GHID privind elaborarea planurilor

naţionale de intervenţie în domeniul siguranţei alimentelor

AUTORITATEA NAŢIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ ŞI PENTRU SIGURANŢA ALIMENTELOR

“Eficientizarea structurilor implicate în gestionarea situaţiilor de criză generate de consumul de alimente cu impact

asupra sănătăţii publice”, Proiect cod SMIS 40099

GHID privind elaborarea planurilor

naţionale de intervenţie în domeniul siguranţei alimentelor

Tradus și adaptat după “Ghidul FAO/OMS privind elaborarea planurilor naționale de intervenție în domeniul siguranței alimentelor”, de către o echipă din cadrul Autorității

Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor

3

CUPRINS

Abrevieri ................................................................................................................ 41. INTRODUCERE 1.1 Context ........................................................................................................ 5 1.2 Scopul documentului ................................................................................. 5 1.3 Publicul ţintă ............................................................................................... 5 1.4 Domeniul de aplicare a documentului ...................................................... 6 1.5 Cum se utilizează documentul .................................................................. 6 2. DEFINIREA “SITUAŢIEI DE URGENŢĂ ÎN DOMENIUL SIGURANŢEI ALIMENTELOR” .................................................................................................... 7 3. ETAPE PRELIMINARE Etapa 1. Obţinerea sprijinului la nivel înalt ..................................................... 8 Etapa 2. Identificarea partenerilor cheie ......................................................... 9 Etapa 3. Formarea unui grup executiv ........................................................... 9 4. CONSIDERAŢII CHEIE 4.1 Consideraţii generale .................................................................................. 10 4.2 Consideraţii specifice fiecărei ţări ............................................................. 11

5. ELEMENTELE CHEIE ALE UNUI PLAN DE INTERVENTIE 5.1 Informatii generale esenţiale ...................................................................... 12 5.2 Identificarea incidentelor ............................................................................ 14 5.3 Gestionarea incidentelor ............................................................................. 15 5.4 Analiza şi evaluarea după încheierea incidentului ................................... 17 5.5 Comunicarea ................................................................................................ 17

Referinţe ............................................................................................................... 20

4

Abrevieri :

¾ CIFOR (United States Council to Improve Foodborne Outbreak Response) – Consiliul

Statelor Unite pentru îmbunătăţirea respunsului la un focar de toxiinfecţie alimentară;

¾ EFSA (European Food Safety Authority) - Autoritatea Europeană pentru Siguranţa

Alimentelor;

¾ EMPRES (Food Safety Emergency Prevention System for Food Safety) – Sistemul de

Prevenţie în Situaţii de Urgenţă pentru Siguranţa Alimentelor;

¾ FAO (Food and Agriculture Organization of the United Nations) – Organizația pentru

Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite;

¾ FDA (United States Food and Drug Administration) – Administraţia Americană pentru

Medicamente şi Alimentaţie;

¾ FSA (United Kingdom Food Standards Agency) – Agenţia Regatului Unit pentru

Standarde Alimentare;

¾ FSAI (Food Safety Authority of Ireland) – Autoritatea pentru Siguranţa Alimentelor din

Irlanda;

¾ IHR (International Health Regulations) - Regulamente Sanitare Internaţionale;

¾ INFOSAN (International Food Safety Authorities Network) - Reţeaua Internaţională a

Autorităţilor pentru Siguranţa Alimentară;

¾ MACG (Multiagency coordination group) – Grup de Coordonare Interinstituţională;

5

1. INTRODUCERE

1.1 Context

Mai multe state membre au solicitat ca FAO şi OMS să ofere asistenţă tehnică în elaborarea de planuri de intervenţie în domeniul siguranţei alimentelor. Consolidarea pregătirii, identificării şi reacţiei rapide la situaţiile de urgenţă din domeniul siguranţei alimentelor sunt elemente cheie ale programelor FAO/OMS pentru situaţiile de urgenţă din domeniul siguranţei alimentelor şi anume Sistemul de prevenire a situaţiilor de urgenţă pentru siguranţa alimentelor (EMPRES Food Safety) şi Reţeaua Internaţională a Autorităţilor pentru Siguranţa Alimentară (INFOSAN).Mai multe ţări, cele mai multe având sisteme de control al alimentelor bine dezvoltate, au pregătit planuri de intervenţie pentru a-şi justifica măsurile dintr-o situaţie de urgenţă. Cu toate acestea, în prezent nu există niciun ghid care să descrie cele mai bune practici care să fie utilizate în timpul procesului de elaborare a unor astfel de planuri, sau ceea ce ar trebui să conţină planurile. Managementul situaţiilor de urgenţă în domeniul siguranţei alimentelor reprezintă rareori responsabilitatea unei singure autorităţi naţionale, fiind necesară o colaborare oportună şi coordonată între toţi partenerii pentru a se asigura un răspuns eficient.

1.2 Scopul documentului

Acest document a fost elaborat pentru a ajuta ţările la elaborarea şi punerea în aplicare a planurilor naţionale de intervenţie în domeniul siguranţei alimentare, care să fie în concordanţă cu conceptul de analiză a riscurilor.

