Textul din prezentul volum a fost reprodus dupi edilia: Grigore

Bijenaru, Cigmigiu&Comp., Editura Ion Creangi, Bucureqti' 1973.

GRIGORE BAJENARU

CI;MIGIU 6LCoMP.

f*^

REPERE BIOGRAFICE

Grigore Popescu-Bijanaru (1907-1986), ptozator, poet, istoric literar qi

publicist, se nafte in comuna Perig, jud. Ilfov. Fiu al profesorului 9i publicistului Ion

Popescu-Bijenaru, urmeazl clasele primare qi gimnaziale in comuna natal6. Se va

inscrie apoi la Liceul ,,GheorgheLazir" din Bucuregti, dupi absolvirea ciruia, in anul

1926, studiazA literatura gi filosofia la Universitatea din Bucureqti.

Licenliat al Facultipi de Litere gi Filosofie (1930), Grigore Bijenaru va fiprofesor la mai multe licee din Bucuregti, dar dupi cAliva ani pirisegte cariera didac-

tici gi va lucra, ca funclionar administrativ, la Primiria Capitalei gi in alte institufii

publice. ln aceeaqi perioadi igi va susline doctoratul in litere (1938) cu o tezi despre

opera scriitorului Barbu $tefrnescu-Delavrancea.

Grigore Bijenaru debuteazi ca autor de basme, pentru ca apoi si publi-

ce, in perioada 1945-1947, cdteva volume de versuri pentru copii, in care se

regisesc umorul qi accentele anecdotice din cunoscutele romane pentru tineret

Cismigiu&Comp. (1942) gi Bund dimineala, bdiefi! (1973).

Pasionat de istoria romAnilor, scriitorul va publica romane gi culegeri de

legende istorice, precum: Banul Mdrdcine (1967), Taina lui Mircea Voievod (1974),

Spdtarul Coman de Suceava (1977), Mdrelul rege Burebista (1980) etc.

Grigore Bijenaru a fost atras gi de istoria literari, activitatea sa in acest

domeniu materializAndu-se in citeva studii, publicate intre anii 1932-1940, despre

operele lui Nicolae Filimon, Barbu $tefrnescu-Delawancea gi Mihai Eminescu.

Scriitorul va desfhgura, de asemenea, o susfinuti activitate publicistici, inperioada interbelici, scriind numeroase articole apirute ln citeva reviste destinate

celor mici: ,,Lumea copiilor'] ,,Dimineafa copiilor" qi,,Universul copiilor'i

in domeniul literaturii consacrate universului adolescenlilor, al tinerilor,Grigore Bijenaru rimAne un scriitor de referinfi in special prin cele doui binecu-

noscute opere ale saleCiSmigiu&Comp. qiBund dimineafa, bdielil - evociri cu vervigi umor, dar s,i cu accente nostalgice, ale intimpldrilor din anii de licean la,,Gheorghe

Lazir'l liceu situat lAngi Parcul CiEmigiu,in primul roman, gi din perioada in care

scriitorul a fost profesor, in al doilea roman.

UALERIAFILIMON

191

COLECTIA LITERATURA ROMANA

Seria AGORA funior

Editor:

ValeriaFILIMON

Coordonare grafici:

Liviu Constantin CHISCARIU

Coperta:

Carmen LUCACI

Copyright@Editura AGORA Bucuregti, 20 14

@ Toate drepturile asupra prezenteiedilii apargin Editurii AGORABucuregti, 2014

Lucrare apiruti cu acordul CopyRo -Societate de Gestiune Colectivi a Drepturilor de Autor

ISBN: 978-606-8391-24-3

CAPITOLUT I

Gaudeamus igitur!

O, cum mai infioarivantul frunzele copacilor din Cigmigiu!Parcd e acelagi freamit adormitor de acum 15-20 de ani, cdnd riti-

ceam cu colegii, in anumite ore ale diminefii, pe aleile mai dosnice, careadiposteau zeci de... plimbirefi!

