INTERIOR 2 --- SITE.vp

33
Dr. NICOLAE BALCÃ CRIZA SPIRITUALÃ MODERNÃ ªI CAUZELE EI SIBIU, 1934 SUCEAVA, 2005 TIPARUL MÂNÃSTIRII „SFÂNTUL IOAN CEL NOU” SUCEAVA

Transcript of INTERIOR 2 --- SITE.vp

Page 1: INTERIOR 2 --- SITE.vp

Dr. NICOLAE BALCÃ

CRIZA SPIRITUALà MODERNêI CAUZELE EI

SIBIU, 1934

SUCEAVA, 2005

TIPARUL MÂNÃSTIRII

„SFÂNTUL IOAN CEL NOU” SUCEAVA

Page 2: INTERIOR 2 --- SITE.vp

Dr. NICOLAE BALCÃ

CRIZA SPIRITUALà MODERNêI CAUZELE EI

SIBIU, 1934

SUCEAVA, 2005

TIPARUL MÂNÃSTIRII

„SFÂNTUL IOAN CEL NOU” SUCEAVA

Page 3: INTERIOR 2 --- SITE.vp

Retipãrire la Tipografia „Sfântul Ioan cel Nou” Suceava

Page 4: INTERIOR 2 --- SITE.vp

Criza spiritualã modernãºi cauzele ei

Cuvântul crizã are mai multe sensuri. Mai întâi, se înþelege prin acest cuvânt un proces biologic,adicã trecerea de la un stadiu al vieþii la un alt stadiu. Aceastã trecere nu se face întotdeauna liniºtit, ci decele mai multe ori prin revoluþii nespus de mari. Eapoate fi transformarea întregului organism spre noiposibilitãþi de existenþã, sub imperiul noilorcondiþii, care au determinat aceastã transformare.Aici se înþelege, prin cuvântul crizã, o stare care senaºte acolo unde un echilibru stabil organic,sufletesc sau spiritual devine labil. Se mai vorbeºteapoi de crizã ºi în medicinã, de exemplu, când oboalã a ajuns în punctul cel mai periculos, care esteîntotdeauna hotãrâtor pentru viaþa bolnavului. În acest sens vorbim ºi noi aici despre crizã, cãci aceasta este starea în care trãieºte omul veaculuinostru. „Fundamentele vieþii au început sã se clatine ºi toate condiþiile vieþii spirituale au devenitproblematice”1. Sunt durerile în care se naºte un nou veac. ªuvoiul vieþii îºi schimbã cursul; el a pãrãsitalbia veche, dar încã nu a gãsit o alta nouã. Toate

1 N. Berdiaev, Die geistige Situation der modernen Welt. „Die

Tatwelt”, 1932.

3

Page 5: INTERIOR 2 --- SITE.vp

formele vechi ale vieþii încep sã disparã în haos, ceea ce face ca omul modern sã trãiascã într-odeznãdãjduitoare nesiguranþã. „Nouã ne-a fost datsã trãim în timpul istoric de trecere de la o epocã laalta”2. Noi trãim într-un timp în care fundamentelemateriale, morale ºi spirituale ale vieþii seprãbuºesc, nemairãmânând nimic valabil ºi demnde credinþã. Noi nu mai credem „în omenire, înumanitate, în puterea mântuitoare a ºtiinþei ºi niciîn mântuirea prin democraþie”3. Noi avemsentimentul cã stãm în faþa celei mai însemnatehotãrâri în lupta cu puterile care din întunericdomnesc în lume. Pãrinþii noºtri aveau conºtiinþa cã, în lupta cu aceºti demoni, sunt în posesia unui planstrategic, cu ajutorul cãruia ei sperau sã învingã. Eiaveau concepþiile lor despre lume ºi viaþã. Pentrunoi, aceste concepþii nu mai au nici o valabilitate4.Noi nu mai credem în aceste sisteme minunate aleraþiunii, cãci tocmai credinþa în ele ne-a adus acolounde ne aflãm astãzi. Turnurile clãdite de raþiune auînceput sã se nãruie ºi noi ne aflãm în faþachinuitoarei întrebãri dacã viaþa nu va dispãrea înnimic. „Filozofia ºi-a recunoscut neputinþa ei în faþarealitãþii ºi-ºi retrage trupele pe întreaga linie. Earecunoaºte cã nu este în stare, nu numai cum vãzuseKant, sã dezlege enigma realitãþii, ci nici chiar sã

2 Idem, Das noue Mittelalter, Darmstadt, 1927, p. 13.

3 Idem, Die geistige Situation der modernen Welt.

4 Vezi Jaspers, Die geistige Situation der Zeit, Leipzig, 1932.

4

Page 6: INTERIOR 2 --- SITE.vp

contribuie cu ceva la formarea vieþii sau la clãdireastatului”5.

Criza care a cuprins toate domeniile vieþii este o crizã a omului care trãieºte sub domnia inteligenþeiºi a raþiunii6. Se vorbeºte despre o crizã a statului, acredinþei, a Bisericii ºi a religiei, tocmai pentru cãaceastã crizã este o crizã a omului. Semnul timpuluinostru este haosul. „Trãim ca în timpul unuicutremur, când stabilitatea pãmântului începe sã fie nesigurã ºi oamenii fug într-o panicã de nedescris,nemaiºtiind nici unul unde sã se salveze”7. ªi astadin cauzã cã omul modern a rupt legãtura cuDumnezeu, prin Care viaþa lui cãpãta sens ºi înþeles,ºi acum stã deznãdãjduit în faþa nimicului, în careviaþa lui este pe cale de a se prãvãli. Ceea ce era timpde secole lumea omului, se pare cã astãzi nu maiexistã. Se pare cã omul trãieºte pe treapta nihilistã aexistenþei lui, negându-ºi paternitatea, fãrã sã semai simtã drept creaturã a unei puteri veºnice, elcrede, cã este creatorul lui însuºi ºi al lumii care îlînconjoarã.

Este foarte necesar, pentru înþelegerea crizeispirituale moderne, sã punem aceastã crizã ºi toatãatitudinea omului modern faþã în faþã cu omul anticºi cu cel al evului mediu. Nu este posibilã înþelegerea

5 Karl Heim, Glaube und Denken, Bd. I, 1934.

6.Conf. N. Berdiaev, op. cit., Jaspers, op. cit. ºi Fritz

Heinemann, Neue Wege der Philosophie, Leipzig, 1929.7 Heinemann, op. cit. p. 12.

5

Page 7: INTERIOR 2 --- SITE.vp

timpului nostru, a cauzelor crizei în care el se aflã, a naºterii ºi a fiinþei acestei crize, decât princomparaþia concepþiei pe care omul modern o aredespre sine cu aceea a omului antic ºi a evuluimediu.

