Anul XI. Gherla, 15 Martie 1929 6.

CURIERUL CREŞTIN ORGAN OFICIAL AL DIECEZEI DE GHERLA.

CU UN ADAOS NEOFICIAL. ssssss

Abonamentul pe un an 2 0 0 Le i . Apare de 2 or i pe lună. Inserţ iuni se pr imesc după învoia lă

Partea c±icla,l£i-

P A S T O R A L Ă D E Î N V I E R E A D O M N U L U I 1929.

Veneraţi Fraţi şi Prea iubiţi Fiii

Biserica lui Hr i s tos , fericită, îmbracă haina bucu r i e i cereşti şi c â n t ă cântarea de b i ru in ţă a vieţii: „Hristos a înviat!" Acest fior de -biruinţă, a vieţii a supra mor ţ i i , s t răbate , dela un capăt la altul, în t reg rotogolul p ă m â n ­tului şi credinciosul vede, cu ochii sufletului în l umina credinţei , fericitoarea ară tare a D o m n u l u i înviat din morţ i în t ru măr i re . Fericiţi cei ce cred. Ferici ţ i cei curaţ i cu in ima, că aceia vor vedea pe D u m n e z e u .

Credinţă şi cură ţenia sufletului se cere, pen t ruca praznicul învieri i D o m n u l u i să fie cu adevăra t lumina t . Pen t ruca lumina arătării D o m n u l u i să fericească sufletul , izbit de valuri le acestui veac rău şi păcătos . Credinţă şi d ragos te sfântă, creşt inească, se cere pentru a putea primi cuvân tu l ceresc a D o m n u l u i înviat din morţ i , rostit cel d intâ iu în z iua învierii Sale Apostol i lor să i : Pace vouă, a ră tându- le lor mâini le şi coasta Sa.

Credin ţă şi dragos te pentru a ne putea b u c u r a azi, caşi Apostolii , văzând pe D o m n u l . „Şi s 'au bucu ra t ucenicii văzând pe D o m n u l " . (Io. X X . 20) . „Fericiţ i cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe D u m n e z e u " . P a c e a aces tor suflete este m a r e : fericirea deplină. Fericiţi cei ce a u intrat în acest l umina t p razn ic al vieţii, cu sufletul curat , îmbrăcat în ha ina daru lu i D u m n e z e e s c , plină de viaţă.

P e n t r u ca bucur ia tu tu ro r să fie deplină, s fânta Maica Biserică a rân­dui t marele post , v r e m e de pregăt ire sufletească, de împăca re cu D u m n e z e u . Glasul ei de chemare n'a con t en i t : „Iată a c u m t impul bine pr imit , iată z iua m â n t u i r e i " (II. Cor. VI. 2) .

Cei ce au ascultat , cântă azi fericiţi: ,,^4ceasf^ este ziua, cai'e a făcut-o Domnul să ne bucurăm şi să ne veselim într'ănsa". Toţ i aceştia văd pe Domnul şi se bucură şi se veselesc văzând pe D o m n u l . Toţ i aceştia

Pag. 38 . C U R I E R U L CREŞTIN Nr. 6.

p r imesc pacea Domnu lu i . Daca avem pacea D o m n u l u i , ce ne mai lipseşte nouă? „ P a c e a Ta dăni-o Doamne şi toate ni le-ai dat nouă".

Dară nu toţi se s u p u n Evangel ie i , zice sfântul Apostol Pavei . Voi ştiţi şi noi ş t im cu toţii, că mul ţ i , foarte mulţ i sun t neascul tă tor i ai Evangel ie i , răsvrătiţ i chiar împotr iva Evangel ie i , Şi aşa mulţi sun t lipsiţi de pace, lipsiţi de bucur ie , în aceasta mare z i ' a păcii, care a făcu t-o D o m n u l să ne b u c u r ă m şi să ne veselim într 'ânsa .

Câţi sun t azi în acest , veac râu şi păcătos, ' cari, în a scuns sau făţiş, sun t vrăşmaşi i Crucii lui Hr is tos , acăror sfârşi t este peirea. Cari, cum s p u n e marele Apostol al neamur i lo r , iarăşi rest ignesc loru-si pe Hristos, cu fără­delegi, fără pocăinţă şi încearcă neput incioşi să întărească m o r m â n t u l , pecet­lu ind piatra, pent ru a în tuneca cu nebunie neput inc ioasă , învierea- D o m n u l u i , întru s trăfulgerarea măriri i Sale d u m n e z t e ş t i .

Câţi sun t , cari azi se într is tează de bucur ia fiilor lui D u m n e z e u . Toţ i aceştia n ' a u pacea lui D u m n e z e u şi n 'au viaţă înt ru ei. Par a fi

vii, dar sunt mor ţ i . Moar t ea î n tuneca t ă a sufletului îi s tăpâneş te . Acestora le spune D o m n u l : „Nu vreţi să veniţi la mine, pen t ruca să aveţi v ia ţă" .

D a r D o m n u l a V e m t s a a d u c ă viaţă tu turor . N 'a venit să j u d e c e lumea , ci să o mântu iască . A veni t să de-; viaţa din pr isosinţă t u tu ro r ; să ducă prin moartea sa pe Cruce, la viaţă în t reg n e a m u l omenesc . Ne-a a d u s pace t u t u r o r ' şi celor de departe şi celor de aproape. Revărsarea păcii Sale a sup ra A p o s t o ­lilor săi, din z iua învierii Sale, este pentru toţi. „Deci iarăşi au z is lor Jsus : Pace v o u ă : p recum m ' a t r imis pe mine Tatăl şi eu vă tr imit pe voi . Şi acestea z icând, au suflat şi au zis lor : luaţi Spiri t Sfânt, cărora veţi ierta păcatele se vor ierta lor şi cărora le veţi ţ inea vor fi ţ i n u t e " . (Io, X X . 2 1 - 2 3 ) .

Acesta este cuvân tu l împăcăr i i , evangel ia iertări i Fiului lui D u m n e z e u , răs t igni t şi mor t pe Cruce pentru mân tu i rea n e a m u l u i o m e n e s c şi înviat, cu măr i re , a treia zi din morţi , cu moar tea Sa moar t ea călcând, puterea morţ i i sd rob ind , pent ru a ne ridica din moar te la viaţă.

C u mare preţ s u n t e m răscumpăra ţ i din sclavia mor ţ i i : moar tea pe Cruce a Fiului lui Dumnezeu . Să pre ţu im libertatea vieţii, în t ru Hr is tos Isus Domnul nos t ru , b inecunoscând cuvân tu l D o m n u l u i „dacă vă va slobozi pe voi Fiul , c u adevăra t s lobozi veţi fi", (Io. VIII).

Aceasta libertate s 'o p u n e m mai pre sus de toate. Libertatea sufletului în t ru D o m n u l . Tot cel ce face păcatul , rob este păcatului . Şi a tunci ce va folosi omulu i , dacă ar câşt iga l u m e a întreagă, dar sufletul şi l-ar pierde? Or i ce ar da omul în ch imb pentru sufletul s ă u ? Ce folos de toate libertăţile, cari r ă m â n cuvin te deşerte , dacă omul r ă m â n e rob p ă c a t u l u i ? Ce ar da omul în sch imb pen t ru libertatea sufletului s ă u ? Dacă vă va libera fiul, a tunc i veţi fi cu ade­vărat liberi. Atunci drepturi le voas t re vor fi binerodi toare pen t ru viaţa obştească.

Pacea sufletului vos t ru va fi pacea de-aproapelui vost ru . Bucur ia voas t ră , bucur ia tu tu ro r . „Tot zic pace, pace s p u n e Scr ip tura , şi nu este pace celor fărădelege" . Acesta este adevăru l , că nu este b inecuvânta te , nici pace în viaţa noas t ră de toate zilele, dacă nu d o m n e ş t e pacea creşt inească, pacea lui Hr i s tos în suflete. Nu este pace celor fărădelege, iară „pace mu l t ă , celor ce iubesc legea Ta şi nu es te lor smin tea lă" . (Ps. 118).

Cât de f rumos s p u n e m n o i : „pace b u n ă " . Pacea bună , este pacea Domnu lu i . Pacea sufletului , care se od ihneş te întru împlinirea legii, a p o ­runcii D o m n u l u i .

Nr. 6. C U R I E R U L CREŞTIN P a g . 3 9 .

D o m n u l învia t din mor ţ i dă b inecuvântarea cerească t u t u r o r : „ P a c e vouă". Să p r i m i m acest cuvân t de pace cerească şi să l uc răm în sulJeteie nos t re to tdeauna aceas tă pace. Să ne reamint im azi cuvintele D o m n u l u i rost i te A p o s ­tolilor Săi în z iua învierii Sale, învestindu-i cu putere de s u s : „Cărora veţi ierta păcatele, se vor ierta lor", şi sa ne î m p ă c ă m cu D u m n e z e u . Aceasta împăca re este învierea noastră în t ru Hris tos I sus D o m n u l nos t ru . Să cău tăm întru Domnu l od ihna sufletului nos t ru , şi în t ru El vom afla-o. Să desbrăcâm trufia sufletului şi să ne îmbrăcăm întru blândeţă şi smerenie creşt inească şi vom afla-o. Să u r m ă m cu toţii dumnezeescu l g las de chemare al Mân tu i to ru lu i : „Veniţi la mine toţi cei osteniţi şi însărcinaţi şi eu vă voi odihni pe voi. Lua ţ i j u g u l meu peste voi şi vă învăţaţi dela mine , că s u n t blând şi smer i t cu in ima şi veţi afla odihnă sufletelor voas t r e " . ( Io . X X I . 2 8 — 29).

Pe această cale veţi afla od ihna însetată . Veţi afla pacea. P e această cale valurile t u lbu r i ale patimilor, cari f rământă familii şi neamur i , se vor linişti. Numai pe aceas tă cale va veni adevăra ta libertate, libertatea sufletului creş t inesc şi pacea lui b inecuvânta tă . Luaţi j u g u l lui Hristos 1 ' ş i veţi afla od ihnă sufletelor voast re . „ Pentrucă jugul meu este bun şi sarcina mea uşoară", zice D o m n u l . (Io. XI . 30). J u g s cump şi sarc ină b inecuvân ta tă , pur ta te cu ajutorul darului Mântu i toru lu i , care le aşează a supra noastră, pent rucă aşa avem pacea şi odihna sufletului nos t ru şi prin aceasta toate le avem. „Pacea ta dăn i -o D o a m n e şi toate ni le-ai dat n o u ă " .