$i ce ciudat! Frunzele ruginite sau palide fognesc parcd mai puternicqi mai nostalgic decdt cele inci verzi... Poate unde gtiu ci sfdrgitul li-emai aproape...

in umbra destrdmati de toamni a parcului, toli copacii ning petede aur: frunze desprinse de crengi fluturi viala de o clipi a unui efemervegetal qi, ca-ntr-un basm de Walt Dkney, se agtern covor moale subpagii intdrziafi ai trecitorului plictisit de banalul viefii cotidiene!

Lacul tremuri la fel ca gi atunci; qi la fel igi leagini bircile uitate pesub silciile pldngitoare, ce au surds cu duiogie la goaptele indrdgostifilorcare gi-au plimbat infioririle pe aici.

Cinci gi jumitate! PAni la gase, cAnd trebuie sd ne-ntdlnim, mai amtimp si-mi odihnesc ochii 9i gindurile in grddina aceasta cu amintiri.

O iau agale spte ,,morminte", crtm numeam collul discret unde neadunam noi,liziriqtii, loc numit astfel din pricina aspectului funerar alpietrelor pe care ne odihneam trudili, dragi doamne, de atAta invifdturd!

Ce mult s-au schimbat!... Pietrele sunt acum aranjrte cu totul este-tic; dar parci mai mult farmec aveau pe vremuri, aruncate la-ntdmpla-re, unele peste altele, dindu-ne prilejul si ne ciflram in virful lor, cape nigte piramide, gi sd sirim, intocmai unor Tarzani in miniaturi, pecrengile pomilor, spre spaima gi indignarea gardienilor care fluieraualarmafi!

Dela,,morminte", o poteci ingusti duce spre aleea mare, care, lardndul ei, te scoate in spatele Liceului Lazir.

Este timpul si md-ndrept spre liceu. N-ag vrea si-mi stric tocmaiacum,la intAlnirea noastri dupi douizeci de ani, reputafia de punctual,bine stabiliti printre colegii mei de-a lungul anilor de gcoald.

Ci, degi in fiecare zi veneam la gcoald pe jos de-acasi, din SfinfiiVoievozi - pentru ci pe atunci nu era linie directi de tramvai sau auto-buz pe strada Popa Tatu - totuqi n-am intirziat o singuri dati. EramintAiul sau al doilea. ,,Mdcar la atdta lutu sd fu frLtnte6!" md parigori-seam eu.

Cu toate acestea, uneori am avut qi intdrzieri in catalog, insi int1r-zieri voit ficute, cu un scop bine determinat Ei mai ales binecuvdntat!Cind prima ori de curs aveam o materie grea, ca de exemplu: Germa-na, Matematicile, sau o materie la care Stiam cd nu gtiu pi cd trebuia sd

m-asculte, ,,intdrzinm", ca si amAn catastrofalul deznodimdnt pe altidat6, cdnd mi socoteam mai bine pregdtit.

Ce bine ci s-a nimerit o "i

frorrroasl! Ciudat de mult seamind unelezile de toamni tirzie cu zilele de primdvarl timpurie! lntocmai cumuneori risul se aseamini cu plAnsul, sau zorile cu amurgul!

Aleea mi primegte cu aceeaEi cilduri ca gi acum douizeci de ani; iargrilajul ei mirunt, de trestie indoiti in semicercuri ce se-ntretaie, parciimi surdde la fel de prietenos.

De dupi o perdea de plopi uriagi se iveqte liceul, vechi de trei sferturide veac, maiestuos qi frumos pentru mine ca nici un alt liceu din fari.Oare nu el mi-a addpostit opt ani de zile micile griji gi necazuri, indo-ielile de dragoste, intrigile copiliregti, naivele aventuri, primele versurifurate orelor de curs gi diruite iubitei cu generozitatea unui prinf indian?