1.2 Publicul ţintă

Publicul ţintă include autorităţile naţionale responsabile cu managementul situaţiilor de urgenţă din domeniul siguranţei alimentelor. Deşi a fost dezvoltat în principal pentru agenţiile guvernamentale, acest document poate fi util şi organizaţiilor care sunt angajate în activităţi din domeniul siguranţei alimentelor. Ca o recunoaştere a importanţei diferitelor sisteme naţionale eficace de control al alimentelor la elaborarea planurilor de intervenţie

6

în domeniul siguranţei alimentelor, documentul abordează şi nevoile specifice ale ţărilor cu sisteme naţionale de control al produselor alimentare în curs de dezvoltare.

1.3 Domeniul de aplicare a documentului

Documentul prezintă procesul şi principiile de elaborare a unui plan naţional integrat de intervenţie în domeniul siguranţei alimentelor.De asemenea, documentul oferă autorităţilor naţionale recomandări cu privire la măsurile care trebuie luate pentru elaborarea acestui plan. Datorită diversităţii sistemelor naţionale de control al alimentelor, aflate în diferite stadii de dezvoltare, precum şi a gamei largi de pericole pentru siguranţa alimentară, furnizarea de şabloane standardizate este puţin probabil să fie utilă; prin urmare, prezentul document oferă recomandări generale care să fie utilizate la elaborarea planurilor specifice fiecărei ţări.Documentul subliniază importanţa colaborării între autorităţi şi a unei abordări multidisciplinare, pentru ca o intervenţie eficientă poate fi realizată numai prin coordonarea şi pregătirea corespunzătoare a diferitelor autoritati implicate în acest proces, având în vedere natura complexă a situaţiilor de urgenţă din domeniul siguranţei alimentare.

1.4 Cum se utilizează documentul

În cadrul acestui document există cinci secţiuni. După prima secţiune (introductivă), a doua secţiune prezintă definiţia Codex a “situaţiei de urgenţă în domeniul siguranţei alimentelor” şi descrie factorii ce trebuie luaţi în considerare atunci când se defineşte o “situaţie de urgenţă in domeniul siguranţei alimentelor” în contexte naţionale. A treia secţiune, “Etape preliminare”, prevede măsurile necesare înainte de iniţierea elaborării planurilor naţionale de intervenţie în domeniul siguranţei alimentelor. A patra secţiune, “Consideraţii cheie”, este împărţită în două teme (consideraţii generale şi specifice în funcţie de ţară) şi ilustrează aspecte importante care trebuie luate în considerare şi înţelese de către toţi partenerii participanti la elaborarea planului. Ultima secţiune, “Elemente cheie ale unui plan de intervenţie în situaţii de urgenţă”, reprezintă secţiunea de bază a documentului şi oferă linii directoare privind temele principale care trebuie incluse în plan.

7

2. DEFINIREA SITUAŢIEI DE URGENŢĂ ÎN DOMENIUL SIGURANŢEI ALIMENTELOR

În acest document este utilizată definiţia Codex Alimentarius, care defineşte o “situaţie

de urgenţă în domeniul siguranţei alimentelor” ca fiind: o situaţie, fie accidentală,

fie intenţionată, care este identificată de o autoritate competentă ca reprezentând un

risc alimentar serios şi necontrolat încă pentru sănătatea publică, care necesită măsuri

urgente.

Definiţia Codex furnizează o descriere generală a unei situaţii de urgenţă în domeniul

siguranţei alimentelor care se aplică unei game largi de situaţii.

Este recunoscut faptul că evenimentele de siguranţa alimentară care necesită intervenţie

în scopul protejarii sănătăţii consumatorilor variază de la incidente minore până la crize

majore. O situaţie se poate schimba rapid sau poate evolua în timp, necesitând niveluri

variabile de resurse, coordonare şi management pentru intervenţie. Mai mulţi factori

influenţează modul în care este abordat un eveniment, inclusiv numărul de persoane

bolnave, severitatea bolii, distribuţia şi volumul de alimente, dacă agentul contaminant

este cunoscut sau necunoscut, implicaţiile internaţionale şi comerciale. În plus, structurile

existente într-o ţară care răspund la un astfel de eveniment vor juca un rol critic în nivelul

de coordonare şi de resurse necesar. Ce este tratat ca un incident obişnuit într-o ţară

poate fi considerat o criză în alta. Aceste variaţii pot duce la dificultăţi în stabilirea cazurilor

care constituie o urgenţă în domeniul siguranţei alimentelor. A fost utilizată o varietate de

termeni pentru definirea de situaţii similare.

Ţările vor trebui să descrie o situaţie de urgenţă din punctul de vedere al propriului lor

sistem de control al alimentelor. Prin urmare, definiţia situaţiei de urgenţă poate varia de

la ţară la ţară, iar pragul de interventie va fi diferit. Deşi pot fi utilizaţi diferiţi termeni pentru

a descrie gravitatea unui eveniment, Figura 1 ilustrează modul în care evenimentele mai

severe (si mai putin frecvente) necesită un grad ridicat de resurse, coordonare de la nivel

central şi luare de decizii la un nivel superior. Planurile de intervenţie trebuie sa reflecte

necesitatea adaptării intervenţiei, fie în sensul creşterii, fie în sensul scăderii acesteia,

pentru a răspunde cerinţelor evenimentului.

