Bogdan Master

download Bogdan Master

of 25

description

ok

Transcript of Bogdan Master

  • MINISTERUL EDUCA IEI, CERCETRII, TINERETULUI ISPORTULUI

    UNIVERSITATEA ECOLOGIC DIN BUCURE TI

    FACULTATEA DE EDUCAIE FIZIC I SPORT

    LUCRARE DE DIZERTA IE

    ndrumtor tiin ific:

    Conf.univ.dr Iordache Enache

    Candidat:

    Todiri T.Bogdan Alexandru

    Bucure tiIulie 2010

  • MINISTERUL EDUCA IEI, CERCETRII,TINERETULUI I

    SPORTULUIUNIVERSITATEA ECOLOGIC DIN BUCURE TIFACULTATEA DE EDUCAIE FIZIC I SPORT

    TEMA:

    MANAGEMENTUL RAIONALIZRII APRRILOR MPOTRIVA LOVITURILOR DE BRA PE CRITERIILE FRECVEN EI I EFICEN EI N CONCURSURI

    NDRUMATOR:

    CONF.UNIV.DR

    IORDACHE ENACHE

    CANDIDAT:

    TODIRI T.BOGDAN ALEXANDRU

    BUCURE TIIULIE 2010

    PLANUL LUCRRII

  • Cap. 1 Introducere

    1.1 Importan a i actualitatea temei

    1.2 Ipotezele cercetrii

    1.3 Obiectivele cercetrii

    Cap. 2 Cadrul teoretic, suport al cercetrii

    2.1 Optimizarea procesului de instruire i antrenament

    2.2 Tabloul general al tehnicilor de lovire cu membrele superioare sistematizate dup direc ia i traiectoria acestora n atac

    2.3 Mijloacele i procedeele tehnice de ap rare mpotriva loviturilor cu membrele superioare,constituite pe grupe de tehnici pe baza asemnrilor de structur biometric

    2.4 Modelele n legtura cu ansamblul atac-aprare

    Cap. 3 Organizarea i metodologia cercet rii

    3.1 Perioada de desf urare a experimentului

    3.2 Locul desf ur rii cercetarii experimentale

    3.3 Selectarea subiec ilor n grupul experimental

    3.4 Metode de cercetare folosite

    Cap. 4 Analiza i interpretarea datelor

    Concluzii

    Bibliografie

  • Cap.1. Introducere

    1.1 Importan a i actualitatea temei Rezultatele deosebite in sportul de inalta performanta sunt aproape, fr exceptie, consecinta spiritului creator al antrenorilor, al competentei si gandirii profunde creatoare a acestora, concretizate in gasirea de noi exercitii si metode, mai eficiente decat cele anterioare.In acest sens, continutul lectiilor, perfectionarea componentelor (factorilor) antrenamentului trebuie inteleasa ca fiind supusa unei permanente innoiri. Cel care le realizeaza in timpul cel mai util, mai surprinzator pentru adversari, c tig . n majoritatea cluburilor si asociatiilor sportive, initierea in Artele Martiale, indiferent de stil sau scoala, se face contra cost, de multe ori la valoarea consultatiilor de matematica si engleza, cel putin pana la dobandirea unor rezultate sportive notabile. Acest lucru poate dura, in timp, de la 1 la 3 ani. Institutiile de invatamant superior la randul lor,venind in intampinarea dorintelor studentilor,au inclus in planurile de invatamant Karate si Autoaparare Fizica,ca discipline obligatorii,facultative sau optionale (si cu caracter de specializare),fara a aloca insa si numarul de ore corespunzatoare obiectivelor instructiv-educative propuse a fi indeplinite la finele anului universitar. n general,oamenii vor s nve e ceva foarte folositor intr-un timp cat mai scurt. Problema timpului a devenit,deci,o adevarata restrictie in asimilarea continutului,nu numai pentru cei cuprinsi in sistemul de invatamant,ci si pentru cei care se instruiesc in cluburile sportive si care pot fi de diferite profesii,inclusiv elevi ori studenti.Practicantii din ultima caegorie mai au si obligativitatea platii cursurilor si cu cat acestea se prelungesc mai mult,cu atat si eforturile financiare sunt mai mari. Factorul timp mai are si o alta semnificatie in epoca noastra denumita in diverse feluri:"postindustriala", "industria intelectualizata", "informationala", etc. Progresele stiintei si tehnicii detemina o crestere enorma si nestavilita a informatiilor de insusit intr-un timp obiectiv limitat.Se pune problema dimensionarii acestei avalanse informationale care tinde a-lcoplesi pe om. Dac, de exemplu, se raporteaza numarul de cunostinte, priceperi si deprinderi, continute in programele universitare, pe ansamblu, la timpul alocat insusirii i dobndirii acestora,se constata o aglomerare crescanda a informatiilor,concomitent cu scaderea constanta a timpului disponibil pentru operarea cu ele in vederea desavarsirii invatarii.Se poate vorbi chiar de o"aglomerare psihica"care nu mai permite alte operatii intelectuale asupra materialului supus studiului,efectul fiind diminuare laturii formative(educative) a invatamantului. Fiind un domeniu nou,"imprumutat", ni s-a transmis doar continutul acestuia,nu si o teorie pe masura care sa dea raspunsuri la problemele care le ridica practica domeniului. In lipsa unei culturi teoretice,adecvate ramane de investigat celelalte discipline conexe domeniului, pentru a asimila regului si principii cu valoare de generalizare in Arte Martiale. Tehnicile de Kick Boxing se disting prin complexitate si de aceea apare fireasca cerinta organizarii de exceptie a continutului in sensul asigurarii unei mari accesibilitati . Domeniul fiind vast si complex , pune cu necesitate in fata cadrelor de specialitate problema prelucrarii pedagogice a continutului pentru a-l face inteligibil si accesibil . Una din problemele esentiale ale invatamantului la ora actuala, deci si a Kick Boxing-ului in particular , o reprezinta nu numai realizarea obiectivelor in timpul afectat prin programele existente , ci chiar reducerea acestui timp , fara a afecta calitatea achizitiilor . Este

