Al cincilea muntePaolo Coelho

Mai multe carti pdf gratuite in limba romana pe www.cartipdf.wordpress.com

PROLOG

La începutul anului 870 î.H., Fenicia — o ar pe care israeli ii o numeau Liban — s rb toreaţ ă ţ ă ă aproape trei secole de pace. Fenicienii erau mîndri de aceasta. Nefiind o mare putere politic , ei s-au v zută ă nevoi i s - i ţ ăş dezvolte intens capacitatea de a negocia, unicul mod de a- i asigura supravie uirea într-o lumeş ţ ruinat de ve nice r zboaie, în urma alian ei încheiate în jurul ă ş ă ţ anului 1000 î.H. cu regele Solomon, au trecut la modernizarea flotei comerciale, ceea ce a avut ca rezultat expansiunea comer ului. De atunci, Fenicia aţ înflorit încontinuu.

Navigatorii ei au ajuns în locuri îndep rtate ca Spania i Oceanul Atlantic i exist p reri — încă ş ş ă ă ă neconfirmate — c s-ar g si inscrip ii feniciene în ă ă ţ nord-estul i sudul Braziliei. Vindeau sticl , lemn deş ă cedru, arme, fier i filde . Locuitorii marilor ora e ca ş ş ş Sidon, Tir sau Byblos cuno teau numerele, citeau înş stele, fabricau vin i foloseau, de aproape dou sute de ani, un sistem de scriere numit de greci ş ă alfabet.

La începutul anului 870 î.H., într-un ora îndep rtat, ş ă numit Ninive, s-a reunit consiliul de r zboi.ă Cîteva c petenii asiriene hot rîser s - i trimit trupele pentru ă ă ă ăş ă a cuceri rile situate de-a lungul coasteiţă mediteraneene. Fenicia era prima ar care urma s fie inţ ă ă vadat .ă

La începutul anului 870 î.H., ascun i într-un grajd ş din Galaad, în Israel, doi b rba i î i a teptauă ţ ş ş sfîr itul ş apropiat.

PARTEA I

— L-am slujit pe Domnul si acum iat , m las în mîna vr jma ului, spuse Ilie.ă ă ă ă ş— Domnul este Unul, îi r spunse levitul. El nu i-a spus lui Moise c e bun sau r u, i-a spus doar atît:ă ă ă

Eu sînt. Deci El se afl în tot ce exist sub soare, în tr snetul ă ă ă care distruge casa i în mîna omului care o ridic laş ă loc.

St teau de vorb pentru a- i alunga spaima; dintr-o ă ă ş clip în alta solda ii puteau intra în grajd i, des-ă ţ şcoperindu-i, pentru ei n-ar mai fi existat decît o alegere: ori se închinau lui Baal, zeul fenician, ori erau executa i.ţ R scoleau fiecare cas în c utarea prorocilor, pe care ă ă ă fie îi converteau, fie îi executau.

Poate c levitul s-ar fi convertit pentru a sc pa de ă ă moarte, dar el, Ilie, nu avea de ales: totul se petrecuse din vina lui si Izabela îi vroia capul cu orice pre .ţ

— Îngerul Domnului mi-a poruncit s merg s ă ăvorbesc cu regele Ahab si s -1 previn c nu va ploua,ă ă cît vreme zeul Baal va fi sl vit în Israel, spuse, cerîn-ă ă du- i parc iertare pentru c ascultase vorbele îngeş ă ă rului. Dar Dumnezeu nu se gr be te. Pîn s vin ă ş ă ă ă seceta, Izabela îi va fi ucis pe to i închin torii Domnului.ţ ă

Levitul r mase pe gînduri. Se întreba dac trebuia ă ă s se lase convertit la Baal, sau s moar în numeleă ă ă Domnului.

— Cine este Dumnezeu? se întreb Ilie. El e acela ă care ine sabia soldatului cînd îi ucide pe cei care nu-ţsi p r sesc credin a str mo easc ? El e cel ce a a ezat pe ă ă ţ ă ş ă ş tronul rii o prin es str in , aducînd neamului nosţă ţ ă ă ă tru toate aceste nenoriciri? Dumnezeu îi omoar pe ă credincio i, pe nevinova i, pe cei ce tr iesc în legea luiş ţ ă Moise?

Levitul se hot rî: era mai bine s moar . Izbucni în ă ă ă rîs, c ci ideea mor ii nu-1 mai îngrozea. Se întoarseă ţ c tre ă tîn rul proroc i încerc s -1 lini teasc :ă ş ă ă ş ă

— Dac te îndoie ti, întreab -L chiar pe Domnul ă ş ă despre poruncile Sale, îi spuse. Eu unul mi-am acceptat destinul.

— Dumnezeu nu poate s vrea s fim omorî i f r mil , st rui Ilie.ă ă ţ ă ă ă ă— Dumnezeu poate orice. Dac n-ar face decît ceea ce noi numim Binele, nu 1-am mai socotiă

Atotputernic. Ar st pîni numai o parte din Univers i altcineva, mai ă ş puternic decît El, i-ar controla i judecaş lucr rile. ă Atunci 1-a sl vi pe acel cineva mai puternic.ş ă

— Dac totul st în puterea Lui, de ce nu-i ap r ă ă ă ăde suferin pe cei care îl iubesc? De ce nu neţă salveaz , ă în loc s le dea putere i glorie du manilor S i?ă ş ş ă

— Nu tiu, r spunse levitul. îns exist un motiv ş ă ă ă i sper s -1 aflu curînd.ş ă— Nu cuno ti r spunsul la aceast întrebare.ş ă ă— A a este.şT cur amîndoi. Pe Ilie îl trecur fiorii.ă ă ă— Tu e ti însp imîntat, dar eu m-am împ cat cu ş ă ă soarta, spuse levitul. Voi ie i afar i voi puneş ăş

cap t ă acestei agonii. De cîte ori aud un ip t, m înfior la ţ ă ă gîndul c -mi va veni i mie rîndul. De cînd st mă ş ă ascun i aici, am murit de o sut de ori si nu avem decît ş ă o moarte. Dac e s mi se taie capul, s se întîmple cîtă ă ă mai curînd.

Avea dreptate. Si el tres rise la fiecare ip t i suă ţ ă ş ferise peste puterile sale.— Merg i eu cu tine. Am ostenit s m lupt pentru ş ă ă cîte va ceasuri de via în plus.ţăSe ridic i deschise u a grajdului, l sînd soarele s ăş ş ă ăp trund în ascunzi ul lor.ă ă ş

Levitul îl apuc de bra si pornir la drum. De n-ar ă ţ ă fi fost ipetele, ar fi putut p rea o zi obi nuit i unţ ă ş ăş ora şca oricare altul — un soare blînd si adierea care venea de departe dinspre ocean, mîngîindu-i fa a, str zileţ ă colbuite, casele din chirpici amestecat cu paie.

— Sufletele noastre sînt cuprinse de spaima mor ii, ţ într-o zi splendid ca aceasta, zise levitul... Alt dat ,ă ă ă cînd m sim eam împ cat cu Dumnezeu si cu oamenii, ă ţ ă era o c ldur oribil , iar vîntul desertului stîrneaă ă ă nisipul, care îmi intra în ochi, de nu mai vedeam la un pas în fa a mea. Nu întotdeauna voin a Lui se potriţ ţ ve teş cu ceea ce sîntem sau sim im; te asigur îns c ţ ă ăexist o ra iune în tot ce face El.ă ţ

— Te admir pentru credin a ta. ţ Levitul î i ridic ochii spre cer, meditînd o clip , i ş ă ă ş apoi se întoarse spre Ilie:

— S nu admiri i s nu crezi totul: e vorba de un ă ş ă pariu pe care 1-am f cut cu mine însumi. Am pariată c ăDumnezeu exist .ă

— E ti un proroc, îi r spunse Ilie. i tu auzi glasuri ş ă Ş i tii c exist o alt lume dincolo de noi.ş ş ă ă ă— Poate c nu e decît închipuirea mea.ă— Dumnezeu i-a trimis semnele Lui, insist Ilie, nelini tit de comentariile tovar ului s u.ţ ă ş ăş ă— Poate c nu e decît închipuirea mea, repet el. ă ă De fapt, singura mea certitudine este pariul pe care

1-am f cut: sînt încredin at c totul se petrece din voia ă ţ ă Celui de Sus.

Strada era pustie. Oamenii st teau închi i în cas , ă ş ă a teptînd s soseasc solda ii lui Ahab, sş ă ă ţ ă îndeplineasc ăporunca primit de la prin esa str in : s -i omoare pe ă ţ ă ă ă prorocii din Israel. Ilie mergea al turi deă levit, sim ind ţ parc în spatele fiec rei ferestre sau u i prezen a cuiva ă ă ş ţ care-1 privea cu repro , învinuindu-1ş pentru toat ănenorocirea.

— Nu eu am vrut s fiu proroc. Poate c totul nu ă ă e decît rodul imagina iei mele, î i spunea Ilie.ţ şDup cele petrecute la tîmpl rie îns , tia c nu e ă ă ă ş ă a a.ş

Din copil rie auzea voci si vorbea cu îngerii. Dar ă totul a început cînd p rin ii îl îndemnaser s seă ţ ă ă duc ă la un preot din Israel, care — dup ce îi pusese mai ă multe întreb ri — hot rîse c este un ă ă ă nabi, un profet, un „om d ruit cu duh", din cei ce „pot auzi glasul Domă nului".

Dup ce a stat de vorb cu el cîteva ore, preotul le-a ă ă spus p rin ilor ca, pe viitor, s ia bine aminte la totă ţ ă ce va spune copilul.

Pe drum, p rin ii îi poruncir lui Ilie s nu mai ă ţ ă ă povesteasc nim nui ce va vedea ori va auzi, c ci a fiă ă ă proroc presupunea leg turi cu st pînirea i a a ceva nu ă ă ş ş poate aduce decît necazuri.

Oricum, lui Ilie nu i se mai ar t nimic care i-ar fi putut interesa pe preo i i pe regi. Vorbea doar cuăă ţ ş îngerul lui p zitor, care-1 pov uia ce s fac ; din cînd în ă ăţ ă ă cînd avea viziuni, pe care nu reu ea s le în eleag —ş ă ţ ă oceane îndep rtate, mun i bîntui i de fiin e stranii, ă ţ ţ ţ ro i cu aripi i ochi. Dup ce disp reau viziunile, î iţ ş ă ă ş aducea aminte de vorbele p rin ilor i f cea tot posiă ţ ş ă bilul s i le tearg din minte.ăş ş ă

De aceea, vocile i viziunile ap rur tot mai rar. ş ă ă P rin ii lui erau mul umi i i nu mai pomeneauă ţ ţ ţ ş nimic despre cele întîmplate. Cînd se f cu destul de mare ca s - i poarte singur de grij , p rin ii împrumutară ăş ă ă ţ ă ni te ş bani i îi încropir un mic atelier de tîmpl rie.ş ă ă

Din cînd în cînd, îi privea cu respect pe ceilal i proţ roci, care str b teau str zile Galaadului, înve mînta iă ă ă ş ţ în mantii de blan si brîie de piele i spunînd c Domă ş ă nul îi alesese pentru a îndruma poporul ales. El nu era f cut pentru asta; nu era în stare s - i induc starea de ă ă ş ă trans prin dansuri si autoflagelare, o practic obi nuită ă ş ă printre cei „ce pot auzi glasul Domnului", pentru c ă se temea de durere, în nici un caz n-ar colinda str zileă Galaadului, expunîndu- i mîndru cicatricile c p tate în timpul st rii de extaz. Era prea timid pentru asta.ş ă ă ă

Ilie se considera i chiar era un om obi nuit, care ş ş se îmbr ca ca toat lumea, un biet muritor cu sufletulă ă chinuit de spaime i ispite. Pe m sur ce se d ruia cu ş ă ă ă însufle ire muncii de tîmplar, vocile disp rur complet,ţ ă ă c ci oamenii maturi i muncitori nu aveau timp pentru ă ş a a ceva. P rin ii erau mul umi i de fiul lor, iar via aş ă ţ ţ ţ ţ mergea înainte în armonie i pace.ş

Discu ia pe care o avusese cu preotul în copil rie ţ ă devenea o amintire tot mai tears . Ilie nu putea conş ă -cepe c Dumnezeul cel Atotputernic avea nevoie de mijlocirea oamenilor pentru a-si vedea îndepliniteă poruncile; p ania din copil rie nu fusese decît rodul ăţ ă fanteziei lui de b iat lipsit de preocup ri, în Galaad,ă ă ora ul lui natal, tr iau cî iva astfel de oameni, pe care ceilal i îi considerau nebuni. Spuneau vorbe f r ir si ş ă ţ ţ ă ăş nu erau în stare s deosebeasc vocea Domnului de delirul min ii lor bolnave, î i petreceau vremea pe ă ă ţ ş str zi,ă prezicînd sfîrsitul lumii i tr ind din mila celorş ă lal i. Cu toate acestea, nici un preot nu-i socotea printre ţ „cei ce aud glasul Domnului".

Ilie ajunsese la concluzia c preo ii nu sînt siguri ă ţ niciodat de ceea ce spun. „Cei ce aud glasul Domă -nului" erau rodul unei societ i bezmetice, în care fraăţ ii se r zboiau între ei i cîrmuitorii se schimbau pesteţ ă ş noapte. Prorocii si nebunii erau to i o ap i-un p mînt.ţ ăş ă

Cînd a aflat vestea c s toriei dintre regele lui si ă ă Izabela, prin esa din Tir, Ilie n-a fost foarte impresionat.ţ i al i regi ai Israelului f cuser acela i lucru i rezulŞ ţ ă ă ş ş tatul fusese o pace trainic si un comer înfloritor cuă ţ

Libanul. Ce-i p sa lui c locuitorii rii vecine se înă ă ţă chinau unor zei inexisten i sau practicau ritualuri ţ ciudate, venerînd animale sau mun i; erau negu tori ţ ţă cinsti i, asta conta cel mai mult.ţ

Ilie cump ra de la ei lemnul de cedru i le vindea ă ş produsele muncii lui de tîmplar. De i se ineau camş ţ mîndri i le pl cea s - i spun „fenicieni" din cauza ş ă ă ş ă culorii pielii, nici un negustor din Liban n-ar fi profitat vreodat de situa ia confuz care domnea în Israel. Pl teau m rfurile la pre ul corect si nu se plîngeauă ţ ă ă ă ţ niciodat de ve nicele conflicte interne si de r să ş ă turn rile politice cu care se confruntau israeli ii.ă ţ

Dup ce s-a urcat pe tron, Izabela 1-a convins pe ă Ahab s înlocuiasc cultul Domnului cu cel ală ă zeilor Libanului.

Se mai întîmplase si înainte. Indignat de sl biciunea ă lui Ahab, Ilie continu s se închine Dumnezeuluiă ă lui Israel i s respecte legile lui Moise. „Trece i asta", se ş ă ş gîndea el. „Izabela 1-a sedus pe Ahab, dar n-are destulă putere s conving poporul."ă ă

Dar Izabela nu era o femeie oarecare; era convins ăc Baal o h r zise cu darul de a converti popoarele siă ă ă neamurile. Cu dib cie i r bdare, începu chiar s -i ă ş ă ă r spl teasc pe to i aceia care-si p r seau credin a iă ă ă ţ ă ă ţ ş acceptau noile zeit i. Ahab porunci s se ridice o caăţ ă pel zeului Baal în Samaria i a ez în untru un altar.ă ş ş ă ă Peregrin rile începur i cultul zeilor din Liban se ă ăş r spîndi ca o molim .ă ă

„Trece i asta. Poate va dura o genera ie, dar va treş ţ ce", î i spunea mereu Ilie.ş

i-atunci se întîmpl ceva nea teptat, într-o du-p -amiaz , tocmai terminase de me terit o mas înŞ ă ş ă ă ş ă atelierul s u, cînd totul se întunec brusc i mii de puncte luminoase începur a scînteia în jurul Iui. îl ă ă ş ă apucă o durere de cap n ucitoare; vru s se a eze, dar ă ă ş constat c mu chii nu-i mai dau ascultare.ă ă ş

Nu era doar o închipuire.„Am murit", îl fulger un gînd. „Acum voi afla ă unde ne duce Dumnezeu dup moarte: printre stele."ăUna dintre lumini e scînteie mai tare i deodat , ţ ş ă parc venind din toate p r ile,ă ă ţ

auzi glasul Domnului, gr ind:ă„Spune-i lui Ahab c , precum este de adev rat Domnul, ă ă Dumnezeul lui Israel, în fa a c ruia te afli acum, totţ ă

astfel v spun vou c nici o pic tur de rou si nici de ploaie nu ă ă ă ă ă ă ve i avea în to i ace ti ani."ţ ţ ş

În clipa urm toare, totul reveni la normal: atelierul, ă umbrele înser rii, vocile copiilor care se jucau peă strad .ă

Ilie nu închise ochii în acea noapte. Dup atî ia ani, ă ţ retr ia clipele din copil rie; dar, de data aceasta, nuă ă fusese îngerul lui p zitor cel care-i vorbise, ci altcineva ă mult mai puternic. Se gîndi cu team c , dac nu vaă ă ă duce la îndeplinire porunca, se va alege praful de toat munca sa.ă

În diminea a urm toare se hot rî s fac ce i se ceruţ ă ă ă ă se. La urma urmei, era numai un mesager; o dat înă -deplinit porunca, nu va mai auzi vocile.ă

Nu-i fu greu s fie primit la regele Ahab. Cu multe ă genera ii în urm , o dat cu urcarea pe tron aţ ă ă regelui Samuel, prorocii aveau mare trecere atît printre negustori, cît si la ocîrmuire. Se puteau c s tori, puteauă ă s aib copii, dar trebuia s fie tot timpul la dispozi ia ă ă ă ţ Domnului, pentru a-i putea ajuta pe cîrmuitori s meară gă pe drumul cel drept. Se spunea c , datorit acestor ă ă „ale i ai Domnului", multe b t lii fuseser cîstigate, iar ş ăă ă Israel supravie uia pentru c exista întotdeauna un ţ ă proroc care s le arate calea Domnului, ori de cîte oriă conduc torii se ab teau de la ea.ă ă

Sosind la curtea regelui, îl anun pe acesta c o seţă ă cet cumplit îi va devasta tara, atîta vreme cît vor maiă ă exista închin tori la zeii fenicieni.ă

Suveranul nu d du mare însemn tate spuselor lui, ă ă dar Izabela, care era de fa i asculta cu aten ieţăş ţ vorbele lui Ilie, începu s -i pun acestuia tot felul de întreb ri ă ă ă în privin a mesajului. Ilie povesti despre viziune,ţ cum 1-a n p dit durerea de cap i senza ia c timpul se opriă ă ş ţ ă se în loc din clipa în care îngerul începuse s -i voră -beasc , în timp ce descria cele întîmplate, nu-si putea ă lua ochii de la prin esa despre care auzise atîtea. Eraţ una dintre cele mai frumoase femei pe care le v zuse ă în via si avea un p r lung si negru care-i cobora pîn ţă ă ă la mijlocul sub ire de viespe. Ochii verzi care str luceau ţ ă pe chipul smead se uitau fix în ochii lui Ilie; el nu putuse citi ce spuneau acele priviri si nici nu avea cum s tie ce efect produseser spusele lui.ăş ă

Plec spre cas convins c - i îndeplinise misiunea si se putea întoarce lini tit la munca lui de tîmplar.ă ă ă ş ş Pe drum, î i d du seama c o dore te pe Izabela cu toat ş ă ă ş ă înfl c rarea celor dou zeci si trei de ani pe care îi avea.ă ă ă Se rug la Dumnezeu s -i scoat i lui în cale o femeie ă ă ăş din Liban, c ci erau tare frumoase cu pielea lor smead ă ă iş ochii verzi plini de mister.

Munci tot restul zilei si adormi împ cat. A doua zi fu sculat în zori de levit; Izabela îl convinsese peă rege c prorocii reprezentau o amenin are pentru cre terea ă ţ ş si înflorirea Israelului. Solda ii lui Ahabţ primiser ăordin s -i ucid pe to i cei ce refuz s abandoneze ă ă ţ ă ă misiunea sfînt încredin at de Dumnezeu.ă ţ ă

Cît despre Ilie, pentru el nu exista alternativ : ă trebuia omorît.El i levitul petrecur dou zile ascun i într-un ş ă ă ş grajd din sudul Galaadului, r stimp în care patruă

sute cincizeci de nabi fur uci i pe loc. Totu i, majoritatea ă ş ş prorocilor care umblau pe str zi, autoflagelîndu-seă i ş prezicînd sfîrsitul lumii ca pedeaps pentru corup ie ă ţ si necredin , acceptase s se converteasc la nouaţă ă ă

religie.

Un zgomot sec, urmat de un ip t întrerupse firul ţ ă gîndurilor lui Ilie. Alarmat, se întoarse spre tovar ul ăş s u:ă

— Ce s-a întîmplat?Nu primi îns nici un r spuns; trupul levitului se ă ă pr v li la p mînt, str puns în piept de o s geat .ă ă ă ă ă ăÎn fa a lui, un soldat tocmai potrivea o nou s geat ţ ă ă ăîn arc. Ilie privi în jur la strada cu por ile iţ ş

ferestrele ferecate, la soarele care str lucea pe cer si sim i adiind ă ţ briza dinspre oceanul de care auzise mereu

vorbin-du-se, dar pe care nu apucase s -1 vad . Se gîndi s-o ă ă rup la fug , dar î i d du seama c s geata 1-ară ă ş ă ă ă fi nimerit înainte s apuce s dea col ul.ă ă ţ

„Dac trebuie s mor, fie, dar nu m voi l sa ucis ă ă ă ă pe la spate", î i spuse.şSoldatul î i potrivi din nou arcul. Surprinz tor, dar ş ă nu sim ea nici team , nici dorin a de a supravie ui,ţ ă ţ ţ

nimic, îi p rea c totul fusese hot rît cu mult timp în ă ă ă urm , si atît el cît si soldatul erau personaje dintr-oă dram scris de altcineva, î i aminti de copil rie, de dimine ile i serile petrecute în Galaad, se gîndi cîteă ă ş ă ţ ş lucruri va l sa neterminate acolo în atelier. Se gîndi la ă mama si la tat l s u, care nu- i doriser ca fiul lor s ă ă ş ă ă fie proroc. îi r s rir în minte privirea Izabelei i ă ă ă ş zîmbetul regelui Ahab.

Reflect ce stupid este s mori la numai dou zeci ă ă ă i trei de ani, f r s fi cunoscut dragostea uneiş ă ă ă femei.

Coarda se destinse, s geata fichiui v zduhul, îi ă ş ă trecu, zbîrnîind, pe lîng urechea dreapt si se înfipseă ă în colbul drumului, chiar în spatele lui.

Soldatul preg ti din nou arcul i inti. Numai c , în ă ş ţ ă loc s dea drumul s ge ii, privea fix în ochii lui Ilie.ă ă ţ— Sînt cel mai bun arca din ostile lui Ahab. De ş apte ani n-am gre it nici o int , spuse el. ş ş ţ ă Ilie se

întoarse spre trupul levitului.— Acea s geat era pentru tine. Soldatul inea ă ă ţ arcul întins, dar mîinile îi tremurau. Ilie era singurul

proroc care trebuia s moar ; ceilal i puteau s aleag ă ă ţ ă ăconvertirea la Baal.— Atunci, termin - i treaba.ă ţSe mir cît de lini tit se sim ea. Se gîndise de atîtea ă ş ţ ori la moarte, cînd st tuse treaz acolo, în grajd,ă

suferind f r rost. în cîteva clipe totul se va termina.ă ă— Nu pot, spuse soldatul, încercînd zadarnic s ă inteasc cu mîinile tremurînde. Pleac , dispari odat ,ţ ă ă ă

cred c Dumnezeu mi-a ab tut s ge ile i m-ar fi ă ă ă ţ ş pedepsit dac te omoram.ăPe m sur ce-si d dea seama c ar avea ansa s tr iasc , teama de moarte cre tea la loc. Ar putea să ă ă ă ş ă ă ă ş ă

vad i el oceanul, s întîlneasc o femeie cu care s ăş ă ă ă aib copii, s nu lase lucrul neispr vit la tîmpl rie.ă ă ă ă— F -o odat , îi spuse. Acum sînt lini tit, dar dac ă ă ş ă te mai code ti mult, m vor n p di iar regreteleş ă ă ă

dup ă toate cîte voi pierde.Soldatul privi în jur, s se asigure c nu exista nici ă ă un martor, b g s geata înapoi în tolb i disp ruă ă ă ăş ă

dup col .ă ţIlie sim i cum încep s -i tremure genunchii; spaima îl cuprinse din nou. Trebuia s fug , s disparţ ă ă ă ă ă

imediat din Galaad, s nu se mai afle niciodat fa -n fa cu ă ă ţă ţă un arca intind spre inima lui. Nu- i alesese elşţ ş destinul i nu se dusese la regele Ahab pentru a se putea l uda ş ă la vecini cu rela iile lui înalte. Nu eraţ r spunz tor de ă ă masacrarea prorocilor i nu era el de vin pentru c , ş ă ă într-o sear , îi fusese dat s vad cumă ă ă timpul se opre te ş în loc, iar atelierul lui se transform într-o gaur neagr ă ă ăplin de lumini e.ă ţ

F cu i el precum soldatul, cercet locul cu privirea; ă ş ă strada era pustie. Ilie se gîndi c ar putea s încerce s -ă ă ă1 salveze pe levit, dar îl apuc din nou frica i o lu la ă ş ă goan .ă

Merse astfel multe ceasuri, furisîndu-se pe c r ri neumblate, pîn ajunse pe malul torentului Cherit. Iă ă ă se f cu ru ine de la itatea lui, dar se bucur c este înc ă ş ş ă ă ăviu.

B u pu in ap , se a ez si abia atunci se putu gîndi ă ţ ă ă ş ă la situa ia lui: ar trebui s m nînce ceva, dar cumţ ă ă avea s g seasc hran în desert?ă ă ă ă

Î i aminti de atelier, de munca lui de atî ia ani pe ş ţ care fusese obligat s-o p r seasc . Avea cî ivaă ă ă ţ prieteni prin vecini, dar nu se putea bizui pe ei; povestea fugii lui se r spîndise, probabil, prin tot ora ul iă ş ş toat ă lumea îl ura pentru c sc pase, în timp ce pe adev ra ii ă ă ă ţ credincio i chiar el îi trimisese la moarte.ş

Tot ce înf ptuise se dusese de rîp , numai pentru ă ă c se hot rîse s duc la îndeplinire poruncaă ă ă ă Domnului. A doua zi i în toate zilele, s pt mînile i lunile ce vor urma, negustorii din Liban vor veni s -i batş ă ă ş ă ă la poart ăsi vor afla cum fugise, l sînd în urm cadavrele atîtor proroci nevinova i. Unii vor spune chiar c aă ă ţ ă încercat s -i distrug pe zeii ce protejau cerul si p mîntul; ă ă ă povestea avea s treac grani ele Israelului i elă ă ţ ş trebuia s - i ia adio de la c s toria cu vreo frumoas libanez .ăş ă ă ă ă

„Dar exist cor biile."ă ă

Da, cor biile. Criminalii, prizonierii de r zboi, ă ă fugarii erau primi i, în general, ca marinari —- fiind oţ munc mai periculoas decît cea din armat , în r zboi, ă ă ă ă soldatul avea ansa s scape cu via , pe cînd marea ş ă ţă era un t rîm necunoscut, populat de mon tri i, dac ă ş ş ăavea loc vreo tragedie, nu sc pa nimeni ca s poat ă ă ăpovesti ce s-a întîmplat.

Existau, într-adev r, cor biile, dar se aflau sub conă ă trolul negustorilor fenicieni, iar el, Ilie, nu era nici criminal, nici prizonier i nici fugar, ci un individ care ş cîrtise împotriva zeului Baal. Aflînd aceasta, 1-ar fi omorît si 1-ar fi aruncat în mare, c ci marinarii credeau c ă ăBaal si ceilal i zei erau st pînii furtunilor.ţ ă

Nu trebuia s se îndrepte spre ocean. Nu putea ă merge nici spre nord, c ci acolo se afla Libanul, nici spreă r s rit, unde cîteva triburi de israeli i se r zboiau între ă ă ţ ă ele de dou genera ii.ă ţ

Îsi aminti ce lini te se pogorîse asupra lui, cînd se ş trezise fa în fa cu acel soldat; la urma urmei,ţă ţă ce însemna moartea? Nimic mai mult decît o clip . Chiar ă dac era dureroas , dura pu in i apoi, Atotputerniculă ă ţ ş 1-ar fi primit în împ r ia Sa.ă ăţ

Se întinse pe p mînt si r mase a a un timp, privind ă ă ş cerul, încerc , precum f cuse levitul, s pun ună ă ă ă pariu cu el însu i. Nu asupra existen ei lui Dumnezeu, c ci ş ţ ă de aceasta nu se îndoia, ci asupra rostului lui în lume.

Privi mun ii, apoi p mîntul care va fi sec tuit de o secet grea — a a cum spusese îngerul Domnuluiţ ă ă ă ş — dar care mai p stra pu in din r coarea ploilor bogate ă ţ ă care-1 udaser ani în ir. Privi torentul Cherit, care înă ş curînd avea s sece i el. î i lu r mas bun de la lume ă ş ş ă ă cu ardoare si respect si se rug Domnului s -1 ia cînd îiă ă va veni ceasul.

Încerc s ghiceasc care este ra iunea lui de a fi, ă ă ă ţ dar nu afl r spunsul.ă ăSe gîndi încotro ar trebui s-o porneasc si se sim i captiv ca într-un asediu.ă ţA doua zi va face cale întoars si se va preda, de i ă ş frica de moarte pusese din nou st pînire pe el.ăÎncerc s se înveseleasc la gîndul c maiputea s ă ă ă ă ă se bucure de via cîteva ceasuri, în zadar, î i d duţă ş ă

seama c omul nu are aproape niciodat puterea de a lua o hot rîre.ă ă ă

Ilie se trezi a doua zi i privi din nou spre apa Cheş ritului.Mîine, sau peste un an, va r mîne doar o fîsie de ă nisip fin i pietre de rîu. Cei mai b trîni ar continua s -ş ă ă

1 numeasc Cherit i poate ar explica c l torului r t cit ă ş ăă ăă c „locul c utat se afl pe malul rîului care trece prină ă ă apropiere". C l torii ar ajunge la locul cu pricina, ar ăă privi pietrele rotunde i nisipul fin i i-ar spune: „Ia teş ş ş uit , pe-aici chiar a trecut cîndva o ap ." Dar, sină ă gurul lucru important la un rîu, uvoiul de ap , nu mai ş ă era acolo pentru a stinge setea trec torului.ă

i sufletul omului, întocmai ca pîraiele si plantele, Ş avea nevoie de un soi de ploaie: speran , credin ,ţă ţă ra iune de a fi. Cînd acestea lipsesc, sufletul moare, de i ţ ş trupul continu s tr iasc . Oamenii ar putea atunciă ă ă ă spune: „Ia te uit , în acest trup chiar a tr it cineva."ă ă

Nu era momentul potrivit pentru asemenea gînduri. î i aduse din nou aminte de ce spusese levitulş înainte de a p r si grajdul: ce rost avea s mori de atîtea ori, ă ă ă cînd puteai s mori numai o dat ? Nu trebuiaă ă decît s ăa tepte apari ia g rzilor Izabelei. Si vor veni, f r ş ţ ă ă ăîndoial , c ci nu prea avea unde fugi din Galaad;ă ă r uă f c torii se duceau, întotdeauna, spre desert, unde ă ă erau g si i mor i în cîteva zile, sau spre Cherit, unde,ă ţ ţ în cele din urm , erau captura i.ă ţ

Deci, în curînd, g rzile î i vor face apari ia. Iar el ă ş ţ se va bucura s le vad .ă ăB u cîteva înghi ituri din apa cristalin care-i curgea ă ţ ă la picioare, î i sp l fa a i c ut un loc umbros,ş ăă ţ ş ă ă

unde s se a eze în a teptarea urm ritorilor. Un om nu ă ş ş ă poate lupta împotriva destinului. El, unul, încercase i ş pierduse.

De i preo ii considerau c ş ţ ăs-a n scut proroc, el se hot rîse s ă ă ă lucreze într-un atelier de tîmpl rie. Dumă -nezeu îns îl readusese pe drumul Lui.ă

Nu era singurul care încercase s nesocoteasc ă ăvia a pe care Dumnezeu le-o h r ze te oamenilor peţ ă ă ş P mînt. Avusese un prieten, cu o voce splendid , pe ă ă care p rin ii nu-1 l saser s devin cînt re , socotind ă ţ ă ă ă ă ă ţ că era o profesiune dezonorant pentru familie. Una ă dintre prietenele lui din copil rie dansa minunat, dară p rin ii n-au l sat-o s - i urmeze talentul, c ci ar fi ă ţ ă ă ş ă putut fi chemat la curte si cine tie cît ar fi r mas laă ş ă

putere acela i suveran. Si-apoi, atmosfera de la palat ş era considerat otr vit de p cate i du m nie, ne-ă ă ă ă ş ş ăl sîndu-i fetei nici o ans de a se m rita bine.ă ş ă ă

„Omul se na te pentru a- i tr da destinul." Dumş ş ă nezeu ne picur în suflete doar visuri imposibile.ă„De ce?"Poate pentru c tradi iile trebuie p strate.ă ţ ăDar acesta nu era r spunsul potrivit. „Locuitorii ă Libanului sînt mai avansa i ca noi, tocmai pentru cţ ă

au nesocotit tradi ia navigatorilor. Arunci cînd toat ţ ă lumea folosea acela i tip de vase, ei s-au hot rît sş ă ă construiasc ceva nou. Mul i si-au pierdut via a pe mare, dar si-au perfec ionat cor biile si acum sîntă ţ ţ ţ ă st pînii comer ului pe mare. Au pl tit un pre conă ţ ă ţ siderabil pentru a se adapta, dar a meritat."

Poate c omul î i tr deaz destinul pentru c ă ş ă ă ăDumnezeu nu-i mai st prin preajm . Ne-a s dit înă ă ă suflete visuri dintr-o vreme în care totul era cu putin ţă i a plecat s se îngrijeasc de alte treburi. Lumea s-aş ă ă schimbat, via a a devenit mai grea, dar Domnul nu s-a ţ mai întors s schimbe visurile oamenilor.ă

Dumnezeu era departe. Dar, dac î i trimitea înc ă ş ă îngerii s vorbeasc cu prorocii, înseamn c maiă ă ă ă avea cîte ceva de f cut pe-aici. i-atunci, care s fie r spună Ş ă ă sul?

„Poate c p rin ii no tri au gre it si se tem s nu ă ă ţ ş ş ă comitem i noi acelea i gre eli. Sau, poate n-auş ş ş gre it ş niciodat i atunci nu tiu cum s ne sf tuiasc la neăş ş ă ă ă voie."

Sim ea c se apropie.ţ ăPîrîul curgea al turi, cî iva corbi se roteau pe cer, ă ţ iar plantele se înc p înau s creasc în terenulă ăţ ă ă

nisipos i sterp. Dac ar fi stat s asculte ce le spuneau strş ă ă ăbunii, ce-ar fi auzit?„Pîrîule, caut alt loc în care soarele s se poat ă ă ăoglindi în apele tale cristaline, c ci, pîn la urm ,ă ă ă

desertul te va înghi i", ar gr i un zeu al apelor, dac ar ţ ă ă exista a a ceva. „Corbilor, ve i g si mai mult hranş ţ ă ă ă în p duri, decît între stînci i nisipuri", ar fi spus un ă ş zeu al p s rilor. „Voi, plantelor, aruncafi-v s mîn aă ă ă ă ţ departe de acest loc, pentru c lumea este plin de ă ă p mînturi fertile i umede, unde ve i creste mai fruă ş ţ -moase", ar fi spus zeul florilor.

Dar, atît Cheritul cît i plantele sau corbii — iat , ş ă unul a poposit în apropiere — aveau curajul să f ptuiasc ceea ce alte rîuri, p s ri sau flori ar considera ă ă ă ă c e cu neputin .ă ţă

Ilie se uit în ochii corbului.ă— înv , îi spuse el p s rii. De i ucenicia nu-mi e de nici un folos, c ci sînt condamnat la moarte.ăţ ă ă ş ă— Ai v zut cît e de simplu totul, p ru s -i r spund ă ă ă ă ăcorbul. Nu trebuie decît s ai curaj.ăIlie rîse la gîndul c pusese acele vorbe pe seama ă corbului. Era un joc distractiv pe care-1 înv ase deăţ

la o brutari a si se hot rî s continue. El punea întreb rile ţ ă ă ă i tot el î i r spundea, ca un veritabil în elept.ş ş ă ţÎntre timp, corbul î i lu zborul, iar Ilie r mase s -i ş ă ă ă a tepte pe solda ii Izabelei, pentru c era de ajunsş ţ ă

s mori o singur dat .ă ă ăZiua trecu f r alte întîmpl ri. Oare uitaser c ă ă ă ă ăprincipalul du man al zeului Baal era înc în ş ă via a?ţ

De ce nu veneau dup el de vreme ce Izabela tia unde se ă ş afl ?ă„Pentru c i-am v zut ochii i tiu c este o femeie ă ă ş ş ă de teapt . Dac as muri, a deveni un martir alş ă ă ş

Domnului. Dac r mîn un biet fugar, to i m vor conă ă ţ ă sidera un las care nu crede nici el în ce spune."Da, aceasta era strategia prin esei.ţ

Pu in înainte de c derea nop ii, un corb — oare era ţ ă ţ acela i? — poposi pe creanga pe care-1 z rise deş ă diminea . Adusese în cioc o buc ic de carne pe care o l s ţă ăţ ă ă ăs cad .ă ă

O adev rat minune pentru Ilie. Alerg sub copac, ă ă ă apuc carnea i o mînc . Nu tia de unde o aduseseă ş ă ş si nici nu-1 interesa; important era s - i astîmpere foamea.ăş

Mi carea lui repezit nu puse corbul pe fug .ş ă ă„Pas rea aceasta tie c voi muri de foame aici", î i ă ş ă ş spuse Ilie. „î i hr ne te prada pentru a se bucuraş ă ş

de un vînat mai gras."i Ş Izabela înt rea credin a oamenilor în Baal, ă ţ povestind despre fuga lui Ilie.

Un timp r maser , omul i pas rea, privindu-se în t cere. Ilie î i aminti iar de jocul de diminea .ă ă ş ă ă ş ţă— Mi-ar pl cea s vorbesc cu tine, corbule. Azi ă ă diminea m-am gîndit c sufletul are nevoie deţă ă

hran . ă Dac al meu n-a murit înc de foame, înseamn c mai ă ă ă ă are ceva de spus.Pas rea r mase nemi cat .ă ă ş ă

— Si dac are ceva de spus, eu trebuie s -1 ascult. ă ă Pentru c nu mai am pe nimeni altcineva cu careă s ăvorbesc.

L sîndu-si imagina ia s zburde în voie, Ilie î i ă ţ ă ş închipui c el este corbul.ă— Ce vrea Dumnezeu de la tine? se întreb pe sine ă în locul corbului.— Vrea ca eu s fiu proroc.ă— A a i-au spus preo ii. Dar, poate c Dumnezeu ş ţ ţ ă nu dore te acest lucru.ş— Ba da, este voia Lui. La mine în atelier mi s-a ar tat un înger i mi-a spus s merg s vorbesc cu Ahab.ă ş ă ă

Glasurile pe care le auzeam cînd eram copil...— ... to i copiii aud glasuri, îl întrerupse corbul.ţ— Dar nu oricine vede un înger, spuse Ilie.De data aceasta, corbul nu mai r spunse. Dup un ă ă timp, pas rea, sau mai bine zis propriul s u suflet careă ă

delira din pricina soarelui fierbinte si a pustiet ii, ăţ rupse t cerea.ă—Î i aminte ti de brut ri ? se întreb singur.ţ ş ă ţă ă

Ilie î i amintea, îl rugase s -i fac ni te t vi. în timp ş ă ă ş ă ce el îi îndeplinea rug mintea, o auzi spunînd că ă munca lui este un mod de a exprima prezen a Iui ţ Dumnezeu.

— Dup felul în care lucrezi la t vile mele, cred c ă ă ă i tu sim i acela i lucru. Pentru c zîmbe ti în timp ceş ţ ş ă ş lucrezi.

Femeia împ r ea fiin ele omene ti în dou categorii. ă ţ ţ ş ă Unii se bucurau, iar al ii se plîngeau de ceea ce aveau ţ de f cut. Ace tia din urm sus ineau c blestemul ă ş ă ţ ă aruncat de Dumnezeu asupra lui Adam era singurul adev r:ă blestemat va fi p mîntul pentru tine. Cu mare ă osteneal te vei hr ni din el, în toate zilele vie ii tale. ă ă ţ Nu lucrau cu bucurie si nu se bucurau de zilele de s rbă ătoare în care le era dat s se odihneasc . Foloseau ă ă spusele Domnului drept scuz pentru vie ile lor ser-ă ţ b de i uitau c tot El îi spusese lui Moise: ă ş ă Domnul Dumnezeul t u î i va d ruiă ţ ă toate roadele p mîntului, pe care ă i-l d ie în st pînire, ca s fie al t u.ţ ăţ ă ă ă

— Da, îmi amintesc de femeia aceea. Avea dreptate, îmi pl cea s lucrez în atelier. Fiecare mas i fiecareă ă ăş scaun care ie eau din mîna mea m f ceau s în eleg ş ă ă ă ţ i s iubesc via a. Abia acum îmi dau seama. Femeia ş ă ţ mi-a spus s vorbesc cu lucrurile pe care le fac i c voi ă ş ă vedea cu uimire c mesele i scaunele sînt în stare s -mi ă ş ă r spund ,ă ă pentru c îmi puneam tot sufletul în lucrarea ă mea i primeam în schimb în elepciunea.ş ţ

— Dac n-ai fi lucrat ca tîmplar, n-ai fi putut s pui ă ă suflet în lucr rile tale, s te prefaci într-un corb careă ă vorbe te i s în elegi c e ti mai bun i mai în elept ş ş ă ţ ă ş ş ţ decît credeai, veni r spunsul. Pentru c acolo, în atelier, ă ă ai descoperit sfin enia care se afl în toate cîte exist .ţ ă ă

— Întotdeauna mi-a pl cut s m prefac c stau de ă ă ă ă vorb cu mesele i scaunele mele. Asta n-a fost deă ş ajuns? Femeia avea dreptate. Cînd vorbeam cu ele îmi veneau idei care înainte nu-mi trecuser niciodat ă ăprin cap. Dar, tocmai cînd am început s în eleg c ă ţ ăputeam s -1 slujesc pe Dumnezeu si în acest fel, mi s-a ă ar tată îngerul i cuno ti restul pove tii.ş ş ş

— Îngerul i s-a ar tat pentru c erai preg tit, îi ţ ă ă ă r spunse corbul.ă— Eram un tîmplar priceput.— Aceasta nu era decît o parte din ucenicia ta. Cînd omul î i urmeaz destinul, e nevoit uneori s apuce pe ş ă ă alt

drum. Alteori, împrejur rile sînt mai puternice i e ă ş silit s se resemneze i s cedeze. Toate astea fac parte ă ş ă din ucenicie.

Ilie asculta atent ce-i spunea sufletul.— Dar nimeni nu trebuie s nesocoteasc ceea ce-si ă ă dore te. Chiar dac în unele clipe crede c lumea siş ă ă

ceilal i sînt mai puternici. Acesta e secretul: s nu reţ ă nun i.ţ— Nu m-am gîndit niciodat s fiu proroc, spuse ă ă Ilie.— Ba da. Dar ai fost convins c nu e posibil. Sau c ă ăe periculos. Sau c nu e în elept. ă ţ Ilie se ridic în picioare.ă— De ce îmi spun lucruri pe care nu vreau s le aud? ă strig el.ăSperiat , pas rea î i lu zborul.ă ă ş ă

Corbul se întoarse în diminea a urm toare. In loc ţ ă s reia discu ia, Ilie începu s -1 studieze. Pas reaă ţ ă ă reu ea ş mereu s se hr neasc si s -i aduc i lui cîteva resturi.ă ă ă ă ăş

O misterioas prietenie se leg între cei doi si Ilie ă ă începu s înve e tot felul de lucruri de la corb. Astfel,ă ţ î i d du seama c dac pas rea reu ea s g seasc de ş ă ă ă ă ş ă ă ă mîncare în desert, i el ar mai putea supravie ui cîtevaş ţ zile dac va face acela i lucru. Cînd corbul se rotea în ă ş cerc, Ilie tia c prada se afl în apropiere, alerga la loculş ă ă respectiv i încerca s-o prind . La început, multe dintre ş ă micile animale care tr iau în împrejurimi izbuteau să ă scape, dar cu timpul c p t experien i prinse meă ăă ţăş şte ugul de a le captura. Folosea ca lance cîte o ramur deş ă copac, s pa capcane pe care le acoperea cu un strat ă sub ire de crengu e si nisip. Cînd prindea prada, Ilie ţ ţ o împ r ea cu corbul si p stra o bucat ca momeal .ă ţ ă ă ă

Singur tatea în care tr ia îi p rea îns foarte greu de suportat, a a c se hot rî s se prefac din nou că ă ă ă ş ă ă ă ă ă vorbe te cu pas rea.ş ă

— Cine e ti tu? îl întreb corbul.ş ă— Sînt un om care i-a g sit lini tea, îi r spunse Ilie. ş ă ş ă Pot tr i în de ert, am grij de mine i m minuneză ş ă ş ă

de negr ita frumuse e a crea iei divine. Am descoperit c ă ţ ţ ăam un suflet mai bun decît credeam.Cei doi continuar s vîneze împreun si astfel ă ă ă mai trecu o lun . într-o noapte cînd î i sim ea sufletulă ş ţ

greu de triste e, hot rî s se întrebe din nou:ţ ă ă— Cine e ti tu?ş— Nu tiu.ş

Se mai scurse un p trar de lun . Ilie î i sim ea truă ă ş ţ pul mai puternic i mintea mai limpede, în noapteaş aceea se întoarse spre corbul care se odihnea pe creanga lui dintotdeauna i r spunse la întrebarea pe care si-oş ă pusese cu cîtva timp în urm :ă

— Sînt un proroc. Am v zut un înger în timp ce ă lucram si nu m pot îndoi de ce sînt în stare, chiară dac ă to i oamenii din lume ar sus ine contrariul. Am proţ ţ vocat un masacru în ara mea, pentru c am sfidat-oţ ă pe iubita regelui meu. Tr iesc în de ert — la fel de bine ă ş cum tr iam înainte în atelierul meu — pentru c inimaă ă m-a înv at c un om trebuie s treac prin mai multe ăţ ă ă ă etape pentru a-si putea împlini destinul.

