Analiza Economico Financiara.[Conspecte.md]

PREFAŢĂ

Prezenta lucrare este concepută ca un îndrumar consultativ – didactic în domeniul analizei activităţii economico – financiare şi este destinată profesorilor şi elevilor de la instituţiile medii de specialitate cu profil economic.

În această lucrare sunt prezentate principalele etape de studiere şi apreciere a activităţii de producţie şi comercializare, eficienţei utilizării factorilor de producţie, consumurilor şi cheltuielilor, pe care le suportă fiecare întreprindere pentru obţinerea unor venituri accesibile, precum şi analiza situaţiei financiare a entităţii economice.

Aspectele teoretice examinate în prezenta lucrare sunt ilustrate prin exemple convenţionale reciproc corelate, utilizând cele mai răspândite metode de analiză.

Lucrarea cuprinde opt teme consecutiv corelate – începând de la analiza îndeplinirii programului de producţie şi comercializare până la examinarea metodelor de analiză complexă a efectelor utilizării resurselor asupra rezultatelor.

Dat fiind faptul că această lucrare constituie o tentativă a autorului de a totaliza experienţa proprie acumulată pe parcursul mai multor ani în domeniul predării cursului de analiză economico – financiară, vom fi recunoscători cititorilor pentru sugestii şi obiecţii, care vor fi luate în considerare la publicarea ediţiilor viitoare ale acestei lucrări.

e-mail: [email protected]

3

TEMA 1. ANALIZA PROGRAMULUI DE PRODUCŢIE ŞI COMERCIALIZARE

Obiective:

► Caracteristica activităţii de producţie şi comercializare şi explicarea importanţei analizei acesteia. ► Aprecierea generală a îndeplinirii programului de producţie şi comercializare.► Examinarea modului de analiză a îndeplinirii programului de producţie pe sortimente, după structură, calitate, competitivitate şi ritmicitate.► Aprecierea generală a mărimii şi evoluţiei venitului din vânzări.► Explicarea tehnicii de analiză factorială a venitului din vânzări.► Prezentarea analizei poziţiei întreprinderii pe piaţa de desfacere.

1.1. Însemnătatea, sarcinile analizei şi surseleprincipale de informaţie

Examinarea rezultatelor activităţii agenţilor economici din sfera de producţie, indiferent de forma de proprietate, trebuie să înceapă cu studierea programului de producţie şi comercializare în dinamică şi comparativ cu nivelul programat pentru anul de gestiune, deoarece de volumul, sortimentul, calitatea şi ritmicitatea producţiei (lucrărilor, serviciilor) depind costul acesteia, venitul din vânzări, profitul, rentabilitatea şi alţi indicatori referitori la rezultatele activităţii economico-financiare desfăşurate. Pe lângă aceasta, de volumul activităţii de bază depinde necesitatea întreprinderii în forţa de muncă, mijloace fixe, resurse materiale şi alte active curente care determină potenţialul ei de dezvoltare pe o perioadă durabilă.

4

Sarcinile principale ale analizei:

◙ examinarea corelaţiei indicatorilor de volum referitori la programul de producţie şi comercializare,

◙ aprecierea generală a îndeplinirii programului de producţie şi comercializare;

◙ analiza îndeplinirii programului de producţie pe sortimente, după structură, calitate, competitivitate şi ritmicitate;

◙ analiza valorii adăugate;

◙ analiza venitului din vânzări;

◙ aprecierea evoluţiei întreprinderii analizate pe piaţa de desfacere.

Scopul analizei:

Rezultatele analizei activităţii de producţie şi comercializare stau la baza fundamentării programului de producţie şi comercializare pentru perioada următoare, precum şi la baza stabilirii unor obiective strategice pentru dezvoltarea unităţii economice.

Sursele principale de informaţie:

◙ Programul social-economic de dezvoltare a întreprinderii (compartimentul „Programul de producţie şi comercializare”) sau planul de afaceri al întreprinderii (business plan), (compartimentul „Prezentarea produselor, afacerilor şi a principalelor activităţi”).

◙ Raportul statistic nr.1-p (anual) „Producţie”.

◙ Raportul statistic nr.5-c „Consumurile şi cheltuielile întreprinderii”.

5

◙ Raportul privind rezultatele financiare (anexa 2 la raportul financiar al întreprinderii).

◙ Raportul privind rezultatele financiare (anexa 5 la raportul financiar al întreprinderii, compartimentul 1.1 „Vânzări nete”).

◙ Alte surse de informaţie.

1.2. Corelaţia indicatorilor privind volumul programului de producţie şi comercializare

În practica analitică se utilizează un sistem larg de indicatori care reflectă volumul programului de producţie şi comercializare, însă cel mai frecvent apelăm la următorii indicatori:

1) volumul producţiei globale (VPG) utilizat de toate unităţile de producţie, în care ciclul operaţional (de producţie) este mai mare de 30 de zile;2) volumul producţiei fabricate (VPF);3) volumul producţiei vândute (VPV);4) valoarea adăugată (VA);5) venitul din vânzări (VV).Majoritatea indicatorilor specificaţi pot avea o unitate de măsură atât

valorică, cât şi fizică. Între aceşti indicatori există o legătură reciprocă care poate fi redată prin următoarele formule de calcul:

Tabelul 1.1.Corelaţia indicatorilor privind volumul

programului de producţie şi comercializare

Indicatorii de volum Formule de calcul1. Volumul producţiei globale (VPG)2. Volumul producţiei fabricate (VPF) VPF = VPG – Pn3. Volumul producţiei vândute (VPV) VPV = VPF ± Sp4. Valoarea adăugată (VA) VA = VPF ± Ci5. Venitul din vânzări (VV) VV = VPV ± VAV

6

unde:Pn – producţia neterminată;Sp – soldul producţiei în stocuri;Ci – consumurile şi cheltuielile intermediare provenite de la terţi;VAV – venitul din alte vânzări ale activităţii operaţionale.