Apropiaţ i -vă cu iubire de D o m n u l , deschideţi ochii sufletului Vos t ru întru lumina credinţii şi căutaţi la sfânta arătare a D o m n u l u i înviat din morţ i , pent rucă se arată tu turor , celor ce cu iubire se apropie de dânsu l . ,. Cel ce mă iubeşte pe mine, iubi-se-va de Tatăl meu şi eu îl voi iubi pe el şi mă voi arăta lui". (Io. XIV. 21) .

D o m n u l se arată celor ce-1 iubesc pe El. D o m n u l cheamă la împăcare pe cei ce nu-1 iubesc, pent ru a le da viaţa daru iu i său , pen t ruca să-i învred­nicească de arătarea Sa d u m n e z e e a s c ă .

încă „puţin şi lumea.pe mine nu mă va vedea zice D o m u u l ; iară voi mă veţi vedea, că eu sunt viu şi voi veţi fi vii". (Io. XIV- 19). Să a lergăm la izvorul vieţii şi să bem beutura nouă , făcătoare de minun i , n u din piatră s tearpă, ci din izvorul nestr icăciunii , din Hris tos , cel ce a roura t din m o r m â n t , în t ru carele ne în t ă r im" . (Cânt . III. Catav . ) . D o m n u l este viu în veci . Cei vii văd pe Domnu l .

Treziţ i la nouă viaţă creşt inească să cân tăm din adâncul sufletu 'ui cân ­tarea de b i ru in ţă : „Hristos a înviat". Pr imind b inecuvânta rea păcii Sale, pe care l umea nu o poate da, fericiţi, să ne înch inăm sfintei învierii Lui celei de a treia zi .

„Darul Domnului nostru Isus cu voi.

Dragostea mea cu voi cu toţi înfru Hristos Isus, Amin",

Gherla, P r azn i cu l învieri i Domnu lu i 1929. Episcop luliu

N r . 1 8 5 8 - 1 9 2 9 . O n o r a t Frăţii le Voastre veţi publica aces t c u v â n t al nos t ru poporului

drepteredincios , de pe amvon , în z iua pr imă a învierii D o m n u l u i în bisericile parohiale , iar a d o u ă , şi la t rebuin ţă şi în a treia zi de Paşt i , în bisericile filiale.

Gherla , la 21 Martie 1929. Episcop Or. luliu Hossu

Pag. 4 0 C U R I E R U L CREŞTIN N r . 6 .

ISr-u.miri. Onora tu l Iuliu Lobonţiu, paroh

în S o m e ş o d o r h e i u (D. Noţ igu lu i ) este n u m i t protopop onorar, cu facultatea de a purta b râu roşu.

Din şed. conz. 26 Febr. 1929. N r ÎO'O.

Onora tu l Dr. Augustin Taloş, preot în Bânişor este numi t preot-spir i tual la Inst i tutul Corector al minori lor , din Gher la .

Din şed. conz. 19 Febr . 1929 . N r 1120.

Mult O n o r a t u l Alexandru Pop, protopop onorar , fost preot mi s iona r în America, este numi t paroh la pa­rohia Benesat (D. Noţigulu).

Din şed. conz . 16 Martie 1929. Nr. 1776.

\ Onoratul Atanashi Georgiu, capelan în Sânii oieni, este numi t la Chiueşti (D. Reteagului ) .

Din şed. conz. 16 Mar t ie 1929. Nr. 1777.

Onora tu l Gregoriu Moys, preot II., în Medieşul auri t , este n u m i t admini­strator local, la parohia Apşa de mijlvc beneficiul superios (D. Apşa) .

Din şed. conz. 16 Martie 1929 . Nr. 177d.

O n o r a t u l Victor Pasca, preot în disponibil i tate, este numi t paroh la parohia Badoc (D. Giula) .

Din şed. conz . 19 Mart ie 1929. Nr. 1796-

Pentru orfanii de răzbpiu. Societatea „Ocrot i rea Orfanilor din

r ă z b o i u " , Regionala I X - a Cluj cu adresa sa Nr. 2 2 9 — 1 9 2 9 ară tând s tarea deplorabilă a orfanilor de r ăzbo iu şi a ră tând , ca creşterea celor 1000 orfani întreţ inuţ i în orfelinatele Societăţii , şi a celor circa 3 0 , 0 0 3 orfani ajutaţi la domicil iu, în afară de orfelinate, în l ipsă de fonduri şi a jutoare suficiente lasă mul t de dorit, apelează la spriji­nul extern şi la jertfa oameni lor de bine;

p recum şi. la Fraţii preoţi , cari în aco rd cu notarii sau primarii comuna l i s ă o rgan izeze serbări cu scopul de a s e realiza fondur i de a ju toare p e n t r u aceasta Societate.

Inv i tăm, deci, pe Onoraţi i F r a ţ 1

preoţi, ca î ndemnând pe credincioşi noştri la jertfe cât mai mari , pentru-ajutorarea orfanilor acelora, cari şi-au jertfit viaţa pentru patria şi b u n u l nostru, să deschidă colecte, să a r an ­jeze serbări , conferinţe etc. venitul cărora să se îna in teze Veneratei A d m i ­nistraţi i Cap i tu l a re din Gherla cu in­dicaţia „pentru Societatea Ocrot irea ort-inilor de r ă z b o i u " , iar n o u ă n i -se va rapor ta despre s u m a colectată.

Gher la , la 6 Martie 1929. Nr. 457.

Concurs la parohii.

Postul de preot al III-lea din pa­rohia Baia mare se cu ren tează pe ter-m u n u l de 15 Aprilie a. c.

Afaiă de salarul fix pr imi t dela Stat, preotul III va primi V 3 parte din totalitatea stolelor .

Din şed. conz . 16, Mar t i e 1929 . N r . I =.09.

P o s t u l de capelan cu drept de succes iune dela parohia Noţig (D, No­ţ igu lu i ) , se cu r en t ează cu t e rmenu l de 15 Aprilie 1920.

Gher la , J a 2 3 Martie 1929.

Doritori i de a dobândi acest beneficii eparhial, să-şi înainteze rugările la Ordinariatul episcopal în termenul concursual — pe calea oficiu­lui protopopesc competent, — provăzute cu următoarele documente :

1. Absolutor i i i t eo log i c . 2. Atestat de serviciu dela oficiul p r o t o p o p e s c 3. Extras autentic din protoco lu l şcolar despre

catehizarea e levi lor şcolari , în anul sco last ic 1927/28 la caz, câ şcoala î.i anul scolast ic trecut n'a fu nc ţ io -

n a t atestat of ic ios că pruncii totuşi au fost catehezaţi i 4. Extras autentic din protoco lu l predic i lor de

pe un an,care se termină la data când se înaintează rugarea'

La rugările înaintate fără aceste d o c u m e n t e , — dintre cari cele de sub 3 şi 4 trebue să fie vizate şi autentificate de căttă of ic iul p r o t o p o p e s c , — nu se va reflecta.

Eipscop Dr. Iuliu Hossu.

Nr. 6. C U R I E R U L CREŞTIN Pag. 4 1 .

Partea neoficiala.

Hristos a înviat! Sărbătoarea învierii , praznicul 'dum­

nezeieş te! învieri, se poate a s e m ă n a c u c e i m a i măre ţ lucru pe care-1 poate zugrăv i imaginaţ ia neobosi tă a O m u l u i .

înăl ţ imea-i fără s e a m ă n , oferă ori­zontur i largi, nebănu i t de largi, ori­zon tu r i în t r 'aur i te de lumina nestăvilită a candidei A u r o r e : Adevăru l .

Noi creştinii, ridicaţi fără vrednicia noas t ră , prin nemărg in i ta bună ta te a blag inu lu i Răscumpără to r , pe piscul scăldat de lumina Adevărului veşnic, cade-ss să sfâşiem cu bărbătească şi voioasă fermitate vălul în tunerecu lu i , care ne acopere ochii sufletului , vălul mohorâ t , pe care l-am ridicat î m p r e ­u n ă cu noi din adâncimile obscure ale fărădelegilor. Să ne îmbâiem fără ezi­tare in ima. în razele lumini i purifica­toare.

Să î ngădu im Smereniei , pe care am pitulat-o şi Renunţăr i i , pe care am re­nega t -o , să ne deschidă larg ferestrile incăperi lor inimii şi să ne a l u n g e cu aerul p roaspă t al înal ţ imilor ; d u h o a r a miasmat ică exalată de mociria abjectă a păcătoşeniei .

S u n t e m trufaşi , ca-şi Cărturari i , făţarnici ca Fariseii , neîncrezător i şi îndoielnici asemeni Saduchei lor ; dar ma i p r e sus de toate sun t em lipsiţi de puterea perseveranţei în bine, c u m a fost şi plebea care a ac lamat şi răs ­tignit pe Cel. ce nu era chema t să în t re în s t r âmtu l şi poleitul tipar al pământescu lu i Messia al ei.

Ceeace s'a petrecut acum două mii de ani în Ierusal im, aduce mul t cu icoana vieţii noas t re lipsite de stator­nicie şi încl inată spre varii şi inegale meschinăr i i .

Iată cele două privelişti ce se des -văluie privirii, din înăl ţ imea marei săr­bători a învierii Mân tu i to ru lu i : în zare — Adevărul s tatornic şi e tern, lângă noi — prăpastia unei vieţi m â n g i t e de noroiul , prin care, cu cons imţămân tu l

nos t ru net rebnic , ne târeş te urg is i tu l . Creş t ine , ia a m i n t e ! Pa t ima d u m n e ­zeiescului Fiu m u s t r ă fără en femisme viaţa noas t ră ticsită de abater i plină de greşeli de tot soiul dar î n ­vierea Lui ne dăruieş te nădejdi învio­ră toare , speranţe trandafiri i .

Re împrospe tându- i amint i rea în fie­care an, avem nepre ţu i tu l şi îndoi tul prilej de a privi cu extatică îndu ioşare seninul ample lo r or izontur i unde s tă rue Adevărul veşnic bi rui tor şi mai vâ r to s să încredinţam în mâinele i luminate i Raţ iuni , frânele teluricelor poinir i cari lăsate în voie, nes tăpâni te , se îndreap tă în spre prăpast ia căscată în p i e a j m ă - n e

Divinul Răs t ign i t rupând cătuşele firii si sfruntând s tăpânirea morţi i a sup ra ţărânei , a voit, pentru" mân tu i r ea noas t ră a tu turor , să ne dovedească nemur i rea Adevărului pe temeiul c ă ­ruia yiează L u m e a şi să-i arate făpturii rege, că ecl ipsarea lui, când se în­tâmpla, nu poate fi decât v remeln ică , că peste f rământarea vieţii noast re c o -t idiane. peste tot ceeace sun t em şi î n ­s e m n ă m , t ronează ol impic, Adevărul.