— Da, acum tii cine e ti, gr i corbul.ş ş ăSeara, cînd Ilie se întoarse de la vîn toare, vru s ă ăbea pu in ap , îns descoperi c pîrîul Cheritţ ă ă ă ă

secase. Era atît de obosit încît se duse la culcare.Îngerul p zitor, care nu-1 mai vizitase de mult, i se ă ar t în vis i îi spuse:ăă ş— Îngerul Domnului i-a vorbit sufletului t u i i-a poruncit:ă ş

Pleac din locurile acestea, îndreapt -te spre r s rit i ă ă ă ă ş te ascunde pe malul torentului Cherit, care este în fa aţ Iordanului. Ap vei bea din acclpmu, iar mmcare am poruncit ă corbilor s - i aduc acolo.ă ţ ă

— Sufletul meu 1-a ascultat, zise Ilie în somn.— Atunci trezeste-te, pentru c îngerul Domnului ă îmi spune s m îndep rtez, c ci vrea s - iă ă ă ă ă ţ

vorbeasc .ăIlie s ri ca ars, plin de spaim . Ce se întîmplase?ă ăDe i era noapte, locul se umplu de lumin si îngerul ş ă Domnului î i f cu apari ia.ş ă ţ— Ce te-a adus pe aceste meleaguri? îl întreb ă îngerul.— Tu m-ai adus.— Nu e adev rat. Izabela i solda ii ei te-au gonit. ă ş ţ S nu ui i asta, c ci misiunea ta este s -1 r zbuni peă ţ ă ă ă

Domnu] Dumnezeul t u.ă— Sînt proroc, c ci te v d i- i aud glasul, spuse Ilie. ă ă ş ţ De mai multe ori m-am r zgîndit, to i oamenii facă ţ

asta. Dar sînt gata s m duc la Samaria i s-o distrug pe ă ă ş Izabela.— i-ai aflat drumul, dar nu po i distruge înainte Ţ ţ s înve i s reconstruie ti. ă ţ ă şIat care-i porunca:ă

Scoal si du-te la Sarepta Bidonului i ezi acolo, c ci iat ă ş ş ă ăam poruncit unei femei v duve s te hr neasc .ă ă ă ă

In diminea a urm toare, Ilie vru s -si ia r mas bun ţ ă ă ă de la corb. Dar pas rea, pentru prima dat de cîndă ă tr ia ă pe malul Cheritului, nu se ar t .ăă

Ilie merse cîteva zile pîn ajunse în valea unde se ă afla ora ul Sarepta, pe care locuitorii îl numeauş Akbar. Ajuns la cap tul puterilor, iat c i se arat o femeie în straie negre, care aduna vreascuri. Pe josă ă ă ă cre teau ş doar plante tîrîtoare, a a c femeia trebuia s se ş ă ă mul umeasc cu cîteva vrejuri uscate.ţ ă

— Cine e ti tu? o întreb el.ş ăFemeia îl privi pe str in, f r s în eleag prea bine ce spune.ă ăă ă ţ ă— Adu-mi o can cu ap ca s beau, îi spuse Ilie. ă ă ă Adu-mi si o bucat de pîine.ăFemeia puse vreascurile jos, dar nu spuse nimic.— Nu- i fie team , insist Ilie. Sînt singur, mort de ţ ă ă foame si de sete i n-am putere s fac r u nim nui.ş ă ă ă— Nu e ti de-aici, deschise ea gura în sfîr it. Dup vorb , trebuie s fii din regatul lui Israel. N-ai deş ş ă ă ă

unde s tii c n-am de nici unele.ăş ă— E ti v duv , a a mi-a spus Domnul. Eu am i mai ş ă ă ş ş pu in ca tine. Dac nu-mi dai de îndat s m nîncţ ă ă ă ă

i ş s beau, am s mor.ă ăFemeia se sperie. De unde tia str inul acesta care ş ă e via a ei?ţ— E ru inos pentru un b rbat s cear de mîncare ş ă ă ă unei femei, zise ea, venindu-si în fire.— F ce te-am rugat, îi spuse Ilie cu ultimele puteri. ă De îndat ce m voi înzdr veni, voi munci pentruă ă ă

tine. Femeia rîse.— Acum cîteva clipe ai gr it un adev r: sînt o ă ă femeie v duv care si-a pierdut b rbatul plecat pe oă ă ă

corabie din ara sa. N-am v zut în via a mea oceanul, dar tiu c este ca un de ert care-i ucide pe cei care-1ţ ă ţ ş ă ş sfideaz ...ă

i continu :Ş ă— Acum, îns , spui un neadev r. Viu este Baal pe ă ă Al Cincilea Munte, n-am nimic de mîncare, în afară

de o mîn de f in într-un vas i pu in untdelemn într-un ă ă ă ş ţ ulcior.Ilie v zu linia orizontului cl tinîndu-se i în elese ă ă ş ţ c avea s le ine. Adunîndu-si ultimele for e, oă ă ş ţ

implor ădin nou:— Nu tiu dac crezi în vise, cum nu tiu nici eu ş ă ş dac s cred. Dar Domnul mi-a spus c voi ajunge aiciă ă ă

i te voi întîlni. De mai multe ori m-a f cut s m înş ă ă ă doiesc de judecata Sa, dar, niciodat de existen a Sa.ă ţ Dumnezeul lui Israel mi-a poruncit s -i spun femeii pe ă care o voi intîlni la Sarepta:

f ina din vasul t u nu va sc dea i untdelemnul din ă ă ă ş ulcior nu se va împu ina, pîn în ziua în care va da Domnul ţ ă iar ploaie pe p mînt.ă

Înainte s explice cum s-ar putea înf ptui o aseă ă menea minune, Ilie le in .ş ăFemeia privi Ia b rbatul pr bu it la picioarele ei. tia ă ă ş Ş c Dumnezeul lui Israel nu era decît o supersti ie;ă ţ

zeii fenicieni erau mai puternici si f cuser din poporul ei ă ă unul din neamurile cele mai respectate din lume. Se sim ea îns mul umit . De atîta amar de vreme tr ia din mila altora si, iat , acum, pentru prima dat unţ ă ţ ă ă ă ă b rbat avea nevoie de ea. Asta o f cea s se simt mai ă ă ă ă puternic . Iat c exist al ii mai am rî i.ă ă ă ă ţ ă ţ

— Dac m roag si pe mine cineva, înseamn c ă ă ă ă ă totu i nu sînt fiin a cea mai neînsemnat de peş ţ ă p mînt, ă se gîndi ea.

— Am s fac ce m-ai rugat ca s - i alin suferin a. Am r bdat si eu de foame i tiu cît e de umilitor.ă ă ţ ţ ă ş şSe duse acas si se întoarse cu o bucat de pîine i ă ă ş o can cu ap . Se l s în genunchi, sprijini capulă ă ă ă

str inului pe piept i începu s -i înmoaie buzele în ap . ă ş ă ă în cîteva minute, el î i veni în fire.şÎi întinse bucata de pîine si Ilie o mînc în t cere, ă ă contemplînd valea, trec torile i mun ii cuă ş ţ

piscurile profilîndu-se m re e pe cer. Ilie putea s vad zidurile ă ţ ă ă ro ii ale cet ii Sarepta dominînd valea.ş ăţ— Prime te-m în casa ta, c ci sînt urm rit în ara ş ă ă ă ţ mea, îi spuse Ilie.— Ce crim ai comis? îl întreb ea.ă ă— Sînt un proroc al Domnului. Izabela a poruncit s fie omorî i to i cei care refuz s se închineă ţ ţ ă ă

zeilor fenicieni.— Ce vîrst ai?ă— Dou zeci i trei de ani, îi r spunse Ilie.ă ş ă

Ea îl privi cu mil pe tîn rul din fa a sa. Avea p rul ă ă ţ ă lung i murdar i î i l sase barba rar s creasc ,ş ş ş ă ă ă ă de parc ar fi vrut s par mai în vîrst . Cum ar fi putut ă ă ă ă un am rît ca acesta s se m soare cu cea mai puternică ă ă ă prin es din lume?ţ ă

— Dac e ti du manul Izabelei, e ti i du manul ă ş ş ş ş ş meu. Ea este prin esa din Sidon a c rei misiune aţ ă fost s se c s toreasc cu regele t u pentru a v converti ă ă ă ă ă ă neamul la adev rata credin . A a spun cei care auă ţă ş cunoscut-o.

Ar t , apoi, spre unul dintre piscurile ce dominau ăă valea:— Zeii no tri î i au l ca ul, de multe genera ii, în ş ş ă ş ţ vîrful celui de-Al Cincilea Munte i ei ne-au adusş

pacea în ar , în vreme ce Israelul tr ie te în r zboaie i ţ ă ă ş ă ş suferin . Cum mai pute i s crede i în Dumnezeuţă ţ ă ţ Unul? L sa i-o pe Izabela s sfîr easc ce are de f cut ă ţ ă ş ă ă i vei vedea c va domni pacea i în cet ile voastre.ş ă ş ăţ

— Eu am auzit glasul Domnului, r spunse Ilie. Voi ă îns n-a i urcat niciodat pe Al Cincilea Munte, să ţ ă ă vede i ce se afl acolo.ţ ă

— Cine suie pe munte e ucis de focul pogorît din ceruri. Zeilor nu le plac intru ii.şSe opri din vorb si aduse aminte c în noaptea ă ă dinainte îi ap ruse în vis o lumin foarte intens i că ă ăş ă

din mijlocul ei se auzise un glas spunînd: „Prime te-1 ş la tine pe str inul ce te va c uta."ă ă— Ia-m la tine acas , n-am unde s dorm, insist ă ă ă ă Ilie.— i-am mai spus c sînt s rac , abia îmi duc Ţ ă ă ă zilele împreun cu fiul meu.ă— Domnul te-a ales ca s m prime ti, El nu-i pă ă ş ăr se te pe cei ce îl iubesc, îndepline te-mi ruga i voiă ş ş ş

munci în casa ta. Sînt tîmplar, tiu s lucrez lemnul de ş ă cedru i-mi voi g si de lucru. Astfel, Dumnezeu prinş ă mîinile mele î i va ine promisiunea:ş ţ

f ina din vasul t u nu va sc dea i untdelemnul din ă ă ă ş ulcior nu se va împu ina, pîn în ziua în care va daţ ă Domnul ploaie din nou pe p mînt.ă

—- Chiar s vreau, n-am cum s te pl tesc.ă ă ă— Nu e nevoie. Dumnezeu va avea grij de noi.ăTulburat de visul de peste noapte, i cu toate c ă ş ă tia c str inul era du manul prin esei din Sidon, feş ă ă ş ţ -

meia se hot rî s -1 primeasc .ă ă ă

Vecinii observar imediat prezenta lui Ilie. începur ă ăs-o vorbeasc de r u pe v duva care primise înă ă ă cas ăun str in, nesocotind memoria so ului — un erou ă ţ care-si d duse viata pe mare, pentru a face să ă prospere c ile comerciale ale fenicienilor.ă

Aflînd toate astea, v duva încerc s le explice c era vorba de un proroc din Israel, epuizat de foameă ă ă ă si de sete. Si a a se duse vestea c un proroc israelit, c utat ş ă ă de Lzabela, se ascundea în cetate. O comisie se înf iăţşă la preot.

— Aduce i-1 pe str in în fa a mea, porunci el.ţ ă ţA a f cur . Dup -amiaz , Ilie fu adus în fa a omului ş ă ă ă ă ţ care — împreun cu guvernatorul si cu eful militară ş

— conducea toate treburile din Akbar.— Ce cau i aici? Nu tii c e ti du manul nostru? ţ ş ă ş ş îl întreb preotul.ă— Timp de mul i ani am f cut nego cu Libanul, v ţ ă ţ ărespect poporul i obiceiurile. M aflu aici pentruş ă

c ă în Israel sînt urm rit.ă— Cunosc motivul, spuse preotul. Ai fugit din cauza unei femei?— O socotesc cea mai frumoas femeie pe care am v zut-o în via a mea, de i n-am z rit-o decît cîtevaă ă ţ ş ă

clipe. Dar are o inim de piatr si, în spatele ochilor ei ă ă verzi, se ascunde cel mai mare du man al rii mele.ş ţă N-am fugit, ci a tept momentul potrivit pentru a m ş ă întoarce.

Preotul izbucni în rîs.— Dac a tep i un astfel de moment, preg te te-te ă ş ţ ă ş s - i petreci tot restul zilelor în Akbar. Nu sîntem înă ţ

r zboi cu ara ta; tot ce dorim este s r spîndim adeă ţ ă ă v rata credin , prin mijloace pa nice, în toat lumea. ă ţă ş ă Nu vrem s repet m atrocit ile pe care le-a i comis ă ă ăţ ţ cînd v-a i stabilit în Canaan.ţ

— Asasinarea prorocilor este un mijloc pa nic?ş

— Doar t indu-i capul, ucizi monstrul. Poate c mor ă ă ni te oameni, dar r zboaiele religioase vor încetaş ă pentru totdeauna. i dup cîte mi-au povestit negusŞ ă torii, un proroc pe nume Ilie a provocat toate astea, iar apoi a fugit.

Preotul îl inti cu privirea i continu :ţ ş ă— Seam n cu tine.ă ă— Eu sînt acela, îi r spunse Ilie.ă— Foarte bine i bun venit în cetatea Akbar. Cînd ş va trebui s -i cerem ceva Izabelei, îi vom da înă

schimb capul t u, cea mai pre ioas moned pe care o avem. ă ţ ă ă Pîn atunci, caut - i de lucru i înva s tr ie tiă ă ţ ş ţă ă ă ş din munca ta, c ci aici n-avem loc pentru proroci.ă

Tocmai se preg tea s plece, cînd preotul ad ug :ă ă ă ă— Se pare c o tîn r din Sidon are mai mult puă ă ă ă tere decît Dumnezeul Unic, pe care-1 sluje ti tu. I-a ziditş

lui Baal un altar, iar b trînii preo i îngenuncheaz ă ţ ăacum în fa a lui.ţ— Totul se întîmpl din voia Domnului, gr i pro-ă ă rocul. în via a noastr apar necazuri de care nu neţ ă

putem feri. îns totul are un motiv.ă— Care e acest motiv?— E o întrebare la care n-avem r spuns înainte sau ă cît timp sîntem supu i încerc rilor. Doar dup ce le-ş ă ă

am învins, le în elegem rostul.ţ

Dup plecarea lui Ilie, preotul trimise dup comisia ă ă care îl vizitase de diminea .ţă— N-ave i de ce v teme, le spuse preotul. Obiceiuţ ă rile noastre ne oblig s le oferim ad post str inilor,ă ă ă ă

în plus, aici se afl sub supraveghere, îl putem urm ri ă ă pas cu pas. Cel mai bun mod de a cunoa te i nimici ş ş un du man este s te prefaci c -i e ti prieten. La moş ă ă ş mentul potrivit îl vom preda Izabelei si ora ul nostru ş va primi aur i daruri. Pîn atunci, s înv m cum s -i ş ă ă ăţă ă ucidem ideile, c ci deocamdat nu tim decît s -i ă ă ş ă ucidem trupul.

Cu toate c Ilie era slujitorul Dumnezeului Unic i ă ş un poten ial du man al prin esei Izabela, preotulţ ş ţ porunci s i se respecte dreptul la azil. Cuno teau cu to ii ă ş ţ tradi ia str mo ilor: dac un cet ean refuza s -i deaţ ă ş ă ăţ ă ad post unui c l tor, la fel aveau s p easc i fiii ceă ăă ă ăţ ăş t ii. Si cum cea mai mare parte a locuitorilor Akbaăţ rului aveau urma i pe care flota comercial a rii îi ş ă ţă r spîndise pretutindeni, nimeni nu îndr znea s nesoă ă ă cotească legea ospitalit ii.ăţ

Pe lîng asta, merita s a tepte cu r bdare ziua cînd ă ă ş ă capul prorocului evreu va aduce o gr mad de aur.ă ăÎn seara aceea, Ilie lu cina împreun cu v duva i ă ă ă ş fiul acesteia. i cum prorocul israelit seŞ

transformase într-o marf de valoare pentru viitor, cî iva negustori ă ţ trimiser familiei v duvei mîncareă ă suficient pentru o ă s pt mîn întreag .ă ă ă ă

— Se pare c Dumnezeul lui Israel se ine de cuvînt, spuse v duva. De cînd a murit so ul meu, masaă ţ ă ţ noastr n-a mai cunoscut atîta bel ug.ă ş

Încetul cu încetul, Ilie se obi nuia cu via a din Sa-ş ţ repta. Ca to i oamenii locului, i el îi spunea acumţ ş Akbar. îi cunoscu mai bine pe guvernator, pe comandantul garnizoanei, pe preot si pe me terii sticlari,ş renumi i în toat regiunea. Cînd era întrebat ce c uta ţ ă ă acolo, nu se ferea s spun adev rul: în Israel, Izabela ă ă ă îi omora pe to i prorocii.ţ

— E ti un tr d tor de ar i un du man al Feniciei, ş ă ă ţ ăş ş i se spunea. Dar noi sîntem neam de negustori si tim ş c un om, cu cît este mai periculos, cu atît va fi mai maă re pre ul pus pe capul lui.ţ

A a trecur cîteva luni.ş ă

La intrarea în vale, cîteva patrule asiriene î i a eş ş zaser corturile, dînd impresia c vor s r mîn ună ă ă ă ă timp mai îndelungat. Era un grup mic de solda i care ţ nu reprezentau o amenin are, dar comandantul îi ceruţ guvernatorului s ia m suri.ă ă

— Nu ne-au f cut nimic, spuse guvernatorul. Sînt ă probabil în vreo misiune comercial , în c utareaă ă unor c i mai bune pentru produsele lor. Dac vor dori s ne foloseasc drumurile, ne vor pl ti impozite care neă ă ă ă ă vor face i mai boga i. De ce s -i provoc m?ş ţ ă ă

Parc pentru a înr ut i i mai mult situa ia, fiul ă ă ăţ ş ţ v duvei se îmboln vi din senin. Vecinii d dur vinaă ă ă ă pe prezen a str inului în cas si femeia îl rug pe Ilie ţ ă ă ă s plece. Dar el nu plec , c ci Domnul înc nu-1 chemaă ă ă ă se. Au început s circule zvonuri, cum c acel str in ă ă ă stîrnise mînia zeilor de pe Al Cincilea Munte.

Nu era greu s ii sub control armata i s lini te ti ăţ ş ă ş ş popula ia în privin a patrulelor str ine, în schimb,ţ ţ ă boala nea teptat a fiului v duvei îi aduse necazuri ş ă ă guvernatorului în privin a lui Ilie.ţ

O comisie format din localnici veni s stea de voră ă b cu guvernatorul.ă— I-am putea construi o cas israelitului dincolo de ă zidurile cet ii, spuser ei. în acest fel nu înc lc măţ ă ă ă

legea ospitalit ii, dar ne p zim de mînia divin . Zeii nu sînt ăţ ă ă mul umi i de prezen a acestui om.ţ ţ ţ— L sa i-1 în pace, le r spunse guvernatorul. N-am ă ţ ă nevoie de conflicte politice cu Israelul.— Cum adic ? întrebar localnicii. Izabela îi vîneaz ă ă ăpe to i prorocii Dumnezeului Unic si vrea s -iţ ă

omoare.— Prin esa noastr este o femeie curajoas si loial ţ ă ă ăzeilor de pe Al Cincilea Munte, îns , oricît putereă ă

ar c p ta, nu va fi niciodat evreic . Mîine poate s cad ă ă ă ă ă ă în dizgra ie si atunci ar trebui s înfrunt m mîniaţ ă ă vecinilor no tri. Dac ne purt m bine cu un proroc de-al ş ă ă lor, ne vor trata cu bun voin .ă ţă

Localnicii plecar nemul umi i, pentru c preotul ă ţ ţ ă le spusese c , într-o bun zi, Ilie va fi schimbat peă ă aur si daruri. Deocamdat îns , chiar dac guvernatorul nu ă ă ă avea dreptate, n-aveau ce face. Obiceiul cerea ca familia guvernatorului s fie respectat .ă ă

În dep rtare, la gura v ii, corturile r zboinicilor ă ă ă asirieni începur s se înmul easc .ă ă ţ ăComandantul era nelini tit, dar nu se bucura de ş sprijinul preotului si guvernatorului, încerca s - i fină ş ă

solda ii în form , de i tia c nici unul dintre ei, nici ţ ă ş ş ă m car bunicii lor, n-avuseser ocazia s ia parte la vreoă ă ă lupt , în Akbar, r zboaiele ineau de trecut, iar straă ă ţ tegiile cunoscute fuseser dep ite de tehnici i arme noi,ă ăş ş pe care alte ri deja le posedau.ţă

— Akbarul si-a negociat întotdeauna pacea, spunea guvernatorul. Nu ne vor invada nici de data asta. La-s -i pe ceilal i s se lupte între ei, noi venim cu arme ă ţ ă mult mai puternice — banii. Cînd celelalte ri se vorţă fi distrus între ele, vom intra în ora ele lor si ne vom vinde produsele.ş

Guvernatorul reu i s lini teasc popula ia în priş ă ş ă ţ vin a asirienilor, dar circulau zvonuri c israelitulţ ă atr sese mînia zeilor asupra cet ii Akbar. Ilie devenea ă ăţ o problem din ce în ce mai serioas .ă ă

Într-o dup -amiaz starea copilului se înr ut i ă ă ă ăţ brusc. Nu se mai putea ine pe picioare i nu mai recuţ ş -no tea nici m car pe cei care veneau s -1 vad . înainte ş ă ă ă de apusul soarelui, Ilie si femeia îngenunchear lîngă ă patul copilului.

— Dumnezeule Atotputernic, care ai ab tut s ge ile ă ă ţ soldatului i m-ai adus pîn aici, salveaz -1 peş ă ă acest copil. El n-a f cut nici un r u i nu e vinovat de p caă ă ş ă tele mele si nici de cele ale p rin ilor s i. Salveaz -ă ţ ă ă1, Doamne.

Copilul st tea nemi cat, buzele-i erau albe si ochii ă ş î i pierduser orice str lucire.ş ă ă— Roag -te la Dumnezeul t u Unic, implora femeia. ă ă Sînt mam si simt c fiul meu e pe moarte.ă ăIlie sim i nevoia s-o ia de mîn si s -i spun c nu ţ ă ă ă ă este singur si c Dumnezeu Cel Atotputernic îlă ă

va auzi. Era proroc, acceptase acest lucru atunci, pe malul Cheritului, si acum, îngerii sînt al turi de el.ă— Nu mai am lacrimi s plîng. Dac e neîndur tor ă ă ă si trebuie s ia un suflet, s m ia pe mine si s -1ă ă ă ă

lase pe fiul meu s alerge pe valea si pe str zile din Akbar.ă ă

Ilie f cu un efort suprem sa se concentreze asupra ă rug ciunii, dar disperarea mamei era atît de mare,ă încît cuprinsese totul în jur si trecuse dincolo de pere i si de ţ u i.ş

Atinse trupul copilului. Nu mai avea febr mare, ă ca în zilele precedente, ceea ce era semn r u.ăPreotul trecuse pe la casa lor în diminea a aceea i, ţ ş a a cum f cea de dou s pt mîni, îi puseseş ă ă ă ă

copilului cataplasme cu plante pe fa si pe piept, înainte de ţă aceasta, femeile din Akbar aduseser tot felulă de re ete ţ de leacuri folosite de genera ii întregi i a c ror putere ţ ş ă de vindecare fusese dovedit nu o dat . înă ă fiecare sear ele se strîngeau la poalele celui de Al Cincilea Mună te i aduceau jertfe, pentru ca sufletulş copilului s ănu-i p r seasc trupul.ăă ă

Mi cat de cele v zute, un negustor egiptean în treş ă cere prin ora le oferi, f r nici un ban, o pudr ro ieş ăă ă ş foarte pre ioas , care trebuia amestecat în mîncarea ţ ă ă copilului. Se spunea c medicii egipteni aflaser chiar ă ă de la zei secretul ob inerii acelei pulberi.ţ

În tot acest timp Ilie se rug f r încetare.ă ăăDar totul era în zadar.

— tiu de ce nu te-au gonit, spuse femeia cu o voce Ş din ce în ce mai r gu it de atîtea nop i deă ş ă ţ nesomn.

tiu c au pus un premiu pe capul t u i c într-o bun Ş ă ă ş ă ăzi vei fi trimis în Israel în schimbul unei cantit i de ăţ aur. Dac -mi salvezi copilul, jur pe Baal si pe to i zeii ă ţ de pe Al Cincilea Munte c nu vei fi prinsă niciodat . ă Cunosc c r ri ascunse, de mult uitate i î i voi ar ta ă ă ş ţ ă cum s pleci din Akbar, f r s fii v zut. ă ă ă ă ă Ilie t cea.ă

— Roag -te la Dumnezeul Unic, îl implor din nou ă ă femeia. Dac -mi salveaz copilul, jur s -1 reneg peă ă ă Baal i s m închin Lui. Aminteste-i c te-am ad postit la ş ă ă ă ă nevoie i am îndeplinit întocmai porunca Lui.ş

Ilie î i relu ruga fierbinte. Deodat , copilul f cu o ş ă ă ă mi care.ş— Vreau s plec de-aici, rosti b iatul cu glas pierit. ă ă Ochii mamei prinser a str luci de fericire siă ă

lacrimile i se rostogoleau pe obraji.— Hai, copile. Mergem unde vrei tu, f tot ce doă re ti s faci.ş ăIlie d du s -1 ia în bra e, dar b iatul îi îndep rt ă ă ţ ă ă ămîna.— Vreau s merg singur, zise.ăSe ridic încet si o porni spre u . Dup cî iva pa i îns , c zu fulgerat.ă şă ă ţ ş ă ăIlie i femeia se apropiar . B iatul era mort.ş ă ăO clip , r maser amîndoi mu i, apoi femeia începu ă ă ă ţ s ipe din toate puterile.ăţ— Blestema i fie zeii i cel ce mi-a luat copilul! ţ ş Blestemat fie omul care a adus nenorocire casei

mele! Singurul meu copil a murit! striga ea. Asta mi-e r să plata, pentru c am ascultat porunca divin , pentruă ă c ăam fost generoas cu un str in!ă ă

Vecinii auzir strig tele v duvei si-1 v zur pe b iat ă ă ă ă ă ă întins pe jos. Femeia continua s ipe i s -1ăţ ş ă loveasc ăpe proroc, care st tea nemi cat în picioare, f r s ă ş ă ă ă schi eze nici cel mai mic gest de ap rare. Inţ ă timp ce femeile încercau s-o lini teasc pe v duv , b rba ii îl ş ă ă ă ă ţ apucar pe Ilie de bra e i-1 duser pe sus laă ţ ş ă guvernator.

— Omul acesta a pl tit cu r u binele ce i s-a f cut. ă ă ă A f cut vr ji în casa v duvei i i-a omorît copilul.ă ă ă ş Zeii 1-au blestemat i noi îl ad postim.ş ă

Israelitul plîngea si se întreba: „De ce, Doamne, ai pedepsit pe aceast v duv care a fost bun cuă ă ă ă mine? Dac i-ai luat b iatul, înseamn c nu mi-am îndeplinit ă ă ă ă misiunea încredin at si merit s mor."ţ ă ă

În dup -amiaza aceea se reuni consiliul cet ii Akbar sub conducerea preotului si guvernatorului. Ilie fuă ăţ adus la judecat .ă

— Ai r spl tit iubirea cu ur . Pentru aceasta, te ă ă ă condamn la moarte, spuse guvernatorul.— Chiar dac valoreaz un sac de aur capul t u, nu ă ă ă putem nesocoti mînia zeilor de pe Al Cincilea

Munte, vorbi preotul. Altfel, nici cu tot aurul din lume nu vom putea readuce pacea în aceast cetate.ăIlie î i plec capul în p mînt. Merita cele mai cumş ă ă plite suferin e, pentru c Domnul îl p r sise.ţ ă ă ă— Ai s urci pe Al Cincilea Munte, zise preotul. Ai s ceri îndurare zeilor mînio i, iar ei î i vor trimiteă ă ş ţ

focul din ceruri s te mistuie. Dac n-o vor face, înseamn ă ă ăc doresc s facem dreptatea cu mîinile noastre. Teă ă aştept m la coborîre si vei fi executat mîine dup ritualul ă ă nostru.

Ilie cuno tea bine execu iile rituale: se smulgea ş ţ inima din pieptul condamnatului i i se t ia capul.ş ă Credin a popular spunea c un om f r inim nu poate intra în rai.ţ ă ă ă ă ă

— De ce m-ai ales pe mine, Doamne? striga el, de i ş tia c cei din jur nu în elegeau despre ce alegereş ă ţ vorbe te. Nu vezi c nu pot împlini tot ce mi-ai poruncit?ş ă

Nu primi nici un r spuns.ă

B rba ii i femeile din Akbar mergeau în urma ă ţ ş grupului de solda i, care-1 conduceau pe israelit spreţ Al Cincilea Munte. Strigau vorbe de ocar si aruncau ă cu pietre. Cu mare greutate reu ir solda ii s in în ş ă ţ ăţ ă frîu mul imea furioas . Dup o jum tate de or de ţ ă ă ă ă drum, sosir la poalele muntelui sfînt.ă

Grupul se opri în fa a altarelor, unde poporul obiţ şnuia s a eze ofrandele si jertfele si s - i spun doă ş ă ş ă -rin ele i rug ciunile. Cu to ii tiau povesti despre ţ ş ă ţ ş uria ii care ar fi tr it în aceste locuri i î i aminteau de ceiş ă ş ş care, pentru c sfidaser porunca, fuseser mistui i ă ă ă ţ de focul trimis din ceruri. C l torii care traversau ăă valea în timpul nop ii se jurau c auziser rîsetele zeiţ ă ă lor si zei elor care benchetuiau sus pe culmi.ţ

Chiar dac nu se tia exact dac tot ce se spunea era ă ş ă adev rat, nimeni nu îndr znea s -i sfideze pe zei.ă ă ă— Mi c , spuse un soldat, împungîndu-1 pe Ilie cu ş ă vîrful lancei. Cel ce omoar un copil, merit cea maiă ă

grea dintre pedepse.

Ilie p i pe p mîntul interzis si începu s urce ăş ă ă coasta. Dup ce ajunse destul de departe pentru a nuă mai auzi strig tele celor din Akbar, se a ez pe o piaă ş ă tr i începu s plîng : din seara aceea petrecut înăş ă ă ă atelier, cînd fusese înconjurat de bezna str b tut de ă ă ă lumini e str lucitoare, le adusese numai nenorociri ţ ă celor din jur.

Domnul î i pierduse prorocii din Israel si cultul ş zeilor fenicieni devenise, probabil, si mai puternic. In prima noapte petrecut pe malul fluviului Cherit, Ilie ă crezuse c Dumnezeu îl alesese pentru a face din el ună martir, a a cum f cuse cu atî ia al ii.ş ă ţ ţ

Cînd colo, Domnul îi trimisese un corb, pas re conă siderat piaz rea, care îl hr nise pîn ce apele Che-ă ă ă ăritului secaser . De ce un corb i nu un porumbel, sau ă ş un înger? Oare totul nu era decît halucina ia unui omţ care dorea s - i alunge teama sau care st tuse prea mult ăş ă cu capul în soare? Ilie nu mai era sigur de nimic: poate că R ul î i g sise unealta i aceasta era chiar el. De ce ă ş ă ş îl trimisese Dumnezeu în Akbar, în loc s -1 lase s seă ă întoarc s-o omoare pe prin esa care f cuse atîta râu ă ţ ă neamului s u?ă

Se sim ise ca un la , dar urmase porunca primit . ţ ş ă Se str duise s se obi nuiasc cu acel popor ciudat,ă ă ş ă binevoitor, dar care avea cu totul alte obiceiuri. Tocmai cînd credea c e pe cale s - i împlineasc destinul, fiulă ăş ă v duvei murise.ă

„De ce eu?"

Se ridic în picioare si f cu cî iva pa i, pîn ce se ă ă ţ ş ă pomeni înv luit de cea a care plutea pe vîrfulă ţ muntelui. Putea s profite de cea i s fug de urm ritori, dar ă ţăş ă ă ă ce rost avea? Se s turase s fug i tia c nu-siă ă ăş ş ă va g si ă niciodat locul. Chiar dac acum ar fi sc pat, ar fi dus ă ă ă blestemul cu el în alt ora , provocînd mereu alteş nenorociri. Peste tot unde s-ar fi dus, 1-ar fi urm rit ă umbra celor mor i. Mai bine îi l sa s -i smulg inima ţ ă ă ă iş s -i taie capul.ă

Mai f cu un popas în mijlocul cetii. Avea de gînd ă s mai întîrzie pu in, pentru ca oamenii s cread că ţ ă ă ă a urcat pîn în vîrful muntelui si apoi s coboare si s ă ă ă se predea urm ritorilor.ă

„Focul din cer". Pe mul i îi omorîse, dar Ilie se ţ îndoia c Domnul fusese cel care 1-a trimis, în nop ileă ţ f r lun , str fulgera bolta, ap rînd si disp rînd într-o ă ă ă ă ă ă clip . Poate mistuia. Poate omora instantaneu, f ră ă ă durere.

Se l s întunericul i cea a se risipi. Putea z ri ă ă ş ţ ă valea i luminile din Akbar si focurile din tab raş ă asirienilor. Auzi l tratul dinilor i cîntecul de lupt al ă ş ă r zboinicilor.ă

„Sînt preg tit", î i spuse. „Am în eles c sînt proă ş ţ ă roc i am f cut ce am putut. Dar am gre it, si acumş ă ş Dumnezeu are nevoie de altcineva."

Atunci asupra lui se pogorî o lumin .ă„Focul din ceruri!"Lumina se opri în fa a lui i o voce spuse:ţ ş— Sînt îngerul Domnului.Ilie îngenunche i- i lipi fruntea de p mînt.ş ş ă— Ne-am mai v zut i întotdeauna i-am ascultat ă ş ţ porunca, îi r spunse Ilie, f r a- i ridica privirile.ă ă ă ş

Am sem nat numai durere pe unde am trecut.ăÎngerul spuse:— Cînd te vei întoarce în cetate, roag -te de trei ori ă ca b iatul s se întoarc printre cei vii. Domnul î iă ă ă ţ

va asculta a treia rug .ă— De ce s fac acest lucru?ă— Întru slava Domnului.— Chiar dac acest lucru se va înf ptui, m-am ă ă îndoit deja de mine i nu mai sînt demn de misiuneaş

încredin at , spuse Ilie.ţ ă— Orice om are dreptul de a se îndoi de misiunea lui i de a o p r si din cînd în cînd; nu trebuie îns s-ş ă ă ă

o uite. Cine nu se îndoie te de sine este demn de dispre , ş ţ c ci are încredere oarb în puterile sale i p c tuie teă ă ş ă ă ş prin trufie. Dar binecuvîntat este cel ce trece prin momente de îndoial .ă

— Chiar adineauri, ai v zut, m-am îndoit c ai fi ă ă trimisul Domnului.— Du-te i f ce- i spun.ş ă ţ

Trecu ceva timp, pîn ce Ilie ajunse jos. G rzile îl ă ă a teptau la locul jertfelor, îns mul imea deja se înş ă ţ -torsese în Akbar.

— Sînt preg tit s mor, zise el. Am cerut îndurare ă ă zeilor de pe Al Cincilea Munte si ei mi-au dat porunc ăca, înainte s -mi dau duhul, s trec pe la casa v duvei ă ă ă care m-a g zduit i s-o rog s aib mil deă ş ă ă ă sufletul meu.

Solda ii îl înso ir pîn la intrarea în cetate i apoi ţ ţ ă ă ş se înf i ar la preot, pentru a-i transmite ceăţş ă ceruse israelitul.

— Î i voi îndeplini dorin a, i se adres preotul ţ ţ ă prizonierului. Dac ai cerut iertare zeilor, trebuie s -ă ăi ceri iertare i femeii. Ca s nu fugi, vei fi înso it de patru ş ă ţ solda i înarma i. S nu- i închipui îns c vei putea s-oţ ţ ă ţ ă ă convingi s ne roage s - i cru m via a. La rev rsatul ă ă ţ ţă ţ ă zorilor, te vom executa în mijlocul pie ei.ţ

Preotul ar fi vrut s tie ce v zuse pe culme, dar ăş ă r spunsul s-ar fi putut s -1 surprind i nu voia să ă ăş ă se dea de gol în fa a solda ilor. T cu deci, dar i se p ru ţ ţ ă ă bun ideea ca Ilie s cear public iertare; astfel,ă ă ă nimeni nu s-ar mai fi îndoit de puterea zeilor de pe AI Cincilea Munte.

Ilie împreun cu solda ii ajunser pe str du a ă ţ ă ă ţ s r c cioas , unde î i g sise ad post timp de cîtevaă ă ă ă ş ă ă luni. Casa v duvei avea ferestrele i poarta deschise, ă ş pentru ca, a a cum spunea credin a popular , sufletulş ţ ă copilului s poat ie i, pentru a se duce s locuiasc ă ă ş ă ă împreun cu zeii. Trupul lui se afla în mijlocul camereiă de zi, vegheat de to i vecinii.ţ

Cînd îl z rir pe israelit, b rba ii i femeile se ă ă ă ţ ş înfuriar .ă— Scoate i-1 de-aici! strigar c tre g rzi. Nu i-e de ţ ă ă ă ţ ajuns cît r u ai f cut? E ti atît de tic los încît zeiiă ă ş ă

de pe Al Cincilea Munte n-au vrut s - i mînjeasc mîinile ăş ă cu sîngele t u!ă— Ne-a l sat nou sarcina de a-1 omorî! ip un ă ă ţ ă altul. Si o vom face imediat, nu mai a tept mş ă

execu ia ţ ritual !ăÎnghiontit i p lmuit, Ilie se eliber din mîinile ş ă ă care-1 în f caser i se apropie de v duva careş ă ăş ă

plîngea într-un col .ţ— Pot s -1 readuc la via . Las -m cu fiul t u ă ţă ă ă ă doar o clip , spuse Ilie.ă

V duva nici nu- i ridic privirea.ă ş ă— Te rog, insist el. Chiar dac ar fi ultimul lucru ă ă pe care 1-ai face pentru mine pe lumea asta, d -miă

voie s te r spl tesc pentru generozitatea ta.ă ă ăCî iva b rba i îl în f car din nou pentru a-1 scoate ţ ă ţ ş ă ă afar . Dar Ilie se zb tea i se lupta din toateă ă ş

puterile, implorînd s fie l sat s ating copilul mort.ă ă ă ăCu toat împotrivirea lui, îl tîrîr pîn la poart .ă ă ă ă— Tu, înger al Domnului, unde e ti? strig el ş ă privind spre cer.În acest moment, toat lumea amu i. V duva se ridiă ţ ă case si venea spre el. Luîndu-1 de mîn , îl conduse laă

copil i d du la o parte cear aful cu care fusese acoperit.ş ă ş— Iat , zise ea, este sînge din sîngele meu. Fie ca ă el s curg peste capetele neamurilor tale dac nuă ă ă

se vor împlini cele spuse de tine.Ilie se apropie de copil.— Stai! îl opri v duva. Mai întîi, roag -I pe Dumă ă nezeul t u s mi se îndeplineasc blestemul.ă ă ăIlie î i sim i sufletul cuprins de îndoial , dar avea ş ţ ă încredere în vorbele îngerului.— Fie ca sîngele acestui copil s curg peste p rin ii ă ă ă ţ i fra ii mei i peste fiii i fiicele fra ilor mei, de nuş ţ ş ş ţ

voi îndeplini cele spuse de mine.Apoi, în ciuda îndoielilor, a p catelor i a spaimei ă ş ce-1 cuprinsese,

lu copilul din bra ele mamei sale i-l duse în camer . ă ţ ş ă Apoi strig spre cer:ă— O, Doamne, de ce ai pedepsit pe v duva aceasta ce m-a primit în casa ei si i-ai luat fiul?ăApoi, aplecîndu-se de trei ori asupra copilului, strig :ă— Doamne, Dumnezeul meu, f s se întoarc sufletul ă ă ă acestui copil în el.

Timp de cîteva clipe nu se întîmpl nimic. Ilie se v zu din nou în Galaad, în fa a soldatului cu arculă ă ţ a intit spre inima lui. tia prea bine c de multe ori destinul omului n-are nici o leg tur cu ceea ce crede ţ Ş ă ă ă sau simte. La fel ca în dup -amiaza aceea, se sim ea ă ţ lini tit i încrez tor, tiind c , indiferent de rezultat, ş ş ă ş ă exista o ra iune pentru care se întîmpl toate. Pe vîrful ţ ă celui de Al Cincilea Munte, îngerul numise aceast ra iuneă ţ „Slava Domnului". Spera s în eleag într-o ă ţ ă bun zi de ce Creatorul avea nevoie de f pturile sale pentru a-ă ăi ar ta slava.ş ă

În clipa aceea, copilul deschise ochii.— Unde e mama? întreb el.ă— E jos, te a teapt , îi r spunse Ilie, zîmbind.ş ă ă— Am visat ceva ciudat. Alunecam printr-un tunel întunecat, cu o vitez mai mare decît galopul celuiă

mai rapid cal de curse din Akbar. Am z rit un b rbat ă ă despre care tiam c e tat l meu, de i nu 1-am cunoscutş ă ă ş niciodat . Am ajuns într-un loc minunat, unde tare ă mi-ar fi pl cut s r mîn, dar un alt b rbat, pe care nu-1ă ă ă ă cunosc, dar care p rea bun i puternic, m-a îndemnat ă ş cu blînde e s plec de acolo. Eu îns voiam s merg maiţ ă ă ă departe, i-atunci m-ai trezit.ş

Copilul p rea trist. Probabil c locul acela, unde ă ă aproape c ajunsese, era într-adev r frumos.ă ă— Cel pu in nu m l sa singur, dac tot m-ai ţ ă ă ă împiedicat s r mîn acolo, unde m sim eam ocrotit.ă ă ă ţ— S mergem jos, îi zise Ilie. Mama ta vrea s te ă ă vad .ăB iatul încerc s se ridice, dar era prea sl bit ca s ă ă ă ă ăpoat merge. Ilie îl lu în bra e i coborîr .ă ă ţ ş ăÎn înc perea de jos, toat lumea era însp imîntat ă ă ă ăde moarte.— De ce s-au adunat cu to ii aici? întreb b iatul, ţ ă ă înainte ca Ilie s -i poat r spunde, v duva i-1 smulseă ă ă ă

din bra e i începu s -1 s rute, plîngînd.ţ ş ă ă— Ce-i cu tine, mam ? De ce e ti trist ?ă ş ă— Nu sînt trist , fiule, r spunse ea tergîndu- i ă ă ş ş lacrimile. N-am fost niciodat atît de fericit .ă ă

i spunînd acestea, v duva c zu în genunchi i Ş ă ă ş strig :ă— Acum cunosc i eu c tu e ti omul lui Dumnezeu! ş ă ş Cu-adev rat cuvîntul Domnului vorbe te prin guraă ş

ta! Ilie o lu de umeri i-i spuse s se ridice.ă ş ă— Elibera i-1 pe omul acesta! le spuse ea solda ilor. ţ ţ El a alungat r ul care se ab tuse asupra casei mele!ă ăCelor de fa nu le venea s - i cread ochilor. O fat ţă ăş ă ăde dou zeci de ani îngenunche lîng v duv , încet-ă ă ă ă

încet, to i ceilal i f cur la fel, chiar i solda ii care ţ ţ ă ă ş ţ trebuiau s -1 duc la închisoare.ă ă

— Ridica i-v , le spuse tuturor, închina i-v Domţ ă ţ ă nului. Eu sînt numai un slujitor al Lui, poate cel mai neînsemnat dintre ei.

Dar ei r maser cu to ii în genunchi i cu capetele ă ă ţ ş plecate.— Ai vorbit cu zeii de pe Al Cincilea Munte si acum, iat , po i face minuni, se auzi o voce.ă ţ— Nu exist nici un zeu acolo. Am v zut un înger ă ă al Domnului care mi-a poruncit s fac asta.ă— Te-ai întîlnit cu Baal i cu fra ii s i, se auzi alt ş ţ ă ăvoce.Ilie î i croi drum printre cei îngenunchea i i ajunse ş ţ ş în strad . Iar î i sim ea inima grea. I se p rea c nu-ă ş ţ ă ă

i ş îndeplinise pîn la cap t sarcina pe care i-o încredin ase ă ă ţ îngerul. „Ce folos s învii un mort, dac nimeni nu vedeă ă de unde vine aceast putere?" îngerul îi spusese s rosteasc de trei ori numele Domnului, dar nu-1 înă ă ă v aseăţ cum s explice mul imii minunea petrecut în ă ţ ă casa femeii. „Oare, asemenea vechilor proroci, n-am vrut decît s m f lesc?" se întreba el.ă ă ă

Auzi, atunci, vocea îngerului p zitor, care-i vorbea de cînd era copil:ă— Te-ai întîlnit azi cu un înger al Domnului.— A a este, îi r spunse Ilie. Dar îngerii Domnului ş ă nu vorbesc cu oamenii, ci doar transmit poruncile

lui Dumnezeu.— Folose te-te de puterea ta, îi spuse îngerul. Ilie nu în elese ce vrea s spun .ş ţ ă ă— Nu am decît puterea pe care mi-o d Domnul.ă— Nimeni nu are. Toat lumea si-a primit puterea ă de la Domnul i nimeni nu se folose te de ea. ş ş iŞ

îngerul ad ug :ă ă— De acum înainte, pîn te vei întoarce în ara pe ă ţ care ai p r sit-o, nu- i mai este îng duit s mai faciăă ţ ă ă

vreo minune.— i cînd m voi întoarce?Ş ă— Domnul are nevoie de tine ca s reconstruie ti ă ş Israelul, spuse îngerul. Vei c lca din nou peă

p mîntul ă t u, atunci cînd vei înv a s reconstruie ti.ă ăţ ă şApoi t cu.ă

PARTEA a Il-a

Preotul î i rosti rug ciunile privind r s ritul i ceru ş ă ă ă ş zeului Furtunii i zei ei animalelor s aib mil deş ţ ă ă ă cei lipsi i de judecat . Cineva îi povestise în acea diminea ţ ă ţăc Ilie îl readusese pe fiul v duvei din împ r iaă ă ă ăţ mor ilor.ţ

Oamenii din cetate erau însp imînta i i a î a i în ă ţ ş ţ ţ ţ acela i timp. Credeau cu to ii c israelitul î iş ţ ă ş c p tase puterea de la zeii de pe Al Cincilea Munte i acum nu ă ă ş mai era atît de u or s -1 ucid . „Dar clipa aceeaş ă ă va sosi", î i spuse el.ş

Zeii aveau s hot rasc momentul prielnic pentru ă ă ă uciderea lui. Mînia zeilor avea o alt cauz , iară ă prezen a ţ asirienilor la gura v ii era un semn. Oare de ce trebuia ă s ia sfîrsit o pace care durase sute de ani?ă Cuno tea ş r spunsul: inven ia din Byblos. ara sa descoperise o ă ţ Ţ form de scriere accesibil tuturor, chiar siă ă celor ce nu tiau s-o foloseasc . Oricine putea s-o înve e într-un ş ă ţ timp scurt i aceasta însemna sfîr itulş ş civiliza iei.ţ

Preotul tia c , dintre toate armele de distrugere pe ş ă care le-a putut inventa omul, cea mai teribil iăş mai puternic era cuvîntul. Pumnalele i l ncile l sau în ă ş ă ă urma lor sînge, s ge ile puteau fi v zute de laă ţ ă distan , ţă otr vurile erau descoperite si, în cele din urm , aniă ă hilate.