De regulă, în practica analitică se utilizează în cele mai dese cazuri formula generală de calcul ce reflectă legătura reciprocă dintre indicatorii menţionaţi mai sus denumită „balanţa producţiei”. Această formulă poate fi redată prin două variante de calcul, luând în consideraţie necesitatea analizei:

1. Spi + VPF = VPV + Spf sau2. Spi + VPF + Ri(+) = VPV + Ri(-) + Spf,unde: Spi şi Spf – soldul producţiei în stocuri respectiv la începutul şi

finele perioadei de gestiune;Ri – rezultatele inventarierii producţiei finite la depozitele întreprinderii;Ri(+) – surplus, Ri(-) – lipsuri.

Fiecare din indicatorii prezentaţi mai sus poate fi determinat astfel:

Spi = VPV + Ri(-) + Spf – VPF – Ri(+);VPF = VPV + Ri(-) + Spf – Spi – Ri(+);Ri(+) = VPV + Ri(-) + Spf – Spi – VPF;VPV = Spi + VPF + Ri(+) – Ri(-) – Spi;Spf = Spi + VPF + Ri(+) – VPV – Ri(-);Ri(-) = Spi + VPF + Ri(+) – VPV – Spf. Legătura teoretică dintre aceşti indicatori permite să apreciem nu

numai prioritatea respectării unei corelaţii justificate între ei, ci şi plenitudinea şi exactitatea informaţiei utilizate pe parcursul analizei ulterioare.

7

1.3. Aprecierea generală a îndeplinirii programului de producţie şi comercializare

Această etapă a analizei se efectuează prin compararea indicatorilor de volum în dinamică şi faţă de nivelul programat. Un rol semnificativ îl are compararea diferiţilor indicatori ai volumului pentru a evita cauzele generale care au provocat modificările absolute şi relative la fiecare indicator în parte. Pentru aceasta se utilizează următorul tabel analitic:

Tabelul 1.2.Aprecierea generală a îndeplinirii

programului de producţie şi comercializare (mii lei)

Indicatori Anul precedent

Anul curent Abaterea absolută (+, -) faţă de

În % faţă de

program realizat anul precedent

program anul precedent

program

A 1 2 3 4 = 3 - 1 5 = 3 - 2 6 = 3/1x100 7 = 3/2x100

1.Volumul producţiei fabricate la preţuri comparabile

18428 x 25022 + 6594 x 135,78 x

2. Volumul producţiei fabricate la preţuri curente ale anului respectiv

20268 x 29808 + 9540 x 147,07 x

3. Volumul producţiei fabricate la preţuri programate

x 28740 29808 x + 1068 x 103,72

4.Venitul din vânzări

14763 21820 20633 + 5870 - 1187 139,76 94,56

5.Volumul vânzărilor nete

19431 17256 26384 + 6953 + 9128 135,78 152,90

6. Valoarea adăugată

6976 - 11051 + 4075 - 158,41 -

8

În baza datelor din tabel observăm că la întreprinderea analizată au intervenit unele modificări esenţiale la îndeplinirea programului de producţie şi comercializare atât în dinamică, cât şi faţă de nivelul programat. Astfel, la toţi indicatorii cu excepţia indicatorului 4 (VPV), se observă o tendinţă de majorare atât absolută, cât şi relativă. Indicatorul 4 (VPV) s-a majorat în dinamică şi s-a redus faţă de nivelul programat.

Compararea indicatorilor de volum în dinamică şi faţă de nivelul programat se efectuează pentru a evita cauzele generale care au provocat modificările absolute şi relative la fiecare indicator în parte.

Pentru a evidenţia aspectele pozitive şi negative ale tuturor modificărilor obţinute în dinamică la indicatorii de volum apelăm la următoarele comparaţii ale indicilor obţinuţi (în %):

1) IVPF2 > IVPF

1, (147,07 > 135,78) ceea ce înseamnă că preţurile în vigoare la producţia fabricată s-au majorat faţă de cele comparabile ale anului precedent (factor pozitiv), deşi în cea mai mare măsură aceasta nu depinde de întreprindere, ci de piaţa de desfacere;

2) IVPV

< IVPF2, (135,78 < 147,07) ceea ce înseamnă că soldurile

producţiei în stocuri la finele anului de gestiune s-au majorat (factor negativ);

3) IVA > IVPF2, (158,41 > 147.07) ceea ce înseamnă că consumurile şi

cheltuielile intermediare s-au redus (factor pozitiv);4) IVV < IVPV

1, (135,78 < 139,76) ceea ce înseamnă că veniturile obţinute din alte vânzări ale activităţii operaţionale s-au redus (factor negativ).

Metoda prezentată mai sus poate fi utilizată şi la nivelul programat, utilizând comparaţiile posibile între indicii indicatorilor reflectaţi în tabelul 1.2.