  • vorba de invatarea intensiva mai aproape si in conexiune cu epoca contemporana: producereaunor modificari comportamentale maxime, in conditii minime de timp si de cheltuieli materiale reduse . Ordinea in care diferite continuturi sunt invatate este decesiva pentru eficienta procesului de instruire si antrenament . n afara de datele teoretice cuprinse in Teoria si Metodica Educatiei Fizice si a Sportului, precum si in Teoria si Metodica antrenamentului sportiv , exista unele sporturi de la care ne putem inspira. n judo , maestrul Kawaishi a rezolvat o problema indentica cu a noastra , propunand ordonarea procedeelor tehince pe criteriile asemanarii de structura , mai usor de insusit in raport cu metoda "Gokyo" (invatarea pe ky-uri) . Profesorii I.Hantau si P.Bocioaga - specialtisti in judo au scos un curs , in care au dezvoltat aceasta strategie in organizarea continutului pe baza asemanarii de structura si nu pe ky-uri ( cu ordonare lipsita de logica a tehnicilor de proiectare ) si l-au propus ca material bibiografic principal , pentru initiere si pregatire studentilor in aceasta disciplina . Apoi , in gimnastica , au fost proupuse programe de invatare a tehnicilor miscarilor la aparate care tin seama de structura comuna a actiunilor motrice si succesiune rationala in insusirea componentelor de baza si ajutatoare . Indeplinirea succesiva a sarcinilor didactice pregatitoare , alcatuite conform cu asemenea programe , permite asigurarea unei succesuni si continuitati rationale in procesul invatarii . n Artele Martiale pregatirea tactica reprezinta unul din factorii de baza in obtinerea performantei sportive inalte . Scurtarea timpului de initere tehnica mai are si o alta semnificatie : reducerea perioadei necesare insusirii procedeelor tehnice izolate , mareste in mod corespunzator timpul alocat lucrului de perfectionare ,stabilizare si precizie a dreprinderilor tehnice , in sensul apropiarii lui de exigentele concursului . In sportul de performanta exista opinia ca fiecare etapa urmatoare in pregatirea unor sportivi , este mai importanta decat precedenta fara a se trece , ns, cu superficialitate peste invatarea corecta a abecedarului acestui sport. Timpul economisit prin marirea accesibilitatii deosebite a continutului poate fi folosit nunumai pentru exersarea tehnicilor izolate in combinatii si conditii de concurs , ci si pentru "Intelectualizarea" mai mare a lectiilor de instruire si antrenament , in sensul operarii logice asupra materialului insusit si dezvoltarii pe aceasta cale a functiilor psihice si a capacitatiilor operatorii ale gandirii . n consecin, obiectivul pe care mi-l propun este acela al unei cercetri, pedagogice si biomecanice asupra Artelor Martiale , in speta Kick Boxing-ul , pentru a vedea in ce masura poate fi perfectionat continutul acestuia in sensul asigurarii unei succesiuni si continuitati rapide in procesul invatarii (initierii) tehinicilor fundamentale (apararile si loviturile de brat) ,ordonandu-le pe baza asemanarilor de structura si a principiilor stiintifice de proiectare a unuicurs.

    1.2. Ipotezele cercetrii

    Ca vechi practicant de arte martiale mi-am propus o serie de intrebari pe parcursul activitatii mele ca sportiv , apoi , ca instructor . Mediul in care ma antrenez in momentul de fata este propice gasirii multor raspunsuri mai ales in organizarea si metodologia procesului de instruire si antrenare in artele maritiale in sensul scurtarii initerii in acest domeniu . Cunoasterea cat mai exacta a coeficentului de utilizare a procedeelor tehnice de aparare impotriva loviturilor aplicate cu membrele superioare , la nivelele permise de regulament ,

  • poate orienta profesorul/antrenorul in activitatea de planificare a timpului alocat fiecarei structuri psihomotrice specifice apararii.

    1.3. Obiectivele cercetarii

    Obiectivul central al cercetarii experimentale il constituie elaborarea unei variante de proiectare in invatare a continutului artelor martiale , mai peformanta cu cea traditionala. Acest obiectiv central ii vor fi subordonate urmtoarele : - Elaborarea continutului apararilor si a succesiuni acestuia pe baza actelor comune , repetabile , in cazul a cat mai multor procedee tehnice . - Sistematizarea procedeelor de act cu membrele superioare pe criterile traictoriei si directieide loviri. - Stabilirea pentru fiecare grupa de lovituri cu membrele superioare , a procedeelor tehnice de aparare si exersarea ca atare acestora . - Stabilirea in final a ierarhizarii mijloacelor si procedeelor de aparare potrivit indicelui de aplicabilitate oportuna loviturilor aplicate cu membrele superioare.

    Cap.2. Cadrul teoretic, suport al cercetrii

    2.1 Optimizarea procesului de instruire i antrenament n artele mar iale

    Dac a optimiza nseamn, n general, a alege cea mai bun varianta n raport cu conditiile concrete la un moment dat , in practica instructiv-educativa se considera optimal acel proces de invatare care corespunde , concomitent , urmatoarelor exigente : - continutul , structura si logica functionarii procesului asigura eficenta si calitatea rezolvarii sarcinilor instructiei , educatiei si dezvoltarii elevilor , la nivelul posibilitatilor maxime ale fiecarui elev ; - insusirea unitara , temeinca , activa si constienta a continutului ; - indeplinirea obiectivelor propuse se asigura fara consum suplimentar de timp fata de prevederiile planului de invatamant , precum si fara depasirea normei maxime de timp stabilita de igiena scolara si igiena muncii pentru acasa , a eleviilor si cadrelor didactice , faptcare trebuie sa aiba drept consecinta prevenirea fenomenelor de surmenaj la acestia .

    Cerintele crescute ale practicii sociale sub asptectul productiei de inovatii si inventii in toate sectoarele de activitate , se apreciaza tot mai mult in zilele noastre , cu aspiratiile si eforturile oameniilor de toate varstele , de a tine pasul cu ritmurile vietii mondene , de a se mentine cat mai mult posibil in randurile factoriilor activi al progresului social .

    A optimiza inseamna a fixa si exercitiile prin intermediul carora se poate actiona eficient , pentru realizarea obiectivelor .

    ntr-o activitate didactica avand ca scop invatarea in care procesul de dobandire a cunostiintelor , priceperilor si deprinderilor , este dirijat in mod preponderent de profesor se prefigureaza de la inceput cerinta de a se obtine intr-un timp scurt progrese , cat mai mari. Asistm insa la un paradox: majoritatea autorilor de programe (chiar si manuale) sunt buni specialisti ntr-un domeniu - o disciplin de nvmnt de exemplu - dar nu sunt