Cuvîntul îns distruge f r s lase urme. Dac riă ă ă ă ă tualurile sacre ar fi cunoscute, mul i le-ar putea folosi,ţ încercînd s schimbe universul, ceea ce i-ar sup ra pe zei. Pîn atunci, doar casta preo easc cuno tea istoriaă ă ă ţ ă ş str mo ilor, care era transmis prin viu grai, sub ju-ă ş ă r mîntul c secretul va fi p strat. Sau era nevoie deă ă ă mul i ani de studiu pentru a descifra scrierea pe care ţ egiptenii o r spîndiser în toat lumea; astfel numaiă ă ă cei foarte înv a i, scribii si preo ii, puteau s schimbe ăţ ţ ţ ă informa ii între ei.ţ

Alte culturi aveau formele lor rudimentare de a-si înregistra istoria, dar erau atît de complicate, încît nimeni din afar nu se încumeta s încerce s le imite.ă ă ă

Inven ia din Byblos îns avea o component exţ ă ă ploziv : putea fi folosit de orice popor, indiferent deă ă limba pe care o vorbea. Pîn si grecii, care respingeau ă orice venea din afar , adoptaser scrierea din Byblosă ă

si o practicau curent în tranzac iile comerciale. Speţ ciali ti cum erau în a-si atribui tot ce ap rea nou, boteş ă -zaser inven ia din Byblos cu un nume grecesc: ă ţ alfabet.

Secretele p strate timp de veacuri de civiliza ie ă ţ erau în pericol de a fi dezv luite, în compara ie cuă ţ acest pericol, sacrilegiul comis de Ilie, care adusese înapoi un suflet de dincolo de rîul mor ii, nu însemnaţ mare lucru.

— Sîntem pedepsi i pentru c nu mai sîntem în stare ţ ă s p str m lucrurile sfinte. Asirienii se afl laă ă ă ă por ile ţ noastre, vor str bate valea si vor distruge civiliza ia ă ţ str mo ilor no tri.ă ş ş

Scrierea va fi lovitura de gra ie. Preotul tia c preţ ş ă zen a du manului nu era întîmpl toare.ţ ş ăEra pre ul care trebuia pl tit. Zeii pl nuiser totul foarte bine, astfel încît s nu- i dea nimeni seamaţ ă ă ă ă ş

c ei erau r spunz tori; puseser mai mare peste to i un ă ă ă ă ţ guvernator care se ocupa mai mult de afaceri decît de o tire, a î aser l comia asirienilor, r riser ploile si ş ţ ţ ă ă ă ă aduseser un necredincios s învr jbeasc cetatea, înă ă ă ă curînd se va da b t lia final .ăă ă

Akbarul va continua s existe si dup aceea, dar ă ă pericolul reprezentat de scrierea din Byblos va fi eliminat definitiv. Preotul terse cu grij piatra care marca ş ă terenul unde, cu multe genera ii în urm , pelerinulţ ă str in g sise locul ales de ceruri si întemeiase ora ul. ă ă ş „Ce frumoas e", gîndi el. Pietrele erau o imagine a zeiă lor: dure, rezistente, supravie uind în orice condi ii i ţ ţ ş neavînd nevoie s dea socoteal de existen a lor. Traă ă ţ di iaţ oral spunea c centrul lumii era însemnat cu o ă ă piatr si în copil rie visase s mearg s-o caute. Nici ă ă ă ă acum nu renun ase la idee. Dar cînd asirienii î i f cuţ ş ă ser apari ia la gura v ii, în elesese c visul lui nu se ă ţ ă ţ ă va împlini niciodat .ă

„Nu-i nimic. A a ne-a fost scris, s pl teasc geneş ă ă ă ra ia mea pentru c i-am mîniat pe zei. Exist sacrificiiţ ă ă inevitabile în istoria omenirii si trebuie acceptate."

Se jur în gînd c va face voia zeilor: nu va încerca ă ă s împiedice r zboiul.ă ă„Poate c acesta este sfîr itul lumii. Crizele se înă ş mul esc si nu le mai putem face fa ."ţ ţăPreotul î i lu toiagul i ie i din templu. Stabilise ş ă ş ş s se întîlneasc cu comandantul garnizoanei dină ă

Akbar.Ajunsese aproape de zidul de la miaz zi,ă cînd se pomeni fa în fa cu Ilie.ţă ţă— Domnul a înviat un copil din mor i. Oamenii cred ţ în puterea mea, zise israelitul.— Probabil c b iatul nu era mort, îi r spunse preoă ă ă tul. S-a mai întîmplat ca o inim s se opreasc si apoiă ă ă

s înceap s bat din nou. Ast zi toat lumea numai ă ă ă ă ă ă despre asta vorbe te, dar mîine î i vor aminti c zeiiş ş ă sînt pe aproape i s-ar putea s aud ce vorbesc. Atunci ş ă ă gurile lor vor amu i la loc. Trebuie s m gr besc, c ciţ ă ă ă ă asirienii se preg tesc de lupt .ă ă

— Ascult ce am de spus: dup minunea petrecut ieri sear , m-am dus s m odihnesc dincolo deă ă ă ă ă ă ziduri, c ci sim eam nevoia de pu in lini te. Si-atunci mi s-a ă ţ ţ ă ş ar tat din nou îngerul de pe vîrful muntelui, careă mi-a spus: Ora ul Akbar va fi distrus în r zboi.ş ă

— Ora ele nu pot fi distruse, spuse preotul. Ele vor ş fi ref cute de aptezeci de ori cîte apte, pentru că ş ş ă zeii tiu unde le-au a ezat i trebuie s le g seasc la locul ş ş ş ă ă ă lor.

Guvernatorul se apropie împreun cu grupul de ă curteni cu care venise i întreb :ş ă— Ce-ai spus?— încerca i s p stra i pacea, spuse din nou Ilie.ţ ă ă ţ— Dac te temi, întoarce-te de unde ai venit, îi r să ă punse sec preotul.— Izabela i regele t u abia a teapt s pun mîna« ş ă ş ă ă ă pe prorocii fugari ca tine, zise guvernatorul. As

vrea s tiu îns cum ai reu it s urci pe Al Cincilea Munte, ăş ă ş ă f r s fii transformat în cenu de focul dină ă ă şă ceruri.

Preotul trebuia s pun cap t discu iei. Guvernaă ă ă ţ torul avea de gînd s negocieze cu asirienii i ar fi putută ş s -1 foloseasc pe Ilie pentru asta.ă ă

— Nu-1 asculta, spuse el. Ieri, cînd a fost adus la mine pentru a fi judecat, plîngea de fric .ă— Erau lacrimi de p rere de r u pentru r ul priciă ă ă nuit. M tem numai de dou lucruri pe lume: de Dumă ă -

nezeu i de mine însumi. Nu am fugit, ci am plecat din ş Israel i sînt gata s m întorc atunci cînd va hot rîş ă ă ă Domnul. O voi ucide pe frumoasa ta prin es i creţ ăş din a lui Israel va ie i înving toare i din aceast încerţ ş ă ş ă care.

— Trebuie s fii mai tare ca piatra, ca s rezi ti fară ă ş mecelor Izabelei, îl lu peste picior guvernatorul. Chiară de s-ar întîmpla ce spui, vom trimite alt prin es , i ă ţ ă ş mai frumoas , a a cum am mai f cut i înainte deă ş ă ş Izabela.

Preotul avea dreptate. Cu dou sute de ani în urm , ă ă o prin es din Sidon îl sedusese pe cel maiţ ă în elept dintre cîrmuitorii Israelului, regele Solomon. Ea îl pusese s construiasc un templu întru slavaţ ă ă zei ei ţ Astarte i Solomon îi f cuse voia. Pentru acest sacriş ă legiu, Domnul a ridicat o tirile vecine i Solomon aş ş fost detronat.

Tot astfel se va întîmpla i cu Ahab, so ul Izabelei, ş ţ gîndi Ilie. Domnul va avea grij ca el s - iă ăş îndeplineasc ămisiunea la momentul potrivit. Ce rost avea s încerce ă s -i conving pe ace ti oameni? Erau laă ă ş fel ca cei pe care-i v zuse asear , îngenunchea i pe podeaua casei ă ă ţ v duvei, aducînd laude zeilor de pe Ală Cincilea Munte. Credin a str mo easc nu-i va l sa niciodat s gîn-ţ ă ş ă ă ă ă deasc altfel.ă

— P cat c trebuie s respect m legea ospitalit ii, ă ă ă ă ăţ spuse guvernatorul, care p rea s fi uitat ceă ă spusese Ilie despre pace. Altfel, am fi ajutat-o pe Izabela s isă pr veasc mai repede cu to i ace ti proroci.ă ă ţ ş

— Nu din acest motiv îmi cru a i via a. ti i c repreţ ţ ţ Ş ţ ă zint o marf de pre si vre i s i oferi i Izabelei pl cereaă ţ ţ ă ţ ă de a m ucide cu mîinile ei. în plus, de ieri, poporul îmi atribuie puteri miraculoase. El crede c m-amă ă întîlnit cu zeii de pe Al Cincilea Munte. Iar voi, nu c ăv-ar p sa de mînia zeilor, dar nu vre i s mînia i popuă ţ ă ţ la ia.ţ

Guvernatorul i preotul îl l sar pe Ilie s vorbeasc ş ă ă ă ăsingur si se îndreptar spre zidul cet ii, în acelă ăţ moment, preotul î i jur c -1 va omorî pe prorocul israelit ş ă ă cu prima ocazie. Nu mai era o simpl marf de schimb,ă ă devenise o amenin are.ţ

Privindu-i cum se îndep rteaz , pe Ilie îl apuc disperarea. Oare ce s fac pentru a îndeplini voiaă ă ă ă ă Domnului? începu s strige în mijlocul pie ei:ă ţ

— Locuitori ai Akbarului! Ieri sear am urcat pe Al ă Cincilea Munte i am vorbit cu zeii ce s l luiescş ăăş acolo. Cînd m-am întors, am avut puterea s readuc un copil ă din împ r ia mor ii!ă ăţ ţ

Oamenii se strînser în jurul lui. To i cuno teau ă ţ ş povestea. Guvernatorul i preotul se oprir din drumş ă si se întoarser s vad ce se întîmpla. Prorocul israelit ă ă ă zicea c -i v zuse pe zeii de pe Al Cincilea Munte în-ă ăchinîndu-se unui Dumnezeu mai puternic decît ei.

— Voi pune s fie omorît, spuse preotul.ă— Iar popula ia se va r zvr ti împotriva noastr , ţ ă ă ă i-o întoarse guvernatorul, atent la ce spunea

str inul. ă Mai bine a tept m s fac vreo gre eal .ş ă ă ă ş ă— înainte de a coborî muntele, zeii m-au îns rcinat ă s -1 sf tuiesc pe guvernator s nu r spund laă ă ă ă ă

provocarea asirienilor! continu Ilie. tiu c el este un b rbat ă Ş ă ă cinstit si m-ar asculta, dar exist oameni careă prefer r zboiul i nu m las s m apropii de el.ă ă ş ă ă ă ă

— Israelitul este un om sfînt, îi spuse un b trîn guă vernatorului. Nimeni n-ar cuteza s urce pe Al Cincileaă Munte, c ci ar fi mistuit de focul din ceruri. Dar acest ă om a f cut-o, iar acum învie mor ii.ă ţ

— Tirul, Sidonul si toate cet ile feniciene tr iesc în ăţ ă tradi ia p cii, spuse alt b trîn. Am mai trecut noiţ ă ă prin încerc ri i mai grele i am reu it s le învingem.ă ş ş ş ă

Mai mul i bolnavi si infirmi î i croir drum prin mul ime si, ajun i lîng Ilie, încercar s -i atingţ ş ă ţ ş ă ă ă ă hainele, rugîndu-1 s -i vindece de boli.ă

— Înainte de a da sfaturi guvernatorului, poftim de vindec bolnavii, zise preotul. Numai atunci vomă crede c zeii de pe Al Cincilea Munte sînt de partea ă ta.

Ilie î i aminti ce-i spusese îngerul cu o sear înainte: ş ă nu îi sînt îng duite alte puteri, decît cele omene ti.ă ş— Bolnavii te roag s -i aju i, insist preotul. S te vedem.ă ă ţ ă ă— Mai bine încerc m s evit m r zboiul. Vor fi mult ă ă ă ă mai mul i bolnavi si infirmi, dac nu vom reu i.ţ ă ş

Guvernatorul întrerupse discu ia:ţ— Ilie va veni cu noi. A fost atins de gra ia divin .ţ ăDe i nu credea în existen a zeilor de pe Al Cincilea ş ţ Munte, guvernatorul vorbi astfel, c ci avea nevoieă

de un aliat în încercarea de a convinge poporul c pacea cu asirienii era singura ie ire.ă şÎn timp ce se îndreptau spre locul de întîlnire cu c petenia o tirii, preotul i se adres lui Ilie:ă ş ă— Nu crezi nimic din ceea ce spui.— Cred c pacea este unica ie ire. Nu cred îns c ă ş ă ăpe vîrful acelui munte s-ar afla s la ul vreunui zeu.ă ş

Am fost acolo.

— i ce-ai v zut?Ş ă— Un înger al Domnului. Mi s-a mai ar tat si în alte ă locuri pe unde am umblat, îi r spunse Ilie. i există Ş ă

un singur Dumnezeu.Preotul rîse.— Vrei s spui c , dup p rerea ta, acela i dumă ă ă ă ş nezeu care stîrneste furtunile face si grîul s creasc .ă ă

Sînt dou lucruri care n-au nimic în comun.ă— Vezi acest Al Cincilea Munte? întreb Ilie. Dac -1 ă ă prive ti din locuri diferite, ti se va înf i a altfel,ş ăţş

de i ş este acela i munte. Tot a a se întîmpl cu întreaga creaş ş ă ie: sînt mai multe întruchip ri ale aceluia i Dumţ ă ş -nezeu.

De sus, de pe parapet, se z reaă în dep rtare tab ra ă ă du man , în valea pustie, corturile albe seş ă deslu eau ş limpede.

Cu cîtva timp în urm , cînd paznicii observaser ă ăcorturile asirienilor într-o margine a v ii, iscoadeleă au spus c era vorba de o misiune de recunoa tere; coă ş mandantul a fost de p rere s fie prin i si vîndu i caă ă ş ţ sclavi. Guvernatorul îns alesese alt strategie: s nu ă ă ă fac nimic. Se baza pe faptul c , dac va p stra rela iiă ă ă ă ţ bune, va dobîndi o nou pia de desfacere pentru ă ţă sticl ria fabricat în Akbar. în afar de asta, asirieniiă ă ă tiau c , în r zboi, ora ele mici sînt întotdeauna de ş ă ă ş partea înving torilor. Deci c peteniile nu doreau decîtă ă

s fie l sa i s treac mai departe f r s întîmpine ă ă ţ ă ă ă ă ă rezisten . Tir si Sidon, acestea da, erau ora e mari,ţă ş unde se p strau tezaurul i documentele.ă ş

Patrula se a ezase la gura v ii i cu timpul începur s soseasc înt riri. Preotul spunea c e lesne deş ă ş ă ă ă ă ă în eles ce se întîmpl : ora ul avea un pu cu ap , singurul cale ţ ă ş ţ ă de cîteva zile prin de ert. Dac asirienii doreau sş ă ă cucereasc ora ele Tir si Sidon, aveau nevoie de ap penă ş ă tru a-si aproviziona o tirea.ş

Dup o lun , puteau s -i alunge, dup dou , îi puă ă ă ă ă teau învinge f r greutate si ar fi negociat o retragereă ă onorabil a solda ilor asirieni.ă ţ

Atacul se l sa a teptat. Trecuser cinci luni i înc ă ş ă ş ăar mai fi putut cîstiga b t lia. Trebuie s atace,ăă ă sînt mor i de sete", î i spunea guvernatorul. D du ordin ţ ş ă comandantului s alc tuiasc strategii de ap rareă ă ă ă i ş s - i instruiasc permanent oamenii, pentru a face fa ă ş ă ţăunui atac prin surprindere.

În gîndul lui îns se concentra asupra p cii.ă ă

O jum tate de an se scursese i oastea asirian nu ă ş ă se mi ca. Dac în primele s pt mîni atmosfera înş ă ă ă Akbar era încordat , acum se lini tise complet; oamenii ă ş î i vedeau de via a lor, ranii se duceau din nou laş ţ ţă cîmp, fabrican ii de vin, de sticl i s pun î i vedeau ţ ăş ă ş de me te ugul lor, iar negustorii vindeau si cump rauş ş ă m rfuri. Toat lumea era convins c Akbarul nu-1 ataă ă ă ă case pe vr jma , deoarece, în curînd, criza avea s fieă ş ă rezolvat prin negocieri. De altfel, toat lumea tia c ă ă ş ăguvernatorul fusese ales de zei i, prin urmare, avea ş să ia cea mai bun hot rîre.ă ă

Cînd ap ru Ilie în cetate, guvernatorul împr tie ă ăş zvonul c str inul aduce cu el un blestem; astfel,ă ă dac ăpericolul de r zboi devenea iminent, avea s pun ă ă ădezastrul pe seama str inului. Locuitorii din Akbar s-ăar fi l sat convin i c moartea israelitului le-ar aduce ă ş ă lini tea înapoi. Guvernatorul le-ar fi spus c oricum eraş ă prea tîrziu s -i alunge pe asirieni, ar fi dat ordin ca Ilie s fie executat i le-ar fi explicat c pacea este cea maiă ă ş ă bun solu ie. Dup p rerea lui, negu torii, care doreau ă ţ ă ă ţă i ei s fie pace, i-ar fi f cut i pe ceilal i s gîndeasc ş ă ă ş ţ ă ă la fel.

Toate lunile din urm , luptase cu preotul i cu coă ş mandantul, care sus ineau ideea atacului imediat. Zeiiţ de pe Al Cincilea Munte nu-1 uitaser , totu i, nici de ă ş data aceasta. Dup miracolul învierii, înf ptuit cu oă ă noapte înainte, via a lui Ilie devenise mai pre ioas ţ ţ ădecît uciderea lui.

— Ce va face str inul? întreb comandantul.ă ă

— Zeii 1-au luminat i ne va ajuta s g sim cea mai ş ă ă bun ie ire, îi r spunse guvernatorul i schimbă ş ă ş ă rapid vorba.

— Se pare c peste noapte num rul corturilor a ă ă crescut.— Iar mîine va cre te i mai mult, r bufni comanş ş ă dantul. Dac am fi atacat atunci, cînd nu era decît oă

patrul , probabil c nu s-ar mai fi întors.ă ă— Te în eli. Unul ar fi putut s scape i s-ar fi întors ş ă ş cu al ii ca s se r zbune.ţ ă ă— Cînd întîrzii culesul, fructele putrezesc, nu se l s ă ăcomandantul. Iar cînd amîni rezolvarea

problemelor, ele devin tot mai mari.Guvernatorul îi aduse aminte c pacea domnea ă printre fenicieni de aproape trei secole i c erauş ă

foarte mîndri de asta. Ce vor spune genera iile viitoare, dac ţ ăel va pune cap t epocii de prosperitate?ă— Trimite un emisar s negocieze cu ei, spuse Ilie. Cel mai priceput r zboinic e cel care tie s -si facă ă ş ă ă

din du man prieten.ş— Nu tim precis ce vor. Nici nu tim dac au inş ş ă ten ia s cucereasc ora ul. Cum s negociem?ţ ă ă ş ă— Sînt semne de amenin are. O o tire nu- i pierde ţ ş ş timpul în zadar cu exerci ii militare, departe deţ

ar .ţ ăZilnic soseau noi solda i i guvernatorul încerca ţ ş s - i închipuie de cît ap vor avea nevoie to iăş ă ă ţ

ace ti ş oameni, în scurt timp, cetatea va fi lipsit de ap rare ă ă în fa a o tirii inamice.ţ ş— Putem ataca acum? îl întreb preotul pe comană dant.— Da, putem. Am pierde mul i oameni, dar am salţ va ora ul. Trebuie îns s ne hot rîm imediat.ş ă ă ă— Nu, spuse Ilie, adresîndu-se guvernatorului. Zeii mi-au spus c înc mai putem g si o solu ieă ă ă ţ

pa nic .ş ăDe i auzise discu ia dintre preot si israelit, guverş ţ natorul se pref cu a crede. Lui îi era totuna dac Si-ă ă

don si Tir erau conduse de fenicieni, canaaneni sau asirieni. Important era ca ora ul s poat continua aş ă ă face comer .ţ

— S atac m, insist preotul.ă ă ă— Doar o zi, îi rug guvernatorul. Poate c lucrurile ă ă se rezolv .ăTrebuia s g seasc cea mai bun formul . Coborî ă ă ă ă ă de pe parapet i se îndrept spre palat, împreunş ă ă

cu israelitul, pe care-1 rugase s -1 înso easc .ă ţ ăPe drum, se gîndea la oamenii pe lîng care trecea: ă p stori care- i mînau oile pe munte, rani care seă ş ţă

duceau s munceasc p mîntul uscat, pentru a-i smulge ă ă ă pu inul cu care s - i hr neasc familiile. Solda ii f ceauţ ăş ă ă ţ ă exerci ii cu lancea i cî iva negustori sosi i de curînd ţ ş ţ ţ î i expuneau marfa în pia . Oricît de straniu ar p rea,ş ţă ă asirienii nu închiseser drumul ce str b tea valea de-a curmezi ul, astfel încît negustorii continuau s circule ă ă ă ş ă cu m rfurile lor i s pl teasc ora ului taxa pentru ă ş ă ă ă ş transport.

— Acum, cînd au reu it s adune o oaste puternic , ş ă ă de ce nu închid drumul? vru s tie Ilie.ăş— Imperiul asirian are nevoie de produsele care sosesc din porturile Sidon i Tir, îi r spunse guverş ă -

natorul. Dac negustorii s-ar sim i amenin a i, ar înă ţ ţ ţ trerupe fluxul aprovizion rii, ceea ce ar avea consecin e ă ţ mai grave decît o înfrîngere militar . Trebuie g sit un ă ă mijloc de a evita r zboiul.ă

— A a este. Dac vor ap , putem s le-o vindem, ş ă ă ă spuse Ilie.Guvernatorul nu r spunse, î i d du seama c -1 poate folosi pe israelit ca arm împotriva celor ceă ş ă ă ă

doreau r zboi: el urcase pe Al Cincilea Munte, se m -ă ă surase cu zeii, a a c , dac preotul insista s lupte cuş ă ă ă asirienii, Ilie era singurul capabil s -1 înfrunte, îi ă propuse s fac împreun o plimbare, s stea de vorb .ă ă ă ă ă

Preotul r mase sus pe metereze, studiind mi c rile ă ş ă du manului.ş— Ce-ar putea face zeii pentru a-i opri pe invadatori? întreb comandantul.ă— Am trimis jertfele pentru Al Cincilea Munte. I-am rugat pe zei s ne trimit o c petenie mai curajoas .ă ă ă ă

— Ar fi trebuit s facem ca Izabela, s -i nimicim pe ă ă proroci. Un am rît de israelit, ieri condamnat laă moarte, a ajuns s fie folosit acum de guvernator pentru a ă convinge popula ia s aleag pacea.ţ ă ă

Comandantul î i ridic ochii spre munte.ş ă— Putem s poruncim uciderea lui Ilie si, cu ajutorul ă solda ilor, s -1 d m jos pe guvernator.ţ ă ă— Voi pune s fie omorît Ilie, îi r spunse preotul. ă ă Cît despre guvernator, nu putem face nimic:

neamul lui e la putere de cîteva genera ii. Bunicul lui a fost ţ c petenia noastr , prin voin a zeilor puterea aă ă ţ trecut în mîinile tat lui lui, de unde a preluat-o el.ă

— De ce s ne împiedic m de tradi ie i s nu ne ă ă ţ ş ă alegem o c petenie mai eficient ?ă ă— Tradi ia este necesar pentru a men ine ordinea ţ ă ţ în lume. Dac o nesocotim, totul se duce de rîp .ă ăPreotul privi în jur. Cerul si p mîntul, mun ii i ă ţ ş v ile, fiecare lucru fusese creat cu un rost. Uneori pă ă-

mîntul se cutremura, alteori, ca acum, nu ploua mult ăvreme. Dar stelele se aflau la locul lor, iar soarele nu se pr v lea peste oameni. Si asta pentru c , de la Poă ă ă top, oamenii înv aser c e cu neputin s schimbi ăţ ă ă ţă ă ordinea Crea iei.ţ

Cîndva existase doar Al Cincilea Munte. Oamenii i zeii tr iau laolalt , se plimbau prin gr dinileş ă ă ă paradisului, vorbeau i rîdeau împreun . Dar f pturile ş ă ă omene ti au c zut în p cat i zeii i-au alungat. Cum ş ă ă ş nu aveau unde s -i trimit , au creat P mîntul în jurul muntelui, pentru a-i azvîrli la poale, ca s -i supraveă ă ă ă gheze si s le aminteasc ve nic c se afl mult mai jos ă ă ş ă ă decît cei de pe Al Cincilea Munte.

Avuseser grij totu i s lase deschis o poart de ă ă ş ă ă ă întoarcere; dac omenirea ar urma drumul celă drept, s-ar putea întoarce pe vîrful muntelui. Pentru ca s nu ă se uite aceast înv tur , i-au îns rcinat peă ăţă ă ă preo i i ţ ş pe comandan i s o p streze vie în memoria oamenilor.ţ ă ă

Toate neamurile împ rt eau aceea i credin : dac ă ăş ş ţă ă familiile unse de zei ar p r si puterea, urm rile ară ă ă fi grave. Nimeni nu-si mai amintea de ce fuseser alese tocmai aceste familii, dar tiau cu to ii c se înrudeauă ş ţ ă cu familiile divine. Akbarul exista de sute de ani si fusese condus dintotdeauna de str mo ii actualuluiă ş guvernator; fusese invadat de multe ori, c zuse în mîna asupritorilor i barbarilor, dar, cu timpul, ină ş -vadatorii plecau sau erau alunga i. i atunci, vechea ţ Ş ordine se restabilea i oamenii se întorceau la traiul deş dinainte.

Datoria preo ilor era de a men ine aceast ordine: ţ ţ ă lumea avea un destin i era guvernat de legi.ş ă Trecuse timpul în care se str duiau s -i în eleag pe zei, venise ă ă ţ ă vremea s -i asculte i s le fac pe plac. Erauă ş ă ă capricio i ş i se mîniau iute.ş

Dac culesul n-ar avea ritualul lui, p mîntul n-ar ă ă da rod. Dac nu s-ar face jertfe, ora ul ar fi invadată ş de boli fatale. Dac zeul Timpului ar fi din nou provocat, ă ar putea face ca grîul i oamenii s nu mai creasc .ş ă ă

— Uite, Al Cincilea Munte, îi spuse comandantului. De pe piscul lui, zeii guverneaz valea i neă ş ocrotesc. Au pentru Akbar un plan pentru toat ve nicia. Str iă ş ănul va fi ucis sau se va întoarce acas ,ă guvernatorul va disp rea într-o zi i fiul lui va fi mai în elept ca el. Tot ă ş ţ ce ni se întîmpl este trec tor.ă ă

— Ne trebuie o nou c petenie, spuse comandantul ă ă Dac r mmem pe mîna actualului guvernator neă ă ducem de rîp .ă

Preotul tia c aceasta era dorin a zeilor, pentru a ş ă ţ pune cap t pericolului reprezentat de scriereaă din Byblos, dar nu spuse nimic. Se bucur s constate, înc ă ă ăo dat , c , vrînd-nevrînd, guvernatorii împlinescă ă destinul Universului.

În timpul plimb rii prin ora , Ilie îi explic guveră ş ă natorului planurile lui de pace si acesta îl numi ajutorul s u. Cînd ajunser în pia a central , se v zu iar înă ă ţ ă ă conjurat de bolnavi, dar le spuse c zeii de pe Ală Cincilea Munte îi interziseser s vindece. Pe înserate, se ă ă duse la casa v duvei. Copilul se juca în fa a casei siă ţ el îi mul umi Domnului c putuse mijloci miracolul.ţ ă

Femeia îl a tepta cu cina. Pe mas , v zu cu mirare ş ă ă o can cu vin.ă

— Oamenii au adus daruri pentru a te înveseli, îi explic ea. Iar eu î i cer iertare pentru nedreptateaă ţ pe care i-am f cut-o.ţ ă

— Ce nedreptate? se mir Ilie. Nu vezi c tot ce se ă ă întîmpl este din voia Domnului?ăV duva surîse i ochii începur s -i str luceasc , iar ă ş ă ă ă ă el observ cît era de frumoas . Era cel pu in cuă ă ţ

zece ani mai în vîrst , dar sim ea pentru ea o adînc tană ţ ă dre e. Nu era înv at cu a a ceva si îl cuprinse panica,ţ ăţ ş î i aminti de ochii Izabelei i de ruga pe care o f cuse la ie irea din palatul lui Ahab — s aib i el parte de oş ş ă ş ă ăş nevast din Liban.ă

— De i am tr it în zadarş ă , îl am, totu i, pe fiul meu ş si povestea lui va d inui, c ci s-a întors de peă ă t rîmul mor ii, spuse femeia.ă ţ

— N-ai tr it în zadar. Eu am venit în Akbar din poă runca Domnului i tu m-ai primit în casa ta. Dacş ă povestea fiului t u va fi pomenit , sînt sigur c si a ta ă ă ă va fi.

Femeia umplu c nile i b ur amîndoi pentru ă ş ă ă soarele care apunea si pentru stelele de pe cer.— Ai venit dintr-o ar îndep rtat , la îndemnul ţ ă ă ă unui Dumnezeu necunoscut mie, dar la care acum

m ă închin i eu. i copilul meu s-a întors de pe un t rîm ş Ş ă îndep rtat i va avea o istorie minunat deă ş ă povestit nepo ilor s i. Preo ii o vor consemna i o vor transmite ţ ă ţ ş genera iilor viitoare.ţ

În memoria preo ilor ora ele î i p strau trecutul, ţ ş ş ă cuceririle, vechii zei si r zboinicii care le-au ap rată ă cu pre ul sîngelui lor. Chiar dac acum se inventaser noi ţ ă ă metode de a conserva trecutul, memoria preo ilorţ era singura în care aveau încredere locuitorii din Akbar. De scris, oricine poate s scrie ce vrea, dar nimeni nu-ăi ş aminte te ni te lucruri care n-au existat.ş ş

— Ce-a avea eu de povestit? spuse femeia i umş ş plu din nou cana pe care Ilie o golise dintr-o sorbire. N-am nici puterea, nici frumuse ea Izabelei. Via a mea ţ ţ este o via oarecare: o c s torie stabilit de p rin i peţă ă ă ă ă ţ cînd eram copil , treburile casei care m-au n p dit ă ă ă imediat dup aceea, rug ciuni în zilele sfinte, un soă ă ţ mereu ocupat cu alte treburi. Cît a tr it, n-am vorbit ă nici m car o dat despre ceva important. El era preoă ă -cupat de nego ul lui, eu aveam grij de cas i a a au trecut cei mai frumo i ani din via a noastr . Dup ce ţ ă ăş ş ş ţ ă ă a murit, am r mas cu s r cia i cu un copil de crescut. ă ăă ş Cînd va fi mare va str bate m rile i eu nu voi maiă ă ş însemna nimic pentru nimeni. Nu mi-e ciud i nu sînt ăş mînioas , dar am con tiin a inutilit ii mele.ă ş ţ ăţ

Ilie î i mai umplu o can . Inima îi d dea semnale ş ă ă de alarm , începea s -i plac tov r ia femeii. Draă ă ă ă ăş -gostea putea fi o experien mai însp imînt toare decît ţă ă ă aceea de a te afla fa în fa cu un arca care inte teţă ţă ş ţ ş spre inima ta. Dac s geata î i nimere te inta, e ti mort ă ă ş ş ţ ş i de restul are grij Dumnezeu. Dac te love teş ă ă ş dragostea, trebuie s - i asumi singur consecin ele.ă ţ ţ

„Mi-am dorit atît de mult s iubesc", se gîndi el. Iar ă acum, cînd dragostea se afla în fa a lui, c ci f r în-ţ ă ă ădoial se afla acolo, trebuia numai s nu se fereasc de ă ă ă ea, singura lui dorin era s-o uite cît maiţă

repede.Gîndul i se întoarse înapoi, la ziua în care sosise în Akbar, dup exilul petrecut la Cherit. Fusese atîtă

de vl guit si însetat, încît nu- i mai amintea de nimic ă ş altceva decît de momentul în care î i revenise din leş -in i o v zuse pe ea, încercînd s -i umezeasc buzele. ş ş ă ă ă Nu se aflase niciodat atît de aproape de o femeie. Ochiiă

ei erau la fel de verzi ca ai Izabelei, numai c aveau o str lucire aparte, ca un reflex al cedrilor, al oceanuluiă ă pe care-1 visase de atîtea ori i nu apucase s -1 vad , ş ă ă sau — era oare cu putin ? — al propriului s u suflet.ţă ă

„As vrea atît de mult s -i pot spune toate acestea, ă dar nu tiu cum. E mai u or s vorbe ti despreş ş ă ş iubirea de Dumnezeu."

Ilie mai b u pu in vin. Ea crezu c spusese ceva ă ţ ă care-1 sup rase i schimb vorba.ă ş ă— Ai urcat pe Al Cincilea Munte? îl întreb .ăEl încuviin din cap.ţăI-ar fi pl cut s -1 întrebe ce v zuse acolo si cum de ă ă ă reu ise s scape de focul divin. Dar el nu p rea sş ă ă ă

se simt în largul lui.ă„Este proroc. Cite te în inima mea", gîndi ea.şDe cînd ap ruse israelitul în via a ei, totul se ă ţ schimbase. Pîn i s r cia p rea mai u or de îndurat,ăş ă ă ă ş

c ci acest str in trezise în ea un sentiment pe care nu-1 ă ă mai cunoscuse niciodat : dragostea. Cînd fiul ei c zuseă ă bolnav, se luptase cu to i vecinii pentru ca el s poat ţ ă ă r mîne.ă

tia c , pentru el, nu exista nimic mai important ca Ş ă Dumnezeu. Era con tient c totul nu e decît unş ă ă vis prostesc. B rbatul din fa a ei putea pleca în orice moă ţ ment s-o ucid pe Izabela i nu s-ar fi întors s -i poă ş ă -vesteasc i ei despre cele întîmplate.ăş

Oricum, ar fi continuat s -1 iubeasc , pentru c , ă ă ă pentru prima dat în via a ei, tia ce înseamn liberă ţ ş ă -tatea. Putea s -1 iubeasc , f r ca el s afle vreodat . ă ă ă ă ă ă N-avea nevoie de permisiunea lui ca s -i duc dorul ă ă să se gîndeasc la el toat ziua, s -1 a tepte cu cina i ă ă ă ş ş s se îngrijoreze de cîte intrigi pot ese oamenii împoă ţ triva unui str in.ă

Da, asta era libertatea: s simt ce-si dorea, indiă ă ferent de p rerea altora. Se luptase deja cu prietenii iă ş cu vecinii pentru a-1 putea p stra lîng ea. Nu trebuia ă ă s se lupte i cu ea îns i.ă ş ăş

Ilie b u pu in din can , ceru iertare si se duse la el ă ţ ă în camer . Ea ie i afar , se bucur s - i vad fiulă ş ă ă ă ş ă ju-cîndu-se în fa a casei i hot rî s fac o scurt plimbare.ţ ş ă ă ă ă

Se sim ea liber , pentru c dragostea elibereaz .ţ ă ă ăIlie r mase mult timp cu privirea pironit pe pere i. ă ă ţ In sfîr it, se hot rî s - i cheme îngerul.ş ă ă ş— Îmi simt inima în pericol, îi spuse.Îngerul nu-i r spunse. Ilie se întreba dac s mai ă ă ă continue, dar era deja prea tîrziu, doar nu-1

chemase f r motiv.ăă— Cînd m aflu în fa a acestei femei, nu m simt ă ţ ă bine.— Ba dimpotriv , îi r spunse îngerul. Dar asta te deranjeaz , pentru c s-ar putea s te îndr goste ti.ă ă ă ă ă ă şIlie se sim i ru inat c îngerul tia ce se petrece în ţ ş ă ş sufletul lui.— Dragostea e periculoas , spuse el.ă— Foarte periculoas , îi r spunse îngerul. i ce-i cu asta?ă ă ŞÎn clipa urm toare, disp ru.ă ăÎngerul n-avea sufletul sfîsiat de îndoieli. tia prea Ş bine ce e dragostea. Regele Israelului îl p r sise peă ă

Dumnezeu, pentru c Izabela, prin esa din Sidon, îi ă ţ furase inima. Se povestea c regele Solomon î i pieră ş duse tronul tot din pricina unei str ine. Regele David ă îl trimisese la moarte pe unul dintre cei mai buni prieteni, pentru c se îndr gostise de so ia acestuia. Din ă ă ţ cauza Dalilei, Samson fusese prins si filistenii îi scoseseră ochii.

Cum s nu tie ce e dragostea? Istoria era plin de ă ş ă pove ti tragice. i chiar dac n-ar cunoa teş Ş ă ş scrierile sfinte, avea exemplul prietenilor s i, i al prietenilor ă ş prietenilor s i, cu lungile lor nop i de nelini teă ţ ş i suş ferin . Dac ar fi avut o nevast în Israel, i-ar fi venit ţă ă ă foarte greu s - i p r seasc ora ul i să ş ă ă ă ş ş ă

îndeplineasc ăporunca Domnului, iar acum ar fi fost mort.„M lupt în zadar", se gîndi el. „Dragostea va cîă ştiga aceast b t lie i o voi iubi pîn la sfîr itul zileloră ăă ş ă ş

mele. Doamne, trimite-m înapoi în Israel, s nu fiu ă ă nevoit s -i spun acestei femei ceea ce simt. Pentru c ă ăea nu m iube te i-mi va r spunde c inima ei a fost ă ş ş ă ă îngropat o dat cu trupul so ului ei, mort ca un erou."ă ă ţ

A doua zi, Ilie se întîlni din nou cu comandantul. Afl de la el c mai ap ruser i alte corturi în vale.ă ă ă ăş— În acest moment care e raportul de forte?— Nu dau informa ii unui du man al Izabelei.ţ ş— Sînt consilierul guvernatorului, îi r spunse Ilie. ă Am fost numit asear . i s-a comunicat si dumitale,ă Ţ

a a ş c a tept un r spuns.ă ş ăComandantul abia î i st pîni pornirea de a-1 ucide ş ă pe str in.ă— Asirienii au de dou ori mai mul i solda i ca noi, ă ţ ţ îi r spunse în cele din urm .ă ăIlie tia c inamicul avea nevoie de o for mult ş ă ţă superioar .ă— Ne apropiem de momentul ideal pentru începerea negocierilor de pace. Vor în elege c sîntem geţ ă -

nero i cu ei i vom ob ine ni te condi ii mai bune. Orice ş ş ţ ş ţ general tie c , pentru a cuceri un ora , invadatorii auş ă ş nevoie de cinci oameni contra unu.

— Vor reu i s -i adune, dac nu atac m acum.ş ă ă ă— Chiar de le vor sosi toate proviziile, nu vor avea ap suficient pentru atî ia oameni. Atunci va fi moă ă ţ -

mentul s ne trimitem ambasadorii.ă— Si care va fi acest moment?

— Vom a tepta ca num rul de r zboinici asirieni s ş ă ă ămai creasc pu in. Cînd situa ia va deveni insuporă ţ ţ -tabil , se vor vedea obliga i s atace, dar, dat fiind ă ţ ă ă propor ia de trei sau patru de-ai lor contra unul de-alţ nostru, vor ti c îi a teapt înfrângerea, în acel moment, ş ă ş ă emisarii no tri le vor oferi pacea, libera trecere i posiş ş -bilitatea de a cump ra ap . Este planul guvernatorului.ă ă

Comandantul nu spuse nimic, a teptînd s plece ş ă veneticul. Chiar dac Ilie va fi mort, guvernatorul totă nu va renun a la idee. î i jur c , dac s-ar ajunge pîn ţ ş ă ă ă ăacolo, chiar el îl va omorî pe guvernator i mai apoi ş s-ar sinucide, c ci n-ar putea înfrunta mînia zeilor.ă

Pîn atunci, în nici un caz nu va permite ca ara lui ă ţ s fie tr dat pentru bani.ă ă ă

„Trimite-m , Doamne, înapoi în Israel", se ruga Ilie ă în fiecare sear , umblînd pe vale. „Nu l sa ca inimaă ă mea s r mîn prizonier aici, în Akbar."ă ă ă ă

Urmînd un obicei al prorocilor pe care-1 v zuse în ă copil rie, începu s se plesneasc cu un bici, ori deă ă ă cîte ori îi zbura gîndul la v duv . Spatele lui era tot o carne ă ă vie si dou zile aiura de fierbin eal . Cînd î i maiă ţ ă ş reveni, primul lucru pe care-1 z ri cînd deschise ochii ă fu chipul femeii, îi îngrijea r nile, ungîndu-1 cu alifii ă iş untdelemn de m sline, îi aducea în camer mîncarea, ă ă c ci era prea sl bit s poat coborî la mas .ă ă ă ă ă

Cînd se înzdr veni, începu iar s cutreiere valea.ă ă„Du-m , Doamne, înapoi în Israel", se ruga Ilie. ă „Inima mea este deja prizonier în Akbar, dar trupulă

meu poate porni la drum."Îngerul î i f cu apari ia. Nu era îngerul Domnului, ş ă ţ cel pe care-1 v zuse sus pe munte, ci era îngerul luiă

p zitor, cu care vorbise de atîtea ori.ă— Domnul ascult rugile celor ce vor s scape de ă ă ur , dar r mîne surd la ruga celor ce se feresc deă ă

iubire.

În fiecare sear cinau to i trei împreun . A a cum ă ţ ă ş le promisese Domnul, f ina din vas nu se împu ina iă ţ ş untdelemnul din ulcior nu sc dea.ă

Rar schimbau o vorb în timpul mesei. Totu i, înă ş tr-o sear , copilul întreb :ă ă— Ce este un proroc?— Cineva care continu s aud acelea i voci din ă ă ă ş copil rie si crede în ce i se spune. Cineva care poateă

afla, astfel, ce gîndesc îngerii.— tiu despre ce vorbe ti, spuse copilul. i eu am Ş ş Ş ni te prieteni, pe care numai eu îi v d.ş ă— S nu-i ui i niciodat , chiar dac oamenii mari ă ţ ă ă î i spun c e o prostie. Astfel, vei putea cunoa teţ ă ş

voia Domnului.— Voi cunoa te viitorul, precum ghicitorii din Baş bilon, zise b iatul.ă— Prorocii nu ghicesc viitorul. Transmit doar cuvîntul Domnului pe care le e dat s -1 aud . De aceeaă ă

m aflu aici, dar nu tiu cînd m voi întoarce în ara ă ş ă ţ mea. Domnul îmi va comunica aceasta la momentul potrivit.

Ochii femeii se întristar . Da, într-o bun zi, va ă ă pleca.

Ilie încet s mai cear ajutorul Domnului. Hot rîse ă ă ă ă c , atunci cînd va veni vremea s plece din Akbar,ă ă îi va lua cu el pe v duv i pe fiul ei. Pîn atunci, nu le va pomeni nimic despre hot rîrea lui.ă ăş ă ă

Poate c ea nici nu vrea s plece. Poate c nici nu ă ă ă în elesese ce sim ea pentru ea, doar i lui îi luaseţ ţ ş destul timp s în eleag , în acest caz, cu atît mai bine, ă ţ ă va putea s se dedice trup si suflet misiunii sale:ă izgonirea Izabelei i refacerea Israelului. Va fi destul de ocupat ca s se mai gîndeasc la dragoste.ş ă ă

„Domnul este p storul meu", î i spuse el, amină ş tindu- i de o veche rug ciune a lui David. „Îmi vaş ă r cori inima i m va duce la apele odihnei."ă ş ă

„ i nu m va l sa s -mi risipesc rostul vie ii", Ş ă ă ă ţ ad ug de la el.ă ă

Într-o sear , se întoarse acas mai devreme ca de ă ă obicei i o g si pe v duv a ezat pe prag. ş ă ă ă ş ă— Ce faci?— Nimic, ce s fac? r spunse ea.ă ă

— Atunci, înva , în momentul acesta, mul i oameni ţă ţ au renun at s mai tr iasc . Nu se mînie, nuţ ă ă ă plîng, a teapt doar s treac timpul. N-au acceptat proş ă ă ă voc rile vie ii, iar via a nu-i mai provoac . Acela iă ţ ţ ă ş pericol te pa te si pe tine. F ceva, înfrunt via a, dar nu ş ă ă ţ te resemna.