1.4. Analiza îndeplinirii programului de producţie pe sortimente şi după structură

Prin sortimentul producţiei se subînţelege enumerarea completă a produselor fabricate, lucrărilor executate şi serviciilor prestate sau clasificarea lor pe grupe omogene mari.

9

În practica analitică se utilizează mai multe metode de apreciere a programului de producţie pe sortimente:

- pe baza evidenţierii celui mai mic procent la unul din produsele la care programul n-a fost îndeplinit;

- pe baza calculului coeficientului mediu pe sortimente (Ks) care se determină ca raportul dintre volumul producţiei fabricate în limitele sortimentului programat şi volumul producţiei programate;

- în cazul unui nomenclator larg de produse fabricate, se calculează coeficientul de nomenclatură (Kn) ca raportul dintre numărul de poziţii la care programul de producţie a fost îndeplinit şi numărul total de poziţii examinate.

Totuşi, în cele mai dese cazuri îndeplinirea programului de producţie pe sortimente se apreciază pe baza coeficientului mediu pe sortimente

Tabelul 1.3.Aprecierea îndeplinirii programului

de producţie pe sortimente

Feluri de produse Cantitatea Preţ unitar,

lei

Volumul producţiei fabricate, mii lei

% îndepl. progra

m.

Obţinut în lim. sort. progr, mii

leiprogram realizat programat realizat

A 1 2 3 4 = 1 x 3 5 = 2 x 3 6 71. Costume bărbaţi, unităţi

8000 10700 1200 9600 12840 133,75 9600

2. Pantaloni bărbaţi, unităţi

7800 7124 250 1950 1781 91,33 1781

3. Paltoane bărbaţi, unităţi

600 670 900 540 603 111,67 540

4. Alte produse, mii lei

x x x 6338 9798 154,59 6338

Total x x x 18428 25022 135,78 18259

În datelor din acest tabel se calculează coeficientul mediu pe sortimente, apoi, în condiţiile în care acest indicator relativ este subunitar, se determină suma producţiei pierdute de pe urma nerespectării sortimentului programat (ca diferenţa dintre numărătorul şi numitorul din formula de calcul).

10

Ks = x 100 = x 100 = 99,08%∆VPF = 18259 – 18428 = - 169,0 mii lei.Din tabelul 1.3. rezultă că la întreprinderea analizată programul de

producţie pe sortimente a fost îndeplinit în proporţie de 99,08%, ceea ce a condus la reducerea VPF cu 169,0 mii lei. Suma producţiei pierdute poate fi considerată ca rezervă internă de majorare a VPF pe viitor.

Prin structura producţiei se subînţelege ponderea fiecărui fel de produs (sau grup de produse) în volumul total al producţiei fabricate. Respectarea sau nerespectarea structurii programate influenţează direct rezultatele activităţii desfăşurate. Sarcina principală a analizei structurii producţiei constă în determinarea gradului de respectare a structurii programate şi a consecinţelor care pot apărea în urma nerespectării acesteia. În cele mai dese cazuri aprecierea îndeplinirii programului de producţie după structură se efectuează în baza coeficientului mediu de structură (Kst) care se determină ca raportul dintre volumul producţiei fabricate efectiv în limita structurii programate şi volumul producţiei fabricate efectiv după structura programată.

Tabelul 1.4.Aprecierea îndeplinirii programului

de producţie după structurăFeluri de produse

Volumul producţiei fabricate Îndeplinirea programului

de producţie,

%

Producţia realizată după

structura programată,

mii lei

Realizat în lim. sructurii programate,

mii lei

Programat Realizatsuma, mii lei

pon-derea,

%

suma, mii lei

pon-derea,

%A 1 2 3 4 5 6 7

1. Costume bărbaţi, unităţi

9600 52,09 12840 51,31 133,75 13034 12840

2. Pantaloni bărbaţi, unităţi

1950 10,58 1781 7,12 91,33 2647 1781

3. Paltoane bărbaţi, unităţi

540 2,93 603 2,41 111,67 733 603

4. Alte produse, mii lei

6338 34,40 9798 39,16 154,59 8608 8608

Total 18428 100 25022 100 135,78 25022 23832

11

În baza datelor din tabel se calculează coeficientul mediu de structură. În cazul în care el este subunitar, se determină suma producţiei pierdute de pe urma nerespectării structurii programate ca diferenţa dintre numărătorul şi numitorul din formula de calcul.

Kstr. = x 100 = 95,24%∆VPF = 23832 – 25022 = - 1190 mii lei.În baza datelor din tabelul 1.4. se poate constata că la întreprinderea

analizată programul de producţie după structură a respectat numai la nivelul de 95,24%, ceea ce a contribuit la reducerea VPF cu 1190 mii lei. Suma producţiei pierdute poate fi considerată ca rezervă internă de majorare a VPF pe viitor.

1.5. Analiza îndeplinirii programului de producţie după calitate şi competitivitate

În condiţiile economiei de piaţă un rol semnificativ îl joacă calitatea şi competitivitatea producţiei fabricate. Piaţa de desfacere reglementează cerinţele prioritare faţă de calitatea produselor prin introducerea obligatorie a certificatului de calitate pe fiecare produs în parte, precum şi prin stimularea producătorului cu un preţ avantajos de vânzare.

