LOCUIESC ÎNTR-O LACRIMĂ SUSPENDATĂ · LOCUIESC ÎNTR-O LACRIMĂ SUSPENDATĂ Sponsorului...

130
LOCUIESC ÎNTR-O LACRIMĂ SUSPENDATĂ Sponsorului necunoscut În somn ne chinuie himere Mereu tot mai puţină pâine Şi-aceeaşi falsă mângâiere: Azi e mai multă decât mâine! Şi lumea merge mai departe Că n-are cum să stea pe loc Şi tot mai greu se scrie-o carte Şi nu se vinde mai deloc Adesea rafturile-s pline Şi doar cumpărătorii lipsă Cultura intră în eclipsă, Nimic nu merge de la sine Şi totuşi ăsta-i adevărul: Mai sunt nebuni gata să scrie Şi să despice-n patru părul Că sunt nebuni de poezie Cei mai frumoşi nebuni din lume Îşi taie vieţile în porţii Şi fără nici un fel de glume, Le vând pe poezie, morţii Iar poeziile vibrează De suferinţă şi nesomn Între coperţi şi se-adresează Măriei Sale, cititorul domn Poate c-aşa ne fuse gena De n-am citit cumva pe dos Tot căutând câte-un Mecena Cu înclinaţii spre frumos Să ne mai surpe din obsesii Să-ţi pună-aripile la loc Cum duce mirele miresii O floare albă de noroc Auzi-mă: te-aştept de-o viaţă Arată-te că e târziu Că vine frigul şi-mi îngheaţă, Acest creion cu care scriu Şi lui 'i-ofer aceste rânduri De-ndreptăţită mulţumire Cu cele mai frumoase gânduri Născute din adânc de fire

Transcript of LOCUIESC ÎNTR-O LACRIMĂ SUSPENDATĂ · LOCUIESC ÎNTR-O LACRIMĂ SUSPENDATĂ Sponsorului...

LOCUIESC ÎNTR-O LACRIMĂ SUSPENDATĂ

Sponsorului necunoscut

În somn ne chinuie himereMereu tot mai puţină pâineŞi-aceeaşi falsă mângâiere:Azi e mai multă decât mâine!

Şi lumea merge mai departeCă n-are cum să stea pe locŞi tot mai greu se scrie-o carteŞi nu se vinde mai deloc

Adesea rafturile-s plineŞi doar cumpărătorii lipsăCultura intră în eclipsă,Nimic nu merge de la sine

Şi totuşi ăsta-i adevărul:Mai sunt nebuni gata să scrieŞi să despice-n patru părulCă sunt nebuni de poezie

Cei mai frumoşi nebuni din lumeÎşi taie vieţile în porţiiŞi fără nici un fel de glume,Le vând pe poezie, morţii

Iar poeziile vibreazăDe suferinţă şi nesomnÎntre coperţi şi se-adreseazăMăriei Sale, cititorul domn

Poate c-aşa ne fuse genaDe n-am citit cumva pe dosTot căutând câte-un MecenaCu înclinaţii spre frumos

Să ne mai surpe din obsesiiSă-ţi pună-aripile la locCum duce mirele miresiiO floare albă de noroc

Auzi-mă: te-aştept de-o viaţăArată-te că e târziuCă vine frigul şi-mi îngheaţă,Acest creion cu care scriu

Şi lui 'i-ofer aceste rânduriDe-ndreptăţită mulţumireCu cele mai frumoase gânduriNăscute din adânc de fire

Secretul clorofilei Dedicaţie: Daţi-mi doamnă cărţile-napoi Ca să punem punct la partitură Că eu ştiu: frumoasa voastră gură, A mai dus cu mine un război!

Dacă nu comit un sacrilegiuDoamnă, vă ofer un florilegiuDe urzicături şi epigrame:Cântăresc abia câteva grameDar scânteia n-are greutateSpiritul pluteşte prin cetate;Nu se-opreşte dacă nu-l primeştiCât îl ai, acela eşti!Veţi găsi o toamnă şi trei veriAdevăruri numai în doi periVorbe răsădite-n dodiiCu miros suav de rodiiVara mea mi-a dat cu el în capDar m-am ascuns că eu încapCu maliţia din fireÎntr-o-nţepătură de iubire;N-a curs sânge, doar prostieCâtă e,să nu mai fie!Dacă este să vă pascăVreo belea, daţi să-l citeascăCelui care vrea să vă lezezeTraba lui: şi să se curenteze!

Poeţii sunt ca nişte florării

Domnu' doctor pune-i stetoscopul Zi-i să nu mai dea cu stângu-n dreptul Dacă prostul face pe deşteptul, Nu-ş atinge niciodată scopul

Mă' inchizitorule, ruletaJoacă destine şi averiAceasta e doar amuletaUnei pierdute primăveri

Şi n-am nici bani şi, n-am nici timpSă-ţi spun cum o să-ţi spargi tu capul;Cine vrea să intre în olimp,Îşi lasă la intrare ţapul

N-o să baţi tu lumea peste gurăNu eşti măscărici, nici ventrilocAsta-i cea din urmă aventurăCare mai poate avea loc

Nu te mai hrăni cu viseClopotele se trag doar de funiiMorţii când ajung în paracliseŞi iese luna, râd numai nebunii

Nu mai plânge de melancolieArde-ţi toate cărţile de şcoalăAverea ta e doar o colivieŞi când plouă, îţi rămâne goală

Lasă fluturii în paceNe-am umplut vederea de culoriCupola e o carapaceDincolo de care, n-ai să zbori

Puţine pene, multe pălăriiOrice avion e o fofeazăPoeţii sunt ca nişte florării,De care nimeni nu se mai interesează!

Lumea noastră mercantilă

Viaţă, viaţă zi varăDoar un ceas pân-la chindieCâte ghionturi rezervate mieÎntr-o singură sahară!

Scoate-i doctore lu' ăstaToţi sticleţii lui din capCă viseză flori şi steleŞi umblă doar într-un ciorap

Una, două, e-n război cu lumeaŞi o face de doi baniSpânzurându-şi într-o carteToată zestrea lui de ani

Lasă-l domnule în pace:Dreptul lui ca să visezeCând atâţia oameni dorm,Ce puţine minţi sunt treze!

Suduie fiindcă iubeşteToată viaţa-a astupat la gropiŞi-a lăsat în urmă rime,Şi-a lăsat în urmă, tropi

Iar sticleţii lui aparteCum i-ai scos, se duc aiureaCe mă fac dacă-mi aducMie, marea şi pădurea?!

Nimeni nu-şi asumă risculAre şi ea partea ei de vinăLumea noastră mercantilă,A rămas la fel: meschină!

FampletMai mult rău decât mai bun

Fără nici biografieCă nici ea n-a vrut să fie,Şi nici eu să mă supun

Zgomotoasa voastră lirăNici inspiră, nici expirăAltceva decât mândrieCă se dă pe veresieŞi de la polul sud la AteneuAxa lumii nu mai trece, prin buricul teu!Cum o s-o mai scoţi la capDacă-ţi cere un casapLeşu' Casandrei ca taxăNu mai spun nimic şi tac săMă iar mir de dragul glumii:N-o fi tu (s)gârliciul lumii?!

Nene IanculeUnii se mai plâng de muncăAlţii nu ajung la eaŞi tu vezi cât e de greaAscultarea de poruncă

Nene Iancule, mataleLăsaşi în urmă Haimanale,Pezevenghi şi CaţavenciCe se dau la alivenciŞi se bat cu pumnu-n pieptPentru fiecare dreptCare încă nu l-au smuls, De la vaca lor de muls;Tipăteştii şi MiticiiLa senat fac pe voiniciiSă deschidă cu chirieCase de curvărăsie,Să acorde drepturi mariLa câini şi la poponari,Să iasă şi ei în lumeNene Iancule, nu-s glumeNe furăm singuri căciulaCă trăim în ţara lui Dracula...Şi-ncă altele asemeni:Trist popor, culegi ce semeni!

BrâncuşianăAi rămas copil, copileÎntr-o lume de balauriCu nebuni care cresc grauriÎnsă n-au grăunţe. Şi leMai cultivă clandestinPrintre rânduri pe hârtieÎntr-o secetă târzieCoborâtă pe destin

Puneţi în faţă sau în spatela cifra doi, doar o oglindăşi-o să vedeţi cum se perindăprin mintea noastră şi a lui,Cuminţenia pământului

Închideţi ochii şi-ascultaţicum creşte noaptea din pământasemeni ciocârliilor din cântcu adierile durerii,o masă ţărănească a tăcerii!

Uşa casei româneştise deschide primitoareca să intre cu o floarevrăjitorul cu urciorulcare-a cioplit fără daltăaceastă Coloană înaltă,mângâind-o din privirepână dincolo de fire,ca un zbor tăcut în piatrăPecete de neam şi vatră!

Pasărea măiastrăCă noi nu suntem acestTrup de apă şi ţărânăŞi din care-o să rămânăDoar cenuşa unui lest;Noi suntem un gând, matricePentru-ntregul universŞi în care-un singur versFace cât Euridice

Fată mare, fată mareHai cu noi la vânătoareCă ne bate în fereastrăNoaptea pasărea măiastrăCu aripi de cânt şi dorŞi cu fiecare zbor,Ne ia inima şi-o duceDincolo de o răscrucePe o pajişte înaltăDintr-o lume în cealaltăUnde dorurile-şi toarceŞi refuză a se-ntoarce

Fată mare, fată mareHai cu noi la vânătoareSă trecem dealul şi baltaCioplitorul şi-a luat daltaFiindcă nu-l mai prinde somnulŞi s-a tot rugat la DomnulDacă nu poate s-o prindăŞi nici somnul s-o cuprindă,

Când ajunge la hotarDin ce i s-a dat ca harMăcar s-o cioplească-n piatrăCând se-nalţă de pe vatră Dincolo de noi şi fireCa un semn de nemurire!Fată mare, fată mareHai cu noi la vânătoare

Omar KhayamMă simt o partiturăCu note în culoriDin care vin şi furăNecunoscuţi, comori

Omar Khayam cânta femeiaŞi-n rubayatele lui, vinulCe dau savoarea şi suspinuloricărei vieţi. Şi de aceea,

I-o fi surâs şi lui ideeaSă cocheteze cu destinul:Omar Khayam cânta femeiaŞi-n rubayatele lui, vinul

Prins de tristeţe ca mareeaCând varsă peste maluri plinulBlazonul, spada lui şi cinulPaharul ce-i dădea scânteiaOmar Khayam cânta femeia...

totul e o ardereCaut amatori de trocSă nu mă mai prindă iarnaFiindcă vedeţi lenea, iar n-aCumpărat lemne de foc

arde focul, nu mai avem lemnelucru care poate să însemnecă urmează cărţi şi manuscrisegânduri, idealuri, poate visecă şi viaţa-i ardere în fondprecum bătrânul noaptea-n rodstrigă la netoţii din cetate:noaptea orologiul jumătatea trecut în linişte şi pacedormiţi şi restul, că n-aveţi ce face!ardere mocnită, vâlvătaiesau din contră numai foc de paiepână te cuprinde-un duce frigşi auzi cum moşii tăi te strig'ale căror urme nu poţi să le ştergişi la care eşti dator să mergidincolo de lume şi de vreme

cum şi ei datori sunt să te cheme

DegeabaCui să cer iertare soartăCă m-au dus la marea moartăUnde n-au ajuns pescariDomnii-n robele lor, mari?

Degeaba te uiţi la mine încurcatCă eu nu sunt flautul fermecatNici patron, nici arlechinNici tragicul Şaliapin;Sunt un anonim din gloatăŞi mi-am rupt la car o roatăAm rămas de-atunci în panăFără pix şi fără panăDoar cu topul de hârtieNu vă pasă vouă dar, îmi pasă mieŞi escala nu e ScalaDat afară din WalhallaUn văcsuitor de gheteLutruieşte la şirete(Că şirete-s vremurileDin Alaska în Kurile)Şi pantofii la clienţiCare nu-s obedienţi;Lustruieşte sărăciaVeacul nostru şi prostiaAşezat la colţ de stradăPe un scaun sau o ladăDupă cum aţi intuitŞi o face ţintuitŢintuit şi gratuit

PastişăLasă-mi domnule în paceTihna mea din carapaceCă nu de flori de măr,Mă tragi tu de păr!

La râpa lui Udevenrodestrăjuiesc gasteropodesă nu mai vină din Aticidoctorii în matematicicât e ceasul cristalinşi fe-cioara Geraldinecă pun totul în balanţă

numără şi trag în stanţăsunetele şi măsurafac abstracţiecezuraca să schimbe un macazşi să cadă în extazCă vedeţi voi, simetria

nu se scurge din vreun blidn-are (chiar) nimic cu geometriasau cu Euclid

Ce să mai zic despre poftădacă moftul n-are moftăo dată, de două, de 9a-nceput să plouălentile lente ori latenteuite-le cum fac talentepe sub geamul lui Terente

Asta este: picăturacade, nu se dă de-a durapeste zece babe slabecocârjate-ntre silabe,peste zece babe ştirbecare culeg ştir, brele văd şi mă mircu ochiul ceachirsictir bre, sictir...

Tristeţea lumii întregiScoate robele instanţaC-a venit amfitrionulCu ţidulă de la onuSă ne mai închidă clanţa

Ţine minte partituraŞi solfegiul, criminalulCă urmează sărituraPompierului cu calul

Cal de lemn sau plastilinăPorţelan ori bibelouDacă nu ţi-l faci cadou,Fuge singur din vitrină

Nu sunt slugă la doi regiNu mă bat cu nici o hoardăEu cânt tristeţea lumii întregi,Pe o singură coardă

Aşa că mă calule, du-mă oriundeDe bunăvoie sau chiar cu silaEu sunt poetul pe care şi l-aDorit anticarul ca să-i inunde,

Poliţele sale de scânduri bătrâneDin care, când are mai mult răgazIa câte-o carte şi, citind mai rămâneDupă ce stinge lampa cu gaz

Încă o zi

De mâine-o să trăim mai bineAfirmă domnul deputat cutareŞi tot românul o s-ajungăSă fie şi el om cu stare

A mai trecut o ziÎn contul unei nopţiCe mi-o doream a fi,Cu toţi strugurii copţi;

Cu somnul peticitŞi visele în plusFrumoasă ca un mitDin depărtări adus

În care-ţi dai obolulPrefigurat de mâineCând îţi vesteşte solulCă n-ai bani pentru pâine;

Când ţi se-nchide geanaŞi-n'untru s-a deschisStropind cu lacrimi ranaDin celălalt abis;

Când păsările parcăŞi ele dormiteazăUn legănat de barcăÎţi ţine mintea trează

Iar veghea ta şi somnulSe leagă ca o punteBătrânul metronom, nu-lmai auzi. În frunte,

Îţi arde-un rug aprinsVuind precum cascadaUn rug de jar încinsŞi rece ca zăpada -

Şi vine iar o noapteCând un covor de steleTe leagănă cu şoapteŞi visele rebele

Cu cagulele lăsateTrece noaptea şi ascultCum vin în valuri, valuri furiiSă ne fure caprele trăsurii,Că pe celealalte le-au luat de mult

Dacă plouă, nu e soareN-ai umbrelă şi te udăNu mai dai la caracudăŞi nu te mai duci la mare;

Inculpatul cu brelocNici nu se mai apărăAcuzarea scapărăUn amnar ce nu ia foc

Apărarea la un şahŢi-o aduce doar ataculDacă ştii să dai cu taculLa viteza de doi mach

Ce-o să faci dacă oftatulÎţi retează tot elanulŞi nici renul, nici elanulNu mai taie Retezatul?

Dacă nu ştii nici înotulŞi-ai uitat tabla-nmulţiriiÎngrijeşte trandafiriiÎnsă cumpăneşte-ţi votul!

Seara asta dintre toateSingura în care se audeCum vin hoţii să ne fure dudeCu cagulele lăsate;

Plouă luna cu argintCă l-ar strânge toţi avariiDacă n-ar fi în avarii,Bursa lor de la Corinth

Şi cum bate în ferestre,Scânteiază licuriciiÎntr-un joc de artificiiŞi cu greieri în orchestre

ArabescNu mai puneţi rămăşagPe surplusul de vacanţăDacă n-aveţi cirumstanţăPentru mersul în zig-zag!

Cine te mai apărăCa să nu-ţi mai faci cucuie:Un deştept de scapără,Sau vreun prost de bubuie?

Apărarea, spunea şahulEste cel mai bun atacDacă nu ştii ce e crahulJoci ca mutu' fără trac

Fără trac, fără trac-torCe-o să facă fermierulDacă vine pe ogorDomnul vice-premierul?

Dacă nu înveţi refrenulŞi nici strofa următoare,N-o să ştii când trece trenulDinspre vara viitoare,

Pe o pajişte cu floriZămislind numai aromeEu aş da câte comoriAu dat lumii, două Rome,

Citadinul meu tumultŞi felia mea de stresPentru care un adultNu mai are interes

Toată lumea asta mareE în fond atât de micăIar un semn de întrebareDacă-ţi pui în plus, nu strică

Eu când văd un metronomAm în faţa mea o floare:Orice om este un omDacă-ncearcă să şi zboare!

Mă întregesc din câte pierd A rămas un pic din mine pretutindeni – A. Dumbrăveanu

M-am risipit pe drumurile toateCă nu mai poate nimeni să m-aduneSimunul cald mângâietor de duneNici cârcotaş, nici iubitor de gloate

Un cântec straniu noaptea mă străbateO adiere rece peste struneMurind de dor lunaticele runePe lespezi de ruine şi palate

Îmbogăţit de ce-am lăsat în urmăAjuns la termen de-njumătăţireRobit de câtre-o dulce amintireCu căngi de aur care-n mine scurmă,M-am risipit în zare pretutindeniCa un zefir în ziua de Armindeni

MunteleVine vara şi TamaraNu mai merge la AmaraUnde zac peştii de frigŞi babetele-n cârlig

Muntele acesta atât de măruntCând plouă cu broaşte, îţi pare căruntCă scriu cocorii pe cer

Measje cifrate şi pier;Oamenii pleacă în grupuri cuminţiCu lămpi, aragaz, copii şi părinţiDe vineri la prânz, până luniSă doarmă pe prici sub aluniÎncarcă rucsacul cu de-ale guriiVocabularul, doar cu injuriiDacă eşti psiholog, se observăCă pui în prosop şi-o conservăDacă eşti pisălog, pui doar întrebăriCă-şi iese şi muntele dintre răbdări;Pe mine unul nu mă intrig'Cât rabdă acolo, bieţii, de frigCât scârţâie noaptea arţarii,Că vin şi-i înţeapă ţânţariiŞi-şi trag palme pe întunericCă şi blazatul devine cholericDa' când se-ntorc, numai pre-texte:- Du-te la munte, ce bine este:Eu unul sincer, sunt încântatCe ne-am distrat, ce ne-am distrat!

Revistă de frontPeste tot miroase a războiStrănutăm de-atâta praf de puşcăDormitează conştiinţa într-o cuşcăŞi pe umeri, o purtăm tot noi

Ziua bună, veri soldaţiCum o să ajungeţi voiÎn postura de eroiFără mame, fără taţi?

Nu curajul vă lipseşteŞi nici solda după gradCând scad apele la vad,Spui adio la prins peşte

Să nu mai priviţi cu teamăLa revistele de frontCă virtutea-i un afrontCa Hamlet, orfan de mamă

Suntem zilnic în războiDar strigăm întruna paceNimeni n-are ce ne facePână-n lumea de apoi

Viaţa noastră ca o fugăDe roboţi cu ochii-nchişiNu v-aduce în irişiNici un sentiment de rugă

Jugul greu apasă strâmbPeste umerii de plasticIar cuvântul e elastic

Cu un şoarece-n carâmb

Pace şi război. TotemVoi sunteţi mereu în urmăIar istoria nu scurmăDecât până unde vrem

Voi civili, civilizaţiNe-aţi dat un harpon cu careV-am ucis pe fiecareŞi-acum ne priviţi miraţi

Veţi fi scris voi în statut:Noi vrem binele cu silaDar vedeţi că pancea şilaSe conjugă la trecut

Demolăm pe rând muzeeNimeni nu ne-a întrecutCine n-are loc sub scut,Sapă noaptea la tranşee

Avem spada şi balanţaLegea poartă uniformăCe-a rămas, e doar o formăCe-o dictează circumstanţa

Avenida LeonidaDoar nebunii fără scuturiMai aleargă după fluturiCât mai poate fiecareŞi se-mbată de culoare

Avenida LeonidaContrasens şi în pofidaSlăbiciunii pentru LorcaDedesubt semnase Iorga

Viaţa toată într-o carteVistieria-n altă parteGrafolog şi monotonO dicta la gramofon;

În paharul cu tequilaNoaptea se vedea BrăilaCa o flacără banalăPrimăria era goală,

Fără numai o mimozăNici o viaţă nu e rozăŞi-n cutia de scrisoriEra doar un telefonIar pe numele de fată,O mulţime de ninsori

DorCi iarăşi mă împrăştiiAproape clandestinCând trag copii cu prăştii,În cioburi de destin

Ce dor mi-era de-o mămăligă caldăŞi de-un ceaun cu lapte fiertCând lingurile saltă-n ritm alertŞi sudoarea frunţile ne scaldă

Mă văd copilul aşezat pe vatrăŞi lingura de lemn, mereu prea micăPândit cumva de-o ceată inamicăCând şoarecii de foame parcă latră

Şi mă luam la-ntrecere cu mineÎn gândul meu naiv c-o să mă saturStahanovindu-mă prematurCă cine e sătul, se simte bine

N-apuca ceaunul să dea-n clocotSă-l umple cerul de steluţe albeCă pofta zămislea în mine salbeLa start toţi concurenţii într-un ropot!

Să aibă lapte, mă rugam în aşternutJoiana fiecărei zilePentru atâtea câte mi lePetreceam cu dânsa la păscut

Masa joasă, străchini de pământŞi totuşi mai curat ne era traiulCu toată sărăcia şi vătraiulCă astăzi tihna mi s-a scurs în vânt

Acum mănânc, nu ştiu de ce, cu jenăŞi nu mă simt mai fericit, delocCopil plecat în lume la norocŞi pândit de viitor, ca de-o hienă!

Pomana porculuiLume strâmbă, te sfidezPentru câtă nedreptateLaşi în urma ta, cu toate,C-ai avut şi tu un crezMincinosul tău festinE doar forfotă măruntăNumai cine te înfruntă,Are parte de destin!

Cineva pe nu ştiu cine strigăDar mi-e lene ochii să-i deschidCarne friptă, vin şi mămăligăŞi toată ciocoimea o desfid!

E luna lui Cuptor. Nu mai am grâuSă ţin porcul până la CrăciunÎnot în datorii până la brâuŞargul vieţii geaba-l tot înstrun

Dar nu-i prostia care mă intrigăPe cât e picătura de acidCarne friptă, vin şi mămăligăŞi toată ciocoimea o desfid!

Înfig în sare cum făceau strămoşiiŞtergarul pus pe iarbă în liveziAduse din grădină vreo trei roşiiŞi-ţi lasă gura apă, când ne vezi

Nu cred c-a fost mai fericit vreun rigăOricâte bunătăţi avea în blid:Carne friptă, vin şi mămăligăŞi toată ciocoimea o desfid!

Eticheta n-o mai luăm în seamăŞi vinu-l bem direct dintr-un urciorTrecut din mână-n mână fără teamă,C-o să devină dintr-odată mai uşor

Cineva pe nu ştiu cine strigă,Eu nu mai pot nici ochii să-i deschidCarne friptă, vin şi mămăligăŞi toată ciocoimea o desfid!

Supuşii tăceau mâlcNu e de râs, ci e de plânsŞi altora li s-a făcut milă de noiAu venit să vadă cum trăimŞi, la plecare, ne-au lăsat goi

Delegaţia mai mareCa problema în principiu,Nu mai încăpea în municipiuCând mergea în deplasare

Şi să vezi, era sinistruC-aveau dreptul la cuvântDoar cu ochii în pământPână când vorbea magistru'

Purta mănuşi ca filfizoniiCând punea mâna pe şaibăCă el nu risca să aibăSoarta care-o au s-pionii

La bielă-i zicea „chestie”Disjunctorul era „sfâr”Până când unul ceacârŞi-nalt ca o trestie,

I-a zis: - Nene, vezi că ştiftulNu se bate când n-ai talpăIar moneda când e calpă,Blochează întruna liftul!