Zugritvitalb, iar la ferestrele de sus cu un briu de clrdmidi aparenti,vopsiti in albastru ca cerul - culoarea noastri, a lizirigtilor, culoareadragi a gepcilor noastre, culoare de care eram mindri, blazonul nostrude noblefd qcolari,lSudat cu ifose de mugchetar la fiecare prilej, culoarecare a stdrnit multe disculii intre noi gi elevii altor licee, pe care ii ironi-zam in primul rAnd pentru culoarea liceului lor: cei dela Sfhntul Sava,

albastru ca sineala de rufe; Mihai Viteazul, galben... dovlecari; MateiBasarab, alb...liptari; $incai, verde ca prazul.*

Singuri culoarea lui Spiru Haret o admiteam, un mov pal, pentru cise apropia intrucdtva de a noastr6, frri si o intreaci insi; intr-adevir, ce

culoare este mai frumoasi ca albastrul cerului?

Parci pe atunci nu era banca asta aici, pe poteci?!

Mai pot sta singur cdteva clipe in fala liceului: el qi cu mine!O, de cAte ori l-am tridat, de cAte ori l-am pirisit cu colegii pe furig,

ca si ne ascundem in boschetele Cigmigiului, tovariEul drag gi primitoral nostru, al gcolarilor ce ne ciutam refugiul sub bol$le gi ghirlandele deflori inmiresmate.

Pe wemea aceea,Lazilrul era una cu Cigmigiul cici, din curtea micia licerrlui, intrai direct in gridini... Acum vid ci liceul a fost separat deCigmigiu printr-un zid lnalt, in locul porfilor mari de odinioard.

A, 9i cdt de rar m-a vizut Ciqmigiul, dupd ce am terminat liceul!...

$i doar de cite ori nu i-am jurat cd in fiecare ord liberi am sd viu simd odihnesc sub baldachinele de crengi inflorite, ce mi le oferea cu atdtagenerozitate!

,,Ah, de ce nu sunt liber acum?" imi spuneam de fiecare datd cAndtreceam spre gcoali pe aleile lui. ,,Ag sta toatd ziua in Cigmigiu, atat e defrumos!"

De pe banca pe care m-am aEezatse vede perfect toati aripa dreaptia liceului, ctJ,,salA de gimnasticd", ce era transformati la micile noastrefestivitifi in ,,sald de serbdri". Aci am cdntat de-atdtea ori in fala pirin-filor, cu patos nestivilit - ca sopran qi altist in primii ani de gcoali, iarmai tirziu ca tenor qi bas - faimosul imn studen{esc ,,Gaudeamus igitur"!

Ce clase or mai fi acum in partea asta? Pe wemea mea, sus, erau:clasa a Yll-a reald, clasa a Y-a modernd, iar jos, sala de muzici, undefrceam repetifii pentru cor, aga-zisul,,ansamblu"; apoi clasa a Yl-arealdgi clasa I-alicmld,visul tuturor absolvenfilor de curs primar!

CAPITOLUL II

,rL. Gh. L,33"

Parci o mAni de uriag imi apdsa umirul gi miJ zguduia, gata-gata

si mi-l scoatd din incheietur6... $i"n acelagi timp o voce severi se auzidin necunoscut:

- Hai, scoalifliclule, c[-ntdrzii!Am tresirit, fAgnind speriat din somn:

- Cit e ceasul?

L6ngi mine gedea tata, zimbind:- Nu e tArziu inci, dar, daci nu veneam eu si te trezesc, ai fi intirziat

la sigur! N-a cdntat degteptitorul?Md-nrogii pand in virful urechilor. De cu seard pusesem si mi tre-

zeasci la timp un ceasornic deqteptitor, care, nu din intdmplare, desigur,cdnta la ora hotiritd: ,,Degteaptd-te, Romdne!" Ceasornicul, de o preciziematematici, igi fhcuse datoria, insd cintase atAt de dulce gi eu eram atitde obosit din ajun, incdt nu auzisem nimic.

- Aga ai de gAnd si te scoli in fiecare zi?