  • specialisti, n aceea i m sur, n design instruc ional, psihologia nv rii, pedagogie sau alte domenii mai strans legate de formarea capacitatilor umane. Educa ie Fizic i Sportul fiind forme ale procesului pedagogic, aspura lor se extind principiile generale ale pedagogiei, completate in mod corespunzator cu principiile speciale care reflecta particularit ile acestora. Interac iunile acestor principii dau eficatitate actului de invatare deoarece ele se resfrng, n mod nemijlocit, asupra calitatii programei de invatamant, mai ales a rezolvarii optime a raportului dintre volumul de cunostinte, priceperi, desprinderi i timpul alocat dobndirii acestora. Nivelul performantelor de astazi,care inregistreaza cresteri cantitative si calitative,este determinat de mijloacele care se angreneaza in sportul de performanta si transferurile de cunostinte si tehnologii din alte stiinte ajutatoare. n orice activitate caracterizata de o concurenta sau intrecere in doi,fiecare dintre"combatanti" cauta sa-l depasasca pe celalalt printr-o mai buna pregatire fizica,tehnica,tactica si psihologica.Adeseori consideram insa ca mijloacele materiale de care dispunem pentru rezolvarea unui obiectiv sunt limitate si aparent,insuficiente pentru realizarea acestuia.De aici,aportul de inteligenta-"inventie","inovatie","initiativa",are o mare importanta in realizarea problemei.Pentru aceasta,este necesar ca,inainte de a trece la planificarea si executia procesului de pregatire sa elaboram un model de gandire stiintifica a actiuniilor pe care urmeaza sa le efectuam.Acestei gandiri sistematice ii revine rolul de a prezenta,intr-o forma logica,toate momentele importante care trebuie abordate in planificarea si executia procesului de antrenament. Principiile, normele si cerintele ce se extrag din domeniile conexe, imbogatite cu cele aledomeniului in care se opereaza, constituie elementele reglatoare in organizare si dirijarea activitatii de instruire si antrenament, in realizarea obiectivelor de perfarman. Ac iunea de proiectare a unui continut este cu atat mai dificila cu cat domeniul este mai vast si mai complex.In astfel de situatii se pune cu necesitate problema prelucrarii pedagogicea fondului de cunostiinte,priceperi,si deprinderi pentru a-l face inteligibil si accesibil si a obtine,astfel,randamentul maxim in insusirea acestuia.Indiferent insa de gradul de dificultate,pentru fiecare situatie de invatare exista o varianta metodica optima.Sesizarea acesteia depinde de: -conceptia pedagogica a profesorului(antrenorului) -spiritul lui practic si creator -perspicacitatea lui pedagogica: n general omul depune eforturi pentru a cunoaste tocmai din dorinta de a putea actiona mai eficient.Intreaga istorie a gandirii omenesti consta intr-o perfectionare continua a modului sau de a prezenta fenomenele si,deci,de a crea modelele.Aceasta,datorita faptului ca omul nu lucreaza niciodata nemijlocit asupra realitatii,ci prin intermediul unui model mintal. Din cele expuse pana in prezent rezulta testul de clar necesitatea unei pregatiri teoretico-metodice de exceptie a profesorului (antrenorului) deoarece cunoscand legile si legislatile care stau la baza procesului de invatamant (instruire si antrenament in cazul nostru) poate sa prevada,sa comande si sa controleze procesul invatarii si rezultatele sale si,de asemenea ,sa rezolve,rapid si eficient,orice disfunctie ivita in domeniul lui de activitate. Sporirea eficientei in sportul de performanta vizeaza,in principal,optimizarea continutului,a metodelor,mijloacelor si procedeelor de revenire la normal dupa efort. A optimiza inseamna a rationaliza ,adica a da atat cat este necesar pentru indeplinirea obiectivelor pe linie de instruire si antrenament.Aceasta poate insemna,fie o diminuare a mijloacelor operationale,fie o reducere a timpului pentru a obtine aceleasi efecte,sau chiar mai bune,in raport cu strategia anterioara.Eficacitatea interventiei in majoritatea cazurilor,de selectia,organizarea si utilizarea creatoare a resurselor materiale si umane nefolositoare in domeniu pana n momentul de fa.

  • De fiecare data cand apar esecuri(insuccese) in activitatile de educatie fizica si de sport,adica probleme care trebuie rezolvate,se pune problema depistarii cauzelor,apoi gasirii solutiilor cele mai bune de indreptare a lucrurilor. Esential n etapa nvrii rmne programarea materialului de stufiu si a activitatii elevilor pe baza cerintelor formulate de Psihologia Invatarii, Pedagogice, Logica, T.E.F.S., concretizate, in principal, in regulile si principiile didactice din care amintim accesibilitatea, sistematizarea, continuitatea si legitatiile transferului. La noi problema care a declansat activitatea de cercetare este cea a neconcordantei dintre timpul afectat disciplinei si numarul de obiectiva instructiv-educationale ce trebuie insusit intr-un an de invatamant. Tratarea insuficienta inca,in literatura de specialitate,a metodologiei dobandirii si transmiterii tehnicilor bazate pe teoriile invatarii motrice,a constituit un handicap depasit,in final,printr-un volum mare de documentare care a facut posibila corelarea teoretico-metodicaa principiilor,regurilor si legalitatile din disciplinele inrudite,cu cele particulare domeniului nostru,acolo unde a fost posibil. Eforturile investigarii teoretice si solutia propusa in final,vizeaza perfectionarea continutului programei de kick-boxing. Sa punctam,in continuare,adevarurile cu putere de axioma retinute si care constituie pilonii de rezistenta a demersului nostru. Lucrul cel mai important in organizarea unei invatari il reprezinta identificarea cunostilntelor,priceperilor,si deprinderilor achizitionate anterior si utile ca suport pentru o noua invatare,abilitatile intelectuale formate. Structura tematica a unei discipline trebuie elaborata dintr-o dubla perspectiva: -Stiintifica: accentueaza necesitatea corespondentei dintre continutul disciplinei stiintifice si continutul obiectului de invatamant -Psihopedagogica: transpunerea continutului in acea structura tematica adecvata cerintelor psihopedagogica (mai ales teoria psihogenezei personalitatii si teoria invatarii),pentru a elabora structura tematica in concordanta cu: -studiul de dezvoltare al elevilor -gradul de pregatire al elevilor pentru receptarea anumitor continuturi -bazele psihologice ale invatarii specifice varstei si continuturilor. Didactica are datoria sa se ocupe,atat de calitatea emiterii,cat si de cea a receptarii. Calitatea transmisiei depinde de: -structura logica a continutului (continutul trebuie clasificat pe grupe si subgrupe, pe baza asemanarilor de structura) -claritatea,precizia si plasticizarea exprimarii -modul dezvoltarii psihice a receptorilor,de structurile mentale si lingvistice ale acestora, de participarea lor activa in procesul invatarii. Orice continut,din orice domeniu de activitatea,pentru a fi stiintific,eficient,el trebuie sa aiba anumite caracteristici pedagogice: -sa stimuleze si sa motiveze pe practicant -sa fie pertinent fata de obiectivele operationale -sa solicite in permanenta treapta logica in achizitionarea cunostilntelor, priceperilor si deprinderilor specifice si sa asigure unitatea dintre latura instructiva si cea educativa -sa fie neperimat si fiabil -sa fie accesibil -sarcinile de invatare sa aiba o succesiune adecvata,logica -sa aiba asigurat feed-backul,imediat -insusirea materialului sa se faca pe calea cat mai multor analizatori -sa permita transferul pozitiv maxim

