UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRONOMICE ŞI MEDICINA VETERINARA

BUCUREŞTI FACULTATEA DE ZOOTEHNIE

EFECTUL ÎNCRUCIŞĂRII OILOR TURCANE ALBE CU BERBECI

TIGAIE CU CAPNEGRU ASUPRA POTENŢIALULUI LOR PRODUCTIV

CONDUCĂTOR ŞTIINŢIFIC

PROF.DR.VASILE TAFTA

DOCTORAND

ING. MARIUS SUSAN

BUCUREŞTI 2007

CUPRINS PARTEA I.

PREFAŢA 5

CAPITOLUL 1.ORIENTAREA ACTUALA A EXPLOATĂRII

OVINELOR PE PLAN EXTERN SI INTERN 1 2

1.1. Importanta economica actuala a creşterii ovinelor. 13

1.2. Situaţia creşterii ovinelor pe plan internaţional. 17

1.3. Situaţia creşterii ovinelor pe la naţional. 26

1.4. Condiţiile pedoclimatice ale zonei Geoagiu- Orastie si

repartizarea efectivelor de ovine la nivelul judeţului

Hunedoara. 33

CAPITOLUL 2. LOCUL SI ROLUL TRECUT SI ACTUAL AL

RASEI TURCANE IN TARA NOASTRĂ. 38

2.1. RasaTurcana. 38

2.1.1. Originea si aria de răspândire. 3 8

2.1.2. Producţiile rasei Turcane 39

2.2. Particularităţile generale morfoproductive a rasei Turcane 40

2.2.1. Varietaea alba. 41

2.2.2. Varietatea neagra 41

2.2.3. Varietatea brumarie 42

2.2.4. Varietatea Ratca 42

CAPITOLUL 3. MODALITĂŢI DE AMELIORARE A RASEI

TURCANA. 43

3.1. Ameliorarea prin selecţia in sine. 43

3.2. Principalele rezultate ale incrucisarii oilor Turcane cu

diferite alte rase ( Merinos, Tigaie, Karakul, Lincoln, Friza,

Awassi) 44

3.2.1. Rezultate in incrucisarea cu rasa Merinos 45

3.2.2. Rezultate in incrucisarea cu rasa Tigaie. 48

3.2.3. Rezultate in incrucisarea cu rasa Karakul 49

3.2.4. Rezultate in incrucisarea cu rasa Lincoln 53

3.2.5. Rezultate in incrucisarea cu rasa Friza 54

3.2.6. Rezultate in incrucisarea cu rasa Awassi 57

CAPITOLUL 4. PERSPECTIVE PRIVIND AMELIORAREA

RASEI TURCANA ALBA PRIN ÎNCRUCIŞAREA CU BERBECI TIGAIE

CAPNEGRU DE TELEORMAN. 59

4.1. Tigaia Capnegru de Teleorman. 60

4.1.1 Orignea si aria de răspândire 61

4.1.2 Particularităţi generale morfoproductive a rasei Tigaie cu

Capnegru de Teleroman. 63

4.2. Ameliorarea producţiilor de carne- lapte si a prolificităţii la

rasa Turcana prin incrucisare cu berbeci Tigaie Capnegru de

Teleorman. 65

CAPITOLUL 5. PERSPECTIVA CREŞTERII RASEI

TURCANA 67

PARTEA a Il-a

CERCETĂRI PROPRII.