8

3. ETAPE PRELIMINARE Etapa 1. Obţinerea sprijinului la nivel înaltÎnainte de a începe elaborarea unui plan de intervenţie pentru o situaţie de urgenţă din domeniul siguranţei alimentelor, sunt necesare mandatarea şi sprijinul adecvat din partea guvernului.În ţările care au programe de control bine dezvoltate privind siguranţa alimentelor şi in care a fost stabilită in legislatie o singură autoritate de siguranţa alimentelor, există deja un mandat pentru elaborarea şi implementarea unui plan de interventie in situaţiiile de urgenţă din domeniul siguranţei alimentelor. În ţările fără o autoritate unică sau fără legislaţie specifică, un astfel de mandat trebuie să fie regăsit la nivel înalt. Sarcina iniţierii procesului de elaborare a unui plan de intervenţie la situaţiile de urgenţă din domeniul siguranţei alimentelor revine unui individ sau unei agenţii din cadrul guvernului. Având în vedere faptul că pentru elaborarea planului este necesară colaborarea intre mai multe agenţii, pe durata procesului de solicitare a sprijinului la nivel înalt, trebuie identificate si alte agenţii guvernamentale care vor trebui să fie implicate. Aceasta reflectă faptul că responsabilitatea pentru siguranţa alimentelor revine adesea mai multor agenţii guvernamentale, toate acestea trebuind să fie implicate pentru elaborarea şi implementarea cu succes a unui plan eficient pentru situaţiile de urgenţă din domeniul

siguranţei alimentelor.

Figura 1

9

Etapa 2. Identificarea partenerilor cheieDatorită faptului că pericolele pentru siguranţa alimentelor pot proveni din mai multe sectoare (plante, animale, hrana pentru animale, procesare etc.), cheia pentru o reacţie de succes este reprezentată de implicarea, în elaborarea planului, a tuturor agenţiilor guvernamentale care sunt responsabile pentru siguranţa alimentelor. Aceasta ajută la asigurarea cooperării şi colaborării între toate părţile interesate şi facilitează schimbul de informaţii între agenţiile responsabile. La elaborarea planului pentru situaţiile de urgenţă din domeniul siguranţei alimentelor, partenerii cheie vor proveni din cadrul agenţiilor guvernamentale precum sănătate, agricultură, pescuit, comerţ, precum şi din administraţia locală şi regională.Disciplinele şi sectoarele cheie care trebuie implicate sau consultate pot include următoarele: - Servicii de inspecţie a alimentelor; - Servicii veterinare; - Servicii de epidemiologie şi sănătate publică ; - Laboratoare; - Agricultura; - Servicii /specialişti în intervenţie; - Servicii vamale si inspectoratele de carantină; - Servicii juridice; - Servicii de aplicarea a legii; - Ştiinţa şi tehnologia alimentelor (guvern); - Mass-media şi comunicaţii; - Alte sectoare relevante.

Etapa 3 Formarea unui grup pentru elaborarea planului (grup executiv)Trebuie stabilit un grup care să gestioneze procesul de elaborare a unui plan de intervenţie în domeniul siguranţei alimentelor. Acest grup trebuie să fie multidisciplinar şi să aibă reprezentanţi din toate agenţiile guvernamentale esenţiale.Membrii grupului trebuie să facă parte din personalul de conducere cu responsabilităţi în luarea de decizii şi care să cunoască în detaliu politicile naţionale şi internaţionale.Atribuţiile acestui grup vor consta în stabilirea domeniului de aplicare a planului de intervenţie în domeniul siguranţei alimentelor, supravegherea pregătirii planului, asigurarea

10

analizei corespunzătoare şi consultarea cu partenerii cheie menţionaţi mai sus, precum şi asigurarea aprobarii acestuia.Grupul de planificare trebuie, de asemenea, să asigure existenţa unui mecanism pentru actualizarea planului, atunci când este cazul, şi pentru realizarea de exercitii de simulare în scopul testării eficienţei acestuia (vezi Capitolul 4). Grupul de planificare trebuie, să colecteze şi să analizeze toate textele legislative relevante şi să asigure integrarea planului de intervenţie în domeniul siguranţei alimentare cu alte planuri naţionale de intervenţie, după caz. De asemenea, acest grup trebuie să identifice resursele financiare şi umane pentru elaborarea şi implementarea planului.