  • Proiectarea structurii unui continut trebuie sa cuprinda,pe langa precizarea scopurilor instructiv-educative,a resurselor si conditiilor de desfasurare a procesului didactic,organizareasi pregatirea continutului pentru procesul de instruire si antrenament. Analiza logico-didactica asupra continutului trebuie sa se finalizeze cu: -sistematizarea continutului prin delimitarea si ordonarea unitatilor informationale (capitole,sucapitole si teme) sau alte moduri de structurare, potrivit specificului fiecarei discipline -identificarea pentru fiecare unitate de instruire, a elementelor esentiale -organizarea continutului pe sisteme de lectii,asigurandu-se unitatea logica si densitatea convenabila a acestora -accesibilitatea continutului in ceea ce priveste ritmul de parcurgere a acestuia,si gradul de aprofundare,in functie de capacitatea executantilor -ordonarea logica a continutului -ierarhizarea notiunilor in vederea stabilirii ordinii secventelor,a pasilor invatarii. Principiile didactice constituie fondul principal de inspiratie si de reglare a activitatilor invatamantului deoarece fac legatura dintre legile obiective si tehnologia didactica,orientand atat definirea obiectivelor,stabilirea continuturilor, cat si precizarea strategiilor, a resurselor,metodelor si tehnicilor de realizare si evaluare a efectelor educative. Regurile didactice reprezinta la randul lor,norme specifice pentru conditiile concrete impuse de natura educatiei sau de particularitatile psihice ale elevilor. Cand in discutie sunt continuturi bogate in procedee tehnice,cu grad mare de complexitate,se impune cu necesitate elaborarea unor programe care sa asigure continuitatea si succesiunea rapida in procesul invatarii,programe care sa tina seama de de structura comuna a actiunilor motrice si succesiunea rationala in insusirea comportamentelor de baza si ajutatoare. Ordinea de succesiune in care cel ce invata i-a contact cu materialele din cadrul domeniului de cunoastere,determina dificultatile pe care le va intampina in stapanirea acelor materiale. Problema succesiuni optima a lectiilor este strans legata de problema accesibilitatilor.Aceasta inseamna: -gruparea lectiilor pe baza unui obiectiv dominant -asigurarea unui ritm optim de invatare -sa se porneasca,inainte de toate, de la posibilitatile elevilor si legitatile dezvoltarii lor -sa se mearga de la ceea ce este in puteriile elevului in etapa respectiva, la ceea ce va deveni accesibil in etapa urmatoare(de la "usor la greu") -sa se treaca de la executarea pe parti la cea globala, in cazul miscariilor complexe -sa se treaca de la o instruire fizica generala,la lectii specializate mai aprofundate, realizate concomitent cu pregatirea generala; la inceput se insuseste ceea ce constituie baza elementara a diferitelor feluri de activitate si serveste drept premisa a perfectionarii viitoare ( miscari elemntare de gimnastica - indoiri , aplecari , rasuciri , translatii , deprinderi hotaratoare pentru mers , alergare ) ; " de la simplu la complex " ; -respectarea premiselor biologice pentru utilizarea diferitelor mijloace ale educatiei fizice ; accentuarea formarii mai intai a functiilor care determina coordonarea si viteza miscariilor, apoi cele ale fortei si mult mai tarziu , ale manifestarii maxime a rezistentei ( V.S Farbel si colab . N.V Zimkin si colab. I.Necker si altii ) ; -aprecierea corecta a postactiunii imediate a unor eforturi diferite prin caracterul lor, de exemplu : eforturile cu caracter de viteza creeaza un fond fiziologic favorabil pentru eforturile care necesita cu precadere manifestarea rezistentei;

  • eforturile de rezistenta (daca au fost considerabile) pot avea o infulenta nefavorabila asupra executarii exercitiilor de viteza ; postactiunea pozitiva avand loc in cazul in care exercitiile deforta le preced pe cele de viteza. Potrivit exigentelor enumerate mai inainte , ordinea exercitiilor in cadrul diferitelor lectii sau in cadrul succesiuni lectiilor intr-un ciclu saptamanal sau al altora apropiat de el ca durata , poate arata astfel : - For a , viteza, rezisten a; - Viteza, for a rezisten a - Rezistenta - interval de odihna activa si pasiva , care sa excluda postactiunea nedoritaasupra urmatoarelor exercitii de forta sau viteza . Una din conditiile hotaratoare in asigurarea accesibilitatii il reprezinta continuitatea exercitiilor fizice. Acest lucru se realizeaza pe baza utilizarii legaturilor reciproce naturale dintre diferiteleforme ale miscarii , al interactiunilor lor si asemanarii de structura , concretizate in regulile : ,, de la necunoscut , la cunoscut " ; ,, de la insusit la neinsusit". Potrivit cerintei ,,continuitatii" este necesar sa se repartizeze in asa fel materialul care se invata , incat continutul fiecarei lectii anterioare , sa serveasca drept treapta ce duce pe drumul cel mai scurt , la insusirea continutului lectiei urmatoare. O tema poate precede pe alta cand este o parte componenta sau ofera un context semnificativ pentru ceea ce urmeaza . Asigurarea conditiilor pentru o invatare rapida creeaza o stare de satisfactii practicantului declansand atitudini active , pozitive , in atingerea tuturor obiectivelor cuprinse in programa. Deci accesibilitatea are si o functie motivationala. Un rol esential in asigurarea accesibilitatii il joaca si utilizarea de mijloace si metode speciale , indreptate spre creearea starii de pregatire nemijlocata pentru executarea sarcinilor. Chiar in azul celei mai stranse continuitati intre capitolele materialului programei este necesara realizarea unei pregatiri a unei apropieri de insusirea urmatoarelor priceperi , deprinderi si eforturi . Unele cunostinte , notiuni si deprinderi se insusesc relativ mai usor atunci cand se oferaelevilor suporturi concrete , imagini , scheme , modele obiectuale , exercitii pentru intelegerea lor . Este cazul exercitiilor "pregatitoare", in special cele "apropiere" care preced ,in majoritatea cazurilor , invatarea unei actiuni motrice complexe. Daca invatarea poate fi eficienta doar atunci cand concorda cu cerintele ce decurg din principiile accesibilitatii , la randul lor , limitele accesibilului se largesc pe baza realizarii principiilor sistematizarii si gradarii progresive a efortului de invatare. Timpul necesar pentru formarea deprinderilor motrice este dependent de multe variabile: - experienta motrica anterioara; - nivelul indicilor morfo - functionali; - nivelul calitatilor motrice; - gradul de complexitate; - motivatia executantului . Determinarii succesiuni generale a materialului de invatat , de legile dezvoltarii ontogenetice (adecvarea sarcinilor la puterile de moment ale elevului) , de logica trecerii de lainstruire fizica generala larga , la lectii speciale mai aprofundate si de aprecierea corecta a postactiunii imediate a unor eforturi diferite prin caracterul lor , expuse mai inainte , li se adauga , potrivit cerintelor " principiului sisematizarii" respectarea premiselor biologice pentru utilizarea diferitelor mijloace ale educatiei fizice si sportului si legitatilor asa-numitului "transfer" al deprinderilor si calitatilor motrice.

    Referitor la "premisele biologice", asa cum am precizat anterior , observatiile si cercetarile strintifice afectuate in acest, sens au stabilit, ca inaintea tuturor se formeaza functiile care determina coordonarea si viteza miscarilor , mai tarziu ating punctul maxim