Orice prismă era „con”La rotor îi zicea „fierul”Că ştia el, dromaderulCând s-apese pe „boton”

La fulie-i zicea „fudulie”Că nu-i mare diferenţaDacă pierde aderenţa,Ţac-ul de la ţăcălie

Vaselinei îi zicea „untură”Că a naibii, când lipseşteFace scârţ şi se opreşte,Roata, ca pe arătură

Contactorul de la bandăEra doar o „şmecherie”Termostatul, o „drăcie”Care doarme şi comandă

Oaspeţii băgau de seamăCum stă treaba la adicăŞi de jenă sau de fricăFăceau cărţile cu teamă

Tăceau bieţii de ruşineÎi cereau mereu acceptulŞi la care „înţeleptul”Zicea apăsat: - E bine!

Poate-aş da mai mult de-un pennyPe o fabulă cu tâlcDar supuşii tăceau mâlcŞi lucrau în doru' lenii

Vai de biet stabilimentulCând ajunge-acolo, susUnul de-ăsta cum v-am spusCă urmează falimentul!

Râsu' – plânsu'S-a-ngrăşat o balerinăCare părăseşte scenaŞi vărsat lacrimi, că SenaCreşte fără de pricină!Spectatorii slabi din fireÎn procent de unu/patruCopleşesc şi-acuma teatrulCu reţete de slăbire

Masca noastră-i numai una:

Râsu' – plânsu' fac perecheCând te naşti într-o ureche,Nu te mai hlizi întruna!

Plus şi minus împotrivăDar se şi iubesc ca fraţiNumai tâlcul, o eschivăÎntre Gherla şi Urlaţi

O fi ea vederea, bunăDa' să nu tragi cu urecheaCâte-n stele şi în lunăAstea sunt bătu-le-ar strechea,

Care ne şi dăuneazăCare ne şi dau la capCare cap ne şi vibrează,Când bei bere de la ţap

Eu de astăzi m-am decis:O să-mi iau de ham mârţoagaŞi la ora cinci, precisCu creion şi terfeloaga,

Ies în mijlocul naturiiŞi-am să mă declar rebelDacă n-au să vină furiiSă mă lase fără zel

MatinalăM-am opus dar fără sporCă în lupta cu destinulAm pierdut eu clandestinul,Bătăliile la scor

Patru fără; un pahar cu vinNoaptea capătă culoareDincolo de unde vinToate cele viitoare

Moleşeală şi căldurăPe covorul mişcătorNumai somnul nu se-ndurăSă pătrundă-n dormitor

Cărţile în raft aşteaptăMângâierile tactileÎnc-o zi, un prag, o treaptăPe cărările subtile!

În picioare pentru startVine lenea şi nu-ntreabăToată viaţa lui, DescartesÎndemna numai la treabă

Stă sub frâu alergătura

Graba-mbracă altă hainăPe măsură ce strânsuraMai dezvăluie o taină

Dacă somnulFocul meu interiorPârjoleşte tot şi ardeCa o jerbă de petardeŞi de care mă-nfiorŞi când n-ai cu ce să-l stingiGeaba chemi pojarnicariiCărora insecte varii,Nopţile le rod din chingi

Dacă somnu-şi face plinulÎşi ia zborul şi se duceCă rămân apoi năuce,Mătrăguna şi pelinul

Şi morişca merge-n golSe încinge bat-o vina:Până vezi în geam lumina,Dând pământului ocol

Că vin fluturi în exodCa albinele din stupŞi toţi fagurii din trupSe încarcă greu de rod

Dulce murmură izvorulAmintiri de rangu-ntâiCă te rog să mai rămâiDupă ce-a trecut fiorul

Creşte forfota-n surdinăŞi se face zdrenţe-zdrenţeNoaptea până la FirenţePentru partea ei de vină

Şi te scoli că sună ceasulDacă te-ai trezit întâiŞi nu poţi să mai amâiNeputinţelor, impasul

Altă zi, o altă filăCare-o rupi din calendarZborul tău de cufundarTraversează-o zodie ostilă

Un cireş cu capul ninsCaravana pleacă în amurgDrumurile sunt ca nişte riduriToată viaţa curăţăm la bliduri,Şi visăm să cumpărăm un murg

Se adună melomaniiCu vioara sub arcuşUnde vin să-şi vândă faniiSâmbăta, haine de pluş

Un cireş cu capul ninsDe smerenie, nu cereNici o plată într-adinsPentru câtă mângâiere,

Mai oferă pe nedreptLa atâţia suferinziTu aştepţi, eu nu aşteptDatul capului de grinzi

Partea cea mai rea din toateE că nu mai ştim nimicCâte sunt şi cum le scoateHibele din noi, câte-un a-mic

Nici o plată sau arvunăOferite garanţieDacă-n nopţile cu lunăSufăr grav de insomnie

Averi, averiLumea cumpără şi vindeBanul joacă-ntâiul rolCine prinde, nu a-prindePuţul sondei cu petrol;Conturi, cecuri, buzunareŞi-n loc de degete, gheare!

Averile nu mai conteazăDecât după mărimea lorGhinionul ca o piazăVa tăia mereu din spor

Noaptea umerii-mi apasăInocent, un flutureCerurile când îi lasăMerii, să se scuture

Oamenii întruna strângLucruri netrebuincioaseDupă care iarna plâng,Că le intră frigu-n oase

Iar averile de susN-au nici ele căutareCă mergând înspre apusŞi miraţi că nu răsare,

Soarele în noaptea noastră,Dăm iar vina pe busolă;Orice pasăre măiastră

Se ascunde-ntr-o violă!

Victime de sacrificiuCine-mi bate noaptea-n geamAmintiri zăpezileTroieneşte şi mi leRânduri, rânduri peste tâmpleAşezându-le, îmi umpleDe la cap pân-la genunchiCercul vârstelor pe trunchi?

Eu mă duc după accizeStrângeţi hărţile la locCeaiul pentru five o'clockNe soseşte din Belize

Doar această verticalăNu iubeşte bisectoareaC-a făcut prea des escalăUnde zace vrăjitoarea

Vreun secret? Nici un misterPentru vorbele de tâlcÎnţelepţii fără fler,Închid gura şi tac mâlc

Creşte iar harababuraPentru orişicare fleacŞi lumea temperaturaÎnceputului de veac

Rânduri, rânduri ghinioaneUnul altuia-şi fac loc:Programăm revelioaneCare nu vor avea loc

S-a-ngustat mereu arenaMăscăricii ies în faţăCine curăţă carenaŞade atârnat de-o aţă

Unghiuri drepte, unghiuri strâmbeAscuţite, de cocoriClovnii vin să se scălâmbeSinguri, de mai multe ori

Domnul senator sub vestăAre-o armă. Ce-o să faciDacă el la prima festă,O s-apese pe trăgaci?!

După cum vede oricineAerul miroase-a viciuLumea cere şi obţine,Victime de sacrificiu

Voi pleca incognitoCum făcea PolichinelleDoar să-mi pun la doagă nit. Oh,şi culorile pastel

Ursul la bâlciIeri bratuşa, azi un unchiMazurca lumii face sluşCă nu ne mai săturăm de rumeguş,Nici de mersul în genunchi!

Bate nene, darabanaC-a venit ursul la bâlciVrăjitorul din BâldanaNu mai vindecă de gâlci

Are gâlcă omul, n-areVom afla numaidecâtŞi când iese la plimbare,Le stă tuturor în gât

Ce să-i faci? ÎnvidiaPentru genul tip ve(n)detăCât putu, ne prosti eaCa pe orişice mazetă

BeşicaPresară zorii roşiiAromele-n fâneaţăŞi cântă iar cocoşii,O nouă dimineaţă

Am dat pădurii un ocol,Ocolul silvic cuvenitŞi când mă-ntorc,văd azi un gol:În poarta noastră, aţi ghicit

Că de la gol, Golescu ştieCum se driblează un portarŞi când să dai cu alifiePe stâlpii porţii, sau cu var

E lumea doar un stadion,Adeseori e mult mai micăŞi vin vedete de cartonCa să lovească o beşică

Sfârşitul meu de săptămânăÎl poartă-n cornele lor, cerbiiCând lucrurile-mi cad din mânăŞi iau bilete pentru derby

Tribuna-ntâia sau peluza,M-a molipsit entuziasmulCu care-mi rup vecinii bluza

Şi nu mai iau în seamă astmul;

„Haideţi ai noştri!”, strig de zorLa adversari, doar invectiveŞi nu-mi dau seama cât cobor,Pe scara vieţii afective

La 0-0, batem noiCă am avut o bară-n plusŞi-i luăm în braţe pe eroi, Pe cei de jos, că alţii nu-s!

La 0-1 ghinionulÎşi va fi spus din nou cuvântulCă ne-am luptat cu albionulCând nouă ne-a lipsit a-vântul

La 1-0 cântă fanii:„I-am bătut şi pe campioni!”La urma urmei toţi pifaniiNu sunt decât nişte s-pioni

Vor trece iarăşi şapte zile,Îmi mut speranţa-ntr-un alt meciDar pân-atunci înghit pastileŞi noaptea din fiorii reci

Dacă vrei să te însoriUnchiul Sam ca un jandarmBate-al dracului cu pumnu-n masăCă nimica n-are bun să iasăDacă toate geamurile se sfarm'!

Nu va fi nici un războiÎn afară de acelaCare zămisleşte-n noi,Dragostea pentru Marcela

Şi Marcel l-a aflat primulDupă fuga lui de BachCă iubirea e un stimulDe la şah la primul crah

Şahul, şahul să te ţiiCând te bate orice nătărăuNumai rege să nu fii,Că e vai de capul tău!

DisputaIar sporovăie întrunaGaiţele la trei, la patruCa pe scenă la un teatruPână pică de somn, luna

Ascuţite ca un brici

Şi tăioase ca o spadăÎn mahalaua de calici,Două ţaţe iar se sfadă

O altistă vag sopranăAlta vine de la piaţăŞi pe drum făcând ea pană,I s-a pus pe ochi o ceaţă:

- Ai ajuns doar os şi pieleN-am cu cine sta de vorbăFoametea lasă secheleŞi-ţi e gândul doar la ciorbă!

- Nu vezi că nu-ţi şade bineNici când taci, nici când vorbeşti?Vai de noi când orişicineSe dă mare la Zărneşti!

- Îţi mai trebuie tichieParc-ai fi păscut doar iarbăŞi-ai ajuns ca o stafie:Nu vezi cum îţi creşte barbă?

- Eşti mai rea decât e crimaNedescoperită încăCin-te vede,scuipă-n sân, căEşti leită Hiroşima!

- Nu eşti bună nici la mâţe,Nici la alte dobitoace:Fără sex şi fără ţâţe,N-are nimeni ce-ţi mai face!

- Tu cu vocea ventrilocăNu vezi că n-ai nici un haz?Ai o ţâţă ca de cocă,Scursă de pe aragaz!

- Făcuşi şi tu o ocheadăŞi-ai rămas cu ochiu-nchis:Cum să-nveţi tu la cireadă,Ce e ăla, un dichis?

- Ai ieşit şi tu pe stradăŞi-ai rămas cu... puşca goalăFuge lumea de dă-n boalăNumai să nu te mai vadă!

Dacă le-ntâlneşti pe stradăFugi să nu te ia arbitruN-ai ca muschetarii spadăŞi nici robă la pupitru

Tanti FrosaEu Aneta, tu Atena

La ce bun să facem ceartăSă lăsăm noi Sparta spartăŞi pe Paris cu Elena

Tanti Frosa ştia cazulCă-şi făcea veleatu-n târgPentru care cu mult sârg,Îşi sulemenea obrazul

Nu-şi făcea deloc iluziiDespre cum se-ntinde bârfa:Afla fufa, afla târfaDoar prin câteva aluzii

Prima şi singura careVindea mahalalei zvonulCă-i ţinea apoi isonulDintre ţaţe, fiecare:

Cin' se-nsoară, cine naşteFără nici un căpătâiCine s-a spurcat întâiCă ea ştie şi cunoaşte

Cine-nnoadă şi deznoadăIntrigile de duzină,Cine până la chenzinăFace foamea stând la coadă

Amorsa că nu se poateUn fitil sau o petardăPe care-o lăsa să ardăŞi dădea la alţii coate:

- Auzi Lino, ce-a zis VetaCă l-a prins iar pe DumitruCu nepoata lu' arbitru'Şi l-a bătut coana Reta...

Ştii pe nora lu' LăcustăNe dădea la toţi de furcăA furat mai ieri o curcăŞi-a ascuns-o fă' sub fustă!

Iar pe doapa lu' BriceagCu nasul pe sus ca mâţaA prins-o cu fâţa, fâţaŞi cu unul în borceag

Stai acas' că mâine plouăNu deschizi televizorulC-o să vină perceptorulPe la opt. Sau după două

Dacă ştie sau nu ştieSă-şi umple cu bârfe, cofaTanti Frosa catastrofa

Era as în calomnie

Draga meaCu un neg cât o alunăCrescut pe obrazul stâng,O visez noaptea şi plâng

Draga mea când iese pe balconŞi goneşte muştele cu pliciulDacă trece-atunci vreun camionPe şofer l-apucă tremuriciul,

Scuipă-n sân şi-o taie peste câmpPoa' să bată vântul sau să plouăCine-l vede, jură că e tâmpFiindcă-ntreabă de spitalul nouă

Vocea ei robustă ca stejarulDinţii ei sunt galbeni de tutunArde-n mine inima ca jarul,O văd frumoasă şi-o iubesc nebun!

Când atacă ea o vocalizăO apuci subit spre polul nordŞi faci revelionul pe-o banchizăDe n-oi muri de foame-ntr-un fiord

Orice-ar fi, eu nu îi văd defectulO iubesc ca-n săptămâna oarbăCând se scaldă, vine şi prefectulCă se isc' vârtejuri, să n-o soarbă

Vin jandarmii cu echipamentulLegaţi la ochi să nu-i tragă păcatulCu mic, cu mare, e prezent tot satulŞi-un ziarist de la „Evenimentul”

Şi cum păşeşte graţios, involtăPunând parşiv pe-o parte, pălăriaA vrut s-o angajeze primăriaSă ne păzească bruma de recoltă

Draga mea când iese pe balconZboară ciori din câţi copaci existăŞi dacă trece-atunci vreun avionCeva mai jos, se va lovi de pistă

Să nu ne despărţimNu mai vreau să-mi pun papuciiCă mi i-a udat BosforulŞi-au să vină mameluciiCu şerbet şi cu Li Chioru'

Nu mă părăsi că fac emoţiidin acelea fel de fel

care-mi trec prin cerebelşi nu ştii la o adicăce curaj am eu de frică!Nu mă părăsi te rogstrada este plină de capcanenu fumez, nu ştiu de drognoaptea pe terenurile viranecâte-am auzit că se petrecţi se face părul ştrec;fii şi tu o dată gentilomşi nu mai certa-ne-vom!

Nu mă părăsi că sunt în staresă fac o chestie de amploareAlecsandre, eşti un dulcelasă-mi nervii să se culcecă dau ţignal în mahalaşi rămâi fără şandramacu toată aprobarea tape care senior Băsescuţi-a dat-o pentru s.r.l.că-mi înfig ghearele şi ies cuce-ai mai frumos tu: buclele!

Asta-ţi trebuie azi ţie:protecţie pentru chelie?!Las-o-ncolo că e vechecearta noastră, floare la urechehai la părinţi la Vama VecheDoi porumbei fac o pereche!

La ghişeuCine bate cuie, scoateAlte cuie, mai târziuCă pingelele cu toateSchimbă-se în timp ce scriu

Să nu-mi dai din mâini cu semneSă-mi zici mie papagalCă-ţi tai cartela de lemneŞi te văd arzând mangal;Nu umbla cu d-alea-ntoarseCare nu le înţelegMama, tatii capu-i sparseŞi-acum doctorii i-l dreg;N-am arcuş şi n-am vioarăCă nu sunt de nasul meuDa' nu-mi da din mâini cum zboară,Cioara ca un cimpanzeu!Dă-mi avizul că văd strâmbŞi-am ajuns la săturatePort cu mine un carâmbCu licenţă de carateDă-mi mai bine semnăturaCă de când stau la ghişeuMi-a coclit şi mie gura

Din senin şi-aş vrea să beuDă-mi o dată să mă ducAm ştampilă, cereri, timbreDoar atâta n-am: ciubuc! Dă-mi-o să mă duc bre, zimbre!Aţi văzut că iar începe?Să nu dai cu vorbe-n el?Nu-nţelege dar pricepe Zgarda, fiece căţel;Ai uitat ce vrei, pesemne,Faţă de vărsat şi semne!Aici nu e carnavalVine iarna şi n-ai lemneVrei să arzi numai mangal?!

Corbii negriCe să facem împreunăCând nici singuri nu puteţisă-i opriţi? Ţiganii beţiDau cu vorbe proaste-n lună

Într-o poiană, sub un alunCorbii negri beau tutunLe sticlesc ochii de foameŞi se uită după dame;Ăla mic, un dracu' golS-a spurcat la vinalcoolUnde bea drojdie din nişte căldăriŞi zboară înapoi pe nouă cărăriNumai într-o zi i s-au încurcat iţeleŞi l-au prins prepeliţeleŞi ce-a păţit... Acum tace chiticŞi nu-şi mai aminteşte nimic;Le-ar trebui o trăsură şi un calSă se ducă deseară la balUnde vine şi doamna ducesăAr dansa şi ei ei cu câte o negresăPe care s-o curteze decentSuflându-i în faţă fumuri de kent;Cu sânii tari, cu priviri languroaseCu pene lucioaseCu vorbe de pierzanie la urechea stângăPână ar face-o să plângăÎn rotirea disculuiŞoptite în vârful plisculuiCu aerul degajat şi mondenDar pân-atunci îl suduie pe La FontaineLe ghiorăie maţele de foame:Ce să mai caute la bal?!Mai bună-ar fi o bucată de caşcaval!

E plină lumea de armateNici un tânăr fără armăNu mai vrea prin somn să-mi treacăJunii eteraţi în geacă

Ies prin ziduri din cazarmă

Atâtea grade degradeeFahrenheit, Celsius, NordNe pun busola-n dezacordCă fiecare alt grad, e

Pe scara vieţii stau gradaţiiLa fel ca într-un alambicCe ne distilă pic cu picDupă structuri şi aspiraţii

Că doar gradaţi şi degradaţiNe-au pus câte-un vârtej în caleŞi-au dat cu biciul: - Respiraţi,Că bolovanul se prăvale!

Se luptă omul pentru-o tresăSau pentru-un pas mai sus pe scarăŞi-atuncea când e tras pe sfoarăÎşi schimbă ultima adresă

Atâtea grade degradateFahrenheit, Celsius, NordE plină lumea de armateCu care stăm în dezacord

Cum vă place?Orice fes are un înţelesŞi dacă întorci fesul pe dosAdevărul nu e mai frumos

Anemona din CremonaO purta la pieptu-i MonaCând dădeau caişii-n pârgŞi ieşea cu birja-n târg;Cavalerii-n zale luciiÎşi lăsau bătutul nuciiŞi încălecau vreun mânzS-o-soţească până-n prânzŞi strigau călcând vreo raţă:Ce frumoasă eşti ragaţă!Ce frumoasă eşti, ragaţă!

Dar un pictor mititelDe necaz că era chelTreaba lui, puţin miopArătos, puţin cam şchiopRotund ca un pepenelA pus mâna pe penelLeon Vinci de necazCă n-avea ca alţii, hazŞi sărac, fără leţcaieS-a-ncuiat într-o odaie,S-a luptat cu şevaletul

Până i-a făcut portretul

Nu aşa cum era eaCă-şi spărsese ochelariiŞi-ăia micii, şi-ăia mariiCi aşa cum o credea;Şi de secole la rândNoi dăm banii aşteptândS-o vedem pe Mona zeeAgăţată prin muzee

Plafoniera zburătoareIeri pupam pe unii, astăzi pe alţii Poate vi se pare o chestie de gustCezarului i se înalţă întotdeaunaO statuie călare, sau bust!

Lasă plafoniera în pace,Aceea nu e o farfurie zburătoareCu care noaptea vin călareOmuleţii verzi să se mai joace

Limba rusă nu mai e la modă,Vântul suflă invers la kremlinCine-şi doreşte câte-o odăSe urcă într-un zepellin

Şi-atunci vede totul de susDacă n-o să uite paraşutaPrivind cu jind înspre apusBusola lui urmează ruta

Ne înrudim cu Europa şi cu natoN-o să ne mai ajungă nimeni la nasCa-ntr-o acuarelă de ŞiratoDeclarată de experţi De Gas

Dor de primăvarăIau liftul şi adânc coborÎn rădăcinile de lemnÎmi fac la inelar un semnDe recunoaştere şi zbor

Întoarce-te asemeni primăvarăAdu-ne iar în suflete căldurăSă ne zburde ţâncii pe afarăSă miroase câmpu-a arătură!

Toată viaţa noastră-a fost o iarnăŞi frigul ca o zodie nefastăPătrunde iarna frageda lucarnăŞi nu e asta singura năpastă

Să ne spălăm în rouă pân-la brâuSă ni se-mbete ochii de lumină

Să ne pierdem în lanurile de grâuŞi să ne-ntoarcem obosiţi la cină

Să scăpăm de friguri şi vedeniiDă-ne suflu şi ne dă putereSă mergem la slujbă şi la deniiCu sufletul curat de înviere!

DobermaniiS-a făcut prea multă larmăC-au să vină gunoieriiInimă, să nu te speriiCă tu n-ai permis de armă!

Dobermanii rămaşi singuriPatronii căzuţi în ringuriConcurenţa peste gurăte lovea. Şi sub centură;

Sluga care nu e slugăNu ştie cuvântul rugă -

Ce frumoasă eşti în părCu atâtea flori de măr:Delicată şi involtăPăcat de biata recoltă!Cine câştigă primul rundÎn al doilea, se duce la (p)fund

Când cade un barosan în groapăÎn urma lui poţi să scoţi apă!

Grangurii, licheleleSperie şi ieleleFeţi frumoşii, pistolariiBivolii şi Bivolarii;

Dând cu fard a câta oarăToate conturile se-carăDar în orice buzunarMărunţiş pentru-un pahar...

Ploaie, cărămidăRidurile ridăFaţa lui de vânt şi apăFaţă slutăŞi mioapăVinovată de bancrutăEste ultima şi scapă

Cratiţă, tingireHaina de pe omul subţireSe mulează după caracterŞi se vede după flerArmonie, catifeaPielea lui şi pielea mea

Fiecare şi-o îndurăÎntr-o altă saramură;Atâta lobodă slobodăDădu părimăvara la ivealăCă după ce am cules-o,a rămas cheală...

Orice fes are un înţelesŞi dacă întorci fesul pe dos,Adevărul nu e mai frumos

O vioară, două vioriCântau Balada de mai multe oriPe o punte suspendatăÎntre a fost şi niciodată

Primăvară bruscSoseşte primăvara calmPrin galeriile subtileDin care urcă greu, tactileInfluorescenţe de napalm

Primăvara vine bruscC-am ieşit ca gâzele la soareAripi şi lăbuţele să-mi uscDupă iarna asta mare

Dorm căţeii toropiţi de caldPământul mai musteşte-a sevăParc-am intrat de nu ştiu când în grevăŞi-aş visa un râu ca să mă scald!

Nu m-aş duce nici la băcănieSă-mi cumpăr de-ale gurii şi nici pâineC-aş dormi aşa şi până mâineDe necaz. Sau chiar de bucurie

Zarva lumii a rămas departeZgomotele nu mă mai atingDoi copii-n vecini joacă pong-pingDe jocul lor, o viaţă mă desparte

Arde focul în bucătăriePoştaşul îmi aduce o scrisoareDar lenea mea-i aşa de mare,Că nu-mi mai pasă de iahnie

O turmă paşte vizavi pe dealO fătucă saltă pe potecă:Spuneţi voi, care bibliotecăMai ascunde-aşa un ideal?!