CAPITOLUL 6. SCOPUL SI IMPORTANTA LUCRĂRII 69

CAPITOLUL 7. MATERIAL SI METODA DE LUCRU 72

7.1. Material biologic folosit. 73

7.2. întreţinerea animalelor, nutriţia si controlul conumului de

furaje. 74

7.3. Organizarea reproducţiei. 7 8

7.4. Controlul producţiei de lapte 79

7.5. Controlul producţiei de carne 81

7.6. Controlul producţiei de lana 83

7.7. Alte activităţi 84

CAPITOLUL 8. REZULTATE SI DISCUŢII 86

8.1. Ecotipul de Turcana din zona Geoagiu-Orastie 86

8.2. încrucişarea de infuzie Tigaie Capnegru de Teleorman x

Turcana din zona Geoagiu- Orastie 90

8.3. Conformaţia corporala a metişilor F1 92

8.4. Determinarea indicilor de reproducţie 95

8.5. Dezvoltarea corporala 97

8.6. Determinarea producţiei de lapte 107

8.7. Determinarea capacităţii de ingrasare a metişilor F1 125

8.7.1. Efectuarea sacrificărilor de control si calcularea

randamentului. 128

8.7.2. Aprecierea calităţii carcaselor 131

8.8. Producţia de lana 1 3 8

CAPITOLUL 9. EFICIENTA ECONOMICA A EXPLOATATIEI

DE OVINE 145

9.1 Parametrii tehnici ai exploatatiei. 146

9.2 Calcularea elementelor de cheltuieli specifice creşterii si

exploatării ovinelor 151

9.3 Calcularea veniturilor realizate prin exploatarea ovinelorl 5 7

CAPITOLUL 10. CONCLUZII SI RECOMANDĂRI 161

BIBLIOGRAFIE 169

ANEXE 181

PREFAŢA

După cum se ştie, ovinele au pus baza celei mai vechi şi importante

îndeletniciri, ilustrate şi astăzi de o valoroasă tehnologie tradiţională de

prelucrare a laptelui, lânii, pieilor şi cărnii. De asemenea, clasica transhumantă

a condus la răspândirea a o serie de cunoştinţe de geografie, botanică,

astronomie, etc. şi a contribuit la unitatea de neam, limbă, religie şi folclor,

precum şi la formarea conştiinţei naţionale şi a unei etici de paşnică convieţuire

şi întrajutorare reciprocă.

în acest mod, blânda Mioriţă, a reprezentat practic un important

factor de dezvoltare a civilizaţiei şi bunăstării materiale de-a lungul timpului,

însuşi Eminescu afirmă că „ blândeţea poporului român îşi are obârşia în

buna lui stare pastorală mereu superioară altor neamuri agricole ", iar George

Călinescu subliniază că balada Mioriţa „ sintetizează existenţa pastorală a

poporului român şi chiar unitatea lui de neam, în mijlocul real al spaţiului

carpatin". în acelaşi timp, păstoritul patriarhal a constituit muza creatoare a

nemuritorului nostru folclor, care întruchipează toată gama sentimentelor şi a

stărilor sufleteşti, inclusiv a doinei care aşa cum subliniază Octavian Goga,

„reprezintă glasul trecutului românesc, în valori de simţiri şi de credinţe vechi

din vremuri de demult apuse, creatorii ei fiind în special păstorii".

în ultimele decenii de până în 1989, în urma măsurilor tehnico-

organizatorice luate, şi în domeniul oieritului s-a ajuns la rezultate competitive.

După 1990 însă, dintr-o dată sectorul ovin a devenit ne-rentabil, în sensul că

lâna fină şi cea semifină nu a mai corespuns cerinţelor industriei prelucrătoare,

ba mai mult eficientele complexe de îngrăşare a mieilor, producătoare de valută

substanţială, au fost lichidate, ca şi cele mai performante tehnologii de creştere,

ameliorare şi exploatare a ovinelor. Această optică a dus la reducerea

efectivului cu peste 8 milioane de capete, în prezent acesta fiind de cea. 8,8

milioane, aproape egal cu cel din 1920, precum şi a producţiilor respective . în

acelaşi timp, asistăm la reţurcanizarea efectivelor şi aproape lichidarea

valorosului nostru Merinos românesc.

Dispunem încă de un fond genetic valoros al ovinelor rămase, cu o

bună adaptabilitate la condiţiile naturale locale, de specialişti competenţi, de

tehnologii specifice performante, şi o bogată experienţă profesională în

domeniu, chezăşie a posibilităţilor de redresare numerică rapidă a ovinelor.