— Via a mea a c p tat un nou sens, de cînd ai apţ ă ă ărut tu, spuse ea cu ochii în p mînt.ăPentru o frac iune de secund , sim i c ar putea s -i ţ ă ţ ă ă spun i el ce avea pe suflet. Dar î i lu gîndul —ăş ş ă

precis c ea se referise la altceva.ă— Pune mîna i f ceva, schimb el vorba. Astfel timpul nu- i va fi du man, ci aliat.ş ă ă ţ ş— Ce-as putea înv a? ăţ Ilie se gîndi pu in.ţ— Scrierea din Byblos. Î i va folosi cîndva, dac vei ţ ă c l tori.ăăFemeia hot rî s se dedice studiului cu trup i suă ă ş flet. Nu se gîndise niciodat s plece din Akbar dar,ă ă

dup cum îi vorbise, poate c el ar dori s-o ia cu el.ă ăSim i din nou gustul libert ii, începu s se scoale ţ ăţ ă iar în zori i s umble surîz toare pe str zi.ş ă ă ă

— Ilie tr ie te, îi spuse comandantul preotului, ă ş dou Juni mai tîrziu. N-ai reu it s -1 ucizi.ă ş ă— În tot Akbarul nu vei g si pe cineva care s doă ă reasc s preia aceast misiune. Israelitul i-a mîngîiată ă ă

pe bolnavi, i-a vizitat pe prizonieri, i-a hr nit pe cei ă fl mînzi. Cînd vreun om se ceart cu vecinul s u, seă ă ă duce la el i cu to ii accept judecata lui, pentru c este ş ţ ă ă dreapt . Guvernatorul se folose te de el pentru a-siă ş spori popularitatea, dar nimeni nu pare s bage de ă seam .ă

— Negustorii nu vor r zboi. Dac guvernatorul va ă ă deveni atît de popular încît va reu i s convingş ă ă poporul c e mai bine s fie pace, nu-i vom mai putea ă ă alunga pe asirieni în vecii vecilor. Ilie trebuie omorît numaidecît.

Preotul ar t spre Al Cincilea Munte si spre vîrful lui ve nic înv luit în ceat .ăă ş ă ă— Zeii nu vor îng dui ca ara s fie umilit de o ă ţ ă ă putere str in . Ne vor da un semn, se va întîmplaă ă

ceva i noi vom profita de ocazie.ş— Ce anume?.— Nu tiu, dar voi fi atent la semne. Nu-i mai da ş date corecte despre ostile asiriene. Dac te întreabă ă

ceva, spune c raportul invadatorilor este înc de ă ă patru la unu. între timp, continu s preg te ti ostenii.ă ă ă ş— De ce s fac asta? Dac vor ajunge s fie cinci la ă ă ă unu, sîntem pierdu i.ţ— Nu, ne vom afla pe picior de egalitate. Cînd va începe lupta, nu vei avea de comb tut un inamică

inferior i nu vei fi socotit un la , care profit de slş ş ă ăbiciunea celuilalt. Oastea din Akbar va înfrunta un adversar la fel de puternic ca ea si va cî tiga b t lia, ş ăă pentru c strategia comandantului ei a fost cea maiă bun .ă

M gulit, comandantul accept propunerea. i, din ă ă Ş acel moment, începu s ascund adev rul deă ă ă guvernator i de Ilie.ş

Mai trecur dou luni i, într-o diminea , oastea ă ă ş ţă asirian atinsese propor ia de cinci solda i la ună ţ ţ apăr tor din Akbar. Puteau porni atacul în orice moment.ă

De cîtva timp, Ilie îl b nuia pe comandant c d date ă ă ă mincinoase despre inamic, dar acest lucru lucra în favoarea sa: în momentul în care raportul de for e va ţ fi atins punctul critic, va fi u or s conving popula iaş ă ă ţ c pacea era singura solu ie.ă ţ

Se gîndi la asta în timp ce se îndrepta spre pia , ţă unde, o dat pe s pt mîn , obi nuia s -i ajute peă ă ă ă ş ă oamenii locului s -si rezolve disputele, în general era ă vorba de fleacuri: certuri între vecini, b trîni careă refuzau s mai pl teasc impozitele, negustori care se ă ă ă socoteau p gubi i în tranzac iile lor.ă ţ ţ

Guvernatorul era deja acolo. Obi nuia s apar , din ş ă ă cînd în cînd, s -1 vad lucrînd. Antipatia lui Ilieă ă împotriva lui disp ruse cu totul. Descoperise c este ă ă un om în elept, preocupat s previn problemele, de i ţ ă ă ş nu credea în lumea spiritului i se temea teribil de ş moarte, în diverse ocazii se folosise de propria autoritate

pentru a da valoare de lege vreunei hot rîri ă luate de Ilie. Alteori nu era de acord cu o sentin i, ţăş dup oă vreme, Ilie î i d dea seama c guvernatorul ş ă ă avusese dreptate.

Akbarul începea s devin un ora fenician model. ă ă ş Guvernatorul crease un sistem de impozite mai drept, amenajase str zile i tia s gospod reasc inteligent ă ş ş ă ă ă fondurile ob inute din taxele percepute pe m rfuri.ţ ă La un moment dat, Ilie ceruse s se termine cu consumul ă de vin i de bere, pentru c în majoritatea conflictelorş ă pe care le avea de rezolvat era vorba de agresiuni comise la b utur . Guvernatorul îi replicase c , într-ună ă ă ora mare, astfel de lucruri trebuiau s se întîmple. Se ş ă spunea c zeii se bucurau cînd oamenii se veseleau laă sfîrsitul unei zile de munc i îi ocroteau pe be ivi.ăş ţ

În afar de asta, inutul avea faima de a produce ă ţ unul dintre cele mai bune vinuri din lume iş c l torii ăă ar fi intrat la b nuial , dac ar fi constatat c localnicii ă ă ă ă nu mai consum respectiva b utur . Ilieă ă ă respect ădecizia guvernatorului i ajunse la concluzia c oamenii ş ă veseli muncesc mai cu spor.

— N-ar trebui s te obose ti atîta, spuse guveră ş natorul, înainte ca Ilie s se apuce de treab . Un conă ă -silier trebuie doar s -1 ajute pe conduc tor cu sfaturile ă ă lui.

— Mi-e dor de ara mea si, cînd lucrez, m simt foloţ ă sitor si uit c sînt un venetic, îi r spunse el.ă ă„ i reu esc s -mi in în frîu sentimentele fa de ea", Ş ş ă ţ ţă se mai gîndi în sinea sa.

Tribunalul popular avea un public mereu atent la tot ce se întîmpla. Oamenii începur s se adune:ă ă unii dintre ei erau b trîni, care nu mai puteau munci la cîmp ă i veneau s aplaude sau s fluiere hot rîrile dateş ă ă ă de Ilie, al ii erau direct interesa i în respectiva chestiune, ţ ţ fie ca victime, fie pentru c ar fi putut trage profit deă pe urma sentin ei. Erau si femei i copii care, neavînd ce face, veneau acolo s -si omoare timpul.ţ ş ă

Începu judecata. Primul era cazul unui p stor care ă visase o comoar ascuns lîng piramidele egipteneă ă ă si era în c utare de bani ca s ajung acolo. Ilie nu fusese ă ă ă niciodat în Egipt, dar tia c se afl departe, a a c îiă ş ă ă ş ă spuse c nici cu ajutorul celorlal i n-ar fi putut aduna ă ţ banii necesari; dar, dac s-ar hot rî s - i vînd oileă ă ă ş ă pentru a pl ti pre ul visului s u, precis va g si ce va ă ţ ă ă c uta.ă

Apoi veni o femeie care dorea s înve e artele maă ţ gice din Israel. Ilie îi spuse c el nu era profesor, ci ună simplu proroc.

Tocmai se preg tea s dea solu ia într-un caz în care ă ă ţ un agricultor o jignise pe femeia altuia, cînd un soldat î i f cu loc prin mul ime si se apropie de guvernator.ş ă ţ

— O patrul a prins o iscoad , spuse noul venit, asu-ă ă dînd din bel ug. II aduc încoace!şUn fior str b tu mul imea. Era pentru prima oar ă ă ţ ăcînd vor asista la o astfel de judecat .ă— Moarte! strig cineva. Moarte du manilor!ă şTo i cei de fa aprobar ipînd. Vestea se r spîndi ţ ţă ăţ ă cu iu eala fulgerului în tot ora ul i pia a se umpluţ ş ş ţ

de oameni. Cu mare greutate reu i s judece si celelalte ş ă pricini, c ci la tot pasul era întrerupt de cineva careă striga s fie adus intrusul.ă

— Nu pot judeca un astfel de caz, spuse Ilie. Intr ă în competen a autorit ilor din Akbar.ţ ăţ— Ce caut asirienii aici? spunea cîte unul. Oare nu ă tiu c noi tr im în pace de cîteva genera ii?ş ă ă ţ— De ce vor apa noastr ? strig un altul. De ce ne ă ă amenin ora ul?ţă şDe luni de zile nu îndr znea nimeni s discute în ă ă public despre prezen a inamicului. De i vedeau totţ ş

mai multe corturi r s rind la orizont, de i negustorii susă ă ş ineau c trebuie începute imediat negocierile de pace,ţ ă popula ia din Akbar refuza s cread c este ameţ ă ă ă nin at de o invazie, în afar de mici incursiuni aleţ ă ă vreunui trib neînsemnat respinse rapid, r zboiul exista ă doar în memoria preo ilor. Ei vorbeau despre o na iuneţ ţ numit Egipt, despre cai i care de r zboi i despre zeit i cu chip de animale. Dar toate astea se în-ă ş ă ş ăţtîmplaser demult, Egiptul nu mai era o ar renumit , ă ţ ă ă iar r zboinicii cu piele întunecat i grai ciudat seă ăş întorseser în ara lor. Acum, locuitorii din Tir i Sidon st pîneau m rile i construiau un nou imperiu în lume. ă ţ ş ă ă ş iŞ chiar dac erau r zboinici cu experien , descoă ă ţă periser o nou arm : comer ul.ă ă ă ţ

— De ce sînt mînio i? întreb guvernatorul.ş ă— Pentru c simt c se întîmpl ceva. Amîndoi tim c , de acum înainte, asirienii pot ataca oricînd.ă ă ă ş ă

Amîndoi tim c eful o tirii ne minte în ce prive te num rul ş ăş ş ş ă du manilor.ş— Bine, dar n-o fi atît de nebun s-o spun cuiva. ă Ar sem na panic .ă ă— Orice om simte cînd e în pericol, începe s reacă ioneze ciudat, are presim iri, simte ceva plutind în aer.ţ ţ

Si încearc s se mint , c ci crede c nu va putea face ă ă ă ă ă fa situa iei. Pîn acum au reu it s se p c leasc , darţă ţ ă ş ă ă ă ă vine un moment în care vor trebui s înfrunte adev rul în fa .ă ă ţă

Sosi i preotul.ş— Mergem la palat s convocam Consiliul Akba-ă rului. Comandantul e pe drum.— Nu-1 asculta, îi opti Ilie guvernatorului. Te vor obliga s faci ceea ce nu vrei.ş ă— S mergem, insist preotul. A fost prins o isă ă ă coad i trebuie luate m suri urgente.ăş ă— S fie judecat în public, îi opti din nou Ilie. Oaă ş menii te vor ajuta, c ci în sinea lor doresc s fie pace,ă ă

de i ş se manifest pentru r zboi.ă ă— Aduce i-1 aici! ceru guvernatorul. Din mul ime ţ ţ se auzir strig te de bucurie. Vor asista i ei,ă ă ş

pentru prima dat , la un Consiliu.ă— Nu putem face a a ceva! spuse preotul. Este o ş chestiune delicat , care se cere a fi rezolvat înă ă

lini te!şSe auzir cîteva fluier turi i foarte multe proteste.ă ă ş— Aduce i-1, repet guvernatorul. Va fi judecat ţ ă aici, în pia , în mijlocul oamenilor. Am muncit împreţă -

un s facem din Akbar un ora prosper i tot împreun ă ă ş ş ăvom hot rî la necaz.ăHot rîrea fu primit cu salve de aplauze. Un grup de solda i din Akbar î i f cu apari ia, tîrînd un om peă ă ţ ş ă ţ

jum tate gol si plin de sînge. Probabil fusese b tut ă ă /.drav n înainte s fie adus.ă ăO lini te grea se pogorî peste mul ime, de se auzea ş ţ groh itul porcilor i zgomotul f cut de copiii careă ş ă

se jucau la cel lalt cap t al pie ei.ă ă ţ— De ce v-a i atins de prizonier?! strig guverţ ă natorul.— S-a împotrivit, r spunse unul din paznici. A ă spus c nu e iscoad i c a venit s vorbeasc cu domă ăş ă ă ă -

nia voastr .ăGuvernatorul puse s fie aduse trei jil uri din palatul ă ţ unde locuia. Slujitorii îi aduser mantia deă

Judec tor, ă pe care obi nuia s-o poarte la reuniunile Consiliului din ş Akbar.El i preotul se a ezar . Al treilea jil era destinat ş ş ă ţ comandantului, care înc nu sosise.ă— Declar întrunit solemn Tribunalul Ora ului Akş bar. S se apropie b trînii.ă ăUn grup de b trîni se a ezar în semicerc în spatele ă ş ă jil urilor. Era sfatul b trînilor. în vremurile deţ ă

demult, hot rîrile luate de ei erau respectate i duse la înă ş deplinire, în prezent, rolul acestui grup era doar decorativ. Se aflau acolo pentru a accepta tot ce va hot rî ă guvernatorul.

Dup ce fur îndeplinite cîteva ritualuri, între care o rug ciune închinat zeilor de pe Al Cincileaă ă ă ă Munte i pomenirea unor eroi din trecut, guvernatorul se ş adres prizonierului.ă

— Ce dore ti? îl întreb .ş ăOmul nu r spunse, îl privea ciudat, aproape ă sfid tor.ă— Ce dore ti? insist guvernatorul. Preotul îi f cu semn cu cotul.ş ă ă— Ne trebuie un interpret. Nu ne cunoa te limba.şOrdinul fu dat i unul dintre paznici plec în c uş ă ă tarea unui negustor care s poat servi ca interpret.ă ă

Negustorii nu asistau niciodat la edin ele de judecat ă ş ţ ăale lui Ilie. Erau ve nic ocupa i cu nego ul i cu socotitulş ţ ţ ş cîstigului.

In timp ce a teptau, preotul spuse în oapt : ş ş ă — L-au b tut pe prizonier de team . D -mi voie s ă ă ă ăconduc eu si nu spune nimic: panica îi face pe to i agresivi si dac nu sîntem autoritari, putem pierde ţ ă situa ia deţ sub control.

Guvernatorul nu spuse nimic. i lui îi era team , îl Ş ă c ut din ochi pe Ilie, dar din locul unde st tea a ezat,ă ă ă ş nu-1 putea z ri.ă

Î i f cu apari ia un negustor, adus cu for a de ş ă ţ ţ paznic. Era sup rat pe judec tori pentru c -1 f ceauă ă ă ă s -si piard timpul, cînd avea atîtea treburi de f cut. Dar preotul îl privi cu asprime si-i spuse s se liniă ă ă ă ş-teasc si s traduc discu ia.ă ă ă ţ

— Pentru ce te afli aici? fu întrebarea guvernatorului.— Nu sînt iscoad , r spunse omul. Sînt una dintre ă ă c peteniile o tirii si am venit s - i vorbesc.ă ş ă ţMul imea adunat , care urm rea scena într-o t cere ţ ă ă ă absolut , începu s se agite de îndat ce auzi traduă ă ă -

cerea. Strigau c minte i cereau s fie imediat omorît. ă ş ă Preotul ceru s se fac lini te i se întoarse spreă ă ş ş prizonier:

— Despre ce vrei s vorbe ti?ă ş

— Umbl vorba c guvernatorul este un om în eă ă ţ lept, zise asirianul. Nu dorim s v distrugem cetatea.ă ă Pe noi ne intereseaz Tirul si Sidonul. Dar Akbar se afl ă ă în drum i st pîne te valea. Dac vom fi nevoi i sş ă ş ă ţ ă lupt m, vom pierde timp i oameni. Am venit s proă ş ă pun o în elegere.ţ

— Omul spune adev rul, se gîndi Ilie. Constat c ă ă ăeste încercuit de un grup de solda i, care-1ţ împiedicau s vad locul unde se afla guvernatorul. Judec la fel ă ă ă ca noi. Dumnezeu a înf ptuit o minune i vaă ş pune cap t ă acestei situa ii periculoase.ţ

Preotul se ridic în picioare si strig c tre mul ime:ă ă ă ţ— Vede i? Vor s ne înving f r lupt !ţ ă ă ă ă ă— Spune mai departe, vorbi guvernatorul. Preotul îns îl întrerupse din nou:ă— Guvernatorul nostru este un om bun, care nu vrea v rsare de sînge. Dar sîntem în stare de r zboi,ă ă

iar condamnatul din fa a voastr ne este du man!ţ ă ş— Are dreptate, strig o voce din mul ime.ă ţIlie î i d du seama de gre eal . Preotul manevra cu dib cie mul imea, în timp ce guvernatorul încercaş ă ş ă ă ţ

doar s fac dreptate, încerc s se apropie, dar primi un ă ă ă ă ghiont. Un paznic îl apuc strîns de bra .ă ţ— R mîi aici. Ideea a fost a dumitale, nu? auzi el o ă voce.Se întoarse i îl v zu pe comandant, care zîmbea.ş ă— Nu putem accepta nici o propunere, continu ăpreotul, gesticulînd elocvent. Dac ne ar t m dispu iă ăă ş

s negociem nu vom dovedi altceva decît c ne e teaă ă m . Iar poporul Akbarului este un popor curajos. Poaă te face fa oric rei invazii.ţă ă

— Acest om dore te s fie pace, spuse guvernatorul, ş ă adresîndu-se mul imii. ţ Cineva replic :ă— Negustorii vor pace, preo ii doresc s fie pace, ţ ă iar guvernatorii au grij s fie pace. O o tire îns nuă ă ş ă

poate dori decît un lucru: r zboiul!ă— N-ai v zut cum am reu it s înfrunt m amenină ş ă ă area religioas pe care o constituia Israelul f r sţ ă ă ă ă

facem r zboi? tun guvernatorul. N-am trimis trupe, ă ă nici cor bii, ci am trimis-o pe Izabela. Acum ei se înă chină lui Baal i n-a fost nevoie s sacrific m nici ş ă ă m car o via pe cîmpul de b taie.ă ţă ă

— Ace tia n-au trimis o femeie frumoas , ci si-au trimis r zboinicii! strig i mai tare preotul.ş ă ă ăşPoporul cerea moartea asirianului. Guvernatorul îi apuc strîns bra ul preotului.ă ţ— Stai jos, îi spuse. Ai mers prea departe.

— Ideea cu judecata public a fost a dumitale. Sau ă mai degrab a tr d torului de israelit, careă ă ă pare s ăcomande în Akbar în locul celui în drept.

— Mai tîrziu am s vorbesc cu el. Acum trebuie s ă ăafl m ce vrea asirianul. Timp de multeă genera ii, oaţ menii au încercat s - i impun voin a prin for . Voră ş ă ţ ţă beau numai ei i nu îi interesa ceş gîndeste poporul. Toate acele imperii au c zut pîn la urm . ara noastr ă ă ă Ţ ăa înflorit tocmai pentru c amă înv at s ascult m: a a ăţ ă ă ş a fost posibil s ne dezvolt m comer ul, aflînd ce doă ă ţ re te cel lalt si încercînd s -ş ă ăi îndeplinim dorin ele. ţ Rezultatul se vede dup m rimea cî tigului. Preotul cl tin din cap.ă ă ş ă ă

— Vorbele dumitale par în elepte si nu exist pericol ţ ă mai mare ca acesta. Dac ai spune prostii ar fiă u or de demonstrat c nu ai dreptate. Dar vorbele pe care le-ai ş ă rostit adineauri ne conduc spre o capcan .ă

Cei din rîndul întîi auzeau toat discu ia. Pîn atunci, ă ţ ă guvernatorul încercase întotdeauna s inăţ ă seama de opiniile exprimate de Consiliu si Akbarul dobîndise o reputa ie excelent în acest domeniu.ţ ă Tirul i Sidonul ş trimiseser chiar emisari, pentru a vedea cum este adă ministrat cetatea. Numele luiă ajunsese la urechile împ ratului i, cu pu in noroc, era posibil s ajung ă ş ţ ă ă s - i sfîrseasc zilele caă ş ă ministru la curte.

Acum autoritatea lui fusese c lcat în picioare în ă ă public. Dac nu va lua imediat m suri, vaă ă pierde respectul poporului si hot rîrile luate de el în chestiuni ă cît se poate de importante nu vor mai fi luate în seam de nimeni.ă

— Te ascult, îi spuse prizonierului, f cînd abstrac ie ă ţ de privirea furioas a preotului i atr gîndu-iă ş ă aten ia interpretului s traduc .ţ ă ă

— Am venit s v propun un tîrg, spuse asirianul. ă ă Voi ne l sa i s trecem i s ne continu mă ţ ă ş ă ă mar ul spre ş Tir i Sidon. Cînd vom înfrînge aceste dou ora e, ceea ş ă ş ce se va întîmpla cu siguran , c ciţă ă r zboinicii lor sînt ă pleca i pe mare s fac comer , vom fi genero i cu ţ ă ă ţ ş Akbar i tu vei r mîneş ă guvernator.

— A i v zut? spuse preotul, sculîndu-se iar din jil . ţ ă ţ S cread ei c guvernatorul nostru este înă ă ă stare s ăvînd onoarea Akbarului pentru o func ie!ă ţ

Mul imea începu s urle înfuriat . Prizonierul acela ţ ă ă aproape gol si plin de r ni voia s - i impună ă ş ă propriile reguli! Un om învins îndr znea s le propun s predea ă ă ă ă ora ul! Unii se repezir s -1 loveasc ,ş ă ă ă iar paznicii îi oprir cu mult greutate.ă ă

— Asculta i-m ! spuse guvernatorul, încercînd s ţ ă ă strige mai tare ca ceilal i, în fa a noastr se aflţ ţ ă ă un om f r ap rare, de care n-avem de ce s ne temem. tim ă ă ă ă Ş c o tirea noastr este mai instruit iă ş ă ăş r zboinicii no tri ă ş sînt mai viteji. Nu trebuie s dovedim acest lucru niă m nui. Dac ne hot rîm s lupt m,ă ă ă ă ă vom învinge, dar cu pre ul multor vie i.ţ ţ

Ilie închise ochii i se rug ca guvernatorul s ş ă ă reu easc s conving poporul.ş ă ă ă— B trînii no tri ne povestesc despre imperiul egipă ş tenilor, dar acele vremuri au apus demult. Ne

întoarcem la Evul de Aur, p rin ii i bunicii no tri s-au bucurat de vremuri de pace. De ce s rupemă ţ ş ş ă aceast ă tradi ie? R zboaiele moderne se duc cu arma comerţ ă ului i nu pe cîmpul de lupt .ţ ş ă

Încetul cu încetul mul imea se calm . Guvernatorul ţ ă cî tiga teren!şCînd se f cu lini te, îi vorbi din nou asirianului.ă ş— Ceea ce propui nu ajunge. Va trebui s pl ti i ă ă ţ taxele pe care le pl tesc i negustorii pentru aă ş

traversa inutul nostru.ţ— Crede-m , n-ave i de ales, r spunse prizonierul. ă ţ ă Avem destui oameni pentru a distruge cetatea

i a-i ş omorî pe to i locuitorii. A i tr it în pace de prea mult ţ ţ ă ăvreme si nu mai ti i ce e lupta, noi, înş ţ schimb, am pornit s cucerim lumea.ă

În mul ime reîncepur protestele. Ilie î i spuse: ţ ă ş „Nu ar trebui s se arate ov itor în acestă ş ă moment." Nu era îns u or s tratezi cu prizonierul asirian, care, chiar ă ş ă îngenuncheat, se înc p îna s - iă ăţ ă ş impun condi iile. ă ţ Soseau mereu al i oameni si Ilie observ c pîn si negustorii î i l saserţ ă ă ă ş ă ă treburile si veniser în pia , ă ţă îngrijora i de mersul evenimentelor. Procesul c p tase ţ ă ă propor iiţ periculoase i trebuia luat o hot rîre: ş ă ă negociere sau moarte.

Asisten a se împ r i în dou tabere: unii ap rau paţ ă ţ ă ă cea, al ii sus ineau c Akbarul trebuie s lupte.ţ ţ ă ă Guvernatorul îi opti preotului:ş

— Acest om m-a sfidat în fa a mul imii, dar i dumţ ţ ş neata ai f cut acela i lucru.ă şPreotul se întoarse spre el i îi spuse printre din i ş ţ s -1 condamne imediat la moarte pe asirian.ă— Nu te rog, ci te oblig. Eu te men in la putere i ţ ş tot eu pot s te dau jos oricînd, pricepi? tiu cuă Ş

ce jertfe pot potoli mînia zeilor, în caz c sîntem for a i s ă ţ ţ ă înlocuim familia conduc toare. Există ă precedente: s-au schimbat dinastii chiar si în Egipt, un imperiu ce a durat mii de ani. N-a c zut cerul pesteă oameni si nici ordinea din Univers n-a fost amenin at .ţ ă

Guvernatorul se albi la fa .ţă— Comandantul se afl în mul ime, înso it de cîtiva ă ţ ţ solda i. Dac te înc p înezi s negociezi cuţ ă ă ăţ ă

acest om, le voi spune tuturor c zeii te-au p r sit i vei fi înlă ăă ş ăturat. S continu m procesul i vei faceă ă ş exact ce- i ţ spun eu.

Dac 1-ar z ri pe Ilie, ar mai avea o ie ire: i-ar cere ă ă ş prorocului israelit s spun cum i s-a ar tată ă ă un înger pe Al Cincilea Munte, ar aminti povestea cu învierea fiului v duvei. Ar fi fost cuvîntul lui Ilie,ă care a demonstrat c poate face minuni, contra cuvîntului unui om ă care n-a dovedit niciodat c areă ă vreo putere supranatural .ă

Dar Ilie îl p r sise i nu mai avea sc pare. Pe deaăă ş ă supra, în acel moment, era numai un prizonier i nici ş o armat din lume nu porne te un r zboi fiindc a ă ş ă ă pierdut un soldat.

— Ai cî tigat de data aceasta, îi spuse preotului. Va ş veni ziua în care îl va pune s pl teasc .ă ă ăPreotul încuviin din cap. Verdictul a fost dat imeţă diat.— Nimeni nu poate sfida ora ul Akbar, spuse ş guvernatorul. Nimeni nu intr în ora ulă ş

nostru f r ă ăîncuviin area poporului. Pentru c dumneata i-ai perţ ă ţ mis acest lucru, e ti condamnat laş moarte.

În acel moment, Ilie î i plec privirile în p mînt. ş ă ă Comandantul zîmbea.

Înso it de o mul ime tot mai numeroas , prizonierul ţ ţ ă fu dus pe un teren din spatele zidurilor, îi smulser si ă zdren ele care-1 mai acopereau, l sîndu-1 gol. Unul dinţ ă tre solda i îl împinse spre fundul uneiţ rîpe si mul imea ţ form un cerc în jurul lui, împingîndu-se unii pe al ii, ă ţ în c utarea unui loc de unde să ă vad mai bine.ă

— Un soldat î i poart cu mîndrie vesmîntul de ş ă r zboi si se arat vr jma ului cu curaj. Oă ă ă ş iscoad se ă îmbrac în haine muiere ti pentru c este un la , strig ă ş ă ş ăguvernatorul ca s aud întreagaă ă asisten . De aceea, te condamn s p r se ti aceast lume, lipsit de demţă ă ă ă ş ă nitatea ce se cuvine vitejilor.

Poporul îl huidui pe prizonier i îl aplaud pe guş ă vernator.Prizonierul murmura ceva, dar interpretul plecase si nimeni nu în elegea ce spune. Ilie reu i s -siţ ş ă

croiasc ădrum prin mul ime si ajunse lîng guvernator. Prea ţ ă tîrziu. Cînd îi atinse mîneca, fu respins violent.

— Numai tu e ti vinovat, tu ai propus judecata puş blic .ă— Este vina ta, îi r spunse Ilie. Chiar dac Consiliul s-ar fi reunit în secret, comandantul i preotul ară ă ş

fi f cut ă ce-ar fi vrut. Am fost p zit tot timpul procesului. ă Aveau totul pl nuit dinainte.ăDup obiceiul locului, preotul era cel care hot ra ă ă durata supliciului. El se aplec , lu o piatr si oă ă ă

întinse guvernatorului: nu era destul de mare ca s -1 omoare ă pe loc, nici prea mic , pentru a-i prelungiă mult timp suferin a.ţ

— Tu mai întîi.— Sînt for at s o fac, de i tiu c am pornit pe un ţ ă ş ş ă drum gre it, spuse încet, încît s -1 aud numaiş ă ă

preotul.— În to i ace ti ani, m-ai obligat s adopt cele mai ţ ş ă dure pozi ii, în timp ce tu profitai de peţ

urma rezultatelor pl cute poporului, îi r spunse tot cu voce ă ă sc zut preotul. Eu m-am luptat cuă ă sentimentul de îndoial si de vinov ie, am petrecut nop i de insomnie, ă ăţ ţ urm rit de fantomele gre eliloră ş pe care le-a fi putut ş comite. Dar nu m-am l sat doborît i, azi, Akbarul este ă ş un ora invidiat de toatş ă lumea.

Oamenii c utar pietre de m rimea stabilit i, un ă ă ă ăş timp, se auzi doar zgomotul de pietre care se ciocnesc. Preotul continu :ă

— Poate gre esc condamnîndu-1 pe acest om la ş moarte. Dar sînt sigur c ap r onoarea acestuiă ă ora . Nu ş sîntem tr d tori.ă ă

Guvernatorul ridic bra ul si arunc primul. Prizoă ţ ă nierul se feri, dar, în clipa urm toare, înso it deă ţ ă ipete ţ i huiduieli o ploaie de pietre se ab tu asupra lui.ş ă

Omul încerca s - i apere fa a cu bra ele i pietrele ă ş ţ ţ ş îl loveau în piept, în spate, în stomac. Guvernatorul dori s plece: v zuse spectacolul de multe ori i tia c ă ă ş ş ămoartea este lent si dureroas , că ă ă fa a aceea se va transţ forma într-o mas amorf de oase, p r i sînge, c ă ă ă ş ăoamenii vor continua să arunce cu pietre chiar dup ăce în trupul condamnatului nu va mai exista nici un strop de via .ţă

În cîteva minute, prizonierul va înceta s se apere ă cu bra ele; dac fusese un om bun în via aţ ă ţ aceasta, zeii vor face ca una dintre pietre s -1 loveasc în frunte ca ă ă s -si piard cuno tin a. Dimpotriv ,ă ă ş ţ ă dac fusese un om ă crud, va r mîne con tient pîn în ultima clip .ă ş ă ă

Mul imea urla i arunca furioas cu pietre, iar conţ ş ă damnatul încerca s se apere cum putea.ă Deodat , î i ă ş desf cu bra ele i vorbi într-o limb pe care to i o înă ţ ş ă ţ elegeau. Plin de uimire, mul imeaţ ă ţ încet s arunce ă ă cu pietre.

— Tr iasc Asiria! strig el. în acest moment îmi privesc poporul i mor fericit, ca un generală ă ă ş ce a încercat s - i salveze solda ii. M duc s m întîlnesc cu ăş ţ ă ă ă zeii i o fac bucuros, c ci tiu c vomş ă ş ă cuceri acest p -ămînt!

— Ai v zut? zise preotul. A auzit i a în eles tot ce ă ş ţ am vorbit în timpul procesului!Guvernatorul încuviin . Omul vorbea limba lor i ţă ş aflase, deci, c exist divergen e în Consiliulă ă ţ

din Akbar.— Nu m plîng, c ci imaginea rii mele îmi d demnitate si for , îmi d bucurie! Tr iască ă ţă ă ţă ă ă ă

Asiria! strig din nou.ă

Cuprins din nou de spaim , mul imea reîncepu s ă ă ţ ăarunce cu pietre. Omul le primea cu bra eleţ deschise, f r s mai schi eze nici un gest de ap rare. Era un r zboinic viteaz. Cîteva secunde maiă ă ă ţ ă ă tîrziu, zeii se îndurar de el, c ci o piatr îl nimeri drept în frunte si ă ă ă omul le in .ş ă

— Acum putem pleca, spuse preotul. Poporul din Akbar va face restul.

Ilie nu se întoarse la casa v duvei, începu s umble ă ă prin de ert f r nici o int .ş ă ă ţ ă— Domnul n-a f cut nimic, le spunea el ierburilor i pietrelor. De i ar fi putut.ă ş şÎi p rea r u de hot rîrea luat i se sim ea vinovat ă ă ă ăş ţ de înc o moarte. Dac ar fi acceptat caă ă

adunarea Consiliului din Akbar s se fac în secret, guvernatorul 1-ar ă ă fi putut lua cu el. Ar fi fost ei doi împotriva preotului si comandantului. Ar fi avut mai multe anse decît cu ş neinspirata judecat public .ă ă

Pe deasupra, se l sase impresionat de felul în care ă preotul tia s se adreseze mul imii, c ci chiarş ă ţ ă dac nu ă era de acord cu nimic din ce spusese acesta, trebuia s ărecunoasc c poseda o perfectă ă ă cunoa tere a rolului ş de conduc tor, încerca s - i aminteasc fiecare detaliu, ă ăş ă c ci, într-o bun zi, în Israel,ă ă va trebui s -i înfrunte si el pe rege si pe prin esa din Tir.ă ţ

R t ci astfel mult timp, privind mun ii, cetatea si ăă ţ corturile asirienilor în dep rtare. El era doară un punct în acea vale, în lumea imens din jurul lui, atît de ă nem rginit , încît nu i-ar fi ajuns o viaă ă ţă întreag s -i ă ă dea de cap t. Poate c prietenii i du manii lui în eă ă ş ş ţ legeau mai bine P mîntul pe care leă fusese dat s tr iasc ; puteau c l tori în ri îndep rtate, cutreiera ă ă ă ă ă ţă ă m rile, iubi o femeie f r a fi judeca iă ă ă ţ pentru asta. Nici unul dintre ei nu- i mai asculta îngerul din copil rie ş ă si nici unul nu se gîndea s lupteă în numele Domnului, î i tr iau via a la timpul prezent i erau ferici i.ş ă ţ ş ţ

Era si el un om ca to i ceilal i si, în acel moment, ar ţ ţ fi dat orice s nu fi auzit niciodat voceaă ă Domnului i a îngerilor Lui.ş

Dar via a nu-i f cut din ce dore te omul, ci din ce ţ ă ă ş f ptuie te. î i aminti c de cîteva oriă ş ş ă încercase s renun e la misiunea primit i, cu toate acestea, iat , ă ţ ăş ă se afla aici, în vale, pentru c a a îiă ş poruncise Domnul.

„Puteam r mîne, Doamne, un simplu tîmplar i ă ş mîinile mele i-ar fi fost de folos în lucrarea Ta."ţTotu i, Ilie se afla aici, ap sat de povara r zboiului ş ă ă care avea s înceap în curînd, de ucidereaă ă

prorocilor de c tre Izabela, de uciderea cu pietre a c peteniei asiă ă riene i de spaima de a iubi o femeie dinş Akbar. Domnul îi f cuse un dar i el nu tiuse ce s fac cu el.ă ş ş ă ă

În mijlocul v ii ap ru o lumin . Nu era îngerul lui ă ă ă p zitor, pe acela doar îl auzea vorbind, dar nu-1ă vedea. Era un înger al Domnului, care venise s -1 sf tuiasc .ă ă ă

— Aici nu mai pot face nimic, zise Ilie. Cînd m pot ă întoarce în Israel?— Cînd vei înv a s reconstruie ti, îi r spunse ăţ ă ş ă îngerul. Adu- i îns aminte ce i-a spusţ ă

Dumnezeu lui Moise înainte de b t lie. Bucur -te de fiecare clip , ăă ă ă pentru ca mai apoi s nu- i par r u,ă ţ ă ă s nu regre i c ă ţ ă i-ai irosit tinere ea, în fiecare etap a vie ii sale, Dumţ ţ ă ţ nezeu îi h r ze te omului cîte oă ă ş încercare.

Gr it-a Domnul c tre Moise: ă ă „S nu v teme i, s nu sl beasc inima voastr înaintea luptei, nuă ă ţ ă ă ă ă v însp imînta i ă ă ţ de du manii vo tri. Cel ce i-a s dit vie si n-a ş ş ş ă mîncat din ea, s se întoarc i s se bucureă ăş ă de ea, ca s nu moar în b t lie i s se foloă ă ăă ş ă seasc altul de ea. Cel ce iube te o femeie si ă ş n-a luat-o, acela să ias si s se întoarc la casa ă ă ă sa, ca s nu moar în b t lie i s i-o ia altul."ă ă ăă ş ă

Ilie mai merse un timp, încercînd s în eleag cele ă ţ ă auzite. Cînd se preg tea s se întoarc înă ă ă Akbar, o z ri ă pe femeia iubit a ezat pe o piatr , cu fa a spre Al ă ş ă ă ţ Cincilea Munte, la cîteva minute distan de locul ţă unde se afla el.

„Ce caut acolo? Oare tie de judecat , de conă ş ă damnarea la moarte si de pericolele care ne a teapt ?"ş ă

Trebuia s-o previn imediat. Se hot rî s se ă ă ă apropie.Ea îl v zu i îi f cu semn. Ilie p rea c uitase de ă ş ă ă ă vorbele îngerului, c ci nelini tea îl cuprinseă ş

din nou. încerc s se prefac preocupat de treburile cet ii, ca ea s nu î i dea seama cît de tulburate îiă ă ă ăţ ă ş erau si inima si mintea.

— Ce faci aici? o întreb cînd ajunse în fa a ei.ă ţ— Caut inspira ie. Scrierea pe care o înv m-a înţ ăţ demnat s m gîndesc la forma v ilor, aă ă ă

mun ilor si ţ a cet ii Akbar. Cî iva negustori mi-au dat vopsele de ăţ ţ toate culorile, s scriu pentru ei. M-amă gîndit s le foă losesc pentru a zugr vi lumea în care tr iesc, dar tiu c nu e u or: eu am culori, dar numaiă ă ş ă ş Domnul tie s ş ă le potriveasc armonios.ă

Pe cînd vorbea, privea fix spre Al Cincilea Munte. Era cu totul alt femeie decît cea pe care oă cunoscuse cu cîteva luni în urm , cea care aduna vreascuri la poară ta cet ii. Prezen a ei solitar în mijloculăţ ţ ă desertului, îi inspira încredere si respect.

— De ce to i mun ii au un nume i numai Al Cinciţ ţ ş lea Munte are doar un num r? întreb Ilie.ă ă— Ca s nu bage zîzanie între zei, îi r spunse ea. ă ă Din b trîni se spune c , dac oamenii i-ar fiă ă ă

dat muntelui numele vreunei zeit i, ceilal i zei s-ar fi înfuriat ăţ ţ si ar fi distrus P mîntul. Se nume te astfelă ş pentru c este al cincilea munte pe care îl z rim dincolo de ziă ă duri. Astfel, nu sup r m pe nimeni iă ă ş Universul r mîne ă la locul lui.

T cur o vreme. Femeia rupse t cerea:ă ă ă— în afar de culori, m mai gîndesc i la pericolul ă ă ş pe care-1 reprezint scrierea din Byblos. Ea îiă

poate supăra pe zeii fenicieni i pe Domnul Dumnezeul nostru.ş— Exist numai un Dumnezeu, o întrerupse Ilie. i ă Ş orice popor civilizat are scrierea lui.— Nu e vorba de asta. Cînd eram mic , obisnuiam ă s m duc în pia , s m uit cum lucrauă ă ţă ă ă

pictorii de cuvinte pentru negustori. Desenele lor, în care foloseau scrierea egiptean , cereau multă ă pricepere i cuno tin e ş ş ţ serioase. Acum, b trînul i puternicul Egipt a dec zut, ă ş ă nu are bani s cumpere nimică i nimeni nu mai folose te ş ş limba lor; navigatorii din Tir si Sidon r spîndesc scrieă rea din Byblos în lumea

întreag . Vorbele i ritualurile ă ş sfinte pot fi înscrise pe t bli e de lut si transmise de la ă ţ un popor la altul. Ce se va întîmpla cu lumea, dac ăoameni f r scrupule se vor apuca s se foloseasc de ă ă ă ă ritualuri pentru a schimba ordinea Universului?

Ilie în elese ce vroia s spun femeia. Scrierea din ţ ă ă Byblos se baza pe un sistem foarte simplu: era de ajuns s transformi semnele egiptene în sunete i apoi ă ş s alegi o liter pentru fiecare sunet. A ezîndă ă ş aceste litere ordonat, puteai crea orice sunet posibil i puteai ş descrie tot ce exista în Univers.

Unele dintre sunete erau foarte greu de pronun at. ţ Problema fusese rezolvat de greci, careă ad ugaser ă ă înc cinci litere, numite vocale, la cele dou zeci i ceva de caractere din Byblos. î i botezaseră ă ş ş ă inven ia ţ alfabet,nume care acum era folosit pentru a desemna noua form de scriere.ă

Alfabetul u urase mult contactele comerciale dintre ş diferite culturi. Sistemul egiptean cerea mult spa iu i ţ ş pricepere pentru a desena ideile si, de asemenea, cerea cuno tin e profunde pentru a le descifra;ş ţ fusese impus popoarelor cucerite, dar nu reu ise s supravie uiasc ş ă ţ ădup c derea Imperiului. Pe cîndă ă sistemul din Byblos se r spîndea rapid i adoptarea lui nu mai depindea ă ş de for a economic a Feniciei.ţ ă

Metoda Byblos, cu respectiva adaptare greceasc , ă era pe placul negustorilor de diferite neamuri. A a cum ş se întîmpla din cele mai vechi timpuri, ei erau cei care hot rau ce va r mîne în istorie si ce vaă ă disp rea o dat ă ăcu moartea cut rui rege sau personaj. Totul p rea s ă ă ă indice c inven ia fenician eraă ţ ă destinat s serveasc ă ă ădrept limbaj comun al comer ului, supravie uind naţ ţ vigatorilor, regilor, prin eselorţ seduc toare, producă ătorilor de vinuri i me terilor sticlari.ş ş

— Dumnezeu va disp rea dintre cuvinte? întreb ă ă femeia.— Va r mîne. Dar fiecare om va r spunde în fa a ă ă ţ Lui pentru tot ceea ce va scrie.

Ea scoase din mîneca hainei o t bli de lut, pe care ă ţă era scris ceva.— Ce înseamn ? întreb Ilie.ă ă— Este cuvîntul iubire.Ilie r mase cu t bli a în mîn , dorind, dar neavînd ă ă ţ ă curaj s-o întrebe de ce-i d duse obiectul. Peă

bucata de argil , cîteva semne explicau de ce stelele se afl pe cer, ă ă iar oamenii umbl pe p mînt.ă ăVru s i-o înapoieze, dar ea refuz .ă ă— Am scris-o pentru tine. tiu care i-e datoria, c Ş ţ ă într-o bun zi vei pleca si vei deveniă

du manul rii ş ţă mele, c ci va trebui s-o omori pe Izabela. în ziua aceea, s-ar putea s fiu lîng tine, ajutîndu-ă ă ăte s - i îndepline ti ă ţ ş misiunea, sau s lupt împotriva ta, c ci prin venele ă ă Izabelei curge sîngele neamului meu. Cuvîntul scris pe t bli a din mîna ta este plin de mister. Nimeni nu ă ţ poate ti ce treze te el înş ş inima unei femei. Nici m car ă prorocii care vorbesc cu Dumnezeu.

— Cuvîntul scris de tine nu mi-e str in, zise Ilie, ă b gînd t bli a sub mantie. M-am luptat cu el ziă ă ţ si noapte, si poate c nu tiu ce treze te în inima unei femei, ă ş ş dar sînt sigur de ce e în stare s -i fac unuiă ă b rbat. Am destul curaj pentru a-1 înfrunta pe regele Israelului, pe ă prin esa din Sidon i chiar Consiliulţ ş din Akbar, dar acest cuvînt — iubire — m umple de spaim . Ochii t i ă ă ă mi 1-au împlîntat în inim , chiară înainte s -1 scrii pe ă tabl .ă

T cur amîndoi. Nu se mai gîndeau nici la moartea ă ă asirianului, nici la nebunia din ora i nici laşş îngerul Domnului care putea s apar oricînd. Cuvîntul pe care ă ă îl scrisese ea era mai puternic decît toate acestea.

Ilie îi întinse mîna i ea i-o prinse. R maser a a pîn ş ă ă ş ăce soarele se ascunse dup Al Cincilea Munte.ă— Mul umesc, îi spuse ea la întoarcere. De mult îmi ţ doream s petrecem împreun o sear caă ă ă

aceasta.Cînd ajunser acas , îl a tepta un emisar al guveră ă ş natorului. Era chemat de urgen .ţă

— Te-am ajutat i tu m r spl te ti dînd bir cu fugi ii, ş ă ă ă ş ţ îi spuse guvernatorul. Ce soart crezi c teă ă a teapt ?ş ă

— Via a mea este în mîinile Domnului. El hot r te, ţ ăăş nu tu, îi r spunse Ilie.ăGuvernatorul se minun de îndr zneala lui.ă ă— Pot s - i iau capul chiar acum, sau s te tîr sc pe ă ţ ă ă str zi, strigînd oamenilor c ai adus blestemulă ă

asupra lor. Va fi hot rîrea mea, si nu a Dumnezeului t u Unic.ă ă— Va fi a a cum mi-a fost scris. Vreau s tii îns ş ăş ăc n-am fugit. Solda ii comandantului nu m-ă ţ

au l sat ă s m apropii de tine. El vrea r zboi i nu se va da îndă ă ă ş ăr t de la nimic.ăGuvernatorul se hot rî s nu mai piard timpul în ă ă ă discu ii f r rost. Trebuia s -i expun profetuluiţ ă ă ă ă

israelit planul s u.ă— Nu comandantul vrea r zboi. Ca militar priceput ă ce e, î i d seama c oastea lui e mai mic ,ş ă ă ă

lipsit de experien si u or de înfrînt; ca om de onoare tie c ă ţă ş ş ă risc s se acopere de ru ine în ochiiă ă ş urma ilor. Dar ambi ia i trufia i-au întunecat inima. Crede c duş ţ ş ă şmanul se teme. Nu tie c r zboiniciiş ă ă asirieni sînt bine antrena i: cînd se preg tesc s mearg la oaste, arunc ţ ă ă ă ăfiecare o s mînf în p mînt si, înă ă ă fiecare zi, sar pe deasupra locului pîn ce aceasta încol e te; apoi continu ă ţ ş ăs sar peste planta care aă ă r s rit. Nu se plictisesc niciă ă odat i nu li se pare o pierdere de vreme. Cop celul ăş ă cre te, iar ei sîntş nevoi i s fac s rituri tot mai înalte. ţ ă ă ă Cu r bdare i perseveren se preg tesc s înfrunte ă ş ţă ă ă orice obstacol.