Şi-aş vrea să mai lungesc niţelşederea. Însă mă oprescCă vine vremea să-ngrijescBubiţa la un degeţel

Ce pace-n jurul meu respirăNatura-n care m-am născutC-aş lua-o iar de la-nceputPrecum Apollo doar cu-o liră!

Dau foc ţărani gunoaielor prin curţiAscut securi, repară câte-un gardNu-ntreabă nimeni de rimel sau fardŞi ţâncii ies cu pantalonii scurţi

Ce liniştită zi şi calmăCă mie mi se-nchide pleoapaOgoarele se văd ca-n palmăŞi mici sătenii, care dau cu sapa

La câţiva paşi, mulţime de izvoareÎşi caută o albie comunăŞuviţele de apă se-mpreunăŞi pornesc la vale către mare

Nu m-am mişcat din jilţ delocDe parc-aş fi stăpânul lumiiŞi altă-ngrijorare nu mi-iDoar să nu dea iahnia-n foc

On revient toujoursCine-a tras în noiDupă două'ş'doi?

Nu mai au minerii drum spre capitalăCu hărţi militare şi să dea cu bâtaOrice derapare (asta e a câta?)În democraţie e...originalăCum să te conducă Ilici spre ceilalţiDacă tu pe umeri n-o să vrei să-i salţiNomenclaturiştii rangul trei şi doiPrima libertatea, Moscova apoi?!Dar când e să fie, gata mormăialaVine primadona, cântăreaţa, cheala;Că e confiscare sau numai scenariuTu bea-ţi în tăcere paharul cu bariuOh, ce de istorii şi cum se mai scrieNumai ce se vrea. Şi nu ce se ştie!

Mersul pe marePuţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit? Matei 14.31

Vâslaşii obosiseră trăgând la rameapa creştea la picioarele lorşi Simon în acea noapte adâncăştia că ei îneca-se-vorPământul rămăsese departeÎnvăţătorul Se ruga pe munte

iar ei aveau moartea în faţăşi nu ştiau cum s-o înfrunteDe ce nu eşti Doamne, cu noi?Pe mulţi ai adus Tu la viaţăiată noi, apostolii Tăivom fi morţi mâine dimineaţăNoaptea ca păcatul, adâncul la felÎntunericul vine de dedesubtşi a cuprins toată lumea aceastade care iată, noi ne-am şi ruptStrigăte-n beznă: - El e Acesta!Merge pe mare ca şi pe uscat!Cheamă-mă la Tine Doamne,dacă vrei să cred cu adevărat!- Vino! Simon coboară, apa e tareun pas, încă unul. Parcă visezmerg şi eu ca El! Nu se poatesă-mi fac din iluzie, crez!Ce simplu e! Şi totuşicât e de greu şi profundoh, năpraznic e vântulŞi dacă mă-nşel?Salvează-mă Doamne, că eu mă scufund!

Îndreptăţitele reproşuriAscult ploaia cum cade şi tacMă închipui singur în universŞi mă cuprind fioriiMă simt bătrân ca un copac,Pe coaja căruia s-au iscălit,toţi trecătorii

Măcar o dată la o lunăDeschide uşa la cenacluNoi oferim la toţi şperacluŞi-o invitaţie pe lună

S-o vezi pe Ana lui IoniţăCu stetoscopul pentru cordŞi pinguinii ei din nordCum le oferă o halviţă

Să vezi ce marţial ridică spadaCocoşiii care n-au armurăŞi cum fandează pe măsurăŞi nu degenerează sfada

Să-ţi tragă Ger o epigramăSă rabzi estemele lui GimDiscursul bun de pus în ramă,Că pentru asta îl iubim!

Să-ţi dea Protopopescu-n capC-un text tradus din Georges Poulet

Şi toate astea să nu leConsideri bre, un handicap

Să-ţi spună Geo răguşit:Mister! Acesta-i adevărulA început să-mi crească părulŞi p-ormă, nu s-a mai oprit!

Pe Jingulescu traducândPentru Shakespeare la ora mesiiS-auzi de crimele lui Jessie:Ce i-a trecut şi ăsteia prin gând!

Pe Nistor care cucereşteO altă floare de succesŞi căruia în palmaresMereu e una, care îi lipseşte

Sau vreun uncheş ca baciu' OneaCu povestiri, romane fluviuOri susurând ca un efluviuLa portavoce, doamna Gionea

Vino să-l vezi pe GrigoriuScriind la fel în orice genPe stradă, la bufet, în trenCă are timp pân-la Lehliu...

Sau când e-n formă, pe MohorCu caii vorbitori. Ce ghinion!Ori la vreo nuntă, din acordeonCum cântă bardul de Mosor

Promite-ne c-o să mai viiCu raţa-n traistă de la ţară- Să-mi spună soacra ca şi prima oară Că nu mănâncă raţe vii?!

Dar crede-mă, e greu maestreMă costă şai'zeş'patru drumulTramvai, dejun, cât mai acumul,Ţin sărăcia-n frâu de zestre

Iulie, dar nu oricareSunt doar un semn de întrebarePrecum un vis nedumeritCravaşa lumii rău mă doareOri de câte ori m-a nimerit

La fereastra dinspre stradăUliţă voiam să zicCoborâse luna în ogradăMesageri din Carul mic

Pe la două, poate treiLumina ca o făclie

Ceasul meu de insomnieLiniştea de pe alei

Era vis sau numai vrajă?Aerul plutea uşorAm rămas uimit de strajăŞi mi se părea că mor

Merele din crengi, necoapteCoborau ca la un semnFără nici un fel de şoapteCa mânate de-un îndemn

Păream singuri pe planetăÎntâlniri de gradul zeroCă şi steaua mea din cer, oPresimţeam ca o cometă

La fel, la felŞi vine cina cu opaiţIar dacă n-am, cu lumânareCând merg din hobby la culcareŞi ce visez, îi dau cu baiţ

Dacă nu se mai aratăNici o ţintă în vizorO vedetă demodată,Iese din televizor

Iese, face loc la altaŞi-l închid că sunt sătulDacă n-are peşte balta,Are broaşte din destul

Pasărea de somn albastrăDeparte stau de certurile mărunteStrăin şi intereselor de clanFiecare om are un munte,Pe care urcă-n spate-un bolovan

Rătăcirile de noaptePe tărâmul unui visDe atâtea ori inapteSă te treacă de abis;

Deschizi ochii mari şi veziŞi ambiguu şi confuzUmbre de cirezi, liveziDesenate de Urmuz

Lume care-apoi dispareÎn ţinuturi iluzoriiPrecum şterge o eroare,Internetul din memorii

Şi-nchizi ochii. Te-ai întoarceIspitit de un fiorAcolo de unde doar ce,Revenişi ca dintr-un zbor

Ai da tot ce n-ai, să ştiiVisele să ţi le torciDoar atât: să te întorci,S-aduci nişte semne vii!

Bate ziua în fereastră:Moleşită de căldură,Pasărea de somn, albastrăTe-ar fura dar nu se-ndură

CotiteTu ţii cu unii pentru carierăEu nu ţin cu nimeni dacă-mi place;Pentru o floare la butonierăNici un partid n-are ce-mi face!

Am ieşit şi noi în lumeDupă scrie jurnalulÎnsă ne ţinem de glumeCum ne-nvaţă papagalul

Râurile prind să seceŞi iar creşte megawattulTermometrul e mai receDacă ea face şpagatul

Tu nu mergi cu noi la grevăSă strigăm ce strigă toţi?Vin mascaţii şi prelevăMostre dintre hotentoţi

Între noi şi ei nu esteAparent vreo legăturăCine-mi face mie feste,Îl calc eu pe bătătură!

Domnii de azi dimineaţăN-ai văzut că sunt mulatri?!Le dai cu vopsea pe faţăEi te muşcă şi, tu latri

Toate bune, NiagaraA rămas fără turişti;Unchiul Gane la AmaraAre seara ochii trişti

Bune sunt sau nu acesteZboruri fără atribut,Dacă pe atâtea ţestePune-se mereu tribut?!

LăfăieţiiNici un filament nu ardeDoar aşa pe veresieAzvârlind spre primărieVorbe proaste şi bombarde

Lăfăieţi de modă vecheCe-aţi luptat fără stindard,Cântând aşa după urecheUn lăutar, n-ajunge bard!

Enigma voastră iar derutăFemeile ce merg pe dosProvocatoare de bancrutăŞi paguba ca un folos;

Închise drumurile; singuriSărmanul conte PrepeleacDacă nu coborâţi în ringuriCelelalte sunt un fleac!

O lume nouă, una moartăAcesta nu va fi acelaSă sufle-n briza ce vă poartăSpre apa vie caravela

Unde e bătrâna modăCu demoazele de salonCare primeau din Cerna-Vodă,Scrisori de la vreun filfizon?

Latră câinii lumii, latrăCaravanele ce pierŞi trec şatră după şatrăPrin ţinutul, meu stingher

Scurtă zbatere prin ani,Bate vântul prin lăicereIdealuri de doi baniDon Juani fără avere,

Neasemeni şi aşijderiPostul alteia ce nu eVânătorile de jderi,Toamna munţii nu mai suie

Nu mai e morala clacăDesuetă, nici abstractăTinerii în blugi şi geacă,Fac întruna cataractă

Parcă nici nu s-au născutCă-i şi vezi de-a rostogolulPerceptorul decăzutVine şi le ia obolul

Tineri fără de speranţăCu deşert interiorŞi bătuţi de circumstanţăCa blestemul lui Alcor

Îi striveşte vorba goalăŞi condiţia impusăMorbul care e o boalăDincolo de mări, adusă

Fiecare râu îşi pierdeNerăbdarea în avalUrma lui rămâne verdeLanul, ca un ideal

Darul care e de preţ,Nu se-neacă în alcool!Cine are scrisul neciteţ,O să lase locul gol

Vorbele mereu mai multeNu mai pot să ne ajute;Câte sulte şi insulteRămân fără atribute?

Tinerii, păduri de braziViitor invalidatNu aduni şi nici nu scaziUn eres nedezlegat,

După care un vârtejUmbre rău prevestitoareDau întruna bun prilejPentru o neascultare

Struna voastră paralizăFără leac vindecătorBârfitori de Mona LizăToată viaţa fără spor

Adio tineri fără şansăRegescul taler vi se-nclinăCum flutură câte-o rejansăÎn partea fără de lumină

Adio fluturi încă viiLepădaţi paloarea morţiiConjugarea lui a fiS-a oprit în faţa porţii

Cel mai urâtDomnişoară, eu n-aud ce ziciCă pe la noi plouă cu broaştePriveşte tabloul şi hai, recunoaşteCă asta e coada altei pisici!

Îmi pun cravata, îmi pun şi vestaŞi ies seara să mă plimbCu bastonul prin olimp:Sunt cel mai urât din oraşul acesta!

Scuipă-n sân când mă zăreşteOrice babă cobitoareSlabă ca o scobitoareIa avânt şi o zbugheşte

Eu ştiu ce înseamnă fiestaCând taurul vieţii prins e de coarneŞi spaimele ţipă să nu te răstoarne:Sunt cel mai urât din oraşul acesta!

Se uită nevestele lung după mineBărbaţii-nţelepţi le imităŞi urbea cu toată se-agităC-atunci hotărăsc: e mai bine,

Că cel care trece un test, aComis o dovadă în plusSuport şi afrontul adus:Sunt cel mai urât din oraşul acesta!

E drept că nu sunt cel mai deşteptDar poate nu sunt nici cel mai prostCând nu mă găseşte beleaua în post,Ca omul onest, o aştept

Îmi place şi mie siesta:Cafeaua, luleaua, nevastaDar mă deprimă ideea aceasta:Să fiu cel mai urât din oraşul acesta!

O carte, vă rogNumai eu mă uit pe geamBeau cafea şi scriu şi dormParcă nu mai ştiu că ce-amPierdut, este enorm!

Cine mai pune mâna pe-o carte?Nu de joc, ci de cititAre, (n-ar mai avea), parteŞi de foc şi, de chibrit

Creşte fosforul la preţSe cotează iar la bursăDoar să nu se afle la judeţCum îl procurăm şi din ce sursă

Iar secretul e-n aceeaAvantaj, dezavantaj?Nimănui nu i-a venit ideeaSă-l exporte sau să-l pună-n gaj,

Nici să-i dea cu lingura pe gâtOmului mai jos cu-o treaptăSă-l îndoape serile încât,Să fie mai deştept când se deşteaptă

Nu mai vreau fântâni să seceCine să ne apere?Capere să scapereN-au avut nici lumile aztece!

Nici izvoare la comandăÎn decoruri cu chirie:La atâta sărăcie,Mai făceam şi contrabandă

Nu mai vreau izvoare plateCe ţâşnesc doar la comandăDin chiuvetă. Şi s-arate,Farsa dintr-o sarabandă

Poşta redacţieiÎn cameră dezbat tratateÎn anticameră e frigConcert cu muzică de GriegCu degete înmănuşate

Un cititor mai hâtru din BraşovNe-ntreabă dacă vindem şi potcoaveEventual vreun coctail MolotovŞi ce vă spun eu, nu-s braşoave

La rubrica de matrimonialeDouă soacre tinerePaparude virtuale,Voiau câte-un ginere

O cititoare ne-a trimis o piesăS-o citim, să nu mai ardem gazulCă ne face rost şi de-o adresăSă ne repare gratis aragazul,

Să nu mai bem cafele de-mprumutDrogul a crescut mereu la preţC-am ajuns la aia cu năutŞi ne privesc colegii cu dispreţ

Vigilent, un pompier ne-ntreabăDacă ştim să scoatem fum pe nas?Dac-am fi balauri, altă treabă Dar aşa, doar fumul ne-a rămas!

O bunică sună dimineaţaSă-i păzim căţelul de rezervăCât lipseşte ea să facă piaţaŞi turuie şi turuie, că are-o vervă...

O vecină ne trimite floriVopsite proaspăt în atelierAvem noi un poet, vine din zoriŞi vrea să i-l cedăm, ca zilier

La ora nouă, ne deschide uşaAcelaşi jovial chefliuŞi ne întreabă agitând mănuşa:N-aveţi şi voi o sticlă de rachiu?

Punem pe foc şi manuscrise: ardSă vedeţi cum se-ncinge pălălaiaO colegă îşi tot dă cu fardC-ar speria şi biată ghionoaia

Cam aşa se scurge-o zi a noastrăInevitabil în abisŞi ne bate seara în fereastrăŞi mergem acasă de plictis

Restitutio in integrumTrăim mai abitir seismeDecât în vremile primareSe umple lumea de neologismeŞi limba romilor dispare

V-am oferit un manuscrisDomnule profesor, spre lecturăCu tot respectul, dacă-mi e permis:Restituiţi-mi opera-n natură!

V-am crezut un tip de anvergurăNefăcând cu nimeni compromisCu tot respectul, dacă-mi e permis:Restituiţi-mi opera-n natură!

Nu mai amintesc că mi-aţi promisPromovarea în literatură;Drept că uneori şi cei mai mari'sAcuzaţi de câte-o imposturăCu tot respectul, dacă-mi e permis...

DimineaţăŞi-aş porni-o-ncet aiureaUnde-o fi, numai să plecSă tai vieţile în ştrecŞi ducând în cap, pădurea

A-nflorit pustiul friciiDincolo de orişicare,anotimp. Că şi piticiiMerg din nou la vânătoare

Doar cogeamite cămilaRumegă pe nemâncate

Drumurile neumblatePlânge-n cortul ei Djamila,

După dragul Al-DjabelCă iubeşte dromaderulTot la fel cum pivnicerulVinurile hidromel

Nimeni nu mai ştie cumPotcoveşte omul calulÎn pustiul Kara KumArd localnicii mangalul

Spaima nopţilor adunăCaravane lângă focŞi din fiecare dună Cântă greierii ad-hoc,

Că dansează şi ariciiCâte-o polcă pe furateGhinionul că piticiiIau iar lecţii de carate

Altă vânătoareDaţi-mi liniştile careLe răpiseră ceilalţiCând cobori să te înalţi,Stinge vântul felinare

Iarăşi colorăm cuvinteşi bătem cu pumnu-n masăcând e aerul fierbinteşi tăcerea ne apasă

Altă nouă vânătoarehăituiţii suntem noipentru blidul de mâncarelumea-i uită pe eroi

Luna stă pe loc de parcăcineva ar trece stradacând piraţii îşi debarcăpeste cheiul lor armada

Facem zdrenţe din stindarderătăcind pe multe căi;vine vremea care ardeşi pe buni ca şi pe răi

Între jos şi între susnu va fi egalitate,cum nici râurile toatenu se varsă în apus!

Hai samsare, strânge chingadă dresorule cu biciul

cel care-a urcat în ring, aintuit un sacrificiu

două lumiE mort de mult orice alaiŞi doarme orice zurbagiuCă nu mai vin căruţi cu caiŞi căruţaşi după rachiu

pierde leşul câte visemi-au trecut pe la geam şi semulţumeşte cu ce fură:din fărâma de căldură şi-un confort adânc în oase,asta-i totul ce-i rămasedintr-o viaţă de tumult:e puţin sau este mult?

Între lumile din careevadează fiecare:una este cea de ziuăcând eşti pisat ca grâu-n piuă,alta este cea de noaptecând ciorchini de vise coaptebat în geamuri şi întinzimâinile ca să-i cuprinzi;

nu-i atingi dar te trezeşticu lumina în fereşti;azi aici, mâine-n cealaltăcare este mai înaltă?apoi iar şi, iar şi, iartot aşa pân-la hotar!

Nu-mi tulburaţi planeta!Toarnă luna din înaltAur magic pe statuiO Giocondă care nu-i,Varsă lacrimi pe asfalt

Mi se opreşte strada chiar la poartăLocuinţa mea, secretă oazăDin care ies în lume doar cu groazăAventurându-mă pe marea moartă;

Toată viaţa o beligeranţăDepartajarea oarecum frivolăŞi căpitan şi, mus pe mica yolăCu stricte reguli pentru toleranţă

În armistiţii, mai schimbăm misiveŞi pactele surpate rând pe rândÎn amândouă taberele cândGăteşte fiecare, ofensive

Ne acuzăm de tot ce nu ne placeŞi ne zvârlim în faţă un eşecCu gândul la revanşă sau refecPe termen lung,să nu ne fie pace

Improvizăm ca marii amatoriTorente, imprecaţii, invectiveŞi-atunci când nu găsim alternativeClachează nervii, spargem la viori

O stradă îngropată-n faţa porţiiPe care eu mă simt învingătorMăcar atâta brumă de fiorSă ştiu că-mi rezervară sorţii

Pe strada asta locuiesc doar euO cronică banală într-o lumeCă nu-i găsiră oamenii vreun numeDe monstru, elefant sau cimpanzeu

O cronică lipsită de ovaţiiPe pielea mea precum un pergamentMi-o însemnă destinul influentDe pe răbojul altei generaţii

O stradă fără nume şi trecutFără virtuţi politiceşti, mondeneŞi interese noi, euro-peneTinzând spre viitorul absolut

Pe strada asta-am scris Tabu, cu cretaÎn stâlpul porţii. oblic un panouAvertizează orişice ecou:Vă rog atât: - Nu-mi tulburaţi planeta!

Domnule Carr é Iar mâine când mergi la unescoDe unde-o să scapi după patruAleargă să prinzi o piesă de teatruSemnată de unchiul Ionesco

Domnule Carré e greu:Casa Rusia subzistăEmblematic ca o pistăÎngropată-n minereu

Dar ce vină avem noiCititorii mai oneştiCă vrei să ne ponegreştiŞi să ne declari război?!

Lasă-ne bre, nervii-n paceNoi n-avem calmul lui HagiŞi ne tremură nădragiiCă ne ţii pe jar şi ace;

Cine-a spus multe cuvinteNu ajunge la virtuteŞi la asta numai tu teAmăgeşti, luând aminte

Cum să-ţi faci din ele, scară?Bombele cu apă fiartăOpăresc dar nu mai iartăScriitura de ocară;

Sunt mai rele ca trotilulCe apasă greu pe globPeste care un neghiob,Trece aprinzând fitilul

Ceaiul tău de five o'clockToarnă-n el whisky cât vreiBea-l şi culcă-te că ceiPăcăliţi, nu mai iau foc

antichităţilatră câinii, latrălatră demagogiinimă de piatrăne-ai lăsat ologi

veche lagunadrama şi drahmaputra şi brahmaumplu lacuna

nu-mi place mutraăstor, niciunabrahma şi putranumai minciuna

alergătorulmarele Gangenumai cu-o cangetrece-l cu zborul

dar când fu susprivi înapoi,se rupse în doiaşa că v-am spus

izvorul secădoar hotentotulrâse cu totulşi se-necă!

MeditaţiiObosită caleDrumu-i încă lungPicură petaleCrinii îndelung

Jumătate patruTimpul trece greuBody guard mulatru,Lăzi cu minereu

Mângâieri felineLinişte-n urechiCu ispite fine Dinspre vinuri vechi

Şi cu astea totuşiNu mă simt stingherFiecare potu-şiPierde-ntr-un mister

Monoton tic-tac-ulTaie fără zorSecundelor traculFiecărui zbor

Crapă-se de ziuăOchii-mi se adumbrăPace şi numai oLanguros penumbră,

Intră în odaieLuminând pereţiiTot ce poţi să dai, eFrumuseţe vieţii

Câte duse-n spateE sau nu e greu -Lucrurile toateAltfel sunt mereu

Că nu ştii de undeÎncepi să coboriNici unde se-ascundeSacul cu comori

Oprit la un pas deGrea melancolieNici nu mai fac haz deCe lumea nu ştie:

Ce-i mai rău decâtSă ştii că nu ştiiFie doar atât:Ce numim a fi?!

Passo dobleŞi mioare pascFragede de rouăcâmpuri. Şi renascÎnsumi dacă plouă

Coajă nucăLipsă miezDor de ducăTitirez

Ninge, plouăAdăpostPe din douăFără rost

Una sareAlta şadePe ninsoareLa cascade

Cea măruntăaduce apăcea căruntă:

- Hai la sapă!

Cine taieFace semneŞi în mai e,Fără lemne

Vine iarnaCu pricinaLa po-VarnaBat-o vina!

Şi n-ai parteDe covrigPână-n marteMori de frig!

Vine, pleacăMi-e totunaCin'se-apleacăVede luna

P-ormă varaCu căldurăCând 'ţ-ia scaraŞi ţi-o fură

Mă' femeieOrice furVrea să-şi ieeUn condur

Şi admiteCă frumoasaO trimiteP-a cu coasa

iar năpasta

Cade-n jurNu pe coastaDe azur

Un rachiuCă e târziuPână mâine,Nu mai viu!

Bobul de grâuCu melancolieAripile fluturiDaţi-mi-le mieSfinte împrumuri!

Câteva minute nu tegândi mai că luna maie aproapesă ne scapeca-ntr-ocurgere de ape

Greu e jugulTăvălugulcând răstoarnăbrazda plugul

Calcă omulCernoziomulscoate pirulcă sămanulun grăuntee mai tareca un munte!

Iar o floarecare moarea închis în ea sămânţatot la felcum cimitiruldin Săpânţa

RespirarToate acestea, vei spunesunt numai pre-texteSă-nconjur planeta pe josToată viaţa învăţăm la texteDar câte din ele ne sunt de folos?