Rostind îndăt ina tu l „Hristos a în­viat" r ecunoaş tem Adevăru l , ca temel ie a vieţii noas t re , iar r ă spunsu l „Ade­vărat a înviat'1, implică în sine obligaţia, pe care ne-o luăm a s u p r a - n e de al respecta neprecupeţi t , ca şi cr i ­teriu al conduitei noast re întregi .

Aces te lucruri t rebue , să fie vii în mintea creş t inului , când serbează î n ­vierea D o m n u l u i .

Din înăl ţ imea, u n d e ne -a ridicat măreţ ia Prazn icu lu i să a d m i r ă m subl i ­mul zărilor îndepăr ta te , u n d e să lăş lu-eşte Adevărul veşnic, dar să nu u i tăm a pr imeni şi a ne înzdrăveni propriul nost ru suflet, căruia neosteni t , cel ne ­curat , îi dă târcoale.

„Ziua învier i i" — cuvine-se să fie prilej de obş tească luminare şi îndreptare .

' T. H.

P a g 42 . C U R I E R U L CREŞTIN. r

Nr. 6.

Instalarea Părintelui canonic Dr. Victor Bojor întru prodirector al Academiei

de Teologie. In 2 8 Ianuar ie a. c. a avut loc

int roducerea Revercndis imulu i D o m n canonic Dr. Victor Bojor, la noul său of ic iu: la slujba d e Prodi rec tor al Academiei d e Teologie d in G h e r l a . Cu această ocaz iune noul prodirector a adresat corpului profesoral în t runi t u r m ă t o a r e i pren f rumoasă cuvânta re , pe care o publ icăm în în t r eg ime :

Iubiţi Fraţi.

In şedinţa conzistorială din 3 Noemvr ie 1928, Preasfinţia Sa Dl Episcop a binevoit a mă numi Prodi rec tor al acestei Academii de Teologie, precum aţi auzii din decre­tul ce s'a citit. S'a pus pe umerii mei o slujbă importantă, grea şi cu mare respnu-zabilitate, căci e lucru bine cunoscut că nu e uşor a conduce un institut, în care se formează aceia cari au ?â fie lumina lumii, sarea pământului şi povâţuitorii sau păstorii popoarelor . Clericii acestui institut, p recum in general ori care cleric d i n , a d e ­vărata biserica a Mântuit ; rului , t r ebue să fie înzestraţi aşa zicând cu două săhii ; cu sabia pietăţii şi cu sabia doctrinei , ca să poată p ropovădui şi apară cu tărie adevă­rul, să răs toarne şi să biruiască greşelile şi rătăcirile, şi cu fapta şi cu cuvântul să cult ivezeşi să păzească via Domnulu i , Pentru ajungerea acestui scop, CI. Frăţiile Voastre sunteţi aleşii Marelui Dumnezeu la cate­drele profesorale ale acestui institut, sunteţi cnm se expr imă Conc. nostru Provincial !., Titl- 1J cap . 1 : acei bărbaţi de erudi ţ iune şi pietate comprobată , cari fiind dotaţi după cuviinţă, îndecursul mai îndelungat de serviciu,, aveţi ocaziune a v ă perfecţiona în studiile speciale ale CI. Frăţiilor Voastre. Ori , dupâcum avem în Conc . Prov. al Ru­tenilor din Galiţia, ţ inut în L e m b e r g Ia anul IfcQl- Profesorii de Teologie sunt băr­baţii cei mai distinşi prin ingeniu, doctr ină, pietate şi gravitatea moravuri lor , cari dedi­caţi statorniceşte studiilor, poar tă cu inimă veselă jugul regulei, şi sarcina vieţii active şi păzind ordinea m e r g în fruntea elevilor; sunteţi aceia cari, învăţaţi pe tinerii Clerici umilinţa, dispreţuirea lumei, iubirea muncii şi a singurătăţiii , practica neîntreruptă, neîn­cetată a rugăciunii — prin exemplu, — ca-şi prin cuvântul v i u ; sunteţi cei mai-

aleşi şi destoinici nu numai pentru p ropu­nerea ştiinţelor sacre, ci şi pentru a a p r i n d e sufletele elevilor de râvnă pentru măr i r ea ' iui Dzeu şi mântuirea sufletelor (Tit. VIII. cap . II ).

Cu un cuvânt Frăţiile Voastre sunteţi încredinţaţii marelui şi dzeescului Păstor al sufletelor — de;a educa şi instrua pe tinerii clerici, decât sare nu este uici un alt lucru mai important pentru mărirea lui Dzeu, pentru binele Bisericii şi penru mântuirea V i c i n i . ă a suflctelnr.

Aceasta uşor se pricepe, dacă vom con­sidera că Domnul Nostru precum în Cer cârmueşte îngerii prin mijlocirea altor în­geri, şi pe pământ pe oameni prin alţi oameni, aşa în biserica sa cea luptătoare pe acest p ă m â m cârmueşte şi chiverniseşte sufletele credincioşi lor săi prin sacrii Păstori şi prin preoţii hirotoniţi de aceştia, pe cari îi t r imite şi îi încredinţează cu grijea şi cârmnirea lor. Ei bine, din înălţimea şi importanţ. i vredniciei şi slujbei, la care sunt destinaţi tinerii clerici, se măsură şi se de­duce gravi ta tea şi import rnţa educării aces­tora- înaltă e vrednicia lor, iar slujba de a guverna sufletele este arta artelor cum ne învaţă Sf- Gr igo re Marele • Ars artium regim®n animarum. (Lib. Regulae Past. p. i c 1), iar Sf. Dioniziu Areopagi tul ne înv?ţă că între toate lucrurile eele d u m n e -zeesti, cel mai dzeesc lucru este a lucra împreună cu Dzeu pentru mântuirea sufle­telor : Divinorum omnium divinissimum est coperari Deo în salutem animarum ( D e cael. Hier).

De aceea nu t rebue să t recem cu vede­rea nici o grijă, pentru a ' pregăt i la o astfel de dzeească Misiune, pe acea, cari, d e însuşi Dzeu sunt chemaţi , ca să o ipoată îm plini c u vrednicie şi cu roadă — cum în-telepţeste scria marele Papă Leo XIII în epistola sa enciclică cătră Episcopii ş i cle­rul din Franţa î n 8 Septemvrie 1899.

De fapt clericii, de comun vorbind, sunt aşa cum se formează, cum se plămădesc în anii lor de petrecere în seminar. Aşa de mare e puterea pr imei educaţii , care le dă directivă şi no rmă pentru întreaga lor viaţă, precum ne învaţă mintea şi experienţa.

Căci deşi Dzeu varsă sămânţa şi darul chiemări i la Preoţie , cum învaţă Sf. Pavel cătră Evrei : „Nimeni nu-şi ia lui-şi cinstea, ci cel ce este chemat de Dzeu

N o 6 . C U R I E R U L C R E Ş T I N P a g . 4 3 .

ca şi Aron" 5, 4. cu toate acestea a aduna păzi şi încolţi, şi a face să crească şi să se coacă aceea sămânţă , este lucrul nu numai a t inărului aceluia, care a primit o, ci şi a acelora pe cari Episcopul îi rândueşte întru grija şi cârmuirea Seminari i lor de Teologie . Aceea sămânţă bine cultivată se poate face grăunţu l de muştar din pilda evangelică, ce a c r e s c u t şi s'a făcut copaciu mare, şi paserile cerului s'au sălăşluit în ra­murile lui" Luca 13, 19. Pentru aceea Sf. Altonzo de Liquori scrie : „Nu sufere in-doealâ, că Seminari i le sunt prea folositoare pentru binele diecezei, fiindcă din seminari i se formează clerul cel bun, iar apoi dela cler atârnă folosul comun al poporu lu i . Dar în aceeaş v reme . t r ebue să luăm aminte, cont inuă Sfântul, că dacă Seminarul va fi bine regulat , va fi sfinţirea Diecezei, la din contră va fi ruinarea e i" (Selva di mat. pred. p. II. c. ', §. i).

Aceste cuvinte ale unui Episcop atât de Sfânt, atât de erud t şi cu atâta experienţă, sunt foarte grave, şi ne arată din de ajuns cât de mare grija t rebue să se pună întru educarea eclesiastică a t ineri lor clerici.

După învăţătura Concil iului din Tr ident scopul înfiinţării seminari i lor de clerici este pr imirea şi îngrij irea -tinerilor de cea mai bună nădejde pentru biserică, cari să fie educaţi în m o d religios, propunându-li- .se disciplinile bisericeşti : Alere ac religiose educare et ecclesiasticis disciplinis in-sţituere (ses. 23 De Ref. c. 18.).

Clar. Frăţii le Voastre alături de supe­riorii seminariali , aveţi măreaţa şi sfânta misiune de a forma sufletul clericilor, tur­nând aşa zicând întru dânşii spirit eclesiastic, şi acele mari virtuţi cari sunt indispenzabile spre scopul chiemării lor, şi care t rebue să fie sufletul ş ; viaţa intimă a activităţii lor preoţeşt i .

In aceeaşi v reme veţi vărsa în mintea lor ştiinţa necesară viitorilor preoţi, mai ales în zilele noastre când se lăţesc atâtea gre­şeli şi rătăciri, cari sapă la temelii le sfintei noastre credinţe . Astăzi mai mult ca şi ori când, preoţii t rebue să fie înarmaţi cu ade ­vărata ştiinţă, cu ştiinţă vastă, adâncă, despre lucrurile sacre şi divine şi în parte şi despre lucrurile omeneşt i din lumea aceasta, în­trucât pot fi de mare ajutor şi folos pentru ştiinţa sacră. Doară preoţii sunt dascălii $i directori i poporulu i creştin. Ori Sinodiu Apoll inar zicea: Medici parum docţi occi-dunt. Mai rău e de un preot ignorant , care ar putea ucide sufletele, cu învăţături false, cu sfaturi r e l e . . . cu atât mâi vârtos că bunii credincioşi îşi pun toată încrederea în preotul păstor sufletesc.. . Când Dzeu ridică pe cineva la preoţie, îl face părtaş şi depozitar alor trei mari perfecţiuni dzeeşti ale sale, cari sun t : Adevărul, făcându-1

lumina lumii, dreptatea, numindu-1 tâlcui-torul legii sale cereşti, milostivirea, încre-d 'n ţându-i împărţ i rea daruri lor sale şi a preasfintelor sale taine. — Dar un preot igno­rant face o mare injurie lui Dzeu, şi cât este întru sine zădărniceşte şi dis t ruge p la­nurile iubi toare ale lui Dzeu.