4. CONSIDERAŢII CHEIE

4.1 Consideratii generale

Un incident poate evolua în timp, devenind grav, complex, necesitând astfel resurse mai mari pentru a-l gestiona. În anumite circumstanţe, incidentul se va întinde sub diverse jurisdicţii şi poate implica comerţul internaţional. Poate fi util să considerăm incidentele ca necesitând un răspuns “pe mai multe nivele”, trecând de la capacitatea de a le gestiona la nivel local la necesitatea coordonării la nivel naţional. (Organizaţiile guvernamentale sunt adesea complexe, drept pentru care în plan trebuie detaliate responsabilităţi şi canalele de comunicare clare între autorităţile naţionale, regionale şi locale, astfel încât să se asigure implementarea unei abordari consecvente şi coordonate).Va fi importantă elaborarea de criterii pentru a se face diferenta între incidente obişnuite, usor de gestionat şi situaţii de urgenţă mai mari. În determinarea criteriilor pentru iniţierea răspunsului la o situaţie de urgenţă în domeniul siguranţei alimentelor, va trebui să se ţină cont nu doar de gravitatea incidentului, dar şi de zona geografică implicată şi de alti factori, cum ar fi comerţul internaţional şi politica naţională.Este important să se recunoască faptul că vor apărea situaţii de urgenţă şi că va fi necesar un răspuns. Un plan va contribui la asigurarea unei abordări coordonate, eficiente şi consecvente în soluţionarea incidentelor, în scopul minimalizării impactului acestora asupra sănătăţii publice.Deşi un plan de intervenţie în domeniul sigurantei alimentelor se construieşte în mod normal pe un sistem eficient de control al alimentelor, lipsa unui astfel de sistem bine dezvoltat nu ar trebui să împiedice elaborarea unui plan.

11

După cum s-a menţionat mai sus, procesul de planificare trebuie să includă şi dispoziţii pentru analizarea şi revizuirea periodică a planului şi pentru asigurarea faptului că informaţiile conţinute de acesta sunt actualizate. Odată ce un plan a fost elaborat, trebuie să fie organizate exerciţii de simulare pentru a se asigura că persoanele implicate sunt familiarizate cu planul şi că acesta poate fi implementat rapid şi eficient. Realizarea exerciţiilor de simulare poate identifica deficienţele existente (Aceste deficienţe pot indica nevoia de formare suplimentară a personalului sau resurse umane şi/sau financiare /insuficiente etc.) sau domeniile care trebuie revizuite şi pot fi abordate înainte de apariţia unei situaţii de urgenţă. Exercițiile pot fi simple exerciţii practice pe bază de scenarii, care implică putine resurse dar care sunt totuşi utile în acest proces.Comunicarea adecvată şi schimbul de informaţii reprezintă componente importante în colectarea şi diseminarea informaţiilor detaliate cu privire la o situaţie şi contribuie la procesul de luare a deciziilor. Procesul de planificare trebuie să identifice canalele de comunicare existente şi modul în care pot fi diseminate informaţiile referitoare la un incident. Odată ce planul a fost elaborat, acesta trebuie să fie comunicat tuturor agenţiilor naţionale relevante. În plus, părţile interesate, precum industria alimentară şi grupurile de consumatori, trebuie să fie informate cu privire la plan.

4.2 Consideraţii specifice fiecărei ţări

Ţările trebuie să îţi revizuiască experientele legate de incidentele alimentare şi să dezvolte un profil al sistemului deja existent pentru abordarea situaţiilor de urgenţă în domeniul siguranţei alimentelor, identificarea lacunelor şi limitelor, precum şi pentru luarea în considerare a modului în care acestea trebuie să fie abordate. Atunci când resursele sunt limitate, implementarea planului poate fi dificilă. Prin urmare, pot fi necesare măsuri alternative pentru a gestiona o situaţie de urgenţă în domeniul siguranţei alimentelor. Aceste soluţii pot fi găsite în ţara respectivă, prin intermediul agenţiilor partenere care nu pot fi implicate în mod normal în controlul alimentelor. În plus, pentru a răspunde acestor nevoi, trebuie avută în vedere cooperarea regională sau internaţională şi planurile de contingenţă. Organizaţiile internaţionale care activează în domeniul sigurantei alimentare, cum ar fi FAO şi OMS, trebuie să fie considerate drept resurse care să ofere sprijin în situaţii de urgenţă, precum şi surse de informaţii.

12

Elaborarea şi implementarea unui plan de intervenţie în domeniul siguranţei alimentelor este în conformitate cu cele mai bune practici internaţionale şi demonstrează respectarea obligaţiilor internaţionale, cum ar fi cele ale Acordului Sanitar şi Fitosanitar (SPS) şi ale Regulamentelor Sanitare Internaţionale (IHR) .

5. ELEMENTELE CHEIE ALE UNUI PLAN DE INTERVENŢIE

5.1 Informaţii generale esenţiale

Planul de intervenţie trebuie să includă unele remarci în introducere cu privire la scopul şi obiectivele generale ale acestuia. În termeni generali, scopul unui plan de intervenţie în domeniul sigurantei alimentelor este de a stabili un cadru pentru răspunsul la situatiile de urgenţă, atunci când acestea apar. Planul oferă îndrumare pentru cei care au un rol în prevenirea sau răspunsul la incidentele în domeniul siguranţei alimentelor. Obiectivul său constă într-o abordare coordonată în rândul tuturor agenţiilor guvernamentale pentru a se reduce riscurile pentru consumatori, a se minimiza impactul asupra sănătăţii publice, precum şi pentru a elimina de pe piaţă produsele implicate.Planul de intervenţie în domeniul siguranţei alimentelor trebuie să facă referire la reglementările relevante sau la legislaţia naţională care oferă temeiul juridic pentru punerea sa în aplicare. În plus, în cazul în care există alte planuri de intervenţie naţionale şi internaţionale, cum ar fi cele referitoare la controlul focarelor de toxiinfecţie alimentară sau focarelor de boli ale animalelor, planul de intervenţie trebuie să fie corelat cu acestea pentru a se asigura un răspuns integrat.În plan trebuie descrise rolurile şi responsabilităţile diferitelor agenţii naţionale implicate în răspunsul la situaţia de urgenţă în domeniul siguranţei alimentelor iar acestea pot include următoarele:• sectorul sanitar;• agricultură şi pescuit;• sectorul siguranţei furajelor/ alimentelor;• autorităţile locale;• laboratoarele naţionale de referinţă (În tările în care nu există laborator national de

referinţă, echipa de elaborare a planului poate lua în considerare alte opţiuni, cum ar fi laboratoare regionale sau internaţionale);

• sectoare care colaborează cu industria, comerţul şi mediul academic.

