pe versuri de Lucian Blaga, Editura Muzical , Bucure ti, 1984.

63

b) F.C.Î. prin MELISM CELULAR-MOTIVIC – sintagm -incipit a unei celebre

capodopere enesciene

Ex. 16a Sonata a III-a pentru pian i vioar , „în caracter popular

românesc”, op. 25 (1926), de George Enescu, Partea I, Tema I

Ex. 16b Concertul nr. 2 pentru orchestr de coarde (1972-1973), Partea I,

Preludio, ms. 20-21, pp. 6-7/PG

Ex. 16c Concertul nr. 2 pentru orchestr de coarde (1972-1973),

Partea a II-a, Fuga, ms. 1-10, p. 12/PG

Ex. 16d Sonata pentru violoncel solo74 (1989), Partea a II-a, ms. 1

74 Editura Arpeggione, Cluj-Napoca, 2000, sub îngrijirea lui Dan Voiculescu.

64

Ex. 16e Trei lieduri pentru tenor pe versuri de Lucian Blaga (1984),

Septemvrie, ms. 1

Ex. 16f Preludiu, Coral, Toccata pentru pian (1973-1974),

Preludiu, debut, p. 43

1. 1. 3. 2. CVINTA FASCICULAR

Datorit proceselor de diferen iere polidiatonic , cvinta perfect devine un spa iu

multivectorial, o matc modal în care interfereaz diferite „fascicole” sonore, modelate în baza

cromatismului diatonic.

În contextul urm tor, extensia melismatic de consolidare a pilonilor cvintei perfecte do

diez - sol diez modeleaz , totodat , bivalen a tetratoniei incluse: hemitonic – motivul „Todu ”

(sol diez - fa dublu diez - re diez-do diez); anhemitonic – în caden permutativ (sol diez - fa

diez - re diez - do diez).

65

Ex. 17 Sonata pentru flaut solo75 (1989), Egloga I, p. 1

Cadru de congruen modal , inclus deseori spa iului octaviant – cum este i cazul

heptacordiei polivalente centrate pe do, din exemplul urm tor –, cvinta fascicular poate deveni

depozitara unor polimorfisme modale. Concret, mobilitatea treptelor, fasciculând polidiatonic

spa iul cvintei perfecte do-sol, imprim multiple valen e modale: frigic (rela ia de 2m a treptelor II-

I, re bemol-do), cromatic 2 (rela ia de 2+ a treptelor III-II, mi-re bemol), lidic (rela ia de 4+ a

treptelor IV-I, fa diez-do) etc.

Ex. 18 Concertul nr. 3 pentru orchestr de coarde (1989), p. a III-a, Danza,

ms. 102-103, p. 57/PG, manuscris

75 Editura Arpeggione, Cluj-Napoca, 2000, sub îngrijirea lui Dan Voiculescu.

66

1. 1. 3. 3. POLIMODALISMUL ORIZONTAL-CONVERGENT

În folclorul românesc, modurile cu aceea i final sunt edificate în baza fuziunii itrasistemice a

dou , trei sau chiar patru variabile.

Ex. 19 – Tripl combina ie pe finala mi:

eolic-istric (acustic 3) – frigic/locric + inflexiune cromatic ;

pien do diez – 2+ între tr. V-VI

– Segmente pentacordice omonime

Astfel, „polimorfismul diacronic-oscilatoriu al melodicii arhaice se concretizeaz adesea

prin pluralitatea (micro-)zonelor modale, a c ror alternan , jonc iune i interferen genereaz

sisteme intona ionale complexe”76, polistructural-active în perimetrul uneia i aceleia i unit i

sintactice.

Ceea ce este semnificativ rezid în cromatismul diatonic instituit la nivelul întregului,

fenomen de sintez global rezultat din calitatea dual a unor trepte care sunt naturale într-o

forma iune i alterate în cealalt .