— Obi nuiesc s - i preg teasc bine lupta. De luni ş ă ş ă ă de zile ne studiaz .ăIlie îl întrerupse pe guvernator:— Cine are interes s fie r zboi?ă ă— Preotul. Mi-am dat seama de asta la judecata prizonierului asirian.— În ce scop?— Nu tiu, dar a fost destul de abil si a reu it s -i ş ş ă conving si pe comandant si pe ceilal i.ă ţ

Acum, tot ora ul este de partea lui i nu v d decît o ie ire din situaş ş ă ş ia în care ne afl m.ţ ăF cu o pauz lung i apoi se uit fix în ochii is-ă ă ăş ă raelitului:— Tu.Guvernatorul porni a se plimba nervos de colo pîn colo i vorbi pe ner suflate:ă ş ă

— i negustorii vor pace, dar nu pot face nimic. De Ş altfel, au strîns destul avere pentru a seă muta în alt ora , n teptînd ca înving torii s înceap s le cumpere ş ş ă ă ă ă produsele. Restul popula iei nu maiţ judec si cere s ă ă .il.idlm un inamic cu mult superior. Numai o minune i-ar putea convinge s seă r zgîndeasc .ă ă

Ilie î i încorda aten ia.ş ţ— O minune?— Ai înviat un copil care murise. I-ai ajutat pe oameni s - i g seasc dreptatea si, de i e ti ună ş ă ă ş ş

venetic, aproape to i te iubesc.ţ— A a st teau lucrurile pîn azi diminea , spuse ş ă ă ţă Ilie. Acum situa ia s-a schimbat i chiar tu aiţ ş

descris-o adineauri: oricine sus ine pacea este considerat tr d tor.ţ ă ă— Nu- i cer s sus ii nimic. Vreau s faci o minune ţ ă ţ ă la fel de r sun toare ca readucerea la via aă ă ţă

b iatului. ă Apoi vei spune poporului c pacea este singura alegere ă i el te va asculta. Preotul î i va pierdeş ş orice putere asupra oamenilor.

Dup un moment de t cere, guvernatorul continu : ă ă ă — Sînt dispus s încheiem un tîrg: dac faciă ă ceea ce i-am cerut, credin a în Dumnezeul Unic va fi religia ţ ţ obligatorie în Akbar. Tu te vei face pl cută Celui pe care-L sluje ti, iar eu voi reu i s negociez condi iile de ş ş ă ţ pace.

Ilie urc în camera sa de la catul de sus. Se ivise o ă ocazie pe care nici un profet n-o avusese vreodat : s ă ăconverteasc un ora fenician. Ar fi pre ul cel mai ă ş ţ scump pe care 1-ar pl ti Izabelaă pentru r ul f cut rii ă ă ţă lui.

Propunerea guvernatorului îl pusese pe jar. Vru s ăcoboare i s-o trezeasc pe femeie, dar seş ă r zgîndi: ă poate c tocmai visa la frumoasa sear pe care o ă ă petrecuser împreun .ă ă

Î i chem îngerul i acesta ap ru.ş ă ş ă— Ai auzit ce mi-a propus guvernatorul. Este o ans unic .ş ă ă— Nimic nu este o ans unic , îi r spunse îngerul. ş ă ă ă Dumnezeu îi ofer omului multe ocazii.ă

i-apoi, Ş aminte te- i ce i s-a spus: nu ai voie s mai înf ptuie ti ş ţ ţ ă ă ş nici o minune, pîn ce nu te vei întoarceă în patria ta.

Ilie î i plec capul, în acel moment, ap ru îngerul ş ă ă Domnului, care-1 f cu s amu easc peă ă ţ ă îngerul lui p zitor, gr ind:ă ă

Iat urm toarea minune pe care o vei s vîr i: ă ă ă ş Vei aduna tot poporul la poalele muntelui, într-un loc vei pune s se ridice un altar lui Baal si vei primi un vi el ă ţ pentru acesta, în alt loc vei ridica un altar Domnului Dum-nezeul t u i pe el vei a eza, de asemeni, un vi el.ă ş ş ţ

i vei spune închin torilor lui Baal: invoca i numele Ş ă ţ zeului vostru, iar eu voi invoca numele Domnului. Las -i ă pe ei s o fac primii i toat diminea a s se roage si s imă ă ş ă ţ ă ă plore ca Baal s coboare si s - iă ăş primeasc jertfa.ă

Ei vor striga si se vor cresta cu pumnalele si vor implora ca vi elul s fie primit de zeu, dar nimic nu se vaţ ă întîmpla.

Cînd vor fi ostenit, vei umple cu ap patru cofe i le vei ă ş v rsa peste vi elul t u. i o vei face si a doua oară ţ ă Ş ă i a treia ş oar . Apoi îl vei striga pe Dumnezeul lui Abraham, al lui ă Isac i al lui Israel, rugîndu-l s le arateş ă

tuturor slava Sa.Atunci, Domnul va trimite focul din cer i va mistui ş vi elul t u de jertf .ţ ă ă

Ilie îngenunche pentru a mul umi.ţ

Ia aminte, continu îngerul, ă aceast minune n-o vei ă putea înf ptui decît o singur dat în via . Ai deă ă ă ţă ales dac ăvrei s-o faci aici, pentru a evita r zboiul, sau în ara ta, pentru ă ţ a-iferi pe ai t i de amenin area Izabelei.ă ţ

Apoi, îngerul Domnului plec .ă

Femeia se trezi devreme i-1 z ri pe Ilie a ezat pe prag. Avea ochii du i în fundul capului, deş ă ş ş nesomn.

Ar fi vrut s -1 întrebe ce se întîmplase în timpul ă nop ii, dar se temea de r spuns. Poate c n-aţ ă ă putut dormi din cauza celor spuse de guvernator si a r zboiului, ă dar poate c motivul era cu totul altul:ă t bli a pe care ă ţ i-o d duse. Dac ar provoca discu ia, ar putea risca s ă ă ţ ă i se r spund c iubirea unei femeiă ă ă nu se potrivea cu planurile Domnului.

— Vino s m nînci ceva, fur singurele vorbe pe ă ă ă care i le adres .ăSe trezise si b iatul, a a c se a ezar la mas si ă ş ă ş ă ă mîncar to i trei.ă ţ— Mi-ar fi pl cut s mai stau cu tine asear , dar ă ă ă guvernatorul avea nevoie de mine, spuse Ilie.

— Nu trebuie s - i faci prea multe griji, îi r spunseă ţ ă ea, sim indu- i inima mai u oar .ţ ş ş ăCei din familia lui guverneaz în Akbar de multe genera ii i vor ti ceă ţ ş ş au de f cut în fa aă ţ

pericolului.— Am vorbit cu un înger. Mi-a cerut s iau o hoă t rîre foarte grea.ă— Nici îngerii n-ar trebui s te tulbure; poate e mai ă bine s crezi c zeii se mai schimb cu timpul.ă ă ă

Str mo ii ă ş mei se închinau zeilor egipteni, care aveau chip de animale. Zeii aceia au plecat i, pîn sş ă ă vii tu, am fost educat s aduc jertfe lui Asherat, Eli, Baal si zeit ilor ă ă ăţ de pe Al Cincilea Munte. Acum, 1-am cunoscut pe Domnul, dar poate c i el ne va p r si într-o zi si zeii care ăş ăă vor veni vor fi mai îng duitori.ă

B iatul ceru pu in ap . N-aveau.ă ţ ă ă— M duc s aduc, spuse Ilie.ă ă— Merg si eu cu tine, se rug b iatul. ă ă O luar spre fîntîn . în drum, trecur pe lîng locul ă ă ă ă unde

comandantul î i instruia solda ii înc din zori.ş ţ ă— Hai s ne uit m pu in, propuse b iatul. Cînd voi ă ă ţ ă fi mare, m voi face soldat. Ilie îi f cu peă ă

plac.— Care dintre noi mînuie te mai bine spada? tocmai ş întreba un r zboinic.ă— Du-te la locul unde, ieri, a fost executat spionul, îi spuse comandantul. Alege o piatr mare siă

vorbeste-i urît.— De ce s fac una ca asta? Piatra nu-mi poate r să ă punde.— Atunci atac-o cu spada.— Si spada se va rupe, spuse soldatul. Nu asta am vrut s tiu; am întrebat cine este cel maiăş

bun în mînuirea spadei.— Cel mai bun este acela care se aseam n cu o piaă ă tr , îi r spunse comandantul. Cel care, f r aă ă ă ă

scoate spada din teac , reu e te s -i conving pe ceilal i c ă ş ş ă ă ţ ănimeni nu-1 poate învinge.„Guvernatorul are dreptate: comandantul este un în elept", se gîndi Ilie. „Dar cînd orgoliulţ

str luce te ă ş prea tare, orice în elepciune se întunec ."ţ ă

Î i continuar drumul. B iatul îl întreb de ce se ş ă ă ă antreneaz atîta solda ii.ă ţ— Nu numai solda ii fac asta, ci i mama ta i eu i to i cei care fac lucrurile dup voia inimii.ţ ş ş ş ţ ă

Totul în via cere preg tire.ţă ă— Chiar i atunci cînd vrei s fii proroc?ş ă— Da, ca s te în elegi cu îngerii. Dorim atît de mult ă ţ s vorbim cu ei, dar n-auzim ce ne spun.ă

Nu e u or ş lucru s auzi. în rugile noastre, încerc m mereu s ă ă ă spunem unde am gre it i ce ne-am doriş ş s se întîmple ă cu noi. Dar Domnul tie toate aceste lucruri i, uneori, ş ş ne îndeamn s auzim ce ne spuneă ă Universul. Si s ăavem r bdare.ă

B iatul îl privea mirat. Probabil c nu în elegea nimic, dar Ilie sim ea nevoia s continue.ă ă ţ ţ ă Cine tie, ş poate cînd va creste, vreunul dintre aceste gînduri îl va ajuta la greu.

— În via , din toate b t liile înve i cîte ceva, inţă ăă ţ clusiv din cele pierdute. Cînd ai s cre ti, ai să ş ă descoperi c ai min it, c te-ai p c lit pe tine însu i, sau ai suferit ă ţ ă ă ă ţ pentru lucruri neînsemnate. Dac e ti ună ş bun r zboinic, ă nu te vei învinov i pentru toate acestea, dar nici nu ăţ vei repeta acelea i gre eli.ş ş

Se hot rî s se opreasc . Un copil de vîrsta lui nu-i ă ă ă putea pricepe vorbele. Mergeau agale i Ilieş privea str zile ora ului care îl ad postise cîndva si care acum ă ş ă era pe cale s dispar . Totul depindea deă ă hot rîrea pe ă care o va lua.

Akbarul era mai pu in zgomotos decît de obicei, în ţ pia a central , oamenii vorbeau pe optite, deţ ă ş fric pară c s nu le poarte vîntul vorbele pîn la tab ra duă ă ă ă şman . Cei mai în vîrsta p reau s fie siguriă ă ă c nu se va întîmpla nimic, tinerii erau însufle i i de ideea de ă ţ ţ lupt , negustorii i me te ugarii î iă ş ş ş ş f ceau planuri de ă plecare la Tir sau Sidon, pîn se vor lini ti lucrurile.ă ş

„Lor le e u or s plece", se gîndi. „Negustorii î i pot ş ă ş transporta bunurile oriunde, me te ugarii potş ş lucra i ş în alte locuri, unde se vorbe te alt limb . Dar eu treş ă ă buie s a tept învoire de la Domnul."ă ş

Ajunser la fîntîn i umplur dou ciubere cu ă ăş ă ă ap . în mod obi nuit, locul era plin de lume.ă ş Aici se adunau femeile s spele, s vopseasc pînzeturi i s ă ă ă ş ăbîrfeasc despre tot ce se întîmpla înă ora . Aici nu ş existau secrete: nout ile din lumea nego ului, tr d rile ăţ ţ ă ă conjugale, certurile dintre vecini, via a intim a cîrţ ă muitorilor, toate treburile — serioase sau frivole — erau discutate, criticate sau l udate. iă Ş chiar în lunile în care crescuse îngrijor tor tab ra du man , subiectul preferat ă ă ş ă r m sese Izabela, prin esaă ă ţ care-1 cucerise pe regele Israelului, îi l udau curajul i erau sigure c , dac se ă ş ă ă va întîmpla ceva cu ora ul lor, ea se va întoarce acas ş ăpentru a se r zbuna.ă

În diminea a aceea îns nu era aproape nimeni. ţ ă Doar cîte va femei, care spuneau c trebuie să ă mearg ăpe cîmp, s adune cît mai multe cereale, c ci asirienii vor închide în curînd toate intr rile siă ă ă ie irile din ora . ş ş Dou dintre ele hot rîr s mearg la Al Cincilea ă ă ă ă ă Munte s ofere zeilor jertfe,ă pentru ca fiii lor s nu ă moar în lupt .ă ă

— Preotul a spus c putem rezista multe luni de zile, ă îi spuse o femeie lui Ilie. Trebuie doar să avem curajul necesar pentru a ap ra onoarea ora ului i zeii ne vor ă ş ş ajuta.

Copilul se sperie.— Ne vor ataca? întreb el.ăIlie nu-i r spunse. Depindea de el, de alegerea pe ă care i-o propusese îngerul asear .ă— Mi-e fric , mai spuse b iatul.ă ă— Asta înseamn c iube ti via a. E firesc s - i fie ă ă ş ţ ă ţ fric din cînd în cînd.ă

Ilie i b iatul ajunser acas spre prînz. Femeia era ş ă ă ă acolo, înconjurat de mici vase, pline cuă vopsele de diferite culori.

— Am treab , zise ea cu ochii la literele i frazele ă ş neterminate. Din cauza secetei, ora ul s-aş umplut de praf. Pensulele sînt îmbîcsite, praful intr în vopsea i ă ş mi-e greu s lucrez.ă

Ilie nu spuse nimic. Nu voia s-o fac p rta la grijile ă ă şă lui. Se a ez într-un col al înc perii si seş ă ţ ă cufund în ă gînduri. B iatul se duse afar s se joace cu prietenii ă ă ă lui.

„Are nevoie de lini te", î i spuse femeia i încerc ş ş ş ăs se concentreze asupra lucrului.ăLucr tot restul dimine ii la cîteva cuvinte, pe care ă ţ altfel le-ar fi scris în jum tate din acestă

timp, sim in-ţ du-se vinovat c nu reu e te s fac ceea ce se a tepta ă ă ş ş ă ă ş de la ea. La urma urmei, era pentru prima dat în via ă ţăcînd i se d duse ansa s -si între in familia din propria ă ş ă ţ ă munc .ă

Se întoarse la lucru. Folosea o foi de papirus, pe ţă care i-o adusese un negustor din Egipt, rugînd-o s ă scrie cîteva mesaje comerciale ce trebuiau trimise la Damasc. Materialul nu era de cea mai bun calitate i ă ş vopseaua se întindea mereu. „Oricum e mai bine decît scrisul pe argil ."ă

În rile vecine foloseau tablele de argil sau pieile ţă ă de animale pentru trimiterea de mesaje. De iş egiptenii dec zuser si aveau o scriere dep it , cel pu in ă ă ăş ă ţ g siser o metod practic i u oar de a-siă ă ă ăş ş ă înregistra calculele comerciale i evenimentele istoriei: t iau fî ii ş ă ş dintr-o plant ce cre tea pe malulă ş Nilului i, printr-un ş procedeu simplu, lipeau aceste fî ii una ş de alta, ob- inînd o foi de culoareţ ţă galben . Akbarul ar fi trebuit ă s importe materialul, c ci planta era imposibil de ă ă cultivat. De i eraş

scump, negustorii îl preferau, c ci ă puteau s -si poarte însemn rile în buzunar, ceea ce nu ă ă era cazul cu t bli ele de argil sau cu pieile ă ţ ă de animale.

„Totul devine mai simplu", gîndi ea. P cat c era ă ă nevoie de autoriza ie de la cîrmuire pentru aţ folosi alfabetul din Byblos i papirusul. O lege învechit ş ă impunea ca textele scrise s fie controlate deă Consiliul din Akbar.

Cum termin lucrarea, i-o ar t lui Ilie, care pîn ă ăă ăatunci st tuse t cut i privise.ă ă ş— Î i place cum a ie it? îl întreb ea.ţ ş ă— Da, e frumos, r spunse el, cu gîndul aiurea. ă Vorbea, probabil, cu Dumnezeu i ea nu trebuia s -ş ă

1 întrerup . Se duse s -1 aduc pe preot.ă ă ă

Cînd se întoarse, Ilie edea nemi cat în acela i loc. ş ş ş Cei doi b rba i se privir în t cere multă ţ ă ă ă vreme.

Preotul fu cel care rupse t cerea.ă— E ti proroc i vorbe ti cu îngerii. Eu t lm cesc ş ş ş ă ă doar legile din vechime, îndeplinesc ritualurile

si încerc s -mi ap r turma de gre eli. De aceea tiu c aceasta ă ă ş ş ă nu este o lupt între muritori, ci între zeiă si nu trebuie s-o împiedic.

— Î i admir credin a, de i te închini unor zei care ţ ţ ş nu exist , îi r spunse Ilie. Dac situa ia actuală ă ă ţ ă este, a a ş cum spui, rodul unei voin e divine, Domnul m va ţ ă folosi ca instrument pentru a-1 învinge pe Baal i pe tovar ii s i de pe Al Cincilea Munte. Poate era mai ş ăş ă bine dac m condamnai la moarte.ă ă

— M-am gîndit la asta, dar n-a fost nevoie. La momentul oportun, zeii au fost de partea mea.Ilie nu mai coment . Preotul se întoarse si apuc ă ăpapirusul cu textul scris de femeie.— E bine f cut, spuse. Dup ce citi atent cele scrise, ă ă î i scoase inelul de pe deget, îl înmuie într-ş

unul din vasele cu vopsea si aplic sigiliul în col ul din stînga. ă ţ Dac cineva era prins cu un papirus careă n-avea sigiliul preotului, putea fi condamnat la moarte.

— De ce e neap rat nevoie s face i acest lucru? ă ă ă ţ întreb femeia.ă— Pentru c aceste papirusuri transport idei, iar ideile înseamn putere, r spunse preotul.ă ă ă ă— Nu sînt decît ni te învoieli comerciale.ş— Dar ar putea fi planuri de lupt . Sau informa ii ă ţ despre bog iile noastre. Sau rug ciunileăţ ă

noastre sacre. Ast zi, cu literele si cu papirusul, e u or s furi secretele ă ş ă unui popor. E greu s ascunziă t bli ele de argil sau pieile de animal, dar papirusul plus alfabetul din ă ţ ă Byblos pot ruina cultura unui neam si pot duce lumea la pieire.

O femeie n v li în înc pere.ă ă ă— Preotule! Preotule! Veni i s vede i ce se întîmpl !ţ ă ţ ăIlie i v duva îl urmar . Veneau tot mai mul i oaş ă ă ţ meni i se îndreptau în aceea i direc ie. Aerulş ş ţ

devenise irespirabil din cauza prafului pe care-1 ridicau. Copiii alergau în fruntea celorlal i, rîzînd iţ ş f cînd larm . Cei ă ă mari înaintau f r grab , în t cere.ă ă ă ă

Cînd ajunser la poarta de ă miaz zi a ă cet ii, z rir o mic mul ime adunat . Preotul î i croi drumăţ ă ă ă ţ ă ş printre oameni si d du cu ochii de cel ce stîrnise toat agita ia.ă ă ţ

O santinel din Akbar st tea în genunchi, cu bra ele ă ă ţ desf cute în l turi i cu palmele b tute înă ă ş ă cuie pe un drug sprijinit pe umeri. Hainele erau f cute zdren e, ă ţ iar ochiul stîng îi fusese scos cu un b .ăţ

Pe pieptul lui, cineva scrisese în asirian , cu împună s turi de pumnal. Preotul în elegeaă ţ egipteana, dar limba asirian nu i se p ruse destul de important ca ă ă ă s-o înve e. Fu nevoit s cearţ ă ă ajutorul unui negustor care privea de pe margine.

— „V declar m r zboi", traduse omul. Nimeni nu scoase nici un cuvînt. Ilie v zu cum seă ă ă ă a terne panica pe fe ele celor prezen i.ş ţ ţ

— D -mi spada, îi spuse preotul unui soldat care ă asista la scen .ăSoldatul se conform i preotul, dup ce porunci s ăş ă ăfie anun a i guvernatorul i comandantulţ ţ ş

de cele întîmplate, cu o lovitur nea teptat , înfipse lama în ă ş ă inima santinelei îngenuncheate.Omul scoase un geam t i se pr bu i la p mînt. Era ă ş ă ş ă mort, sc pase de durere si de ru inea de a seă ş

fi l sat ă prins.

— Mîine m voi duce pe Al Cincilea Munte s aduc ă ă jertfe zeilor, iar ei nu ne vor p r si, spuseăă preotul c tre ă mul imea înfrico at .ţ ş ă

înainte s plece, se întoarse c tre Ilie:ă ă— Ai v zut cu ochii t i cum cerul ne vine în ajutor.ă ă— Numai o întrebare, zise Ilie. De ce vrei s - i vezi ăţ poporul pierind?— Pentru c trebuie ucis o idee. ă ă Cînd îl v zuse de diminea cu femeia, Ilie ă ţă pricepuse care

era ideea ce trebuia ucis : alfabetul.ă— Prea tîrziu. E cunoscut în lumea întreag i asiăş rienii nu pot cuceri tot P mîntul.ă— Cine spune c nu? La urma urmei, zeii de pe Al ă Cincilea Munte sînt de partea o tilor lor.ş

Ore întregi cutreier valea, a a cum f cuse i în ajun. ă ş ă ş Mai r m sese o dup -amiaz i o noapteă ă ă ăş întreag : ă nici un r zboi nu se poart pe întuneric, c ci r zboinicii ă ă ă ă nu pot vedea du manul. tia cş Ş ă Domnul îi d dea ă numai aceast noapte, pentru a schimba soarta ora ului ă ş care-i oferise g zduire.ă

— Solomon ar ti ce s fac , îi spuse îngerului ş ă ă p zitor. i David, si Moise, si Isaac. Ei au fostă Ş slujitori de încredere ai Domnului, nu ca mine, un biet nehot rît. Dumnezeu m pune s hot r sc înă ă ă ăă locul Lui.

— Istoria noastr str bun este plin de oameni care ă ă ă ă s-au aflat la locul potrivit în momentul potrivit, îi r spunse îngerul. Fii sigur c Domnul cere oamenilor numai ce sînt în stare s împlineasc .ă ă ă ă

— în privin a mea s-a în elat.ţ ş— Orice necaz vine si pleac . A a s-au n scut si ă ş ă gloria i tragedia lumii.ş— Voi ine minte, zise Ilie. Dar cînd trec, tragediile ţ las urme pe vecie, iar gloria, doar amintiriă

de arte, ş îngerul nu-i r spunse.ă— De ce, în tot timpul cît am stat în Akbar, n-am reu it s -mi g sesc nici un aliat s lupte al turiş ă ă ă ă

de mine pentru pace? Ce însemn tate poate s aib un proroc ă ă ă solitar?— Ce însemn tate are soarele, care se plimb pe cer ă ă de unul singur? Ce însemn tate are munteleă

care prive te seme în vale? Ce însemn tate are o fîntîn ş ţ ă ă izolat ? Toate acestea arat caravanei drumulă ă de urmat.

— Mi-e inima plin de triste e, zise Ilie, c zînd în ă ţ ă genunchi cu bra ele ridicate spre cer. De-aţ ş putea muri în clipa aceasta, s nu-mi fie dat s -mi mînjesc mîinile ă ă cu sîngele poporului meu, sau al altui popor str in mie. ă Prive te în urm , ce vezi?ş ă

— tii c nu pot vedea, spuse îngerul. Pentru c Ş ă ăochii-mi sînt înc orbi i de str lucirea slaveiă ţ ă dumnezeie ti, nu pot s v d altceva. Pot numai s în eleg ş ă ă ă ţ povestea inimii tale si s simt vibra iileă ţ primejdiilor care te pîndesc. Nu pot s tiu ce la i în urm .ăş ş ă

— Îti voi spune eu: iat , acolo se afl Akbar. V zut ă ă ă la ora asta, profilîndu-se la asfin it, pare un oraţ ş frumos. M-am obi nuit cu str zile i zidurile lui, cu oamenii lui ş ă ş m rinimo i si primitori. De i tr iescă ş ş ă strîns lega i de ţ comer ul i de supersti iile lor, au sufletul la fel de curat ţ ş ţ ca celelalte neamuri. Am înv at deăţ la ei multe lucruri noi. în schimb le-am ascultat plîngerile i, cu ajutorul ş lui Dumnezeu, am reu it s leş ă rezolv conflictele interne. Am fost în pericol i mereu a s rit s m ajute cineva. ş ă ă ă De ce trebuie s alegă între salvarea acestui ora i şş mîntuirea poporului meu?

— Pentru c un b rbat trebuie s aleag , îi r spunse ă ă ă ă ă îngerul, în asta îi st for a: în puterea de aă ţ decide.

— E o alegere grea: trebuie s accept ca un popor s moar pentru ca altul s fie salvat.ă ă ă ă— E i mai greu s - i alegi propriul drum. Cine nu ş ă ţ poate alege e mort în ochii Domnului, de iş

continu s respire si s umble pe str zi. Cu toate acestea, ă ă ă ă continu îngerul, nu e vorba de moarte.ă Nemurirea aşteapt cu bra ele deschise toate sufletele care vor ă ţ continua s - i împlineasc menirea. Totă ş ă ce se afl sub ă soare are un rost.

Ilie î i ridic din nou bra ele spre cer:ş ă ţ— Poporul meu s-a îndep rtat de Domnul din priă cina unei femei frumoase. Fenicia poate fi

distrus din ă pricina unui preot care crede c scrierea reprezint o amenin are la adresa zeilor. De ceă ă ţ Acela care a creat lumea alege tragedia pentru a scrie cartea destinului?

Strig tele lui Ilie r sunar în vale i se întoarser cu ă ă ă ş ă ecoul.

— Nu tii ce vorbe ti, gr i îngerul. Nu exist traş ş ă ă gedie, ci inevitabil. Totul are o ra iune: va trebuiţ doar s deosebe ti ce este trec tor i ce este absolut.ă ş ă ş

— Ce este trec tor? întreb Ilie.ă ă— Inevitabilul.— Si ce este absolut?— Lec iile inevitabilului.ţZicînd acestea, îngerul se îndep rt .ă ă

În seara aceea, la cin , Ilie spuse femeii i b iatului:ă ş ă— Preg ti i-v lucrurile. S-ar putea s plec m în ă ţ ă ă ă orice clip .ă— De dou nop i nu dormi, îi spuse femeia. Azi ă ţ dup -amiaz , te-a c utat un emisar ală ă ă

guvernatorului. Zicea s te duci la palat. Eu i-am spus c e ti în vale ă ă ş i c probabil vei dormi acolo.ş ă— Ai f cut bine, îi r spunse Ilie si se duse drept la ă ă el în camer , unde c zu într-un somn adînc.ă ă

A doua zi diminea se trezi în acordurile unor inţă strumente muzicale. Cînd coborî s vad ce seă ă întîmpl , ă b iatul era deja la poart .ă ă

— Ia te uit ! zicea el, cu ochii str lucind de bucurie, ă ă începe r zboiul!ăUn batalion de solda i, în inut de lupt i înarma i, ţ ţ ă ăş ţ m r luiau spre poarta de miaz zi a cet ii.ă şă ă ăţ

Cî iva ţ muzican i b teau în tobe caden a pasului.ţ ă ţ— Ieri î i era fric , îi spuse Ilie b iatului.ţ ă ă— Nu tiam c avem atî ia solda i. R zboinicii noş ă ţ ţ ă ştri sînt cei mai buni!Îl l s acolo pe b iat i ie i în strad . Trebuia cu orice ă ă ă ş ş ă pre s -1 vad pe guvernator. i ceilal iţ ă ă Ş ţ

locuitori ai ora ului fuseser trezi i de sunetul cîntecelor de lupt ş ă ţ ă i priveau scena hipnotiza i. Pentruş ţ prima dat în viaă asistau la defilarea unui batalion organizat, în straie ţă militare i cu l ncile si scuturileş ă str lucind în razele ă dimine ii. Comandantul f cuse o treab de invidiat, î i ţ ă ă ş preg tise o tirea pe ascuns iă ş ş acum, de asta se temea Ilie, ar fi putut convinge pe oricine c victoria asupra asirienilor era posibil .ă ă

Î i croi drum printre solda i i reu i s ajung în ş ţ ş ş ă ă fruntea coloanei. Guvernatorul i comandantul,ş c lare, ă conduceau mar ul.ş

— F cusem un tîrg, îi spuse Ilie guvernatorului, ă alergînd pe lîng calul acestuia. Pot s fac oă ă minune!

Guvernatorul nu-i r spunse. Garnizoana trecu dină colo de zid i o lu spre vale.ş ă— Tu tii c aceast armat e numai o iluzie! insist ş ă ă ă ă Ilie. Asirienii au un avantaj de cinci la unu si

sînt versa i în r zboaie! Nu permite s fie distrus Akbarul!ţ ă ă— Ce dore ti de la mine? i se adres guvernatorul ş ă din mers. Ieri sear am trimis un emisar după ă

tine i ş i s-a r spuns c nu e ti în cetate. Ce era s fac?ă ă ş ă— A-i înfrunta pe asirieni în cîmp deschis e curat sinucidere! ti i prea bine acest lucru!ă Ş ţComandantul asculta discu ia f r a face nici un ţ ă ă comentariu. Ii prezentase deja guvernatorului

strategia. Prorocul israelit ar fi probabil surprins s-o afle.Ilie alerga pe lîng caii celor doi, ne tiind prea bine ă ş ce trebuia s fac . Coloana de solda i p r siă ă ţ ă ă

cetatea, îndreptîndu-se spre mijlocul v ii.ă„Ajut -m , Doamne", se ruga el. „A a cum ai oprit soarele în loc pentru a-1 ajuta pe losua în lupt ,ă ă ş ă

opre te ş timpul, s -1 pot convinge pe guvernator c face o ă ă gre eal ."ş ăPe cînd se ruga, auzi ordinul comandantului:

— Sta i!ţ„Poate este un semn", î i spuse Ilie. „Trebuie s ş ăprofit."Solda ii se a ezar pe dou rînduri, fa -n fa , ca ţ ş ă ă ţă ţă dou ziduri umane, cu scuturile sprijinite deă

p mînt ă si l ncile împungînd v zduhul drept înainte.ă ă— Ceea ce vezi sînt r zboinicii din Akbar, îi spuse ă guvernatorul lui Ilie.— V d ni te tineri care sfideaz moartea rîzînd, îi r spunse.ă ş ă ă— Ei bine, aici e numai un batalion. Cea mai mare parte a oamenilor no tri se afl în cetate, sus peş ă

ziduri. Am preg tit cazane cu ulei clocotit pentru a le arunca ă în capul celor care vor încerca s leă escaladeze. Avem provizii împ r ite prin casele oamenilor pentru ca să ţ ăge ile incendiare s nu ne laseţ ă f r hran . Dup cală ă ă ă culele comandantului, ora ul poate rezista asediului ş aproape dou luni. în timp ceă asirienii se antrenau, nici noi n-am stat degeaba.

— Mie nu mi-a i spus nimic din toate astea, spuse ţ Ilie.— Nu uita ca, de i ai ajutat oamenii din Akbar, tot ş un str in r mîi i unele c petenii te potă ă ş ă

considera iscoad .ă— Dar î i doreai s fie pace!ţ ă— Se poate face pace si dup ce începe lupta. Nuă mai c se negociaz în condi ii de egalitate.ă ă ţGuvernatorul m rturisi c fuseser trimi i soli la Tir ă ă ă ş i Sidon pentru a înf i a gravitatea situa iei. Nuş ăţş ţ

i-a fost u or s cear ajutor, ceilal i puteau crede c nu e în stare ş ă ă ţ ă s in situa ia sub control. Dar ajunsese laăţ ă ţ concluzia c n-avea încotro.ă

Comandantul avea preg tit un plan ingenios: ă imediat ce va începe lupta, se va întoarce în cetate s ăorganizeze rezisten a. Oastea care se afla deja în cîmp ţ trebuia s ucid cî i du mani putea si apoiă ă ţ ş s se retrag ă ăspre mun i. Cuno teau locul mai bine ca oricine i ţ ş ş puteau s -i h r uiasc pe asirieni,ă ă ţ ă sl bind încercuirea.ă

În scurt timp, vor sosi înt riri i armata asirian avea ă ş ă s fie nimicit .ă ă— Putem rezista cam aizeci de zile, dar nu va fi ş nevoie, îi spuse guvernatorul lui Ilie.— Dar mul i vor muri.ţ— Putem muri cu to ii, dar nimeni nu se teme. Nici ţ m car eu.ăGuvernatorul se mira singur de curajul s u. Nu pară ticipase niciodat la o b t lie i, pe m sur ce seă ăă ş ă ă

apropia lupta, î i f cea planuri cum s fug din cetate.ş ă ă ăIn diminea a aceea, stabilise cu cî iva dintre oamenii ţ ţ lui cei mai credincio i cea mai bun cale deş ă

retragere. Nu se putea duce la Tir sau la Sidon pentru c ar fi fost ă considerat tr d tor, dar Izabela îl vaă ă primi, c ci avea ă nevoie de oameni de n dejde.ă

Acum îns , p ind pe cîmpul de b taie, z rea în ă ăş ă ă ochii solda ilor o bucurie imens , ca i cumţ ă ş toat via a ă ţ se preg tiser pentru ceva i acum venise, în sfîr it, ă ă ş ş clipa mult a teptat .ş ă

— Ne e fric pîn în clipa în care se întîmpl ineă ă ă vitabilul. Dup aceea, n-are rost s ne maiă ă risipim puterile, îi spuse el lui Ilie.

Ilie era tulburat. Sim ea acela i lucru i el, dar îi era ţ ş ş ru ine s recunoasc , î i aminti de emo iaş ă ă ş ţ b iatului cînd ă trecuse trupa.

— Acum du-te, îi spuse guvernatorul.Esti un str in ă neînarmat i n-ai de ce s lup i pentru o ideeş ă ţ în care nu crezi.

Ilie r mase pe loc.ă— Vor veni, spuse comandantul. Spre deosebire de noi, tu nu e ti preg tit.ş ăNici acum Ilie nu se urni.

Scrutar orizontul. Nu se z rea nici un nori or de ă ă ş praf, deci armata asirienilor înc nu seă mi case.ş

Solda ii din prima linie apucaser l nciile cu hot -ţ ă ă ă rîre si le ineau în pozi ie de atac; arca ii î iţ ţ ş ş încordaser ăpe jum tate arcurile, gata s inteasc la ordinul ă ăţ ă comandantului. Cî iva împungeau aerulţ cu spada, în-c lzindu-si mu chii.ă ş

— Totul e preg tit, repet comandantul. Vor ataca.ă ă

Ilie îi sim i euforia din glas. Era probabil ner bd tor ţ ă ă s înceap lupta. Voia s -si demonstrezeă ă ă vitejia. i-i imagina pe r zboinicii asirieni, spadele lovind, striŞ ă g tele i înv lm eala luptei, i chiar peă ş ă ăş ş preo ii feniţ cieni pomenindu-1 ca pe un exemplu de b rb ie i ă ăţ ş curaj.

Guvernatorul îi întrerupse gîndurile:— Nu fac nici o mi care.şIlie î i aminti de ruga ce i-o f cuse Domnului: s ş ă ăopreasc soarele pe cer, a a cum f cuse pentruă ş ă

losua. încerc s vorbeasc cu îngerul, dar nu reu i.ă ă ă şCu timpul, l ncierii î i coborîr armele, arca ii î i ă ş ă ş ş sl bir arcurile i spadele revenir în teac .ă ă ş ă ă

Soarele arz tor al amiezii era ucig tor si cî iva solda i le inar ă ă ţ ţ ş ădin cauza c ldurii. Oricum, deta amentulă ş r mase pe ă pozi ii pîn la l sarea serii.ţ ă ă

Cînd soarele se ascunse la asfin it, r zboinicii se ţ ă întoarser în cetate. P reau s se minuneze că ă ă ă supra-vie uiser o zi.ţ ă

Ilie r mase singur în vale. Merse un timp f r int ă ă ăţ ăsi deodat v zu lumina, îngerul Domnului îiă ă ap ru în ă fa .ţă

— Domnul i-a ascultat ruga, gr i îngerul. A v zut ţ ă ă îndoiala din inima ta.Ilie î i întoarse fa a spre cer si mul umi cu evlavie.ş ţ ţ— Domnul e plin de slav si putere. A inut în loc armata asirian .ă ţ ă— Nu e adev rat, îi r spunse îngerul. Ai spus c ă ă ăEl ar trebui s hot rasc i El a ales în loculă ă ăş

t u.ă

— Plec m, spuse el femeii si fiului ei.ă— Nu vreau s plec, r spunse b iatul, îmi plac solă ă ă da ii din Akbar.ţMama îl sili s -si strîng lucrurile.ă ă— Ia numai cît po i duce, îi spuse ea.ţ— Ui i c sîntem s raci si n-am mare lucru de luat.ţ ă ăIlie urc în camera lui. Privi înjur ca pentru a- i lua ă ş r mas bun. Apoi coborî i r mase un timp cuă ş ă

ochii la v duv , care-si strîngea vopselele.ă ă— Î i mul umesc c m iei cu tine, îi spuse ea. Aveam ţ ţ ă ă cincisprezece ani cînd m-am m ritat i nuă ş

tiam ce e ş via a. Familiile noastre aranjaser totul i am fost preg tit înc de mic pentru acelţ ă ş ă ă ă ă moment. Trebuia s -mi urmez so ul în orice împrejurare.ă ţ

— Îl iubeai?— Mi-am educat inima pentru asta. Cum nu aveam de ales, m-am convins pe mine îns mi c acelaă ă

era drumul cel bun. Dup ce mi-am pierdut b rbatul, m-am ă ă obi nuit cu zilele i nop ile pustii i m-amş ş ţ ş rugat la zeii de pe Al Cincilea Munte, în care credeam pe-atunci, s m ia cînd fiul meu va putea tr i peă ă ă picioarele lui. Atunci ai ap rut tu. i-am mai spus si i-o repet: din ă Ţ ţ ziua aceea am început s descop ră ă frumuse ea din jur, ţ silueta întunecat a mun ilor profilîndu-se pe cer, sau ă ţ luna care- i schimb forma,ş ă pentru ca grîul s se înal e. ă ţ De multe ori noaptea, pe cînd tu dormeai, eu m ăplimbam prin Akbar, ascultam scîncetul pruncilor abia n scu i, cîntecele b rba ilor care b user un pahar dup ispr vireaă ţ ă ţ ă ă ă ă lucrului, pa ii ap sa i ai santinelelor ş ă ţ de pe ziduri. De cîte ori mai înainte, am privit la toate acestea, f ră ă s recunosc frumuse ea? De cîte ori am ă ţ privit cerul, f r s -mi dau seama cît este de înalt? De ă ă ă cîte ori am ascultat zgomotele cet ii, f r s în eleg c f ceau parte din via a mea? Am prins din nou dragoste ăţ ă ă ă ţ ă ă ţ de via . M-ai îndemnat s înv scrierea din Byblos si eu te-am ascultat. Doar ca s - i fac pe plac, dar amţă ă ăţ ă ţ început s îndr gesc ceea ce f ceam i am descoperit ă ă ă ş ceva: via a mea c p ta sens, dac eu o voiam.ţ ă ă ă

Ilie o mîngîie pe p r. F cea acest gest pentru prima dat .ă ă ă— De ce n-a fost a a mereu? întreb dînsa.ş ă

— Pentru c mi-era team . Dar azi, în a teptarea ă ă ş luptei, auzind cuvintele guvernatorului, m-am gîndit la tine. Teama dureaz pîn începe inevitabilul; din acel ă ă moment, nu- i mai are rostul. Nu neş r mîne decît s ă ăsper m c am luat hot rîrea cea bun .ă ă ă ă

— Sînt gata, spuse ea.— Plec m în Israel. Domnul mi-a spus ce am de ă f cut i îi voi împlini voia. Izabela va fiă ş

îndep rtat de ă ă la putere.Ea nu spuse nimic. Ca toate femeile din Fenicia era mîndr de prin esa ei. Cînd vor ajunge acolo, vaă ţ

încerca s -1 fac pe b rbat s se r zgîndeasc .ă ă ă ă ă ă— Va fi un drum lung i nu ne vom odihni pîn ce ş ă nu îi voi împlini vrerea, spuse Ilie, parcă

ghicindu-i gîndul. Pîn atunci, dragostea ta îmi va fi sprijin i cînd ă ş m voi sim i obosit de b t liile duse înă ţ ăă numele Lui, m ăvoi putea odihni la pieptul t u.ă

B iatul ap ru cu o desag mic pe um r. Ilie i-o lu ă ă ă ă ă ă i spuse femeii:ş— A sosit clipa. Cînd vei str bate str zile Akbarului, ă ă întip re te- i bine în minte fiecare cas iă ş ţ ăş

fiecare sunet, c ci nu le vei mai vedea si nu le vei mai auzi niciodat .ă ă— M-am n scut în Akbar i ora ul va r mîne pentru ă ş ş ă totdeauna în inima mea, spuse femeia.Ascultînd-o, b iatul î i promise c nu va uita niciă ş ă odat acele vorbe. Dac se va întoarce vreodat ,ă ă ă

pentru el, ora ul va avea chipul mamei lui.ş

Se întunecase de tot cînd preotul ajunse la poalele muntelui, în mîna dreapt inea un toiag i înăţ ş stînga ducea o traist .ă

Scoase din traist uleiul sfin it si- i unse fruntea si ă ţ ş încheietura mîinilor. Apoi, cu toiagul, desenă pe nisip taurul i pantera, simbolurile Zeului Furtunii si al ş Marii Zei e. Rosti rug ciunile rituale iarţ ă apoi î i în l ş ăţăbra ele spre cer pentru a primi revela ia divin .ţ ţ ă

Dar zeii t ceau. Spuseser tot ce aveau de spus i ă ă ş acum a teptau îndeplinirea ritualurilor, în toatş ă lumea prorocii disp ruser , cu excep ia Israelului, o ar înaă ă ţ ţ ă poiat , cu oameni supersti io i, care maiă ţ ş credeau c ămuritorii puteau comunica cu creatorii Universului.

Cu dou genera ii în urm , Tirul i Sidonul f ceau ă ţ ă ş ă nego cu un rege din Ierusalim, pe numeţ Solomon. Acesta construia un templu uria i voia s -1 îmşş ă podobeasc cu tot ce era mai frumos înă lume. Astfel, a trimis s se cumpere cedri din Fenicia pe care o ă numea Liban. Regele din Tir i-a furnizat materialul necesar si a primit, în schimb, dou zeci de ora e din ă ş Galileea, care îns nu i-auă pl cut. Atunci, Solomon 1-a ă ajutat s -si construiasc primele cor bii iar acum ă ă ă Fenicia avea cea mai puternic flot comercial din ă ă ă lume.

Pe atunci, Israelul era înc o mare na iune, de i se ă ţ ş închina unui singur zeu. Nu tiau nici m carş ă cum îl cheam , îi spuneau „Domnul". O prin es din Sidon ă ţ ă reu ise s -1 converteasc pe Solomon laş ă ă adev rata creă din a i atunci el a în l at un altar zeilor de pe Al Cincilea Munte. Israeli ii sus ineau cţ ş ă ţ ţ ţ ă „Domnul" îl pedepsise pe cel mai în elept dintre regi, pornind r zţ ă boaiele care 1-au îndep rtat de laă putere.

îns fiul lui, Ieroboam, a reînviat cultul pe care-1 iniă iase tat l. A poruncit s se fac doi vi ei deţ ă ă ă ţ aur si poporul israelit li s-a închinat. Atunci au intrat în scen prorocii, care au început o lupt continuă ă ă cu ocîrmuirea.

Izabela avea dreptate: singurul mod de a p stra vie adev rata credin era nimicirea prorocilor.ă ă ţă De i era o ş femeie delicat , educat în spiritul toleran ei i al ă ă ţ ş ororii fa de r zboi, tia c vine o clip înţă ă ş ă ă care violen a ţ este singura solu ie. Zeii pe care-i slujea aveau s-o ierte ţ pentru sîngele cu care- i mînjiseş mîinile.

— în curînd, i mîinile mele vor fi mînjite de sînge, ş vorbi preotul c tre muntele t cut din fa a sa.ă ă ţ A a cum ş prorocii sînt blestemul Israelului, tot a a scrierea este ş blestemul Feniciei. Sînt un r u ascunsă care trebuie stîrpit pîn nu e prea tîrziu. Zeul timpului nu ne poate ă p r si acum.ă ă

Era îngrijorat de cele întîmplate de diminea : ţă oastea du man nu atacase.ş ăZeul timpului mai p r sise o dat Fenicia, mîniat ă ă ă pe locuitorii ei. Atunci focul din l mpi a r masă ă

nestins, oile i vacile si-au p r sit odraslele, iar grîul i orzul ş ă ă ş nu s-au copt. Zeul Soare a trimis soli de seam în c utarea lui, dar nici vulturul, nici zeul furtunii nu ă ă reu iser s -1 g seasc pe zeul timpului.ş ă ă ă ă Atunci Marea Zei a trimis o albin , care 1-a g sit dormind în p dure ţă ă ă ă i 1-a în epat. Zeul s-a trezit furiosş ţ i s-a apucat s ş ădistrug tot ce întîlnea în cale. A trebuit s fie prins si ă ă eliberat de toat ura strîns înă ă

suflet, iar de atunci totul a revenit la normal.Dac s-ar hot rî s plece din nou, b t lia n-ar mai ă ă ă ăă avea Ioc. Asirienii ar r mîne pentru totdeaunaă

la intrarea în vale si Akbarul ar continua s existe.ă— Curajul este teama care î i face rug ciunea, zise ş ă el. De aceea m aflu aici, ca s ar t c nu ov iă ă ă ă ş ă

înaintea luptei. Trebuie s le demonstrez r zboinicilor din Ak-ă ă bar c au de ce s apere ora ul. Nu eă ă ş vorba de putui cu ap , nici de pia i nici de palatul guvernatorului. ă ţăş Vom înfrunta o tirea asirianş ă pentru c trebuie s d m ă ă ă un exemplu.