13

Pentru a se asigura o abordare coordonată, se recomandă ca planul să ia în considerare

necesitatea unui grup de coordonare interinstituţională (GCI), care să implice agentiile

guvernamentale relevante, pentru a coordona răspunsul naţional (vezi Figura 2).

De retinut: Idei pentru elemente legate de GCI care să fie incluse în planul de

intervenţie

• Structura generală şi componenţa GCI;

• Termeni de referinţă (rolurile şi responsabilităţile) ai GCI;

• Strategia de comunicare între autoritatile participante;

• Aranjamente operaţionale şi logistice;

• Mecanisme de evaluare şi monitorizare.

14

În funcţie de situaţia fiecarei ţări, un astfel de mecanism de coordonare poate exista

deja sau poate fi construit pe baza altor grupuri de coordonare existente. Coordonarea

interinstituţională implică diferite domenii şi autoritati guvernamentale. Trebuie să fie

identificaţi toţi partenerii GCI şi trebuie descrise rolurile şi responsabilităţile acestora în

legătură cu gestionarea situaţiei de urgentă in domeniul siguranţei alimentelor. Membrii

obişnuiţi ai MACG (Grup de coordonare agentii multiple) sunt reprezentaţi de personalul

de conducere din cadrul agenţiilor de sănătate publică şi agricultura, agenţiilor de inspecţie

a alimentelor şi autorităţilor locale care sunt delegate să acţioneze în numele agenţiilor

lor. Componenţa MACG se va modifica în funcţie de natura evenimentului gestionat;

trebuie să existe un grup ad-hoc, care să se instituie pentru fiecare eveniment în parte.

Este recunoscut faptul că în fiecare agenţie ar putea fi nevoie de activităţi suplimentare

de coordonare pentru gestionarea evenimentului, care pot implica resurse suplimentare

. Este posibil ca acest lucru să se fi realizat înainte de formarea MACG.

5.2 Identificarea incidentelor

Incidentele pentru siguranţa alimentelor sunt, de obicei, identificate de o varietate de

surse de informare, cum ar fi industria alimentară, partenerii comerciali, reclamaţiile

consumatorilor, aplicarea programelor naţionale de monitorizare şi supraveghere a

siguranţei alimentelor, sanatatii publice, monitorizarii mediului, notificarile de la nivel

internaţional şi monitorizarea media.

Sistemele de monitorizare sunt, de obicei, coordonate de diferite agenţii guvernamentale

responsabile de siguranţa alimentelor şi sănătatea publică. Dacă rapoartele provenite

din sisteme diferite sunt evaluate în mod colectiv, este mai probabilă identificarea

incidentelor. Trebuie elaborate mecanisme pentru schimbul de astfel de informaţii, în

mod ideal, de către o echipă centrală de management. Cu toate acestea, în lipsa unei

astfel de echipe centrale, este necesar să se stabilească o comunicare periodică între

parteneri pentru schimbul şi evaluarea de date. Sectorul sănătăţii publice, în mod normal,

face publice datele privind cazurile individuale sau focarele de toxiinfecţie alimentară.

Laboratoarele de referinţă fac schimb de date cu privire la analiza detaliată a probelor.

Agenţiile guvernamentale responsabile de sectorul agriculturii şi pescuitului fac schimb

15

de informaţii cu privire la produsele alimentare contaminate a căror prezenţă pe piaţă

este probabilă. Informaţii similare pot proveni din sectorul alimentar.

Este esenţială existenţa unui mecanism prin care să se facă schimb de informaţii în

mod obişnuit între toţi partenerii relevanţi, iar acest mecanism trebuie să fie prezentat în

planul de intervenţie.

Atunci când este identificat un eveniment neobişnuit, informaţiile trebuie să fie validate

pentru a se evalua complet situaţia şi pentru a se lua o decizie cu privire la măsurile

ulterioare. În acest scop, trebuie căutate rapid mai multe informaţii legate de eveniment

şi evaluate de către GCI pe baza riscului. Planul trebuie să prezinte acest proces, precum

şi modul în care va fi reevaluată situaţia pe măsură ce devin disponibile noi informaţii.

Criteriile pentru activarea planului de intervenţie în domeniul siguranţei alimentelor

trebuie elaborate şi aprobate de către toţi partenerii. Aceste criterii vor ţine cont de natura

pericolelor, de riscurile asociate cu aceste pericole, de complexitatea şi amploarea

situaţiei de urgenţă, de distribuţia şi de cantitatea de alimente implicate, de severitatea

efectului asupra sănătăţii, de populaţia expusă la risc şi de resursele disponibile pentru

a răspunde la situaţia de urgenţă.