  • calitatile de forta , iar si mai tarziu , apare posibilitatea manifestarii maxime a rezistentei. Nu trebuie inteles prin aceasta ca , de fapt , calitatile fizice se educa pe rand . Este vorba doar de ce este eficient de accentuat la un moment dat in dezvoltarea calitatilor fizice in raport cu varsta subiectului supus pregatirii . Cunoscand aceste adevaruri se poate evita o munca fara folos . Continutul educatiei fizice , al sportului si antrenamentului sportiv este determinat , il ultima insanta , de cerintele vietii , or , in practica vietii sunt necesare calitati multilateral dezvoltate si deprinderi dintre cele mai variate , printre care si cele ce pot intra in interactiuni unele fare de altele , prin asa-numitul "transfer". Transferul deprinderilor are loc in cazuri in care structura actiunilor motrice prezinta asemanari sau deosebiri;caracterul asemanarii conditioneaza semnificatia transferului:pozitiv sau negativ.De aici si doua preocupari principale in organizarea predarii continuturilor:de a asigura un transfer pozitiv maxim si de a diminua pe cat posibil,interferentele.Sa ne referim putin la primul obiectiv. Formarea bagajului de miscari absolut necesar pentru realizarea anumitor sarcini(motrice),reclamate de practicarea unui sport se bazeaza,in mod obisnuit,pe parcurgerea experientei acumulate de generatiile anterioare.Lucru altfel valabil,in toate disciplinele de invatamant. n principiu, executarea corecta a unui exercitiu nu este posibila daca nu exista reprezentari motrice anterioare ale miscarii. Aceasta contradictie se solutioneaza pe doua cai: -pe calea respectarii unei succesiuni rationale a instruirii,datorita careia experienta motrica capatata in etapele anterioare il aproprie in mod firesc pe executant de noile priceperimotrice; -utilizand demonstratia sub diferitele ei forme (nemijlocita sau mediata). O situatie psihopedagogica buna este,asadar,aceea in care elevul este capabil sa-si insuseasca tema noua,apeland la cat mai multe din cunostiintele si priceperile insusite anterior. In actele motrice transferul este utilizat ca instrument,atat in invatarea propriu-zisa,cat,mai ales,in adaptarea celor invatate la conditii noi.enumeram in continuare,o parte dingenurile de transfer: -transmiterea achizitiilor de la exercitiile prin imitatie,la cele naturale,reale -trecerea de la exercitii partiale,la exercitii integrale (in cazul deprinderilor complexe invatarea unui exercitiu poate fi indeplinita cu ajutorul unei serii metodice,respectiv,insusirea formei fundamentale,printr-o succesiune gradata de exercitii fundamentale) -trecerea prin generalitati,de la o deprindere la alta -asa-numitul transfer cu orientare unica (de aceeasi natura) al calitatilor fizice (de exemplu,al rezistentei dobandite prin exercitii de pregatire generala asupra rezistentei in procesul activitatii de munca) -transferul calitatilor obtinute in timpul lucrului unei parti a corpului,asupra capacitatii de lucru a muschilor simetrici ai partii opuse a corpului -transferul de natura diferita a calitatilor (de exemplu al fortei,asupra rezistentei) -transferul efectului antrenamentului intr-un anumit fel de exercitii asupra rezistentei organismului,fata de actiunea unui numar de factori nefavorabili ai mediului ambiant. Transferul de orientare unica se observa acolo unde este vorba de posibilitati functionale de acelasi tip (L.M.Matveev).De exemplu, la elevii unei scoli profesionale care practicau baschetul, voleiul si tenisul de masa, au crescut indicatorii labilitatii neuromusculare, ai vitezei de perceptie vizuala, ai sensibilitatii tactile, ceea ce a influentat pozitiv insusuirea profesiei de montor al mecanismelor de ceasornic (S.A. Ploievski,1969). Gradul de transfer al calitatilor dobandite in timpul lucrului muschilor unei parti a corpului asupra capacitatii de lucru a muschilor simetrici,poate atinge 70-80% din cresterea

  • indicatorilor fortei locale,vitezei miscarilor si rezistentei muschilor care au fost supusi antrenamentului (M.V.Zimkin).Un asemenea transfer are loc si in ceea ce priveste tonusul muscular si coordonarea miscarilor.Utilizarea mecanismului unui astfel de transfer,de exemplu,pentru dezvoltarea coordonarii de mare finete a actiunilor de lucru,reprezinta una din caile metodice importante in perfectionarea calitatilor profesionale. In cazul utilizarii efectului nespecific al transferului este important sa se tina seama ca,sporirea rezistentei organizmului fata de influentele nefavorabile cu ajutorul exercitiilor fizice,poate fii asigurata doar ca urmare a practicarii lor sistematice de lunga durata,de ordinul lunilor (M.V.Zimkin). Din punct de vedere fiziologic,transferul deprinderilor se poate explica prin faptul ca,la construirea unui nou sistem de miscari,sistemul functional care se formeaza,se inglobeaza coordonari motrice existente si,in functie de modul in care acestea corespund,obiectiv,arhitecturii actului motric,transferuldeprinderilor va fii: -pozitiv sau negativ -total sau partial Fiind un factor asociat al invatarii,transferul pozitiv trebuie sa opereze la elaborarea programelor analitice,in sensul: -stabilirii sucesiunii invatarii,utilizand legaturi reciproce dintre deprinderi -generalizarile unor reguli de executie si de principii tactice -sistematizarii ale actiunilor motrice pe baza asemanarilor de structura -ierarhizari ale procedeelor tehnice, in cadrul fiecarei grupe, dupa gradul de complexitate, pentru fiecare actiune insusita sa poata servi ca actiune pregatitoare pentru cea urmatoare -repetarii multiple si corespunzatoare a unor structuri de miscari cu mentinerea stimulilor si a stemelor de actionare,ceea ce reprezinta conditii de baza pentru formarea stereotipului dinamic;apare,astfel,posibilitatea ca la terminarea insusirii unui grup de procedee tehnice,pentru elemente comune,sa apara,deja,coordonarile si aspectele specifice posibilitatilor. Posibilitatile de transfer sunt cu atat mai mari ,si obligatoriu de operat cu ele pentru a face economie de timp,cu cat volumul si varietatea materialului ce trebuie insusit sunt mai vaste.Exercitiile care de la bun inceput sunt insotite de un transfer pozitiv maxim este bine sa fie concentrate in timp,chiar daca asemanarile de structura pot declansa si interfernte. Posibilitatile maxime de transfer asigura programarea unui numar sporit de teme in cadrul unei lectii de instruire si antrenament. Efectul negativ al transferului deprinderilor se observa,cel mai adesea,in cazul asemanarii in fazele pregatitoare si deosebiri fundamentale in verigile principale ale tehnicii miscarilor.Cel mai concludent exemplu:pozitia pregatitoare,aproximativ aceeasi pentru doua tehnici de lovire cu piciorul inainte-directa si semicirculara in sus,-dar deosebite ca traiectoriesi forte participante la actul final de lovire.Acelasi efect care constata uneori,la executarea loviturii laterale de picior,dupa invatarea loviturii de picior semicirculare,inainte si catre interior. De notat ca interferenta nu constituie un factor invariabil.Pe masura consolidarii deprinderilor motrice si a dezvoltarii calitatilor fizice se creeaza posibilitatea de a depasi cu succes interactiunile negative si de a obtine un progres general.Daca,de exemplu,dezvoltarea rezistentei poate fii insotita de o scadere temporara a fortei sau a vitezei,in perspectiva,aceasta constituie una din premisele ridicarii nivelului respectivelor calitati (transferul indirect al calitatilor fizice) deoarece principala legitatie a deprinderilor calitatilor fizice consta in faptul ca perfectionarea fiecareia din ele are loc pe fondul cresterii generale a posibilitatilor functionale ale organismului.

  • Deprinderile ineficient consolidate se destrama usor sub influenta unor eforturi marite,precum si sub influenta interferentei care survine,adeseori,cand se trece la noi forme exercitii. i n cazul deprinderilor exista proceduri adecvate pentru atenuarea interferentei: -dezvoltarea corespunzatoare a calitatilor fizice reclamante de deprinderea motrica in functionare -excluderea formarii concomitente a deprinderilor "concurente" alegandu-se o variantain care transferul sa fie cat mai mic -in cazul transferului unilateral-cand o deprindere o influenteaza pe alta,dar nu se constata si o influenta inversa-in primul rand trebuie formata acea deprindere care se degradeaza sub influenta alteia -repartizarea in timp a exercitiilor cu interactiune negativa si apropierii lor treptate -invatarea unei deprinderi fara a se face aluzie la cealalta -insusirea celei de a doua deprindere se face prin comparatia imediata cu notiunea anterioara,accentuand pe deosebirile intre ele;aceasta punere in relatie clarifica structura unei actiuni si precizeaza,retroactiv,elementele componente deprinderii precedente;in masura in care deosebirile se asimileaza mai constient,se imbunatatesc si relatiile de coordonare a tuturor tehnicilor si se elimina confuziile -"confruntarea" prin executarea succesiva a actiunilor care pot interfera;aceasta mai contribuie si la formarea unor coordonari subtile -asigurarea dezvoltarii moderate a "fortei" in situatiile insusirii deprinderilor de mare finete (poate provoca crisparea,incordarea in actiuni) -automatizarea moderata a legarilor intr unele combinatii de lovituri si situatiile exersat,pentru a nu impieta asupra mobilitatii , adaptabilitatii si folosirii lor in conditiile mereu schimbatoare ale luptei si imbinarii cu alte actiuni tehnice .