O victorie a asirienilor va însemna stingerea amenin rii pe care o reprezenta alfabetul.ţă Cuceritorul va impune graiul si obiceiurile sale, chiar dac oamenii ă vor continua s se închine zeilor deă pe Al Cincilea Munte. Asta era important.

— Mai tîrziu, navigatorii vor face cunoscute i în alte ri faptele viteje ti ale r zboinicilor.ş ţă ş ă Preo ii vor readuce în amintirea oamenilor timpul cînd Akbarul ţ a încercat s reziste invaziei asiriene.ă Pictorii vor desena hieroglife egiptene pe papirus, iar scribii din Byblos vor fi mor i. Textele sacre vorţ r mîne secretul celor care ă s-au n scut pentru a le studia. i-atunci, genera iile ce vor veni vor încerca să Ş ţ ă repete ce-am f cut noi i astfel ă ş vom construi o lume mai bun .ă

— Acum îns trebuie s pierdem aceast b t lie. Ne ă ă ă ăă vom lupta viteje te, dar sîntem în inferioritateş si vom muri eroic.

Preotul ascult t cerea nop ii i fu sigur de dreptatea ă ă ţ ş sa. Era lini tea dinaintea unei b t liiş ăă importante, dar locuitorii ora ului o interpretau gre it; î i coborîser ş ş ş ă l ncile si se distrau, cînd ar fiă trebuit s vegheze. Ignorau exemplul dat de natur : animalele stau neă ă mi cate cînd se apropieş pericolul.

— Fac -se voia zeilor. Cerul s nu se pr bu easc ă ă ă ş ăpeste P mînt, c ci am f cut ce trebuia i amă ă ă ş respectat tradi ia, mai spuse el.ţ

Ilie, femeia si fiul ei o luar spre apus, pe drumul Israelului. Nu era nevoie s traverseze tab raă ă ă asirienilor, a ezat la sud. Luna plin le lumina drumul, dar ş ă ă proiecta umbre ciudate i siluete sinistre peş stîncile i pietrele din vale.ş

Din întuneric î i f cu apari ia îngerul Domnului, în ş ă ţ mîna dreapt avea o sabie de foc.ă— Unde te duci? întreb el.ă— În Israel, îi r spunse Ilie.ă— Domnul te-a chemat?— tiu ce minune a teapt Domnul de la mine. i Ş ş ă Ş acum tiu unde trebuie s-o s vîr esc.ş ă ş— Domnul te-a chemat? repet îngerul. ă Ilie nu r spunse.ă— Domnul te-a chemat? întreb îngerul pentru a ă treia oar .ă— Nu.— Atunci întoarce-te de unde ai plecat, pentru c ă înc nu i-ai împlinit destinul. Domnul nu te-aă ţ

chemat înc .ă— Las -i m car pe ei s plece, c ci nu mai au ce face ă ă ă ă aici, îl implor Ilie.ăDar îngerul disp ruse. Ilie l s traista jos, se a ez ă ă ă ş ăîn mijlocul drumului si plînse amarnic.— Ce s-a întîmplat? întrebar femeia i b iatul, care ă ş ă nu v zuser nimic.ă ăAdormi greu i se trezi în toiul nop ii, ap sat de încordarea pe care-o sim ea în aer; un vînt r uş ţ ă ţ ă

prevestitor sufla pe str zi, sem nînd team i neîncredere.ă ă ăş— Iubind o femeie, am înv at s iubesc toate f păţ ă ă turile, murmur el în t cerea nop ii. Am nevoieă ă ţ

de ea. tiu, Doamne, c m-ai ales pe mine, neputinciosul, s - i Ş ă ă ţ împlinesc voia. Ajut -m s -mi in firea înă ă ă ţ focul băt liilor ce vor veni.ă

Î i aminti vorbele guvernatorului despre z d rnicia ş ă ă fricii. Cu toate acestea, somnul îl ocolea. „Am nevoie de t rie si calm, d -mi lini te s m pot odihni cît ă ă ş ă ă aceasta mai e cu putin ."ţă

Îi trecu prin minte s - i cheme îngerul s stea pu in de vorb cu el, dar se r zgîndi, c ci i-ar fiă ş ă ţ ă ă ă putut spune lucruri pe care nu dorea s le aud . Coborî la catul de ă ă jos, încercînd s se lini teasc .ă ş ă Traistele preg tite de ă femeie pentru fug z ceau nedesf cute.ă ă ă

Se gîndi s mearg la ea. îi veni în minte ce-i spuă ă sese Domnul lui Moise, înainte de b t lie: ăă Cel ce iube te ş o femeie si n-a luat-o, acela s ias i s se întoarc la casa ă ăş ă ă sa, ca s nu moar în lupt i s i-o ia altul,ă ă ăş ă

Nu tr iser împreun , dar noaptea fusese istoviă ă ă toare si nu era acela momentul potrivit.Se apuc s desfac traistele i s pun lucrurile la ă ă ă ş ă ă loc. Descoperi printre pu inele vesminte peţ

care le luase ea uneltele necesare scrierii cu caracterele din Byblos.Lu un stilet, umezi o t bli de lut i începu s ă ă ţă ş ămîzg leasc cîteva litere; înv ase s scrie,ă ă ăţ ă

privind-o pe femeie lucrînd.„Ce lucru simplu si genial", gîndi el. La fîntîn , le ă auzise pe femei zicînd: „Grecii ne-au furat

inven ia cea ţ mai pre ioas ." Ilie tia c nu e adev rat: adaptarea fţ ă ş ă ă ăcut de ei prin includerea vocaleloră transformase alfabetul într-un instrument ce putea fi folosit de toate neamurile. De altfel, ei î i numeauş colec iile de perţ gamente biblii, în cinstea ora ului unde ap ruse ş ă inven ia.ţ

Bibliile grecilor erau scrise pe piei de animale. Ilie socotea c era un mod foarte fragil de a p straă ă documentele; pielea nu era atît de rezistent ca t bli ele de ă ă ţ lut i putea fi mult mai u or furat .ş ş ă Papirusurile se tergeau cu timpul si puteau fi distruse de ap . „Bibliile ş ă si papirusul nu sînt bune; doar t bli ele de lut pot fi ă ţ p strate ve nic", coment el în gînd.ă ş ă

Dac Akbarul va supravie ui, îl va sf tui pe guveră ţ ă nator s pun s fie scris toat istoria rii siă ă ă ă ă ţă t bli ele ă ţ s fie p strate într-o înc pere special pentru ca geă ă ă ă nera iile viitoare s le poat consulta.ţ ă ă Astfel, dac ăpreo ii fenicieni, care p strau în memorie istoria rii, ţ ă ţă vor fi vreodat nimici i, fapteleă ţ r zboinicilor i lucr rile ă ş ă poe ilor nu vor c dea prad uit rii.ţ ă ă ă

Se juca un timp cu literele, formînd cuvinte diferite, i se minun de ce ie ea.ş ă şReu ise s se mai lini teasc si se întoarse în ş ă ş ă a ternut.ş

Îl trezi un bubuit. U a camerei fu trîntit la p mînt.ş ă ă„Nu, nu visez. Nu sînt armiile Domnului care se înfrunt ."ăDin toate ungherele r s reau umbre care urlau ă ă s lbatic într-o limb necunoscut .ă ă ă„Asirienii."

Por ile c deau una dup alta, pere ii erau d rîma i ţ ă ă ţ ă ţ cu ciocanele, iar urletele invadatorilor se amestecau cu strig tele de ajutor care veneau dinspre pia , încerc s se ridice în picioare, dar o umbră ţă ă ă ă îl trînti la p mînt. Un zgomot surd f cu s se cutremure tot catul de jos.ă ă ă

„Foc", gîndi Ilie. „Au dat foc la cas ."ă— Tu e ti eful, ascuns ca un la în casa unei muieri, ş ş ş auzi o voce adresîndu-i-se în fenician .ăPrivi fa a celui care vorbise i la lumina fl c rilor ţ ş ă ă din odaie v zu un b rbat cu barb lung , înă ă ă ă

inut ţ ămilitar . Da, sosiser asirienii.ă ă— Un atac de noapte? întreb nedumerit.ă

B rbatul îns nu-i r spunse. V zu lucirea spadei ă ă ă ă scoase din teac si un r zboinic îl r ni în bra ulă ă ă ţ drept.

Ilie închise ochii si-si rev zu întreaga via într-o ă ţă frac iune de secund . Se juca din nou peţ ă str du ele ora ului unde se n scuse, f cea prima c l torie la Ierusalim, sim ea în n ri mirosul lemnuluiă ţ ş ă ă ăă ţ ă proasp t t iat în atelierul s u, se l sa cople it de imensitatea ă ă ă ă ş oceanului i revedea cu mirare portulş ciudat al locuitorilor marilor ora e de pe coast . Se v zu cutreierînd ş ă ă v ile si mun ii p mîntuluiă ţ ă f g duin ei, î i aminti cum o cunoscuse pe Izabela, pe cînd era înc o copil si îi ă ă ţ ş ă ă fermeca pe to i.ţ Rev zu masacrul prorocilor i auzi parc vocea Domnului care-i poruncea s plece în ă ş ă ă pustie. Parcă vedea aievea ochii femeii care-1 a tepta ş la por ile cet ii Sarepta, numit de oamenii locului ţ ăţ ă Akbar, iş î i d du seama c o îndr gise din prima clip . ş ă ă ă ă Urc din nou pe Al Cincilea Munte, readuse la viaă ţă copilul si se rev zu întîmpinat de popor cu respectul ă cuvenit unui judec tor în elept. Privi cerul i conă ţ ş -stela iile mi c toare, se l s fascinat de luna care trecea ţ ş ă ă ă prin cele patru faze în aceea i clip , sim i frigul,ş ă ţ c lădura, toamna si prim vara, ploaia i fulgerele. Norii luînd, în trecere, milioane de forme i rîurileă ş ş reîn-torcîndu-se în matc . Retr i ziua în care ap ruse primul ă ă ă cort cu asirieni înarma i, apoi înc unul, totţ ă mai multe, îngerii care veneau i plecau, sabia de foc pe drumul ş Israelului, nesomnul, scrisul pe t bli eă ţ i...ş

Reveni în prezent. Se gîndi cu groaz la ce se peă trecea jos. Trebuia cu orice pre s -i salveze peţ ă v duv ă ă i pe fiul ei.ş

— Arde! se trezi spunînd solda ilor inamici. Casa ţ e în fl c ri!ă ăNu sim ea team , singura lui preocupare erau vţ ă ăduva i copilul. Cineva îl trînti la p mînt cu oş ă

lovitur ă în cap si sim i în gur gust de p mînt. O s rut în gînd ţ ă ă ă ă i-i spuse cît de mult o iubea i cum f cuseş ş ă tot posibilul s evite toate astea, încerc s se elibereze, dar cineva ă ă ă îl intuia la p mînt cu piciorul ap satţ ă ă pe ceaf .ă

„Poate a reu it s fug ", îl str fulgera un gînd. ş ă ă ă „Cine s loveasc o femeie lipsit de ap rare."ă ă ă ăO pace adînc îi coborî în suflet. Domnul î i d duse, ă ş ă probabil, seama c nu era omul potrivit iă ş

g sise alt ă proroc care s mîntuiasc Israelul de p cat, îi sosise ă ă ă ceasul, a a cum sperase, va muri ca unş martir. Se împac cu soarta i acum a tepta lovitura de gra ie.ă ş ş ţ

Trecur astfel cîteva clipe. ipetele îl asurzeau, sîn-ă Ţ gele i se scurgea din ran , dar lovitura de gra ieă ţ se l sa ă a teptat .ş ă

— Spune-le s m omoare odat ! strig , sperînd c ă ă ă ă ăm car unul dintre ei îi în elegea limba.ă ţNimeni nu-i d du aten ie. Discutau ceva cu aprină ţ dere, de parc ceva nu mergea cum trebuie.ă

Cî iva ţ solda i începur s -1 loveasc cu picioarele i, pentru ţ ă ă ă ş prima dat , Ilie sim i c -i revine dorin aă ţ ă ţ de a supravie ui. Intr în panic .ţ ă ă

„Nu se poate s -mi doresc s mai tr iesc", gîndi el ă ă ă cu disperare. „Nu voi ie i viu din aceastş ă înc pere."ă

Totu i, nu se întîmpla nimic. Lumea p rea c încreş ă ă menise în aerul acela plin de ipete, zgomoteţ infernale i praf. Poate c Domnul f cea ce f cuse si cu losua, oprind timpul în mijlocul luptei.ş ă ă ă

Atunci auzi strig tele femeii la catul de jos. Cu un ă efort supraomenesc reu i s -1 împing peş ă ă unul dintre solda i si se ridic , dar fu din nou doborît la p mînt. ţ ă ă Cineva îl lovi cu piciorul în cap si le in .ş ă

Cîteva minute mai tîrziu î i reveni. Asirienii îl ş tîrîser în mijlocul drumului.ăÎnc ame it, privi în jur: toate casele ardeau.ă ţ

— O biat femeie lipsit de ap rare a r mas ă ă ă ă în untru! Salva i-o!ă ţipete si oameni alergînd cuprin i de panic se vedeau de jur împrejur, încerc s se ridice,Ţ ş ă ă ă

dar fu doborît de o nou lovitur .ă ă„Doamne, po i face ce vrei cu mine, care i-am dţ ţ ăruit via a si moartea mea", se rug Ilie. „Dar,ţ ă

salveaz-o pe femeia care m-a ad postit!"ăCineva îl apuc de subsuori i-1 ridic în picioare.ă ş ă— Vino s vezi, îi spuse c petenia asirian care îi ă ă ă în elegea limba. O meri i.ţ ţDoi solda i îl prinser de bra e, împingîndu-1 spre ţ ă ţ poart . Casa era înghi it cu l comie de fl c riă ţ ă ă ă ă

si totul în jur era luminat de limbile de foc. ipete se auzeau din toate p r ile: copiii plîngeau, b trîniiŢ ă ţ ă implorau s ă fie cru a i, femeile disperate î i c utau copiii. El, îns , auzea doar strig tele de ajutor ale celeiţ ţ ş ă ă ă care-1 primise în casa ei.

— Ce se întîmpl ? în untru se afl o femeie i un ă ă ă ş copil! De ce face i asta?ţ— Pentru c femeia a încercat s -1 ascund pe guă ă ă vernatorul Akbarului.— Nu sînt guvernatorul Akbarului! Face i o greţ eal îngrozitoare!ş ăAsirianul îl împinse si mai aproape. Acoperi ul ş ars se pr bu ise i femeia era pe jum tateă ş ş ă

îngropat sub ă d rîm turi. Ilie îi z rea doar bra ul agitîndu-se cu ă ă ă ţ disperare în timp ce implora s nu fieă l sat s ard ă ă ă ăde vie.

— De ce pe mine m cru a i i pe ea o l sa i s ă ţ ţ ş ă ţ ămoar ?ă— Nu te vom cru a, dar vrem s suferi mai mult ţ ă decît po i s înduri. Comandantul nostru a fostţ ă

omorît cu pietre i umilit la por ile cet ii. A venit s apere via a ş ţ ăţ ă ţ i a fost condamnat la moarte. Acum eş rîndul t u.ă

Ilie se zb tea din r sputeri s se elibereze, dar solă ă ă da ii îl duser tîrîs pe str zile din Akbar, subţ ă ă ar i a ş ţ infernal . Sudoarea le curgea iroaie i unii dintre ei ă ş ş p reau oca i de ceea ce v zuser . Ilie seă ş ţ ă ă zb tea i striga ă ş cu mîinile ridicate la cer, dar atît asirienii cît si Domnul p reau mu i.ă ţ

Ajunser în mijlocul pie ei. Aproape toate casele ă ţ ardeau i troznetul focului se amesteca cuş strig tele ă oamenilor din Akbar.

„Bine c exist moarte."ă ăDe cîte ori nu se gîndise la ea, dup ziua aceea ă petrecut ascuns în grajd!ăPeste tot, pe p mînt, z ceau cadavrele r zboinicilor ă ă ă din Akbar, multe dintre ele despuiate. Oamenii

alergau bezmetic în toate p r ile, cu iluzia c pot face ceva ca ă ţ ă s se fereasc de moarte i de distrugere.ă ă ş„De ce alearg ?", se gîndea el. „Nu v d c ora ul ă ă ă ş a c zut în mîinile du manului i c n-au undeă ş ş ă

fugi?" Totul se întîmplase foarte repede. Asirienii profitaser ăde enorma lor superioritate numeric ,ă reu ind s -si ş ă scuteasc r zboinicii de viitoare lupte, în schimb, ă ă solda ii din Akbar fuseserţ ă extermina i aproape f r ţ ă ălupt .ă

Se oprir în mijlocul pie ei. Ilie fu obligat s îngeă ţ ă nuncheze i i se legar mîinile. Nu mai auzeaş ă strig tele ă femeii. Poate c murise repede i nu trecuse prin ă ş tortura de a fi ars de vie. Domnul oă primise la el, pe ea i pe copilul din bra ele ei.ş ţ

Alt ceat de solda i asirieni aducea un prizonier ă ă ţ cu fa a strivit de loviturile primite. Cu toateţ ă acestea, Ilie îl recunoscu pe comandant.

— Tr iasc Akbarul! striga el. Via lung Feniciei ă ă ţă ă i lupt torilor ei, care se bat cu du manulş ă ş la lumina zilei! Moarte la ilor care atac pe întuneric!ş ă

Abia termin de rostit aceste cuvinte, c spada ă ă unei c petenii asiriene c zu n praznic i capulă ă ă ş comandantului se rostogoli pe p mînt.ă

„Acum e rîndul meu", î i spuse Ilie. „O voi reîntîlni ş în Rai i ne vom plimba inîndu-ne deş ţ mîn ."ă

În clipa aceea se apropie un om, care începu s ădiscute cu asirienii. Era un locuitor din Akbar, care obi nuia s asiste la judec ile din pia , î i amintea c ş ă ăţ ţă ş ă îl ajutase s rezolve un conflictă serios cu un vecin.

Asirienii discutau între ei cu glasuri din ce în ce mai stridente, ar tîndu-1 cu degetul. Omul c zu înă ă genunchi, s rut picioarele unuia dintre ei, ar t cu un bra spre Al Cincilea Munte si plînse ca un copil.ă ă ăă ţ Mînia asirie-nilor p rea s se domoleasc .ă ă ă

Discu ia nu se mai termina. Omul implora i plîn-ţ ş gea, ar tînd cu bra ul cînd spre Ilie, cînd spreă ţ casa guvernatorului. Solda ii p reau nemul umi i ţ ă ţ ţ de toat ăpovestea.

în sfîr it, c petenia care vorbea limba lui Ilie se ş ă apropie.— Iscoada noastr spune c ne-am în elat, zise, ar tîndu-1 pe b rbat. El ne-a dat planurile cet iiă ă ş ă ă ăţ

i ş putem avea încredere în el. Nu e ti tu cel pe care vrem ş s -1 omorîm.ăÎi d du un picior i Ilie c zu la p mînt.ă ş ă ă— Ai spus c te duci în Israel s-o detronezi pe prină esa uzurpatoare. E-adev rat? Ilie nu r spunse.ţ ă ă— Spune-mi dac e adev rat, insist c petenia. Astă ă ă ă fel, te vom l sa s pleci si vei ajunge la timp pentru aă ă

o salva pe femeia aceea i pe fiul ei.ş— Da, e adev rat, admise el. Poate c Domnul îl auă ă zise i-1 va ajuta s -i salveze.ş ă— Te-am putea duce la Tir sau la Sidon ca prizonier, dar ne a teapt înc multe b t lii i nu ai fi decîtş ă ă ăă ş

o povar . Am putea cere r scump rare pentru tine, dar ă ă ă de la cine? E ti un str in, chiar i la tine în ar .ş ă ş ţ ăOmul îi strivi fa a cu c lcîiul.ţ ă— Nu e ti bun de nimic. Nu le e ti de folos nici ş ş du manilor, nici prietenilor. E ti aidoma acestuiş ş

ora : ş nu merit s l s m o parte din oaste aici. Dup ce vom ă ă ă ă ă cuceri toat coasta, Akbarul va fi al nostruă oricum.

— Am o întrebare, zise Ilie. O singur întrebare. ă Asirianul îl privi b nuitor.ă— De ce a i atacat noaptea? Nu ti i c r zboiele se ţ ş ţ ă ă poart ziua?ă— N-am c lcat rînduiala. Nici o lege n-o interzice, îi r spunse asirianul. Am avut destul timp să ă ă

cercet m ă terenul. Sînte i prea preocupa i de datini i uita i c ţ ţ ş ţ ă lucrurile se mai schimb .ăCeata se îndep rt , l sîndu-1 acolo. Iscoada se ă ă ă apropie i-i dezleg mîinile.ş ă— Mi-am jurat c într-o zi î i voi r spl ti bun tatea ă ţ ă ă ă i m-am inut de cuvînt. Cînd asirienii au p trunsş ţ ă

în palat, unul dintre servitori le-a spus c cel pe care-1 ă caut se refugiase în casa v duvei, în timp ce-1 c utauă ă ă acolo, adev ratul guvernator a avut timp s fug .ă ă ă

Ilie p rea c nu-1 aude. Focul troznea în jur i ă ă ş oamenii continuau s ipe.ăţCu toat agita ia, se putea observa un grup care ă ţ p stra disciplina. P rînd c ascult de un efă ă ă ă ş

invizibil, asirienii se retr geau în ordine.ăB t lia de la Akbar se încheiase.ăă

„E moart ", î i zise. „Nu trebuie s m duc pîn ă ş ă ă ă acolo, c ci e deja moart . Sau a fost salvată ă ă printr-o minune i va veni s m caute."ş ă ă

Inima îl îndemna, totu i, s se duc la casa în care ş ă ă st tuser împreun . Se lupta cu sine: nu era în jocă ă ă doar iubirea unei femei, ci întreaga lui via , credin a în voia ţă ţ Domnului, plecarea din ora ul lui natal, ideea cş ă avea o misiune si era în stare s-o duc la îndeplinire.ă

Privi înjur, c utînd o spad cu care s - i pun cap t ă ă ăş ă ă zilelor, dar asirienii adunaser toate armele dină Akbar. Se sim i tentat s se arunce în fl c rile care mistuiau casele, dar se temu de durere.ţ ă ă ă

Cîteva clipe r mase nemi cat, încetul cu încetul, ă ş începu s -si dea seama de situa ia în care se afla.ă ţ Probabil c femeia i copilul p r siser aceast lume ă ş ă ă ă ă i trebuiau îngropa i dup datin . Datoria fa deş ţ ă ă ţă Domnul, fie c exista sau nu, era unicul Iui sprijin în ă momentul acela. Dup ce- i va fi îndeplinit datoriaă ş religioas , putea s se lase prad durerii i îndoielilor.ă ă ă ş

Exista i posibilitatea s mai fie în via . Trebuia s ş ă ţă ă fac ceva.ă„N-a vrea s le v d fe ele arse i trupul pref cut în ş ă ă ţ ş ă cenu . Acum, sufletele lor zburd libere prinşă ă

ceruri."Cu toate acestea, porni spre cas , orbec ind si abia ă ă respirînd din cauza fumului gros. în ora , de iş ş

duşmanul se retr sese, panica era tot mai mare. Oamenii ă alergau de colo colo f r rost, tînguindu-se siă ă rugîndu-se zeilor pentru mor ii lor.ţ

C ut din priviri pe cineva s -1 ajute. Z ri un singur ă ă ă ă om, care i acela p rea cu min ile duse.ş ă ţ

„Mai bine nu mai z bovesc a teptînd ajutor." ă ş Cuno tea Akbarul ca pe ora ul lui de ba tin iş ş ş ăş reu i s se orienteze, de i totul în jur era de nerecunoscut. ş ă ş Strig tele p reau acum mai inteligibile, c ciă ă ă oamenii începuser s în eleag c s-a petrecut o tragedie si c ă ă ţ ă ă ă trebuia f cut ceva.ă

— Aici e un r nit! zicea cîte unul.ă— Ne mai trebuie ap ! Nu reu im s stingem focul! ă ş ă spunea altul.— Ajuta i-m ! B rbatul meu e prins în untru!ţ ă ă ăAjunse în locul unde, cu multe luni în urm , fusese ă primit i omenit ca un prieten, în fa a casei, oş ţ

b trîn edea în mijlocul str zii, complet despuiat .ă ăş ă ăIlie încerc s-o ajute, dar ea îl îmbrînci:ă— Moare! strig b trîn . F ceva! Ridic zidul de ă ă ă ă ă pe ea!Apoi începu s ipe isteric. Ilie o prinse de bra e i ăţ ţ ş o tîrî de acolo, c ci ipetele b trînei îlă ţ ă

împiedicau s ăaud gemetele femeii.ăTotul era distrus, tavanul i pere ii se pr bu iser , ş ţ ă ş ă îi era foarte greu s - i dea seama în ce loc oă ş

v zuse ă ultima oar . Fl c rile se mai domoliser , dar c ldura ă ă ă ă ă era insuportabil . Se strecur printreă ă d rîm turi i se ă ă ş îndrept spre ceea ce fusese odat odaia femeii.ă ă

Cu tot zgomotul care venea de afar , reu i s disă ş ă ting un geam t. Era glasul ei.ă ăInstinctiv se scutur de praf, parc rusinîndu-se de inuta lui i st tu locului încordîndu- i auzul.ă ă ţ ş ă ş

Din vecini se auzea pocnet de lemn care arde, amestecat cu strig te de ajutor, si îi veni s le spun să ă ă ă tac , c ci voia ă ă s descopere unde se afla femeia i fiul ei. Dup un timp care i se p ru nesfîr it, auziă ş ă ă ş din nou zgomotul: cineva rîcîia cu unghiile grinda care se afla chiar sub picioarele lui.

Se l s în genunchi si începu s scormoneasc ă ă ă ă înnebunit p mîntul, f cîndu- i drum printreă ă ş pietre i ş lemne, în sfîrsit, mîna atinse ceva cald: era sînge.

— Nu muri, te rog, murmur el.ă— Nu mai s pa, o auzi optind. Nu vreau s -mi vezi ă ş ă fa a. Du-te i ajut -1 pe fiul meu.ţ ş ăEl continu s sape, dar îi auzi din nou glasul:ă ă— Du-te si caut trupul b iatului. Te rog, f ce- i ă ă ă ţ spun.Ilie î i l s capul în piept i începu s plîng încet.ş ă ă ş ă ă— Cine tie pe unde o fi z cînd îngropat. Te rog, ş ă nu m p r si, r mîi cu mine. Trebuie s mă ă ă ă ă ă

înve i ce e iubirea, inima mea e preg tit .ţ ă ă— Înainte s vii, mi-am dorit moartea de multe ori. ă Probabil c m-a auzit i a venit s m ia.ă ş ă ăScoase un geam t. Ilie î i mu c buzele i nu spuse ă ş ş ă ş nimic. Cineva îl b tu pe um r.ă ăSe întoarse speriat i-1 v zu pe b iat. Era plin de praf ş ă ă i funingine din cap pîn în picioare, dar nuş ă

p rea r nit.ă ă— Unde e mama? întreb b iatul.ă ă— Aici sînt, fiule, îi r spunse o voce de sub d rîă ă m turi. E ti r nit?ă ş ăCopilul începu s plîng . Ilie îl lu în bra e.ă ă ă ţ— Plîngi, b iatul meu? se auzi vocea din ce în ce ă mai slab . Nu face asta. Mamei tale i-a trebuită

ceva timp s în eleag c via a are un rost i cred c am reu it s te înv i pe tine acest lucru. Cum arată ţ ă ă ţ ş ă ş ă ăţş ă ora ul în care ş te-ai n scut?ă

Ilie i copilul st teau nemi ca i, inîndu-se strîns în bra e.ş ă ş ţ ţ ţArat bine, min i Ilie. Au murit cî iva r zboinici, ă ţ ţ ă dar asirienii s-au retras. Umblau s -1 prind pe guveră ă -

nator, pentru a r zbuna moartea uneia dintre c peă ă teniile lor.Se a ternu din nou t cerea iar apoi se auzi vocea ş ă femeii, tot mai slab :ă— Spune-mi c ora ul a fost salvat. ă ş El î i d du seama c moartea d dea tîrcoale pe ş ă ă ă aproape.— Ora ul e întreg i fiul t u n-a p it nimic.ş ş ă ăţ— i tu?Ş— Am supravie uit.ţ

tia c aceste vorbe îi vor elibera sufletul i va Ş ă ş putea muri în pace.— Roag -1 pe fiul meu s îngenuncheze, mai spuse ă ă femeia dup o pauz . A vrea s faci un leg mîntă ă ş ă ă

în fa a Domnului Dumnezeul t u.ţ ă— Orice, voi face orice dore ti.ş

— Mi-ai spus odat c Domnul se afl în toate luă ă ă crurile i eu te-am crezut. Ai spus c sufletele nu se ducş ă pe Al Cincilea Munte i iar te-am crezut. Dar nu mi-ai ş spus unde se duc. Acum iat jur mîntul: nu m ve iă ă ă ţ plînge i ve i avea grij unul de cel lalt, pîn ce Domnul ş ţ ă ă ă va hot rî ca fiecare s - i urmeze drumul. Din clipaă ă ş aceasta, sufletul meu va fi una cu tot ceea ce mi-a fost dat s aflu pe p mînt: eu sînt valea, mun ii din jur,ă ă ţ ora ul i oamenii care umbl pe drumurile lui. R ni ii ş ş ă ă ţ i cer etorii, solda ii i preo ii, negustorii i nobilii. Sîntş ş ţ ş ţ ş p mîntul pe care c lca i i izvorul care potole te setea ă ă ţ ş ş c l torului. Nu m plînge i, c ci nu ave i de ce s fi iăă ă ţ ă ţ ă ţ tri ti. De acum eu sînt Akbarul i ora ul este frumos.ş ş ş

Se a ternu lini tea mor ii i vîntul se opri. Ilie nu ş ş ţ ş mai auzi nici strig te, nici trosnetul lemnului,ă arzînd în casele vecine. Asculta doar lini tea si era atît de inş tens c putea aproape s-o pip ie.ă ă ă

Ilie se smulse de lîng b iat, î i sfî ie hainele i priă ă ş ş ş vind spre cer, strig din toate puterile:ă— Doamne, Dumnezeul meu! Pentru Tine am plecat din Israel i nu i-am oferit sîngele meu, a a cumş Ţ ş

au f cut prorocii care au r mas. Prietenii m-au f cut la , ă ă ă ş iar du manii tr d tor. Pentru Tine m-am hr nit doarş ă ă ă cu mîncarea corbilor i am str b tut desertul pîn am ş ă ă ă ajuns la Sarepta, cetatea numit Akbar de oameniiă locului. Prin voia Ta am întîlnit o femeie i la îndemnul ş T u inima mea a înv at s-o iubeasc , în tot acest timp ă ăţ ă n-am uitat ce misiune mi-ai încredin at i, în toate zilele petrecute aici, am fost gata de plecare. Frumosul Akbar ţ ş este acum o ruin i femeia pe care mi-ai încredin at-o ăş ţ zace dedesubt. Unde am gre it, Doamne? Cînd m-amş îndep rtat de drumul ce mi-ai h r zit? Dac te-am ă ă ă ă nemul umit, de ce nu m-ai luat de pe aceast lume? înţ ă loc s faci asta, i-ai nimicit pe cei care m-au ajutat i m-au iubit. Nu în eleg ce urm re ti. Nu v d dreptate înă ş ţ ă ş ă lucr rile Tale. Nu mai pot îndura suferin a pe care ă ţ mi-ai dat-o. Îndep rteaz -Te de mine, c ci si eu nu sînt ă ă ă decît ruin , foc i cenu .ă ş şă

În aceast clip , Ilie v zu lumina. i îngerul Domă ă ă Ş nului î i f cu apari ia.ş ă ţ— De ce-ai mai venit? îl întreb Ilie. Nu vezi c e prea tîrziu?ă ă— Am venit s - i spun c i de data asta Domnul ă ţ ăş i-a ascultat ruga i î i va da ceea ce ai cerut. Nu- iţ ş ţ ţ

vei mai auzi îngerul i eu nu m voi mai înf i a ie pîn ş ă ăţş ţ ăcînd nu se vor împlini zilele încerc rii prin care i-eă ţ dat s treci.ă

Ilie lu copilul de mîn i pornir la drum f r s tie încotro. Fumul, mai devreme împr tiat deă ăş ă ă ă ăş ăş vînt, se v l tucea acum pe str zi, f cînd aerul irespirabil. ăă ă ă „Poate c visez", se gîndi. „Poate e numai ună co mar."ş

— Ai min it-o pe mama. Ora ul e distrus, îi spuse b iatul.ţ ş ă— Ce importan are? Dac tot nu putea vedea ţă ă nimic, de ce s nu moar fericit ?ă ă ă— Dar te-a crezut si a spus c ea este Akbar.ăSe r ni la un picior în cioburile de sticl si de lut ă ă care z ceau peste tot. Durerea îl convinse că ă

nu visa, totul era teribil de real. Ajunser în pia a unde — cît ă ţ timp trecuse, oare? — se adunau oamenii si îi cereau ajutorul în judecarea pricinilor. Cerul se înro ise din ş cauza incendiilor.

— Nu vreau ca mama mea s semene cu toate ă astea. Ai min it-o.ţCopilul se str duia s - i in jur mîntul. Nu z rise ă ă ş ţ ă ă ă o lacrim pe fa a lui. „Ce s fac?" se întreb Ilie.ă ţ ă ă

Piciorul îi sîngera i se hot rî s se concentreze asupra durerii, ş ă ă poate ea îi va alunga disperarea.Î i privi rana f cut de spada asirianului. Nu era ş ă ă a a de adînc cum î i închipuise. Se a ez cuş ă ş ş ă

b iatul ă exact în locul unde z cuse legat de du mani i fusese ă ş ş salvat de un tr d tor. Oamenii nu maiă ă alergau, ci se plimbau nehot rî i de colo-colo prin fum i praf, printre ă ţ ş ruine, ca ni te cadavre vii. P reauş ă suflete uitate de Dumnezeu i condamnate s r t ceasc ve nic pe P -mînt. Toate astea n-aveau nici unş ă ăă ă ş ă sens.

Cî iva încercau s fac ceva. Auzea vocile femeilor ţ ă ă i cîteva ordine contradictorii date de solda iiş ţ care su-pravie uiser masacrului. Erau pu ini îns i încerc rile ţ ă ţ ăş ă lor nu duceau la nici un rezultat.

Preotul spusese cîndva c lumea nu e altceva decît ă somnul colectiv al zeilor. i dac aveaŞ ă dreptate? Ar putea s -i ajute pe zei s se trezeasc din co mar i apoi ă ă ă ş ş s le dea un somn mai u or? Cîndă ş visa urît, se trezea si apoi adormea din nou. De ce s nu se întîmple la fel ă si cu creatorii universului?

Mergea împiedicîndu-se de mor i. Nici unul nu mai ţ avea grija impozitelor, a asirienilor din tab r , aă ă ritualurilor religioase sau a prorocului r t citor care le vorăă bise odat .ă

„Nu pot s r mîn aici la nesfîr it. Atît mi-a r mas ă ă ş ă de la ea, acest copil, si îi voi îndeplini dorin a,ţ chiar de-ar fi ultimul lucru pe care-1 voi face pe p mînt."ă

Se ridic cu greu, lu copilul de mîn si porni la ă ă ă drum. V zu cî iva in i care jefuiau pr v liile iă ţ ş ă ă ş corturile d rîmate. Sim i, pentru prima dat , dorin a s fac ă ţ ă ţ ă ă ceva, s -i opreasc .ă ă

Dar oamenii îl îmbrîncir , spunînd:ă— Ne hr nim doar cu resturile de la osp ul pe care ă ăţ guvernatorul 1-a devorat de unul singur. Nu

ne sta în cale.Ilie n-avea putere s se certe. Scoase copilul afar ă ădin cetate si o luar prin vale. îngerii nuă

vor mai ap rea cu spadele lor de foc.ă„Lun plin ."ă ăDeparte de praf i fum, putea privi noaptea lumiş nat de razele lunii. Acum cîteva ore, cîndă

încercase s p r seasc ora ul i s ajung în Israel, g sise ă ă ă ă ş ş ă ă ă drumul cu u urin . i asirienii la fel.ş ţăŞCopilul se împiedic de un trup i scoase un ip t. ă ş ţ ă Era preotul. Avea mîinile i picioarele t iate,ş ă

dar era înc viu. Ochii lui priveau fix spre Al Cincilea Munte.ă— Dup cum vezi, zeii fenicieni au învins în b t lia ă ăă cereasc , vorbi el cu greutate, dar cu glasă

calm. Din gur i se prelingea un fir de sînge.ă— Las -m s - i curm suferin a, îi spuse Ilie în loc ă ă ă ţ ţ de r spuns.ă— Durerea nu înseamn nimic fa de bucuria ă ţă datoriei împlinite.— Datoria ta era s distrugi un ora de oameni ă ş drep i?ţ— Un ora nu moare, numai locuitorii lui i ideile ş ş pe care le duc cu ei. într-o zi, vor sosi al iţ

oameni în Akbar, vor bea din apa lui, iar piatra pus drept temelie ă de fondatorul ora ului va fi lustruitş ă i p zit de al i ş ă ă ţ preo i. Pleac , suferin a mea va lua sfîrsit în curînd, pe ţ ă ţ cînd ie, disperarea î i va fiţ ţ

tovar pîn la sfîr itul ăş ă ş zilelor.Trupul mutilat abia mai respira i Ilie se hot rî s ş ă ăplece, în acest moment, r s ri ca din p mîntă ă ă

o ceat ăde b rba i, femei i copii care îl înconjurar .ă ţ ş ă— Tu e ti! strigau. Tu i-ai necinstit ara i ai adus ş ţ ţ ş blestemul pe capul ora ului nostru!ş— S vad zeii! i s tie cine e vinovatul!ă ă Ş ăşOamenii îl îmbrînceau i îl zgîl îiau. B iatul se ş ţ ă smulse din mîna lui i o lu la fug . îl loveau înş ă ă

fa , ţă în piept si în spate, dar el se gîndea doar la b iat: nu ă fusese în stare nici m car s aib grij de el.ă ă ă ăB taia nu dur mult. Poate c erau cu to ii s tui de ă ă ă ţ ă atîta violen . Ilie c zu la p mînt.ţă ă ă— Pleac de-aici! îi strig cineva. Ne-ai r spl tit cu r u binele pe care i 1-am f cut!ă ă ă ă ă ţ ăCeata se îndep rt . Ilie nu mai avea putere s se ă ă ă ridice. Cînd reu i, în sfîr it, s se elibereze deş ş ă

sentimentul de ru ine care-1 cuprinsese, era alt om. Nu dorea nici s moar , nici s tr iasc . Nu maiş ă ă ă ă ă sim ea ţ nimic: nici iubire, nici ur , nici credin .ă ţă

Sim i o atingere pe fa i se trezi. Era înc noapte, ţ ţăş ă dar luna disp ruse de pe cer.ă— Am promis mamei c voi avea grij de tine, spuse ă ă b iatul. Dar nu tiu ce s fac.ă ş ă— întoarce-te în ora . Vei g si un om bun care s ş ă ă te ad posteasc .ă ă— E ti r nit. Trebuie s - i oblojesc bra ul. Poate apaş ă ăţ ţ re un înger i-mi spune ce s fac.ş ă— E ti un prost, habar n-ai ce se întîmpl ! strig Ilie. ş ă ă îngerii nu se mai întorc, pentru c sîntemă

oameni m run i si nevolnici în fa a suferin ei. Oamenii ca noi, ă ţ ţ ţ cînd d necazul peste ei, trebuie s seă ă descurce singuri!

Respir adînc i încerc s se lini teasc . N-avea rost ă ş ă ă ş ă s se r steasc la b iat.ă ă ă ă— Cum ai ajuns la mine?— Nici n-am plecat.— înseamn c ai asistat la batjocorirea mea. î i dai ă ă ţ seama c nu mai am ce c uta în Akbar.ă ă— Tu mi-ai spus c din orice b t lie înve i, chiar si ă ăă ţ arunci cînd e ti înfrînt.ş

î i aminti de diminea a precedent i de drumul ş ţ ăş f cut împreun la izvor. Parc trecuser ani deă ă ă ă atunci, îi veni s -i spun c vorbele frumoase nu ajut un om ă ă ă ă care sufer , dar se hot rî s nu-1 sperie peă ă ă b iat.ă

— Cum ai sc pat din incendiu? ă B iatul î i plec fruntea.ă ş ă— Nu dormeam. M-am hot rît s stau treaz i s ă ă ş ăv d dac te duci la ea în odaie. Am v zut cîndă ă ă

au intrat solda ii.ţIlie se scul si începu s umble. C uta stînca de la ă ă ă poalele muntelui, unde într-o sear seă

a ezase cu ş femeia s priveasc asfin itul.ă ă ţ— Mai bine nu m duc. Voi suferi i mai tare.ă şDar se sim ea atras parc de o for nev zut spre ţ ă ţă ă ă locul acela. Cînd ajunse, începu s plîngă ă

amarnic. Ca i ora ul Akbar, locul era însemnat cu o piatr , dar ş ş ă numai el îi cuno tea semnifica ia. N-oş ţ vor preasl vi noii ă locuitori i nu va fi lustruit de vreo pereche de îndrş ă ăgosti i care tocmai descoper ce eţ ă dragostea.

Lu în bra e copilul i adormir amîndoi.ă ţ ş ă

— Mi-e sete si mi-e foame, zise b iatul de cum se ă trezi.— Putem c uta ni te p stori. Nu cred s fi p it ă ş ă ă ăţ ceva, c ci nu locuiesc în Akbar.ă— Trebuie s reconstruim ora ul. Mama spunea c ă ş ăea e Akbarul.Ce ora ? Nu mai avea nici palat, nici pia , nici ş ţă ziduri. Oamenii de treab au devenit tîlhari iă ş

tinerii solda i au fost masacra i, îngerii nu se vor mai întoarce, ţ ţ dar acest lucru era mai pu in important.ţ— Crezi c distrugerea, suferin a, moartea care ne-au ă ţ lovit ieri sear au avut vreun rost? Crezi c eă ă

nevoie s distrugi mii de vie i, pentru ca cineva s trag ni te înv minte?ă ţ ă ă ş ăţăB iatul îl privi speriat.ă— Uit ce-am spus, îl lini ti Ilie. Hai s g sim ă ş ă ă p storii.ă— i s refacem ora ul, insist b iatul.Ş ă ş ă ăIlie nu-i r spunse. tia prea bine c nu-1 va mai asă Ş ă culta nimeni, to i îl învinuiau c le-a adusţ ă

n pasta. ă Guvernatorul fugise, comandantul era mort, Tirul i ş Sidonul vor fi o prad u oar pentruă ş ă cuceritori. Poate c femeia avusese dreptate: zeii sînt schimb tori. De ă ă data aceasta, Domnul fusese cel care plecase.

— Cînd ne întoarcem? întreb din nou b iatul. ă ă Ilie îl apuc de umeri i începu s -1 zgîl îie cuă ş ă ţ furie.

— Uit -te înapoi! Nu e ti un înger orb, nu, ba chiar ai pîndit s vezi ce va face mama ta.ă ş ăCe vezi? Observi coloanele de fum care se înal spre cer? Ce crezi c ţă ă înseamn asta?ă

— M doare! Vreau s plec!ă ăIlie se sperie de el însu i. Niciodat nu se purtase ş ă a a. Copilul se eliber din strînsoare i o lu laş ă ş ă

fug spre ă ora . El îl ajunse din urm si îngenunche la picioarele ş ă lui.'— lart -m . Nu mai tiu ce fac. Copilul suspin , dar nu v rs nici o lacrim . Ilie se ă ă ş ă ă ă ă a ez lîng el,ş ă ă

a teptînd s se lini teasc .ş ă ş ă— Nu pleca, te rog. Cînd mama ta s-a dus, i-am spus c r mîn cu tine pîn ce î i vei croi singur ună ă ă ţ

drum în via .ţă— Da, i i-ai spus c ora ul n-a p it nimic. i ş ă ş ăţ Ş atunci, ea a spus...