Omul antic (ºi noi înþelegem aici pe greculantic) trãia ca fiind o parte a universului. Pentru el,universul nu era un haos, ci cosmos: el era unorganism. Noi putem, cu Fritz Hei nemann, sãdefinim pe acest om antic ca fiind un microcosmos,în care se reoglindea macrocosmosul. Pentru grec,universul era plin de viaþã ºi însufleþit: aºa cum esteomul, cum este animalul ºi cum este ºi planta.Lumea era pentru el o armonie nãscutã dincontraste. Ea nu era însã nãscutã în virtuteaîntâmplãrii, ci în virtutea unui principiu ordonatoral raþiunii supreme, al Logosului, care stãpâneºte caprincipiu dumnezeiesc atât universul, cât ºi pe om.Pentru grec, mersul întâmplãrilor nu aveacaracterul relativitãþilor istorice, el nu putea fiinfluenþat nici de bunul plac ºi nici de pãrereaomului, ci el se desfãºura dupã îndreptarul aceluiaºiLogos, dupã îndreptarul raþiunii veºnice8. Grecul sesimþea legat de un principiu metafizic veºnic, caredãdea vieþii, lumii ºi acþiunii omului un sens nespusde adânc. „Ei (grecii) nu erau zei, nici exempleveºnice pentru timpuri veºnice, însã în ei trãia

8 Vezi Liebert, Die Geistige Krisis der Gegenwart, p. 24.

6

Page 8: INTERIOR 2 --- SITE.vp

nãzuinþa spre dumnezeiesc”9. Tot ceea ce fãceagrecul avea sens adânc, pentru cã el raporta toateacþiunile sale, cât ºi lumea, ºi viaþa lui, la acest Logosveºnic.

Ca ºi pentru grec, ºi pentru omul evului mediu,pentru creºtin, Dumnezeu era cel mai înaltprincipiu, prin care lumea ºi totul în univers s-afãcut, ºi prin Care viaþa lui primea un sens adânc. Elvedea lumea naturalã ca fiind în de pendenþã delumea supranaturalã. Pentru el, lumea naturalã nuera altceva decât opera minunatã a Aceluia carecrease ºi pe om. De aceea, omul nu se mai apreciazãca o reoglindire a microcosmosului sau ca uncolaborator al lui Dumnezeu la crearea lumii, ci el seconsiderã „drept o fãpturã a unei fiinþetranscendente într-o lume mãrginitã, în faþa voinþeicãreia se pleacã, trãind dupã cuvintele revelate prinFiul lui Dumnezeu ºi dupã tradiþia care îl leagã cuaceste cuvinte10. Dumnezeu este transcendent, Eleste fiinþa absolutã, ºi creatura este fiinþã numai însensul pe care îl dã creaþia. Dumnezeu esteprincipiul absolut al lumii ºi singura puterecreatoare în aceastã lume, ºi prin aceasta, în ceea cepriveºte fiinþa, El este deosebit în mod fundamentalde creatura Lui. Omul ºi lumea sunt oarecum fiinþenumai de ordinul al doilea, cãci ele sunt create ºi

9 Kinkel, Geschichte der Philosophie von Sokrates bis Arist.,

p. 3.10

Fritz Heinemann, op. cit., p. 23.

7

Page 9: INTERIOR 2 --- SITE.vp

contingente. Aceasta este ideea absolutului, ºi deacest absolut este dependentã atât viaþa în mare, cât ºi în mic. De aceea, rezumând, putem spune cãscopul ºi singurul sens al vieþii omului din acest eveste acela de a realiza voinþa lui Dum nezeu în lume.Amor dei, iubirea de Dum nezeu ºi a aproapelui erapentru acest om porunca supremã a vieþii lui.

Omul antic vorbea cu universul, acela al evuluimediu vorbea cu Dumnezeu. Omul modern cu cinevorbeºte? El vorbeºte numai cu sinele. Omul antic se înþelegea pe sine ca fiind un microcosmos, acela alevului mediu ca fiind creatura lui Dum nezeu, celmodern crede cã el este punctul central al lumii ºicheia de înþelegere a istoriei ºi a universului11. Omulevului mediu clãdea biserici care trãdeazã neliniºteasufletului sãu dupã Dumnezeu. Omul modernclãdeºte biserici „care nu se deosebesc întru nimicde hambare ºi de studiouri de filmat”12 (prezintãsituaþia din occident). Omul modern crede numai înconºtiinþa sa, care pentru el este forma creatoare alumii. Spiritul se creeazã pe sine însuºi princunoaºtere. Acest spirit detroneazã pe creator ºirealizeazã sistemele speculative ale idealismuluifilosofic, în care Dumnezeu devine o simplã idee.

Centrul omului antic ºi al evului me diu eraancorat în metafizic, adicã el avea conºtiinþa cã este

11.Vezi Koepp, Die Gegenwärtige Geisteslage und die

dialektische Theologie, Mohr, Tübingen, 1930.12

Hans Zbinden, Technik und Geisteskultur, 1934, p. 5.

8

Page 10: INTERIOR 2 --- SITE.vp

în dependenþã de un principiu transcendent, dincare el îºi are obârºia. Centrul omului modern este în sine însuºi. În urma Renaºterii, a Umanismului ºi aReformei religioase, omul rupe toate legãturile cuBiserica, cu Statul, cu credinþa ºi îºi construieºte înartã, în ºtiinþã ºi în concepþiile filosofice, o lu- me aparte prin propriile-i puteri. „Principiulindividualizãrii devine înþelesul evoluþiei cultu-rale”13.

Mijlocul prin care aceastã evoluþie se realizeazãeste voinþa spre maturitate, spre autonomie, aspiritului eliberat de toate le gãturile tradiþiei ºi alecredinþei. Aceste tendinþe spre subiectivism ºititanism ale omului au pãtruns, în mii de variaþii, întoate domeniile vieþii, de la nãzuinþele reli gioase aleReformei ºi pânã la etica filosoficã, înþeleasã cateorie a dreptului pe care îl are omul, acela de a-ºiface singur legea.