Planul trebuie să descrie procesul care va asigura faptul că toate informaţiile şi

documentele referitoare la incident sunt înregistrate la nivel central. Aceste înregistrări

trebuie să includă şi informaţii privind întâlnirile convocate şi deciziile luate.

5.3 Gestionarea incidentelor

Încă din faza iniţială, gestionarea incidentelor se bazează pe stabilirea controlului şi

coordonării pentru abordarea incidentului. Controlul general al unui incident trebuie să

fie gestionat la nivel central de către GCI. În timpul gestionării unui incident, autoritatile

de investigare vor primi indicaţii de la GCI pentru a se asigura o coordonare eficientă.

Planul de intervenţie în domeniul siguranţei alimentelor trebuie să descrie toate aspectele

acestei coordonări, inclusiv modul în care GCI comunică şi primeşte informaţii referitoare

la incident.

Informaţiile trebuie să circule de la partenerii cheie responsabili cu implementarea

răspunsului implicaţi în anchetă către GCI, care coordonează şi analizează informaţiile

în scopul stabilirii măsurilor adecvate de management al riscurilor. Informaţiile trebuie să

16

circule şi de la GCI către cei implicaţi în soluţionarea incidentului, pentru a oferi actualizări cu privire la situaţie. Acest lucru poate fi realizat sub forma de rapoarte zilnice privind situaţia care sunt transmise către toţi cei implicaţi şi, de asemenea, către clasa politică.Informaţiile primare referitoare la incident trebuie să includă în mod normal suficiente informaţii pentru a permite identificarea populaţiei expuse la risc. În funcţie de natura incidentului, poate fi necesară implicarea altor autoritati şi solicitarea de resurse şi personal suplimentar pentru a soluţiona incidentul. Pentru anticiparea unor astfel de situatii, trebuie identificat şi instruit în prealabil personalul căruia îi vor fi reatribuite sarcini de participare la intervenţie în cazul unui eveniment. Este esenţial lucrul în ture care să asigure un timp de odihnă adecvat pentru cei implicaţi în intervenţie, întrucât multe evenimente de siguranţă alimentară durează săptămâni. Prin urmare, planul trebuie să includă un proces de recrutare a personalului suplimentar, rotaţia personalului după cum este necesar şi asigurarea faptului că sunt respectate nevoile acestuia atunci când lucrează ore suplimentare. Ca parte a anchetei, uneori poate fi necesară intensificarea prelevărilor de probe (de alimente si de la persoanele afectate), situatie in care capacitatea de laborator publică sau privată poate să nu fie suficientă pentru a face faţă numărului şi tipurilor de probe solicitate. În aceasta situatie trebuie să se ia măsuri pentru a avea acces la alte laboratoare, cum ar fi cele din ţările vecine.Pe măsură ce incidentul evoluează, este, de obicei, necesar să se iniţieze intervenţii pentru protejarea sănătăţii publice, prin limitarea şi controlul distribuţiei de produse alimentare afectate. Împiedicarea distribuţiei produselor alimentare contaminate, retragerea şi rechemarea produselor alimentare, precum şi închiderea unităţilor din sectorul alimentar trebuie considerate drept măsuri adecvate şi trebuie întreprinse atunci când este necesar. In mod ideal, vor exista proceduri stabilite pentru trasabilitatea produselor alimentare, retragere, rechemare şi închiderea temporară a unităţilor din sectorul alimentar. Acestea trebuie menţionate în planul de intervenţie.Trebuie să existe proceduri documentate pentru eliminarea adecvată a produselor alimentare care au fost scoase din lanţul alimentar, pentru a se neutraliza orice contaminanţi activi şi pentru a se împiedica în continuare intrarea în lanţul alimentar a produsului alimentar sau a contaminantului.La un moment dat al incidentului, va fi necesară reducerea anchetei la activităţi de rutină. Acest lucru va fi decis de GCI, atunci când nu mai există un risc pentru sănătatea publică,

17

iar toate produsele alimentare implicate au fost controlate, în conformitate cu criteriile stabilite în planul de intervenţie. Toţi cei implicaţi în anchetă vor trebui informaţi cu privire la diminuarea incidentului.

5.4 Analiza şi evaluarea după încheierea incidentului

La finalizarea unui incident, este adesea util să se efectueze o analiză a modului în care a fost gestionat incidentul, pentru a se identifica punctele forte şi domenile care ar putea fi îmbunătăţite, în scopul eficientizării managementului viitoarelor incidente. Acest proces trebuie descris în mod clar, ca parte a planului de intervenţie. În scopul de a lua măsuri cat mai eficiente pentru a împiedica producerea şi distribuirea de produse alimentare implicate, trebuie să se analizeze acţiunile de intervenţie care au fost întreprinse în vederea protejării sănătăţii publice, diferitele mijloace de comunicare, procedurile de reglementare existente la dispoziţia inspectorilor, capacitatea de laborator şi buletinele de analiză, serviciile de inspecţie şi eficienţa retragerii/ rechemarii produsului. Lacunele care pot fi identificate în capacitatea de testare a laboratoarelor indică necesitatea dezvoltării capacitatii laboratoarelor în viitor.