Ancorat în arhetipalitatea tradi iei muzicale autohtone, monodia todu ian nu este str in de

fenomenul polimodal-succesiv (orizontal), amplificat deseori în polimodalism vertical, organizat

chiar pe sistemul axelor de simetrie77. Iat -l prezent într-o psalmodiere de autentic ethos bizantin:

76 Gheorghe Du ic , op. cit., p. 162. 77 Cfr. Ibidem, pp. 288-289.

67

Ex. 20 Concertul nr. 1 pentru orchestr de coarde78 (1951), Partea a III-a,

ms. 83-89, pp. 33-35/PG

1. 2. MONODIA / AULODIA – IPOSTAZE STRUCTURALE

Începând cu a doua perioad de crea ie (stabilit de Vasile Herman pentru intervalul 1957-

1983, mai precis, de la oratoriul Miori a la opera Me terul Manole79), Sigismund Todu devine tot

mai preocupat de elaborarea unui discurs sonor circumscris unui alt tip de cronogenez , în spe ,

non-liniar , vectorial-sinusoidal , de racord nemijlocit cu structura arhetipal a cântecului lung,

doinit, din tradi ia muzical oral româneasc .

Etnomuzicologia define te doina ca fiind „un stil melodic prin excelen liric, o melopee de

form deschis , bazat pe improviza ie, prin folosirea unor elemente melodice tipice, mai mult sau

mai pu in variabile”80.

Pe aceast baz , f r s recurg la citat folcloric (dup cum am mai subliniat), compozitorul

asimileaz i rafineaz caracteristicile stilului improvizatoric-doinit, dezvoltând structuri monodice

de mare amplitudine sonor , prin care traseaz matca temporal a unor evolu ii de anvergur

simfonic . Iat , într-o simpl enumerare, câteva dintre exemplele edificatoare:

Miori a, balad -oratoriu (1957-1958), Nr. 4, Aulodia, pp. 39-54/PG

Simfonia a V-a (1962-1976), Sec iunea a II-a, Aulodia, R 110-7 R 200+8, pp. 31-52/PG

78 ESPLA, Bucure ti, 1956. 79 Vasile Herman, Form i stil în crea ia compozitorului Sigismund Todu , în: Studii todu iene, Editura MediaMusica, Cluj-Napoca, 2004, pp. 40-58. 80 Gheorghe Oprea, Folclorul muzical românesc, Editura Muzical , Bucure ti, 2002, p. 488.

68

Ex. 21 Pe urmele lui Horea81, oratoriu (1978), Partea a XII-a, Aulodie,

(clarinet solo), p. 104/PG

Pliat pe o ritmic subsumat conceptului general parlando-rubato, monodia

improvizatoric todu ian (a se vedea ponderea covâr itoare a sec iunilor sau p r ilor purtând

indica ia improvvisando) dezvolt formule melodice de larg cantabilitate, asociate unor recitative

melismatice, asimetrice, de factur liric . Pe alocuri, bog ia ornamental a liniei se reduce la

monostructuri lapidare, austere, de tipul recitativului recto-tono. Caden ele, în schimb, restabilesc

profilul ondulat al liniei, pe care îl subliniaz prin aport repetitiv.

Ex. 22 Simfonia a V-a (1962-1976), Sec iunea a II-a, Aulodia,

R 180-2, p. 45/PG

Monodia de tip „aulodic” rela ioneaz , într-o sintez organic , arhetipurile-nucleu

semnalate anterior. Iat , spre exemplu, cum fuzioneaz cvarta lidic (de aceea i sorginte bihorean

ca i caden a final la treapta a II-a a modului) cu formula cromatic întoars (do diez - re - do

becar).

Ex. 23 15 Coruri mixte, Caietul III82 (1969), Eglog I, p. 107

81 Editura Muzical , Bucure ti, 1981. 82 Editura Muzical , Bucure ti, 1970.

69

De asemenea, piesa coral nr. 1, La cur ile dorului, din ciclul cu acela i nume, con ine un

enun melodic integrat, motivul „Todu ” fiind introdus prin incipitul de formul cromatic

întoars .