Respiră rar, învaţă yoga,Păstrează aerul în pieptDacăvoieşti să-i fii adept

Şi să-i deprinzi de tânăr toga

Să urci pe munţi. Rarefiat,Văzduhul să-l cuprinzi în braţeSă nu vezi vulturi, să nu vezi becaţeNici zeul ce te-a în-fiat

Să crezi că te-a născut înaltulCu care-acum te contopeşti,Că fluturi, păsări, gâze, peştiTe vor primi dacă faci saltul

Că ei vor respira prin tineŞi tu prin ei, la rândul tău Că treci în zbor oricare hăuDe timp şi spaţii cisalpine

Nici faraoni, nici piramideNu vor mai sta în calea taCă tu de azi vei descifraInscripţiile sasanide

S-ajungi ferice la nirvana,Misterul lumilor să-l torciDar nu uita să te întorciCând saltă steagul caravana

Să meditezi stând nemişcatUn veac sau două. Un mileniuPe o planetă de seleniuSă creadă lumea că eşti împăiat

Mă dă din timp în timp o raităPrin shambala umblând tehuiŞi dacă altă cale nu-iSă fugi când se adună dracii-n haită

Şi nu-ţi chema strămoşii dispăruţiSă n-ai parte de feste sau surprizeCă-ţi bat în uşă noaptea în reprizeReîncarnaţi maimuţe sau mai-muţi

Iar la final precum e dreptSă tragi o acoladă peste zareŞi ca iniţiat, vei fi în stareSă scoţi afar' şi aerul din piept

În întâmpinarea muzeiDacă-i vorba pe alesDaţi-mi tot ce mi-aţi promis:Daţi-mi dreptul meu la visCă l-aţi invocat prea des!

Nu te duce astăzi nicăieriStai acas' că vine muza

Dacă nu i-o spune călăuzaC-ai plecat spre Babilon, de ieri

Dac-o-ntâmpini în fiordAi onoarea, primul pasCa busola, acul de compasÎndreptat întruna către nord

Fiecare noapte auroraTe invită pururi să citeştiClasicii pe care nu-i iubeştiFără să mai ştii, cât este ora

Başca vremea, gloria şi felulCum rămâne lanul treieratGrija pentru banii de arat N-ar putea să-mi micşoreze zelul

Şi la urma urmei, dacăN-o să vină nici o muzăTe gândeşti tu la o scuzăCât maimuţa stă pe cracă

Vorbesc unii cu emfazăCă le-ar ţine companieUn fel de muzo-manieDar se-mpleticesc în frază

Decât să ţin un discursIci sau colo vulnerabil, Mai bine mă urc în dirijabilŞi se-adună lumea ca la urs

Şi vă fac la toţi bezeleCa la nişte rude de-ale meleCare m-au poftit să nu poftescBrazdă din ogorul părintesc!

Albe nopţile mai lungiPeste faţă cearcăne şi dungiDesenează cu tot greulPână-n zori când, iese curcubeul

Până nu tace orchestraSindicate sindic a teSingur peste gură bateCând înveţi să te opuiNu mai eşti al nimănui!

Eduard întoarce armaÎşi aprinde o ţigareŞi şopteşte-n barbă: - Iar m-aFermecat o vrăjitoare

Mi-am furat singur căciulaŞi nu am, cui reclama

Că reclama şi cu jula,Nu prea par a se-mpăca

Bate vântul, şterge urmaCă la urma urmei ştie:E mai importantă turmaDecât orice pălărie!

Nu mai da cu sunete în mineCă le-a expirat mandatulVecine, la clavecineLe pricepi tu, acordatul?

Recunosc: această teorieNu mai e nouă de multCine ştie o alegorieSă ridice mâna. Eu ascult

Până nu tace orchestraDansăm toţi pe-aceeaşi sârmăDa la super pân-la extraJoacă-n frâu aceeaşi cârmă

Cât băturăm apa-n piuăTera s-a-nvârtit de două oriDacă tu ştii taina, zi-oCă mai e o clipă până-n zori

Odă la o panăModel de carteModel de carteMintea lui a mers prea departeMă uit, te contemplu,Te dau exempluCum nu trebuie scrisă o carte

Pană, să nu cazi în panăCă-mi dezafectezi moralulStrăduinţa mea e vanăŞi mă ceartă caporalul

Mă' tu ăla fără carte Ce te crezi cu capul mareVino-ncoace: şapte arteNicăieri nu-s de vânzare!

Inspiraţia sau muzaŞi pe care pun temeiSuflă dintr-odată spuzaCând nu faci eu ele, trei

Că te duci şi vântul bateŢi se şterg în urmă paşiiŞi nu are ce-i abateDe pe caii lor, apaşii

Ori cu pix, ori cu stilouFierbinţeala unei febreLasă-n urmă un ecouÎn statistici sau algebre

Dacă mă refuzi subtilăMoare-n faşă, ExcelenţăOrice urmă de idilăDacă n-are coerenţă

Pană, pană fără serviceDacă-mi afectezi moralulMai bine-l reneg pe Elvis,Şi-mi înfrunt iar caporalul!

Pre-stanţeProconsulul şi doi supuşiCartagina şi Charta GinaLuau cu împăratul cina,Înconjuraţi de trepăduşi

Pre-istoric animalulPre-vestea nu'ş ce eroarePre-cum mâlul de sub malulPre-supus un oarecare

Un pre-text nu-i o pre-latăNici pre-ludiul, un pre-latCând pre-miza pre-dicatăSe pre-tinde, pre-dicat

Numai el, necunoscutulVindea zodii,vorbea-n dodiiCare trib plătea tributul,Pierdea rodul lui în rodii

Geaba mila, geaba silaCă mai sus de primărieNici fosila, nici DrusillaNu mai poartă pălărie

Că pur-tare sau pur moaleMai găsim pe la tarabeDar şi droguri şi pistoaleDe prin ţările arabe

Cad secundeleDe când vreau să ies în largCu registre şi cadastreNaufragii şi dezastreDoar în capul meu se sparg!

Din ceas în ceas pendula batePrecum un vag avertismentŞi nefăcând nici un rabat, e

Înşelătoare-n ritmu-i lent

Şi câte-n cale ţi se varsăDestinul când e să răstoarneUn viciu, ghinion sau farsăOri taurul când te ia-n coarne

Că bat tic-tac-urile toateŞi enervant şi, monotonZăpezi albastre poluateÎntr-o cetate de beton

Şi cad secundele pe-o razăÎntr-un cuptor care le ardeLa care îngeri stau de pază,Cu scuturi şi cu halebarde

Vai ce milă-mi e de mine!Uită-te la ea, mumiaRâde dezvelind gingiaCa un cal care nechează:Nu găseam alta mai brează!

Bate vântul frunza-n dungăNu mai am un cal în pungăNici un sfanţ, nici o paraSă merg mândru la mândraSă-i necheze la pridvor Calul, când mi-e mie dor

C-o visez noapte de noapteCu obraji de piersici coapteŞi când vreau s-o strâng în braţeVine Smeu s-o înhaţeŞi se duc, se duc,se ducEl tomnatec, ea cadetăCălări pe motocicletăCă eu mă trezesc năucŞi mă scol lac de sudoare Nici nu ştiu ce mă mai doare:Au bojogii, au ficatu'Şi-n zadar răscolesc patu'Până nu mai am puteriCă ea nu e nicăieri:Nici în vis şi, nici alăturiÎn cearceaful de sub pături

Şi de duce-m-aş, ce grabăŞi de duce-m-aş, ce zorDoar ca să mă aflu-n treabăDacă numai eu, mi-e dor?!

Cântă mierlă, cântă cuceVine Smeu şi-o seducePe când dumneaei nătângăA rămas în prag să plângă

Da' i-am zis: - Mă Lisaveto,Tu cu ăsta din SowetoAi găsit să mă traduci?Sau de-al nostru e, din Tei?

Vorbă multă, uite ce-i Ştii proverbu-ăla cu fustaLasă-mă să-ţi iau RobustaÎntr-o rată, două, treiŞi te plimb cât o să vreiDe la gară la triajŢeapănă pe port-bagaj,Şi-napoi pe bulevardDupă ce ţi-ai dat cu fardSă rămână dintr-odată,Lumea cu gura căscată!

Dar n-avui noroc şi paceCă procleta, LisavetaI-a plăcut motocicletaŞi eu unu' n-am ce-i face!Aţi văzut? Asta e Veta!

SerenadăCeaiurile sunt fierbinţiEa aşteaptă să o minţiCă e jună şi frumoasă;Dacă rămâneam acasăNu-mi sufla în nas mahorcaŞi-l citeam, poate, pe Lorca

Arde focul lemne udeStrig la mândra şi n-audeNici n-aude, nici nu-i pasăCă e luna-aşa fumoasăŞi eu mă frământ de dor:

- Vino fă' la geam, că mor! - Bade, bade nu-i a bunăEu te-am aşteptat pe lunăCu pui fript şi vin la canăCând avea idebu' panăCă te-ar fi ginit veciniiŞi cădeam pradă ruşinii,Nu-ţi mai frânge mâinileCă slobozesc câineleŞi-o să-ţi muşte panataloniiCa-ntr-o piesă de Goldoni!

Dialog la nivelEu mă grăbeam dar dumnealuiMă ţinea de haină să nu plecCă are treabă vizavi la cecSă dea un telefon şi n-are cui

Bună ziua bade Gheorghe

Vezi că-ţi cade pălăriaPe mine nu mă cheamă SorgeŞi nici nu-mi place călăriaZi mai tare că n-audA trecut de ora treiServesc masa într-un dudVino şi tu dacă vreiN-are lifturi prepeleaculParpalacul fâlfâie lejerNu mi s-a stricat dovleaculCe să cat în dud, mon cher?

Nici nu ninge, nici nu plouăUna mică, alta mareCe-am avut fac pe din douăŞi-am căzut tot în picioare!Nu vorbi prea mult că d-aiaDimineaţa până-n zoriBate vântul mult la DaiaŞi răceşti la subsuori

Dacă nu vrei să te urciNici nu pleci, ci doar mă-ncurciFii atent cum cade banulC-am să te chem şi la anulFie-aici, fie-n BermudeSă ne săturăm de dude!

Jelanie de toamnăConstantine, ConstantineCâte nopţi au plâns în mineDe cu seară până-n zori:Şi ciori şi, privighetori!

Luaţi-l pe septembrie din noiCă dăm din el pe dinafarăŞi plouă toamna cu nevoiŞi iar ne suntem o povarăŞi aruncaţi-l în cocoriO dată sau de două oriŞi-n locul gol, rămas vacantSă nu ne daţi nimic în schimbFacem oricum figură tristăPentru paloarea unui nimbAtâta timp cât mai există;Aşa că vă rugăm frumosCum calea ni se tot bifurcăAcest septembrie ne-ncurcă,Şi de un timp, ne trage-n jos

Catedrala copilărieiSe desfăşoară ne-ncetat mosorulŞi ne cresc inelele pe trunchiOsânda se primeşte în genunchiExecuţia e cu-ncetinitorul

Am văzut iar catedralaUnde, când eram copil,Mă vrăjea imnul pe careDin altar patru popi-l,

Revărsau din strană-n stranăŞi-n biserica de lemnSemăna cu-un cor de îngeriCoborând din cer, solemn

Şi-am intrat privind cu teamăLa icoanele din jurSfinţilor cerând iertareTulburat precum un fur

Tălpile mă dor de-atâtaRătăcire şi de umbletIar neliniştea din tâmple,Îmi coboară-ncet în suflet

Agăţatu-mi-am privireaDe odoare cuviosAm aprins o lumânare,Şi-am ieşit privind în jos

MetronomÎmi trece ziua peste pragŞi oameni cad din aşternuturiCearceafuri albe, roz, cu fluturiPeste balcoane, flutur' vag

Pendula bate ritmul, oraSecundelor care le taieCa să le-mpartă tuturoraŞi se aude în odaie,

Solemn ca un avertismentE miezul nopţii sau trecutCă eu surprins şi neatentMă tot foiesc în aşternut

Şi sună grav ca o sentinţăTic-tac-ul ei acuzatorCă n-ar putea nici o căinţăSă mă scutească de fior

În orice clipă pierd comoriNu fac apel la nici o scuzăCând mi se strică din viori,Toţi lutierii mă refuză!

veşnicia mă-nfioarăCi iarăşi mă împrăştiiAproape clandestin

Când trag copii cu prăştii,În cioburi de destin

cine ştie cum pătrundfreatic, apele în mine,care e secretul ce-l ascundaceste capilare fine?

suntem sau nu un universîn consonanţă cu cel mareaflat de-o veşnicie-n merspurtat în noi, de fiecare?

aceeaşi lege ce n-alegeprin simpatie purtătorrespectă sluga ca pe regesalutând cu arma la picior

cosmos mare, cosmos micprin sine omul se măsoarăspre ceruri ochii când ridic,veşnicia mă-nfioară!

Odă la lunăLună, lună care treciDe la unu la trei' zeci

Răsai lună. Ce fumoasăEşti când mă întorc acasă,(Unde nimeni nu m-aşteaptăDoar nevoi pe fiecare treaptă)De departe din străiniŞi ce blândă-mi înseniniFlorile visând la geam,Paşii grei pe macadam!

Răsai lună. Măcar tuStai cu mine, nu te duCă mă strâng noaptea de gâtÎntrebările încâtMă-nspăimântă şi odaiaNesomnul şi cucuvaia;La lumina ta de cearăLasă-mă să scot din călimarăSlovele puţin câte puţinMuiate-n miere şi-n veninCă necazuri vin duiumŞi din viaţă-mi iau uium;

La lumina ta, fecioarăPrinde dorul să mă doarăCă nici slugă, nici stăpânNici n-am fost, nici nu rămân!Câte urme las în urmăNumai plânsul care scurmăBate vântul geamuri sparte

Şi nu mai e mult până departe...

ExpectativăŞi lunga acoladăFăcând loc la concluziiPătrunde în livadăUn vânt de deziluzii

Bate vântul a furtunăParcă s-ar găti de ploaieCurge timpul împreună,Cu tăcerea din odaie

Că nici greierii măcarNu mai cântă, nici cocoşiiCeea ce se-ntâmplă rarDupă cum spuneau strămoşii

Scârţâie mai greu salcâmulBătrâneţi şi uscăturăŞi mi-e teamă că dărâmu-lPalele în bătătură

Musculiţe rândunicaTot culege-le în zborCă sub streşini, mititicaAre-un cuib de puişori

Zeiţa cu balanţă Nu se sinchisesc de probe

Nici de cei ce vând vreun pontCât mai costă azi trei robe

Să le-aprobe-ntr-un decont?

Un lipsit de apărarecapotează. Dar mai desCine dă cu pumnul tare,Are cel mai mult succes

Daţi-mi numai o părereNu e nou nimic sub soareIluzia iluzii cereChiar când dăruieşti o floare

Cine face carierăÎnsă nu are talent,Să-şi aleagă partenerăDin extremul orient

Am lăsat să se răstoarneLumile cu susu-n josŞi-am suflat cu toţi în goarneFără de nici un folos

Camarila sau ce-a fost

Se-noieşte după rangCum îşi ia proverbul rostDintr-un zbor de bumerang

La ce bun să protestezi,Să-ţi baţi singur cuie-n talpă?Lupul caprei cu trei ieziA fost o monedă calpă

La ce bun să dai din coateCând te afli la nevoieDacă numai banul poateSă dicteze după voie?!

Nu mai e o noutate:Fără bani, fără protecţiiDerbedeii la carateDau năvală să ia lecţii

Banul face ca instanţăToate legile din ţarăCă zeiţa cu balanţăAţi văzut: e chioară, chioară!

Zborul nu se poateFericit acela care Îl cautătoată viaţa pe DomnulŞi mai fericitacela care Îl găseşte!

Cale lungă de trei ceasuriFaldul zorilor de ziuăLin coboară peste RioCorturile la popasuri

Pace doar şi linişte adâncăOmul căutând pe DomnulŞi pe care nimeni nu-Lştie. Nici L-a văzut încă

Sufletule, te dezleagăŞi te spală de păcateFiindcă zborul nu se poateCu o aripă beteagă

Cere de la ceruri harŞi desprinde-te de lestToată viaţa e un testLacrima, mărgăritar!

Corabia fără catargDaţi-mi aripi pentru rugăCă eu mă topesc de dorViaţa noastră e un zbor,interior

Corabia fără catargDe mateloţi abandonatăZăcea cu fruntea descărnatăPrintr-un hublou privind spre largCum valurile se gonescŞi ca-ntr-o muzică de Liszt,Aduc spre ţărm un murmur tristDe cântec vechi, pirateresc

Şi-ncet, încet parcă vedeaPrin ceaţa vremilor abiaCum braţe pline de putereStrivit-au vieţi pentru avereSub flamura-i de neagră catifeaŞi neprimită-n nici un portProscrisă-n cele patru zăriDucea blestemul peste măriCu două oase sub un cap de mort

Iar lemnul putred astăzi plângeFunesta ei celebritateComori ce nu i-au trebuitÎn fundul mării-s îngropateŞi toţi piraţii au murit;

Ei însă oare ce-i rămase?Un fanion pe care nimeni nu-l atingeCu-n cap de mort şi două oase

MuzicantulNu mai daţi cu el în stradăCă el nu e de zăpadăŞi e rece noaptea-albastrăŞi se-ntoarce pe fereastră;Domnilor ce daţi din coame: Lui, nu vouă vă e foame!

În burgul plin de suferinţăcăsuţe cu pereţi de varpriveau prin geamuri cu durerecum din armonica uzatăun muzicant fără vederecânta la colţ de trotuar,o melodie demodată

Făcea apoi o reverinţăPân-la pământ zâmbind amarCu lacrimi de recunoştinţăPentr-un bănuţ primit în darŞi din mizerul lui câştigun boţ de pâine sau covriggăsea întruna un prisosiar porumbeii-n parc primeaupe timp de ploaie sau de frig

firimituri şi ciuguleau, de la un cerşetor milos

Iar ce vă spun eu,s-a-ntâmplatîntr-un ianuarie când, de gerafară pietrele crăpau:printre nămeţii troieniţi un muzicant înfometata fost găsit înţepenitcu ochii scurşi cătând spre cer,iar porumebii lui iubiţidin palma-i rece, pâine ciuguleau...

CerşetorulUn invalid dintr-o umilăŞi melancolică, uzatăArmonică, cerşeşte milăZâmbind de fiecare dată

Pe strada mea era un cerşetorCânta dintr-o armonică uzatăCă mă opream de fiecare datăÎn umbra unui stâlp, plin de fior

Şi ascultam tăcut şi plin de vină,Cântecul lui de dincolo de stelePe-obraji i se scurgeau două mărgeleDin ochii lui rămaşi fără lumină

Fă Doamne, o minune, mă rugamAtâţia au vedere şi nu vădSă nu ne pască iarăşi un prăpădCa pe vremea regelui Priam

Şi răsplăteşte-l ca un bun PărinteMăcar atunci când pleacă dintre noiOdihnei Tale fără de nevoiCă Te-a văzut mereu prezent, în minte!

Pata de culoareAristocraţii noştri aziÎşi cumpără elicoptereŞi când devin coleoptere,Îi persecută pe nomazi

Lupta noastă e mai durăDecât crede fiecareViaţa e doar o obscurăŞi minoră pată de culoare

Cât mai ai grenada-n mânăNu te scărpina la spateGrijă bre, să nu-ţi rămânăDin costum, doar jumătate!

Dacă te-a învins prostiaNu da vina pe destinCă din tot ce rosti eaSoarta, tu eşti clan-destin!

Cine joacă o partidăPoate pierde un partid,Într-un buzunar sau o firidăŞi-apoi dă cu capu-n zid!

Atenţie!Lanţuri nevăzute leagăBucuriile de plânsŞi cătuşele ţin strâns,Viaţa lumii-lor întreagă

Unde calci, să nu clacheziCă şi eu mai calc pe calcÎnsă şterg şi dau cu talcŞi la capră şi la iezi

Farniente-ntr-un chaise-longueGândul treieră aiureaPrecum greierii pădureaÎn Hawaii sau în Hong Kong

Ziua vine, ziua treceSimţurile ne trădeazăTeama doar rămâne treazăCum e iarna apa, rece

Tacem mâlc, mergem tiptilCă acum se face ziuăŞi ajungem pân-la RioDoar aşa, dansând cadril

Orişice mişcare bruscăSchimbă unghiul din oglinziCum păianjenii pe grinziPrind în plasa lor, o muscă

Nici un filament nu ardeDe când ştiu, pe veresieAzvârlind spre primărieVorbe proaste şi bombarde

A murit o lume vecheS-a născut o lume nouăCare, ni se pare nouă,Cântă doar după ureche

Şi cea veche schimbă gardaFlutură din nou drapelulDar mai mare-i este zelulCelei noi, când leagă zgarda

Dansăm toţi pe-aceeaşi sârmăÎntuneric, întunericiBan ce ferici şi desfericiOrişicare tip de cârmă!

Pleacă unul, vine altulNoi, târâş cu sacu-n spateSpre alt gen de libertateCătre care tot dăm saltul

Punga plină, punga goalăPomul lăudat şi saculNumai cel de jos, săraculSuduie ce-a învăţat la şcoală

Ţi-ai pătat lume, obrazulŢi-ai mâncat lume, mălaiulDac-o fi să-ţi pierzi şi graiul,Trebuie să schimbi macazul!

ReverieCreşte preţul la legume, prazCe să faci cu-atâta penurieÎntre agonie şi extaz,La ora mesei, în bucătărie?

Adâncă pace, dulce miezDe care rar avurăm parteE toată viaţa doar o carteDeschisă printr-un fa diez

Şi se va lumina de ziuăÎn jumătăţi de oră douăLumea e un fel de zoo,Cum spunea şi Cassius Dio

Înainte, înseamnă înapoiDe mai multe ori, şi dupăCe descoperi că ocupăLocul unu, locul doi

În fiecare om o fiarăToată viaţa stă la pândăCarnivoră şi flămândăZiua urlă, noaptea zbiară

Oamenii care dau iamaSă ajungă doar în vârfPoartă-n ei miros de stârvŞi de care nu-şi dau seama

Lumea cea mai inexactăDintre câte opţiuniCumpărăm cu acţiuniEste cea mai putrefactă!

Opreşte Nicule, drezinaPâine-mi e de dor şi grâuriŞi vin cai de mă mângâieEu mă duc să-mpletesc frâiePână creşte apa-n râuri

Cine se scoală cu noaptea în capAre toată ziua întunericDacă nu-şi aprinde pe genericCâte lămpi în priză îi încap

Opreşte Nicule, drezinaCă s-a terminat calea feratăŞi ne papă alţii chenzinaŞi ne pomenim într-o erată

Cei ce spun întruna anecdoteO sfârşesc întotdeauna prostDomnul Proust când e la postSar recruţii din ciubote

Daţi-mi numai o busolăCă pornim peste un ceasJazzul nu e o violăŞi nici stasi nu e stas

Cum să tragi un ce folosCând e vorba despre careLa care caii merg călareŞi călăreţii, doar pe jos?

Cum aş putea să te ascultCând vin în valuri, valuri furiiSă ne ia şi caprele trăsuriiCă pe celelalte le-au luat de mult?

Lăsaţi războaiele în pace:Dacă n-avem multă minteNici atâta cât avea Arvinte,Coborâm sub dobitoace!

Tu nu vezi? ÎmprejurareaTe face hoţ sau chiar erouŞi pentru-o vorbă în argou,Ţi se găteşte lumânarea

Cele zise fiind scriseAparent fără temeiEu mă cam grăbesc să-ncheiNasturii, la alte Pise

Umbra lumiiUn dor de viaţă renăscutA cuprins fiinţa mea întreagăPăsările trilul şi-l ascut,Limba lor o zână le-o dezleagă

Răsturnată spre apusUmbra lumii se înclinăÎntr-acolo unde nu-s,Decât purtători de vină

Ciocârlii încântă cerulCa-ntr-o mare de azurBolta grea de cristal purVeşnic adâncind misterul

Şi coboară ca-ntr-o nouăRenăscută epopeeFraged harfele să-şi ieeVlaga coborâtă-n rouă

Maşina noastrăMarile puteri pun foculŢările mai mici, castaneScot cu mâna din capcaneDupă cum prevede jocul

De-aş putea, întreg pământulsă-l parcurg când vreau, ca vântul,Dac-aş vrea când nu mai potmarea s-o străbat înot...

Trese, trese şi galoaneGoana după recompenseCroitorule, fă penseProştilor cu multe toane

Uniformele de claunizilnic au mărit importulce să faci cu-atâţia faunicând ne umflă vântul, cortul?