- Nu, tati, dar am adormit foarte tirziu... m-am gdndit la serbarea

de ieri de la liceu, la cuvdntarealli,,Barbd"...- A cui zici?

- A lui Barbi, directorul!Bigai de seami ci tata se st[pAnegte si nu zAmbeasci.

- Hm! D-abia ai dat ochii cu liceul, gi ai gi-nceput si-i poreclegti peprofesori! Si nu te mai aud, ci mi supir, si gtii!

- Dar nu l-am poreclit eu aga! I-am auzit pe altii mai mari, cind lineadirectorul, 6la cu barbi mare, rogie, cuvintarea citre plrinfi gi elevi, cispun: ,,Ia fi1i atenli, frafilor, sd vedefi ci Barbi fine aceeagi cuvintarede-acum un an!"

- Treaba lor, lasi-i pe ei sd spund ce vor; dar pe tine si nu te mai aud,

c6-i foc! Hai, spali-te gi-mbracd-te mai repede, ci n-or sd te-agtepte petine!

Doamne, ce bine fusese pAni acum! Iegeam din casd si intram ingcoali! Mi sculam tirzia, pentru ci nu trebuia sd-mi pierd vremea cudrumul. $i aveam insemnitatea mea printre biiefi, cd eram ,,bdiatu'lu'don'director"!

Dar aci, la liceu, cine o si mi mai bage in seami printre atdtea sutede bdieli?!

De pe acum incepuse si mi apese o griji la care nici nu md gdndi-sem pini atunci!

Toati vara mi meditase tata, meditalie cu patimi, gi le-am induratpe toate, numai din ambilia de a fi licean! Dictare, cetire, povestire gianaliz1"gramaticali, gi aritmetici cu geometrie - rrai de m[iculila mea!

Mdncam bitaie in fiecare zi!Dacd nu puneam o virguli unde trebuia, era pripid!Iar cu cAteva zile inainte de examenul de admitere, am scris vorba

,parcd." fardapostrof (cum se scria pe atunci). Aceasta era, de altfel, sin-gura gregeali pe care o fbcusem. Ei bine,

pentru atdta lucru, in afari de patru palme pirintegti, tata mi-a datsd scriu, drept pedeapsi, de 100 de ori, cuvdntalparcd, cu apostrof!

Cu toate astea, la examen am rdspuns bine gi n-am iegit printrecodagi. Am cam scrAntit-o eu, ce e drept, dar nu la romAni, ci la aritme-tic6, la o reguli de asociafie. Dar vorba e... reugisem!

$i astdzi trebuia si incep cursurile!,,Hm! mi gindi eu, in timp ce mi spdlam, tatii nu-i convine cd-l

poreclesc bdiefii pe directorul nostru Barbi, pentru cd gi el e director de

9coal6. Dar el e de primar6, nu de liceu!'l..Cum oare l-or fi poreclind biiefii pe tata? Ag fi tare curios si aflu,

dar n-am cum, lor li-e teami s6-mi spun6, ca si nu-i pArdsc! Parcd eude-astea mi fin!

- Mai ai de gdnd si stai mult?

- Nu, sunt gata numaidecAt!Firi si weau, mi g6ndesc la Barbd gi la cuvdntarea lui. Ce de pro-

fesori erau in jurul directorului! Mai tofi bitrani, unii incruntati, altiizimbitori... gi mai toti mofiiau din cap cu multd bunivoinfi, in semnci aga este tot ce spune Barbi! Ba unii aplaudau, gi dupi ei se luau gi ceicdliva pirinli riticifi pe-acolo.

Cdnd a terminat de vorbit, s-a bucurat toati lumea, oftdnd ugurat6,gi ne-a dat drumul acasi, dupi ce ne spusese ci a doua zi,la8 dimineafa,si fim la liceu.

- Hai, mi, egti gata, ci ai de mers pe jos, gi pe putin faci o jumitatede ord!

- Gata... sd beau laptele, 9i mergem!