— Nu e nevoie s repe i. Sînt tulburat si chinuit de ă ţ vina pe care o port. Las -m s m reg sesc si,ă ă ă ă ă iart -m , ă ă n-am vrut s te doar .ă ă

B iatul îl îmbr i a. Dar nu v rs nici o lacrim .ă ăţş ă ă ă

Ajunser la o c su din mijlocul v ii. în poart stă ă ţă ă ă ătea o femeie i doi copii mici se jucau în fa aş ţ casei. Oile erau în arc, ceea ce însemna c p storul nu le dusese pe munte în diminea a aceea.ţ ă ă ţ

Femeia se uita speriat cum se apropiau de cas un ă ă b rbat i un copil. Prima pornire fu s -iă ş ă izgoneasc imeă diat, dar rînduiala i zeii o îndemnau s respecte legea ş ă universal a ospitalit ii. Dac nu-iă ăţ ă va primi, i copiii ei s-ar putea s p easc acela i lucru într-o zi.ş ă ăţ ă ş

— N-am bani, le spuse. Dar v pot da ap i ceva ă ăş de mîncare.Se a ezar pe prispa cu acoperi de paie i ea le ş ă ş ş aduse fructe uscate i o cof cu ap . Mîncar înş ă ă ă

t cere, ă sim ind, pentru prima dat dup cumplita noapte, c ţ ă ă ă se afl într-o cas de oameni. Copiii, speria iă ă ţ de apari ia ţ celor doi, se refugiaser în cas .ă ă

Cînd termin de mîncat, Ilie întreb de p stor.ă ă ă— Trebuie s vin , îi r spunse femeia. Am auzit mult zgomot si a venit cineva în zori si ne-aă ă ă

spus c ăAkbarul e la p mînt. B rbatul meu s-a dus s vad ce ă ă ă ă s-a întîmplat.Copiii o strigar si ea intr în cas .ă ă ă— N-are rost s mai încerc s -1 conving pe b iat, se ă ă ă gîndi Ilie. M va bate la cap pîn ce voiă ă

spune ca el. Mai bine s vad singur c e imposibil ce vrea.ă ă ăMîncarea i apa f cur minuni, începeau s - i vin ş ă ă ăş ă în fire.Gîndurile îi zburau cu mare repeziciune si nu c utau r spunsuri, ci solu ii.ă ă ţ

Peste cîtva timp, sosi i p storul. Privi cu team spre ş ă ă cei doi, preocupat de siguran a familieiţ sale. Dar în elese îndat despre ce era vorba.ţ ă

— Cred c sînte i refugia i din Akbar. Tocmai vin ă ţ ţ de acolo.— Ce se mai întîmpl ? întreb b iatul.ă ă ă— Ora ul a fost distrus i guvernatorul a fugit. Zeii ş ş au întors lumea cu susul în jos.— Am pierdut tot ce aveam, zise Ilie. Am fi bucuro i ş dac ne-ai primi.ă— Mi se pare c nevasta mea v-a primit i v-a hră ş ănit. Acum va trebui s pleca i si s v lua i laă ţ ă ă ţ

trînt cu via a.ă ţ— Nu tiu ce s fac cu b iatul. Am nevoie de ajutor.ş ă ă— Cum s nu tii? E în plin putere si pare inteă ş ă ligent. Dumneata pari, la rîndul dumitale, s fiă

trecut prin multe. O combina ie perfect , pentru c po i s -1 ţ ă ă ţ ă aju i s dobîndeasc în elepciunea.ţ ă ă ţOmul z ri rana de la bra ul lui Ilie i fu de p rere ă ţ ş ă c nu e prea grav . Intr în cas i reveniă ă ă ăş

repede cu leacuri si o bucat de pînz . B iatul vru s -1 ajute la oblojirea r nii i cînd p storul îlă ă ă ă ă ş ă refuz , îi spuse c îi ă ă promisese mamei sale s aib grij de acel b rbat.ă ă ă ă

P storul rîse.ă— Fiul dumitale e om de cuvînt.— Nu sînt fiul lui. i el este un om de cuvînt. Va reconstrui ora ul, pentru ca apoi s-o aduc peŞ ş ă

mama înapoi, a a cum a f cut i cu mine.ş ă şIlie în elese ce spera b iatul, dar cînd vru s -i r sţ ă ă ă pund , p storul tocmai striga ceva la nevast -saă ă ă

care intrase în cas .ă— Ai face bine s te apuci imediat de treab , spuse ă ă el. Va dura destul de mult pîn va fi totul caă

înainte.— Nu va mai fi niciodat ca înainte.ă— Pari un tîn r plin de în elepciune i probabil tii ă ţ ş ş multe lucruri pe care eu nu le în eleg. Darţ

via a m-a ţ înv at cîteva lucruri pe care nu le voi uita niciodat : omul depinde de vreme i deăţ ă ş anotimpuri si un p stor ă poate supravie ui doar dac în elege aceasta. El î i ţ ă ţ ş îngrije te turma si fiecareş animal în parte, încearc s -si ă ă ajute animalele s fete, nu se îndep rteaz niciodat ă ă ă ăde locul unde le poate adap . Se întîmpl îns ca una ă ă ă dintre oile de care a avut grij ca de ochii din cap s ă ămoar într-ună

accident. S fie muscat de un arpe sau ă ă ş de un animal s lbatic, s cad într-o pr pastie. N-ai ă ă ă ă cum să evi i inevitabilul.ţ

Ilie privi spre Akbar i- i aminti de vorbele ş ş îngerului. N-ai cum s evi i inevitabilul.ă ţ— î i trebuie disciplin i r bdare ca s mergi mai ţ ăş ă ă departe, spuse p storul.ă— i speran . Cînd nu mai ai speran , n-are rost Ş ţă ţă s - i irose ti puterile luptînd cu imposibilul.ă ţ ş— Nu e vorba de speran a în viitor. Trebuie s - i ţ ă ţ recl de ti propriul trecut.ă şP storul nu se mai gr bea, î i sim ea inima plin de ă ă ş ţ ă mil pentru refugia i. Dac el i familia luiă ţ ă ş

fuseser ăocoli i de nenorocire, putea m car s -i ajute pe cei doi i astfel s le mul umeasc zeilor. Pe deţ ă ă ş ă ţ ă alt parte, auă zise i el de prorocul care urcase pe Al Cincilea Munte ş i nu fusese mistuit de focul dinş ceruri. Era sigur c ăacesta era chiar omul din fa a lui.ţ

— Dac vre i, pute i s mai r mîne i o zi.ă ţ ţ ă ă ţ—— N-am în eles ce-ai spus adineauri, cum adic s - i ţ ă ăţ recl de ti propriul trecut?ă ş— Pe aici a trecut mult lume, în drum spre Tir i ă ş Sidon. Unii se plîngeau c n-au reu it s facă ş ă ă

nimic în Akbar si se duceau s -si încerce norocul în alt parte. ă ă Dup un timp se întorceau. Nu reu iseră ş ă s g seasc ă ă ăce c utau, pentru c luaser cu ă ă ă ei, pe lîng bagaje, poă vara înfrîngerii suferite. Cîte unul g sise ceva de lucru ă la cîrmuire, sau era bucuros c a putut da o educa ie ă ţ mai aleas copiilor, dar atît.ă Pentru c trecutul lor din ă Akbar îi f cuse tem tori, n-aveau destul încredere în ă ă ă ei în i i pentru aş ş îndr zni mai mult. Pe la poarta mea au trecut i oameni plini de entuziasm. Profitaser de ă ş ă fiecare clipă de via la Akbar si, cu mult greutate, reuţă ă iser s adune banii necesari pentru c l toria pl nuit . ş ă ă ăă ă ă Pentru ei, via a era o permanent victorie i, f r ţ ă ş ă ăîndoial , a a continua s fie. i ace tia se întorceau, dar aveauă ş ă Ş ş de povestit lucruri minunate. Ob inuser tot ce- i ţ ă ş doriser , pentru c nu s-au împiedicat de frustr rile dină ă ă trecut.

Vorbele p storului îi mergeau lui Ilie drept la inim .ă ă— Nu e greu s refaci o via , a a cum nu e impoă ţă ş sibil s recl de ti Akbarul din ruine, continuă ă ş ă

p storul. ă Trebuie doar s fim con tien i c for ele nu ne-au pă ş ţ ă ţ ăr sit ă si s tim s ne folosim de ele.ăş ăOmul îl privi cu aten ie.ţ— Dac trecutul nu te mul ume te, uit -1 pe loc, ă ţ ş ă continu el. Alc tuieste- i o nou via în careă ă ţ ă ţă

s crezi. ă Concentreaz -te numai asupra momentelor în care ai ă ob inut ce- i doreai i asta î i va da putereţ ţ ş ţ s reu e ti.ă ş ş

„A fost o vreme în care mi-am dorit s fiu tîmplar ă i apoi am vrut s fiu prorocul trimis sş ă ă salveze Israelul", se gîndi Ilie. „îngerii coborau din ceruri i Domnul ş îmi vorbea. Pîn cînd am în eles că ţ ă El nu era drept i ş poruncile Lui dep eau în elegerea mea."ăş ţ

P storul strig spre femeie c nu mai pleac . F cuse ă ă ă ă ă deja drumul pîn la Akbar pe jos si nu maiă avea chef de o nou c l torie.ă ăă

— î i mul umesc c ne-ai primit, zise Ilie.ţ ţ ă— Nu e mare lucru s v ad postesc o noapte. ă ă ă B iatul îi întrerupse:ă— Vrem s ne întoarcem în Akbar.ă— A tepta i pîn mîine. Ora ul este pr dat de proş ţ ă ş ă priii lui locuitori si nu ve i g si unde s dormi i.ţ ă ă ţB iatul î i l s privirile în p mînt i- i mu c buzele, ă ş ă ă ă ş ş ş ă dar î i st pîni lacrimile i de data aceasta.ş ă ş

P storul îi ă conduse în cas , î i lini ti nevasta i copiii i pîn seaă ş ş ş ş ă ra le vorbi celor doi despre vreme ca să le abat gînă durile.

În ziua urm toare, cei doi se trezir devreme, mînă ă car ce le preg tise femeia p storului i seă ă ă ş preg tir de ă ă plecare.

— S ave i parte de via lung i de turme bogate, zise Ilie. Trupul meu a primit hranaă ţ ţă ăş trebuincioas , suă fletul meu a înv at despre cele ne tiute. Domnul s v r spl teasc pentru ce-a iăţ ş ă ă ă ă ă ţ f cut pentru noi, iar fiii ă vo tri s nu fie pribegi prin ri str ine.ş ă ţă ă

— Nu tiu despre care Domn vorbe ti, c ci s lş ş ă ăăşluiesc destui pe Al Cincilea Munte, zise p storul cu ă asprime, dar schimb imediat tonul. Gînde te-te la fapă ş tele bune pe care le-ai s vîr it. Ele î iă ş ţ vor da curaj.

— Am f cut foarte pu ine i în nici un caz nu a fost ă ţ ş meritul meu.— Atunci ar trebui s faci mai multe.ă— Poate c-a fi putut s împiedic invazia. P storul rîse.ş ă ă— Chiar de-ai fi fost guvernatorul Akbarului, n-ai fi putut împiedica ceea ce era inevitabil s seă

produc .ă— Poate c guvernatorul ar fi trebuit s -i atace pe ă ă asirieni de la început, cînd erau pu ini. Sau sţ ă

negocieze pacea înainte de izbucnirea r zboiului.ă— Tot ce-ar fi putut fi dar n-a fost sînt vorbe în vînt, care dispar f r urm , spuse p storul. Via a eă ă ă ă ţ

f cut ă ădin ceea ce f ptuim, dar ă exist anumite încerc ri la care ă ă zeii ne supun. Nu conteaz de ce o fac si nuă are rost s ăne str duim s le evit m.ă ă ă

— De ce?— Întreab -1 pe prorocul israelit care tr ia în Akbar. ă ă Se pare c el are r spuns la toate. Omul oă ă

porni spre arc.ţ— Trebuie s -mi duc oile la p scut. Ieri au stat înă ă chise aici si acum nu mai au r bdare.ăF cu un semn de r mas bun si porni la drum cu oile ă ă sale.

B rbatul si copilul mergeau agale pe vale.ă— Mergi cam încet, zise b iatul. Te temi de ce poate ă urma.— De mine mi-e team , îi r spunse Ilie. Nu mai pot ă ă suferi pentru c nu mai am suflet.ă— Dumnezeu care m-a readus la viat e înc viu. ă ă El va putea s-o reînvie pe mama, dac tu faciă

acela i lucru cu ora ul.ş ş— Uit de acest Dumnezeu. El este de-acum departe ă i nu mai face minunile pe care le a tept mş ş ă

de la El.P storul avea dreptate. Acum trebuia s - i reclă ăş ădeasc propriul trecut, s uite c odat seă ă ă ă

crezuse pro-rocul trimis s elibereze Israelul, dar care d duse gre ă ă ş în misiunea de a salva un biet ora .şAcest gînd îi trezi o ciudat senza ie de euforie. ă ţ Pentru prima dat în via , se sim ea liber să ţă ţ ă

fac ce ă vrea i cînd vrea. Nu-i va mai auzi pe îngeri, dar, în ş schimb, era liber s se întoarc în Israel,ă ă s fie iar tîm-ă plar, s c l toreasc în Grecia ca s înve e cum gîndesc ă ăă ă ă ţ în elep ii sau s plece cu navigatoriiţ ţ ă spre inuturile de ţ peste mare.

Dar, mai înainte, trebuia s se r zbune, î i d ruise ă ă ş ă cei mai frumo i ani din via unui Dumnezeuş ţă surd, care nu tia decît s porunceasc i s le fac pe toate dup voia Lui. Se obi nuise s -I accepteş ă ăş ă ă ă ş ă hot rîrile, s -I înă ă deplineasc poruncile.ă

Drept r splat pentru credin a lui, fusese p r sit, ă ă ţ ă ă înfl c rarea îi fusese dispre uit , iară ă ţ ă eforturile de a împlini voin a Suprem nu avuseser alt rezultat decît ţ ă ă moartea singurei femei pe care o iubise.

— În mîna Ta este întreaga putere a universului, rosti Ilie în limba lui de acas , pentru ca b iatulă ă s nu-i ă în eleag vorbele. Po i distruge un ora , o ar , a a cum ţ ă ţ ş ţ ă ş noi strivim un gîndac. Trimite deci focul ceresc s m mistuie acum, c ci, dac n-o vei face, m voi întoarce împotriva lucr rii Tale.ă ă ă ă ă ă

Akbar ap ru la orizont. Ilie apuc mîna b iatului ă ă ă i o strînse cu putere.ş— De-aici înainte, pîn vom trece de por ile cet ii, ă ţ ăţ voi merge cu ochii închi i i tu m vei conduce,ş ş ă

îi spuse b iatului. Dac voi muri pe drum, va trebui s faci tu ă ă ă ceea ce m-ai rugat pe mine: s recl de tiă ă ş Akbarul, chiar dac pentru asta va trebui ca mai înainte s cre ti, apoi ă ă ş s înve i cum se ciople te lemnul iă ţ ş ş cum se taie piatra.

B iatul nu zise nimic. Ilie închise ochii i se l s ă ş ă ăcondus. Asculta vuietul vîntului i zgomotulş pa ilor ş pe nisip.

Î i aminti de Moise, care, dup ce eliberase poporul ş ă ales, conducîndu-1 prin de ert iş ş înfruntînd mari greut i, a fost oprit de Dumnezeu s intre în Canaan. ăţ ă i-atunci Moise a spus:Ş

Îng duie-mi s trec si s v d p mîntul cel bun care este ă ă ă ă ă peste Iordan.

Dumnezeu îns s-a mîniat de cererea lui i i-a zis:ă ş

Ajunge. De acum s nu-Mi mai gr ie ti de aceasta. Priă ă ş ve te cu ochii t i spre apus i spre miaz noapte i spreş ă ş ă ş miazăzi si spre r s rit i vezi cu ochii t i, c ci nu vei trece peste ă ă ş ă ă acest Iordan.

Astfel r spl tise Domnul lunga i greaua str danie ă ă ş ă a lui Moise: nu i-a dat voie s pun piciorul peă ă P mîntul ă F g duin ei. Ce s-ar fi întîmplat dac nu L-ar fi asă ă ţ ă cultat?

Ilie se întoarse din nou cu gîndul la Cel de Sus.— Doamne, Dumnezeul meu, b t lia asta nu s-a dat ăă între asirieni i fenicieni, ciş între Tine i mine.ş

Nu m-ai prevenit i, ca întotdeauna, ai învins i ai f cut dup voia Ta. Ai luat viata femeii pe care oş ş ă ă iubeam i ai ş nimicit ora ul care m-a ad postit cînd eram departe de ş ă cas .ă

Vîntul îi uiera tot mai tare pe lîng urechi. Ilie se înfrico a, dar nu se opri.ş ă ş— Nu pot s-o aduc înapoi pe femeie, dar pot schimba destinul operei Tale de distrugere. Moise i-aţ

f cut ă pe plac i n-a trecut peste rîu. Eu îns voi merge mai ş ă departe: ia-mi via a în clipa asta pentru c ,ţ ă dac m vei ă ă l sa s ajung la por ile cet ii, voi face la loc tot ce ai vrut Tu s nimice ti de pe fa aă ă ţ ăţ ă ş ţ p mîntului. i m voi ă Ş ă ridica împotriva Ta.

T cu, î i goli mintea de gînduri i a tept s vin moartea. Mult vreme ascult doar zgomotulă ş ş ş ă ă ă ă ă pa ilor ş pe nisip, nu voia s aud nici vocea îngerilor, nici ă ă blestemele Celui de Sus. î i sim ea inimaş ţ u oar i nu ş ăş se mai temea de ce i se putea întîmpla. Dar parc în ă adîncul sufletului începea s - i facă ş ă loc un fel de nelini te, ca i cum ar fi uitat ceva de mare însemn tate.ş ş ă

Intr-un tîrziu, b iatul se opri i-1 scutur de bra .ă ş ă ţ— Am ajuns, îi spuse.Ilie deschise ochii. Focul din ceruri nu venise s -1 ă mistuie, iar în jur nu vedea decît ruinele cet iiăţ

Akbar.

Privi în ochii b iatului, care îl inea acum strîns de ă ţ mîn parc temîndu-se s nu-i scape. Oare îlă ă ă iubea? Nu tia, dar la lucrurile acestea se putea gîndi mai tîrziu. ş Acum avea de îndeplinit o misiune i, înş sfîr it, nu era ş o porunc dat de Domnul.ă ă

Mirosul de ars ajungea pîn la ei. P s ri de prad ă ă ă ă se roteau în înalt, a teptînd momentul potrivitş pentru a devora le urile solda ilor. Ilie se apropie de unul i ş ţ ş îi lu spada de la brîu. în z p ceala dină ă ă noaptea trecut , ă asirienii uitaser s adune armele din afara cet ii.ă ă ăţ

— La ce- i trebuie? îl întreb b iatul.ţ ă ă— Ca s m ap r.ă ă ă— Asirienii au plecat.— Oricum e mai bine s-o am la mine. Ne putem a tepta la orice.şVocea îi tremura. Nu avea de unde s tie la ce s ăş ă se a tepte dup ce vor fi trecut de zidul înş ă

ruin , dar ă era hot rît s fac moarte de om, dac cineva ar fi ă ă ă ă încercat s -1 umileasc .ă ă— Sînt la fel de distrus ca acest ora , dar, asemenea ş lui, nu mi-am îndeplinit înc misiunea.ă— Acum te recunosc, îi zise b iatul zîmbind.ă— Nu te l sa fermecat de vorbe. Alt dat m mîna ă ă ă ă dorin a de a o detrona pe Izabela i a-1 întoarceţ ş

pe Israel c tre Domnul, dar, cum Domnul ne-a uitat, trebuie s ă ăuit m si noi de El. Acum am o singură ă misiune: s ă îndeplinesc ceea ce m-ai rugat.

B iatul îl privi neîncrez tor.ă ă— F r Dumnezeu, mama nu se poate întoarce ă ă printre cei vii.Ilie îl mîngîie pe cap.— Numai trupul mamei tale a plecat. Ea se afl prină tre noi i, a a cum ne-a spus, ea este cetateaş ş

Akbar. Trebuie s-o ajut m s - i recapete frumuse ea.ă ăş ţ

Ora ul era aproape pustiu. La fel ca în noaptea inş vaziei, b trîni, femei si copii umblau de colo-ăcolo, de parc n-ar fi tiut ce hot rîre s ia.ă ş ă ă

B iatul observase c , de cîte ori se apropia cineva ă ă de ei, Ilie strîngea cu putere minerul spadei. Dar oamenii se ar tau indiferen i: cei mai mul i îl recuno teau ă ţ ţ ş pe prorocul din Israel, unii îl salutau din cap, dar nimeni nu-i adresa vreun cuvînt, nici m car de ocar .ă ă

„ i-au pierdut pîn si puterea de a urî", se gîndi el, Ş ă privind spre piscul celui de Al Cincilea Munte, înv luit ă de cea a etern . i-atunci î i aduse aminte de vorbele ţ ă Ş ş Domnului:

Voi arunca le urile voastre peste cele ale zeilor vo tri i ş ş ş inima mea se va scîrbi de voi. ara voastr va fi oŢ ă ruin si ă ora ele voastre vor fi pustii.ş

Iar celor r ma i, le voi s di în suflete atîta înfrico are, c se vor teme i de fo netul frunzelor. i voră ş ă ş ă ş ş Ş c dea ca ele, ă f r a fi lovi i.ă ă ţ

„Iat ce-ai f cut, Doamne, te-ai inut de cuvînt si umbrele celor vii r t cesc pe p mînt. Iară ă ţ ăă ă Akbar este ora ul ales s le fie ad post."ş ă ă

Cei doi ajunser în pia a principal , se ă ţ ă a ezar ş ăpe ruine si privir în jur. Ora ul era mai distrusă ş decît î i ş imaginaser . Acoperi urile caselor z ceau la p mînt i murd ria i insectele puseser st pînireă ş ă ă ş ă ş ă ă peste tot locul.

— Trebuie s adun m mor ii, spuse el. Altfel, va da ă ă ţ ciuma peste ora .şB iatul continua s priveasc în p mînt.ă ă ă ă— Capul sus, îi spuse Ilie. Avem mult de lucru pentru a o mul umi pe mama ta.ţDar b iatul nu-1 ascult , începuse s în eleag c ă ă ă ţ ă ăundeva, printre acele ruine, se afla trupul care-i

d duse ă via . Si acel trup nu se deosebea de celelalte care zţă ăceau împr tiate în jur.ăş

Ilie nu mai insist . Se ridic , sui pe umeri un mort ă ă i-I car în mijlocul pie ei. Nu- i amintea deş ă ţ ş rînduielile Domnului despre îngrop ciune. Avea de f cut un ă ă singur lucru, pentru a preveni ciuma: incinerarea.

Munci toat diminea a. B iatul st tea pironit în ă ţ ă ă acela i loc, cu privile în p mînt, dar î i inuş ă ş ţ jur mîntul f cut mamei sale: nici o lacrim nu c zu în rîna Akă ă ă ă ţă barului.

O femeie se opri s se uite la ce f cea Ilie.ă ă— Omul care îi împ ca odat pe cei vii adun acum ă ă ă trupurile mor ilor, zise.ţ— Unde sînt locuitorii Akbarului? o întreb Ilie.ă— Au plecat si au luat cu ei pu inul r mas. Nu mai ţ ă e nimic. Doar cei neputincio i n-au p r sitş ă ă

ora ul: ş b trînii, v duvele i orfanii.ă ă ş— Dar tr iau aici de cîteva genera ii. Nu po i renună ţ ţ a la tot atît de u or.ţ ş— încearc s spui asta cuiva care a pierdut totul.ă ă— Ajut -m , o rug Ilie, continuînd s care si s sti-ă ă ă ă ă vuiasc le urile, îi vom arde, pentru ca zeulă ş

ciumei s ănu vin s ne viziteze. Detest mirosul de carne ars .ă ă ă ă— Las s vin , spuse femeia. S ne ia pe to i cît mai ă ă ă ă ţ repede.Ilie nu se opri din lucru. Femeia se a ez lîng b iat ş ă ă ă si continu s -1 priveasc pe Ilie. Dup un timpă ă ă ă

se apropie din nou de el.— De ce vrei s salvezi un ora condamnat?ă ş— Dac m opresc s m gîndesc la asta, nu voi mai ă ă ă ă fi în stare s termin ceea ce am început, îiă

r spunse el.ăB trînul p stor avea dreptate: unica ans era s uite ă ă ş ă ă trecutul îndoielilor i s -si f ureasc o nouş ă ă ă ă

istorie. Prorocul de alt dat pierise o dat cu femeia în mijlocul fl c rilor ce-i mistuiau casa. Acum era ună ă ă ă ă necredincios, ros de îndoieli. Dar era viu, de i sfidase blestemul Celui ş de Sus. Dac vroia s - i continueă ă ş drumul, trebuia s ă fac ceea ce-si propusese.ă

Femeia alese un trup mai u or si-1 trase de picioare ş pîn la gr mada alc tuit de Ilie.ă ă ă ă— N-o facem de frica zeului ciumei, spuse ea. Nici din dragoste pentru Akbar, o dat ce asirienii seă

vor întoarce, ci pentru b iatul cu capul plecat de colo. El treă buie s în eleag c are via a înainte.ă ţ ă ă ţ— Mul umesc, spuse Ilie.ţ— Nu-mi mul umi. Undeva, printre aceste ruine, ţ vom g si trupul fiului meu. Era cam deă

aceea i vîrst ş ăcu acest b iat.ăEa î i acoperi fa a cu mîinile i plînse amarnic. Ilie ş ţ ş îi atinse bra ul cu blînde e.ţ ţ— Durerea pe care o sim im nu ne va p r si niciţ ă ă odat , dar munca ne va ajuta s-o îndur m.ă ă

Suferin a nu poate doborî un trup obosit.ţPetrecur toat ziua îndeplinindu- i sarcina macaă ă ş br de a c ra si stivui mor ii. Majoritatea erauă ă ţ

tineri, pe care asirienii îi socotiser ca f cînd parte din o tirea ă ă ş Akbarului. în cîteva rînduri, Ilie recunoscuse printre ei cî iva prieteni i prinsese, dar nu-si întrerupsese ţ ş lucrul.

La sfîr itul amiezii erau rup i de oboseal , dar se ş ţ ă aflau departe de a realiza ce-si propuseser .ă Nici un locuitor din Akbar nu le s rise în ajutor.ă

Se apropiar amîndoi ă de b iat. In sfîr it, acesta î i ă ş ş ridic privirile din p mînt.ă ă— Mi-e foame, spuse el.— G sesc eu ceva, îl încuraja femeia. Exist hran ascuns prin casele din Akbar. Oamenii seă ă ă ă

preg tiser ă ăpentru un asediu îndelungat.— Adu mîncare pentru noi doi, c ci ne-am îngrijit ă de ora cu sudoarea frun ii noastre, zise Ilie.ş ţ

Dar, dac ăb iatul vrea s m nînce, va trebui s - i fac rost singur.ă ă ă ăş ăFemeia în elese. A a ar fi procedat i ea cu fiul ei. ţ ş ş Se duse în locul unde alt dat fusese casa ei.ă ă

Totul era r v it de jefuitori, în c utare de obiecte de valoare, i colec ia ei de vase, f urite de me teriiă ăş ă ş ţ ă ş sticlari din Akbar, z cea la p mînt f cut nd ri. G si, totu i, fructele ă ă ă ăţă ă ă ş uscate i f ina pe care le puseseş ă deoparte.

Se întoarse în pia si împ r i mîncarea cu Ilie. ţă ă ţ B iatul nu zise nimic.ă

Se apropie un b trîn.ă— V-am v zut cum a i adunat toat ziua le urile. ă ţ ă ş V pierde i timpul de poman , nu ti i că ţ ă ş ţ ă

asirienii se vor întoarce, dup ce vor fi cucerit Tirul i Sidonul? Laă ş s s vin zeul ciumei s se a eze peă ă ă ă ş aceste locuri i ş s -i nimiceasc pîn la unul.ă ă ă

— Nu facem ceea ce facem nici pentru ei, nici pentru noi, îi r spunse Ilie. Ea munce te pentru aă ş convinge un b iat c mai exist un viitor, iar eu, ca s demonstrez ă ă ă ă c un anumit trecut nu mai exist .ă ă

— Iat c prorocul nu mai este o amenin are pentru ă ă ţ marea prin es din Tir: ce surpriz ! Izabela vaţ ă ă conduce Israelul pîn la sfîr itul zilelor sale iar noi vom g si un ă ş ă loc unde s fugim dac asirienii nu se voră ă ar ta genero i ă ş cu cei învin i.ş

Ilie nu-i r spunse. Numele care alt dat îi trezea atîta ur acum îi suna ciudat de str in.ă ă ă ă ă— Akbar va fi reconstruit oricum, continu b trînul. ă ă Zeii aleg locul pe care se cl desc ora ele, a aă ş ş

c nu-1 ă vor abandona; dar putem l sa acest lucru pe seama ă genera iilor care vin.ţ— Putem, dar n-o vom face.Ilie îi întoarse spatele b trînului, punînd astfel caă p t discu iei.ă ţ

Adormir to i trei în r coarea nop ii. Femeia îl ă ţ ă ţ luase pe b iat în bra e i auzi cum îi chior iaă ţ ş ă burta de foame. Vru s -i dea ceva s m nînce, dar se r zgîndi. ă ă ă ă Oboseala fizic alin , într-adev r,ă ă ă durerea i acest b iat, care p rea chinuit de o mare suferin , trebuia s - i g seasc ceva de f cut. Poateş ă ă ţă ă ş ă ă ă c foamea îl va ă convinge s se apuce de lucru.ă

A doua zi, Ilie i femeia se reapucar de treab . Bş ă ă ătrînul care se apropiase de ei cu o sear înainteă veni din nou.

— N-am nimic de f cut i a putea s v ajut. Dar ă ş ş ă ă n-am putere s car trupurile.ă— Atunci adun resturile de lemn i c r mizile. ă ş ă ă M tur cenu a.ă ă şB trînul se apuc de lucru.ă ă

Cînd soarele le b tea drept în cre tet, Ilie se a ez pe p mînt, frînt de oboseal . tia c îngerulă ş ş ă ă ă Ş ă era lîng ăel, dar nu-1 putea auzi. „La ce bun? Cînd am avut nevoie de el, n-a fost în stare s m ajute,ă ă acum nu-mi trebuie sfaturile lui. tiu ce am de f cut: trebuie s pun Ş ă ă ordine în acest ora si s -I ar tş ă ă Domnului c sînt în stare ă s -L înfrunt. Apoi voi pleca oriunde voi dori."ă

Ierusalimul nu era departe, la numai apte zile deş mers pe un drum destul de u or de str b tut,ş ă ă dar acolo era c utat ca tr d tor. Poate mai bine s-ar duce laă ă ă Damasc sau i-ar g si de lucru ca scribş ă în vreun oraş grecesc.

Cineva îi atinse bra ul. Se întoarse i-1 v zu pe ţ ş ă b iatul care inea în mîini un vas micu .ă ţ ţ— L-am g sit într-una din case, zise b iatul i i-1 ă ă ş întinse.Era plin ochi cu ap . Ilie b u pîn la fund.ă ă ă— M nînc i tu ceva, îi spuse b iatul. Acum munce ti i meri i o r splat .ă ăş ă ş ş ţ ă ăPentru prima oar dup acea noapte groaznic , pe ă ă ă buzele copilului ap ru un zîmbet, apoi o rupseă

la fug ăspre locul unde pusese femeia fructele i f ina.ş ă

Ilie se întoarse la lucru. Intra în casele distruse, îndep rta d rîm turile si scotea cadavrele, peă ă ă care le ducea apoi la gr mada din mijlocul pie ei. Bandajul cu ă ţ care-i legase p storul rana c zuse, dară ă nu-i p sa. ă Trebuia s - i demonstreze sie i c era destul de puternic ăş ş ă pentru a- i rec p ta demnitatea.ş ă ă

B trînul, care se apucase s adune gunoiul din ă ă pia , avea dreptate: în curînd du manul se vaţă ş întoarce, pentru a culege ce au sem nat al ii. Ilie îi scutea de ă ţ munc pe uciga ii singurei femei pe careă ş o iubise în întreaga lui via . Asirienii erau supersti io i i ar fi ţă ţ ş ş reconstruit oricum Akbarul, c ci,ă spunea credin a lor, ţ zeii a ezaser ora ele într-un fel anume, în armonie cu ş ă ş v ile, animalele, rîurile iă ş m rile, în fiecare dintre ele, ă orînduiser un loc sfînt, unde se odihneau cînd se ă întorceau din lungile lor c l torii prin lume. Cînd un ăă ora era distrus, exista marele risc ca cerul s se ş ă pr bu easc pesteă ş ă p mînt.ă

Legenda spunea c întemeietorul Akbarului trecuse ă pe aici, cu sute de ani în urm , venind dină nord. Se hot rîse s doarm i, pentru a însemna locul unde- i ă ă ăş ş l sase lucrurile, înfipsese un par înă p mînt. în ziua urm toare, nu mai putuse s -1 smulg i atunci ă ă ă ăş în elesese c era voin a universului.ţ ă ţ Pusese o piatr pe ă locul unde se petrecuse minunea i descoperise în ş apropiere un izvor. Cu timpul, mai multe triburi î i f cur s la ul în jurul pietrei si al izvorului. A a se ş ă ă ă ş ş n scuse Akbarul.ă

Guvernatorul le explicase cîndva c , dup tradi ia ă ă ţ fenician , orice ora era ă ş al treilea punct, elementul de leg tur între voin a divin si cea p mîntean . Uniă ă ţ ă ă ă versul f cea ca s mîn a s devină ă ţ ă ă plant , p mîntul o ă ă ajuta s creasc , omul culegea rodul i-1 ducea la ora , ă ă ş ş unde se sfin eau ofrandeleţ oferite zeilor, pe care le l sau ă apoi în mun ii cei sacri. Chiar dac nu c l torise prea ţ ă ăă mult, Ilie tia cş ă aceast credin era împ rt it de ă ţă ă ăş ă multe neamuri ale lumii.

Asirienii se temeau s -i lase f r hran pe zeii de ă ă ă ă pe Al Cincilea Munte. Nu doreau s striceă echilibrul Universului.

„De ce m gîndesc la toate astea, cînd asta e o lupă t între voin a mea i cea a Domnului Dumnezeulă ţ ş meu, care m-a l sat singur în mijlocul necazurilor?"ă

Îl încerc acela i sentiment din ziua precedent , cînd ă ş ă se m surase cu Dumnezeu: uita un lucruă foarte important i nu reu ea s si-1 aminteasc , oricît se str duia.ş ş ă ă ă

Mai trecu o zi. Adunaser deja cea mai mare parte ă a le urilor, cînd de ei se apropie o alt femeie.ş ă— N-am ce mînca, spuse ea.— Nici noi nu avem, îi r spunse Ilie. Ieri i ast zi ă ş ă am împ r it fiecare bucat pe din trei. Caută ţ ă ă

i hi de ş mîncare i dac g se ti, s vii s -mi spui.ş ă ă ş ă ă— Cum s g sesc?ă ă— întreab -i pe copii. Ei tiu totul.ă şDe cînd îi adusese ap , b iatul p rea s - i fi ă ă ă ă ş rec p tat pofta de via . Ilie îl trimisese s -1 ajuteă ă ţă ă

pe b trîn la strânsul gunoaielor, dar h rnicia lui nu durase ă ă mult. Acum se juca cu ceilal i copii, la margineaţ pie ei.ţ

„Mai bine. Va avea tot timpul s asude cînd va fi ă mare." Nu-i p rea r u c -1 inuse fl mînd oă ă ă ţ ă noapte întreag , sub motivul c trebuie s munceasc ; dac 1-ar ă ă ă ă ă fi tratat ca pe un biet orfan, o victim aă r ut ii solă ăţ da ilor asirieni, n-ar mai fi sc pat în veci de triste ea ţ ă ţ ce-1 cuprinsese la intrarea în ora .ş Acum, voia s -1 lase ă cîteva zile singur, s - i afle propriile r spunsuri pentru cele întîmplate.ă ş ă

— Ce pot s tie copiii? insist femeia care-i ceruse ăş ă de mîncare.— Du-te si convinge-te singur .ăFemeia i b ninul care-1 ajutau pe Ilie o v zur stînd ş ă ă ă de vorb cu copiii care se jucau pe strad . Ei îiă ă

spuser ăceva i ea zîmbi i disp ru dup un col al pie ei.ş ş ă ă ţ ţ— De unde ai tiut? întreb b trînul.ş ă ă— Pentru c am fost odat copil si tiu c pentru ă ă ş ă ei nu exist trecut, r spunse Ilie, amintindu- iă ă ş

din nou de vorbele p storului. De i i-a înfrico at noaptea ină ş ş vaziei, acum nu se mai gîndesc la asta. Ora ul este, ş pentru ei, un imens loc de joac , unde intr si ies cînd ă ă vor. Pîn la urm vor descoperi locurileă ă unde au ascuns localnicii hrana pentru a rezista în timpul asediului. Un copil poate oricînd s -1 înve e peă ţ un adult trei lucruri: cum s fie mul umit f r motiv, cum s nu stea locului ă ţ ă ă ă niciodat si cum s cear cuă ă ă insisten ceea ce- i ţă ş dore te. Acest b iat m-a f cut s m întorc în Akbar.ş ă ă ă ă

În dup -amiaza aceea, se mai al turar cî iva b trîni ă ă ă ţ ă i cîteva femei grupului care aduna mor ii.ş ţ Copiii goneau p s rile de prad si strîngeau buc i de lemn ă ă ă ăţ i de pînz . Cînd se l s întunericul, Ilieş ă ă ă a î focul în ţ ţă jurul gr mezii de le uri. Supravie uitorii din Akbar ă ş ţ privir în t cere la fumul care se în l aă ă ă ţ la cer.

Cînd termin lucrul, c zu doborît de oboseal . Dar, înainte de a adormi, îi reveni sentimentul care-1ă ă ă încercase i de diminea : un gînd foarte important se lupta cu disperare s scape din bezna uit rii. Nu eraş ţă ă ă un gînd din vremea petrecut în Akbar, ci era o poveste veche, ă care p rea s dea sens întîmpl rilor dină ă ă prezent.

În acea noapte, un b rbat intr în cortul lui ă ă lacob si lupt cu el pîn la rev rsatul zorilor. ă ă ă V zîndă c nu poate s -1 înving , îi spuse: „Laă ă ă s -m s plec." ă ă ă Iar lacob îi r spunse: „Nu te las, pîn ce nu m veiă ă ă binecuvînta." Atunci b rbatul îi zise: „Cu vrednicie te-ai ă luptat cu Dumnezeu. Cum te cheam ?" ă lacob î i spuse numele i b rbatul îi r spunse: ş ş ă ă „De-acum înainte te vei numi Israel."

Ilie rev zu fiecare întîmplare, de cînd î i p r sise ă ş ă ă atelierul i-si acceptase misiunea f r sş ă ă ă crîcneasc . ă Chiar dac misiunea era cea adev rat — si a a creă ă ă ş dea — n-avusese nici o clip ăocazia s afle ce-ăar fi g sit ă pe alte drumuri, pe care se resemnase s nu le str bat . Fiindc se temea s nu- i piard credin a,ă ă ă ă ă ş ă ţ devotamentul, voin a. I se p rea foarte primejdios s-o ia pe calea ţ ă oamenilor obi nui i, c ci ar fi putut s se laseş ţ ă ă ispitit si, cine tie, chiar s -i plac . Nu- i d dea seama c i el e ş ă ă ş ă ăş un om ca to i ceilal i, de i auzea glasulţ ţ ş îngerilor i ş primea, din cînd în cînd, porunci de la Dumnezeu. Era atît de convins c tie ce vrea, încît seăş comporta la fel ca cei care în via a lor n-au luat o hot rîre.ţ ă

Fugise de îndoial , de înfrîngere, de momentele de ă nesiguran . Dar Domnul e m rinimos i 1-aţă ă ş condus spre abisul inevitabilului, pentru a-i ar ta c omul ă ă trebuie s - i ăş aleag si ă nu s - i ăş accepte destinul.

Cu mul i ani în urm , într-o noapte ca aceasta, ţ ă lacob nu-1 l sase pe Dumnezeu s plece pîn cînd nu-1ă ă ă binecuvîntase. Atunci Domnul îl întrebase: Cum te nume ti?ş

Asta era: trebuia s ai un nume. Cînd lacob i-a r să ă puns, Dumnezeu 1-a botezat Israel. Fiecare prime teş un nume cînd se na te, dar trebuie s fie în stare s - i boteş ă ăş ze via a cu un cuvînt care s -i dea un sens.ţ ă

„Eu sînt Akbar"', spusese ea.A trebuit s -si vad ora ul distrus si iubita moart ă ă ş ăca s în eleag c îi trebuia un nume. i în clipaă ţ ă ă Ş

aceea î i botez via a ş ă ţ Eliberare.

Se ridic si privi pia a dinaintea lui i fumul care ă ţ ş se în l a din gr mada de trupuri incinerate. Prefăţ ă ă cînd în cenu trupurile celor ce-si pierduser via a, şă ă ţ înc lcase un obicei foarte vechi din ara sa, care spuneaă ţ c oamenii trebuie îngropa i dup ritual. Luptase cu ă ţ ă Dumnezeu i cu tradi ia, cînd se hot rîse s -i incineş ţ ă ă -reze, dar sim ea c nu se poate vorbi de p cat, atunci ţ ă ă cînd trebuie s g se ti ie irea pentru o situa ie nou .ă ă ş ş ţ ă Dumnezeu nu avea limite în mila Sa, dar era neîndur tor cu cei ce n-aveau curaj s îndr zneasc .ă ă ă ă

Privi din nou spre pia . Cî iva dintre supravieţă ţ uitori nu dormeau, ci st teau cu ochii pironi i înţ ă ţ flăc ri, p rîndu-li-se c focul le mistuia i amintirile, ă ă ă ş trecutul, cei dou sute de ani de pace i de apatie.ă ş Vremea fricii i speran ei trecuse, le r m sese doar puterea ş ţ ă ă de a reconstrui sau înfrîngerea.

Precum Ilie, si ei puteau s - i aleag un nume: ă ş ă Împ care, Cumin enie, Iubire, Pribegie, ă ţ existau atîtea nume cîte stele pe cer, dar fiecare trebuia s aleag unul ă ă care s -i defineasc via a.ă ă ţ

Ilie ridic ochii la cer i se rug :ă ş ă„Am luptat împotriva Ta, Doamne, i nu mi-e ru iş ş ne. Numai astfel am aflat c am ales drumul acestaă

pentru c a a am vrut eu, nu pentru c mi-a fost impus ă ş ă de c tre p rin i, de tradi ia rii mele, sau de Tine.ă ă ţ ţ ţă

La Tine, Doamne, a vrea s m întorc în clipa aceasş ă ă ta. Vreau s Te pream resc cu toat puterea voin eiă ă ă ţ mele i nu ca un la , care n-a tiut s - i aleag alt drum. Dar, ş ş ş ă ş ă pentru a-mi încredin a însemnata misiune,ţ trebuie s ăduc mai departe aceast b t lie împotriva Ta, pîn ce ă ăă ă m vei binecuvînta."ă

S refac Akbarul. Ceea ce Ilie socotea a fi o întrecere ă ă cu Dumnezeu însemna, de fapt, reîntîlnirea cu El.

Femeia care ceruse mîncare ap ru din nou în dimiă nea a urm toare, înso it de alte femei.ţ ă ţ ă— Am g sit o mul ime de provizii, spuse ea. Mul i ă ţ ţ au murit sau au fugit cu guvernatorul, a a cş ă

avem cu ce ne hr ni un an întreg.ă— G se te cîteva persoane mai în vîrst , care s suă ş ă ă pravegheze împ r irea alimentelor, îi spuse Ilie.ă ţ

B trînii ă sînt buni organizatori.— B trînii nu- i doresc s tr iasc .ă ş ă ă ă— Spune-le, totu i, s vin .ş ă ăFemeia tocmai vroia s plece, cînd Ilie o opri.ă— tii s scrii litere?Ş ă— Nu.— Eu am înv at si pot s te înv i pe tine. Asta dac vrei s m aju i s administr m treburileăţ ă ăţş ă ă ă ţ ă ă

cet ii.ăţ— Dar asirienii se vor întoarce.— Cînd vor veni, vor avea nevoie de ajutorul nostru pentru a conduce ora ul.ş— De ce s -1 ajut m pe du man?ă ă ş— Facem asta pentru ca fiecare s - i poat g si un ă ş ă ă nume în via . Du manul e numai un pretextţă ş

pentru a ne încerca puterile.B trînii se ar tar , a a cum voise el.ă ă ă ş— Akbar are nevoie de ajutorul vostru, le spuse Ilie. A a c nu v pute i permite luxul de a fi b trîni.ş ă ă ţ ă

Ne trebuie tinere ea pe care v-a i pierdut-o.ţ ţ— Unde s-o g sim? r spunse unul dintre^i. A disă ă p rut i în locul ei au venit zbîrciturile iă ş ş

deziluziile.— Nu-i adev rat. Voi n-a i avut iluzii si de aceea ă ţ tinere ea voastr s-a ascuns. A venit momentul s-o desţ ă -

coperi i acum, cînd avem un vis comun: s reconstruim ţ ă Akbarul.— Cum putem face imposibilul?— Cu entuziasm.Ochii umbri i de triste e i de oboseal începeau s ţ ţ ş ă ăstr luceasc din nou. Nu mai erau aceea i oameniă ă ş

inutili care veneau s asiste la judecarea pricinilor, ă doar pentru a avea despre ce vorbi pe înserat. Aveau, iat , oă misiune important de îndeplinit, erau folositori.ă

Cei mai în putere se apucar s adune material din ă ă casele în ruin pentru a-1 refolosi la restaurarea celoră care mai st teau în picioare. Cei mai în vîrst ajutar ă ă ă la împr stierea cenu ii celor incinera i peste cîmpuri,ă ş ţ pentru ca mor ii s fie pomeni i la viitoarea recolt . Al ii ţ ă ţ ă ţ se apucar s aleag grîul împr tiat prin diverse case ă ă ă ăş din cetate, s fac pîine i s scoat ap din pu .ă ă ş ă ă ă ţ

Mai trecur dou nop i i Ilie îi adun pe to i loă ă ţ ş ă ţ cuitorii în pia a aproape cur at de d rîm turi. Seţ ăţ ă ă ă aprinser cîteva tor e si Ilie le vorbi tuturor.ă ţ

— Nu avem de ales. Am putea s -i l s m pe str ini ă ă ă ă s fac toate astea. Dar ar însemna s renun m la unicaă ă ă ţă ans ce ne-a r mas dup tragedie: cea de a ne construi ş ă ă ă din nou o via . Cenu a mor ilor pe care i-am incineratţă ş ţ

acum cîteva zile va hr ni plantele ce se vor na te în ă ş prim var . Fiul pierdut în noaptea invaziei a devenită ă mul imea de copii care zburd liberi pe str zile pustiite ţ ă ă si se veselesc p trunzînd în locuri interzise i în case ă ş în care n-au intrat niciodat . Pîn acum, numai copiii ă ă au fost în stare s dep easc cele întîmplate, pentru ă ăş ă c ei nuă au trecut, numai prezentul conteaz . S înceră ă c m, dar, s facem ca ei.ă ă

— Poate un om s uite durerea pierderii celor ă dragi?— Nu. Dar se poate bucura atunci cînd înf ptuie te ă ş ceva.Ilie se întoarse cu fa a spre Al Cincilea Munte, cu piscul ve nic înv luit în cea . Acum, c zidurile fuţ ş ă ţă ă -

seser d rîmate, muntele se vedea bine din mijlocul ă ă pie ei.ţ— Eu cred într-Unul Dumnezeu, iar voi în zeii ce- i au s la ul în nori, în vîrful celui de Al Cincileaş ă ş

Munte. Nu vreau s discut m acum dac Dumnezeul ă ă ă meu e cel mai puternic sau nu, nu doresc s vorbimă despre ce ne desparte, ci de ceea ce ne une te. Tragedia ş ne-a adus un sim mînt comun: disperarea. De ce s-auţă întîmplat toate acestea? Pentru c noi credeam c totul ă ă e la locul lui i a a cum trebuie s fie i nu puteamş ş ă ş admite nici o schimbare. Atît voi cît si eu apar inem unor neamuri de negustori, dar tim s ne si lupt m,ţ ş ă ă continu el. i un r zboinic tie întotdeauna pentru ce ă Ş ă ş merit s lupte. Nu intr în orice fel de lupt i nu-siă ă ă ăş pierde timpul cu tot soiul de provoc ri. Un r zboinic ă ă tie s piard , înfrîngerea nu-i este indiferent i nuş ă ă ăş încearc s-o transforme în victorie, îl doare c-a pierdut, ă sufer din cauza nep s rii i îl apas cumplit sină ă ă ş ă -gur tatea. Dup ce-a trecut prin toate astea, î i obloje te ă ă ş ş r nile si ia totul de la cap t. tie c r zboiul e f cută ă Ş ă ă ă din multe b t lii i merge înainte. Peste om mai vin i ăă ş ş nenorociri. Le putem afla cauzele, putem s -iă învinuim pe ceilal i, putem s ne închipuim cum ar fi fost via a ţ ă ţ noastr dac nu s-ar fi întîmplat. Dar n-areă ă nici un rost, s-a întîmplat si gata. Trebuie s uit m de team i s ă ă ăş ă începem reconstruc ia. De acum înainte,ţ fiecare dintre voi î i va alege un nume. Va fi numele sfînt care adun într-un singur cuvînt toate visurileş ă pentru care a meritat s lupte. Eu mi-am ales unul: ă Eliberare.