Prin calitatea producţiei se subînţeleg proprietăţile particulare ale fiecărui produs fabricat care corespund unor cerinţe strict determinate de piaţa de desfacere sau satisfac anumite necesităţi ale consumatorului (cumpărătorului).

Prin competitivitate se subînţelege corespunderea produsului fabricat cerinţelor pieţei de desfacere.

În practica analitică se utilizează un sistem larg de indicatori ce caracterizează calitatea produselor care depinde de particularităţile sectorului economiei naţionale din care face parte întreprinderea analizată, precum şi de parametrii specifici ai produselor fabricate şi posibilităţile reale de măsurarea a calităţii acestor produse:

• indicatorii tehnico-economici, specifici fiecărei ramuri (randamentul maşinilor, viteza de lucru, consumul de materii prime în procesul de

12

exploatare, conţinutul cu substanţă utilă, puterea calorică, durabilitatea, comoditatea la prestare, gradul de finisare etc.);

• dinamica refuzurilor din partea beneficiarilor, folosind ponderea produselor refuzate în totalul producţiei livrate sau numărul refuzurilor ce revin la 1000 lei livrări;

• dinamica reclamaţiilor din partea beneficiarilor, folosindu-se numărul de reclamaţii, valoarea produselor reclamate sau numărul de reclamaţii ce revin la 1000 lei livrări;

Prin reclamaţie se subînţeleg pretenţiile primite de la consumatori (clienţi) cu privire la produsele vândute. Această analiză se efectuează în dinamică în baza datelor anuale şi/sau pe parcursul perioadei de gestiune pe luni.

Tabelul 1.5.Aprecierea calităţii producţiei vândute

în baza reclamaţiilor în dinamică

Nr. Indicatori Anul precedent

Anul de gestiune

Abaterea (+, -)

A B 1 2 31 Volumul producţiei vândute, mii

lei14763 20633 + 5870

2 Valoarea produselor reclamate – total, mii lei

810 775 - 35

3 Ponderea produselor reclamate în volumul total al producţiei vândute, % (rd.2 ׃ rd.1) x 100

5,49 3,76 - 1,73

Din tabel rezultă că la întreprinderea analizată se observă o tendinţă pozitivă de reducere a ponderii produselor reclamate în volumul total al producţiei vândute faţă de anul precedent de la 5,49 la 3,76%. Această situaţie ilustrează o îmbunătăţire a calităţii producţiei fabricate şi vândute, deşi valoarea produselor reclamate este încă destul de înaltă.

• dinamica cheltuielilor cu remedierile în termen de garanţie, exprimată ca sumă absolută sau ca nivel ce revine la 1000 lei producţie.

O deosebită importanţă prezintă analiza calităţii producţiei diferenţiate pe clase de calitate (sorturi).

13

Pentru a efectua analiza calităţii producţiei diferenţiate pe clase de calitate se pot utiliza următoarele procedee:

• prin intermediul preţului mediu ponderat, care se determină ca raportul dintre valoarea totală a produsului fabricat şi cantitatea lui în unităţi naturale:

P = ,unde:P – preţul mediu ponderat (în lei);q – cantitatea de produse din fiecare clasă de calitate;p – preţul de vânzare (lei/bucata) din fiecare clasă de calitate. Apoi se calculează procentul îndeplinirii programului după calitate la

produsul respectiv ca raportul dintre preţul mediu efectiv şi cel programat.La etapa următoare a analizei se calculează influenţa următorilor doi

factori care au contribuit la modificarea totală a valorii produsului, ţinând cont de calitatea respectivă a acestui produs, şi anume:

1) modificarea cantităţii totale a produsului fabricat: ∆VPV = [(qef. – qpr.) x Ppr.];2) modificarea preţului mediu ponderat al produsului: ∆VPV = [(Pef. – Ppr.) x qef.].• prin intermediul coeficientului mediu de calitate, care se

determină conform relaţiei:Kc = ,unde:pmax – preţul de vânzare (lei/bucata) din clasa de calitate

superioară.Procentul îndeplinirii programului după calitate se calculează ca

raportul dintre coeficientul mediu de calitate programat şi cel efectiv.Influenţa modificării calităţii producţiei asupra modificării valorii

totale a produsului se determină conform relaţiei: ∆VPV = [(Kcpr. – Kcef.) x qef. x Pmax..].

Principalele căi de îmbunătăţire a calităţii producţiei trebuie să

vizeze:

14

asimilarea de noi produse cu nivel tehnic-calitativ superior celor existente şi solicitate pe piaţă; reproiectarea şi modernizarea prin introducerea progresului tehnic la nivel mondial; aprovizionarea cu materii prime, materiale de calitate superioară; executarea reparaţiilor capitale de calitate şi respectarea programului privind reviziile periodice şi al reparaţiilor curente; ridicarea calificării forţei de muncă; controlul procesului formării şi realizării calităţii, privit ca un proces unitar, avându-se în vedere subsistemele: concepţie, execuţie şi exploatare.