Incredibil dar renaşteIarăşi spiritul de turmăCă-mi iau lumea-n cap şi plecurma să mi-o pierd din urmă;

Ce-o să facem, fără stelefără lună şi izvoareDacă sufletul din noişi al lumii întregi, moare?

Ce păcat că nu mai esteNici un Robinson CrusoeSă ne-nmiresmeze noapteaCu migdali şi cu aloe!

Ce păcat că nu mai furăNimeni luna de pe cerCum făceau cândva haiducii,Cu pistoale şi hanger!

Şi mai câte sunt dorinţeLe strigăm în universCă maşina noastră merge,merge doar în sens invers!

Lumi îngemănateŞiruri lungi de condamnaţiMerg ţinându-se de mânăCă de când ne naştem, pânăDincolo, rămânem fraţi

Deschid ochii şi-i închid la locVise câte sunt, se bulucescCa deţinuţii-n jurul unui focCând plouă peste globul pământesc

De unde vin şi ce mesajNe transmit pe telegraful minţiiCă toată viaţa noastră pare-un gajPe talerul făgăduinţii?

Ca nişte iepuri speriaţiTerorizaţi de-o carabinăCe ies din codru şi se-ascund pliaţiCând se face brusc, în jur, lumină

Şi parcă mă întorc dintr-un voiajPe firul scurt al unui gândÎn mintea mea, mai este un etaj,O arhivă bine ascunzând

Şi iar mă trage aţa să mai cautTuturor să le găsesc un rostCâţi ca mine, cercetând precaut,N-au adormit, la rândul lor, în post?!

De unde vin? Din care universŞi se criptează veşnic pe memoriiCâte se păstrează ori s-au ştersÎnfrângeri poate, sau victorii?

Parcă am să-mi spun mie, cevaŞi-acel ceva, de mine-l tăinuiescCă voi afla sau nu voi mai aflaClipele de noapte, istovesc

Duala mea structură vinovatăVa învăţa că poate, nu se poateSă trăieşti lucid şi, dintr-odatăÎn cele două lumi îngemănate!

AmintiriŞi se tot taie ţările cu cretaPână când ni s-o fura toată planeta!

Mitrea Cocor, zboară cocoriiHai să-i lăudăm cât se mai poartăCă dacă o cârmesc spre marea moartăO să fie vai de noi, datorii

Datorii au cunoscut şi ceilalţiÎnsă cu ce-aveau în colivieAu convins că nu e, ce-o să fieCu cât s-cazi, cu-atâta te înalţi!

Poate n-aveau cotizaţia la ziDe când cu Hitchcok păsările-acesteTot mai ciudate, manifest, eCă dialectic, toţi putem greşi

Kaza-ciocul e destulŞtiţi voi cine avea ciocEu nu-l pomenesc delocCă m-am fript şi, sunt sătul

Ciocuri ne puneau cu toţiiNu vă place cum cânta fanfara?Kara-kum şi cât de cara-ghios! Fanarioţii!

Poartă nu era o altaCa a lor, una vopsităCă de-atâta stalinităS-a cutremurat şi Malta!

Vin cocori, se duc cocoriCu speranţă şi regreteC-aveam tenişi, n-aveam gheteDar puteai cu ei să zbori!

Milă şi iubireBate-mă Doamnecă mai mult am greşit,decât am iertat

Coboară noaptea peste urbeŞi somnul peste pleoape. Grele,fugare amintiri rebeleÎşi frâng în geamuri zborurile curbe

Tăcere doar şi teamă de-ntunericToţi suntem din ce în ce mai singuriAu amuţit şi gongurile-n ringuriŞi urcă greu păianjeni pe generic

Cum să te prefaci dar, că nu-ţi pasăCă te lupţi cu toate şi le duci în spateCând ce clădeşti ziua, noaptea jumătateSe dărâmă şi îţi plouă-n casă?

Te uiţi în sus, înalţi o rugăUn om înseamnă-atâta de puţinŞi te poartă valul clandestinSpre-o gură de vărsare doar în fugă

M-am săturat de goana după turtăÎndură-Te şi dă-mi Doamne, un semnAşa mărunt cum sunt, poate însemnŞi eu ceva în viaţa asta scurtă

Urbea s-a topit de mult în noapteDestul să te gândeşti doar la o floareMai limpede curg râuri şi izvoareCând încetează orice fel de şoapte

Faci ce faci şi-ajungi căruntSalahor cu ziua la balistăN-ai să strângi trofeele-n vitrineTalgerele cu iluzii plineŞi dezamăgirile persistă

Ăla mic, nu te da mareCă se sperie tramvaiulŞi-ai să vezi tu halimaiulŞi ce tropot pe trotuare!

Morcov, varză, iepureOchii tăi de viezureŞoarecele din carâmbFără dinţi, mesteca strâmb

Clondir şi alcooluri vechiS(t)urzii cu vată-n urechiSă nu vadă, să n-audăCum se udă, biata d-udă

Azi câştigă, mâine pierdeCrupierul masa verdeÎn aval la carnaval,Admira peisajul un cal

O nojiţă, două, cinciUn boxer intrat în clinciNumărat până la cinciŞi-un prosop de la pupitru,Azvârlit de domnu-arbitru

Paparudă, paparudăCu toată lumea sunt rudăDintr-un cerc sau dintr-un ceasNouă cât ne-a mai rămas?

Constantine, ConstantineCâte nopţi au plâns în mineDe cu seară până-n zoriŞi ciori şi privighetori!

Carapace vârf de lanceŞi neghina dintr-un lan, ceL-avea-n grijă gospodarulDar nu-l îngrijea, tâlharul

Una, două, joc măruntFaci ce faci şi-ajungi căruntRoata carului în şanţ,Şi-o cruce la cap, bilanţ

RugăNimeni nu obligăPasărea să cânteNici despot, nici rigăNu pot s-o-nspăimânte!

Amuşină înserareaSufletele celor duşiStau de strajă pe la uşiFără care nimeni nu-şi,Mai suportă-nsingurarea

Daţi-mi aripi pentru rugăCă eu mă topesc de dorViaţa noastră e un zborInterior!

Suflete ce dai bineţeZborurilor de azurViaţa mea din care fur,Picătura de tristeţe

Cine n-ar vrea?Rugurile au intrat în carnea noastrăRogu-te să nu te temi, iubitoCă de-un veac am devenit fereastrăPe care locatarii n-au primit-o

Dac-aş putea să cresc în rangCa un poet de anvergurăAmbiţia ca bumerangNe fură vorbele din gură;

Să-mi odihnesc în câte-un raftCartea iubită, cum n-aş vreaSă beau cu timpul bruderschaftLa un taifas, pe canapea?

Să ştiu când zarurile sorţiiPreced elanurile muziiŞi lapidar cum para torţiiÎmbracă formele ventuzii

Să-mi ardă nopţile în zileDecompunându-se firesc

Când flăcările din feştileLa para lui se ofilesc

Să-mi ard statuia mea de paieDin forul meu interiorCând mângâierea dintr-un nai, eSmulsă cu ultimul fior

Cine n-ar vrea să se înalţeÎn arderile lui subtilePrecum un zbor care la alţi eStropit cu sânge de reptile?

Dar jilţurile-s ocupateŞi sus e aerul mai densIar metronomul care bate,Cunoaşte doar un singur sens

Spirala scării e mai strâmtăŞi mai fragilă uneoriCând aripa de zbor e frântă,Pe bolta zării, mor cocori

Să văd cum sufletul albastruBătrân ca un anahoretCu scris mărunt ca de sihastruÎntr-un alt cod sau alfabet,

M-ar ajuta să cresc în rangCa un poet de anvergurăParticulele yn şi yang,Întregul univers îl fură

Vărul ShakespeareNimeni nu mai ţine seamaDe la Cotroceni în josDacă teama sau doar zeamaNe-a-ntors minţile pe dos

Nici o rudă, o cucutăN-o să-ţi toarne în urecheCă e o metodă veche,Desuetă şi n-ajută

Vărul Shakespeare nu ştiaCă noi vom evolua:Jumătatea draga, dragulS-o mângâie cu ciomagul

Omorâm cu vorba fără minteSau cu zâmbete parşive,Cu lichioruri de andiveexpirate. Sau îngrăşăminte

Cu azotul, cu fosfaţiiSe revoltă şi agricultura

Că noi, încăpăţânaţiiDepăşirăm anvergura;

Trăim într-o lume careSe întrece să omoareŞi pe scenă, şi pe stradăAsta da, olimpiadă!

Ce faci domnul pedagogCă nu te mai vezi din smog?Ia-ţi în serioase rolulCă doar crima şi violul,

Nu ajung deloc departeŞi noi avem drumul lungUna e ce scrie-n carteŞi-alta criminalul ciung;

Deschide-ţi fă, lume, ochiiNu cojocul babei DochiiNici rochiţa rânduniciiNe taie braţele fricii!

Uită-te că ai în faţăMoartea dincolo de viaţăŞi te-aşteaptă să-ţi faci parteDin amorurile sparte;

Dac-aş vrea să mă omor,M-aş uita doar la televizorCare-a prins să se exprime,Numai prin crime!

Tăcere în doiNumai banca veche doar, lipseşteAu luat-o poate, ostrogoţiiCând s-au dus să dea la peşteNimeni n-a-ndrăznit să strige; - Hoţii!

Ploaia cade oblic peste noiVântul iarăşi a tristeţe sunăParcă-şi rupe ultima lui strunăÎn frunzişul veşted din zăvoi

Urmele de paşi rămân intacteUn pământ jilav plin de striaţiiParcă suntem singuri vinovaţiiClar-obscurul pe cât de compact, e

Ploaie deasă şi măruntăPeste sufletele noastre devastateMergând alături, parcă două stateÎn tăcere pururi se confruntă

Ne strivesc atâtea amintiriCărora suntem priozonieri

Aceiaşi deşi alţii, parcă ieriCe frumoşi eram şi tineri miri!

Cu câtă greutate se adunăGândurile de acelaşi soi...Ploaia cade oblic peste noi,Vântul iarăşi a tristeţe sună

Roluri provizoriiS-a-njugat lumea la banCă de la-mpărat la robParlamentele aprob'Stema fiecărui clan

Ce-am dorit, ce mi-au adusanii? Numai bobârnaceCare, dacă nu-mi dau pace,Îmi iau şaua şi m-am dus,

Dincolo de gardul careStrăjuieşte leii, circulDrumul meu pe care circul'Şatre de nomazi pe care

Poate e doar un scenariuÎnvăţat de noi, actoriiPentru roluri provizoriiCă şi viaţa-i un acvariu

TrecereUn pikamer ce nu spargeNici asfalt, nici asfaltiteLeagă nopţile tihniteCu o spaimă de catarge

Bucuros că nu se poateTuturora împotrivăŞi că nici o invectivăDin necazuri nu te scoate,

Muşc din ham dar mă supunCarul mare de pe boltăNu îndeamnă la revoltăSuferinţa m-a făcut imun!

Strânge chinga sau nu tareSe-ngustează sau nu drumul,Din căderi eu tot acumul,Un alt soi de alinare

Această muzică suavăUrcă luna peste munteCu omăt de-argint în pleteMângâindu-te, poete

Peste tâmplele cărunte

Închide ochii şi ascultăCum trece-o muzică prin aerŞi toarce vântul dintr-un caerPe melodrama ei ocultă

Un vânt hain ca o-ntrebarePârjolitoare de ţinutŞi care bate-n fiecareSub semnul lui de azimut

Cum îţi aduce la urecheMesaje vagi şi tonuri tristeDe parcă flutură batiste,Parfum dintr-o romanţă veche

Fii atent cui întinzi mânaŞefule, te ştiu abilVezi că vine şi ministru'Da' să taci fiindcă sinistru'E din fire cam labil

Orice strângere de mânăPurtătoare de norocNici nu mână, nici amânăGhinioanele din loc

Dacă n-are sare ciorbaŞi sughiţă într-atâtMai bine nu deschizi vorba,Decât să-i rămână-n gât

Fie una, fie altaDacă-l vezi că se îneacăŞi e delicată ”halta”,Dă-i să bea dintr-o cinzeacă

Cum e-n toate câte-un „ce”Şi n-ai dezlegat misterul,Cată un segment ACŞi sub el, să faci echerul

Nu la toţi le reuşeşte:Nu putea nici CiacanicaZiua când dădea la peşteŞi-i cădea peste ochi, chica

Dar atunci cum? Spui: - Noroc!Şi ţii mâna-n buzunar?Toate astea la un locNu se-nvaţă-ntr-un bazar

Dacă te-ntâlneşti pe drumCu vreun fost coleg de şcoalăIa descoase-l ce şi cum:

Nu suferă de vreo boală?

N-are sida? N-are gâlci?Gălbinare sau limbrici?Nu da mâna ca la bâlci,Chiar cu orice Păcălici!

Când se strigă catalogulSă ne stoarcem creierul de ideiCu câte circuite-avem în schemăDupă miezul nopţii vin ahei,Decupaţi abstract din câte-o stemă

După ce ieşi din banalNu uita să stingi luminaŞi să te întorci în stal,Până nu s-a tras cortina

Vrei, nu vrei - să fii prezentCând se strigă catalogulCa un pre-avertisment,Care mai străbate smogul

Că şi viaţa e banalăÎmbrăcată-n foi de viţăŞi ce-ai învăţat la şcoalăE ca roata fără spiţă

Principalul – să spargi crustaOrice paznic de cireziDacă nu străbate pusta,Nu ajunge la aezi

Primăveri vin şi se ducCa săgeţile-n neantDe la primul cânt de cuc,Până dincolo de Kant

Şi cine-o să stea de cartPân-se iar arată zoriiCă De Gas şi cu DescartesMor cum mor toţi muritorii?

Şi-atunci când îţi vine rândulÎţi iei pavăza de riscŞi cu teamă aşteptându-l,Cobori lângă obelisc

Viaţa nu-i un carnavalTrebuie să-ţi asumi vinaŞi să te întorci în stalPână nu s-a tras cortina

Mă uit pe geamBat în geamuri stropii grei de ploaie

Şi darabana pe acoperişuriFugare amintiri din ascunzişuriDefilează leneş prin odaie

Mă uit pe geam şi văd cum batePloaia drumurile toateTrecătorii cu melancolieŞi-mi spun că dintre toate, mie

Mai bine nu mi-ar fi căzutUn rău cu care n-am avutSă mă-ntâlnesc pe traiectoriiPrilej de-nfrângeri sau victorii

Şi-aud cum tâmpla mi se zbate,Cum ar vrea să zboare şi nu poateÎnchisă ca-ntr-ocolivie,o pasăre. Şi cum adie

Un dor de ducă neştiutSpre-un dincolo de zări, ţinutÎn care, când se-arată zoriiSe-aud suspinele viorii

Nu există subterfugiuÎn golful meu vin goeleteCu fructe şi colonialeCu băuturi pentru bancheteÎn ambalaje liliale

În zadar cauţi refugiuPrintre foile volante: Nu există subterfigiuLa probleme importante!

Ia-ţi răspunderea şi ieşiCu bilanţ cu tot şi-aşteaptăVine domnul de la IeşiCu balanţa-n mâna dreaptă

Nu ai unde să te pierziBa mai rău ai să le-ncurciOchii negri, ochii verziTe pândesc ca nişte furci

Nu găseşti altă scăpareNu e loc de speculaţiiDoar o mică amânare,Până când sosesc juraţii!

ContrastCine este străinulcare vine spre noicu semnul balanţei?

O piatră albă de genune

Închide-n sine un hotarPrecum o zi de care nu neMai amintim din calendar

Un pas spre care şi hazardulPutea să-ţi dea orbeşte brânciIpocrizia ca şi fardulAcopăr' rănile adânci

Curg şuvoaie să răstoarneCălăreţul fără frâuCerbi cu dimineţi în coarneLimpezesc oglinzile din râu

Când priveşti atâta slavăEşti orbit de strălucireŞi o lume mai suavăNaşte dincolo de fire

Iarăşi sacrificii?Cine trebui' să ştie, sigur nu ştieDacă am, sau ce n-am, seara în farfurie

Toată viaţa,sacrificiiMi-au cerut cu toţi să facC-am slăbit la toţi indicii,Numai să le fiu pe plac

Şi-am tot strâns ades cureauaPână nu mai am ce strângeCă dacă mă prinde neaua,Şi mă vezi, îţi vine-a plânge

Ne-au promis ce e mai bineŞi eu i-am votat de buniCă dacă-mi veneam în sine,Mai bine spărgeam cărbuni

Când nimic nu stă pe rozeAcum iar mi se pretindeDedulcirea la prognoze,Ca la traista cu merinde

M-am hrănit destul cu gândulC-om trăi mai bine mâineDacă nu ne-om pierde rândulLa tichetul pentru pâine

Între timp anii m-au ninsŞi nu mai accept solemnNici un astfel de îndemnCă elanul mi s-a stins

Atac la piramidăLa miezul nopţii

piramidele devin transparenteşi în jurul lor se aude o muzică vrăjită

Zace piramida oblicRazele ca o secantăSe distilă şi decantăPeste capricornul tropic

Şi cum stă, parcă sfideazăUn mister, întreaga omenireCare nu-şi mai vine-n fireNici în zori, nici la amiază

Domnul doctor, stetoscopulEu sunt mort după comoriC-am mai fost de două oriAproape să-mi ating scopul

Cine ştie, pe parcursPoate mişcă faraonu'Şi-l ducem târâş la onuCa să ţină un discurs

Poate ştie vreun secretŞi ni-l spune, bâlbâitulDoar să n-aprindem chibritulŞi să ne mişcăm discret

Oh, ce mare-i hurdubaiaDar noroc c-avem trotilAm adus pe şest, un chilDar să nu păţim vreo... aia

Habar n-ai de medicină?! Aoleu, am capul golŞi lucrezi la interpol?!!!Am căzut ca o găină!

Fete mici şi fete mariPură ca o boareTe visez iubitoCa pe-o carte care,Încă n-am citit-o

Fete mici şi fete mariMi se-nfig în ochelariŞi-mi strigă înspate deşi nu-s miop:Domnul acesta e mizantrop:

Noi îl cunoaştem, el nu ne ştieTotul în fond un paradox, eUnu la sută, unu la mieSpecialistul nostru în noxe

Daţi-i o carte mai veche şi-un pixŞi lăsaţi-l singur precum un cuc

Să vedeţi cum naşte o lume prolificDin mintea lui de hăbăuc!

FarnienteCa un paşă stau în vârf de patPlin de griji să nu fac vreun efortZăvorât în mine ca-ntr-un fortDe când îl ştiu, asediat

După masă de sătulMă ascund în aşternutDacă dorm, să dorm destulRelativ şi absolut

N-am nici păsări, n-am nici viteNumai şapte căţeluşiCeea ce vedeţi, permiteLâncezeli de trepăduş

Geme lumea de problemeDar noroc că nu m-atingEu îmi fac altfel de schemeLiniştit ca un paing

Stau aşa culcat pe spateParc-aş da cuiva cu tiflaMulţumit pe jumătate:Nu-mi mai fură nimeni chifla!

Nu-i ce mi-am dorit să fie:Nici pe-alese, nici pe vrute,Nici iaurt şi nici piftieFiindcă jocurile-s făcute

Nu ştiu cum devine cazulCă mi-am dat cu stângu-n dreptulFoarfecele şi macazulSoarta prostului, deşteptul!

Nu-ntorc cheia de la tindăCă Negruţa-mi stă la uşăStrăduindu-se să prindăHaimanaua de căpuşă,

Care-i face zile negreŞi se mursică de zorCă insectele integreSe amuză-n lumea lor

Şi-aş dormi. Invidiasă vă dea la toţi în pârgFiindcă somnul nu mi-l iaNici un cioflingar din târg

Vine timpul

Dreptul la fericirese cumpără cu lacrimi

Taie vântul clipeleNe pierdem aripileCă stau noaptea şi-l ascultCât de repede şi multLe înghite şi se duceVine timpul să pui cruce

era s-o păţescNoaptea omuleţi cu nu'ş ce sculăM-au supus la niscai intervenţiiNu ştiu cum îşi aleg ei, clienţiiNumai la o singură rotulă!

incident cu geamuri spartebucuros de-atât norocm-am întors în vis la loc,şi-am dus noaptea mai departe

fără fes şi fără bascam o scuză pentru hobbynu ştiam în somn, ce lobbyşi pericole mă pasc

dar puteam s-o încasezşi cu toată inocenţasă-mi fi brevetat licenţaşi solfegiu-n fa diez

poate teama de bătaiece-o primeam când eram micm-a făcut să tac chiticdeşi singur în odaie,

somnul, visul, ce ridiculîntâmplarea de tot hazulmi-a cam înroşit obrazulşi mi-am scărpinat buricul

că nu scrie-n nicio cartetâlcul viselor ad-hocşi-atunci m-am culcat la locducând somnul mai departe

Nici nu merităm mai multFetele mari, câte-au rămasDuhănesc şi scot fumul pe nasBeau rachiu şi umblă-n minijupăŞi înainte şi după

Cine-ar mai putea aducenumai una, măcar unaveste bună să-i pun cruce

lumea noastră, oh, nebuna:numai spargeri, numai crimescade preţul brusc la rimeiar viol şi furt şi drogcă sărmanul inorogfuge tot scuipând în sântimpul nostru e păgân:

ne-am dat după cum e modasă dorim whisky şi sodadar yankeul, adevărulne-a dat viermele cu mărul;ce să punem pe stindarde:pofta cărnii care arde?!

ne-a cuprins aceeaşi boală:fundul de femeie goalădesenat fără complexesexe la teve şi sexe,în ziare şi pe gardurilumea noastră fără farduridacă nu mai e în starespiritul din ea să zboare,

dacă nu avem prinţipurica' va' zică, ne lipsescfolosim numai tertipurişi blamându-ne firescîntr-o vreme de tumult,nici nu merităm mai mult!

InsomnieSă stau ca leneşul ce-abiaDeschide câte-un ochi agaleÎntr-un pat larg de catifeaCu catarame şi paftale,Să cred c-aşteaptă un valetS-aducă-n orice dimineaţăCheseaua veche cu dulceaţă(Atenţie la diabet!)

Adormit şi, după zeceNoaptea se transferă greuCând să vină, când să pleceSomnul ca un panaceu?

Stau atunci şi-mi trec prin faţăOştile perechi, perechiPână-mi ţiuie-n urechiGreierii de dimineaţă

Că de linişte se temSă mai latre chiar şi câiniiGhemul vieţii, un totemCa misterul greu al pâinii

Ce să fac? Reprize scurteNici tu lucru, nici repaosIgnorat cum un iaurt e,Între mese ca adaos

Înc-o noapte, înc-o ziCurg mărgelele pe aţăDin vocabula a fiCâte mai avem în faţă

Fierb izvoarele sub stâncăOboseala trupuluinu mai încape în pat;Oboseala spirituluinu mai încape în cuvinte

Făclierul de rutinăA rămas fără luminăPe o vale de din susTot cu faţa spre apusUnde suflă vântul careStinge orice lumânare;Deal mărunt şi vale-adâncăFierb izvoarele sub stâncăPână nu găsesc scăpareFiecare, drum spre mare

Ultima dorinţăAdio ţărmuri jinduiteAtâtea nopţi mă trec fioriRămâneţi nedescoperite:Eu plec cu cârdul de cocori!

Mă cheamă marea searaŞi-mi place s-o ascultPlimbându-mă pe plaja,Lipsită de tumult

Mă smulg atunci din mineŞi-n clipe de răgazAscult o simfonieNăscută din talaz

În spuma mării, albăMă văd din nou copilŞi-n jurul meu răsunăDe ciocârlii, un tril

O mare lume micăBăteam cu cercul rondŞi-mi încărcam cu aurDin soare, părul blond

În ochi, o primăvarăŞi-n piept purtam un zeu

A fost de mult, o dată,Acela am fost eu

Dar timpul curge iute Din scoica-i argintieŞi m-a furat bulboanaÎn anul una mie...