In toate ţările lumii creşterea oilor poartă pecetea tradiţionalului.

Populaţiile de ovine sunt în egală măsură creaţie a omului şi creaţie a mediului

natural. Agricultura intensivă, menită să facă faţă exploziei demografice a

populaţiei umane, care s-a produs în sec. XX a angrenat mai puţin şi creşterea

ovinelor. Acum resursele agriculturii intensive au început să se restrângă.

Pentru producţia animalieră prima resursă disponibilă este creşterea oilor.

Dovadă în acest sens este sporirea efectivelor de ovine în China şi India, cele

mai populate ţări ale globului. Este nevoie ca în viitor creşterea oilor să se

integreze în agricultura intensivă şi primul pas în acest sens trebuie să-1 facă

ameliorarea, prin progres genetic în cadrul populaţiilor şi valorificarea

progresului genetic obţinut prin programe de reproducţie judicioase între

populaţii. Toate acestea reclamă însă o bună cunoaştere a particularităţiilor

proprii a acestei specii, care pot influenţa conceptele programelor de

ameliorare destinate creşterii performanţelor productive ale ovinelor.

Particularităţile ovinelor care trebuie luate în considerare la

elaborarea conceptelor de ameliorare a efectivelor în diferite conjuncturi de

creştere sunt de ordin economic, biologic şi de ordin managerial.

Dintre speciile de animale de fermă ovinele oferă cea mai largă

gamă de produse primare: carne, lapte, lână, blănuri şi pielicele.

Mai mult decât atât carnea de oaie este diferită ca sortiment şi

sursă. Piaţa Europeană cere carne slabă de oaie, fără mult seu care se obţine de

la miei de peste 30 kg masă vie pe seama sporului de creştere a tineretului; în S-

E Europei se cere carne de miel de lapte cu greutate de 10-12 kg, care este

rezultat si al prolificităţii efectivelor matcă, iar în Orient este preferată, de către

popoarele care trăiesc în zonele cu climat arid sau excesiv, carnea grasă care se

obţine de la animalele adulte. Carnea grasă este, pentru aceste popoare o soluţie

ieftină de a primi în hrană vitaminele liposolubile, în zonele unde cultura

legumelor este impracticabilă din cauza climatului.

Lâna diferă după diametrul şi uniformitatea fibrelor. Diametrul

fibrelor se poate plasa între 15-25 microni şi peste 100 microni; fibrele pot fi

fine fără măduvă şi groase cu măduvă. Ele pot fi scurte sau lungi. Cojocul poate

fi uniform, format numai din fibre fără măduvă şi numai din fibre scurte sau

conţine un amestec de fibre cu măduvă şi de fibre fără măduvă, de fibre lungi şi

fibre scurte.

Blănurile diferă foarte mult mergând de la blănuri miţoase pentru

cojocarie, trecând prin blănurile uşoare pentru cojoc şi mergând până la

blănurile elegante pentru garnituri la căciuli sau gulere. Nici pielicelele nu sunt

toate la fel, ele diferă ca buclaj şi mai nou prin culoare .

Doar laptele este mai uniform, din punctul de vedere al compoziţiei

sale chimice, dar producţia de lapte diferă foarte mult de la o rasa sau populaţie

la populaţie şi de la individ la individ, mai ales din punct de vedere cantitativ.

De aici derivă posibilitatea formării, în creşterea oilor a unui mare

număr de populaţii specializate. Este totuşi nevoie să se decidă ce populaţii

merită să fie strict specializate şi ce însuşire sau însuşiri se pot asocia unei

specializări de bază pentru a forma o populaţii cu însuşiri de producţie mixte.