Omul antic ºi al evului mediu trãiau în universca într-un întreg plin de sens. Pentru omul modern,universul este un haos care abia prin raþiuneaomului devine cosmos: între om ºi Dumnezeu seinterpune raþiunea ºi intelectul care rup raporturileºi legãturile omului cu Dumnezeu ºi, prin aceasta,dispare orice sens din lume. Acesta este un proces de dezagregare, care îºi are rãdãcinile, dupã noi, înconcepþia despre om ºi despre lume a idealis-mului-umanist, care neagã orice raport al vieþii ºi al

13 Koepp, op. cit., p. 15.

9

Page 11: INTERIOR 2 --- SITE.vp

omului cu un Dumnezeu transcendent. Urmãrilefatale ale transformãrii transcendenþei în imanenþãse vãd în special în domeniul religios. Spiritulpãmântului se redeºteaptã când ca zei pãgâni, cândca suflet al lumii, când ca simbol al puterilorinstinctului. Dumnezeul revelat prin Cuvântulîntrupat devine spirit al universului sau ideeraþionalã despre Dumnezeu, cea mai purã ideeapriori asemenea unei existenþe ideale de valoare,creatã de mintea noastrã, pe care o cuprind toatereligiile pãmântului ºi care nu este altceva decât oidee regulativã, care nu are alt sens decât acela de acreea acþiunii morale a omului o unitate14.Dumnezeu devine aºadar, pentru omul veaculuimo dern, o simplã ficþiune, cum a formulat-oWainhinger, cãci aceasta este ultima consecinþã aacestei imanentizãri. ªi biserica, e vorba de bisericaprotestantã, în loc sã se opunã acestui proces, aajutat la desãvârºirea lui. Primul pas l-a fãcut Luther prin aceea cã a negat autoritatea bisericii ºi apapei15. Al doilea pas se face cu nimicirea autoritãþiiBibliei ºi a Revelaþiei prin critica biblicã a veacului alXVII-lea. Al treilea pas se face cu separarea religieide dogme ºi ancorarea ei în sentimentul individului,aºa cum o gãsim în pietism ºi la Schleiermacher. Cel

14 Vezi Heinemann, op. cit., p. 31.

15 Negarea autoritãþii papale este cea mai însemnatã faptã a

Reformei, însã nu ºi negarea autoritãþii Bisericii ºi separarea

religiei de dogme.

10

Page 12: INTERIOR 2 --- SITE.vp

din urmã pas se face prin negarea religiei de cãtreateism, drept caracteristicã a luptei dintre credinþãºi ºtiinþã16. „Cu cât ideea despre Dumnezeu pierdedin puterea ei supranaturalã, cu atât se ridicã poziþia omului, ºi perioada aceasta nu se poate caracterizaaltfel decât ca o perioadã de preamãrire a omului ºi a desãvârºitei rupturi dintre om ºi Dumnezeu”17.Omul modern fundamenteazã aceastã glorificare alui pe raþiunea sa. El neagã transcendentul, pentru anu recunoaºte, ca absolut valabil, decât imanentul.Prin aceasta, legãtura dintre Dumnezeu ºi om,Dumnezeu ca transcen dent al omului, este negatã.În locul Bisericii, care desãvârºea aceastã legãturã,omul modern creeazã cultura. Cultura devine unidol al omului, cãci el crede cã numai în domeniulculturii îºi poate realiza autonomia, cã numai înculturã ºi prin culturã se poate regãsi pe sine.Încrederea omului modern atinge culmea în ideeade libertate ºi autonomie, care au drept consecinþeultime individualismul ºi liberalismul modern.

Dacã am face o comparaþie între cul tura evuluimediu ºi cea a „veacului luminilor”, din a cãrorîncordare rezultã criza culturii moderne, atunci amvedea cã este vorba de deosebirea adâncã dintre ocultura teonomã ºi una autonomã. Cultura evuluimediu era teonomã. Noi înþelegem prin cuvântulteonom o atitudine spiri tualã, al cãrei sens adânc

16 Heinemann, op. cit., p. 32.

17 Ibidem.

11

Page 13: INTERIOR 2 --- SITE.vp

este acela cã toate formele ºi realizãrile ei seîmpãrtãºesc din puterile veºnicului, din Dumnezeu.Cultura acestui ev era ancoratã în transcendent, cãciea era creatã nu de omul care-ºi pierde sufletul înexterior, ci de acela al cãrui suflet era însetat dupãveºnic, dupã Dumnezeu, ºi care trãia cu privirileîntoarse în adâncurile cele pline de tainã alesufletului sãu. De aceea creaþia lui nu-ºi aveajustificarea ºi cauza în ea însãºi, ci avea un caractersimbolic. Valoarea ei proprie rãmânea pe planul aldoilea, cãci pentru creºtin, valoare absolutã nu aveadecât izvorul din care el se adãpa. De aceea, culturacreºtinã a evului mediu a fost o culturã teonomã.

Cultura luminismului ºi a veacului nostru esteautonomã. Prin autonomie înþelegem tocmaicontrariul teonomiei. Raþiunea începe sã se simtã, în epoca Luminis mului, maturã, ºi, de aceea, cautã sãformeze toate raporturile vieþii dupã principiile ºipretenþiile ei. Pentru omul veacului nostru, carepretinde cã este autonom, norma culturii ºi a vieþiinu mai poate fi revelaþia supranaturalã a luiDumnezeu, ci aºa-zisele adevãruri ale raþiunii.Raþiunea devine forul suprem de judecatã. Omul„veacului luminilor” neagã revelaþia supra naturalã,încercând sã gãseascã pentru toate domeniilespiritualului, cât ºi pentru religie, anumite principii,care îºi au temeiul în raþiune. ªi lui îi reuºeºteaceasta operaþie, întrucât zice, parafrazându-loarecum pe Hegel, pentru care tot ce este raþional,

12

Page 14: INTERIOR 2 --- SITE.vp

este natural, ºi tot ce este natural, este ºi raþional.Raþional ºi natural sunt caracterele care constituieevidenþa omenescului. De aceea, nici autoritatea ºinici tradiþia nu mai pot fi puncte de plecare pentruformarea vieþii omului, ci singurã raþiunea are acestdrept. Crezând cã el nu trebuie sã asculte decât deporunca raþiunii, omul a creat o „religie naturalã”,un „drept natu ral”, o „eticã naturalã” ºi o „educaþiena turalã”, ceea ce înseamnã cã el nãzuia sã creeze oculturã fundamentalã numai în adâncurile euluiraþional, însufleþitã numai de patosul ideii umane ºide principiul autonomiei.

Consecinþa acestei nãzuinþe este criza spiritualã în care se zbate veacul nostru. În nãzuinþa lui sprelibertate absolutã, ºi în nemãrginita lui încredere înbogãþia ºi posibilitãþile raþiunii, omul rupe legãturile metafizice ºi religioase cu Acela Care este creatorulºi centrul lumii, devenind el acest centru.Autonomia eului omenesc nu este altceva decâtpostularea libertãþii ca supremã realizare aomenescului, fãcând din om mãsura tuturorlucrurilor. Eul omului modern se pretinde autonom, pentru cã el nu mai recunoaºte o altã putere dincolode graniþele omenescului. Justificarea ºicertitudinea cã aºa trebuie sã fie îi sunt date acestuiom de efemerele realizãri ale spiritului în domeniulculturii. Trufia ºi nemãrginita încredere a spirituluiomenesc s-au unit pentru a-L detrona peDumnezeu. Omul veacului al XXI-lea nu mai crede

13

Page 15: INTERIOR 2 --- SITE.vp

în Dumnezeu, pentru cã acest Dumnezeu nu maipoate exista alãturi de eul lui absolut autonom18, pentru cã acest om îºi este sieºi Dumnezeu.