Închid ochii şi ascultO doină din cavalŞi cum de ţărm se spargGonind, val după val

Adolescent, maturIntrat în senectuteŞi vremea care fugeDin ce în ce mai iute

C-un ţipăt ascuţitSparg pescăruşii zareaCum, prevestind furtunaTălăzuind-o, marea

Se-nfundă paşii, cadŞi iarăşi mă ridicLa fel precum în viaţăCă omul e prea mic

O cale-ades tăiatăDe oameni răi sau buniÎn inimă am strânsO orgă de furtuni

Şi valurile cântăCând stai să le asculţiCum eşuează-n apeCatargul celor mulţi

Prădată viaţă careDe pofte nesătulăSe pierde-ntr-un tangajPe-o mişcătoare hulă

Şi-n fiecare searăÎmi place să ascultCum valurile măriiVibrează de tumult

Totul e o curgereNumai vardistul zâmbeşte cazonA văzut el în viaţă mai multe:Baluri, conace, chestii... oculte- Circulaţi. Bună seara. Pardon!

Trece timpul fără zorZilnic mai sărac în zestre

Loviturile măiestreNu sunt la-ndemâna tuturor

Cum s-ajungi la bunăstareCând pui lipsă peste lipsăŞi povara pe cel mic, săNu iasă din ascultare?!

Ce folos că ai o floareDacă n-ai butonierăSă faci şi tu carierăSă nu stai cu ochii-n soare?

Lipsă ici, lipsă acoloCă tot schimbi una cu altaDacă n-are peşte baltaDaţi-mi scripca lui Apollo

Nici altiţe, nici alteţeUmblă canguri după ranguriŞi când ies din ganguri, granguri,Se opresc şi dau bineţe

La nevoie nu ai voieSă te plângi că o duci greuDacă nici un cimpanzeuNu-l cunoaşte pe nea Goe

Şi nici legea nu permiteNimic fără aprobareCă-i mai bine, la rigoareSă n-ai foc de pus sub plite,

Să n-ai oala ta de ciorbăCă motivele sunt variiŞi când chemi de la avarii,Fără bani, nu scot o vorbă

Şi cu toate astea, totuşiDomnii noştri tot prosperăLăcomia de panterăNu e un buchet cu lotuşi

Lumea noastră se adapăDin mai multe legi deodatăPentru care viaţa toatăLa un semn, curge pe apă

Ne-aţi făcut viaţa fărâmeNimeni nu ne ocroteşteUnii merg să cate râme,Alţii merg să dea la peşte;

Nimeni nu ne dă dreptateCe-am furat, am furat singuriChiar şi corzile de ringuriŞi râvnim la echitate

Şi atunci mă-ntorc şi zic:N-ai prinţip, n-ai nici moralăCă ce-am învăţat la şcoalăA rămas un mizilic!

CocoşiiPresară zorii roşiiAromele-n fâneaţăŞi cântă iar cocoşiiO nouă dimineaţă

Mi-alungă noaptea somnul greu cocoşiiŞi ţăndări fac neantul împrejurFără nici o teamă, ticăloşiiCă nu ştiu până dimineaţa cât mai fur

Umbre mari strecoară-se-n odaieŞi-mi scotocesc trecutul vag, himereO poză veche cu Zamfir la nai, eCea mai dezolantă mângâiere

Sapă riduri stările de veghePe obrajii mei cât o alunăUn rebus care nu pot să-l dezleg, eSemn că nu m-aşteaptă vreme bună

Nu-mi dă nimeni nici un ajutorFără internet şi es-o-esMă şi tem din patu-mi să coborNecum din cămăruţa mea să... yes (!)

Le-aş propune-aşa o întâlnireCa un summit fără rezultatCă cine e mai arţăgos din firese dă cocoş. Deşi doarme sub pat!

Dar cum să le propun eu tratativeCând nu ştiu cum să leg cu ei o vorbă?Mai bine le trimit soli şi misiveC-o să-i degust pe rând la câte-o ciorbă

Domnule parlamentarCenzurează toţi guvernulCu demisia şi strigăDând în geam cu mămăligăPână când îi doare sternul

Eşti ales, ţii un discursPoţi să latri şi la lunăŞi-ai să vezi cum pe parcursIntri-ncet în lumea bună

Pedagogii, demagogiiJubilează biruinţa

Cum nu pridideau nici dogiiSă-şi arate elocinţa

Disoluţia nu arePriză la reacţii blitzDoar pretenţii fiecare,Pentru-o cameră la Ritz

Să-i auzi în parlamentParlagiii cum se-njurăCu aplombul aferentŞi salariul pe măsură

Asta-i când suntem egaliiŞi cu estul şi, cu vestul:Nu-s devină papagaliiCă se-ngreunează lestul!

Biata roată se înfundăŞi ni se răstoarnă carul:O fi gloaba de bolundăSau numai Păun, acarul?

Întuneric şi luminăVă rog un ceai. Îl vreau fierbinteCafeaua e mai scumpă. Şi nocivăTreceţi-mi-l în cont. Şi cu-o misivă,Să-l plătesc, aduceţi-mi aminte

Dacă tu eşti de o părereŞi dacă eu sunt de o altă,Nu face sângele-n artereDe dragul nimănui, o haltă

Nici minciuna, nici ranchiunaRoba lor de călăuzăN-o îmbracă nici o muzăSă-ţi aducă-n prag fortuna

Foametea pe caii iuţiUscăciunea e la modăOrice staroste-i un vodăPentru cei mai găgăuţi

Şi oricum, bănuţul cade Împotriva ta mereuDacă fiecare leuE ascuns sub palisade

Iar în ce priveşte restulScor-pionii stau la pândăCă la vremea de osândăSe gratifică arestul

Tête-à-têteAlbastru limpede de cer

N-am să mă satur niciodatăDin colţişorul meu stingherCătându-mă într-o eratăDin care ceilalţi au fugitCând intră frigu-n colivieCă editorul a murit,Şi tipograful nu mă ştie

Te mai caut, te mai pierd,ghinion. Şi te dezmierdCă m-ai însoţit întrunaCum pe cer soarele, luna;Nu vreau nici un privilegiu,Nimănui să fiu datorCând aştept un sacrilegiu,Stau cu arma la piciorNu mă plâng, de ce m-aş plângeMai degrabă-mi vine-a râdeCrezi, nu crezi şi tu stai în ge-nunchi, domnule gâdeStrigând după ajutorCa oricare muritor!

BaIerina din TriesteDomnişoară, aştept trenulPresimţit ca un ecouDa-mi răsună-n cap refrenulCă n-am bani pentru metrou

Între noi şi voi nu esteNici o cale de atacBalerina din TriesteDoarme vara în iatac

N-o fi patul ei mai largSă ofere adăpostDorurilor care spargZilnic câte-un avanpost?

Nici distanţa nu e mareDe la mare la ConstanţaFluturii dintr-o eroareAu greşit pe drum instanţa

Uite oamenii cum ducCâte-o capră la frizerHandicapul e caduc,Avantajul e cu zer

Cine nu are răbdareIa pe jos călătoriaDupă cum din zori, zori ea,Cu de-saga în spinare

Asta-i numai o poveste

Revărsată dintr-un sacBalerina din Trieste,Doarme vara în iatac

Stop-cadruDine, Dine CostandineNu mai, nu mai da în mineCu stele şi cu potcoaveCă mi-s nopoţile bolnave

Urcă luna peste munteCu omăt de-argint în pleteMângâindu-te, poetePeste tâmplele cărunte

Ce ştiam noi despre parţiCare să nu ştie ei?Sâmbăta nu cade marţiNiciodată la ahei

Clipa asta care suieVrei, nu vrei, e-un chilipirPentru patul tău de cuieŞi regimul de fachir

Pune-i dar, fitil să ardăŞi dacă nu ai brichetăNici focos şi, nici petardăIeşi înstradă şi fă chetă

Că din toate, ce rămâne?Nici măcar părerea căMor şi ultimele zâneŞi nu ne mai farmecă

Urcă luna peste munteCu omăt de-argint în pleteCătre care tu, poeteNu mai faci din slove punte

Cine ştie niscai şiretlicuriScoate mă' prunele din gurăNu vezi că ţi se ia un interviu?Toată ţara suferă şi-ndurăCă nu-nţelege ce spui tu pe viu!

Cine n-a purtat tichieSă-şi pună banii deoparteCă de-atâtea gemuri sparteFluieră prin pălărie;Bate vântul când găseşte golPână cade şandramauaToată ziua haimanauaUmbrei sale-i dă ocol

Lumea spune că dovleaculTrage după sine veaculDar se poate şi inversÎntr-un mediu mai advers

Schimbi şi vorba, schimbi tichiaDar nu de prea multe oriDupă cum trage de sforiAţi ghicit: politichia

Dac-aţi vede că pe stradăDeputaţii au tichieMi-aţi mai da voie şi mieSă-mi cumpr o pălărieFără să intrăm în sfadă?

Şi ce facem dacă fesulO mai fi intrat la apăCă se-ntâmplă de ne scapăŞi la vorbe, înţelesul?

Vremuri, vremuri ce tipicuriDrumul nostru iar coboarăCine ştie niscai şiretlicuriTrage-ntruna de vreo sfoară

Doar un pasŞi se duc precum cocoriiÎnspre suduri provizoriuPeste-nsemnele comoriiJoacă flăcări de ivoriu

Doar un pas: urci sau coboriPe o scară nevăzutăNici de iută, nici de gutăNici de lemn, adeseori

Toată viaţa doar o goanăCă bucata ta de pităCoace-se numai pitităDe destin ca-ntr-o hârjoană

O ajungi dar, nu-ţi ajungeŞi alergi iar fără sporDin trecut spre viitorPrin ţinuturi nibelunge

Înc-o zi şi, înc-o treaptăPentru suflet, pentru trupCând zăgazurile rupDrumul în linie dreaptă

De ce zbor? De ce cădere?Despărţiri definitiveMulte sunt infinitiveDar puţine fac avere

Numai când vine scadenţaCea de dincolo de fireŞterge orice osebireMuritorilor partenza

Sic transit gloria mundiVin cocori, se duc cocoriCu speranţă şi regreteC-aveam tenişi, n-aveam gheteDar puteai cu ei să zbori

Şapte azi noiembrie şi-atâtaSunt numai trăitorul de istoriiAniversarea asta e a câta,Din cele văduvitele de glorii?

Că revăd cantina, intenatulŞi cănile umplute cu cicoareUn sfert de pâine neagră mânca natulFăcând din ea, proiecte viitoare

Într-o zi ca asta, ce surprizeNe dădeau, ehe, şi câte-o bereCei mai mari îşi luau tabacu-n prize,Reclamând şi dreptul la muiere

Ne scoteau apoi la defilare,Ne-nşirau cuminţi pe bulevardCu secretarul la tribuna-n careNevastă-sa îşi da prea mult cu fard

Lozincile-nvăţate pe de rostLe strigam când ni se făcea semn„Kremlinul – bastion şi avanpost!”Introvertite-ntr-un limbaj de lemn

Noi vedeam capitalismu-n groapăCă-i aveam în spate pe muscaliNu ştiam că barca noastră va lua apă,Ne proclamam gropari universali

Revendicam o auroră rusăCu multe dedesubturi până aziNoroc că i s-a pus surdină, husăCă după ce aduni, trebui' să scazi;

Că nu se mai dă lumea în scrânciobBotezând copii cu nume slaveDin falsa strălucire doar un bob:Hiperbola oglinzilor concave!

Că nu se mai confiscă alfabetulŞi nici credinţa nu e de vânzareIvane, ia-ţi turbinca, marafetulŞi-ngrijeşte-ţi singur de mâncare!

Trece timpul şi mă simt bătrânOm fi n-nvăţat ceva din toate-acestea?Însemnele moralei ce rămânŞi anecdota care duce vestea:

Că n-a fost teoria preferatăCare-o clamam la fiece răscruce,Pe cât fu omenirea condamnatăSă-şi ducă-n spate propria ei cruce!

Drumurile toateIubesc de-o viaţă morile de vântCă sunt din Andaluzia, BrabanteDe când cu pana lui, CervanteLe-a pus pe scenă, dându-le avânt

Au murit în mine drumurile toatePraful pe sandale încă mai respirăUn apus de mult şi, uitat de lirăCântec vinovat despre libertateŞi pe care teama mi-l inspiră

Mişcătoare dune zările târziulAure-legende-vise-caravaneDincolo de care doar un paravan ePeste care ţes nopţile pustiulStele fără număr, bolţile tavane

Petice la traiNe-arată toţi cu degetul: - Golanii!Ne dă cu tifla şi puterea scursăSugarului când plânge după nursăZadarnic i se cântă: Nani, nani,Taci, că ne iubesc americanii!

Trudesc de-o viaţă peste semneŞi astăzi când mă uit în urmăVin cerbii nopţilor şi scurmă:Eşafodajul meu de lemn, e!

Adun în tomuri manuscriseCe nu vrea nici o arhivăŞi mă bucur dacă mi se,Aşează lumea împotrivă

Pun zilnic petice la traiEfortul meu cât o ofensăSobă rece şi vătraiCe să mai spun de recompensă?!

Sfârşit de varăSe scutură de frunzele lor, pomiiIntrăm în Europa dintr-un hobby

Am auzit c-acolo şi microbiiSunt mai stilaţi ca gentilomii!

Ne despărţim de augustul augustŞi de milă mă cuprinde plânsulNu ştiu, de mine, dacă şi pe dânsulCă drumul meu e strâmt şi mai îngust

Acela care poartă doar cuvântulVa ţine negreşit un briefingÎn salonul mic, fiindcă-n livingE geamul spart şi bate vântul

Vine presa, vine radioulVa ploua cu întrebări stupideCă parc-aud cum după Aristide,Hohoteşte relaxat, ecoul

O să-i purtăm aceeaşi amintireAici e vorba sigur de augustulCă nici un sculptor nu-i ciopleşte bustul,Impalpabil ca o amăgire

Unii bând cafele, alţii cu iaurtVor vorbi în şoaptă pentru atmosferăCă şi becul din plafonierăDe-atâtea emoţii, o să facă scurt

N-o să fie ăsta un obstacolCând iluminaţii sunt în salăDespre care referind cu falăÎşi vor face singuri câte-un compliment

Vor fugi apoi spre rotativeTransmiţând dicteul prin mobileÎncheind cu-o vorbă de duh, cum AchileCerea la desert, sucuri de andive

Îndură-te Gustar de noiFie-ţi milă de orfanii tăiDe grăbeşte şi te-ntoarce să-iAperi de septembrie şi ploi

CârcotaşulAlţii duc războaie pentru-o pităAm stomacul şi dovleacul golNu mai vreau cafea şi, nici alcoolSub balcoane latră trist, un câine

Partea mea dintr-un întregla ce bun s-o mai renegdacă nu ajung la ea,vine altul şi mi-o ia?!

Oh, lăsa-m-aş păgubaşdacă nu am fost în stare

să-mi duc singur în spinarenici samarul, nici desagiinici muieţi au fost posmagii,pe cât fui de cârcotaş!

La ce bun sau, poate, răutot nu pot să-ndrept nimicrolul meu: să tac chiticîntre-un câine şi-un dulăudespărţiţi de câte-o teaptăn-o să fie parte dreaptă!

Şi mă-ntorc la partea-aceeade unde plecă ideea:într-o lume de cenuşănu pui soba după uşăcă se-aprinde fără grabătreaba mea, să-mi văd de treabă!

Liniştea din cimitireDouă ore-n careCa un ageamiuPlânge Ursa mareSufletu-mi pustiu

Bâlciul lumii fără seamănOameni câţi şi obiceeFără nici o veste cheamă-nCoasta noastră, alizee

Ni s-au înecat corăbiiDocurile rămân goaleNoaptea-n zăngănit de săbiiVin piraţii să ne scoale

Luna doar când face haltăPeste bietul nostru burgŞi se vede într-o baltă,Lacrimi de argint îi curg

Şi porneşte vinovatăSă alunece-n neştireCă ne fură dintr-odatăLiniştea din cimitire

Dacă marioneteleAţi murit în somn pe jumătateCu cealaltă aţi rămas datoriPreţul pentru linişte-n cetate,Noaptea dorm păpuşile pe sfori

A alerga, alergareDupă protectoarea nu ştiu cuiDacă ţi se pare că mi se pare,Să desprindem halebardele din cui!

Feţi frumoşi şi zmei nu mai existăDoar prostia creşte cu dichisNimeni n-o să plângă în batistăDacă marionetele s-au sinucis

Harta lumii a intrat la apă Iar se-agită viet-neamuri

Iar se sparg în cioburi, geamuriDe discursuri şi elogii,De corei şi de cambogiii

Nici o problemă nu e uşoarăSummit-urile se ţin lanţGreii zilei nu mai vor să parăCă răstoarnă carul lumii-n şanţ

Lovitura sub centurăŞi-ntre parteneri, contează;Zâmbetul de conjuncturăCade oblic ca o piază

Războiu-i meseria lorConturile prind să saltePacea n-are nici un viitorMoartea se vinde la cote înalte

Şi zâmbesc pe firmamentAşezându-se simetric:Industria lumii de armament,Creşte aproape geometric

N-are importanţă cineContra cui se bate, oriArmistiţiul care ţineNumai cât trag ei de sfori

Iar conflictele se-adapăDin prea multele infecţiiHarta lumii a intrat la apăPregătită de rezecţii

Un război e ca o floareRăsădită într-o serăCă transplantul de focareMilitari de carieră,

Opereză cu mănuşiInvizibili ca microbiiStând ascunşi pe după uşiŞi tot fac din lobby, hobby

Ţin apoi conferinţe de presăŞi cu inele groase în mâiniPar nişte actori într-o piesăActori, care au şi ei stăpâni

O undiţă şi doi pescariŞi peştii sunt după sezonCu pescuitul prohibitCând merg să cumpere ozonDe la un negustor hitit

Când nu vrei să dai arvunăÎţi repari singur halăulTot sperând o ciorbă bunăDacă doarme-n post, şalăul

Nu e cum ţi se năzarePescuitul şi norocul:Le ce bun un peşte mareCând n-ai cu ce s-aprinzi focul?

Că dă şansa peste tineŞi prinzi o balenă-n largTe târăşte după sineCu batista la catarg;

Poţi să strigi cât vrei tu: s.o.s.!Yes, oh, yes pe englezeşteHărmaălaie de prisosŞi-ţi trece dorul de peşte

Dacă nu e poliglotăPoţi să dai în bâlbâialăŞi sfârşeşti ca o mascotăCând n-are cheie la yallă

Iar la peştele măruntNumai pierdere de vremeCă albeşti, devii căruntChiar când vine să te cheme

Doamna ce trage cortinaCa la orişice finalŞi ridicăstrapontinaCu un apostrof banal:

Ce făcuşi mă' nătăfleţul?Toată viaţa doar halealăLa peşte să scadă preţulŞi să crească la momeală?!

Că e bine, că e răuPescuitul, ghinionulOmul când e nătărăuSă ceară azil la onu!

Nu mai aruncaţi cu pietrecosmos mare, cosmos mic

prin sine omul se măsoarăspre ceruri ochii când ridic,veşnicia mă-nfioară

Este-un adevăr în mineVreţi, nu vreţi, trebuie scosScris cu litrere aldineFără să-i mai punem sos

Noaptea mea ca o povarăNu renunţ la câtă esteŞi dulceagă şi, amarăÎmi e singura poveste

Nu mă ştiţi, nu mă vedeţiNu mai aruncaţi cu pietreDintr-o supă de bureţiNu te-nţelepţeşti, cumetre!

Apă de la robineţiNu te vânzoleşti în treabă,Nu te-aşezi în prmimul rândDacă-njuri, înjuri în gândTaci. Numai dacă te-ntreabă,O mai lălăi, o mai scalziCum fac ăia cu tulumbaCând n-au spumă, joacă rumba,Te gândeşti la covrigi calzi

Ce răspundere incumbăZămislirea unui rugDacă nu eşti ignifugŞi n-ai apă în tulumbă?

Cu prea multe extinctoarePopmpierii pun azi, foculCa să ia când au norocul,Prima de asigurare

Nu te duce la nici o chermezăDacă nu eşti invitat;Cel care căzuse ieri în freză,S-a trezit cu freziile-n pat

Nici fântâna nu mai iaApă de la robineţi:Are o bătaie la tacheţi Şi tacheţii sunt ai altuia

Cine deschide gura şi i sePare mai nimerit, să-şi amâneCuvintele limbii românePentru care se eliberează permise

În fiecare, creşte o omidă

Oamenii care dau iamaSă ajungă doar în vârfPoartă-n ei miros de stârv,Şi de care, nu-şi dau seama

Caporalul, un nababPlăteşte berea la toţi clienţiiTaică-său, doctor, un fel de ştabLeftereşte (probabil), toţi pacienţii

Mahalaua lumii e sordidăBerea şi ţigările sunt proasteÎn fiecare creşte o omidăCu gândul la zile mai faste

Aşa cred şi toţi naiviiFiecare-n câte-un ţelDar cu borviz şi cu kiwi,Nu-ţi faci muşchii de oţel!

Însă orice pas ridică Nu ştiai? O barierăPeste care la adică,Dacă sari, faci carieră

Geme sceptrul şi devizaSe iar bate apa-n piuăCă-mi vine să-mi fac valiza,Să vă spun la toţi: adio!

Nopţile acesteaAscult ploaia cum cântă şi tacMă închipui singur în universŞi mă cuprind fiorii;Mă simt bătrân ca un copacPe coaja căruia s-au iscălit,Toţi trecătorii

Plânge de melancolieLungă neodihna meaÎn toate buchile colii, eAscunsă o enigmă grea

Şi la ea nu mai ajungOricât grbi-mi-s-ar paşiiNopţile care mă-mpungCu săgeţile, apaşii

Nu mă crezi şi, nu mă credeNici un călător fecundPus în vârf de ac, un led e,Ca pământul de rotund

Viaţa mea cât o pustieÎntr-o pustă răsfirată

Şi atunci când reînvii, eParcă alta dintr-odată

Este ora când, convinsCrezi că orişice se poateA-nflorit cireşul ninsTâmplele, pe jumătate

Capul greu de vise cadeCa un măr în farfurieNumai metronomul scadeVremea coacerii în vie

Zestrea mea de gânduri creşteNu pot martori să invocUn aducător de veşti, ePurtător de nenoroc

Valuri, valuri viu se spargEnergii necunoscutePoartă luntrea mea în largŞi brăzdează fruntea, cute

Nopţile acestea toateArd în sine ca un rugCând pe harta lumii, gloateTrag şi, trag şi, trag la jug

Te cunoscUn' te duci Gheorghiţă îmbrăcatLa fel ca o femeie de serviciu?

Te cunosc fir-ar să fieDomnule ministru exAi intrat cu pieptu-n dex,Ca un cal într-o fotografie

Rade-ţi domnule mustaţaSă nu mai zâmbeşte pe subCă nu briciul lui Iosub,Ne mângâie nouă faţa

Briza, dulce ca o boareCe-o aduce auroraBuni şi răi, că tuturoraNe e dragă orice floare!

La o damigeanăClondir şi alcooluri vechiS(t)urzii cu vată-n urechiSă nu vadă, să n-audăCum se udă biata d-udă

Damigeană, damigeanăBucuria mea de-plină

N-ai nici merit, n-ai nici vinăCând e vinul pe sprânceană

Cât aş vrea eu să te iert,Bucuriile păgâneNu mai vor ca să mâne,Impecabilul deşert

Şi regretele iar scurmăDupă dramul de norocSă te văd plină la locCă pe urmă, că pe urmă...

Copilul asasinSocietatea care transformă un copil într-un asasin, merge sigur pe un drum greşit!