    Referitor la criteriile psihologice ce trebuie respectate la intocmirea unei programe analitice , aceastea pun in prim plan scolarul si cer racordarea continutului la puterea de intelegere a acestuia. Deci , selectionarea informatiilor , esalonarea lor si dozarea volumului, toate au in vedere stadialitatea ontogenica a personalitatii umane , particularitatile structurii psihice in fiecare stadiu , conditiile de aparitie a momentului de potential maxim pentru asimilarea , stocarea , prelucrarea si operare cu anumite continuturi . Neglijarea acestor criterii poate avea ca efecte : - incetinirea ritmului dezvoltarii psihice , cand continutul se afla sub posibilitatile de asimilare; - supraincarcarea si traumatizarea , cand continutul depaseste posibilitatile de retinere .

    n invatarea senziometrica se oboseste , trebuind sa se faca pauze , iar dupa o pauza seinregistreaza adesea o crestere a randamentului cu conditia ca sa existe o concretizare voluntara in cadrul exercitiului .

    Din studiile efectuate retinem , totusi , anumite reguli de functionare ale memoriei de scurta durata : - capacitate mare de inmagazinare ; - stergerea spontana a urmelor daca nu exista posibilitati de reproducere; - scaderea randamentului reproducerii provocata de activitatile colaterale, asemanatoare . Marea importanta practica a capacitatii de memorie pe termen scurt se vede , de exemplu , in invatarea de noi deprinderi matrice sportive. Daca unor elevi de 14-16 ani li se explica si li se prezinta o singura data o tema sportiva motrica, in toate situatiile elevii cu o capacitate de memorie pe termen scurt, superioare mediei , ating performante net mai bune inraport cu acelor cu capacitate inferioara mediei .

  • Cnd trebuie legate in structuri noi elementele neinsusite anterior si exersate pana la reproducerea lor fara erori , daca exercitiul nu este repetat in prima ora , se uita aproape 50%,intr-o zi , 70% intr-o saptamana , iar intre 80% si 90% . Noile continuturi tehnice sunt inmagazionate cu atat mai usor cu cat pot fi mai lesne grupate in structuri cu un grad mare de asemanare si cu cat sunt mai corect ierarhizate,dupa gradul de complexitate in cadrul grupelor din care fac parte. Procesele motrice sunt memorizate cu atat mai rapid si indelungat,cu cat sunt mai exigentordonate din punct de vedere verbal si vizual.O structura logica a continutului diminueaza efectele de transfer negativ,asigura o invatare rapida si o persistenta mai mare in memorie a procedeelor tehnice insusite.Dintre tipurile de memorare cea logica este cea mai rezistenta in timp. Memoria motrica pe termen lung slabeste si ea datoria,in principal,deficientele in organizarea continutului si in strategiile neadecvate de achizitionarea a acestuia.Pe langa aceste cauze ar putea fi procesele normale de distrugere (slabire) a urmelor pe scoarta si actiunile de interferenta a materialelor. n sfarsit, una din problemele care ne intereseaza in mod deosebit este cea a antrenamentului ideomotor.Reproducerea unei performante sub incarcatura psihica este asigurata daca este precedata de o faza scurta de concentrare si de exercitiu mintal. Gimnastii,schiorii, scrimerii, tiristiia si saritorii in inaltime confirma faptul ca si-au putut stabili performantele din concurs, cu ajutorul exercitiului mintal. Are loc o acordare mai rapida a memoriei interne la cea externa a miscarii.

    2.2 Tabloul general al tehnicilor de lovire cu membrele superioare sistematizate dup direc ia i traiectoria acestora n atac.

    A. Lovituri directe,inainte,la cap (barbie): -lovitura directa cu pumnul la barbie -cu pumnul stang -cu pumnul drept -lovitura directa cu baza mainii sau varfurilor degetelor,inainte,la fata -cu bratul opus piciorului inainte B. Lovituri directe,inainte,la corp (stomac) -lovitura directa cu pumnul in stomac C. Lovituri circulare de brat inainte si catre interior,la cap -lovitura circulara larga,cu pumnul,la cap -cu pumnul stang -cu pumnul drept -lovitura de croseu,la cap -cu pumnul stang -cu pumnul drept -lovitura circulara cu varful cotului,inainte si catre interior,la cap -cu bratul stang -cu bratul drept -lovitura circulara cu muchia externa (interna) a mainii,inainte si catre interior,la cap

  • -cu mana dreapta -cu mana stanga D. Lovituri circulare de brat,inainte si catre interior,la corp -lovitura de croseu,la corp -cu pumnul stang -cu pumnul drept E. Lovituri circulare de brat,inainte si catre inafara,la cap -lovitura circulara cu posteriorul pumnului,inainte si catre inafara,la cap -cu pumnul stang -cu pumnul drept -lovitura circulara cu muchia externa a mainii,inainte si catre inafara, la cap -cu mana stanga -cu mana dreapta -lovitura circulara cu varful cotului,inainte si catre inafara,la cap -cu bratul drept -cu bratul stang F. Lovituri circulare de brat,de sus in jos,la cap -lovitura circulara cu baza pumnului sau muchia externa a mainii,de sus in jos,la cap -cu bratul drept -lovitura circulara cu varful cotului,de sus in jos,la cap -cu bratul drept G. Lovituri circulare cu bratul,de jos in sus,la corp (stomac) -lovitura de uppercut,la stomac -cu pumnul stang -cu pumnul drept H. Lovituri circulare de brat,de jos in sus,la cap (barbie) -lovitura de uppercut la barbie -cu pumnul stang -cu pumnul drept -lovitura circulara ascendenta cu partea dorsala a pumnului,la barbie -cu pumnul stang -cu pumnul drept -lovitura circular ascendenta cu partea posterioara a articulatiilor mainii, la barba -cu mana stanga -cu mana dreapta

    2.3 Mijloacele i procedeele tehnice de ap rare mpotriva loviturilor cu membrele superioare,

  • constituite pe grupe de tehnici pe baza asemnrilor de structura biomotoric

    A. Aparari impotriva loviturilor directe cu membrele superioare la zona superioara a corpului (barbie,fata,gat): Prin deplasare -inapoi -inapoi-oblic -lateral -inainte-oblic Prin eschive -inapoi -in jos -in lateral,stanga-inainte sau dreapta Prin parari: -cu palma,muchia externa a mainii ori cu cantul extern al antebratului catre interior -cu baza mainii inainte si catreinterior-sus -cu cantul extern al mainii inainte si catre inafara-sus Prin blocaje: -cu umarul -cu palma in fata barbiei -cu antebratele indoite si incrucisate in fata capului