Noi credem cã nu greºim când pretindem cã celmai vinovat de criza spiri tualã în care noi trãim esteidealismul-umanist, deoarece criza spiritualãapuseanã nu este decât o crizã a umanismului19.Umanismul, zice Forsthoff în cartea amintitã, estecauza crizei spirituale. Homo-humanus, „omul însine”, construit de sistemele idealiste umaniste, cupretenþiile lui creatoare absolute, a fãcut ca sã senascã o tensiune extraordinarã între viaþã ºirealitate. Criza actualã este consecinþa nesocotiriirealitãþii. Dorinþa omului dupã libertatea spiritualãa dus la liberalismul modern, care, cãutând sãrealizeze aceste pretenþii nebune de autonomie aleeului omenesc, a rupt pânã ºi cele mai necesarelegãturi ale vieþii. Ideea pe care se fundamenteazãacest liberalism este ideea de libertate, înþeleasã însensul de negare a oricãrei legãturi ºi a oricãreiautoritãþi exterioare: omul este liber de oricerãspundere în faþa lui Dumnezeu, în faþa comunitãþii ºi în faþa semenilor sãi, pentru cã eul sãu este, pentru el, autoritatea supremã ºi idolul cãruia el i seînchinã.

Liberalismul acesta care la început se afirmase

18 Vezi Jaspers, Die geistige Situation der Zeit, p. 130.

19 Vezi nespus de interesanta carte a lui Forsthoff, Das Ende der

humanistischen Ilusion, p. 66.

14

Page 16: INTERIOR 2 --- SITE.vp

numai în domeniul politicului, astãzi a cuprins toatedomeniile de manifestare ale vieþii omeneºti, pânã la educaþie, eticã, moralã ºi religie, rupând oricelegãturã a omului cu ontologicul. Libera lismul, caun copil spiritual ºi credincios al idealismului, aridicat altar de închinare unui singur zeu: euluiomenesc. ªi pentru cã idolii sunt efemeri, ca ºirealizãrile înfiripate în numele lor, tot asemenea ºiturnul iluziilor umaniste, clãdit în numele acestuizeu, a început sã se nãruie. Credinþa în libertateaabsolutã a spiritului ome nesc ºi în puterea luicreatoare, nemãrginitã, a fãcut sã disparã ordinea,care de veacuri stãpânea viaþa omului20. Trezit acumdin beþia mãririi ºi înfricoºat de golul ºi prãpastiacare ameninþã sã-l înghitã, omul începe sã-ºi deaseama ce s-a întâmplat cu el. Încrezut în spiritul sãusubiectiv ca „ratio”21, omul s-a desprins de realitatea datã lui prin creaþie, cu dorinþa de a deveni liber.Libertatea aceasta era însã o simplã iluzie.Libertatea spiritualã, înþeleasã ca libertatea omuluiîn faþa lui Dumnezeu, a fost transformatã deliberalismul modern în individualism ºi interpretatã ca un drept absolut de autodeterminare a omului ºica eliberarea individului de conºtiinþa heteronomã.

20 Vezi Gogarten, Glaube und Wirklichkeit, Iena, p. 68.

21.„Filosofia mai nouã a cãutat sã dovedeascã dumnezeirea

intelectului ºi a recunoscut cã numai raþiunea este

dumnezeiascã ºi fiinþã absolutã”, Feuerbach, Grundsätze, der

Phil. W. W. II, p. 273.

15

Page 17: INTERIOR 2 --- SITE.vp

„Dar se pune întrebarea: în numele cui se faceaceastã eliberare? Ea se face în numele omului, înnumele ideii de umanitate. Acesta nu poate fi unrãspuns, cãci omul nu poate elibera pe om înnumele omului, din motivul cã omul nu-ºi poate fisieºi þel”22. De aici rezultã golul vieþii omuluimodern! „Totul, ceea ce el a câºtigat în lãrgime, apierdut în adâncime. Eliberarea lui a fostdezrãdãcinare”23. Metafizicul a dispãrut înapoiaspaþialului ºi a temporalului, care trec pe primulplan al vieþii. ªi acest secol a fost numit de aceia carese cred chemaþi sã eticheteze devenirea spirituluiomenesc, „secolul luminii”, spre deosebire deîntunecatul ev mediu24. Este veacul în care raþiuneaomului cunoaºte cele mai mari triumfuri: veaculdescoperirilor, al eliberãrilor ºi al cunoaºterii;veacul „des befreiten”, an sich selbst sichberauschenden Menschengeistes”25. Caracteristicaacestui veac este, dupã cum am amintit ºi mai sus,negarea oricãrei entitãþi dincolo de graniþeleomenescului ºi afirmarea pânã la absolut a euluiomenesc. De aceea, nu am putea caracteriza maibine acest secol de trufie al spiritului omenesc decât

22 E. Günther Gründel, Die Sendung der jungen Generation,

München, 1933, p. 323.23

N. Berdiaev, Das neue Mittelalter, p. 26.24

N. Berdiaev a arãtat cât de falsã este aceastã pãrere (vezi ºi

„Das neue Mittelalter”).25

E. Günther Gründel, op. cit., p. 319.

16

Page 18: INTERIOR 2 --- SITE.vp

numindu-l luciferic.Trufia aceasta lucifericã a lui homo-humanus

este cauza crizei în care se zbuciumã omul Apusului.Asemenea lui Lucifer, omul devine sclavul uneiputeri anonime, nemairecunoscând legãtura care îlunea cu obârºia lui metafizicã, cu Dumnezeu ºi niciaceea, datã prin creaþia lui, cu ceilalþi oameni. Înaceastã stare ne aflãm noi acum. În locul legãturiiexistenþiale ca temei al oricãrei comunitãþi omeneºti au intrat organizaþii bazate pe libertatea absolutã aomului. În locul rãspunderii ºi ascultãrii omeneºti,domnesc egoismul ºi bunul plac al aºa-ziseiperso nalitãþi creatoare. Omul nu mai este înþelesdecât ca putere de lucru, întrucât asupra lui nudispune decât anonimatul eului sãu.