Un copil a pus mâna pe-o armăŞi-a-mpuşcat colegii lui de clasăRăniţi şi morţi, poliţie, alarmăApoi s-a sinucis şi, nu-i mai pasă

Ce mai e în lume azi de preţ?Armele se vând ca pâinea caldăDe sus şi până jos, doar un dispreţ,Omenirea-n suferinţa ei se scaldă

Filmele sunt pline de omoruriCrimele au coborât în stradăSe frâng în faşă neştiute zboruriŞi curge sânge pe zăpadă

Ce-a văzut el la televizor,A lucrat în mintea lui cu-ncetulŞi-a pus la cale un omor,Morţii devenind apologetul

A văzut soldaţii cum împuşcă,I-a văzut pe gangsteri cum ucid,Cum gem prizonierii-n câte-o cuşcăDe toate astea, el era lucid

A desprins din cui o carabinăŞi-a luat încărcătoare de rezervăTrăgând în cei ce n-aveau nici o vinăŞi zelul lui creştea în vervă

Trăim o perioadă de conflicteRăzboiele vedeţi, se duc în lanţCezarii Romei nu mai dau edicteCâştigă numai moartea la bilanţ

S-a umplut cu-ncetul de veninCroindu-şi drum înspre cavouÎn sine lui, copilul asasin,

Considerând că este un erou

S-a dus la şcoală-unde-avea colegiSă arate ce e el în stareCând tragi, tragi în grămadă şi n-alegiCine scapă scapă, cine moare moare!

Ieri poate-a fost cu ei prin parcLa jocuri pe calculator,Astăzi se crede o Ioana d'ArcCu spiritu-i răzbunător

Trage-n profesori, trage-n paznicUcide peste tot cu sânge recePrieten al comunităţii, casnicPe lista asasinilor se trece;

Convins că a ucide-i o virtute,Că a avea o armă e un dreptConflictele fiind mereu acuteApăs trăgaciul şi-o fi zis, şi-ndrept

Dispreţul suveran când ai o armăCel mai tare face-ntruna legeaPrincipiile lui se sfarmăDeşi nu-l cunoştea pe Sandu Blegea

America-i din ce în ce mai tareŞi se află pururi în războiAcela care-i se opune, moareŞi poate fi oricare dintre noi

Putea s-ajungă un savant de seamăSau vârf în cine ştie care partePe fiecare cineva îl cheamăŞi după merit, daruri îi împarte...

Geamuri sparte, ţipete şi sângeCopiii împuşcaţi în gheara morţiiDestin sinistru care frângeŞi trage-n jos, un dat al sorţii

Aur magic pe statuiBate vântul a furtunăParcă s-ar găti de ploaieCurge timpul împreunăCu tăcerea din odaie,

Adâncă noapte. Ce fiorDe-a lungul uşilor străbateInelele înamorateCu luna ridicată la uşori

Călăreţii sparg galopulDrumurilor vag confuzeŞiruri lungi de buburuze

Vin să-şi afle horoscopul

Toarnă luna din înaltAur magic pe statuiO Giocondă care nu-i,Varsă lacrimi pe asfalt

DesprimăvărareÎn urma iernii a rămas oNălucire în păduriPrin care treci. Şi o înduriCa bătrâneţea Picasso

Miroase pământul a sevăIarna a trecut ca un coşmarMă simt slăbit ca dup-o grevăŞi jefuit ca un librar

Un dor de viaţă renăscutA cuprins fiinţa mea întreagăPăsările trilul şi-l ascut,Limba lor o zână le-o dezleagă

Mă simt un altul, dar nu suntDecât acelaşi, neschimbat în fireMai obosit şi mai cărut,Cu gândul înspre cimitir

Îmi doresc mai multe decât potAţa pe mosor mi se scurteazăGhemul vieţii-i încâlcit de totNu ştiu cine totuşi, mă trişează

Floarea de la pălărieCâştigă clovni la bacaraAveri de fum şi de argilăŞi plâng că ţi se face milăStatuile de mucava

Lasă domnule acuzaCu care vrei să-mi dai în capCă-ţi rugineşte archebuzaŞi ăsta e un handicap!

Armura ta de carne flascăAi şi hârtie, ai şi pixSe stafideşte ca o iascăŞi iar te superi că dai chics

Lasă-mă să-mi văd de treabăCum ţi-am spus de-atâtea oriCă destinul nu te-ntreabăDacă vrei sau nu să zbori

Orişicare gâză ştie

De la sine să se-nalţeFloarea care-o am la pălărieN-ai să vezi că de alţi, e!

Orele vieţiiDormiţi în pace oameni buniSomnul vă e singura avereNumai înţelepţii sunt nebuni,Că niciodată n-au gustat din miere!

Circa şase dintr-o ziNumai pentru somn şi vise:Celelate sunt deschiseAlergării lui a fi

Şi-ntr-un cerc de două'ş'patruMai rămân ca de trei oriDacă vei dori să zbori,Sau să urci în amfiteatru

Fiecare, suveranÎmpărţeala-şi face-n voieCă aroma de aloeNu se pune pe platan

Ridici mâna şi desprinziClipele de zi sau noapteDacă sunt sau nu sunt coapte,Fii atent cui i le vinzi!

Orele acestea toateNeştiut se torc, se torc;Fericite când se-ntorcCu o zestre de carate!

Advresaru-ăsta, destinulÎncercând să fugă din calea destinului, Omul aleragă de fapt, în întâmpinarea lui

Dragul meu, nu e de joacăÎţi spun asta într-adinsDacă vrei să fii învins,Ieşi în faţă şi-l provoacă!

Adversaru-ăsta, destinulCât o fi de perspicaceNimeni n-a avut ce-i face:Şiretlicuri clandestinul,Duce-n spate cu toptanulŞi, mereu originalBate lumea într-un hal,Că ni s-a stricat bostanul!

Nu te-ascunde, că n-ai unde

Nici în aer, nici la solNu e bun un parasolCă el, peste tot pătrunde

Ieşi în faţă şi-l aşteaptăBate-te ca un cocoşCum făcea Toma lu' MoşCă-i mai bună lupta dreaptă!

Femeia de categorie greaDe dragul ochilor tăiAş fura şi luna de pe cerDacă aş şti că asta l-ar vindecade melancolie,Pe ciobanul de piatră...Şe zişi, bre?

Femeia asta de categorie greaN-a contrazis-o nimeneaCă are-o palmă, palma eiCând dă odată, sar scântei

La fel naivii care mai credeauÎn ideea de egalitateŞi după ce-o cunosc, îşi iau,Concediu de maternitate

Nu râdeţi că nu-i de glumăAu şi alţii mai păţit-oMotivând că de reumăLa un sfert de ceas, înghit o,

Droaie de pastile verziŞi beau bariul cu sondaCă pe urmă, gata-i pierzi:Fug mai tare decât Honda!

Ideea nu-i deloc trăsnităSindromul e mai mult banalCă suferim de gâlcevităDe sus şi până jos, egal!

Femeia, după cum am zisPărea la fel de cumsecadeCa bărbierul care radeDin obligaţii şi plictis

Nu părea nici bună şi nici reaN-am discutat pe ton aprinsŞi-avea o palmă-atât de grea,Că foarte iute m-am lăsat convins!

Dincolo de viaţa-n trupBate-ne cu îndurare

Nu cum ne bătură sbirii;Fiul rătăcit îşi areBucuria mântuirii!

Trece vremea peste noiNe înseamnă şi se duceFiecare zi, aduceAlte riduri noi

Cine sunt eu şi, de undeVin în astă lume?Cine poate să-şi sumeMiezul a-i pătrunde?

Bobul de nisip, atomulE inclus în edificiuSpiritul de sacrificiuÎl posedă numai omul!

Pus de sus stăpân a toatePe pământ şi de sub cer,Nu e omul mai stingherDecât se socoate

Bântuit de neputinţăŞi de frica lui de moarte,Doar credinţa o să-l poarteDincolo de biruinţă!

Pază numai cerbiciaAgresivă, să şi-o vadăIgnoranţa lui neroadă,Îi închide veşnicia

Geaba devorezi la tomuriŞi te-ngropi în griji mărunteSfatul meu de om cărunt, e:Oameni, înălţaţi la domuri!

Domnul ţi-a dat viaţă. DomnulTe-o-nălţa peste mizeriiViaţa-n câte sunt imperiiPiere când te prinde somnul

Suferinţa când din struneRupe numărându-ţi paşiiSă spui NU, ispitei. DA, şinumai DA, faptelor bune!

Suferinţa şi cuptorulPentru dramul de carateSufletele toate, toatePierzând lestul, să-şi ia zborul

Orice suflet ca o floareCată sferele înalteIar un trup bătrân spre alte

Zări, coboară dacă moare

Mor în lume slugi şi regiViaţa-ntreagă doar un umbletMântuirea unui suflet,Cât balanţa lumii-ntregi!

Teama de păcat şi munci,Piedică la zbor şi mersOamenii în univers,Doar curaţi ca nişte prunci

Ţintim ochii în văzduhŢesem corturi ce se rupDincolo de viaţa-n trup,Mai e una: cea în duh!

Valuri, valuri peste noiAmăgirea ne seduceFiecare zi aduce,Alte riduri noi

Nici contra costParc-alunec printre apeOchii nici nu mi-i deschidCa un zbor prin horoscoapeŞi prin aer translucid

Din lume sunt cel mai ursuzDe-o săptămână n-am ieşit din curteN-aş dori pe nimeni să acuzDa-n sânul micii mele iurte,

Mă simt stăpân, mă simt şi robCasa, curtea şi grădinaLumea nu mă ştie, nici n-a,Putut ca pe-alţii, să mă facă zob!

Încui poarta cu lăcatăRadioul companieŞi rar, la gard, într-o cutieMai vine o recomandată

Poate nu e un remediuSingur contra tuturorQuit ou doùble: cei ce vorSă m-ajungă, au remediu!

Ceva găini, căţei, pisiciŞi ţânţărime cu duiumulPlătesc impozit şi uiumulLa paraziţii ăştia mici

Dar am aicea liniştea râvnităŞi rafturile doldora de cărţiCă nu mai vreau s-ajung prin alte părţi,

Nici contra cost, nici plătind mită;

Domoale dealuri se-mpreunăŞi văile deschid o panoramăTablou votiv de pus în ramă,Şi noaptea ferecat de lună

Susură mulţime de izvoareVerdele culturilor inundăAceastă armonie pusă-n undăÎn care se trăieşte şi se moare

Mi-am înjghebat afar' un adăpostÎn care lucru nouă luni pe anCa cel dintâi şi ultim avanpostSmuls de la timpul meu tiran

Sălciile şi nucii-aliniaţi,Delimitează şanţurile luncaBătrânii nu mai prididesc cu munca,De griji şi de nevoi încovoiaţi

Nu şi-au dorit mai mult de la o viaţăÎn care lumea cumpără şi vindeDecât o traistă de merindeTruda lor din orice dimineaţă

Aceasta-i nava mea cu careAncorez în porturi de sidefNu mai am deasupra, nici un şefCăruia să-i cad în ascultare

Nu mai jindui la bănet în lăziŢelurile mele-s mai profunde:Explorez ţinuturile de unde,Totdeauna mă întorc cu prăzi

Şi gust aici o scufundare nouăÎn lanurile vârstei fără seamănCu amintirea tizului meu geamănSă împărţim comoara pe din două

Ca pe ape un caicdar degeaba-i largă pustacând pustia e în noidă-mi Gligorie şi nu sta,ornicele înapoi

Mă foiesc. Şi cât nu dormVreau, nu vreau, rămân deşteptLa câştigul meu nedreptFără picul de efort

Că-mi doresc o confirmareŞi convingere ad-hocSă nu mai aud deloc

Denigrări nivelatoare

Veghe. Somn. Vise confuzeŞi de ciudă, le repimCă nu pot să le exprimOricât le invoc pe muze!

Dacă le-aş uita, aş fiVinovat de minte scurtăUn iglu sau chiar o iurtăPrinde-mi-ar bine-ntr-o zi

Şi rămân c-un mozaicPerindându-se prin faţăCe se pierde vag în ceaţăCa pe ape n caic

O ciudată stare nouă:Ce folos că le ţin minteDacă nu găsesc cuvinteCa să vi le spun şi vouă?!

Zboară visul şi se pierdeÎntr-un peisaj absconsDomnule Daudet Alphonse,Azi cinăm la iarbă verde

Puţini bărbaţi

Temerile ies din ascunzişuriDorm bărbaţii în oraşul mortS-au spânzurat catargele în port,Ca nişte spade pline de tăişuri

Cade lumea şi de-cadeCă sminteala face puiÎn şarade, la paradeNu-i stă bine orişicui!

Demnitarii ne dau lecţiiDe ţinută şi moralăCând faci la proteze frecţii,Nu-l mai chemi şi pe Păcală!

Nu e cum ar fi să fieCă tunelul se lungeşteNoaptea-n somn câte-o stafieFiecărui se iveşte

Toată ziua, el, magistru'Urcă-n avion şi pleacăLa Bruxelles ca să petreacăNumai cu... doamna ministru

Ce să facă mai întâi?Ţara? Ea să mai aştepte

În anticameră pe trepteCă el e vioara-ntâi!

Dar la fel şi senatoriiCocoţaţi printr-un mandatÎntr-un jilţ de la palatTrăgând de vreun cap al sforii

Dă-le ţară, tu povaţăCă de veacuri te tot zbaţiDar puţini, puţini bărbaţiMerită să-ţi stea în faţă!

Bob de grâu, bob de neghinăcalcă omul cernoziomulscoate pirul că sărmanulun grăunte e mai tare,ca un munte!

Ghemuit sub aşternut la caldCe bine poa' să fie în SaharaApele văzduhului mă scaldMai devreme când întâmpin vara

Gândurile bune, vorbe, fapteNu găsesc echivalent în aurDoar împleticelile inapteSunt zvârlite-afară din tezaur

Broaştele şi brotăceiiBalamucul lor nocturnJazz-concertul când din turnZâna şi-a pierdut cerceii

Zare, zare de cenuşăLicuricii mei de foc;Plânge timpul echivoc,Ia vezi: cine-ţi bate-n uşă?

Acest pretext mai mult caducSpulberă din geamuri neauaSemnăm”nato” şi strângem cureauaCă ne iese foamea prin surtuc

Capotează lideri plini de vervăPulberi cad din cornul înstelatŞi bucuroşi că iar ne-am întristat,Căutăm soluţii de rezervă

Un surâs naşte o floareŞi din floare o albinăScoate mierea la lumină,Pruncilor plini de candoare

Lemn de soc şi punte vecheFlinte ruginite-n cui

Fiecare e al nimănuiIstoria (a)doarme într-o ureche

Bob de grâu, bob de neghinăViciul şi virtutea, două feţeViaţa cât putu să ne înveţePurtători de zâmbet sau de vină

În oricare stâncăDar pân-atuncea stau şi numărNişte oi pe care nu le amFiecare trage la un ham,Bine petrecut pe după umăr

Măul creanga-şi bate-n geamFiecare zi, o interogareCâte sunt medalii cine ştie oareFaţă sau revers, copil, alegeam

Toată geometria moare-ntr-o mimozăPurtătoare zâne viselor noroculNeştiut rămâne tuturor soroculFiecare face parte, din osmoză

Râuri depărtate cată-se întrunaCăile de apă se-ntâlnesc mereuPeste fiecare strat de minereu,Pulberi de argint presară luna

Fluieră un tren pierdut în neantOh, copilărie dulce ca un visDac-aş şti măcar astăzi, cine mi-sSlabă pâlpâire, palid diamant

Le vedem sau nu, între noi doar ziduriSârmele ghimpate colţii îşi înfigFiecărui peşte, soarta, un cârligŞi înţelepciunea, adormind sub riduri

Oile, păstorul, intră în revoltăSarcinile noastre au ajuns prea greleTaberele două. Între, doar zăbreleFluturi otrăviţi taie din recoltă

Ochii noştri văd doar atât: ce nu e -Dincolo de forme, doar legi şi esenţăUrlă raţiunea până la demenţăÎn oricare stâncă, doarme o statuie

Un copac uscatPeste tot, un dat în toateÎn a şti şi-n a puteaSunt sătul să dau din coate,De colea până colea

Colibele tăifăsuie la soareCu ferestre albe de luminăTinere fecioare, când o să mai vinăZburătorul palid aducând o floare?

S-au rărit uncheşii. Vorba înţeleaptăSare peste pragul, multora din zileFlacăra gălbuie moare în feştilePâlpâirea cărei, zorile aşteaptă

Rău că nu mai este nici un camaradSă-mpărţim tabacul, raţia cazonăDincolo de garduri, aria ca zonăŞi o lizieră cu păduri de brad

Mângâie văzduhul blânda panoramăCartea cu imagini aşezată-n raftPe suport magnetic sau hârtie kraftToate ca văzute într-o adoramă

Un copac uscat crengile spre cerÎşi înalţă într-o implorare mutăIelele cu noaptea nevăzut îşi mută,Prevestirea pentr-un alt ţinut stingher

Visul lor, copiiiCe ştiam noi despre parţiCare să nu ştie ei?Sâmbăta nu cade marţi,Niciodată la ahei

Soarele câmpia, iarba, lumineazăVerdele din mine, cade în adâncDesenând arpegii, şaua la oblâncPelerinii veşnic caută o oază

Pădure bătrână, grânelese cocMurmură izvoare clipocind uşureNevăzută soarta taie cu-o secure,Crengile uscate bune pentru foc

Veche o colibă, câte mai rămânCiutele privirii au încărunţitCâte halebarde, nicăieri un mit,Servul care nu e, pe nimic stăpân...

Papură şi trestii, nicăieri vânatulDispăruţi cocorii în câte-o lunetăMusul de serviciu veşnic pe dunetăZumzet de albine, valurile, zbatul

Clipele mărunte. Colbul coliliuPăsările noaptea îngânându-şi somnulVisul lor, copiii, nici un metronom nu-lVa mai recunoaşte puţin mai târziu

Ăştia dacă vor să zboareAcestea fiind zise, încheiConvorbirea de nouă minuteMă duc la cantină şi nu te,Mai sun până mâine la trei

Nu mai vreau să-mi pun papuciiCă mi i-a udat BosforulŞi-au săvină mameluciiCu şerbet şi cu Li, Chioru'

Dacă mă opresc, cu toateMi-ar da vânt din tambulinăSlovele când, fără vină,Eu aş zice: - Nu se poate!

Bate vântul peste caseŞi prin tigve când sunt goaleIar în urma mea, rămase, Multe, multe, oale sparte

Dacă-l vezi şi, el se duceNu-i acelaşi când se-ntoarceCă se-opreşte şi seduce,Cele mai frumoase parce

Nu sufla în lumânareCând ai licurici în cap:Ăştia dacă vor să zboare,Taie dunga la ciorap

Dresoarea

A zburat la circ o fiarăFără vreun amendamentAvionul tău de seară,Este de bombardament

Femeia în negru şi şarpeleCare se uita fix în ochii eiDacă nu-ţi asumi riscul, nu ieiStartul spre ţara, unde cresc harpele

Dresuri de tigri, pantere, frecventCercuri de flăcări, luciri de cuţitePapagalii continuând să imite,Zodia-n care te naşti, inocent

Copiii palizi în primele rânduriAdulţii pe laturi, în spateO muşcă, n-o muşcă, spunea jumătateFiorul trecea prin baraca de scânduri

Clovnul machiat strident într-adinsCu paşii de aer pe scenă-a urcat

În clipa când ea a ţipat,Stelele pe boltă s-au stins

Adevărurile bine ascunseŞi iar tăcere. Noapte absolutăCu stele de un fel anumeMă simt ca un păianjen ce strănută,Când nu s-a inventat dreptul la glume

Brazdă întoarsă. StatuetăArta ignoranţei în istorieCând atârni de capătul sforii, eVorba de o moarte desuetă

Planetele aleargă în cercLumea se mişcă brownianLumina de pe alt meridian,Îl supără pe cetăţeanul Leclerque

Dezamăgire înainte şi dupăDrojdia se cotează la bursăFiecare zi, o nouă cursăVând viaţă netrăită, pentru castron de supă;

Un om a făcut infarct la florărieFărădelegea cu filodormă,Câinii comunităţii vor purta uniformă,Eu mă întorc în copilărie

Stridenţe, sărăcie, limuzineAdevărurile bine ascunse, nu se vădFiecare are drept la un prăpădDe care cu toată puterea se ţine

Mânia se coace la focuri mărunteCine cade, nu se mai ridică,Lumea e din ce în ce mai micăAceasta este cea din urmă punte!

Scamatorul avea cărţile măsluiteUzurpatorii au mereu de lucruŞi dacă nu se observă trucul,Ies la pensie şi mor de artrite

Anonimii mor la postTotul e un nod de aparenţeŞi drumuri descâlcite dintr-un ghemBeduinii între reverenţe,Îşi pun în faţa lor, câte-un totem

Când ţi se răstoarnă caru-n şanţCere lumii ajutorulCă nici compătimirea, nici umorulNu mai au vreo trecere-n BizanţŞi te-ntorci acas' cu căruciorul

Bogată ţară, oamenii săraciToată lumea-i plină de ideiÎn fruntea mesei stau tot eiRestul la coadă, ce să-i faci?Întinzi mâna dar nu ieiNici colivă, nici colaciAşa că mai bine taciDecât să strigi întruna; - Piei!

Piei de capră tunsă şi belităOsele se vând cu un dolar,Unchiul Sam e măcelarIar tu suferi de artrită

Slănina ta de două'ş'doiN-o mai găseşti nici marţi, nici joiBanii n-au cum să-ţi ajungăCând tuşeşti, tuşeşte-n pungă!Şi cât mai joci şi tu vreun rolÎn lumea asta democratăAi grijă de colsterolSă nu-ţi crească dintr-odată!

Nu mai striga: - Jos guvernulCă n-ai fular, te doare sternulDintr-un rău, ce bun să scoţi?Talpa ţării-a dus mereu în spateŞi pe cinstiţi ca şi pe hoţi,Că promiseseră dreptate

Rebus pe nisipAm descins de azi la mare:La o mare care nu existăCâtă vreme mai persistă,Aderenţa la eroare

Iau această haină de-mprumutCu care merg din port în portPrecum aş înălţa un cortÎntr-un pământ necunoscut

Ancorez şi fac popasLa răstimpuri, de efortToate stoic le suportCu gândul la ce-a mai rămas

În urma mea, eşec după eşecAm în faţă doar iluziiFreamătă în adiere duziiCa presentimentul la înec

Lumea-ntreagă dintre noiParcă nici nu s-a născutFă-mi zeiţă loc sub scutDe săgeţile şuvoi!

Doi copii pe plaja de nisipTrec ţinându-se de mânăPentru care soarta mai amână,Să le-arate propriul ei chip

Toată plaja e pustieLumea parcă e numai a lorDin geana cărui viitorSe va naşte altă lume vie?

Rămân în urma lor privindUrmele fagile, un simbolZborurile care dau ocolAcestui rebus incifrat pe grind

DespărţireaCocoţat pe-un colţ de stâncăMă prefac c-aştept corăbii,Când vin în zăngănit de săbiiPiraţi în noaptea mea adâncă

Despărţirea noastră n-a durutUrmele paşilor n-au sângeratCând s-a surpat în două un sărutDe spaime, ca apusul vinovat

Serile de-atunci sunt mai tăcutePeste care streşinile curgBurniţele, reci şi mai tăcuteCa o chemare rece în amurg

Ne-am închis în suflet fiecareCâte-o jumătate de adagiuResturile corăbiei pe careAm dus-o amândoi la naufragiu

Iarna rătăcesc printre omăturiCetina de plete mi se-agaţăÎn nopoţi de veghe te mai cred alături,Cu vocea strecurată ca prin ceaţă

Despărţirea noastră n-a durutUrmele paşilor n-au sângeratGolul dintre noi doar s-a umplutDe spaime, ca apusul vinovat

Fabulă fără rostSe revarsă luna noaptea, peste urbeStatuile plâng pe străzile curbePe care se plimbă uşor resemnateFigurile triste cu şeile-n spate

Pacea noastră echivocăNimeni nu o mai invocă;Orz de turtă, grâu de pâineTrăim doar de azi pe mâineDintr-un gol de alambicNu mă mai privea nimicCă din câte sunt borcane,Mi-aţi făcut numai şicane

Părul tău, ce diademăNaşte altă teoremăPentru care doar calupulMai ştia să stea ca lupul

Şterge timpul fără zarvăZvârcolirea dintr-o larvăCă din câte boarfe caA rămas doar foarfecaŞi tricoul lui în dungiLa care nu mai ajungi;

Dă-mi alteţă înapoitemerile. AmândoiDatorii câte-au rămasFlautul ne-a râs în nas;La atâta preţ de cost,Fabula e fără rost

Se usucă mlada în păduriCaporalii şefi de statFac adesea carierăViaţă, viaţă, ce mizerăHaină, oamenii ţi-au dat!