    B. Aparari impotriva loviturilor directe aplicate cu membrele cuperioare asupra pieptului: Prin deplasare:idem cu cele propuse pentru atacul precedent Prin eschive: -stanga inainte -lateral,dreapta Prin parari:identic cu cele propuse pentru atacul anterior Prin blocaje: -cu antebratele in fata corpului si capului C. Aparari impotriva loviturilor directe cu membrele superioare la abdomen (stomac,ficat,splina): Prin deplasare:aceleasi ca in situatia precedenta Prin eschive: -retragerea bazinului inapoi Prin parari: -cu cantul intern al antebratului,ori palma,in jos si catre interior -cu baza mainii inainte si catre interior-jos -cu cantul extern al antebratului sau cu palma,in jos si catre inafara -cu antebratul inainte,in jos si catre sine,la nivel mijlociu -cu antebratul in jos -cu bazele mainilor in jos -cu bazele mainilor in jos si catre sine Prin blocaje:

  • -cu antebratele in fata capului si a corpului D. Aparari impotriva loviturilor circulare,de sus in jos si inainte,asupra capului: Prin deplasari:aceleasi aparari ca in cazul atacului precedent Prin eschive: -inapoi -inainte-stanga -lateral,dreapta Prin blocaje: -cu antebratul inainte-sus -cu antebratele incrucisate inainte-sus E. Aparari impotriva atacurilor circulare cu membrele superioare,sinainte si catre interior,la cap: Prin deplasare: -inapoi -inapoi-oblic -inainte-oblic (catre interiorul atacului) Prin eschive: -inapoi -in jos -circulara de la dreapta,la stanga -circulara de la stanga,la dreapta Prin blocaje: -cu bratul indoit lateral,la cap -cu partea dorsala a mainii,lateral,ala cap -cu antebratul vertical inainte si catre inafara sus -cu antebratele verticale,lateral,la inaltimea capului -cu antebratul (palma sau muchia externa a mainii) catre interior,la inaltimea capului -cu muchia externa a mainii inainte si catre inafara-sus -cu umarul F. Aparari impotriva loviturii circulare cu membrele superioare ,la cap: Prin deplasare: -inapoi -inapoi oblic Prin blocaje: -cu varful cotului,lateral -cu cantul extern al antebratului sau palma,in jos si catre inafara -cu antebratele incrucisate,lateral G. Aparari impotriva atacului cu lovituri circulare cu membrele superioare,de jos in sus,laabdomen (stomac): Prin deplasari: -inapoi -inapoi-oblic -inainte-oblic (pe interiorul atacului) Prin eschive: -prin retragerea bazinului Prin parari: -cu baza mainii inainte si catre interior-jos Prin blocaje: -cu antebratul inainte -cu antrebratul in jos

  • -cu antebratele in fata capului si a corpului H. Aparari impotriva atacului cu lovituri circulare cu membrele superioare,de jos in sus,la barbie: Prin deplasare:idem cele indicate in atacul anterior Prin eschive: -inapoi -inainte stanga -lateral dreapta Prin parari: -cu palma catre interior la nivelui capului Prin blocaje: -cu palma rasucita in jos sub barbie -cu antebratul in jos cu antebratele in fata capului si a corpului

    2.4 Modele n legtura cu ansamblul atac-aparare

    Ap rare prin deplasare

    Practic nu exista lovitura care sa nu poata fii anihilata printr-o manevrare rapida si abila a departarii fata de adversar.Pe drept cuvant se afirma ca cine si-a dobandit indemanareanecesara in apararile prin deplasare,stapaneste 50% din totalul tehnicilor de defensiva.Cum inautoapararea fizica totul trebuie efectuat cu iuteala,rezulta ca intr-o deplasare de atac si una inaparare,diferenta nu este decat de natura tactica.

    Ap r rile prin eschiv Eschivele sunt aparari sunt utilizate numai impotriva atacurilor la cap si constau in

    scoatera acestuia de pe linia loviturii,prin miscarile de flexie,extensie si rasucire la nivelui trunchiului si al picioarelor.Pentru femei recomandam:

    -eschiva inapoi,contra loviturilor directe laterale si de jos in sus.

    -eschiva in jos,opusa izbiturilor semicirculare

    -eschiva laterala,pentru evitarea atacurilor directe la barbie

    Ap r rile prin parare. Prin intermediu acestora un atac este deviat de pe traiectoria lui initiala prin lovirea cu bratul sau piciorul,din lateral,de jos in sus ori de sus in jos.Ca procedee tehnice mai des utilizate,consemnam: -pararea cu muchia externa a mainii catre interior,contra loviturilor directe la barbie; -pararea cu baza mainii in jos,oblic, stanga sau dreapta, pentru a devia atacurile directela abdomen -pararea cu antebratul in jos,in afara ori inauntru, utilizata impotriva izbiturilor la corp

  • -pararea cu antebratul oblic, inainte, sus, opusa loviturilor directe la fata sau in jos, la cap

    Apararile prin blocaj.Sunt neindicate pentru femei,intrucat aparatorul interpune intre atacator si punctul vizat de acesta o parte a corpului sau.De aici un contact brutal intre cele doua forte,mai traumatizant pentru persoanele fragile ori neantrenate.Vor fi folosite,deci,in extremis,pentru protejarea unor zone foarte sensibile la primirea de lovituri: -blocaj cu umarul,in cazul atacurilor directe la cap -blocaj cu mana deschisa,impotriva acelorasi asalturi ca si in situatia precedenta -blocaj cu mana deschisa si rasucita in jos,la loviturile de jos in sus,la barbie; -blocaj cu ambele antebrate,lateral,contra izbiturilor semicirculare,la cap; -blocaj cu antebratul vertical,oblic,inainte,stanga sau dreapta,pentru stoparea loviturilor laterale la cap; -blocaj cu partea dorsala mainii ori a bratului indoit lateral,la cap,in cazul atacurilor semicirculare asupra nivelului superior al corpului; -blocaj cu antebratele lipite si fixate cu varfurile coatelor pe abdomen,la izbiturile directe ori de jos in sus la corp; -blocajul coatelor inainte,jos,impotriva loviturilor ascendente spre partea inferioara a acestuia; -blocaj cu antebratul in jos si in afara,cu scopul anularii unor atacuri laterale de picior. De mentionat ca unele parari pot evolua in blocaj,in situatia utilizarii lor impotriva asalturilor cu traiectorie semicirculara.

    Cap.3. Organizarea i metodologia cercet rii

    3.1.Perioada de desf urare a experimentului:

    01.09.2008-01.10.2009 3.2. Locul desf ur rii cercetrii experimentale: n cadrul unitatii in care imi desfasor activitatea si ca instructor sportiv

    3.3.Selectarea subiec ilor n grupul experimental Subiectii au fost selectionati in cadrul grupelor de angajati pe care ii monitorizez in calitate de instructor sportiv (a vedea tabelele 1 si 2).