CI. Frăţiile Voastre aveţi această înaltă şi măreaţă ch iemare de a forma şi p lămădi mintea şi i n ; m a viitorilor preoţi , a l e forma carar terul lor de spirit eclesiastic, pentru ca la t impul său să fie preoţi, adecă misi­onarii Evanghel iei , cont inuatori i operei lui lsus Hristos, împărţi torii graţiei sale, a sacramentelor sale, cum scria Leon al XIII că t ră , clerul din Franţa, în Enciclica mai sus pomeni tA Bunătate şi învăţătură şi cunoştinţă mă învaţă, aşa cere dela Dzeu împăratul p ro roc David în psalm 118. Aceste le propuneţ i şi Frăţiile Voastre cle­ricilor seminarial i : Bunătate şi sfinţenia vieţii, bonitutem; apoi disciplină adecă de a păzi bine datorinţele şi regule le stat: lui propriu , iar în locul al treilea ştiinţa, pentrucâ Dzeu este : Dominus scientiarum et omne datum optimum desursum est; Bonitatem et disciplinam et scientiam do-ce me. Psalm I Ic.

Aceste am socotit să le premit cu pr i ­lejui introduceri i oficiale la slujba de P r o -director al acestui Institut, din care au ieşit atâţia preoţi harnici, zeloşi şi disciplinaţi , cu cari s'au fălit Arhiereii de pe vremur i ai acestei eparhii de Dzeu binecuvânta te . Avut-am şi eu fericirea să fac parte, din acest ilustru si luminat corp profesoral, — începând din anul 1^02 — până în 1915 în care t imp m'am străduit după slabele mele puteri să torn în sufletul clericilor tot ce am ştiut eu mai bun, şi m'am năzuit cu deadinsul să fac şi din parte-mi tot posi­bilul ca să fie preoţi după inima dulcelui Mântuitor . Dela catedră apoi am trecut la viaţa pastorală, unde în curs de aproape 7 ani am câştigat o bună experienţă şi prac­tică întru aplicarea celor p ropovădu i te de pe catedră .. Ieşind îi: viaţa pastorală am experiat, că unor laturi practice ar fi bine să li-se dea o atenţie mai mare în cei 4 ani de studii, ce se fac în institutul nostru.

După o experienţă destul de însemnată în viaţa practică pastorală, şi la oraş şi la sat, în to rcându-mă iarăşi în gremiul diece­zan am avut mai multe ocazii, de a-mi des­făşura vederi le mele practice, p r o p u n â n d aplicarea lor în acest institut, din cari unele s'au şi realizat.

încredinţat acum din partea Preasfinţi-tului D o m n Episcop diecezan cu această slujbă de conducă tor al Academiei de Teo­logie, vin în mijlocul CI. Frăţiilor Voastre cu toată dragos tea sufletului meu, r u g â n -du-vă cu frăţească dragos te ca toţi să m u n -

N o . 6 . C U R I E R U L C R E Ş T I N Pag 44.

cim cu zel, fiecare în sfera sa de activitate, întru ajungerea desăvârşită a măreţului şi sfântului scop ce-1 are acest institut, amă-surat intenţiunei marelui Dumnezeu şi Mân­tuitor al sufletelor noastre şi conform dis poziţiilor exprese ale sfintei Biserici. In cele de mai sus am schiţat în fugă aceste mari şi sfinte intenţiuni, nu pentrucă doară nu le-aţi şti ori nu aţi fi adânc pătrunşi şi convinşi de ele, ci le-am cuprins în o anu­mita recapitulare sumară pentru ca să se evidenţieze tot mai mult înalta şi sfânta chemare ce o avem cu toţii de a ne îm­plini fiecare în modul cel mai conşti incios datorinţele legate de slujba fiecăruia.

In nădejdea că întăriţi cu graţ ia prea-b u n u l u i şi induratului Dzeu, vom iucra • m-p r e u n ă cu toţii îa cea mai desăvârşi tă dra­gos te şi frăţească bunăînţe legere , spre mai marea mărire alui Dzeu, spre binele şi în­florirea sfintei Biserici, spre înălţarea prestigiului acestui Institut cultural bisericesc, spre înaintarea şi creşterea clericilor acestui institut în învăţătura sfinţeniei, şi aceasta nu numai înaintea oameni lor cari se opresc la apar inţe ci şi înaintea lui Dzeu prin o

ştiinţă solidă şi pietate adevărată, sinceră, cum creştea dulcele Isus cu înţelepciunea şi ou vârsta, şi cu darul înaintea lui Dzeu. şi a oamenilor fLuca 2, z2.); \ n aceste nădejdi şi dorinţe sfinte vă salut, iubiţi fraţi, cu toată dragostea sufletului T>eu, implorând darul şi binecuvântarea lui Damnezeu asapra noastră a tuturor.

La cuvinte le Reveredis imul ai pro-director r ă s p u n d e O. Dr. Gr igor iu S ' c r i m b u , mu l ţumind Ilustrităţii Sale D o m n u l u i Episcop pentru d ragos tea şi grija păr intească ce o are faţa d e a c a d e m i e : expr imă ucur ia corpului profesoral pentru numirea făcută în persoana Reveied. Domn Dr. Victor Bojor canonic , as igură pe Reverend. Domn prudireclor ca a a juns în fruntea u n u i corp profesoral conşt iu de m i ­siunea sub l ima ce o are, şi care pre­cum în recut aşa şi în viitor va munc i cu aceeaşi dragoste de ca . ' z ă , cu acelaş zel şi conşt ienţ iozi ta te .

Literatura bisericii noastre în anul 1928. A face o dare de seamă despre tot *.e

a apărut în decursul unui an în câmpul literaturii bisericii noast re nu e lucru uşor-Te impedeci mai întâi de mijloacele de a-ţi câştiga tot ce teascurile t ipografii lor noastre au dat la lumină în decurs de un an. Tre­când însă peste aceasta pedecă, care, pe lângă toate greutăţ i le materiale, o delături oare eşti competen t tu bibliofil umil, a face şi o critică obiectivă a acestor manifestări ntelectuali Totuşi o faci, însă sub o altă

înfăţişare/ celor dornici de carte le dai câteva date bibliografice.

Literatura bisericii noastre, care cu câ-ţi-va ani înainte se centraliza mai mult la Blaj, astăzi ia aspectul unei descentralizări pe centrele eparhii lor noastre . Blajul mo to ­rul central, stagnează, pe când o v ş c a r e literară bisericească adie dela Beiuş, Oradea , Gher la şi Lugoj .

Repart izând datele bibliografice din anul l ( -28 pe diferitele terene ale literaturii noast re bisericeşti , faţă de anul t recut se prezintă ceva mai bine. Pe terenul d o g m a -ic apare intregită şi cu note noua ediţie

din „Teologia dogmatică specială" a I. P. S. Mitr. Dr. Vasile Suciu. E o operă de mare valoare, caie poate sta faţă cu ori şi care, din acest domeniu , apărută în litera­turile străine. Păr. canonic Dr. V. Bojor, publică conferinţa f i losofică-teologică: „Dumnezeu, Creatorul lumii". Un studiu dogmat ic vast e şi „Apărarea Creştinis­mului prin Unirea Bisericilor", t rad. de Dr. V. Bojor d u p l preotul i ta lo-grec Nicolae Franco . In aceasta carte sunt preţ ioase spi ­cuirile din diferiţi autori români desp re urmări le desbinării celor două biserici.

Apologet ica se îmbogăţeş te cu noui le broşuri contra Pocăiţilor ale Pâr. canonic Dr. N. Brânzeu. — cu „Legea strămoşească" de Iuliu Maior, prelucrată după teologia dogmat ică a păr Mitr. Dr. V. Suciu. Scrise într 'o limbă, uşoară pentru popor , ele sunt menite să netezească atâtea nedumer i r i sufleteşti.

Istoria Bisericii universale are „ Un re­zumat" după opera de mare valoare a directori lor de Seminari i F. Murret şi I Carreyre , făcută de păr. Prof. de Teologie-

Nr. 6. C U R I E R U L C R E Ş T I N P a g . 4 5 .

Dr. A. Ciplea- Aceasta carte cupr inde epoca întâie a istoriei bisericii universale până la anul 470. Traducătorul ei a îndeplini t o muncă conştienţioasă şi de folos, căci, — după cum bine accentuiază în prefaţă — „o sână f oasă literatură bisericească or iginală t rebue neapărat să aibă la bază t raducerea capodoper i lo r literaturii ecclesiastice s t re ine" .

In istoria bisericii noas t re eruditul pre­lat dela Orade , Dr. I. Radu, ne scoate la lumină din documente le prăfuite ale arhivei diecezane figura marelui arhiereu Vasile Erdeli. Broşura „Episcopal Baron Vasile Erdeli" e numai un extras d in t r 'o lucrare insămnată a autorului despre istoria diece­zei r o m â n e unite a Orăzii mar i . O lucrare plină de documenta re , de un conţ inut b o g a t ;

o caracterizare a evenimente lor mai însem­nate în viaţa bisericii noastre şi a Păstori­lor—Arhiere i lor mari, o aflăm în „Şcoalele din Beiuş", de Dr. C. Pavel, apărută din prilejul centenaru lu i liceului din Beiuş.

In materie de pastorală şi l i turgică nu ni se prezintă ceva deosebi t . Apare însă voi. II şi IU din folositorul „Manual de cateheze practice", prelucrate de Părintele canonic Dr. V. Bojor. Valoarea acestui ma­nual am arătat-o într 'un număr din anul t recut al Cur ierului Creşt in. Sunt de remar­cat aci broşur i le Păr. prof. luliu M a i o r : „Taina spovedaniei" cu îndemnur i curate sufleteşti despre aceasta taină, şi „Tălmă­cirea Apostolilor", textul tălmăcit într 'o l imbă uşoară întreţăsută cu atâtea pilde din viaţa sf. Apostoli şi împreuna tă cu învăţă­turi de suflet mântui toare .