- Ba nu mergem deloc, cd ai si te duci singur! Ce, te-ai invifat cu

guvernanti? Am mers cu tine de cAteva ori, ca si-nvefi drumul qi sd

te familiarizezi cu atmosfera liceului: la inscriere, la examen, la deschi-

derea cursurilor, dar n-o si te conduc tot anul! Aga ci, biiatule, ia-fighiozdanul gi umbli!

Thta credea ci-mi pare nespus de rdu ci nu mai merge cu mine, qi eu

abia md stipineam si nu sir in sus de bucurie!In sfbrgit, acum puteam sA privesc in voie la vitrinele care-mi ftceau

cu ochiul pe drum, puteam sd mi uit dupi trecltori gi trisuri, puteam simerg impreuni cu bdiefii de la alte licee, dar care aveau acelaqi drum cu

mine, gi sd vorbesc in toati libertatea cu ei.

Dar tata parci-mi ghicise gdndurile ce mi ndpidiserd inveselitor,

unul dupi altul, ci-mi spuse cu severitate:

- Sl nu cumva si cagti gura la fleacuri pe stradd sau si te-nhiitezi cu

cine gtie cine, cd-ntirzii, gi daci te prind cu weo absenfi, ifi rup urechile!Bucuria intreziriti o clipi se spulberi.lmi iau gapca gi ghiozdanul, gi o pornesc!Aga de scorfos cred ci n-am mers niciodati.Uniforma, qapca Ei ghiozdanul, toate - noi-noufe! Pulin lucru,la un

biiat de 10 ani gi jumitate?Mi se pirea c[ toati lumea se uiti la mine. Daci doi trecitori iqi

aruncau weo privire furigi qi neinsemnatd asupra mea, din intAmplare,gi-apoi igi coniinuau vorba, eram convins cd spun: ,,Asta a reugit la liceu!

A intrat la ,,Lazdi'|Yezicefrumoasl uniformi are?" Iar celdlalt comple-

ta: ,,$i qapca... gi ghiozdanul!" ,,Da, da!"Numai cirfi nu aveam inci! in ghiozdan aruncasem cunecaz,,Ceti'

rea dh patra" gi un caiet gros, botezat,,de notife"!Ni se spusese la deschidere c-o si ne dea lista azi sau mAine.

Am ajuns la liceu la ora 8 ftri un sfert. ln curtea mare erau strdngi

o sumedenie de elevi in jurul castanului bitrdn, martor al atAtor zeci de

genera{ii perindate pe sub crengile lui puternice.Cei mici se gtergeau grijulii pe incilliminte gi intrau in clasi. Cei

mari stdteau de vorbd nepisitori, agteptind ,,sL sune"t

Intru in clasi qi mi agez intr-o banci la intAmplare, ldngd un biiatvoinic. Nici un cunoscut. Vorbe, pe qoptite. Bdncile, aproape pline.

10

De cite ori se deschide uga, toate capetele, dar absolut toate, ca la ocomandi, se-ndreapti spre ea, si vadd cine mai vine.

ln sfrrgit, uga se deschide larg gi intrd un domn inalt gi slab, cu mus-tafi mici, neagri, cu pirul despdrfit in cdrare la dreapta gi bine piepti-nat, cu nasul coroiat gi ochii mici, negri qi plini de riutate.

Tofi elevii se ridici automat in picioare, trdntind pupitrele surd gitropiind pe scdndurile proaspit spilate qi date cu bradolini.

- Bund dimineafa, bdiefi!Unii mormdie timid ceva, in semn de rdspuns; iar allii se aEeazd jos,

flri si fie pofti1i de cel care intrase cu o hArtie in mdnd.Cind a spus,,stafi jos'l a ficut biiefilor o recomandare aproape inu-

tili, fiindcd tofi, maimufe prin definifie, imitaseri pe cei cdliva mai obo-si{i gi se agezaseri in bdnci.

- Fiecare si scoatd cdte un creion gi o hdrtie qi si scrie ce am sidictez!