Peste pia se a ternu t cerea pentru cîteva clipe. ţă ş ă Prima se ridic femeia care-1 ajutase pe Ilie de laă început.

— Numele meu este Reg sire, ă spuse ea.— Numele meu este în elepciune, o ţ urm un b trîn. ă ă Fiul v duvei pe care Ilie o iubise atît de multă

strig :ă— Numele meu este Alfabet.Oamenii izbucnir în rîs. B iatul, ru inat, se a ez ă ă ş ş ă la loc.— Cum po i s strigi pe cineva ţ ă Alfabet? s ri cu gura ă un b ie el.ă ţIlie ar fi putut s intervin , dar era mai bine ca bă ă ăiatul s înve e s se apere singur.ă ţ ă— Cu asta se îndeletnicea mama, zise el. De cîte ori voi vedea litere scrise, m voi gîndi la ea.ăDe data asta nu mai rîse nimeni. Unul dup altul, ă orfanii, v duvele si b trînii din Akbar î i rostiră ă ş ă

numele care le descopereau noua identitate. Cînd ceremonialul lu sfîr it, Ilie îi rug s mearg devreme laă ş ă ă ă culcare, c ci ă a doua zi aveau s înceap lucrul dis-de-diminea .ă ă ţă

Îl lu de mîn pe b iat i se duser împreun la locul ă ă ă ş ă ă unde întinseser cîteva pînze s le serveasc dreptă ă ă cort.

Din seara aceea, începu s -1 înve e scrierea din Byă ţ blos.

Trecur zilele i s pt mînile, si Akbarul se transă ş ă ă forma v zînd cu ochii. B iatul înv a literele cuă ă ăţ repeziciune i reu ea, acum, s compun chiar cuvinte. Ilie ş ş ă ă îl puse s scrie pe t bli e istoria reconstruiriiă ă ţ Akbarului.

Pl cu ele de lut erau arse într-un cuptor improvizat, ă ţ iar ceramica ob inut era p strat cu grij de oţ ă ă ă ă familie de oameni în vîrst . La întîlnirea de sear , îi ruga pe ă ă b trîni s povesteasc istorii din copil rie i î iă ă ă ă ş ş nota cît putea mai multe.

— Vom p stra istoria Akbarului scris pe un maă ă terial pe care focul nu-1 poate distruge, explica el. în-tr-o zi, copiii i nepo ii no tri vor afla c înfrîngerea nu ş ţ ş ă ne-a îngenuncheat i c am tiut s dep imş ă ş ă ăş loviturile soartei. Acesta va fi un exemplu pentru ei.

În fiecare noapte, dup orele de studiu cu b iatul, ă ă Ilie se plimba prin ora ul pustiu, mergea pîn laş ă drumul care ducea la Ierusalim, se gîndea s plece iar apoi ă se r zgîndea.ă

Muncea din greu i asta îl obliga s se concentreze ş ă asupra lucrului. Oamenii din Akbar se bizuiau pe el pentru lucr rile de reconstruc ie, îi decep ionase o daă ţ ţ t , cînd nu fusese în stare s împiedice ucidereaă ă iscoadei si izbucnirea r zboiului. Dumnezeu îns le ofer întotdeauna o a doua ans fiilor s i i trebuiaă ă ă ş ă ă ş s ăprofite de împrejurare. Pe lîng asta, se sim ea tot mai ă ţ legat de copil i, pe lîng alfabet, încerca s -iş ă ă transmit ăsi credin a în Dumnezeu si înv turile din b trîni.ţ ăţă ă

În tot acest timp, îl chinuia gîndul c în ara sa ă ţ domne te o prin es str in i credin a în al i zei.ş ţ ă ă ăş ţ ţ Nu-1 mai vizitau îngerii cu s bii de foc, era liber s plece cînd ă ă dorea i s fac ce voia.ş ă ă

În fiecare noapte se gîhdea la plecare. De fiecare dat ăridica mîinile spre cer si se ruga:„lacob a luptat pîn în zori, dar a fost binecuvîntat. ă Eu m-am luptat cu Tine zile i luni întregi siş

totu i ş refuzi s m ascul i. Dac ai privi înjur, ai vedea c am ie it înving tor: Akbar rena te din propriaă ă ţ ă ă ş ă ş ruin si iat ă ă înal la loc ceea ce Tu ai trecut prin focul i spada ţ ş asirienilor, transformînd totul în cenuşă i pulbere.ş

„Voi lupta cu Tine pîn ce m vei binecuvînta, pe mine si roadele muncii mele. într-o zi va trebui să ă ă m auzi."ă

Femeile si copiii c rau ap pe cîmp, luptînd cu seă ă ceta care p rea s nu se mai sfîr easc . într-o zi,ă ă ş ă cînd soarele ardea nemilos, Ilie auzi pe cineva spunînd:

— Am muncit f r odihn i am uitat durerea din ă ă ăş noaptea groazei si faptul c asirienii se voră întoarce într-o zi, dup ce vor fi pr dat Tirul, Sidonul, Byblosul ă ă i toat Fenicia. Munca ne-a ajutat. Dar, a aş ă ş ocupa i cum ţ sîntem cu lucrul, nu observ m schimb rile, nu vedem ă ă roadele muncii noastre.

Ilie medita un timp asupra acestor vorbe i hot rî ş ă ca, la încheierea fiec rei zile de lucru, s seă ă adune cu to ii la poalele muntelui, pentru a admira împreun ţ ăapusul de soare.

Erau mai to i atît de obosi i, încît aproape c nu ţ ţ ă vorbeau, dar descoperir ce bine este s la iă ă ş gîndul s ă r t ceasc liber ca norii pe cer. Astfel, triste ea din suăă ă ţ flete se topea i f cea loc inspira iei iş ă ţ ş avîntului necesar pentru ziua urm toare.ă

Ilie se trezi cu gîndul c în ziua aceea nu va lucra.ă— Ast zi, în ara mea, se s rb tore te Ziua Iert rii.ă ţ ă ă ş ă— Nu ai nimic pe suflet, îi spuse o femeie. Ai f cut ă tot ce ai putut.— Tradi ia trebuie oricum respectat i n-o voi înţ ăş c lca.ăFemeile plecar s duc ap la cîmp, iar b trînii se ă ă ă ă ă întoarser la treaba lor de zidari i dulgheri.ă ş

Copiii ajutau la f cut c r mizile care urmau s fie arse în cupă ăă ă tor. Ilie îi privi si inima i se umplu de duio ie.ş Apoi ie i ş din Akbar i o porni la vale.ş

Umbl f r int , rostindu-si rug ciunile din coă ă ăţ ă ă pil rie. Soarele înc nu se în l ase de tot si, dină ă ăţ locul unde se afla, putea vedea umbra imens pe care o as-ă ternea în vale Al Cincilea Munte. Avu un presentiment îngrozitor: lupta dintre Dumnezeul lui Israel si zeul fenicienilor se va prelungi de-a lungul multor genera ii, ţ de-a lungul multor mii de ani.

Î i aduse aminte cum, într-o noapte, se urcase pe munte si vorbise cu un înger. De cînd fuseseş distrus Akbarul, nu mai auzise nici o voce venind din cer.

— Doamne, ast zi este Ziua Iert rii si am s -Ti m ră ă ă ă turisesc o lung list de p cate, zise el,ă ă ă întorcîndu- i ş fa a spre Ierusalim. Am fost slab, c ci mi-am nesocotit ţ ă puterile. Am fost îng duitor, atunciă cînd ar fi trebuit s fiu aspru. Nu m-am învrednicit s iau hot rîri, deă ă ă team s nu gre esc. M-amă ă ş resemnat prea degrab si ă am hulit, atunci cînd trebuia s - i mul umesc. Totu i, ăŢ ţ ş Doamne, am o list la fel deă lung cu p catele s vîrsite ă ă ă de Tine fa de mine. M-ai f cut s suf r peste m sur ţă ă ă ă ă ăluînd-o la Tine pe cea pe care o iubeam. Ai distrus ora ul care m-a primit, mi-ai încurcat c r rile vie ii i ş ă ă ţ ş asprimea Ta aproape că m-a f cut s uit iubirea ce i-o ă ă Ţ port. în tot acest timp m-am luptat cu Tine i Tu nu ş apreciezi demnitatea luptei mele. Dac vei compara ă cele dou liste, vei vedea c îmi e ti dator. Dar, pentru ă ă ş c ast zi este Ziuaă ă Iert rii, Tu m ier i, precum Te iert ă ă ţ si eu, ca s ne putem continua drumul împreun .ă ă

În clipa aceea, se porni un vînt puternic i Ilie auzi vocea îngerului:ş— Ai f cut bine, Ilie. Dumnezeu i-a acceptat lupta, ă ţ îngenunche cu ochii în lacrimi i s rutş ă ă

p mîntul ă uscat.— Mul umesc c ai venit, c ci m roade îndoiala: ţ ă ă ă oare nu e p cat ce fac eu? ăÎngerul gr i:ă— Atunci cînd r zboinicul se lupt cu Cel ce 1-a ă ă înv at s lupte, acesta trebuie s se simt jignit?ăţ ă ă ă— Nu. Doar astfel poate înv a cum s lupte.ăţ ă— Atunci continu ce-ai început, pîn cînd Domnul ă ă te va chema înapoi în Israel, îi spuse îngerul.

Ridic -te ă si arat c lupta ta are un rost, pentru c ai tiut s ă ă ă ş ă str ba i calea Inevitabilului. Unii navighează ţ ă pe ea, dar naufragiaz , al ii sînt tîrî i spre locuri ce nu le erau ă ţ ţ destinate. Dar tu o înfrun i cu demnitate, aiţ tiut s ii ş ăţ cîrma cor biei si încerci s transformi durerea în ă ă lucrare.

— P cat c e ti orb, îi spuse Ilie. De-ai vedea cum au fost în stare s reconstruiasc un ora cî ivaă ă ş ă ă ş ţ orfani, cîteva v duve i cî iva b trîni. în curînd, totul va fi ca mai înainte.ă ş ţ ă

— Sper s nu fie a a, spuse îngerul. Oamenii aceia ă ş au p timit destul ca s merite o altfel de via .ă ă ţăIlie zîmbi. îngerul avea dreptate.— Sper s fii con tient c i s-a oferit o a doua ans ă ş ăţ ş ăsi s nu faci de dou ori aceea i gre eal . Nu uitaă ă ş ş ă

care este ra iunea vie ii tale.ţ ţ— Nu voi uita, îi r spunse el, bucuros c îngerul ă ă se întorsese.

Caravanele nu mai treceau prin vale. Asirienii distruseser probabil drumurile i deviaser c ile comeră ş ă ă -ciale. In fiecare zi, cî iva copii se urcau în unicul turn ţ din zidul cet ii ce r m sese în picioare. Aveau sarcina ăţ ă ă de a scruta orizontul pentru a anun a ivirea r zboiniţ ă cilor inamici. Ilie se hot rîse s -i primeasc cu demă ă ă nitate si s le predea comanda.ă

Atunci, va putea, în sfîr it, s plece.ş ă

Dar, pe zi ce trecea, se sim ea tot mai legat de Akţ bar. Poate c misiunea lui nu era s-o detroneze peă Izabela, ci s r mîn cu oamenii ace tia pîn la sfîrsitul zilelor lui, îndeplinind rolul umil de slujitor al cuceă ă ă ş ă -ritorului asirian. Ar ajuta la refacerea drumurilor comerciale, ar înv a limba du manilor i, în timpul liber, ăţ ş ş s-ar ocupa de biblioteca ce se îmbog ea v zînd cu ăţ ă ochii.

Întîmplarea care, într-o noapte aproape uitat , p rea ă ă s fi adus sfîr itul unui ora reprezenta acumă ş ş ocazia de a-1 face mai frumos. Lucr rile de reconstruc ie cuă ţ prindeau i l rgirea str zilor, acoperi uri maiş ă ă ş rezistente i un ingenios sistem de transportare a apei de la pu , pîn spre locurile cele mai îndep rtate, î iş ţ ă ă ş sim ea suţ fletul plin de înfl c rare, în fiecare zi înv a ceva de ă ă ăţ la b trîni, de la copii sau de la v duve. Grupulă ă de oameni care nu p r siser Akbarul pentru simplul motiv ăă ă c nu o puteau face era acum o echip disciplinată ă ă i ş priceput .ă

„Dac guvernatorul ar fi tiut de ce sînt în stare, ar ă ş fi creat un alt tip de ap rare i ora ul n-ar fi fostă ş ş distrus."

Dup ce se gîndi pu in, î i d du seama c gre e te. ă ţ ş ă ă ş ş Akbar trebuia s fie distrus pentru ca oamenii lui să ă simt crescînd în untrul lor forte neb nuite.ă ă ă

Lunile treceau i asirienii nu d deau nici un semn de via , în Akbar, lucr rile erau pe terminate i Ilieş ă ţă ă ş se putea gîndi la viitor. Femeile se apucaser s croiasc ă ă ăhaine noi din materialele recuperate. B trînii puneau ă la punct locuin ele i se îngrijeau de cur enia ora ului. ţ ş ăţ ş Copiii d deau i ei o mîn de ajutor cînd li se cerea, ă ş ă dar în cea mai mare parte a timpului se jucau, c ci aceasă ta este principala datorie a copiilor.

Ilie locuia cu b iatul într-o modest c su de piatr , ă ă ă ţă ă ridicat pe locul unde odat fusese un depozit deă ă m rfuri. In fiecare sear , locuitorii Akbarului se adunau ă ă în jurul unui foc aprins în pia a central i- i povesteau ţ ăş ş unii altora istorii auzite de-a lungul vie ii. Ajutat de b iat, Ilie a ternea totul pe t bli ele de lut, pe care a doua zi leţ ă ş ă ţ ardeau în cuptor. Biblioteca cre tea v zînd ş ă cu ochii.

Femeia care- i pierduse fiul înv a i ea scrierea din Byblos. Cînd v zu c era în stare s alc tuiasc cuvinteş ăţ ş ă ă ă ă ă i chiar fraze, Ilie îi d du sarcina s -i înve e i pe ceilal i alfabetul. Astfel, la venirea asirienilor, ei vor puteaş ă ă ţ ş ţ

servi ca interpre i sau profesori.ţ— Exact de asta se temea preotul, spuse într-o du-p -amiaz un b trîn care se botezase pe sine Ocean,ă ă ă

c ci î i dorea s aib o inim la fel de mare. C scrierea ă ş ă ă ă ă din Byblos va triumfa i se va transforma într-o ameş -nin are pentru zeii de pe Al Cincilea Munte.ţ

— Cine poate evita inevitabilul? îi spuse b trînului.ăZiua munceau, apoi se adunau s vad împreun ă ă ăapusul de soare i seara î i spuneau pove ti.ş ş şIlie era mîndru de opera lui în care punea tot mai mult pasiune.ă

Unul dintre copiii îns rcina i cu paza coborî în fug .ă ţ ă— Am v zut un nor de praf la orizont! strig el în-fierbîntat. Du manul se întoarce!ă ă şIlie urc în turn s se conving . Dup socotelile lui, ă ă ă ă du manul avea s ajung a doua zi la por ile cet ii.ş ă ă ţ ăţÎi anun pe locuitori c în ziua aceea nu vor privi ţă ă împreun apusul de soare, ci se vor aduna în pia . Peă ţă

sear , erau cu to ii acolo i Ilie î i d du seama c oaă ţ ş ş ă ă menii erau însp imînta i.ă ţ— Azi nu vom povesti istorii din trecut i nu vom ş face planuri de viitor pentru Akbar, le spuse. Vom

vorbi despre noi în ine.şNimeni nu scoase un cuvînt.

— Cu cîtva timp în urm , într-o noapte cu lun ă ăplin , s-a întîmplat ceea ce cu to ii a teptam s se în-ă ţ ş ătîmple, de i nu voiam s accept m. Ora ul Akbar a fost ş ă ă ş distrus. Cînd au plecat asirienii, cei mai vrednici oameni ai no tri erau mor i. Cei care se salvaser i-au ş ţ ăş dat seama c n-au de ce s mai r mîn i au plecat. Amă ă ă ăş g sit în Akbar numai b trîni, v duve i copii. Fiin e ă ă ă ş ţ neputincioase. Privi i în jurul vostru. Pia a este maiţ ţ frumoas ca oricînd, casele sînt mai solide, toat lumea ă ă are ce mînca si oamenii înva scrierea din Byblos.ţă

Undeva, în ora , se afl o colec ie de t bli e pe care st scris istoria noastr i genera iile ce vin vor putea aflaş ă ţ ă ţ ă ă ăş ţ despre ce-am înf ptuit. Ast zi ne d m seama c au plecat i b trînii, i orfanii, i v duvele. Au l sat înă ă ă ă ş ă ş ş ă ă urma lor o ceat de tineri de toate vîrstele, plini de ă entuziasm, care au dat un nume i un rost vie ii lor. Totş ţ timpul cît am muncit, am tiut c asirienii se vor înş ă toarce într-o zi, iar noi va trebui s le pred m ora ul ă ă ş si o dat cu el toat truda si bucuria noastr de a-1 vedea ă ă ă crescînd mai mîndru ca înainte.

Lumina focului str luci în lacrimile ce se rostoă goleau pe fetele oamenilor. Chiar si copiii, care de obicei se zbenguiau în jurul celor ce ineau sfat de sear , acum ţ ă ascultau cu aten ie vorbele lui Ilie:ţ

— Dar asta nu conteaz . Ne-am f cut datoria fa ă ă ţăde Dumnezeu, c ci am acceptat provocarea si onoareaă de a lupta cu El. înaintea acelei nop i, El ne spusese ţ mereu: mergi înainte! Dar noi nu 1-am ascultat. De ce? Pentru c fiecare dintre noi î i hot rîse soarta: eu ă ş ă voiam s-o dau jos de pe tron pe Izabela, femeia ce-si spune acum Reg sire dorea s -si vad feciorul naviă ă ă gator, omul ce poart azi numele de Cumin enie n-avea ă ţ altă n zuin decît s bea vin în pia pîn la sfîrsitul ă ţă ă ţă ă zilelor lui. Ne obi nuisem i nu ne mai înfiora taina ş ş sfînt aă vie ii. i-atunci ce s-a gîndit Dumnezeu: ţ Ş nu vor s mearg ? Atunci se vor s tura stînd!ă ă ă

Abia atunci I-am în eles mesajul. Spadele asiriene ţ ne-au secerat tinerii si b rba ii no tri au plecat ca ni teă ţ ş ş la i. Pe unde se afl acum continu s stea pe loc, ş ă ă ă împlinind blestemul Domnului. Noi, ceilal i, am luptat ţ cu Dumnezeu. A a cum am luptat cu femeile si cu b rş ă ba ii pe care i-am iubit în via , pentru c lupta aceasta esteţ ţă ă binecuvîntarea si în l area noastr . Am profitat de ă ţ ă nenorocirea ce ne-a lovit si ne-am f cut datoria fa deă ţă Dumnezeu, ar tîndu-I c sîntem în stare s -I împlinim ă ă ă porunca de a merge. Chiar în cele mai grele împrejur ri, ă ne-am continuat drumul. Sînt clipe în care Domnul ne cere s -I d m ascultare. Sînt clipe în care vrea s ne încerceă ă ă voin a i ne provoac s -L în elegem. i noi L-am în eles doar cînd zidurile cet ii Akbar erau la ţ ş ă ă ţ Ş ţ ăţ p mînt:ă c zînd, ele ne-au deschis ochii i am putut veă ş dea, fiecare dintre noi, de ce sîntem în stare. Am încetat să medit m asupra vie ii i am început s-o tr im. ă ţ ş ă i iat , roadele se arat .Ş ă ă

Ilie v zu iar ochii oamenilor str lucind, în eleseser .ă ă ţ ă— Mîine voi preda Akbarul f r lupt . Sînt liber s plec oricînd, c ci am f cut voia Domnului. Dar sîngeleă ă ă ă ă ă

si sudoarea mea i unica fiin drag mie se afl în ş ţă ă ă p mîntul acestui ora , a a c m-am hot rît s r mîn aici ă ş ş ă ă ă ă cîte zile voi mai avea, ca s nu las s mai fie distrus ă ă vreodat . Fiecare este liber s hot rasc pentru sine, dar ă ă ă ă nu uita iţ un lucru: sînte i mult mai buni decît a i ţ ţ crezut. A i tiut s face i s rodeasc ansa oferit de ţ ş ă ţ ă ăş ă nenorocire. Nu oricine poate face asta.

Ilie se scul în picioare si anun c adunarea a luat ă ţă ă sfîr it. îi spuse b iatului c se va întoarce tîrziu, a a cş ă ă ş ă s mearg la culcare f r el.ă ă ă ă

Merse la templu, singurul loc care sc pase de urgie ă i care nu avusese nevoie de repara ii, de i statuileş ţ ş zeilor fuseser luate de asirieni. Plin de respect, atinse ă piatra care, dup legend , însemna locul unde un stră ă ămoş înfipsese un ru i nu mai reu ise s -1 smulg ţă şş ş ă ăde acolo.

Se gîndi c , în ara lui, multe locuri din acestea fuă ţ seser alese de Izabela, pentru ca o parte din neamulă lui s se poat închina la Baal i alte zeit i. Aceea i ă ă ş ăţ ş presim ire neagr îl str b tu ca un fior: r zboiul dintreţ ă ă ă ă Dumnezeul lui Israel i zeul fenicienilor va dura mai ş mult decît ar putea cuprinde închipuirea lui. Ca într-o viziune i se ar t un cer pe care stelele se încruci au cu soarele, sem nînd distrugere i moarte peste celeă ă ş ă ş dou ri. B rba i ce vorbeau limbi ciudate zburau căţă ă ţ ălare pe ni te animale de o el si se luptau între ei înş ţ mijlocul norilor.

— Nu asta trebuie s vezi acum, nu a sosit timpul, auzi el vocea îngerului. Uit -te pe fereastr .ă ă ăIlie f cu a a cum i se poruncise. Afar , luna stră ş ă ălucitoare lumina casele i str zile din Akbar. La ceasulş ă

acela tîrziu, se auzeau înc vorbele i rîsetele locală ş nicilor. Venirea asirienilor nu le putea lua nici pofta de via ,ţă nici puterea de a o înfrunta.

În fa a ochilor îi ap ru o siluet i, în clipa aceea, tiu c este femeia pe care o iubise si care se plimbaţ ă ăş ş ă acum mîndr prin ora ul ei. Zîmbi i îi sim i atingerea ă ş ş ţ pe obraz.

— Sînt mîndr , p rea s spun . Akbar este ora ul ă ă ă ă ş frumos dintotdeauna.Îi veni s plîng , dar î i aminti de b iat, care nu v r-ă ă ş ă ă sase o lacrim dup moartea mamei. Se ab inu iă ă ţ ş

rev zu în minte cele mai frumoase momente tr ite ă ă împreun , de cînd se întîlniser la por ile cet ii i pînă ă ţ ăţ ş ă cînd îi scrisese pe t bli a de lut cuvîntul „iubire", îi ă ţ rev zu ve mîntul, p rul, linia fin a nasului.ă ş ă ă

— Mi-ai spus c Akbarul e ti tu. A a c te-am înă ş ş ă grijit, i-am vindecat r nile i te-am redat vie ii. Fiiţ ă ş ţ fericit împreun cu noii t i tovar i. i mai vreau s - i ă ă ă ăş Ş ăţ spun ceva: si eu eram Akbar, f r s tiu.ă ă ăş

Era sigur c zîmbe te.ă ş— Vîntul de ertului a ters de mult pa ii no tri pe ş ş ş ş nisip, dar nu exist clip în via a mea în care s nu mă ă ţ ă ă

gîndesc la tine, fie în vis, fie în realitate, î i mul umesc c mi-ai ie it în cale.ţ ţ ă şAdormi chiar acolo în templu, cu mîna ei mîngîindu-i p rul.ă

C petenia negustorilor v zu un grup de zdren ro i în mijlocul str zii. Crezu c sînt tîlhari i le spuseă ă ţă ş ă ă ş celor din caravan s -si preg teasc armele.ă ă ă ă

— Cine sînte i? îi întreb .ţ ă— Sîntem locuitori ai Akbarului, îi r spunse un ă b rbat cu barb i ochi str lucitori. C petenia caravaneiă ăş ă ă

deslu i un accent ciudat în vorbirea b rbatului. Akbarul ş ă a fost distrus. Avem porunc de la st pînirea din Tir ă ă iş din Sidon s g sim locul unde se g se te pu ul vosă ă ă ş ţ tru, pentru ca prin aceast vale s poat trece din nouă ă ă caravanele. Trebuie ref cute c ile de acces în restul rii.ă ă ţă

— Akbar este înc viu, continu b rbatul. Unde sînt ă ă ă asirienii?— Toat lumea tie unde, rîse c petenia caravanei, ă ş ă îngra p mîntul rii noastre, dup ce au servit dreptşă ă ţă ă

hran pentru p s ri i animale s lbatice.ă ă ă ş ă— Dar aveau o armat puternic .ă ă— Nici o armat nu este destul de puternic , dac tii cînd va ataca. Akbar ne-a trimis vorb c vin spreă ă ăş ă ă

noi si Tirul i Sidonul i-au atacat prin surprindere în ş fundul v ii. Cine n-a murit în lupt a fost vîndut caă ă sclav de navigatorii no tri.ş

Zdren ro ii chiuiau, se îmbr i au, plîngeau si ţă ş ăţş rîdeau în acela i timp.ş— Cine sînte i?, insist negustorul. Tu cine e ti? ţ ă ş ar t el spre cel ce p rea eful cetei.ăă ă ş— Sîntem tinerii r zboinici din Akbar, fu r spunsul lui.ă ă

Cînd veni a treia recolt , Ilie era deja guvernatorul Akbarului. Avuseser destul de furc , c ci fostul guă ă ă ă -vernator dorea s se întoarc ca s - i ocupe locul cuă ă ă ş venit dup obiceiul p mîntului. Dar locuitorii ora ului ă ă ş se împotrivir i cîteva zile amenin ar cu otr virea apei ăş ţ ă ă din pu . Ocîrmuirea fenician cedase în cele din urm , ţ ă ă c ciă Akbarul nu prezenta mare interes, în afar de apa ă c utat de drume i, iar Israelul era în mîinile unei prin eseă ă ţ ţ din Tir. Dînd postul de guvernator unui israelit, ocîrmuirea Fera'ciei se gîndea s înceap s conă ă ă solideze alian aţ comercial , de altfel foarte important .ă ă

Vestea se r spîndi în tot inutul, dus de caravanele ă ţ ă de negustori care- i reluaser transporturile. Existauş ă voci în Israel care-1 f ceau pe Ilie un tr d tor tic los, ă ă ă ă dar, la timpul potrivit, Izabela va ti s -i potoleasc siş ă ă pacea va domni din nou în regiune.

Prin esa era mul umit , c ci iat , unul din cei mai ţ ţ ă ă ă înver una i du mani ai s i îi devenise cel mai bun aliat.ş ţ ş ă

Începuser s circule zvonuri despre o nou invazie ă ă ă asirian , astfel c zidurile Akbarului au fost în l ate iă ă ă ţ ş mai sus. S-a pus la punct un nou sistem de ap rare, cu ă str jeri i garnizoane împr tiate între Tir si Sidon. Astă ş ăş fel, în cazul asedierii unuia dintre ora e, cel lalt putea ş ă trimite trupe terestre i putea asigura intrarea ş proviziilor de pe mare.

Regiunea prospera v zînd cu ochii. Noul guveră nator israelit orîndui un sistem riguros de control al taxelor i m rfurilor, ş ă bazat pe acte scrise. B trînii din ă Akbar se îngrijeau de toate, foloseau noi tehnici de percepere a impozitelor si, în general, rezolvau orice problem care se ivea.ă

Femeile î i împ r eau timpul între muncile cîmpului ş ă ţ i esut. Cît timp tr iser izola i, fuseser nevoite sş ţ ă ă ţ ă ă recupereze din pînzele distruse i s inventeze noi ş ă modele de broderii, astfel încît, atunci cînd au ap rut ă primii negustori în ora , s-au minunat de ce-au g sit ş ă i au f cut multe comenzi.ş ă

Copiii înv aser scrierea din Byblos i Ilie era ăţ ă ş sigur c aceasta le va fi de folos.ăÎ i f cuse un obicei ca, înainte de cules, s se plimbe ş ă ă pe cîmp, pentru a mul umi Domnului pentru bineţ -

facerile primite în to i anii din urm . Privi oamenii cu ţ ă co urile înc rcate de grîne si copiii op ind în jur. îiş ă ţ ă salut din cap i ei îi r spunser .ă ş ă ă

Apoi, cu zîmbetul pe buze, se îndrept spre piatra ă unde, cu mult timp în urm , primise o t bli de lută ă ţă pe care scria „iubire". Obi nuia s vin zilnic aici s priveasc apusul de soare i s - i aminteasc fiecare ş ă ă ă ă ş ă ş ă clipă pe care o petrecuser împreun .ă ă

i a fost cuvîntul Domnului c tre Ilie, în anul Ş ă al treilea, zicînd:„Du-te i te arat lui Ahab (so ul Izabelei) si ş ă ţ eu voi da ploaie pe p mînt."ă

Pe cînd edea pe piatr , Ilie sim i p mîntul cutre-murîndu-se înjur. Pentru o clip cerul se înnegri, darş ă ţ ă ă imediat soarele se ar t din nou, în toat str lucirea.ăă ă ă

i v zu lumina, îngerul Domnului se afla înaintea Ş ă lui.— Ce s-a întîmplat? îl întreb Ilie, speriat. Dumă nezeu 1-a iertat pe Israel?— Nu, îi r spunse îngerul. Dumnezeu vrea s te ă ă întorci i s - i eliberezi poporul. Lupta ta cu El s-a înş ă ţ -

cheiat i în aceast clip ai fost binecuvîntat s te duci ş ă ă ă s continui lucrarea Sa pe p mînt.ă ăIlie se sim ea descump nit.ţ ă— Tocmai acum, cînd sufletul meu i-a g sit pacea?ş ă— Nu uita lec ia pe care ai înv at-o odat . Adu- i ţ ăţ ă ţ aminte ce I-a spus Domnul lui Moise:

Adu- i aminte de drumul pe care te-a c l uzit Domnul, ţ ăă pentru a te umili si a te încerca si a afla ce este în inima ta.Pentru ca nu cumva dup ce ai mîncat si te-ai s turat, dup ce ai în l at case mari i ai tr it în ele, dup ce s-auă ă ă ăţ ş ă ă

înmul it cirezile i turmele tale, s - i sume e ti inima si s ţ ş ă ţ ţ ş ăui i de Domnul Dumnezeul T u.ţ ă

Ilie se întoarse c tre înger si-1 întreb iar:ă ă— i cu Akbarul cum r mîne?Ş ă— Poate tr i si f r tine, c ci ai l sat un mo tenitor. ă ă ă ă ă ş Va supravie ui mult vreme de-aici înainte. ţ ăÎngerul Domnului disp ru.ă

Ilie si b iatul sosir la poalele celui de Al Cincilea ă ă Munte. Crescuser buruienile între pietrele de altar. Deă la moartea preotului, nu mai trecuse nimeni pe acolo.

— S urc m, spuse.ă ă— Nu e voie.— E-adev rat, dar asta nu înseamn c e vreun ă ă ă pericol.Îl lu de mîn si începur s urce. Din cînd în cînd se opreau si priveau în vale. Urmele secetei se vedeauă ă ă ă

peste tot i, în afara cîmpurilor cultivate în jurul cet ii, ş ăţ restul p rea un imens si dezolant de ert, precumă ş inuturile Egiptului.ţ

— Prietenii mei spun c asirienii se vor întoarce, zise ă b iatul.ă— Poate, dar tot a meritat s facem ce-am f cut. Astă ă fel a hot rît Domnul s ne fac s în elegem.ă ă ă ă ţ— Nu tiu dac Lui îi pas de noi, spuse b iatul. Nu ş ă ă ă trebuia s fie a a de aspru.ă ş— Probabil c a încercat în mai multe feluri, dar a ă v zut c nu-L auzeam. Eram prea ocupa i cu vie ileă ă ţ ţ

noastre si nu-I mai ascultam poruncile.— Dar unde sînt ele scrise?— În lumea din jurul t u. Ajunge s prive ti cu atenă ă ş ie la cele ce se întîmpl în via a ta si ai s descoperiţ ă ţ ă

în fiecare clip unde stau ascunse vorbele i vrerea Lui. încearc s le împline ti, c ci aceasta este unica ra iuneă ş ă ă ş ă ţ pentru care te afli pe aceast lume.ă

— Dac am s le descop r, voi scrie totul pe t bli ele ă ă ă ă ţ de lut.— A a s faci. Dar mai bine s scrii în inima ta. Acoş ă ă lo nu vor putea fi arse sau distruse si le vei lua cu tine

pretutindeni pe unde vei umbla.Mai urcar un timp, pîn ajunser aproape ă ă ă de nori.— Nu vreau s intru acolo, spuse b iatul ar tînd ă ă ă spre nori.— Nu-ti fac nici un r u. Vino cu mine.ăÎi apuc mîna i urcar pîn sim ir c-au ajuns în ă ş ă ă ţ ă mijlocul norilor. B iatul se strînsese lîng el i, chiară ă ş

dac Ilie încerca s -i vorbeasc din cînd în cînd, el r -ă ă ă ămînea mut. P ir pe stîncile gola e din vîrf.ăş ă ş— S ne întoarcem, se rug b iatul.ă ă ăIlie hot rî s nu mearg mai departe. Prea multe ă ă ă spaime i încerc ri pentru scurta lui via , îi îndepliniş ă ţă

rug mintea i dup ce ie ir dintre nori, o luar înapoi ă ş ă ş ă ă spre vale.— Într-o zi, s te duci s cau i în biblioteca din Akbar. Am scris special pentru tine ă ă ţ Manualul R ză -

boinicului Luminii.— Sînt un r zboinic al luminii, îi r spunse b iatul.ă ă ă— Mai tii care e numele meu? îl mai întreb Ilie.ş ă— Eliberare.— ezi aici lîng mine, spuse Ilie, ar tîndu-i o buŞ ă ă cat de stînc . Nu trebuie s uit c m numesc astfel.ă ă ă ă ă

Trebuie s merg mai departe, chiar dac nu-mi doresc ă ă altceva decît s r mîn cu tine. De aceea a ren scută ă ă Akbarul, ca s ne înve e c trebuie s mergem înainte, ă ţ ă ă oricît de greu ni s-ar p rea la un moment dat.ă

— Trebuie s pleci.ă— De unde tii? îl întreb Ilie mirat.ş ă— Am scris pe o t bli asear . Mi-a spus o voce, poate mama, poate un înger, dar eu deja tiam în suă ţă ă ş -

fletul meu.Ilie îl mîngîie pe cre tet.ş— Ai tiut s cite ti vrerea Domnului, îi spuse el ş ă ş mul umit. Nu trebuie s - i mai explic nimic.ţ ă ţ— Am citit triste ea din ochii t i. Nu mi-a fost a a ţ ă ş greu, din moment ce i prietenii mei i-au dat seama.ş ş— Triste ea asta pe care a i citit-o în ochii mei face ţ ţ parte din povestea mea. Dar e o parte mic , ce nu vaă

dura decît cîteva zile. Mîine, cînd voi pleca spre Ierusalim, va fi deja mai mic si cu timpul va disp rea. Cîndă ă mergem pe drumul visat, l s m triste ea în urm .ă ă ţ ă

— Trebuie s plec m mereu?ă ă

— Trebuie s tim cînd se încheie o etap din via a ăş ă ţ noastr . Dac te înc p înezi s r mîi mai mult decîtă ă ă ăţ ă ă e necesar, pierzi bucuria de a tr i i sensul vie ii. i ri ti ă ş ţ Ş ş s fii b tut de Dumnezeu.ă ă

— E aspru Dumnezeu.— Numai cu cei ale i.ş

Ilie cuprinse cu privirea ora ul din vale. Da, uneori ş Dumnezeu poate fi aspru cu noi, dar nu ne d mai multă decît putem duce: b iatul nu tia c exact acolo, unde ă ş ă edeau ei acum, venise la el îngerul Domnului i-1ş ş înv ase cum s -1 învie din mor i.ăţ ă ţ

— O s - i fie dor de mine?ă ţ— Adineauri mi-ai spus c , dac mergem înainte, ă ă triste ea dispare, îi r spunse b iatul. Mai am multe deţ ă ă

f cut pîn ce Akbarul va fi destul de frumos ca s ă ă ămerite ca mama mea s p easc pe str zile lui.ă ăş ă ă— Cînd vei avea nevoie de mine, s vii aici i s prive ti spre Ierusalim: pentru c voi fi acolo i voiă ş ă ş ă ş

încerca s dau sens numelui pe care 1-am ales: ă Eliberare. Inimile noastre r mîn legate pe vecie.ă— De asta m-ai adus pe culmea celui de Al Cincilea Munte? Ca s pot vedea Israelul?ă— Ca s po i vedea valea, ora ul, mun ii, stîncile ă ţ ş ţ i norii. Domnul le poruncea profe ilor S i s urce peş ţ ă ă

munte ca s vorbeasc cu El. M-am întrebat mereu de ă ă ce face asta i iat , acum am în eles: cînd ne afl m laş ă ţ ă în l ime, putem vedea cît de mici sînt toate în jurul ă ţ nostru. Bucuriile i triste ile noastre nu mai sînt atît deş ţ importante. Ceea ce am cucerit sau am pierdut r mîne ă acolo, jos. Din vîrful muntelui, po i vedea cît de mareţ este lumea i ce orizonturi largi se deschid.ş

B iatul privi în jur. Aici sus, pe Al Cincilea Munte, ă se sim ea mirosul m rii care sc lda plajele din Tir iţ ă ă ş vîntul de ertului care sufla dinspre Egipt.ş

— într-o zi voi conduce Akbarul, îi spuse lui Ilie. tiu cît e de mare, dar cunosc fiecare col i or alŞ ţş ora ului. ş tiu ce trebuie schimbat.Ş

— Atunci schimb . Nu l sa lucrurile s încremeă ă ă neasc .ă— Dumnezeu nu putea s aleag o alt cale de a ă ă ă ne ar ta toate astea? A fost o vreme cînd am crezut că ă

e r u.ăIlie t cea, î i aminti de o discu ie avut odat ă ş ţ ă ădemult, cu un profet levit, cînd amîndoi a teptau sş ă

apar solda ii trimi i de Izabela pentru a-i ucide.ă ţ ş— Dumnezeu poate fi r u? insist b iatul.ă ă ă— Dumnezeu e Atotputernic, îi r spunse Ilie. Poate ă orice i nimeni nu-L poate opri, c ci altfel, ar fiş ă

trebuit s existe cineva mai puternic si mai mare ca El i ă ş atunci eu m-a fi închinat la acel Cineva maiş puternic.

F cu o pauz , ca b iatul s izbuteasc s p trund sensul vorbelor, iar apoi continu :ă ă ă ă ă ă ă ă ă— Dar pentru c puterea Lui n-are margini, a hoă t rît s fac numai Bine. Dac am spune povestea pînă ă ă ă ă

la cap t, s-ar vedea c , uneori, Binele poate lua forma ă ă R ului, dar tot Bine r mîne i face parte din planul creat ă ă ş de El pentru omenire.

Îl lu de mîn pe b iat i se întoarser acas în ă ă ă ş ă ă t cere.ă

În noaptea aceea, b iatul adormi în bra ele lui. ă ţ Cînd se lumin de ziu , Ilie se retrase încet, ca s nu-1ă ă ă trezeasc .ă

Î i îmbr c hainele, singurele pe care le avea, i ie i ş ă ă ş ş din cas . Pe drum g si un b i se prijini în el caă ă ăţş într-un toiag. Jur s nu se despart niciodat de acesta. Ii va aminti de lupta pe care o dusese cu ă ă ă ă Dumnezeu, de distrugerea si reconstruc ia Akbarului.ţ

F r a se uita înapoi, porni pe drumul Israelului.ă ă

Cinci ani mai tîrziu, ara a fost invadat din nou de ţ ă asirieni, care de ast dat au venit cu o armat si maiă ă ă puternic , condus de c petenii cu mai mult experien , ă ă ă ă ţă întreaga Fenicie c zu sub ocupa ia înving torului, în afar ă ţ ă ăde Tir si Sarepta, cunoscut de locuitori sub numele de Akbar.ă

B iatul a crescut, a devenit guvernator si a fost socotit ă un în elept de c tre contemporanii s i. A murit la o vîrstţ ă ă ă înaintat , înconjurat de cei dragi, repetînd — pentru a cîta ă oar ? ă — c ora ul trebuie s fie îngrijit i puternic, c ciă ş ă ş ă mama lui înc se plimb pe acele str zi. Gra ie sistemului ă ă ă ţ de ap rare construit în comun, Tirul i Sarepta au putut fiă ş înfrînte abia în 701 î.H., de c tre regele asirian Scnahcrib, ă dup trecerea a o sut aizeci de ani de la faptele relatate înă ăş aceast carte.ă

Dup acea dat , ora ele feniciene si-au pierdut pentru ă ă ş totdeauna str lucirea si au suferit o serie de invazii: neo-ăbabilonienii, per ii, macedonenii, seleucizii si, în sfîr it, ş ş Roma. Cu toate acestea, ele mai exist i ast zi, pentru căş ă ă a a cum spune tradi ia str mo easc , Domnul nu alege la întîmplare locurile pe care vrea s - i a eze ora ele. Tirul,ş ţ ă ş ă ă ş ş ş Sidonul i Byblosul mai fac si azi parte din Liban, ar care ş ţ ă continu s fie un cîmp de lupt .ă ă ă

Illie s-a întors în Israel i i-a adunat pe proroci pe muntele Cârmei. Apoi a cerut s fie împ r i i în dou cete: de oş ă ă ţţ ă parte, cei ce-l slujeau pe Baal, de cealalt , cei ce-L slujeau pe ă Domnul. Ascultînd de porunca îngerului, le d du celoră dintîi un vi el i le spuse s se roage de dumnezeul lor s fie primit. Poveste te Biblia:ţ ş ă ă ş

„Pe la amiaz , Ilie a început s rîd de ei, zicînd: striga i ă ă ă ţ mai tare, c ci doar este dumnezeu! Poate a c zut peă ă gînduri, sau este în c l torie, sau poate doarme.ăă

i ei strigau cu glas tare i se în epau, dup obiceiul lor, Ş ş ţ ă cu s bii si cu l nci, dar n-afost nici glas, nici r spuns,ă ă ă nici auzire.

Atunci, a luat Ilie animalul s u i l-a oferit dup cum ă ş ă îl înv ase îngerul Domnului, în acel moment, s-aăţ pogorît foc din cer si a mistuit arderea de tot si lemnele si pietrele. Cîteva minute mai tîrziu se porni o ploaie mare, punînd cap t ă celor patru ani de secet .ă

Din clipa aceea începu r zboiul civil. Ilie porunci s fie ă ă înjunghia i prorocii care se lep daser de Domnul,ţ ă ă iar Izabela îl c uta peste tot s -l omoare. El se retrase pe coasta vestic a celui de Al Cincilea Munte, care d dea spreă ă ă ă Israel.

Asirienii invadar ara i regele Ahab, b rbatul prin esei ăţ ş ă ţ din Tir, fu ucis de o s geat tras la întîmplare, care-l nimeă ă ă -ri la îndoitura armurii. Izabela se refugie în palat. Dup ăCîteva r scoale populare care au adus si au gonit cî iva guveră ţ -natori, Izabela a fost prins i, decît s se predea, a preferat s se arunce de la fereastra castelului.ăş ă ă

Ilie r mase pe munte pîn la sfir itul zilelor lui. Biblia ă ă ş spune c , într-o sear , cînd st tea de vorb cu proroculă ă ă ă Elisei, pe care-l numise urma ul s u, „un car i cai de foc i-a desş ă ş p r it pe unul de altul i l-a ridicat pe Ilie în vîrtej deă ţ ş vînt la cer".

Aproape opt sute de ani mai tîrziu, Isus i-a luat cu sine pe Petru, pe lacob si pe loan i i-a dus pe un munte.ş Poveste te evanghelistul Matei c „(Isus) s-a schimbat la fa ş ă ţăînaintea lor, i a str lucit fa a lui ca soarele, iar ve minteleş ă ţ ş Lui s-au f cut albe ca lumina. i iat , Moise i Ilie s-au ar tat ă Ş ă ş ă lor, vorbind cu El".

Isus le porunce te ucenicilor sa nu spun ce au v zut, ş ă ă pîn cînd Fiul Omului nu Se va scula din mor i, dar ei spună ţ c asta se va întîmpla numai dup ce se va întoarce Ilie.ă ă

Matei (17:10-13) poveste te restul:ş„Ucenicii L-au întrebat: «Pentru ce dar zic c rturarii c ă ă trebuie s vin mai întîi Ilie?»ă ăIsus r spunzînd a zis: «Ilie într-adev r va veni si va a eza ă ă ş totul la loc. Eu îns v spun vou c Ilie a i venit, dară ă ă ă ş

ei nu l-au cunoscut, ci au f cut cu el cîtc au voit.»ăAtunci au în eles ucenicii c vorbea de loan Botez torul."ţ ă ă