În legătură directă cu analiza calităţii producţiei este şi problema reînnoirii producţiei. Astfel, intensitatea procesului de înnoire şi modernizare este determinată de necesitatea economisirii resurselor materiale, îmbunătăţirea calităţii producţiei, a creşterii competitivităţii produselor. Caracterizarea acestui aspect se poate face cu ajutorul următorilor indicatori:

a) Coeficientul stării de noutate a producţiei, care se determină astfel:N = ,

unde: N - coeficientul stării de noutate;VPFct. - valoarea producţiei aferente produselor ce nu depăşesc vârsta critică (având în vedere durata de viaţă economică a produselor.

b) Ponderea produselor noi şi reproiectate în totalul producţiei (valoric sau în unităţi fizice), care se determină conform modelului:

Gn = x 100,unde :

Gn - ponderea produselor noi şi reproiectate;VPFn - valoarea produselor noi şi reproiectate (respectiv număr de unităţi fizice ale acestora).

c) Gradul de disponibilitate a produsului, determinat după modelul:D = 1/1,

unde: - timp de nefuncţionare/timp normal de funcţionare

15

1.6. Analiza îndeplinirii programului de producţie după ritmicitate

Prin ritmicitate se subînţelege îndeplinirea programului de producţie conform graficului stabilit. De regulă, graficul acesta poate fi îndeplinit pe diferite perioade de timp:

- în limita anului – pe trimestre;- în limita trimestrului – pe luni;- în limita lunii – pe decade;- în limita decadei – pe zile;- în limita zilei – pe schimburi.

În cele mai dese cazuri analiza ritmicităţii producţiei se efectuează pe decade, luni şi trimestre.

Există mai multe metode de apreciere a programului de producţie după ritmicitate, şi anume: metode grafice(graficul de producţie simplu şi cumulat); indici de îndeplinire a programului pe diviziuni de timp în cadrul unei perioade date (orice abatere a indicilor de îndeplinire a programului pe diviziuni de timp faţă de valoarea indicelui mediu reflectă nerespectarea ritmicităţii planificate); ponderea sarcinilor de plan şi a realizărilor pe diviziuni de timp în cadrul unei perioade date (orice abatere de la ponderea planificată reflectă nerespectarea ritmicităţii); coeficientul ritmicităţii (orice abatere de la 1 sau 100 reflectă nerespectarea ritmicităţii).

Coeficientul ritmicităţii (Krt) se determină ca raport între valoarea producţiei executate în limitele programului şi valoarea producţiei programate.

Aplicarea procedeelor de analiză se face de obicei potrivit felului de analiză adoptat, ţinându-se seama în special de perioada de timp.

Tabelul 1.6.Aprecierea ritmicităţii producţiei fabricate pe trimestre

16

Trimestre Volumul producţiei fabricateprogramat realizat obţinut în limitele

ritmicit. programate, mii lei

suma, mii lei

ponderea, %

suma, mii lei

ponderea, %

A 1 2 3 4 5Trimestrul I 4600 24,96 4300 17,18 4300Trimestrul II 4610 25,02 4550 18,18 4550Trimestrul III 4600 24,96 7500 29,97 4600Trimestrul IV 4618 25,06 8672 34,67 4618Total 18428 100 25022 100 18068

Krt. = x 100 = x 100 = 98,05%În cazul când acest indicator este subunitar, se determină suma

producţiei pierdute din cauza nerespectării ritmicităţii programate ca diferenţa dintre numărătorul şi numitorul din formula de calcul.

∆VPF = VPFlim. – VPFpr. = 18068 – 18428 = - 360 mii lei.Din tabelul 1.6. rezultă că la întreprinderea analizată programul de

producţie privind ritmicitatea a fost realizat numai la nivelul de 98,05%, ceea ce a condus la reducerea VPF cu 360 mii lei. Suma producţiei pierdute poate fi considerată ca rezervă internă de majorare a VPF pe viitor.

Tabelul 1.7.Aprecierea ritmicităţii producţiei în luna ianuarie pe decade

Indicatori Luna ianuarie inclusiv pe decadeprogramat realizat I II III

A 1 2 3 4 51. Volumul producţiei

fabricate, mii lei1530 1400 460 490 450

2. Numărul de zile lucrătoare, zile

22 22 8 8 6

3. Volumul producţiei fabricate în medie pe zi, mii lei (rd.1 ׃ rd.2)

69,55 63,64 57,50 61,25 75,0

4. Volumul producţiei fabricate efectiv în medie pe zi, în % faţă de

x 91,5 82,67 88,07 107,84

17

nivelul programat5. Coeficientul de

ritmicitate, %x 91,5 82,67 88,07 100

În baza datelor din tabel se determină rezervele interne de majorare a

volumului producţiei fabricate în urma îmbunătăţirii ritmicităţii producţiei cu o exactitate mult mai mare decât în tabelul precedent.

∆VPF = VPFef.. – VPFmax. = 1530 – (75,0 x 22) = - 120 mii lei.VPFmax. = qmax. x z,unde:qmax.- volumul maximal de producţie fabricat într-o zi;z – numărul de zile lucrate efectiv.Deci, diferenţa dintre volumul efectiv al producţiei fabricate în luna

ianuarie şi cel maximal posibil (120 mii lei) poate fi considerată ca rezervă internă de majorare a VPF pe viitor.

1.7. Analiza venitului din vânzări

Pe parcursul analizei programului de producţie şi comercializare un rol semnificativ îl are şi examinarea indicatorului rezultativ care reflectă activitatea operaţională a întreprinderii şi anume venitul din vânzări.

Structura venitului din vânzări:

VV = VPV + VVM + VPS + VCC + VAA,unde:VV – venitul din vânzări;VPV – volumul producţiei vândute sau venitul din vânzarea

produselor finite;VVM – venitul din vânzarea mărfurilor;VPS – venitul din prestarea serviciilor;VCC – venitul din contractele de construcţie;VAA – venitul din alte feluri de activităţi care constituie

pentru întreprindere activitatea operaţională (de bază).