Modeste şi fără s g o m o t apar pe terenul predicei cărţile de multă învăţătură, cari stârnesc atâta credinţă şi d ragos te intensivă faţă de Dumnezeu şi P reacura ta ; „Ştiinţa mântuirii de veci" a II. Sale Dr. O. Domide , şi „Predici Mariane" de Păr. Leon I. Manu. Apar strînse într 'o b roşură şi faimoasele „Cuvântări" parlamentare în chestia proiectului pentru reg imul culte­lor, ale P. S, Sale Dr. luliu Hossu.

O desăvârşire creştinească ne -o pregă­tesc volumele t raducer i i ; Şcoala iubirii lui Ieus Hristos de Alfons Măria de Liqouri (trad. de Dr. D. Kiss), şi Creştinul activ" de Oabrie l Palan trad. de N. Fântânaru . Despre aceasta din urmă carte cetim în re­

vista Observa toru l dela Beiuş Nr. 9 din 1928, următoare le ap rec ie r i : „Creşt inul activ e menit să fie ca partea a cincea a cărţii lui T o m a a Kempis, unde sufletul, conti­nuând a se regăsi, a cerceta, a se îndrepta cătră fericirea veşnică, să fie ajutat pent ru a trăi in sgomotu l şi praful unei societăţi unde se fac vizite, unde se votează, unde se cetesc jurnale, unde se fac manifestări, unde fiecare are o meser ie" .

Se fac în acest an câteva încercări şi în agiografie, dar nu prea reuşite. „ Viaţa sf. Vasih cel m a r e , apărută la Beiuş, e slabă ca l imbă şi conţinut. „Flori din grădina raiului" de Sept imiu P o p a cupr inde viata câtorva sfinte mai însemnate şi cunoscute . „Acatistul sf. Terezei TAsiozanei", în toc­mit de un român evlavios cu b inecuvântare I. P. S. Sale V. Frenţiu, pe lângă odele" în cinstea Sfintei ne redă viaţa şi minunile ei. Se prezintă binişor „Viaţa sf. Varvara" de Dr. G e o r g a Fireza.

Cărţi noui de rugăc iuni nu apar decât se editează din nou cele vechi .

Un teren puţin esploatat e cel al muzicii şi cântării bisericeşti româneşt i . Despre „Cântările bisericeşti" pe cele opt versuri ale bisericii orientale prescrise pentru d ie­ceza gr. cat. de Oradea partea I. Vecernia, de Mihai Silaghi —Sălăgeanul, păr. Dr. Tăutu, un pr iceput al muzicii bisericeşti, în Vestitorul anul 1928 Nr. 22, face u rmă toa ­rele o b s e r v ă r i : „Sunt glasurile fundamen­tale greceşti dar sfâlcite, prelungi te , ampl i ­ficate prin fel de fel de figuri, înflorituri şi repeţiri de noime, lucru săvârşit de can­tori analfabeţi în ale muzicii bizantine, ne­cunoscători ai or iginei şi desvoltărei m u ­zicii noastre româneş t i " . Se aşteaptă dar crearea unei noui muzici şi cântări biseri­ceşti specific românească , cea actuală e mai mul t un amestec rusesc, sârbesc, etc.

In calendaristică, atâtor calendare de di­ferit conţ inut „Calendarul dela Blaj" cu ed ' ţ ia pentru popo r şi preoţi r emarcă în fiecare an tot mai multă t recere. La Cluj apare Calendaru l Femeii creştine, edat de Reuniunea femeilor creşt ine g r . cat.

Remarcăm un început de l i teratură uşoară beletristică în spirit creşt inesc cu romanul „Legea minţii" de Ion Agârb i -ceanu, lupta minţii : contra t rupului , — un

Pag, 4 6 . C U R I E R U L C R E Ş T I N Nr 6.

început de roman „Dureri şi bucurii" al păr . Sabin Truţa şi „Mesia", d ramă reli­gioasă în 6 acte de A. Cosmă, înfăţişând în t reagă copilăria lui Isus.

Sfârşim cu ziaristica noastră de tot ne­însemnată. Pe lângă periodici le epa rh i a l i : „Curierul Creştin", dela Gherla, „Vesti­torul" dela Oradea, „Sionul Românesc" dela Lugoj , ziarele Unirea şi Unirea po­porului se bucură de un mic tiraj. Nici odată n'a fost biserica noastră „mai subtil învăluită" — vorba păr. G. Galact ion, — şi mai pr imejdios ameninţa tă de dujmani decât în zilele noastre. Acestor duşmani şi atacurile lor nu vom putea rezista decât având o ziaristică bine sprijinită şi organi ­zată. Apasă g reu asupra noastră îndemnul sf. Ap. Pave l ; «păzeşte, cetirea şi mângâ ie ­rea şi învăţătura", Tim. IV. 15.

Cu toate greutăţ i le materiali se prezintă foarte bine revistele „ Cuvântul Adevăru-rului", dela Mănăstirea Bixad, „ P ă s t o r u l sufletesc", dela Şimleu şi „Obsevatorul" dela Beiuş, care îmbrăţişează atâtea p rob leme de pastorală, pedagogie , p r o p a g a n d ă ş socialism creştin

E scurtă reprivirea asupra anului literar trecut din biserica noastră, dar am făcut-o cu mângâierea , că faţă de anii precedenţ i un paş înainte s'a făcut. Să nu stăm „b l e -saţi" în faţa unor învinuir i ca ale păr. Meteş din revista Societatea de mâine, din Decembr ie 1928, că Tîteratura noastră bise­ricească e în decadenţă şi că teologii noştrii din înalte facultăţi muncesc atât de puţin, nu, căci o pr imăvară literară în lite­ratura noastră bisericească se s imte.

preot Oavril Bichigean.

Din ale presei actuale — romanul). Mic şi mare , tânăr şi bătrân, învăţat şi

neînvăţat , oricine ar fi, îşi satisface necesi­tăţile hranei sufleteşti — mai mult decât din oricare alt izvor — sorbind caracterele negre precipitate pe hârt ia albă de cătră maşinele de t ipografie.

Zilnic ni se înt inde masă bogată de cătră rotativele unsuroase din atelierele îm­bâcsite de oxid de p l u m b . Bucătarii cari ne pregătesc această masă, în majoritate sunt amici cu puterea întunerecului , sau sunt salahorii ce şi-au dat în chirie sufletele în­t repr inder i lor negustoreşt i ale o rgane lo r de publicitate, cari azi, cele mai multe, sunt manevra te de fraţii Iui Iuda, co l ibora to r i în opera Iui Satan. Presa este rădăcina care al imentează marele a rbor al omeniri i întregi cu sucH stors din inima „apos to lu lu i de conde i " pe hârtia ce fiecare din noi — mai mult sau mai puţin — ne pur tăm ochii în-ghi ţând, pe gâfâite idei, imagini şi scene fără număr din marele labir int al vieţii reale, sau al celei închipuite. O mare pa r t e (

din presa de astăzi este o mol imă ucigă-

4 ) Fragment dintr'o conferinţă ţinută în a II-a şedinţă festivă a soctetăţii de lectură < „Aiexi Şincai" în ziua de 24 Ian. 1929; cu câteva omiteri de ca­racter particular şi unele adaosuri potrivite la c h e s ­t iune .

toare, împrăşt ia tă de „meseriaşii conde iu lu i" în lung şi'n lat, ca să se infecteze întreagă lumea.

De ce nu ne deschidem ochii şi să ţ inem scut în faţa piraţilor ce îşi moaie condeiele în venin şi le asvârle în sufletele noas t r e? De ce nu reacţ ionăm ofensivei ce împroaşcă injurii batjocuri şi hulă începând cu D-zeu şi cu toate cele sfinte ale sale, până la ultimele obiceiuri şi datini bune creştineşti lăsate din s t răbuni? De ce pr imim teori i le h imere de pseudocul tură impor ta te de ahas -verii şi vagabonzi i internaţionali pulverizaţi pe ro togolu l pămân tu lu i?

O m u l e , tu care t rebue să-ţi adăpi sufle­tul tău în izvorul vieţii, tu care t rebue să-ţi nutreşti sufletul tău din roade le ogo ru lu i lui Hristos, tu care t r ebue să-ţi acomodezi viaţa Cuvântului divin şi să ţii cu sfinţenie t

în sufletul tău făclia aprinsă pentru legea t a ; ce ai să iau ţ i lumină în principiul în­tunerecului , adevăr la tatăl minciunii şi viaţă în ghiarele mor ţ i i ? Ce avem noi de căutat prin hârtiile murdăr i te cu lepră atât de in-fecţioasă pentru sufletele noastre, cari zilnic izbucnesc, ca d in t r 'un vulcan, din maşinile infernale ale presei streine de spiritul c re­şt inesc?

No. ti. C U R I E R U L C R E Ş T I N P a g . 4 7 .

hrtă o interesantă statistică publicată în ziarul „Universu l" din 28 lan. 1929 desp'.e tirajul din F r a n ţ a : ' „ I n anul V. 27 s'au t ipă­rit 1349 r o m a n e , 228 poezii, 364 teatre 1028 juridice, 874 medicale , 1524 artistice şi ştiinţifice, 259 istorice, 102 eclesiast ice" Cam în aceasta proporţ ie este şi felul căr­ţilor ce se t ipăresc şi la n o i ; rezultând de aci o majoritate zdrobi toare a presei rele sau cel puţin sâ-i zic de prisos, faţă de presa [bună şi necesară. In li teratura de orice gen, ss scrie numai frivolitate şi sen­zualism şi numai acestea sunt căutate şi citite cu deciliu şi pat imă. As°menea pe scenele teatrelor noastre se ' joacă numai piese ce provoacă imoralitate, corupţ ie şi desfrân. Până şi în „Teatrul Naţ iona l" cea mai falnică instituţie de educaţ ie artistică şi morală a noastră , au păt runs adorator i i cultului Venerei şi ai Iui Epicur. Din acest motiv a fost dat Jnu de mult Ministerul Instrucţiei u rmătoarea c i rcu la ră : „Deorece , de câtăva vreme, Teatrul Naţional din Bu­cureşti, reprezintă piese, cari nesocot ind elementul moral izator al literaturii d rama­tice, sunt d impot r ivă o şcoală de perver­tire a sufletului t ineretului , ministerul a decis să interzică elevilor şi elevelor d e curs secundar frecventarea reprezentaţ i i lor acestui teatru". La acestea Ministerul Artelor r ăspunde Ministerului Instrucţiei, că „regre tă faptul, care t rebuia să rămână un act confi­denţial a fost dat publicităţii în m o d osten­tativ, p rovocând discuţii a larmante, menite să arunce discredit asupra unei instituţii de stat". (Universul din 31 lan. 1929). Va să zică, o astfel de crimă morală t rebuia dosită sub diferite considerente şi nu infe­rată v i condamna tă cum meri ta . Cont ra acestei ruini morale , p roduse în naţia noastră românească de cătră „piraţii condeiului" , vreau să spun câteva cuvinte.