Se aud cAteva murmure nedeslugite. Unul goptegte infricogat: ,,Ce,mai ddm un examen?!" Dar tofi se linigtesc cdnd aud:

- Am si vd dau lista de cnrfi! Fifi atenfi, ca nu cumva si scriefigregit... gi bngafi de seami ci, cel mai tirziu pani la sfhrgitul siptimAnii,trebuie sd vi le procurafi pe toate. De luni, incep cursurile in mod serios!Despre caiete sau ce v-o mai trebui, vorbili cu fiecare domn profesor inparte. Sunteligataz.

- Da, da, gata! se auzirl,in trei reprizeglasuri timide sau obraznice,mai mult sau mai pufin pifigiiate.

- A$a...atunci, scriefi, vi rog!

$i, dupi ce ne dicti rar gi apisat titlurile cirlilor de Romdni, Istorie,Geografie gi Franceze, rosti, silabisit, ca sd in{elegem mai bine:

- ...$i Zoologia de Kiri{escu gi Biznoganu.Pe felele tuturorvedeam uimirea. Primele titluri de cdrfi le-am infe-

les noi, dar cdnd am auzit de Zoologie, ne-am cutremurat!Cel pufin eu, deqi venisem cu un nespus drag de a cunoagte gi a

irwifa cAt mai mult, am rimas foarte abitut. Cine gtie ce inv[fituri greao mai fi gi asta?!

$i cum n-avusesem frafi mai mari in clasele superioare, ca sd aflu dela ei numiri atit de ciudate, gi cum nu era nici tata lAngi mine, ca siJintreb, iar Bucuregtii n-aveau, ca alte mari capitale ale Europei, ,,Grddindzoologicd", am rimas foarte nedumerit...

1l

in orice caz, trebuia si fie o materie foarte grea, finAnd seama de

numirea ei atit de ciudati!Ei, doamne, doamne, cine qtie ce mi-o mai fi dat si trag gi cu liceul

ista!Domnul cu lista mai dicti cAteva clr{i gi incheie recomandAndu-ne

sd cumpirim qi... carte de ,,Muzicd"!De asti dati, mirarea mea fu gi mai mare. Ce noimi o mai avea gi

asta? Carte de muzic6?! in primare, doamna sau domnul ne cdntau uncintec, noi dupi ei, qi gata... firi nici un fel de carte! Ce naiba ar putea fiscris intr-o carte de cdnt?!

- Daci are cineva de intrebat ceva, si md-ntrebe!Iati c[ se scoali un biiat cu pirul rogcovan gi ciufulit:- De unde sd cumpdrdm cdrfle?Domnul cu lista surdse ironic qi spuse cu superioritate:

- De la librdrie, bineinfeles; in nici sn caz de la bicanie!(Ah! Eternul gi stupidul spirit cu bicinia!)Cdliva incepuri sd rddi, insl colegul nostru, fbri sd se tulbure, ris-

punse infepat:

- Asta mi-o inchipuisem eu, dar voiam si gtiu de la care libr[rieanume?

Ei, gtii c6-mi place bliatul?! Bravo, mi!Domnul cu lista inghili un nod, schimbi fbri nici un sens hdrtia

dintr-o mAni in cealalti Ei rispunse:

- in primul rdnd, bdiete dragi (vorbi sd fie ci-i era drag!), sd te obig-

nuiegti si nu mai vorbegti aga de obraznic, cd eu sunt ,domnul petagog

Pavelescu"... gi in{elegi... aqa ci... asta e!...

Dar Ciufulitul il plesni cu intrebarea stiruitoare:

- Iar cirfile, vi rog?

- De la orice librdrie! rispunse el, gi pleci cu pagi grnb{i.Am rimas toarte impresionafi de aceasti sceni de inceput. Iati cum

se face popularitatea!in jurul Ciufulitului se strAnseri indati biiefii, roati, nespus de

veseli ci se gisise unul dintre ei care si-i {ini piept, atit de brav, dom-nulujpetagog!