Noapte adâncă. De când durează?Vântul rătăcirilor doar beznărăspândeşte. Şi o teamă trează:Toţi purtăm câte-un cârlig de gleznă

Se usucă mlada în păduriLa tot pasul ne pândesc himereOrice neajuns care-l înduri,Gustă-se ca vinul: în tăcere!

Parcă şi pendulei îi e teamăSă-şi audă glasul răsunândÎn adâncul liniştii ei, cheamă,Disperarea fiecărui gând

Lacurile fără peştiCâte doruri de vacanţăÎmi cutreieră prin fibreCă mă scad din echilibreVag, în fiecare stanţă

Mi-a intrat în ochi o macaraŞi-mi atârnă vag de pleoapeZgomote de târnăcoape,Ca-ntr-un joc de bacara

Altădată, lacuri douăFără peştele, săraculAsta e: că la noi plouăŞi ni se scufundă bacul

Peştele s-adus să-noateDe la noi mai pe aiureaCă urmaşii lui Paciurea,Tot năvodul gol l-ar scoate

Câte pot să vadă ochiiCă mai bine să-i închiziCând îi duci bătrânei Dochii,Râmele pentru guvizi

Şi-ncă multe pot să intreSau să iasă nu mai potCă te macină la vintreŞi te ustură de tot

Ca un fum sau ca o ceaţăÎn vapori de iperităCă stomacul îşi vomităTot protestul lui de greaţă

Ochi ce văd şi nu mai vădÎntr-o lume de vedeniiCum pândeşte un prăpădSecolele, de milenii

Îndemn

Şterge, şterge oglindapână devii transparent

Aleargă, aleargăpână îţi pierzi greutateaşi începi să zbori

Sus, tot mai sus,până dai de DUMNEZEU!

Ra-tareUn sânge am şi-acela fierbeCând plouă luna cu argintŞi-n urma ei culeg proverbeÎn eprubete de absint

La ce bun dar, să mai chemi

Musafiri la drumul lungDacă ţie nu-ţi ajungNopţile, ca să te temi?

Invitaţia-i o farsăDacă nu mai capeţi vizăCă se-mbarcă în valizăŞi fac iute cale-ntoarsă

Şi-o să vezi atunci cum leIar arunci şi pui pe focDacă-şi bat de tine jocDinadins, gazetele

Dacă fotografu' n-arMai semna pe scurt cu Ghe.N-ai mai ştii că după neg, eHotărât s-ajungă star

Toate bune şi cuminţiDar nu recunosc că i-amFurat pipa lui Khayam,Numai ca să-l scot din minţi

Tremur' tronurile lumiiNoaptea umerii-mi apasăInocent, un flutureCerurile când îi lasă,Merii, să se scuture

Numai teama e de vinăNici curajul nu-mi dă brânciSă sar de pe strapontină,Când sunt apele adânci

O conservă, nu conservăPic de pământesc avut;Dacă omul n-are vervă,Stă cu faţa spre trecut

Tremur' tronurile lumiiPentru câtă dinamităAm strâns noi de dragul glumiiŞi-acum nu mai avem pită!

Veacul nou, mileniul nouObiceiul e cel vechiMăcar grija de cavouSă ne intre în urechi!

Bate moartea în fereastrăPentru fiecare fleacTeama noastră e a noastrăŞi ea nu mai are leac!

mai aveţi stupefiante?Ceri paharul cu lactozăFaci injecţia, o dozăŞi pui ochii în tavanPoţi să stai aşa un anŞi absent şi, concentratZice lumea că eşti împăiat

mai aveţi stupefianteşi naivi la drumul marecă din Mozart doar andantese mai pune în vânzare?

cine are interessă ia banii de la proşti,să le pună-n cap un fesşi să nu-i mai recunoşti?

că ajung în câte-un patca nişte mumii la normădespre care am aflatcă sunt scoase la reformă

nu era de ajuns smogulce ne căzuse pe cap?că de la o vreme drogulşi-a găsit şi el, un ţap

tinereţe fără vlagăţi-ai jucat miza pe-o cartecin' te-a pus să dai şi şpagănumai ca s-ajungi la moarte?!

In vinoDamigeană, damigeanăBucuria mea de-plinăN-ai nici merit, n-ai nici vinăCând e vinul pe sprânceană

Între acru şi amarMai turnaţi-mi un paharMâna cât se mai îndură,Să-l mai ducă pân-la gură

Viaţă, viaţă grea potecăTotu-i doar o ipotecăPe sudorile de mâineŞi bucata mea de pâine

insomnieUrcă luna peste munteCu omăt de-argint în pleteMângâindu-te poete,Peste tâmplele cărunte

patru şi un sfertmetronom alertsomnul de sub pleoapea fugit pe apeşi-mi tot dau ocolinsomnii obol;cearcăne şi dungiochii plini de pungiaşternutul greutot amân mereusă m-apuc de trebălenea fără grabă,turcul şi pistolulcafeaua, alcoolulvrute şi nevrutesapă cute, cutezilnic şi la fellatră un căţel:cineva la poartăaoleu, ce soartă!

Ploaiepierde leşul câte visemi-au trecut pe la geam şi semulţumeşte cu ce furădin fărâma de căldurăşi-un confort adânc în oase:asta-i totul ce-i rămase!

Feamăt şi furtunăTunete şi ploiToată vremea bună,S-a topit în noi

Ne-am udat bocanciiTrenciurile-s udeFetiţele, danciiSe fac paparude

Ne-ncuiem prin caseTremurăm de frigZilele ploioaseNu ne mai intrig'

Temniţe de teamăNe tot pun capcaneSă nu luăm în seamăPloaia cu bulboane

Dar se-opreşte şiSoarele răsareMai e frig, deşiMult mai cald îmi pare

Albinele roiRisipind, adună

Toată vremea bunăAdunată-n noi

Înainte de termenŞi se va lumina de ziuăÎn jumătăţi de oră douăLumea e un fel de zoo,Cum spunea şi Cassius Dio

Moare drumul în pustiuAlergând după izvorCineva ne lucrează de zorŞi noi ne dăm seama târziu

Că n-ajungi, oricât ai vreaCum e sâmburele-n germenToată viaţa alergăm după ceva,Dar murim înainte de termen

Scuze şi acuzeUnu' cară în afarăVia-n geanta diplomatDa-l aflară. Şi-l umflară,Şi-l lăsară boss-umflat!

Atâta lume nu-mi dă paceŞi tot ea-mi cere recompensăCa un impozit pe ofensăCu care n-am nimic de-a face

Exodul fluturilor întrunaSe-ngroapă-n fiecare filăPrecum un dor de clorofilăDe care nu mai ştie struna

Şi liniştea, de două feluriNici înăuntru, nici afarăCă toată starea mea precarăS-a spânzurat de capiteluri

Dărâm' buldozerele statuiaŞi n-o s-avem ce pune-n locUn gol imens născut ad-hocŞi nimănui dintre noi, nu i-a

Trecut prin minte armistiţiulCu care potolind furtunaAcest din urmă exerciţiuva eşua. Dar nu-i totuna;

Miros albastru de benzinăPătrunde prin fereastra spartăŞi aripile nu mai iartăRobia noastră la chenzină!

E putred mărul! Şi degeaba:Din ce în ce mai lânced rugulCă se prăvale tăvălugulŞi tot mai proastă ne e treaba

Invidiată carapaceÎn care melcul, recompensăSfidează orice recompensăŞi lui i se oferă pace

Propuneţi-mi şi mie unaDin variantele cu silaSă nu mă mai cuprindă milaDe victimă, dintotdeauna!

De când mă ştiu în câte feluriPierd, înăuntru şi-n afarăEchilibristica precarăTot lustruieşte capiteluri

Hrăniţi-mă şi cu himereCând nu se poate fără eleIluzia iluzii cere,De la pământ, până la stele

Dar nu-mi furaţi vă rog, statuiaCând nu mai am ce pune-n locUn gol ce s-a născut ad-hoc,E-al tuturor şi-al nimănuia

Rondelul ploii

La noi de-o vreme plouă, plouă, plouăCă moţăim cu toţii la grămadăŞi chiar primarul nostru-a fost să cadăDin scaun pe la unu, două

Mergând la primărie, nouăNe vine să căscăm ca să ne vadăPrimarul nostru care-a fost să cadăDin scaun pe la unu, două

Ne prinde somnul ca o acoladăE ciudată-această stare nouăCăreia-i cădem cu toţii pradăGăinile, credeţi, nu se mai ouăCă pe la noi de-o vreme plouă, plouă, plouă...

DemersOamenii care dau iamaSă ajungă doar în vârfPoartă-n ei miros de stârvŞi de care nu-şi dau seama

un demers, e un demerstraiul nostru e bolnavn-o săschimbi nimic din mersoricât te-ai dori de brav

când augurii ne dau guriinouă celorlalţi, tot furiica avizii şi guviziine mai taie din proviziică primesc un an sau doicostume vărgate noi;

nu i-a lichidat sistemul,nu i-a-nspăimântat blestemulnici tu ruga, nici tu milaşi se joacă de-a prăsilaca ciuperca după ploaieşi mereu o fac de oaie,

motivând că viaţa-i durăsar pârleazul şi te furădin cămări, din buzunaredacă are cine n-aretrebuinţă de surplus:eu asta aveam de spus!

ClepsidrăÎnainte, înseamnă înapoiDe mai multe ori, şi dupăCe descoperi că ocupă,Locul unu, locul doi!

Eu mă satur, tu te saturiPlânge apa de sub zbaturiIar vaporul de bătrânDe două secole consecutivePrimea şi trimitea misiveArmatorului hapsân,Neştiind câte zile îi mai rămânPână-o să-l taie în bucăţi: perechi, perechiPentru fier vechi

I. EPISTOLARIA

Dragă I.G.

De mult proiectata „crimă”Dragul meu prieten, s-a comisScot de la tipar un manuscrisUltima partidă-a mea de scrimă

Bun sau rău, oricum e un reperŞi dacă vor voi auguriiPoate-am să prind cu el capra trăsuriiŞi ţi-l trimit cu primul curier

Alte lucruri nu-ţi mai pot vestiAm un gol adânc în buzunareŞi-mi dă cu tifla, cu neruşinareUn piticuţ în travesti

Ascund în el o viaţă neştiutăŞi mărunte, multe mici mizeriiCă vine frigul şi mă speriiC-o ia destinul pe o altă rută

Am scris şi-am tot zvârlit într-un sertarNemulţumiri cu ghiotura: un ghemŞi-acum când să zic: hop!, mă temSă nu mă fi-nhămat la un alt car!

O carte-n plus ce poa' s-aducă nouCând tot nu va schimba nimicŞi după-acelaşi vechi tipicI se pierde ultimul ecou?

Mi-am zis că poate am temeiSau dacă vrei, am de jucat o şansăS-arunc, măcar cât sunt în transă,În bâlciul lumii, câteva idei

Poate nu fac balanţa să se-nclineŞi nici să-mi sap tunelul pân-la alfaCă de câştig, nici vorbă pentru calfaCu viaţa spânzurată de aldine!

M-am aplecat, am ridicat mănuşaŞi am bătut-o-n cuie-n stâlpul porţiiNu mi-am drămuit efortu-n porţii,Nici body guarzii nu mi-au păzit uşa

Ajunge soarele la scăpătatŞi tot mă mai întreb ce este omulMai iute pentru mine, bate metronomulŞi mai am atâtea de aflat...

Primeşte după rânduialăDesenele acestea pe asfaltNopţile şi visele în şpaltÎnchise-s cu o cheie specială

Şi-ascunse-aicea printre rânduriNu vreau să fac din ele nici o salbăJos pălăria: pasărea cea albăO văd zburând din propriile-mi gânduri

Scrisoare deschisă

Domnule Marcel Crihanămă întorc condescendentîn chilia mea albastră

SOARELE PE STRADA NOASTRĂluminând-o abundent,mi-a adus, ce bucurietrei sonete şi o poeziedeşi nu-s fără prihană;

Da' ce bine că venivestea, când nu fui acisă parcurg drumul invers,că m-am săturat de mers!

Dragă F.

În faţa ta mă recunosc bătut:Scrisoarea fără nici un timbruCu iz de scorţişoară şi de cimbru,De toată bucuria m-a umplut

Cum scrii tu, rămâne un misterLa obiect şi, cum să spun, în fluxEu nu-mi permit asemenea un luxŞi dac-aş vrea, nu ştiu cui să i-l cer

Când merg la poştă, nu prea am succesZi-mi şi mie care e secretul:Nu stăpânesc ca alţii, internetulŞi nici calculatorul, mai ales

Plicul, ştampila şi las restulDupă care mă retrag discretCa anonim, acesta îmi e testulCă nimeni nu mă ştie de poet

Mă chinuiesc să ar şi eu grădinaBătrână via-am început s-o scotN-am mai citit nimic de Walter ScottŞi simt că-mi putrezeşte rădăcina

Un altul o lucra măcar cu sapaOrice om e-n curtea lui stăpânCând are vita ieslea ei cu fân, Nimic n-o mai interesează, decât apa!

Pe la tine ce mai este nou?La Băneasa, totul e banalVegetez într-un plictis totalSpre restul lumii, doar un mic hublou

Mă bucur pentru tine şi ai tăiSă vă păzească Domnul pe voi toţiCă-n viaţa asta scurtă, de doi coţiMai sunt, deşi n-ar trebui, şi oameni răi

Se sminteşte lumea la tot pasulVioluri, crime şi, grenade,droguri. Şi morala scade

Din zi în zi mai greu ne e impasul

Mi-a trimis Ioan din Târgu MureşPliantul fericit numărul patruUn recital de haiku la teatruAr face vâlvă şi eu aş da iureş

I-am trimis lui V. două scrisoriLa niciuna n-am primit răspunsEu tot culeg material şi n-am ascunsCă proiectul vostru-mi dă fiori

Câtva timp în urmă, făceam ţuicaUn mărăcine m-a-nţepat vârtosÎn mâna stângă, pân-la osCă şi azi o pomenesc pe muica

Şi-am rămas de-atunci cu-o umflăturăCând se schimbă vremea, eu presimtUn junghi parşiv, ca un alintMă-mpinge la odihnă-n şură

N-am mai scris de mult şi-mi este ciudăO poezie cum aş vreaPe unde-o fi umblând şi muza meaÎn lumea asta de zăludă?

Manuscrisul tău cu multe fileÎl trag cu ăla mic la imprimantăÎmi părăsesc căsuţa de paiantăŞi merg la Bucureşti câteva zile

Vino pe treizeci, dacă vreiOm mai face schimb de noutăţiAşa cum veteranii prin cetăţiMesaje-şi trimiteau prin porumbei

A mai trecut o zi şi pentru mineLucrurile parcă sunt mai recişi detaşate. Dacă te apleciÎn faţa vremii, poate e mai bine

Dragul meu, îţi spun la revedereŢi-am scris în pat, destul de incomodAu pornit cocorii în exodŞi oboseala, somnului mă cere

Destăinuire

Stimate domnule Păruş,N-am nici un hobby,Nu sunt nici pescarCa tânăr şi adept pensionarCobor pe-al vieţii derdeluşŞi tot mă mint că azi sau mâineVoi ajunge mai uşor

La bucata mea de pâine;Sic! (de la sictir!) zicea adesUn vecin hâtru şi chelCă de atâta adevărÎi cădea zilnic din păr...

Toată viaţa-i o momealăCă dai la crap, dai la babuşcăLa scrumbie sau plăticăDar vezi că-n undiţă nu picăŞi ţi se pare doar că muşcăUn şalău ca de reclamăSau un morun să faci o pozăO păstrugă, ori ce-ofiŞi de reumatism sau de artroză,Te saturi seara cu... hamsii

Mi-aş dori şi eu pe-un trepiedS-adorm pe malul unui lacŞi să visez că vin de hacLa peşti, la broaşte sau la mormolociSau să mă-ntind într-un hamacC-o duşcă de palincă sau de scotchŞi-atuncea ce să fac? Mă resemnezÎnchei abrupt şi, doar semnez

Dragul meu culegător de semne

Sporul zilnic de virtuteŞi-un avans de sănătateÎţi urează un confrate,Care s-a născut mai iute

La Băneasa, vânt şi stresNu mai scot nasul din păturiIar când vom avea omăturiO să-mi piară orice interes

Cu cât dorm mai mult, rămân absentLa toate câte se petrec în jurCă mă sileşte lumea să abjurAcest moratoriu latent

Teveul nedeschis, e plin de praf:Crime, femei goale, vorbărieCă numai unul dintr-o mieL-ar da să scape, plată la cavaf

Singura plăcere când ascultŞtirile lacâte un jurnalOri trăgănată doină din caval,Pentru care am făcut un cult

Însă toate ştirile sunt scurteDupă care mă trezesc mai tristCă-mi bate-n poartă câte-un adventist,

Şi-mi intră-aşa fără motiv în curte

Învaţă pe de rost câte-un versetImprovizează. Turuie şi uită restulTrimişi de dincolo-n tot estul,Spunând că s-a născut un nou profet...

Mai am un pix cu care stau de vorbăCă-n toată casa suntem singuriDar mă-ntorc la cratiţi şi la linguri,Să-mi gătesc de foame, câte-o ciorbă...

Am învăţat ce nu-mi trecea prin gând:Să renunţ la toate, toate, toateŞi nici nu bănuiam că omul poateSă împlinească tot ce-şi pune-n gând!

Ce mai aşterni cu vremea pe hârtie:Tot miniaturi de pus sub lupă?Ce desfătare să petreacă după,Omul, un ceas la ceainărie!

Să sorbi din porţelanuri de mileniiÎnţelepciunea altui veacCă şi prostia-şi are propriul leac,Să nu ne prindă-n chinga lenii

Hai-ku vorba scurtă şi-nţeleaptăSă duci lumina dintr-o sagăMerinde pentru zbor într-o desagăÎn fiecare zi, mai sus o treaptă!

Mi te închipui noaptea ca fachiriiSă-nveţi pe japonezi folclor, BaladaPăcat că ei trăgeau atât de iute, spadaŞi le plăcea să-şi facă harakiri!

Acum închei că vorba multăTe lasă cu cămara goalăŞi eu cu mintea mea domoală,Nimic bun în plus, nu mai rezultă

Dragă G.

Să nu te mire cele ce-ţi vestescCând ne văzurăm doar câteva ceasuriFăcui cu trenul câteva popasuriPân-la Băneasa, unde locuiesc

Văzându-mă venit de la cenacluŞi neavând cine să-mi facă foculAm schimbat pe ghinion, noroculAcceptând răcoarea-n habitaclu

M-aş fi culcat cum dorm într-o tranşeeCu ghetele, mantaua, ca pe front

Fără să-mi pese ce afront,Ar fi putut să-mi facă o femeie

Ce cald îmi e sub aşternut şi bineDe un' să ştiu eu că afară-i frig?Că alţii n-au la masă un covrigŞi ochii li se scurg pe la vitrine?

Dar mie-n pat îmi e aşa de caldDe parcă simt, felină-o mângâiereCare-mi şopteşte (soartă sau muiere?)Că-n iulie, la vară-am să mă scald

Noroc de oase şi şoriciul careLe-am adus pentru căţei, pisiciCu care-mi petrec zilele şi niciNu simt singurătatea în spinare

Mai greu de suportat că mă pândescNiscai borfaşi ce-mi intră-n bătăturăÎmi scotocesc de-a valma şi îmi furăCe pot să vândă ei, firesc

Poliţiştii sunt în carnaval:Să-i vezi ce apăsat calcă prin sat (!)Ai un necaz c-un hoţ ce te-a prădat?- Prinde-l bre, şi du-l la tribunal!

Un gospodar găbjindu-l pe calicL-a dus la secţie urlândŞi i-au răspuns ce nu-i trecea prin gând:- Dacă n-ai martori, n-ai făcut nimic!

Deşi am doar un radio şi-un becTrăind modest ca oamenii sărmani,Am primit factura pe cinci ani:Cu 600 kilowaţi refec!

Prezenţa mea adesea mai intrigăCând trec, îi simt făcând în spate, semneCă ard coceni în sobă-n loc de lemneŞi pe ce nume vor, pe-ăla mă strigă

Nu sunt de felul meu ursuzPăţaniile câte sunt şi, tristePot să-ntocmesc cu ele nişte liste,De care-apoi să mă amuz

Primesc cu stoicism aceste toateCe mi se-ntâmplă, neîntâmplătorCât mai sunt pe lume trăitor,Căci fără Dumnezeu, un om nimic nu poate!

Şi-acum sub bolta rece şi albastrăÎnchei confesiunea mea nocturnăCu gândul la cenuşa dintr-o urnăCare rămâne-n urma noastră...

Confesiune

Cartea voastră o admir maestreŞi sub capul meu blajin înc-o păstrezCă tot mai sper s-apuc un pic de zestreLa modul inspirat, să nu lezez,Frivolitatea liniştii campestre

Îmi place deosebi vocabularulŞi jocul de silabe insolentCă eu când scriu, e parc-aş da cu parulÎntr-o mârţoagă care merge lentŞi-mi mai răstoarnă-a naibii, şi samarul

Suficienţa voastră mă surprindeCă n-aveţi nicăieri, se pare, dubiiMie-mi lipseşte sacul cu merindeSă tai pustiul nobilelor NubiiDeşi dorinţa-n mine se aprinde

M-ar onora o filă de contractLa anii mei să fac ucenicieSau doar să mângâi un străin harbuzDar cum să ştie urechiatul gamaCând, harnic-harnic, însă e obtuz?

N-am eu karmă de conquistadorSă-mi ofere lumea complimenteNici nu găsesc vreo robă în OborAntichităţile sunt scumpe. Evident, eCât trebui' să pozezi pentr-un fior!

Şi pierd pariul. O remizăÎmi schimbă traiectoriile bruscRenunţ la colonade şi la frizăŞi ies la soare labele să-mi usc,Ca gândăcelul mângâiat de-o briză

Romul nu-s în stare să-l adoptVulpe nu-s din fire ca să ies cuBlana-ntreagă şi dovleacul coptŞi-atuncea vă declar cu tot firescu'C-am scris poemul ieri la ora opt

III. Oglinzi paralele ISosesc făclerii. În lăturiHalebarde se-nalţă pe laturiBătrâne-nvelite în păturiPe geamuri se uită din paturi

O să treacă, se zice-mpăratulÎntr-o caleaşcă de aur, pe roţiMai aproape de geam trageţi patul

Să-l vedem cu toate şi toţi

Lenora te rog, nu mai plângeO dată în viaţă asemenea fastÎmpăratul cu mâinile pline de sângeCurat ca un înger, copil – era cast!

Creşte în stradă forfota, zorulClopotele bat în neştireBătrânele plâng de fiorul,Ce le îneacă din fire

Şi trece convoiul noaptea târziuGerul pătrunde până la osTrăsura de aur cu un sicriuCu mort împăratul, atât de frumosl

Oglinzi paralele II Dacă nu vă daţi în lăturiN-o să fie loc pe laturiUn balcon e plin cu păturiŞi un altul, plin cu paturi

Când o trece împăratulSă feriţi de cai, de roţiC-altminteri vă duc cu patulUnde n-o să vreţi, pe toţi

Gloata râde, gloata plângeMascarada fără fastCând hrăneşti fiara cu sângeNu te-aştepţi la nimic cast

Nu mai daţi buzna cu zorulŞi elanul în neştireDupă ce trece fiorulO să vă veniţi în fire

Şi-acum valea că-i târziuMi-a trecut osul prin osCând îţi facisingur sicriu,Nici sfârşitul nu-i frumos!

Întrebări

Dumneavoastră aţi văzut vreodatăUn bou luptându-secu un viţel?N-aţi văzut.Nici eu n-am văzut

Câte războaie justepoate duce o ţară,

dincolo de hotarele sale???

xxxxxxxxxx