Omul veacului luminilor, care priveºte aºadispreþuitor spre omul antic ºi spre cel al evuluimediu, nu mai crede în Dumnezeul revelat deeternul Logos întrupat dintr-o Fecioarã prea curatã.În cine crede el atunci? De cine ascultã el? Pe cineserveºte el? „El, care susþine cã nu mai crede decât în ceea ce el pipãie, vede ºi înþelege”26 ºi care nuînþelege decât „ceea ce el însuºi creeazã27, crede cã animicit idolatria pentru totdeauna, neînþelegând cãidolul cãruia i se închinã el, adicã intelectul, este aºade mic ºi aºa de efemer, cum n-a mai fost niciodatãvreunul. Omul nu poate trãi fãrã credinþã, dar nici sã

26 Gogarten, Politische Ethik, Iena 1933, p. 140.

27 Fritz Heinemann, op. cit., p. 14.

17

Page 19: INTERIOR 2 --- SITE.vp

realizeze un ateism consecvent. Dacã el pierdecredinþa în Dumnezeu, începe sã se închine la idoli.Când se depãrteazã de Dumnezeu, el cade înidolatrie. De aceea, vedem cã astãzi au început sãînvie o mulþime de idoli în toate domeniile vieþii”28.Aºa este, de exemplu, cel mai mare dintre aceºtiidoli, este eul omului însuºi. Din ereziaumanist-idealistã s-a nãscut idolatria liberalismuluimodern, crezul în atotputernicia raþiunii ºi înlibertatea eului ºi a spiritului omenesc.

Aceeaºi nebunã dorinþã a omului dupãautonomie ºi libertate a dat naºtere în domeniulpolitic formei de stat democratice, fundamentatã peprincipiul autonomiei ºi al libertãþii eului omenescformulat de revoluþionarii anului 1793 ºi de ideologii idealiºti-umaniºti. Democraþia este un copilspiritual al acestui liberalism, în care puterea emanã ca un drept de la naþiune, naþiune înþeleasã ca sumaindivizilor care trãiesc într-un stat. Omul, individulsingular, este liber faþã de orice autoritateexterioarã: el nu se recunoaºte ca domn ºi stãpân alsãu decât pe sine. Voinþele libere ºi autonome aleeurilor individuale adunate dau acea vestitã„volonté générale” a lui Rousseau, care esteconsiderat pãrintele democraþiei. Aceastã „volontégénérale” este temeiul statului democratic.

Principiul acesta democratic este fals ºi iluzio-

28 N. Berdiaev, Die geistige Situation der modernen Welt, „Die

Tatwelt”, 1932, p. 175.

18

Page 20: INTERIOR 2 --- SITE.vp

nist, pentru cã el nu numai cã nu corespunderealitãþii, ci neagã tocmai realitatea. El este fals,pentru cã neagã eternul adevãr, acela cã omul nu-ºieste sieºi nici domn ºi nici stãpân, cã libertatea luinu-ºi are temeiul în eul lui raþional, ci cã omul este ocreaturã a lui Dumnezeu ºi, prin urmare, el nu poatefi liber decât în faþa Creatorului sãu, deoarecetemeiul libertãþii lui este în Dumnezeu. ªi acestprincipiu este iluzionist, pentru cã se fun-damenteazã pe iluzia cã natura omului este absolutbunã, cã rãul ºi pãcatul n-au nici o realitate în fiinþaomenescului. De aceea, statul democratic esteindiferent faþã de direcþia miºcãrii acelei „volontégénérale”, cât ºi faþã de existenþa binelui sau a rãului. „Democraþia nu voieºte sã ºtie nimic de rãu în om”.„Ea este tolerantã, pentru cã este indiferentã, pentru cã ea a pierdut credinþa în adevãr”29; credinþa înDumnezeu. Democraþia þine sã înlocuiascãfundamentarea adevãrului în Dumnezeu cu aceea cã exprimarea voinþei generale în sumarea mecanicã amajoritãþii reprezintã adevãrul suprem. De aceea,puterea în statul democrat nu-ºi are temeiul înDumnezeu, ci în omenesc. Statul democrat-liberalnu este o orânduire în slujba binelui, al cãrui þelultim este sã fie ancorat în veºnic, dincolo degraniþele umanului, ci o organizaþie al cãreifunda ment ºi þintã supremã este egoismul euluiomenesc. Omul veacului nostru, descris în rândurile

29 N. Berdiaev, Das neue Mittelalter, p. 109.

19

Page 21: INTERIOR 2 --- SITE.vp

de mai sus, a cãrui viaþã ºi-a pierdut orice sens maiadânc, ºi-a construit o formã de viaþã politicã lipsitãde orice conþinut ºi strãinã de orice realitate a vieþii.

Democraþia nu poate, din cauzele amintite, sãaibã pretenþia cã exprimã voinþa poporului. „Voinþaorganicã a poporului nu poate fi exprimatã aritmetic ºi constatatã prin numãrarea voturilor”30. Voinþapopo rului se reveleazã în continuitatea existenþialãºi în existenþa lui istoricã, în structura lui intimãspiritualã ºi, mai ales, în viaþa sa religioasã.Popoarele sunt mijloace prin care Dumnezeu κirealizeazã în timp voinþa Lui cea veºnicã. Noiînþelegem deci prin popor nu numai o generaþie deindivizi care trãiesc într-un spaþiu îngust ºi într-untimp mãrginit al istoriei, înãuntrul cãruia poateintra orice alt individ deosebit ca structurã etnicã31,ci popor este un întreg istoric, care cuprinde toategeneraþiile istorice, atât cele moarte, cât ºi cele vii,atât strãmoºii, cât ºi copiii.

Poporul este o comunitate primordialã aindivizilor legaþi prin continuitatea existenþialã asângelui, prin acelaºi destin, prin aceeaºi tradiþie deveacuri, prin aceeaºi limbã, prin aceleaºi aspiraþii ºiprin aceleaºi nãdejdi de viitor. El este temeiul

30 Berdiaev, op. cit., p. 110.

31.Este complet fals, dupã noi, principiul liberal democrat

înscris în constituþiile statelor democratice, care considerã cã

membrul unei comunitãþi, al unui popor, devine, dupã un timp

oarecare, orice individ, fãrã deosebire etnicã.

20

Page 22: INTERIOR 2 --- SITE.vp

existenþei omeneºti. „Noi avem de la poporul nostrutoatã existenþa noastrã, noi îi aparþinem lui cu totceea ce noi suntem ºi avem. Noi avem de la eloriginea noastrã, noi venim din adâncurile lui”32.Omul nu intrã în aceastã comunitate, care secheamã popor, prin voinþa lui, cãci nu prin voinþa lui este omul român, rus, german etc., ci el se naºte în ea prin voinþa lui Dumnezeu, Care-l leagã pe om deaceastã comunitate cu legãtura trainicã a sângelui ºia rãspunderii.

Statul democrat nu se fundamenteazã pecomunitate, pe popor, în care libertatea individualãnu se poate manifesta decât în graniþele trase delegãtura existenþialã, ci pe „societate” în sfera cãreiaindividul este absolut liber33. Idealismul ºi li-beralismul fundamenteazã statul pe libertate, în

32 P. Petersen, Allgemeine Erzihungswiessenschaft, p. 246.

33.În comunitate individul este, existã, întrucât el recunoaºte

legãtura care-l leagã de poporul sãu ca român de exemplu, ca soþ

faþã de soþia sa, ca tatã faþã de copilul lui, ºi legãtura aceasta îi

este datã individului prin naºtere. Orice ar face individul, el este

ceea ce este, prin aceastã legãturã pe care el nu o poate nega sau

rupe fãrã a se nega pe sine însuºi. În societate, indi vidul, din

contrã, este absolut liber, întrucât ceea ce el este, nu este prin

naºtere, ci prin voinþa lui. Societatea este constituitã printr-o

legãturã trecãtoare, prin legãtura interesului individual.