În urma “experienţei acumulate” din analiza incidentului, poate fi necesară revizuirea planului de către grupul executiv. Astfel se pot face recomandări pentru măsuri corective în vederea îmbunătăţirii programului naţional de control al produselor alimentare, cum ar fi instruirea suplimentară a personalului implicat în acţiuni de inspecţie, consolidarea capacităţii laboratoarelor sau proceduri de reglementare îmbunătăţite. Informaţiile dobândite în cursul unei anchete pot identifica procese sau practici care necesită măsuri pentru a se asigura evitarea unor incidente similare. Astfel de acţiuni corective trebuie să fie diseminate către sectorul comercial şi factorii de decizie.

5.5 Comunicarea

Planul naţional de intervenţie în domeniul siguranţei alimentelor trebuie să conţină strategii pentru comunicare şi schimbul de informaţii cu: 1) partenerii, 2) părţile interesate, inclusiv furnizorii de servicii medicale, mass-media şi publicul larg, şi 3) organizaţiile internaţionale.

18

Comunicarea eficientă este esenţială şi necesită pregătire înainte de o situaţie de urgenţă, iar acest lucru trebuie să includă schimbul de informaţii cu toate părţile interesate. Obiectivul unei strategii de comunicare constă în furnizarea de informaţii exacte şi oportune cu privire la pericol şi asigurarea unei viziuni comune asupra problemei. Planul trebuie să reflecte abordarea generală a comunicării cu toţi partenerii şi cu publicul. Pentru a se răspunde unor necesităţi variate de informare, trebuie luate în considerare procese cum ar fi avertizări, comunicare inter-instituţională, alte autorităţi guvernamentale (locale, de stat, regionale), guverne străine şi organizaţii internaţionale, mesaje publice şi comunicări către industrie. O componentă esenţială a oricărui plan este reprezentată de o listă cu datele de contact ale tuturor partenerilor şi operatorilor, inclusiv mass-media; această listă trebuie să fie uşor accesibilă şi actualizată periodic. Trebuie să existe proceduri (Procedurile Operaţionale Standard, Coduri de bună practică) pentru gestionarea informaţiilor şi comunicărilor generate în cursul managementului unui incident. Trebuie pregătite şi diseminate celor implicaţi în gestionarea incidentului actualizări periodice cu privire la situaţia de urgenţă, pe măsură ce aceasta evoluează. Unele dintre informaţiile colectate vor trebui să rămână confidenţiale iar planul ar trebui să abordeze acest lucru. Strategia de comunicare poate include utilizarea de comunicate de presă standard, machete pentru notificarea incidentelor, anunţuri de retragere /rechemare, pregătirea de întrebări şi răspunsuri, precum şi fişe informative pe teme familiare. Mijloacele de diseminare a informaţiilor pot include site-uri web speciale, materiale tiparite, precum şi anunţuri publice în presa locală şi naţională. Este important să se asigure că informaţiile furnizate sunt accesibile publicului larg. Grupul executiv trebuie să acorde atenţie situaţiilor specifice fiecărei ţări pentru strategii de comunicare eficiente, cum ar fi utilizarea de grafice, afişe, etc. Poate fi necesară traducerea mesajului în alte limbi şi difuzarea la televiziune şi radio. Este necesar să se asigure că şi cei din mediul rural, fără acces la mass-media, primesc informaţiile prin alte mijloace. Comunicările către public trebuie să fie uşor de înţeles, deschise şi concrete cu privire la risc şi produsele afectate, şi trebuie să ofere recomandări publicului. Trebuie să se ofere informaţii cu privire la măsurile care s-au luat şi cele care se întreprind pentru a se controla problema. Trebuie oferite recomandări consumatorilor cu privire la modul de acţiune în cazul în care dețin produsele afectate şi în cazul în care au consumat produsele afectate.

19

Planul trebuie să descrie înfiinţarea unei linii telefonice cu personal instruit care poate fi apelată de persoanele interesate, în scopul obţinerii de informaţii concrete cu privire la situaţia de urgenţă din domeniul siguranţei alimentelor. Acesta trebuie să se poată adapta pentru a face faţă unui număr mare de apeluri pe perioade scurte de timp. Este benefică existenţa unui singur purtător de cuvânt desemnat care să prezinte informaţii către mass-media, prin intermediul conferinţelor de presă. Această persoană va fi pregătită şi instruită în prealabil cu privire la modul de comunicare eficientă în astfel de circumstanţe şi trebuie să fie o persoană recunoscută ca având autoritate în domeniu. Pot fi necesare conferinţe de presă periodice. Trebuie să existe un proces pentru monitorizarea nevoilor de informare şi consultanţa privind comunicările ulterioare. Având în vedere mobilizarea comunităţii internaţionale, trebuie să fie utilizate sistemele existente pentru schimbul de informaţii. Reţeaua Internaţională a Autorităţilor pentru Siguranţa Alimentară (INFOSAN) este o reţea FAO / OMS pentru difuzarea de informaţii importante cu privire la problemele de siguranţă a produselor alimentare la nivel global. INFOSAN menţine în ţările membre o reţea de puncte focale şi puncte de contact în situaţii de urgenţă. În cursul incidentelor de siguranţă a alimentelor, INFOSAN asigură legătura cu autorităţile naţionale relevante pentru colectarea, validarea şi, dacă este necesar, diseminarea informaţiilor la nivel internaţional. Informaţiile raportate la INFOSAN fac obiectul validării cu ţările relevante. Alertele care rezultă din aceste discuţii sunt elaborate şi convenite cu ţările implicate, şi difuzate prin intermediul unui site web securizat. INFOSAN trebuie considerat o resursă de informaţii esenţială pentru asistenţă în situaţiile de urgenţă. Multe situaţii de urgenţă din domeniul siguranţei alimentare au implicaţii internaţionale şi pot fi raportate la OMS în baza Regulamentelor Sanitare Internaţionale (IHR). Acest lucru va necesita o colaborare strânsă între autorităţile care sunt direct implicate în situaţiile de urgenţă din domeniul siguranţei alimentelor şi Punctul Focal Naţional IHR.