Răspunsul la aceste probleme îl dă corelarea genetică a caracterelor ce se

folosesc în calitate de criterii de selecţie. Este clar că se pot asocia numai

caractere corelate pozitiv sau necorelate genetic şi că este neproductiv să se

încerce asocierea unor criterii de selecţie corelate negativ.

Ovinele diferă de celelalte specii de animale de fermă şi în ceea ce

priveşte funcţia de reproducţie şi mecanismele de acomodare a organismelor

în mediul extern. Reproducţia ovinelor are caracter in general sezonier, dar este

posibila si organizarea reproducţiei in extrasezon, folosindu-se metode

naturale de intensivizare cum ar fi aplicarea hranirii stimulative (flushing-ul),

fotoperiodismul, efectul berbec, etc.

Activarea reproducţiei după anestru, fiind cauzată de scurtarea zilei

lumină, sezonicitatea reproducţiei este mai puternic exprimată la latitudini mai

mari şi este ştearsă sau eliminată la ecuator. O sezonicitate mai puternic

exprimată înseamnă sezon de reproducţie mai scurt, anestrie mai lungă şi

perioadă de lactaţie mai scurtă.

Al doilea fapt legat de reproducţie este succesiunea evenimentelor şi

stărilor de reproducţie după tipicul: fătare, alăptare, înţărcarea mielului,

mulgere, înţărcarea oii, anestru de sezon, perioada de service cu monta naturală

sau însămânţarea artificială fecundarea şi gestaţia. Durata lactaţiei este puternic

controlată de succesiunea evenimentelor şi stărilor de reproducţie iar durata

lactaţiei este un determinant energic al cantităţii de lapte produse de o oaie în

decurs de un an.

De mare importanţă este exprimarea ştearsă a estrului la ovine. Oile în

călduri se pot depista numai de către berbeci. Formarea nominalizată a

perechilor nu poate ignora acest sfat. Depăşirea acestei restricţii se poate face

prin practicarea montei naturale în harem sau prin practicarea însămânţării

artificiale fie depistând căldurile cu berbeci încercători, fie practicând

sincronizarea estrului.

Durata ciclului estral, care la oi este de cea. 17 zile îşi are de

asemenea importanţa ei, ca şi durata medie a căldurilor apreciată a fi de 36 ore

când funcţia de reproducţie nu este deficitară. Modificările de durată a ciclului

estral şi ale duratei căldurilor pot altera grav aplicarea şi rezultatele unui

program de ameliorare a ovinelor.

Tot o particularitate biologică a oilor este şi puterea lor de acomodare

la mediul extern. Dintre componentele mediului extern regimul apei este cel

care afectează cel mai mult viaţa ovinelor. Regimul pluviometric a distribuit

populaţiile de ovine plasând oile cu lână groasă, lungă si aspect conic în zonele

cele mai ploioase şi pe cele cu lână fină şi şuviţă scurtă prismatica în zonele

cele mai aride.

Umiditatea relativă a aerului nu este mai puţin importantă. Populaţiile

de ovine formate în climatul oceanic nu se pot aclimatiza în climatul continental

în care umiditatea relativă a aerului este mult mai scăzută. Oile contactează cu

uşurinţă infecţiile pulmonare.

Nici umiditatea solului nu este lipsită de importanţă. Copita oilor din

populaţiile formate în regiuni cu sol uscat nu rezistă în regiuni cu sol umed

cedând infecţiilor podale iar copitele oilor acomodate cu un sol mai moale nu

rezistă erodărilor la care sunt supuse pe terenuri dure. Afecţiunile podale sunt o

cauză frecventă a reformelor de necesitate iar frecvenţa acestora poate

compromite reuşita oricărui program de ameliorare care le ignoră.

Creşterea şi exploatarea ovinelor, datorită particularităţii biologice şi a

performanţelor productive ale acestora, cât şi a capacităţii sale de adaptare la

condiţiile diferite de mediu, se bucură de o apreciere deosebită în multe ţări ale

lumii.