18

La prima etapă a analizei se examinează structura şi dinamica modificării acestui indicator rezultativ.

Tabelul 1.8. Aprecierea dinamicii şi structurii venitului din vânzări

IndicatoriAnul precedent Anul de gestiune Abaterea (+,-)

Suma, mii lei

Ponderea, %

Suma, mii lei

Ponderea, %

mii lei %

A 1 2 3 4 5=3-1 6=4-21. VV - totalinclusiv:1.1. VPV1.2. VVM1.3. VPS1.4. VCC1.5. VAA

19431

184281003

---

100

94,845,16

---

26384

250221362

---

100

94,845,16

---

+ 6953

+ 6594+ 359

---

x-----

În baza datelor din tabelul 1.8. se observă o tendinţă de majorare a venitului din vânzări faţă de anul precedent cu 6953 mii lei. Această abatere a fost determinată de influenţa pozitivă a venitului din vânzarea produselor finite – cu 6594 mii lei şi a venitului din vânzarea mărfurilor – cu 359 mii lei. Examinând structura venitului din vânzări observăm că ponderea principală îi revine venitului din vânzarea produselor finite – 94,84%.

La etapa a doua a analizei este necesar să se examineze factorii care au influenţat aceste modificări:

a) modificarea soldului producţiei în stocuri la începutul perioadei de gestiune;

b) modificarea volumului producţiei fabricate;c) modificarea soldului producţiei în stocuri la finele perioadei de

gestiune;d) modificarea preţurilor la produsele vândute. Calculul şi aprecierea tuturor factorilor menţionaţi mai sus se

efectuează prin metoda balanţieră.

1.7. Aprecierea evoluţiei întreprinderii analizate pe piaţa de desfacere

19

Pentru a aprecia evaluarea poziţiei concurenţiale a întreprinderii pe piaţă se utilizează următorii indicatori:

1) cota-parte pe piaţa de desfacere absolută (Pîa) – reprezintă segmentul întreprinderii analizate (în %) din cererea totală satisfăcută de aceasta pe piaţa de desfacere analizată;

2) cota-parte pe piaţa de desfacere relativă (Plr) – relevă poziţia (de lider sau nesemnificativă) a întreprinderii analizate pe piaţa de desfacere a produselor fabricate;

3) cota-parte pe piaţa de desfacere specifică (servită) (Pis) – reflectă, în linii generale, ponderea producţiei vândute prin deservirea specială a cumpărătorilor (consumatorilor) în magazinele de firmă sau centrele comerciale specializate

Pîa = x 100 (%),unde:d - producţia vândută de întreprinderea analizată pe piaţa de desfacere

prospectată; - volumul vânzărilor totale efectuate de sectorul dat.

Plr = x 100 (%),

unde: - volumul producţiei vândute a celui mai important concurent.

Pis = x 100 (%),unde:

- volumul vânzărilor al segmentului de piaţă „servită”.

TEMA 2. ANALIZA ASIGURĂRII CU RESURSE UMANE ŞI A EFICIENŢEI UTILIZĂRII ACESTORA

20

Obiective:

► Definirea noţiunii de forţă de muncă şi explicarea importanţei analizei acesteia.► Aprecierea asigurării întreprinderii cu resurse umane sub aspect cantitativ, structural şi calitativ.► Examinarea modului de analiză a eficienţei utilizării timpului de muncă.► Descrierea tehnicii de analiză factorială a productivităţii muncii.► Expunerea modului de calculare a influenţei factorilor de muncă la devierea volumului producţiei fabricate.

2.1. Însemnătatea, sarcinile analizei şi sursele principale de informaţie

În contextul relaţiilor economiei de piaţă o atenţie deosebită trebuie să se acorde eficienţei utilizării factorilor de producţie, deoarece atât cantitatea, cât şi calitatea lor influenţează esenţial asupra rezultatelor economico-financiare obţinute de întreprindere în urma activităţii desfăşurate.

Forţa de muncă este unicul factor important care este capabil să producă valori noi. Concomitent, acest factor are un rol determinant în dirijarea procesului de producţie, este creatorul şi animatorul mijloacelor de producţie.

Actualmente, orice unitate de producţie trebuie să asigure necesităţile în resurse umane de sine stătător, precum şi utilizarea lor eficientă. Folosirea raţională a resurselor umane este rezultatul îmbinării justificate a aspectelor cantitative şi calitative care presupun respectiv utilizarea lor integrală în procesul de producţie.


21

◙ aprecierea asigurării întreprinderii cu resurse umane necesare din punct de vedere cantitativ, structural şi calitativ;◙ aprecierea eficienţei utilizării timpului de muncă;◙ examinarea şi estimarea productivităţii muncii, precum şi a factorilor ce influenţează modificarea acestui indicator rezultativ;◙ calculul şi aprecierea factorilor de muncă la devierea volumului activităţii de bază;◙ evidenţierea rezervelor interne de majorare a volumului activităţii de bază în urma utilizării mai eficiente a resurselor umane pe viitor;◙ elaborarea măsurilor concrete privind mobilizarea rezervelor interne de majorare a volumului activităţii de bază.