20

21

REFERINŢE

UK: Food Standards Agency• „Principles for preventing and responding to food incidents” – Document orientativ produs de grupul de lucru Food Standards Agency privind incidentele (Aprilie 2008).http://www.food.gov.uk/multimedia/pdfs/incidentsprinciples.pdf• “Incident response protocol” (Document revizuit Februarie 2009).http://www.food.gov.uk/multimedia/pdfs/incidentresponserotocol.pdf

Irlanda: Food Safety Authority of Ireland• “Food incidents and food alerts”. Scopul acestui Cod de bune practici este de a stabili măsuri de responsabilitate privind gestionarea incidentelor alimentare la nivel local şi național care implică pericole alimentare identificate de întreprinderile din sectorul alimentar, agenţii oficiale sau alte State Membre.http://www.fsai.ie/assets/0/86/204/f63ada65-0dcd-47b7-9225-f70ff3458ce4.pdf• “Product recall and traceability”. Acest ghid îşi propune să clarificare procedurile standardizate pentru identificarea și eliminarea produselor alimentare nesigure din lanțul alimentar. Sistemele de trasabilitate şi de retragere sunt componente fundamentale ale sistemului de management al siguranței alimentare a unei afaceri în domeniul alimentar.http://www.fsai.ie/assets/0/86/204/9c05bc98-cc20-4a62-aa29-cea71730df30.pdf

USA• FDA – “Emergency response plan”. (August 2010).http://www.fda.gov/downloads/EmergencyPreparedness/EmergencyPreparedness/UCM230973.pdf• NASDA – “Emergency response plan”. Formular pentru situaţii de urgenţă din domeniul siguranţei alimentelor , versiunea 1.0. (Februarie 2006).http://www.nasda.org/File.aspx?id=11167• CIFOR – “Guidelines for foodborne disease outbreak response”, (2009). [Acesta este un document foarte cuprinzator şi poate avea unele componente utile care sunt aplicabile pe scară largă .]http://www.cifor.us/documents/CIFORGuidelinesforFoodborneDiseaseOutbreakResponse-updated.pdf

22

Australia: Department of Health and Ageing • ”National food incident response protocol”. Ghid de coordonare a agențiilor guver-namentale australiene responsabile pentru aspectele privind produsele alimentare şi siguranţa alimentelor în cazul unui incident național în domeniul alimentar. (Mai 2007).http://www.health.gov.au/internet/main/publishing.nsf/Content/CDA339ACBEE60CF-8CA25709600193198/$File/response.pdf

Canada: Health Canada• “Foodborne illness outbreak response protocol to guide a multi-jurisdictional re-sponse” (Iulie 2006).http://www.hc-sc.gc.ca/hc-ps/alt_formats/pacrb-dgapcr/pdf/respond/fiorp-priti-eng.pdf

Franţa• “Practical guide for food alerts management” (July 2009).http://agriculture.gouv.fr/sections/thematiques/alimentation/securite-sanitaire/surveillance-controles-alertes/surveillance-des-denrees-alimentaires-controle-etges-tion-des-alertes-sanitaires/downloadFile/FichierAttache_8_f0/Guide_Gestion_Alerte_Revision_02_juillet_2009_VDef.pdf?nocache=1246975079.59

WHO• “Manual for the public health management of chemical incidents”.http://whqlibdoc.who.int/publications/2009/9789241598149_eng.pdf

FAO• “Food safety guidance in emergency situations”.ftp://ftp.fao.org/es/esn/food/emergency.pdf

Proiect cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Dezvoltarea Capacității Administrative 2007-2013

Editor: Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentruSiguranța Alimentelor

București, Piața Presei Libere nr.1Corp D1, Sector 1, Cod Poștal 013701

Telefon: 0374.150.200, Fax: 0213.124.967E-mail: office@ansvsa.ro, Web: www.ansvsa.ro

Data publicării: august 2015

Conținutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziția

oficială a Uniunii Europene sau a Guvernului României

“Eficientizarea structurilor implicate în gestionarea situaţiilor de criză generate de consumul de alimente cu impact

asupra sănătăţii publice”, Proiect cod SMIS 40099