Indi vidul este absolut liber sã încheie un contract sau nu, dupã

cum îi dicteazã interesul; în clipa când interesul lui este

satisfãcut, înceteazã ºi legãtura care constituie societatea

respectivã.

21

Page 23: INTERIOR 2 --- SITE.vp

sensul cã scopul lui este, dupã spusele celui maimare democrat, Kant, „de a regla în aºa fel viaþa,încât libertatea individului singuratic sã poatã exista alãturi de a celorlalþi indivizi”. Idealul statuluiliberal democrat ºi toate legiuirile lui au în vederepe omul autonom ºi liber; îºi are temeiul, aºadar, însocietate, ºi nu pe omul responsabil în faþa luiDumnezeu ºi deci a poporului sãu. El este oglorificare a eului omenesc ºi nu a lui Dumnezeu.Prin ideea libertãþii individului, ridicatã delibe ralism la suprema dogmã a sta tului, i s-a luatpoliticului orice sens mai adânc, transformându-l în politicianism, care asemenea unui parazit, sugeseva ºi ofileºte viaþa popoarelor ademenite de iluziademocraticã. Nerespectarea adevãrului existenþial,acela cã statul trebuie sã se fundamenteze pecomunitatea existenþialã pe popor ºi nu pe societate, pe rãspunderea individului faþã de aceastãcomunitate, ºi nu pe liber tate, a fãcut ca la cârmacorãbiei statului sã ajungã indivizi care n-au nimiccomun cu fiinþa, destinul ºi aspiraþiile poporului ºideci nici cu Dumnezeu, ci þin poporul, în numeleiluziilor democratice, în lanþurile egoismuluipersonal.

Criza democraþiei a început demult.Fundamentatã pe credinþa în libertatea euluiomenesc ºi pe iluzia omului liber, democraþia a fãcut ca indivizi cu aceleaºi interese sã se uneascã înpartide între care s-a început o luptã pe viaþã ºi pemoarte pentru acapararea puterii în stat, pentru a-ºi

22

Page 24: INTERIOR 2 --- SITE.vp

putea satisface egoismul ºi interesul în virtuteacãrora ele s-au constituit. De aici luptele ucigãtoareºi pustiitoare care umplu viaþa popoarelor moderne.De aceea, democraþia se aflã astãzi în faþafalimentului ei total, într-o tragicã neputinþã, care-ianunþã sfârºitul, din cauzã cã ea nu are „nimicorganic, nimic durabil, nimic din spiritul veº-niciei”34. Libertatea despre care ea vorbeºte atât deamãgitor nu este altceva decât indiferentismul celmai cras faþã de valorile etice ºi etnice ale omului,faþã de adevãr ºi minciunã ºi faþã de Dumnezeu.Democraþia moare în cele mai grozave chinuri,pentru cã rãdãcinile ei nu se înfig în nebãnuitele ºitãinuitele adâncuri ale comunitãþii omeneºti, aleetnicului, ale poporului, a cãrui formã de viaþãpretinde cã este, pentru cã ea nu-ºi trage sevahrãnitoare din veºnic, ci numai din lumea colbului ºi a efemerului. Statul democrat se nãruie în abis ºi înhaos, tocmai pentru cã el nu este în slujba luiDumne zeu, ci în slujba omului.

Întregul sistem economic capitalist este uncopil al aceluiaºi liberalism desfrânat. El nu putea sãia naºtere decât într-un stat fundamentat pesocietate, niciodatã într-un stat al cãrui temei estecomunitatea, în care libertatea eului omenesc de a se împãrtãºi de bunuri materiale e ridicatã la rangul dedogmã, în care individul „a întors cu totul spatelecerului, pentru a se putea dãrui în întregime

34 Berdiaev, Das neue Mittelalter, p. 112.

23

Page 25: INTERIOR 2 --- SITE.vp

colbului”35. Acest sistem este urmarea secularizãriivieþii economice ºi a negãrii hegemoniei spirituluiasupra ma teriei. Economia veacului nostru apierdut orice centru spiritual. De aceea, ma-monismul a devenit idolul acestui veac. Toatãenergia omului este îndreptatã spre exterior, ºi deaceea orice simbol sfânt a dispãrut din viaþã. LoculBisericii lui Hristos l-a luat bursa. Omul secolului alXXI-lea nu mai are nici o þintã pe firmamentulnemãrginitului albastru al cerului care sã-i fie steacãlãuzitoare a vieþii, nici o nãdejde mare pentru care sã lupte ºi sã moarã, ci el se colbuieºte în micimea ºiþãrâna pãmântului. Toatã organizaþia economicã astatelor liberal-democrate este clãditã pe folosulindividual ºi pe egoismul eului omenesc. De aceea,consecinþa acestui individualism egoist este crizaeconomicã în care se zbuciumã omul mo dern ºi dincare nu existã nici o altã posibilitate de ieºire decâtsacrificând egoismul individual în folosulcomunitãþii.

Aceeaºi raþiune lucifericã, care a creatliberalismul, a nãscut ºi credinþa în materie.Credinþa în materie ºi în stãpânirea ei absolutã prinomul raþional a dus, pe deoparte la depãrtareaomului de izvorul iraþional al vieþii, ºi pe de altãparte la tehnica de astãzi, de care noi suntem aºa demândri. Intelectualizarea omului pânã la osificare aavut drept urmare mecanizarea ºi tehnicizarea

35 Berdiaev, op. cit., p. 33.

24

Page 26: INTERIOR 2 --- SITE.vp

vieþii. „Minuni ale tehnicii transportã pe om, fãrãnici o obosealã, de la oraº la oraº, de la o þarã la alta,ºi faciliteazã trimiterea cuvintelor peste mãri ºicontinente pânã în cele mai îndepãrtate colþuri alepãmântului. Cu toate acestea, oamenii se simt totmai singuri, trãiesc tot mai strãin unul de altul ºiviaþa lor a devenit, în mijlocul atâtor bogãþii aletehnicii, goalã ºi lipsitã de orice sens”36, cãci maºinaa omorât sufletul omului. „Maºina, tehnica ºiputerea pe care acesta o aduce cu sine, creeazãhimere ºi fantome care conduc viaþa omului laficþiuni, deºteptând impresia celor mai înalterealitãþi37. Minunea tehnicii este o dovadã a puteriiinventive ºi nãscocitoare a omului. Spaþiul a fost nespus de mult lãrgit ºi puterinebãnuite ale naturii au fost puse în serviciulomului. Însã omul n-a ºtiut sã rãmânã stãpân alcreaþiei lui; de aceea, maºina a pus stãpânire pe el,fãcându-l sclav al ei, mecanizându-i viaþa ºiomorându-i sufletul. „Tehnica a devenit scop ºiomul mijloc”38. Lucrul omului a pierdut, sub sclaviamaºinii, orice sens metafizic. „De aceea, problematehnicii este o problemã spiritualã, o problemã carepriveºte destinul ºi atitudinea lui faþã de

36 Hans Zbinden, op. cit., p. 109.

37 Berdiaev, Die geistige Situation der modernen Welt, în „Die

Tatwelt”, p. 175.38

Ibidem.