    Grupa experimentala Tabelul 1

    Nr.crt. Numele si prenumele Inaltimea Greutate 1. O.A. 1,74 90

  • 2. A.C. 1,87 100

    3. B.I. 1,80 92

    4. I.St. 1,82 103

    5. L.M. 1,78 82

    6. C.M. 1,70 73

    7. D.P. 1,68 66

    8. B.A. 1,69 70

    9. D.N. 1,65 70

    10. N.F. 1,70 65

    Grupa martor Tabelul nr.2Nr.crt. Numele si prenumele Inaltime Greutate

    1. P.I. 1,70 68

    2. B.M. 1,80 83

    3. B.V. 1,78 75

    4. T.R. 1,87 93

    5. B.G. 1,76 70

    6. T.P. 1,74 80

    7. D.I. 1,74 85

    8. P.M. 1,72 76

    9. I.L. 1,73 83

    10. D.E. 1,70 72

    3.4. Metode de cercetare folosite a) studiul literaturii de specialitate

  • b) convorbiri cu antrenorii si instructorii de specialitate c) observarea comportamentului luptatorilor in cadrul antrenamentelor si competitiilor interne si retinerea principalelor aspecte privind mijloacele si procedeele de aparare aplicate in cazul tehnicilor fundamentale de lovire cu bratele d) prelucrarea statistico-matematica a datelor colectate in urma observatiilor efectuate

    Cap.4.Analiza i interpretarea datelor Din lectiile practice cu teme de instruire "atac"-"aparare"-din A.M,mi-am extras o serie de date pe care le-am utilizat la ierarhizarea tehnicilor de aparare impotriva loviturilor aplicate cu membrele superioare si inferioare,la zonele corporale permise de regulament (vezitabelele nr.3,4 si 5),astfel: Tabelul nr.3 Aprri mpotriva loviturilor de bra aplicate la cap

    Nr.crt. Procedeul tehnic de aparare Nr.aplicatii

    1. -apararea prin deplasare inapoi- 18

    -oblic

    1. -apararea prin parare cu antebratul,

    palma sau taisul extern al mainii 18

    catre interior la nivelul capului

    2. -apararea prin deplaseare inapoi 17

    2. -apararea prin deplaseare 17

    inainte-oblic

    3. -apararea prin blocaj cu antebratele 16

    in fata corpului si capului

    4. -apararea prin parare cu muchia 15

    externa mainii inainte si catre in

    afara,la nivelul capului

    4. -apararea prin eschiva inapoi 15

    5. -apararea prin blocaj cu palma in 11

    fata barbiei

  • 5. -apararea prin blocaj cu posteriorul 11

    mainii,lateral la nivelul capului

    5. -apararea prin blocaj cu umarul inainte 11

    5. -apararea prin eschiva circulara de

    la dreapta,inainte-stanga 11

    6. -apararaea prin eschiva circulara 10

    dinspre inainte-stanga la dreapta

    6. -apararea prin parare cu muchia 10

    externa a mainii in afara,la nivelul corpului

    7. -apararea prin blocaj cu bratul indoit 7

    lateral la nivelul capului

    7. -apararea prin eschiva in jos 7

    7. -apararea prin eschiva la dreapta 7

    7. -apararea prin eschiva inainte-stanga 7

    7. -apararea prin blocaj cu palma in jos, 7

    sub barbie

    7. -apararea prin deplasare laterala 7

    Total aplica ii procedee tehnice de ap rare la nivelul superior 212Tabelul nr.4

    Aparari impotriva loviturilor de brat

    aplicate la corp

    Nr.Crt. Procedeul tehnic de aparare Nr.aplicatii

    1 -aparare prin blocaj cu antebratele in 20

    fata capului si corpului

  • 2 -aparare prin blocaj cu varful cotului 12

    latera,la nivelul corpului

    3 -apararea prin deplasare inapoi 10

    3 -apararea prin deplasare inapo-oblic 10

    3 -apararea prin parare cu muchia externa 10

    a mainii in afara,la nivelul corpului

    4 -apararea prin deplasare inainte-oblic 7

    4 -apararea prin parare cu palma in jos 7

    catre interior,la nivelul corpului

    sau parti inferioare acestuia

    4 -apararea prin parare a antebratului, 7

    palma sau muchia externa a mainii,

    in jos si catre inafara,la corp ori partea

    inferioara a acestuia

    5 -pararea prin deplasare laterala 5

    Total aplicatii procedee tehnice de aprare la 88 nivelul mediu

    Tabelul nr.5

    Ierarhizarea mijloacelor de aparare impotriva atacurilor cu lovituri de brat la nivelurile superior si mediu

    La cap: blocaje=63 deplasari=59 eschive=57 parari=33La corp:

  • blocaje=32 deplasarei=32 parari=24 eschive=0La ambele niveluri: blocaje=95 deplasari=91 parari=57 eschive=57

    Din cele 300 de procedee tehnice de aparare utilizate impotriva loviturilor cu membrelesuperioare,aplicate asupra zonelor permise de regulament,ponderea ce mai mare o au blocajele cu 95 aplicatii,urmate in clasament de apararile prin deplasare,cu 91 aplicatii,apoi apararile prin parari si eschive fiecare cate 57 aplicatii. Mentionam totusi,ca in contextul luptei libere,toate procedeele de parare,blocaj prin eschive,se imbina in fapt cu apararile prin deplasare,pe diferite directii,iar blocajele li se asociaza eschivelor pentru diminuarea socului la imactul cu bratul de atac.

    Concluzii:

    Studiul efectuat ne reda aspecte cantitative in legatura cu frecventa utilizarii posibile mijloacelor de aparare impotriva atacurilor cu lovituri de brat,la cele doua nivele superioare mediu ale corpului. Se recomanda ca in procesul de instruire si antrenament,invatarea mijloacelor de aparare sa debuteze cu apararile prin deplasare si sa fie urmate de invatarea celorlalte aparari,care dupa invatatea mecanismului de baza vor fi exersate/ antrenate prin deplasare permanenta in toate directiile. Alte cerinte in legatura cu mijloacele de aparare: -in etapa invatarii-initierii,se vor aborda toate mijloacele de aparare pentru a oferi elevului posibilitatea alegerii,catre treptele superioare de pregatire a celor structuri psihomotorice care se acorda cel mai bine cu particularitatile individuale; -toate procedeele tehnice de aparare,vor fii exersate si pe partea neindemanatica intr-unnumar corespunzator de extercitii.

    Bibliografie1.Cismas,Gheorghe,Ozarchevici,Constantin. Sporturi de lupta.Editura Printech,Bucuresti 20012.Deliu,Dan,Cursuri teoretici-metodice de arte martiale. Editura studenteasca,Bucuresti 20023.Deliu,Dan,Cursuri teoretico-metodice pentru studentii cu specializare in artele martiale sportive.Editura ANEFS,Bucuresti 20034.Deliu,Dan,Karate-do.Editura ANEFS,Bucuresti2000

  • 5.Deliu,Dan,Cursuri practico-metodice de autoaparare fizica.Editura ANEFS,Bucuresti 19996.Hantau,Ioan,Bociaca,Laurentiu,Judo-curs Bucuresti 20027.Iordache,Enache si colab.Arte martiale aplicative.Vol 1.Casa de editura si comert"Scaiul" SRL,Bucuresti 19968.Iordache,Enache si colab.Arte martiale aplicative.Vol 2.Casa de editura si comert"Scaiul"SRL,Bucuresti 19969.Iordache,Enache si colab.Artele martiale aplicative.Vol 3.Casa de editura si comert"Scaiul"SRL,Bucuresti 199610.Iordache,Enache si colab.Artele martiale aplicative.Vol 4.Casa de editura si comert"Scaiul"SRL,Bucuresti 199611.Iordache,Enache si colab.Artele martiale aplicative.Vol 5.Casa de editura si comert"Scaiul"SRL,Bucuresti 199712.Iordache,Enache si colab.Artele martiale aplicative.Vol 6.Casa de editura si comert"Scaiul"SRL,Bucuresti 1997