Ne-am zbenguit prin clasi vreo ori, liberi, ne-am intrebat unii pe

a$ii cum ne cheami gi de la ce gcoald am venit, al cAtelea am iegit la exa-

menul de admitere, gi aga mai departe, tot $irul de intrebiri ce se pun inastfel de imprejuriri.

t2

intdmpHtor, mi agezasem in banc6l6ngi un bdiat mai voinic decdtmine. Avea ochii girefi qi vocea impresionani de groasd pentru vdrsta lui.

- L-ai vizut p-dla care a dat lista de cdrfi? mi intrebi el confidenfial.- Da! i-am rispuns eu, curios la culme si aud ce_o sd urmeze.- E un flef, care a venit de la normald.Auzi dumneata, de la normald

sI vini ella,,Lazir"t- Da?! mi mirai eu, fbr[ sd infeleg prea mare lucru, dar ca s6 nu-r

supdr.

- $i nici nu e mdcar petagog... e supraveghetor de ordine... acolo... giel!

Am rimas foarte surprins, nu de faptul ci subiectul convorbiriinoastre nu era petagog, ci supraveghetor de ordine, dar de intinselecunogtinfe ale colegului meu.

Admirativ l-am intrebat:- Dar de unde gtii dumneata toate astea?La_care el imi rispunse cu o coplegitoare superioritate:- Pdi, eu sunt repetent!

. - Da? $i repede md gindii si profit de imprejurare, casi_l intreb:Atunci poate gtii si-mi spui dumneata ce e aia Zoologia?

- Ah! strdnse el buzele disprefuitor, o nenorocitd-de materie, acolo...un fel de Intuifie, ceva mai grea! $i apoi, cu ingrduinfd gi pe un ion pro-tector: Darpofi si-mi spui fir, pugtiule, nu md mai dumniataldcir

Laprdnz,cdnd i-am povestit tatii cum am petrecut prima zi de liceu,am,aflat ci nu se zice petagog ci pedagog, gi ci acela care pretindea ci epedagog habar n-avea de inlelesul adJvirat ar cuvdntului, cd pedagogiae o qtiin{d grea, pe care poate am s-o infeleg gi eu mai tdrziu,cu toite cinu se prea invafd, ci o ai in sAnge!

intr-adevir, de luni au inceput cursurile in mod serios: cu c6rfi, cucaiete, cu bloc de desen, md rog, ca la liceu!

Dupi ce fuseserim lisa{i in voia noastrd cdteva zile, gurubul ince-puse si se strdngd!

Mai intdi de toate, domnul de Gimnasticdne-a agezat in bdnci, dupiinilfime.

13

Fiind printre cei mai mici din clasd, am trecut in banca I-a din

mijloc, cu inci doi colegi, ci stam cite trei intr-o banci: Botez Nicolae,

Ben |ules gi eu.

Mi-a pdrut riu ci am fost nevoit si-l pirisesc pe Luca, repetentul,

care-mi putea fi de atAta folos prin cunoqtinfele lui, dar curAnd m-am

imprietenit aga de mult cu noii mei colegi de banc[, incit l-am uitat!

$i-apoi aceqtia erau boboci, pu$ti, ca 9i mine, iar nu repeten{i!

Dupe agezarea in binci qi intocmirea catalogului, a venit din nou

,,Don' petagog Pavelescu", care ne-a spus:

- F4i Jt t 1i, cb strig catalogul Ei vi dau numere de ordine... Nota{i-le

in maculatoare!

$i, dupi ce-gi drese glasul, tugind tremurat, de cdteva ori, incepu:

- Aleiandrescu Virgil, Nr. 1; Antonescu Gheorghe, Nr. 2; Aposto-

lescu Vasile, Nr. 3; Ben |ules, Nr. ;BotezNicolae, Nr' 5!

Le fhcui cu cotul colegilor de banc6:

- Auzifi, mi... ali venit la rand!