25

Page 27: INTERIOR 2 --- SITE.vp

Dumnezeu”39. Lucrul omului evului mediu erapurtat de un sens adânc metafizic. Se simte ºi acumacest fapt în cupolele domurilor, clãdite ºi inspiratede dragostea ºi dorul omului dupã supranatural.Tehnica a fãcut ca sã disparã orice sens din lucrul ºifaptele omului. Ea a lãrgit prãpastia dintre om ºiDumnezeu, raþionalizând ºi organizând viaþa pânãla absurd, fãcând prin aceasta imposibilã oricerevelaþie a iraþionalului în aceastã viaþã. De aceea„omul voieºte sã se regãseascã pe sine [...] cãci el numai are nici un sens de când serveºte numai maºinii. Maºina i-a furat sufletul. Tot ce trãim noi astãzi nueste altceva decât lupta uriaºã pentru salvareaomului, lupta sufletului cu maºina. Noi nu maitrãim, ci suntem trãiþi. Noi ne mândrim cã suntemstãpânii ºi maeºtrii maºinii, dar rãzbunarea ei ne-aînghiþit.

Întrebarea este dacã nu se va întâmpla ominune pentru ca omul veacului acestuia, lipsit desuflet, decãzut ºi îngropat, sã învie iarãºi”40.

Temeiul existenþei omeneºti a început sã seclatine. Biserica ºi diferitele confesiuni maidãinuiesc încã, însã, în inima omului modern,religia nu mai existã decât ca o mângâiere în clipe dedeznãdejde ºi în impasurile grele ale vieþii, ºi

39 Ibidem, p. 177.

40 Herman Bahr, în cartea sa „Der Expresionismus” cit. dupã

Leisegang. Deutsche Phil, în 20 Jahrhundert. Hirth, Breslau,

1928.

26

Page 28: INTERIOR 2 --- SITE.vp

nicidecum ca energie a vieþii. „În timp ce Biserica, caputere politicã, este foarte influentã, se pare cã,credinþa religioasã a dispãrut complet din inimaindividului”41 [...]. Omul mo dern, îmbãtat de efeme- rele succese ale intelectului sãu, combate religia ºiBiserica cu toate mijloacele. Dacã la începutul aºa-zisului veac al luminii Biserica era atacatãnumai de corifeii unei ºtiinþe tru faºe ºi rãu înþelese,ura împotriva dumnezeieºtii instituþii a pãtrunspânã în cele mai adânci pãturi ale poporului.Aceasta nu se întâmplã numai în Rusia, undeputernicii zilei nu se dau înapoi de la nici un mijlocde a nimici orice sentiment religios în sufletulpoporului, ci aproape în toate statele fundamentatepe iluzia liberalismului democratic ºi indi-ferentismului religios se cautã a se înlocui instrucþia religioasã creºtinã cu morala filozoficã, pro-pagându-se o ºcoalã în care religia sã fie predatãfacultativ. Astãzi, mai mult ca oricând, religia,Biserica ºi educaþia reli gioasã sunt respinse pe celedin urmã poziþii de apãrare; de aceea este aºa demare tragismul ºi dezorientarea, deznãdejdea ºiimoralitatea în care se zbat generaþiile veaculuinostru.

Dacã vom cãuta mai departe, dupã cauzelecrizei spirituale, vom gãsi cã una din aceste cauzeeste marea influenþã a naturalismului. ªtiinþelenaturale, cu impunãtorul lor progres în cunoaºtereaºi stãpânirea legilor naturii, au fãcut ca gândirea

41 Jespers, Die geistige Situation der Zeit, p. 125.

27

Page 29: INTERIOR 2 --- SITE.vp

omului sã fie nespus de trufaºã. În locul credinþei înrevelaþia lui Dumnezeu în Iisus Hristos, ca o minune a iubirii lui Dumnezeu pentru mântuirea omuluicãzut în pãcat, au intrat calculul rece ºi simþulpractic, care au pus în locul lumii create ºi purtate de Dumnezeu, pe aceea în care domneºte atotputernica lege a cauzalitãþii. Urmarea a fost cã minunea, „desGlaubens liebstes Kind”, ºi misterul au dispãrut dinlume, ºtiinþa pozitivã a conceput o lume în carereligia ºi-a pierdut orice drept la existenþã, lumeacreatã de spiritul omului. ªtiinþa trufaºã a naturii afãcut pe om sã creadã în iluzia atotputernicieispiritului sãu ºi sã considere cã e de ajuns sã seîncreadã în puterea lui de invenþie, pentru a învingetoate piedicile ce-i stau în cale ºi pentru a putea sãguste norocul suprem al vieþii. Veºnicul,supranaturalul, supratemporalul, valorile eterne,aºa cum le propovãduia religia, nu mai înseamnãnimic, ºi asta din cauza amintitã mai sus; religia numai este pentru pozitivistul îmbibat de cunoºtinþenaturale decât o construcþie a raþiunii omeneºti.Omul este o simplã fiinþã naturalã, ca ºi animalul, caºi planta, numai cã el este mai bine organizat decâtacestea ºi, de aceea, el are posibilitatea sã domine pecele dintâi; dar, ca o creaturã a naturii, omul rãmânemereu sclavul legilor acesteia: „Totalitatea, întregulexistenþei este asemenea unui mecanism uriaº,nemãrginit, în care omul este numai o pãrticicãinfimã, o za într-un lanþ nesfârºit, o picãturã în oceanul fãrã fund al Universului; omul este oparte din lumea lucrurilor, el este un lucru între

28

Page 30: INTERIOR 2 --- SITE.vp

lucruri”42. Concepþia aceasta naturalistã a dus laacelaºi rezultat, contribuind la dispariþia oricãruisens mai adânc al vieþii. Despre o creaþie a omului cao încoronare supremã a creaþiei dumnezeieºti,despre o cãdere a omului în deznãdejdea pãcatului,despre mântuirea lui, cât ºi despre viaþa cea veºnicã, nu încape aici nici o vorbã. Credinþa religioasã, ºinoi înþelegem aici credinþa creºtinã, ºi-a pierdutpentru naturalistul modern orice sens. Consecinþaultimã la care a dus acest fel de a-l privi pe om ºi de a privi lumea în care el trãieºte, a fost aceea cã omul adevenit un simplu atom, lipsit de orice valoare,într-o existenþã în care religia, ca Bunavestire a unui transcendent ºi credinþa într-un imperiu, care nu edin aceastã lume, nu mai are nimic ce cãuta. Omulcrede numai în sine ºi în raþiunea sa, prin care elnãdãjduia cã va dezlega ultimul mister al lumii, ºi,pentru cã pânã acum nu i-a reuºit sã facã acestlucru, el a început sã se îndoiascã ºi de raþiune,intensificând astfel tragismul crizei în care el se aflãpânã în nemãrginit.