◙ Programul social-economic de dezvoltare a întreprinderii (compartimentul „Resursele umane şi utilizarea lor”) sau planul de afaceri al întreprinderii (business plan).◙ Raportul statistic nr.1-p (anual) „Producţie”.◙ Raportul statistic nr.1-m (anual) „Munca”.◙ Raportul statistic nr.1-c „Mişcarea personalului şi locurilor de muncă existente”.◙ Alte surse de informaţie, inclusiv cele care nu se referă la evidenţă (nota informativă, actul de revizie, materiale sociologice etc.).

2.2. Analiza asigurării întreprinderii cu resurse umane sub aspect cantitativ, structural şi calitativ

Orice activitate de producţie poate fi desfăşurată cu o eficacitate maximă numai cu condiţia că unitatea economică respectivă este asigurată la timp cu resurse umane necesare din punct de vedere cantitativ, structural şi calitativ.

Pentru a examina modul de asigurare a unităţilor de producţie cu resurse umane se utilizează indicatorul generalizator „numărul mediu scriptic al salariaţilor”. După conţinut acest indicator reflectă situaţia asigurării întreprinderii cu resurse umane sub aspect cantitativ.

22

Ca moment supus controlului operativ poate servi situaţia în care indicele de creştere a volumului activităţii de bază (fie volumul producţiei fabricate sau volumul producţiei vândute) trebuie să depăşească indicele de creştere a numărului mediu scriptic al salariaţilor. Deci,

IVPF > INs (%).În caz contrar, nu se vor respecta cerinţele economiei de piaţă.Pentru un studiu mai amplu al asigurării întreprinderii cu resurse

umane din punct de vedere structural este necesar să se ţină cont de posibilităţile de grupare a personalului unei întreprinderi după anumite criterii:

a) din punct de vedere al legăturii cu activitatea desfăşurată:- personal din activitatea de bază,- personal din activitatea secundară;

b) în funcţie de rolul personalului din activitatea de bază în procesul de producţie:

- muncitori,- funcţionari.

În acest context scopul principal al analizei constă în: studierea modificărilor absolute şi relative ale

efectivului pe întreprindere şi pe categorii de personal; studierea structurii personalului şi raportului dintre

numărul mediu scriptic al salariaţilor din activitatea de bază şi activitatea secundară, pe de o parte, şi numărul total al muncitorilor şi funcţionarilor din activitatea de bază, pe de altă parte.

De regulă, cu cât ponderea muncitorilor în numărul total al personalului din activitatea de bază este mai mare, cu atât condiţiile de organizare a procesului de producţie şi capacitatea acestuia sunt mai favorabile. Este de menţionat că ponderea muncitorilor depinde în mare măsură şi de particularităţile sferei de producţie referitoare la întreprinderea analizată. Aprecierea asigurării întreprinderii cu resurse umane pe categorii de personal se efectuează cu ajutorul următorului tabel:

Tabelul 2.1.Aprecierea asigurării întreprinderii

23

cu personal pe categorii în dinamică

Categorii de personal

Anul precedent

Anul curent Abaterea absolută (+, -)programat realizat programat

faţă de anul precedent

realizat faţă de anul

precedent

realizat faţă de nivelul programat

A 1 2 3 4 = 2 - 1 5 = 3 - 1 6 = 3 – 21. Numărul me-diu scriptic al salariaţilor – totalinclusiv:1.1.personal din activitatea de bază, din care:1.1.1.muncitori1.1.2.funcţionari1.2.personal din activitatea secun-dară

520

495

4504525

570

545

5004525

585

555

5064930

+ 50

+ 50

+ 50--

+ 65

+ 60

+ 56+ 4+ 5

+ 15

+ 10

+ 6+ 4+ 5

Pentru o apreciere mai obiectivă a asigurării întreprinderii cu resurse umane este necesar de ţinut cont că abaterea absolută la categoria de muncitori nu va fi justificată, dacă nu se va lua în consideraţie gradul de îndeplinire a programului de producţie.

În acest context apare necesitatea calculării abaterii relative la categoria de muncitori (ca diferenţă dintre numărul mediu scriptic al muncitorilor efectiv cu cel programat, recalculat la nivelul îndeplinirii programului de producţie). Acest calcul poate fi prezentat în următorul tabel:

Tabelul 2.2.Aprecierea asigurării relative a întreprinderii cu muncitori

Indicatori PersoaneA 1

1. Numărul mediu scriptic al muncitorilor:1.1. programat1.2. realizat (efectiv)

500506

2. Îndeplinirea programului de producţie în baza volumului producţiei fabricate (în %)

135,78

24

3. Numărul mediu scriptic al muncitorilor recalculat ţinând cont de îndeplinirea programului de producţie( rd.1.1 x rd.2) 100 ׃

679

4. Abaterea relativă a muncitorilor (rd.1.2 – rd.3) - 173

În baza datelor din tabel sunt posibile diferite situaţii:1) abaterea absolută şi relativă la categoria „muncitori” este cu

semnul (+); această situaţie contribuie la majorarea nejustificată a consumurilor directe privind retribuirea muncii în costul producţiei, ceea ce este un factor dezavantajos în activitatea întreprinderii analizate;

2) abaterea absolută este cu semnul (+), iar abaterea relativă cu semnul (-): această situaţie arată că ritmul de creştere a productivităţii muncii depăşeşte ritmul de creştere a numărului mediu scriptic al muncitorilor. În condiţiile economiei de piaţă se apreciază pozitiv meritul întreprinderii analizate;

3) abaterea absolută este cu semnul (-), iar abaterea relativă – cu semnul (+): dacă concordanţa dintre necesitatea întreprinderii în muncitori şi volumul producţiei obţinute n-a influenţat negativ asupra îndeplinirii programului de producţie, astfel de situaţie poate fi justificată;

4) abaterea absolută şi relativă la categoria „muncitori” este cu semnul (-): această situaţie arată că întreprinderea analizată a comis unele lacune la determinarea necesităţii programate în muncitori, ceea ce poate influenţa negativ asupra programului de producţie şi, în primul rând, asupra reducerii aportului propriu al colectivului de muncă la îndeplinirea acestui program.