Ex. 24 La cur ile dorului – Trei madrigale pe versuri de Lucian Blaga

(1978), I, p. 3, debut

2. HETEROFONIA (Arhetip-racord 2)

De i se aliaz condi iei ontologice a multiplului, heterofonia se dovede te a fi o alt stare a

unu-lui, a monodiei. Într-adev r, cronogeneza heterofonic , fundamentat pe principiul

coexisten ei modelului cu el însu i, nu neag unitatea monadic primordial ci, dimpotriv , o

recunoa te ca fiind tutelar în sensul larg al predetermin rii/preexisten ei tuturor fenomenelor ce au

condus la multivocalitate, respectiv la polifonie i omofonie.

Dar stratificarea i evolu ia multifascicular a vocilor heterofonice ine de o alt organizare a

dimensiunii verticale, de o anume autonomie a mi c rii, guvernat de o subtil pendulare între

sincronie i asincronie, cu intersec ii i dispersii controlate sau quasi-aleatorii. Astfel, dinamica

heterofonic este diferit de mi carea paralel a mixturilor medievale (tip organum, gymel, faux-

bourdon), de interdependen a planurilor polifonice imitative sau de ierarhia suprastructurilor

omofone.

Din aceast perspectiv , Sigismund Todu – un maestru des vâr it al polifoniei imitative,

dar i al mixturilor armonice i contrapunctice – î i va contura o viziune proprie asupra sintaxei

heterofone, pe care o vede ca pe o stare tranzitorie, de disimulare meteoric a consensului monodic

sau ca pe o perturbare par ial , provizorie, a st rii de unison.

Ipostazele contextuale sunt diverse: de la ison i antifonie, trecând prin ambiguitatea st rilor

de „îngânare” a vocilor i/sau instrumentelor, pân la monodii i parafonii pe ison sau la structuri

mai elaborate, precum coralul figurat.

Scriitura heterofonic todu ian se preteaz totu i unei minime tipologiz ri, evident, sub

rezerva unor interpret ri personale i în limita unei cazuistici adecvate acestui tip de discurs.

70

2. 1. HETEROFONIA – TIPOLOGII STRUCTURALE

2. 1. 1. HETEROFONIE LATENT – HETEROFONIE REAL

Primul termen al acestui binom angajeaz inevitabil referin a monodic în stadiu de unison.

Ca fenomen antecedent agreg rii heterofonice propriu-zise, unisonul cunoa te în viziunea lui

Todu o subtil pendulare a densit ilor sonore, concretizat fie prin decupajul periodic al

angrenajului monodic-bi(multi)vocal, cu sau f r prezen a stazei isonice (ex. 25), fie prin

extrapolarea parametrului timbral, prin cuplarea, din nou intermitent , a vocilor cu grupul

instrumentelor (ex. 26).

Ex. 25 La cur ile dorului – Trei madrigale pe versuri de Lucian Blaga (1978), I, p. 3

Ex. 26 Miori a, balad -oratoriu (1957-1958), Nr. 6, Arioso, p. 65/PG

71

Al doilea termen al binomului implic stadiul de agregare efectiv a fascicolului

heterofonic, concretizat fie minimal, printr-un impuls diferen ial ce ine mai mult de sugestia

perturbatorie a st rii de unison (ex. 27), fie maximal, prin instituirea dispersiei modelului monodic

în alteritatea complexului plurisonic (ex. 28).

Ex. 27 Miori a, balad -oratoriu (1957-1958), Nr. 1, Eterofonia, R 4+3, p. 14/PG Heterofonizare prin oscila ia secund -unison

72

Ex. 28 La cur ile dorului – Trei madrigale pe versuri de Lucian Blaga (1978), I, p. 6 Însumare de microprocese imitative, convergente sau divergente,

trasee melismatice, pedale, derivate din aceea i magm monodic

2. 1. 2. HETEROFONIE CONVERGENT – HETEROFONIE DIVERGENT

Propagarea fascicolului heterofonic poate cunoa te în scriitura todu ian un dublu sens de

evolu ie.