p e data aceasta unele mici referinţe la „lectura — aşa zisă ^ - distractivă". Insă ca un ne încununa t pe Parnas ; mi-e frică să-mi ridic prea tare glasul împotr iva celor ce au de-a face Jn O l y m p numai cu zeii* ca să nu mă aleg cu o ploaie de săgeţi pe cari prin mulţ imea lor n'aşi fi în stare să le î n v i n g ; de aceia îmi iau câţiva tova­răşi şi împreună vom da ofensiva. Cu Dem C. Ollannescu zic :

Ca să fie bună o carte, nu-i destul să fie scrisă

Orişi cum de orişicine. In materia închisă Intre cele două scoarţe, negreşi t că nu-i

destul Să găseşti c ă : „din prunc ie X de viaţă

e sătul, „Că, robit de doi ochi galeşi, domnul

Z de dor se perde, „ U n a după lux aleargă, alta după frunza

verde, „Pesimism, nevropat ie , d e c a d e n ţ ă " . . .

mai ştiu eu ; Toate spuse într 'o limbă, doar s'o ierte

D u m u e z e u !

Dar" aud : „aşa-i curentul , sunt p rob leme sociale,

„Studii sufleteşti ! " . . . se poate, studii însă triviale,

Anahse vagi şi s terpe făr'de nici un înţeles,

Putregai ascuns in t rupul ciopârţi t şi dat cu dres !

„Noi am rupt tradiţ iunea teoriei doc t r ina re" — Se mai zice — „şcoala nouă îngră­

diri şi d o g m e n'are,

„Liberâ 'n discuţ iune caşi'n cercetarea ei

„Lup ţ i azi cu forţe nouă pentr 'un nou strat de idei !"

Prea 'ndrăsneaţă e 'ngâmfarea ! A.ste nouă învăţăminte ,

N'au eşit din capul vostru, plin de z g o m o t de cuvinte ;

Din p lămada-vă de creeri nu mai scoate-ţi voi nimic,

Decât proaste imitaţii după vr'un strein t ipic !

Ca să nu mă pierd î n ' v a s t u l câmp al iteraturii, voi face câteva priviri împreună

cu scriitorul rus G. Petrov asupra roma­nului, căci se citeşte tare cu foc acest g e n terar de multă lume, mai ales de acea care n 'au altă treabă. Recunosc că este un lucru foarte bun şi plăcut a citi r o m a n e bune, cari, din păcate, se află foarte rari, iar în l imba românească aproape .nu sunt, Asemenea constat, că un lucru foarte rău este a citi romane . Reproduc din c o n v e r ­saţia unei domnişoa re cu un poet scr i i tor de romane 1 ) . Intre altele, în discuţie, d o m -

') O. Petrov., P e urmele lui Hr i s tos , tr. de I. Mihălescu. Ed. Casa şcoa le lor pag . 45 .

Pag. 48 C U R I E R U L CREŞTIN. Nr. 6

nişoara z ice ; „Orice roman din orice l imbă iai pre tut indeni vezi numai omor , omor şi iar omor- Cutare s'a amorezat , cutare s'a dezamorezat , cutare a fost trădat. Au trecut mii de ani, s'au sch imbat sute de generaţ i i , s'au stabilit alte o rd ine de lucruri şi alte modur i de a trăi, iar romancier i i calcă mereu într 'un Ioc, r u m e g ă mereu aceeaşi temă, ne cântă mereu de d ragos te

Se poate oare, ca în afară de dragos tea d in t re bărbat şi femeie, afară de amor, flirt şi adulter, să nu mai fie alte feno­mene interesante, alte chestiuni vitale, alte t eme profunde şi demne/" Toate acestea vravuri de r o m a n e şi poveşti nu sunt, decât '.> aţâţare a nervilor, o silinţă neiertată de a întră în gusturi le josnice ale cititorului. Talentul scrii torului în loc să se urce pe catedră şi să se facă dascălul iscusit al poporului , el aleargă în bâlci şi conştient, sau inconştient, joacă acolo în faţa mulţ i-mei rolul înjositor de lacheu. în tocmai ca sclavul din vechime, el scarpină tălpile s tăpânului său, tălpile ceti torului şi se si­leşte, să placă instinctelor josnice ale acestuia.

Instinctul, care aruncă pe bărba t şi pe femeie, unul în braţele celuilalt, dela sine e destul de puternic . E mult mai bine, deci, să-1 t recem sub tăcere, decât să-1 t râm­bi ţăm mereu . Când fiara ascunsă în om îşi arată neconteni t colţii, nu t r ebue s'o mai aţâţăm.

Mă ierţi, domnişoară , în t rerupse poetul, D-voastră sunteţi prea aspră cu noi, săr­manii romancier i .

Noi, şi de suntem vinovaţi , dar nu toc­mai aşa de tare, şi în tot cazul meri tăm indulgenţă . Aceasta este reproducerea fidelă a vieţii şi scriitorul, romanc ie ru l , mai mult sau mai puţin, talentat, zugrăveşte în opera sa aceea, ce el vede împrejurul său.

EI îşi scoate materialul său de construcţie din viaţă şi, desigur, nu poate fi responza-bil de vinovăţia realităţii. In aceasta pr i­vinţă t rebue să cerem socoteală vieţii, iar nu scriitorului, şi pe romanc ie r să-1 jude­căm numai în ceeace se at inge de prelu­crarea artistică, sau neartistică a subiectu­lui ales.

Eu nu pot împărtăşi deloc ideile D-voastre, r ă spunse domnişoara . Mai întâi, viaţa nu-i o nesfârşită g roapă de gunoaie , şi scriitorul

nu i un s t rângător de cârpe vechi, menit să a runce în sacul său tot c e i iesă înainte, Talentul şi geniul sunt călăuza şi conducă­torii masselor. Scriitorul t rebue să creeze, să cultive gustul mulţimei, şi de aceea t re­bue să aibă mai întâi el gust, să-şi pre­lucreze cu multă grijă materialul .

Pe paletă se află o mul ţ ime de c u l o r i ; cu toate acestea pictorul nu ia r a re se în­t â m p l ă ; cu atât mai vârtos nu va picta cu o s ingură culoare şi nu va zugrăvi vari­ante nesfârşite la unul şi acelaş subiect. Aceasta se întâmplă şi în viaţă. Scriitorului atent şi priceput, viaţa îi p rocură o variaţie nesfârşită de teme, tipuri, subiecte, cerinţe şi împrejurăr i .

De ce atunci, vă repet încă odată, ro­mancieri i se învârt m e r e u în jurai unşi singure tem», zugrăzesc neconteni t o sin­gură pat imă omenească ; şi pentru e e se în­făţişează ea în aşa colorit, încât pentru gustul nealterat este cu totul r e sp ingă toa re? Faptul, că majoritatea scrierilor de genu l acesta, unele chiar artistice, începând cu „Asinul de aur" a Iui Apulie, cont inuând cu „De­c a m e r o n u l " lui Boccacio şi t e rminând cu paginile strălucite din punct de vedere ar­tistic din Maupasant , (la noi, Românii o în t reagă pleiadă, până şi mult apreciatul L. Rebreanu 2 ) scriu scrieri, cari nu se pot da spre citire copiilor şi t inerilor nevino­vaţi, pentru a nu le , în t ina mintea şi inima. Este o o femă pentru artă, o înjosire pentru talent. Fiecare talent este o schinteie căzută pe pământ din locul ceresc. Lumina şi căldura ei sunt deopot r ivă t rebui toare pentru toţi, fie tineri, fie bătrâni. Literatura artis­tică este templul sacru al poetului , ale că­rui uşi t rebue să fie deschise şi pent ru omul matur , care a cercat viaţa, ca-şi pentru fecioara tânără şi nevinovată, care nu cu­noaşte încă noroiul v ie ţ i i ; în acest t emplu toţi t rebue să-şi împrospăteze spiritul, ap ro -vizionându-se cu impresiuni noui şi lumi­nate. Dacă, însă, pe porticul unui astfel de templu, la intrarea lui, stă inscripţia : „Pent ru copii şi tinerii nevinovaţi intrarea este opr i tă" ; atunci am tot dreptu l să spun : „Va să zică acesta nu-i templul poeziei, iar dacă-i templul poeziei acesta, atunci a fost profanat de o mână sacrilegă a cuiva, pe altarul dintr ' însul, în Ioc de tă-

*) O b s e r v i ţ i a autorului .

Pag. 49 C U R I E R U L C R E Ş T I N Nr. 6.

mâie mirositoare, fumegă urît un sau putu­ros. In sufletul fiecăruia din n îi este destul noroi. Dacă te pogor i acolo la fund şi tulburi necurăţia, atunci nici tu s ingur nu vei fi în stare să deosebeşti ce-i curat de ce-i necurat. Acelaş lucru se poate zice şi despre literatură. La fundul propii , unde se scurge noroiul de tot felul al vieţii omeneşti , e greu de înotat. Aceasta o ştie toată lumea şi pentru un scriitor talentat, nu-i un merit mare. dacă el va arunca acest noroi încă odată înaintea cititorului, îl va da pe cititor cu nasul acolo, sau. îl va îm­brânci chiar în vâltoarea acelui noroi , cu capul în jos. In fiecare din noi se găseşte d e s t t l noroi şi eu prefer ca scriitorul, prin cuvân tu l său iscusit, să tnă ajute a deveni mai curat şi a uita cât mai repede noroiul de mai înainte".

La chest iunea romanulu i ce să mai zic deşi neanalizată chest iunea din toate punc­tele de vedere, totuşi pentru cei ce vreau a înţelege, este dea juns ; iar pentru cel ne­dumeri t , oricâte aş mai spune, ar fi de pri­s o s ; oricâte i-aşi mai cânta, nu-I satisface decât câfttecul său favorit.