Un sentiment de nedescris face ca omulveacului nostru sã fie nespus de chinuit de groazaprãvãlirii în abis. „O fricã nemaivãzutã esteînspãimântãtorul însoþitor al omului modern”43.Oriunde priveºte el, nicãieri nu vede o perspectivãmai seninã. Totul s-a nãruit în faþa scepticilor sãi

42 Dr. N. Balcã, Problema existenþei omeneºti în gândirea

modernã.43

Jaspers, Die gestige Situation der Zeit, p. 557.

29

Page 31: INTERIOR 2 --- SITE.vp

ochi. Poate cã sfârºitul sãu s-a apropiat ºi nici oscãpare nu mai este posibilã. Trebuie oare sã neprãvãlim în prãpastia deschisã înaintea noastrã?Sau sã nu ne încredem în glasul profeþilor ce nevestesc apusul lumii noastre moderne? Noi n-avemnici un motiv sã fim prea optimiºti. Deznãdejdea ºihaosul în care trãim noi sunt nespus de mari, ºienergiile nimicitoare ale minciunii ºi ale trufieiomeneºti au pãtruns adânc în viaþã. De aceea sepune întrebarea chinuitoare dacã mai este posibil caomul acestui veac, care s-a dezobiºnuit de a mai avea vreo veneraþie ºi vreun respect faþã de o autoritateexterioarã lui, va recunoaºte iarãºi pe Dumnezeu caDomn al lui? Rãspunsul pozitiv la aceastã întrebareface þinta ºi scopul vieþii acelora care n-au pierdutorice nãdejde, ci au siguranþa „cã noi nu suntempãrãsiþi, cã în lume nu sunt active numai energiilenaturale, bune sau rele ale omului, ci cã ºi puterilesupranaturale ºi supraomeneºti lucreazã ºi ajutãace lora care se ostenesc pentru împãrãþia luiHristos”44.

Criza în care trãim noi este ceaþa de dupã ofurtunã puternicã, dar ea este în acelaºi timp ceaþacreatoare a erei noi, sau, cum zice E. GüntherGründel, ea este „der Morgennebel eines neuenTages”. Este „rãsãritul zilei a patra a creaþiei omuluiapusean”, ºi zbuciumãrile unui veac ce se sfârºeºte ºi care au încins întregul glob pãmântesc sunt înacelaºi timp durerile naºterii unei noi epoci. Cu

44 Berdiaev, op. cit., p. 188.

30

Page 32: INTERIOR 2 --- SITE.vp

aceasta voim sã simbolizãm apunerea epociiluciferice, cu tendinþa ei neþãrmuritã dupã libertatea eului omenesc, care a distrus toate legãturile ºi totsensul supranatural al vieþii. Lucifer a ademenit peomul veacului nostru pe înãlþimile trufiei, dându-itoate bogãþiile pãmântului, numindu-l domn aluniversului, dar i-a furat în schimb sufletul. Trezitacum din cea mai ademenitoare ºi mincinoasãpromisiune, a celui mai ispititor dintre toþi diavolii,Faust a rupt pactul cu Lucifer. Acesta este sen suladânc al zbuciumului apocaliptic prin care treceveacul nostru.

Furtuna a început sã lase din puterea ei ºi, laorizont, se aratã binefãcãtoarele raze ale soarelui.Nãdejdi noi au început sã încolþeascã în sufletulgeneraþiilor tinere ale tuturor popoarelor. Pãrãsireailuziilor, cu care Lucifer îl amãgise, a început. Lumea clãditã pe fundamentul trufiei idealismului-umanist se nãruie. Tot mai mult îºi face loc în gândirea ºisufletul acestor generaþii pãrerea cã o singurã ieºireexistã din impasul mare în care acestea se aflã:Evanghelia. Noi credem, ca marele rus Berdiaev, cãhaosul în care acest veac se zbuciumã nu este altcevadecât sfârºitul tragic ºi falimentul total al iluziilorumanist-idealiste, individualiste, liberaliste ºidemocratice, dar ºi începutul unui timp nou, în careDumnezeu va deveni iarãºi centrul vieþii, al simþiriiºi al gândirii omeneºti. ªi zorile acestui veac, în carerevelaþia religioasã va fecunda iarãºi viaþa omului,ajutându-l sã se regãseascã pe drumul care duce laBiserica mântuitoare, au început sã se arate. Noi

31

Page 33: INTERIOR 2 --- SITE.vp

credem cã vom fi martori ºi convieþuitori ai veaculuiunui nou om care, rupând zapisul cu Lu cifer, se vaîntoarce umil sub crucea lui Hristos. Noi credemîntr-un stat în care adevãrul dumnezeiesc va firealizat.

Din cele de mai sus, putem concluziona cãactuala crizã este o crizã a omului apostat ºi întors cu totul de la Acela Care l-a creat. Din clipã în clipã,situaþia devine tot mai tragicã, scufundarea în haos,apunerea culturii ºi dispariþia vieþii în nonsens devin iminente. Crize economice ºi financiare au cunoscutºi alte timpuri; criza actualã este o crizã la rãspântiacelor douã veacuri. Ea nu este numai o crizãculturalã, ci o crizã a omului. Cauzele ei sunt, dupãcum am arãtat noi, trufia ºi nebuna încredere aomului în raþiunea sa, ruperea ºi negarea oricãreilegãturi a omului cu supranaturalul, cu Dumnezeu,ºi negarea legãturilor existenþiale, date prin creaþie,ale omului cu semenii sãi.

De acum, salvarea acestui om nu este posibilã,decât printr-o convertire a lui la Evanghelia mân-tuitoare. Numai în Hristos ºi prin Hristos mai poatefi omenirea veacului scãpatã de la prãvãlirea înabisul în faþa cãruia ea se aflã. Numai pe Hristos sepoate fundamenta o nouã orânduire a comunitãþiiomeneºti. Din aceastã constatare rezultã uriaºarãspundere ºi greaua misiune a celor chemaþi sãrealizeze ade vãrul creºtin în conºtiinþa ºi inimaomului acestui veac de apocalipsã.

32