Primul, unidirec ional, angreneaz convergen a undelor monodice, a a cum se întâmpl în

exemplul urm tor:

Ex. 29 Lieduri pentru voce (m.s.) i pian83, pe versuri de Ana Blandiana

(1982, 1984, 1986), Locuit de un cântec, p. 17

83 Editura Muzical , Bucure ti, 1987.

73

Al doilea, bi-, multidirec ional, angreneaz divergen a planurilor, cu intersec ii periodice pe

unison (la) i cvint perfect (la-mi):

Ex. 30 La cur ile dorului – Trei madrigale pe versuri de Lucian Blaga (1978), Iezerul (II), debut

2. 1. 3. HETEROFONIE DE FASCICOL POLIRITMIC –

HETEROFONIE DE FASCICOL IZORITMIC

Departe de a fi o contradic ie în termeni, fenomenul heterofonic todu ian prezint ambele

stadii de bifurca ie/ramifica ie a undei monodice. Exemplul anterior ilustra implicit maniera de

îngem nare poliritmic a celor dou planuri, în condi iile în care fenomenul este posibil i în cazul

heterofoniei convergente:

Ex. 31 Simfonia a III-a, Ovidiu (1957), Partea a II-a, R 70-2 (4 ms.), p. 96/PG Heterofonie prin globalizare mixtural

Personal, identific m o not de veridic originalitate în edificarea heterofoniei de fascicul

izoritmic, manier prin care Todu angreneaz simetria de oglind i ritmica izocron , cu dubl

filia ie: melodiile de dans tradi ional românesc i lucr rile gen moto perpetuo din crea ia bachian .

74

Un prim exemplu, redus ca debit heterofonic, propag oscila ia secundei, inclusiv prin f.c.î.,

într-o mi care circular izocron , cu planuri simetric-inversate în jurul pivotului-ax re. De

remarcat sugestia microtonal , prin alunec rile spontane ce amintesc de bocetul arhaic.

Ex. 32 Miori a, balad -oratoriu (1957-1958), Nr. 1, Eterofonia, R 3, p. 12

Mai mult, corelând mi carea izoritmic /izocron , extins la nivel de macroostina ie, cu

tempo-ul alert i translarea în planul ansamblului instrumental a unor elemente specific solistice,

Sigismund Todu generalizeaz oscila ia secund -unison, edificând o veritabil cadenza, de

structur heterofon .

Ex. 33 Concertul nr. 2 pentru orchestr de coarde (1972-1973), Partea I,

Preludio, Quasi cadenza, R 25+2, pp. 8-9/PG

75

La cap tul acestui prim demers de reperare i etalare a universaliilor – entit i matriciale

constituite într-un veritabil cantus firmus al gândirii muzicale todu iene –, putem afirma c

monodia i heterofonia reprezint fundamentele unui scenariu arhetipal identificabil într-o

multitudine de ipostaze contextuale care, împreun , alc tuiesc coloana vertebral a unui tipar

genetic determinant pentru un întreg corpus de opere muzicale.

Dar aceast generalitate, constituit din mozaicul unei quasi-infinit i de daturi, nu exclude,

ci reclam aportul particularului, de aceea a spune c ascultând muzica lui Sigismund Todu te

încearc un puternic „sentiment românesc al fiin ei” înseamn , printre altele, s - i aminte ti de ceea

ce îi scria „universalistul” Cioran „etnicului” s u confrate spiritual Noica: „Cump nind bine

lucrurile, dintre noi, tu e ti singurul care ai f cut cea mai bun alegere. Nu te po i împlini decât

aproape de originile tale”.