Ultimul cuvânt îl mai spun pentru «povestitorii de meserie" , pent ru „bufonii salariaţi ai popo ru lu i " cari po /es t e sc istorii fantastice pentru a întreţ inea curiozitatea leneşilor ca să n ' a d o a r m ă ; pentru aceştia spun cuvintele lui Giovanni Papini : «Voiu merge să s t râng zdrenţe pe d rumur i cu un coş la spinare. Voiu merge la uşile biseri­cilor şi cafenelelor să cer un go logan de p o m a n ă ; voiu deveni păzitor de latrine publ ice ; voiu juca un urs prin târguri le de ţară şi dacă nu-mi mai r ămâne nici o ieşire, mă voi face scriitor la un advocat. Dar e o meserie pe care nu voiu face-o niciodată, chiar dacă m'ar sile cu pistoalele la gât.

Aceia a scriitorufui măscăriciu, a scr i i ­torului care scrie ca să distreze lumea, ca să scurteze vremea plictisiţilor şi vagabon­zilor, ticălosul meş teşug al omului , care

•dintr 'un Ianuarie într'altul născoceşte istorii, fabrica intrigi, caută aventuri , r e î m p r o s p e -tează amintiri, înşiră romane , improvizează nuvele şi pune pe picioare comedii , ca să se facă să râdă sau să lăcrămeze pe acei cari-1 plătesc şi-i bat din mâ in i 1 ) " .

V. Chindriş ştud. teolog,

Ştiinţa mântuirii de vecii. Care dintre fraţii preoţi a avut parte să

fie de faţă la exerciţiile spirituale pentru preoţi, în vara anului trecut, a t rebuit să simţiască ca şi m i n e : că sa întors mai în­dreptat şi mai întărit la casa sa.

In speţial, noi preoţii din vicariatul Rodnei şi alte pat .u pro topooia te , am fost fericiţi: că lepădând toată grija cea lumească şi par t ic ioând la aceste excreiţii din luna Iulie a. tr. în oraşul Bistriţa, unde II Sa Dr. O. Domide ni-a ţinut captivată mintea şi sufletul, ca un Chr isos tom adevărat , t imp de 4 zile, rât ne venia să str igăm ca sf. Petru, când a văzut o parte din mărirea lui D-zeu la schimbarea Lui la faţă: „bine e s ' e n o u ă a i c i " . . nu ne vine să plecăm de aici, că am auzit, şi am gustat din apa ceri vie a darului lui D-zeu a u p ă care însătam.

Am luat to tdeauna cu plăcere parte, de câte ori s'au ţinut astfel de exerciţii, am cetit multe în multe limbi câte le şb'u, dar când îţi vorbeş te cineva cu graiul viu, altă impres iune îţi face, şi a l tcum îţi mişcă sufletul şi te trezeşte din letargia

Toţi — cred — că ne-am întors mai restauraţi şi mai edificaţi în şi pentru Dl Hristos şi sf.| noastră vocaţ iunc .^guvernarea sufletelor. Numai cel ce meditează deajuns şi îşi examinează starea sa dinainte ca cea

') Giovanni Papini „ U n o m sfârşit" tr. de Gh. Căl inescu, Cultura Naţională ,Bucureşt i , 1923. p a g . 2 1 0 .

de după sf. exerciţii, poate simţi şi zice ; „sunt alt om, alius egredior", ies altul din arena unde am dat ca sufletul să se lupte contra t rupului .

Subl imă este medităţ iunea, dar mai subl im efectul, rodul ei.

Bine şi salutar ar fi când am putea avea buni conferenţiari .şi exerciţii barem de 2 ori la an, chiar în interesul restaurărei noastre sufleteşti; noi preoţii în cura an imarum avem mai mult lipsă de un conducător , care cu graiul viu să-ne strig-e cuvintele Dlu i : îndrăzniţi, eu sunt cu voi!!! Dacă nu se va arăta din când în când câte o rază a unui far pus spre a îndrepta corabia la locul de scăpare, se va cufunda cu toţi pasageri i .

O pâne zilnică ni s'a dat nouă prin t ipă­rirea unei cărţi sub nimerita d e n u m i r e : „Ştiinţa mântuixei de veci", care cupr inde 20 meditaţ iuni a ilustrului conferenţiar , tipărite cum aud în 5000 exemplare la t ipog. semin- Blaj. Am şi eu un exemplar , dona-ţiunea II Sa le ; îl citesc zilnic şi aflu în el alături şi pâne zilnică şi o povăţuire spre mai mult bine şi zel preoţesc. O r e c o m a n d sincer fiecărui frate preot , şi să nu l ip­sească, din casa şi bibl ioteca preotului aceasta medic ină întăritoare.

Pamfiliu Grapini paroh protp. arhidiacon.

Pag. 50 C U R I E R U L CREŞTIN. Nr. 6

Diverse. Prea Sfinţia Sa Părintele Episcop

Iuliu a plecat în 6 I. c , Ia Bucu­reşti, participând la desbaterile Se­natului şi pentru aranjarea mai multor chestii curente de ale Epar­hiei. Din Capitală. Prea Sfinţia Sa, s 'a reîntors la Reşedinţă în 12 Martie a. c.

P. S. S. al Lugojului în Gherla. Prea

Sfinţia Sa Păr inte le E p i s c o p . Dr. Ale­

x a n d r u Nicolescu al Lugo ju lu i a iost

în 2 2 1. c , oaspele Prea Sfinţiei Sale

Păr inte lui Episcop Iul iu , pe t recând în

Gher la până în 2 3 1. c. d imineaţa ,

când a plecat l a - reşed in ţa Sa.

P r e a Sfinţitul Alexandru a venit la Gher la dela Cluj , u n d e a ţ inut t imp de 4 zile Exerciţii spir i tuale pen t ru tinerii universitari şi o conferinţă pent ru inteligenţi în cadrele seriei de confe­r inţe aranjate de Reun iunea Feme i lo r „Sfânta Măria".

In cursu l petrecerii Sale în Gherla, P r e a Sfinţitul Alexandru a fost salutat de în t reg Veneratul Capi t lu Catedral din Gherla , în reşedinţa episcopală .

Conferinţe. In seria conferinţelor din anul acesta ale

„Extensiunei universi tare" , pentru a doua oră, oraşul Gher la a avut onoare a asculta pe D o m n u l profesor universitar V. Bărbat.

In ziua de 24 Febr. a. c Dl Prof. V. Bărbat a vorbi t (in sala de gimnast ică a liceului „Petru Maior") despre activitatea o m e n e a s c ă ; arătând felul, cum se desfă­şoară această activitate în diferite t impuri şi locuri şi de cătră diferite popoare . A

- arătat, cum îmulţ irea populaţ iei dă naştere Ia noui aptitudini de a lupta pentru exis­tenţă, înfrângând nevoile proveni te din in­suficienţa spaţiului.

Astfel se ajunge la cultivarea mai ra­ţ ională a pământului , la perfecţionarea in­s t rumente lor şi inventarea de noui maşini .

Ca să fie efectivă activitatea sufletească în arte şi literatură, deasemenea se recere ca să aibă o valoare pe un teren cât mai î i . t ins ; deaceia trăiesc şi se apreciază nu­mai genii le şi oamenii mari, iar cei de rând se pierd în umbra acestora.

Dl Conferenţiar vorbeşte in special des ­pre ţara noastră, arătând, cum la nci încă nu se apreciază adevăratele bogăţi i şi va­lori, pe cari streinii, însă ni le exploatează în deficitul nostru.

Dl Profesor îşi expune conferinţa foarte atractiv şi plăcut, făcând publicul — in special t ineretul — să zâmbiască adesea la g lumele potrivite, precum şi la exemplele atât de cu înţeles prin cari îşi justifica Dl Profesor atât de intuitiv lucrurile teoret ice şi abstracte, cari le susţinea în conferinţă.

In ziua de 10 1. c a avut loc în sala de g imnast ică a liceului din localitate, con­ferinţa inimosului şi neobosi tului fiu af Bisericii unite, distinsul advocat d. dr. Valeriu P o p din Cluj. Domnia Sa a descins în mijlocul nostru în calitate de preşedinte al „Asociaţiei Cenerale a Românilor Uniţi". Pent ru a ilustra „Necesitatea ideii

rel igioase în viaţa individului, a familiei şi statului", conferenţiarul citează două mari even imente ale istoriei c o n t e m p o r i n e . ' unul în Occident , marea revoluţie franceză şi altul în Orient, uriaşa şi nenoroci ta răscoală Rusă.

In lăcaşul — în care ieri pentru o clipă, sălbatica exaltare a pr igoni tor i lor a intro­dus o gol ic iune — astăzi, alături de cucer-nicile rugăciuni ale credincioşilor statornici şi de sincera căinţă a celor răzvrătiţi , se înalţă spre t ronul cerescului Tată, fumul de tămâie.

Osteni t de năvalnica izbucnire a pati­milor nezăgăzuit , Omul , şi-a dat seama că sfidând şoapteie conştiinţei şi cerinţele su­fletului — s'a nedreptăţ i t pe sine însuş

Au conces că Libertatea fără Ord ine şi Ord inea scoasă de sub auspiciile Mora le i creştine e cu neputinţă . Morala lor laică, compilaţ ie indigestă, cu prisosinţă s'a d o ­vedit infructuoasă.

De aberaţii le anarhicei Rusii ce om cu judecata sănătoasă, nu se îngrozeş te? Totuşi , rătăcirile colosului Rus, nici un om cum­pănit nu se îndoieşte, că nu vor dâ inui multă vreme. Din ruinele de azi, prin bise­rică se va putea reclădi statul Rusesc. •

Dar vitalitatea Bisericii o arată mai lă­muri t un alt mare even iment : împăcarea Quir inalului cu Vaticanul.

Pseudo-savanţ i i , cărturarii de suprafaţă şi toţi păcătoşii de rea credinţă, cari nădă j -duiau că vor putea îngenunchea, ba mai m u l t ! că le va sta în putinţă să prăbuşească fiinţa Bisericii, a lungând credinţa, ba l sam alinător, din inimile credincioşi lor prin bi­zarele şi variatele lor aistetne filosofice, şi-au găsit în această împăcare o neaş tep­tată mustrare .

P a g . 5 1 . C U R I E R U L C R E Ş T I N N o . 6.

Această în tâmplare mare, nu va putea, chiar pentru mărirea ei, rămânea fără răsunet.