Preocupările crescătorilor de ovine trebuie să fie orientate către

sporirea şi îmbunătăţirea calităţii cărnii la ovine şi pentru sporirea cantităţii de

lapte aceasta putându-se realiza prin crearea unor rase, populaţii şi linii de ovine

specializate pentru producţia de carne sau lapte, fără a se neglija producţia de

lână, concomitent cu aplicarea selecţiei la rasele existente în România şi prin

îmbunătăţirea tehnologiei de creştere şi exploatare.

Cerinţele crescânde de produs de origine animală pot fi satisfăcute pe

seama sporirii randamentelor energetice, a raţionalizării şi modernizării

proceselor tehnologice, a valorificării superioare a surselor ieftine de furajare,

folosite cu succes în creşterea ovinelor.

Conversia producţiei vegetale în producţia animală reprezintă cea mai

importantă activitate din domeniul agriculturii. Se consideră că aproximativ

65% din producţia vegetală nu poate fi consumată ca atare de către om şi că ea

este disponibilă pentru creşterea animalelor.

Producţia vegetală secundară poate fi foarte bine folosită de specia

ovină, determinând o creştere a ponderii producţiei animale, în producţia

globală agricolă, având tot odată şi un efect de creştere a eficienţei economice a

exploataţilor.

în scopul redresării creşterii ovinelor se impune îmbunătăţirea

tehnologiilor de creştere şi exploatare a acestora, în funcţie de particularităţile

biologice ale rasei şi ale condiţiilor geo-climatice şi cerinţele economice.

Parametrii tehnici pe care trebuie să-i atingă exploataţiile de ovine vor

trebui să crească, pentru obţinerea unui profit net corespunzător, acţiune ce

trebuie să fie dublată de creşterea dimensiunilor exploataţilor crescătoare de

ovine şi aplicarea unor tehnologii integrate, moderne şi eficiente, precum şi

dotarea cu maşini şi echipamente adecvate, pentru obţinerea, prelucrarea,

depozitarea şi valorificarea la indicatori calitativi superiori a produselor.

Uniunea Europeană constituie pentru România un important debuşeu

al produselor lactate preparate din laptele de oaie, în condiţiile adaptării

tehnologiilor noastre la cele de prelucrare şi la standardele de calitate Europene.

Producţia de carne de ovine a cunoscut în ultimii ani o dezvoltare

deosebită, în multe ţări ale lumii, atât în ţările din Orientul Mijlociu şi Asia cât

şi cele din vestul Europei. S-au creat rase de ovine specializate pentru această

producţie, realizându-se carcase de calitate superioară, care se valorifică la

preţuri ridicate, şi care asigură sporirea eficienţei economice a exploataţilor de

ovine.

Creşterea exigenţei consumatorilor pentru calităţile organoleptice ale

cărnii de oaie au determinat crescătorii de ovine să se preocupe de

perfecţionarea tehnologiilor de creştere şi îngrăşare a tineretului ovin, să

urmărească crearea unor rase, populaţii, linii şi hibrizi de oi cu aptitudini

deosebite pentru această producţie.

In esenţă, lucrarea propune o variantă de ameliorare a rasei Ţurcană

albă prin încrucişarea acesteia cu Tigaia Capnegru de Teleorman, având drept

scop îmbunătăţirea potenţialului productiv, în special în ce priveşte producţia

de lapte şi de carne.

Pentru ameliorarea rapidă a populaţiilor de ovine, una dintre cele mai

eficiente metode este încrucişarea de infuzie si crearea de noi populaţii care s-a

folosit pentru a sporii potenţialul productiv al oilor Ţurcană din zona Geoagiu -

Orăştie prin folosirea la reproducţie a masculilor Tigaie Capnegru de

Teleorman până în FI, eventual F2 apoi împerecherea intre ei ametisilor din

tipul dorit, urmărindu-se crearea unei populaţii de ovine cu producţie mixtă de

lapte - carne si mai prolifica.