- De, picat ci nu eqti qi tu trecut tot la ,,8", ci am fi fost toli trei la

un loc qi in catalog!

- Dacd tata line la tot numele!...

- De-l incolo, cd prea e lung... Al doilea era de ajuns! fu de pirere

Ben.in aceasti weme, distribuirea numerelor progresa' aga ci lisai vorba,

ca si fiu atent. Ajunsesepefoaiamea.

- Piunescu Matei, Nr. 31; Pop Nicolae, Nr. 32; Popescu-Bijena-

ru Grigore, Nr. 33 - gi apoi, incepu seria interminabila a poprrlarilor

Popeqti: Popescu Dumitru, Popescu Gheorghe, Popescu Ion, Popescu

Marin, Popescu Mihai, Popescu Mircea, Popescu $tefan, PopescuTudor

qi aga mafdeparte... o pagini intreagi din catalog era ocupati de noi,

Pope;tii, care constataiem cu vie satisfacfie ci-i intrecuserim cu multpe loneSti!

Iar mica mea mAngiiere era ci sunt primul dintre Popeqti... la cata-

log, binein{eles, cd cel mai bun Popescu a fost, tot timpul, lumitrua- De altfel, in tot cursul liceului, nu mi s-a sPus niciodati 9i Popes-

cu, dec?t in catalog; atit profesorii, cit qi colegii, imi spuneau scurt:

Bdjenaru.Totuqi, mai tirziu, asta nu m-a scipat de o faimoasi ascultare la

Matematici, cind profesorul, plictisit de atitea omonime, a strigat incele din urm6:

I4

- Ia si pofteasci tofi Popeqtii la le4ie!$i atunci, din diferite pir{i ale clasei incepuri si se ridice o sumede-

nie de bdiefi, tofi deodati, de n-ai fr zis citiesla le4ie, ci ci a sunat gi vorsi iasi in recreafie!

- Tiist a fost faptul ci tofi Popegtii la un loc, in acea memorabili zi,degi eram in numrr de zece, am oblinut impreunr, bineinfeles, nota26l,Cdliva se ridicaserd la 3!

_ Domnul pedagog terminase de fbcut apelul gi numerotarea elevilor.Se profnpi bine pe picioarele-i lungi ca de cocostdrc gi ne spuse:

- Peste treizile, to{i elevii sunt obligafi si vini cu gapia qi numdr lamdna stdngd. Numirul puteli si vi-l confecfionafi la orice ceaprazfuie.ilvefi face pe urr petec pitrat de postav albastru ca cerul, .u- . gi culoareade la gapc6, de dimensiunea 5 centimetri, pe 5. Nu este permis si fie maimic!

- Dar mai mare?ochii tuturor se indreptard incotro se auzise grasul. Era tot ciufuli-

tul, pe care-l chema Stoica Dan!Domnul pedagog se flcu feqe-fep:

- 5 pe 5, aqa e reglementar!stgjca Dan rdspunse foarte politicos, dar nu frrd o nuanti de ironie:- VI mulpmesc! gi se aqezd,.

- Pe acest petec pitrat se vor broda cu fir auriu urmdtoarele:

',L.Gh.Lll ini{ialele liceului, si numdrul fieciruia dedesubt: iar la gapc{,in frunte, pe postavul legry,veli broda aceleagi inifiale... ca si se jtie...

- Brodim numdrul gi la qapcd?

Tot stoica Dan! Hotirdt lucru ci voia sd-l scoatd din sirite pe peda-gog, care-i ricni sugrumat de iritare:

- Nu! stai jos! Mai are cineva de cerutvreo explica{ie? $i, ftre si maiagtepte: cred c-a in{eles toati lumea! cine vine peste trei zile fir6 qapcdqi numir este eliminat!

Din nou Stoica:

- Dacd nu vi supirafi, ce-nsemneaz6,,eliminat?- Adicd cd te dau afardl ii rispunse ilustrul pedagog gi plecl

incruntat.

t5