într 'un viitor apropia t u r m â n d pi lda Italiei alte ţâri, şi alte state, vor re in tegra religia în vechea ei menire de unică călăuză. Studiul religiei va reintra în şcoală, crucea, s t indardul creştinătăţii, în incintele tu turor forurilor de justiţie ; codLe le canonic va fi pus, din nou, la temelia dreptului civil.

Cateclismul mondial a răscolit patimi domol i te , a înpintenat instincte adormi te şi a sdruncinat în mod simţitor moral i ta tea societăţii. Animalului din om i s'au făcut concesii, câtuşile murale au fost, dacfi nu sfărmate — cine nu vede — mult slăbite.

Refacerea spir i tuală a individului şi prin el c imentarea mora lă a familiei şi a Statului, aiurea şi la noi, e chemarea Bi­sericii.

La noi această r idicare a nivelului moral prin reîn-.căunarea precepte lor evangel ice, cade în sarcina Bisericii Uni te , a acelei Biserici, c are v reme de două veacuri şi mai bine a al imentat focul sacru al ideii naţio­nale în Ardealul cutropi t dc străini hrăpăreţi .

Biserica Unită ne-a s?lvat existenţa et­nică, ne-a ferit de maghiar izare p u n â n d stavilă intetitelor s trăduinţe de calvinizare ---ale Ungur i lo r şi de luteranizare ale Saşilor, supusele lor sluji — Român ia Mare, îi da-toreşte mul ţumir i Bisericii Unite pentru faptul că vrednica ei fiică, Transi lvania, nu s'a înstrăinat lepădându-ş i în mâinile ade­menitor i lor portul şi ui tându-şi în îndelun­gata robie, l imba străbună- Tot subt egida generoasă a Bisericii Uni te vitregita Tran­silvanie a adus şi ea un însemnat apor t la propăşirea culturală a Poporulu i Românesc.

A(sociaţiunea) O(enerală) a R(omânilor) U(niţi), în jghebată cu scopul de a oferi mână de ajutor arhierei lor uniţi prin strân­gerea rândur i lor laicilor împrejurul lor, a celor investiţi cu marea şi g reaua misiune a primeniri i morale; primeşte în sânul ei pe orice r o m â n unit, indiferent de adereţe le lui politice indiferent de clasă socială, de sex ori de vârstă A. O. R U.-ul nu intenţionează să-şi irosească forţele într 'o stearpă şi condamnab i l ă luptă fratricidă. Agrul, terenul de luptă, e atât de invadat de buruienele crescute din sămânţa războ­iului, încât nu va permite paşnici lor şi sâr-guincioşi lor lucrători s ă . se t ransforme în războinici semeţi şi arţăgoşi .

Protagoniş t i i A. G R U-uIui pleacă la drum animaţi de dor inţa vie de a indritui, la suprema judecată, biserica unită, să ră­spundă .parafrazând cuvintele Mântui toru lu i : Eu, Biserica Unită, sunt calea, adevărul şi viaţa Neamul Românesc.

Oratoru l a fost viu şi frenetic aplaudat de publ icul indesuit în sala de gimnast ică a liceului.

Au apărut! CUVÂNTĂRILE

Prea Sfinţiei Sale

Dr. Iuliu Hossti episcopul Gherlei.

rosti te în şedinţele Senatului

la 22 Martie 1928 în discu­

ţia generală , şi la 3 0 Mar t ie

1928 în discuţia pe articole

a sup ra Legii Cul te lor .

IFreţia.1 20 lei. Se pot comanda la Librăria

Diecezenă în Gherla.

LA LIBRĂRIA DIECEZANA, Gherla se află de vânzare

Teologia Dogmatică volumul I. şi volu­mul II. de I. P. S. Sa

Dr. Vasile Suciu. Preţui unui volum 2 5 0 Lei, plus

porto postai, şi Teo log ia Dogmat ică Sbe-cială voi. I. Pre ţu l 3 0 0 L plus porto şi vo lumul II. Preţul 360 Lei.

Asort iment boga t de tot felul de rechizite cancelariale necesare pentru Oficiile protopopeşt i şi parohiale.

Protocol exhibitor, legat în pânză 2 8 0 Lei,

Matricula Botezaţilor, Gununaţilor,

Morţilor, legată în pânză 2 8 0 Lei.

P ro toco l pentru Raţiuni 2 8 0 Lei.

Protocol pent ru Liturgii, predici,

carte poştală, protocol de şedinţe 180 L.

T o t felul de t ipări turi — ex t ra ­se matriculari , informaţ iuni periodice, diplome pentru cantor i , coaie pent ru raţiuni, statul activ şi pasiv etc. -toate în ediţie n o u ă ; hârtie fină, cer­neală, peniţe, creioane, t amponur i , etc. în preţ r edus şi calitatea cea mai bună .

Furn izăm sigile şi ş tampile pentru Of i c i i ! Toa te comenzi le se execută p rompt şi cv reîntoarcerea poştei.

Pag. 52 C U R I E R U L CREŞTIN. Nr. 6.

B I B L I O T E C A D I N G H E R L A .

S E R I A I. P E N T R U I N T E L E C T U A L I .

N r . 1. Apărarea Creştinismului prin Unirea Bisericilor, s t u d i u d o g m a t i c , ca­n o n i c , i s t o r i c , s o c i a l , d e a c t u a l i t a t e , c u u n S u p l i m e n t : P o r n i r i ş i m i ş c ă r i d e U n i r e c u B i s e r i c a R o m e i , d i n z i l e l e n o a s t r e , m a i a l e s l a R o m â n i . . . 3 7 8 p a g i n i , — f o r m a t 8 -o , p r e ţ u l 140 L e i .

N r . 2. Dumnezeu, Creatorul lumii, c o n f e r i n ţ ă f i l o s o f i c o - t e o l o g i c ă , 62 p a g i n i , p r e ţ u l 15 L e i .

S E R I A .11. P E N T R U P O P O R .

N r . 1. Adevărata Biserică a Domnului Nostru lsus Hristcs. P a r t e a I. Ce e s t e B i s e r i c a a d e v ă r a t ă . U n i t a t e a ş i v e c h i m e a e i . C u m s ' a u d e s p ă r ţ i t d e B i s e r i c a G r e c i i ş i P r o t e s t a n ţ i i . E d i ţ i a I I . 108 p a g . , p r e ţ u l 12 L e i .

N r . 2. Datorinţele creştineşti ale bărbaţilor. B ă r b a t u l C a p d e f a m i l i e , s o ţ d e c ă s ă t o r i e , p ă r j n t e s a u t a t ă , 62 p a g i n i , p r e ţ u l 6 L e i .

N r . 3. învăţătură creştinească pentru femei. S ă s e f e r e a s c ă d e p ă c a t e l e l i m -b e i , s ă n u s e m â n i e ; s a - ş i î m p l i n e a s c ă d a t o r i n ţ e l e c a so ţ i i d e c ă s ă t o r i e ş i ca m a m e . E d i ţ i a II . 4 8 p a g i n i , p r e ţ u l 6 L e i .

N r . 4. învăţături pentru tinerii feciori. L u p t a î m p o t r i v a d i a v o l u l u i , î m p o ­t r i v a l u m e i , î m p o t r i v a t r u p u l u i . C i n s t i r e a p ă r i n ţ i l o r , a d u c e r e a a m i n t e d e m o a r t e , n u m ă r u l p ă c a t e l o r , 36 p a g i n i , p r e ţ u l 6 L e i .

N r . 5. Învăţături creştineşti pentru fetele fecioare. C u r ă ţ e n i a — v i r t u t e î n a l t ă . V r ă j m a ş i i c u r ă ţ e n i e i , l u p t a î m p o t r i v a v r ă j m a ş i l o r a c e s t o r a , 4 0 p a g i n i , p r e ţ u l 6 L e i .

N r . 6. Sub tipar: Adevărata Biserică a Domnului Nostru lsus Hristos. P a r t e a II. B i s e r i c a a d e v ă r a t ă t r e b u e s ă f i e : U n a , S f â n t a , C a t o l i c ă ş i A p o s ­t o l i c a . S i n g u r ă B i s e r i c a R o m e i c e l e i v e c h i a r e t o a t e a c e s t e s e m n e a l e a d e v ă r a t e i B i s e r i c i . B i s e r i c i l e o r t o d o x e , p r o t e s t a n t e ş i P o c ă i ţ i i n u î n t r u n e s c s e m n e l e a d e v ă r a t e i B i s e r i c i .

• S E R I A I I I . P E N T R U P R E O Ţ I I - P A S T O R I S U F L E T E Ş T I .

N r . 1. Manual de Cateheze practice, p e n t r u î n v ă ţ ă m â n t u l R e l i g i u n i i i n c l a s e l e 1 ş i I I d i n ş c o a l a p r i m a r ă . V o i . I. L e c ţ i i m e t o d i c e (18 l ec ţ i i ) p e n t r u t r i m e s t r u l I a l a n u l u i ş c o l a r , 176 p a g i n i în 8-o, p r e ţ u l 50 L e i .

N r . 2. Manual de Cateheze practice e tc . Vo i . II. p e n t r u t r i m e s t r u l I I (27 l e c ţ i i p r a c t i c e ) 184 p a g i n i , p r e ţ u l 60 L e i .

N r . 3. Manual de Cateheze practice e t c . V o i . I I I p e n t r u t r i m e s t r u l I I I (15 l ec ţ i i p r a c t i c e ) 120 p a g i n i , p r e ţ u l 4 0 L e i .

T o a t e a c e s t e c ă r ţ i ş i . b r o ş u r i — p u b l i c a t e d e c a n o n i c u l Dr . V I C T O R B O J O R , se pot comandă dela Librăria diecezană Gherla, judeţul Someş.

C e l ce c o m a n d a d e o d a t ă t o ţ i n u m e r i i d i n t o a t e t r e i s e r i i l e , t r i m i ­ţ â n d c u m a n d a t p o ş t a l s u m a d e 360 Lei, v a p r i m i c ă r ţ i l e — s c u t i t e d e p o r t o p o s t a i .

L a c o m a n d e s e p a r a t e — d e c â t e v a e x e m p l a r e , s ă s e a d a o g ă şi p o r t o p o s t a i , l a b r o ş u r i l e m i c i — câte 2 L e i d e e x e m p l a r , i a r l a c e l e m a i m a r i c â t e 10 L e i .

Tipograf ia Diecezană, Gherla 1929- Pentru partea neoficială răspunde: Dr. Virgil Bălibanu.