În practica analitică, pe lângă asigurarea cantitativă a întreprinderii cu resurse umane, un rol însemnat îl are şi asigurarea cu personal sub aspect calitativ. Dat fiind acest fapt, structura personalului se examinează din diferite puncte de vedere, şi anume după gen, vârstă, vechime în muncă, profesie, gradul de calificare etc.

Există mai multe metode de studiu în acest domeniu, dar cel mai frecvent se examinează următoarele:

a) vechimea în muncă calculată după media aritmetică ponderată;Pentru aceasta se utilizează următorul tabel analitic:

Tabelul 2.3.

25

Aprecierea asigurării întreprinderii cu personaldin activitatea de bază după vechimea în muncă

Categorii de personal din activitatea de bază

→ 1

1-4 5-9 10-14

15-19

20-24

25-29

30 →

Vechimea medie în muncă, ani

Muncitori 56 145 230 55 7 10 2 1 6,15Funcţionari 4 10 13 17 3 1 1 - 8,65

În baza datelor din tabel se poate aprecia vechimea medie în munca personalului din activitatea de bază pe categorii, ţinând cont de particularităţile activităţii întreprinderii analizate de la momentul înfiinţării şi modificarea rezultatelor obţinute în dinamică.

b) gradul de calificare a personalului din activitatea de bază.Gradul de calificare se evidenţiază cu ajutorul coeficientului

calificării medii a muncitorilor şi gradul de complexitate a lucrărilor executate.

Coeficientul calificării medii a muncitorilor (Km) se determină conform formulei medii aritmetice ponderate:

Km = ,unde: k – coeficientul tarifar; m – numărul de muncitori din categoria respectivă.La calcularea şi aprecierea coeficientului calificării medii a

muncitorilor toată informaţia necesară se acumulează în prealabil în următorul tabel:

Tabelul 2.4.Analiza gradului de calificare a muncitorilor

(persoane)Gradul de calificare

Coeficientul tarifar

Numărul de muncitori Abaterea absolută (+, -)programat efectiv

A 1 2 3 4I 1,00 55 56 + 1II 1,26 45 45 -III 1,59 81 85 + 4

26

IV 1,81 135 135 -V 2,07 122 122 -VI 2,36 56 57 + 1VII 2,69 4 4 -VIII 3,07 2 2 -Total x 500 506 + 6Notă. Drept sursă de informaţie pentru completarea tabelului poate servi

extrasul din conturile perioadei la calcularea salariului pe categorii de muncitori.

În cazul în care se evidenţiază reducerea gradului calificării medii a muncitorilor, acest fapt se apreciază negativ, deoarece dovedeşte că activitatea de producţie desfăşurată pe parcursul anului de gestiune putea fi afectată din punct de vedere calitativ, ca urmare a unor consecinţe negative de nerespectare a acestui indicator relativ.

Gradul de complexitate a lucrărilor executate se determină prin relaţia:

Kt = ,unde:k – categoria lucrărilor;v – volumul de lucrări din fiecare categorie.Din compararea acestor doi indicatori rezultă modul de utilizare a

forţei de muncă calificată: Kt > Km , când există lucrări de categorii superioare efectuate

de muncitori cu calificare inferioară; Kt < Km , când există lucrări de categorie inferioară efectuate

de muncitori cu calificare superioară; Kt = Km , când există concordanţă deplină între complexitatea

lucrărilor şi calificarea muncitorilor.

2.3. Analiza utilizării timpului de muncă

Analiza utilizării timpului de muncă prevede descoperirea rezervelor interne legate nemijlocit de folosirea completă a timpului disponibil, precum şi a cauzelor care au provocat pierderile de timp în om-zile şi om-ore evidenţiate în perioada de gestiune.

27

Indicatorii specifici privind formarea şi utilizarea fondului total de timp:

1) fondul de timp calendaristic;2) fondul de timp maxim disponibil;3) fondul de timp efectiv utilizat;4) timpul neutilizat în total

din care:4.1) justificat;4.2) nejustificat.

Fondul de timp maxim disponibil (Tm.d.) se calculează prin scăderea din fondul de timp calendaristic a sărbătorilor legale şi a zilelor de odihnă. El este format din timpul efectiv lucrat şi timpul neutilizat în total, inclusiv întreruperi de o zi; concedii de maternitate şi boală; învoiri, concedii fără plată; îndeplinirea obligaţiunilor cetăţeneşti; absenţe nemotivate.

Analiza utilizării timpului de muncă, de regulă, se efectuează în baza datelor din Balanţa timpului de muncă în om-zile şi om-ore care se elaborează şi se adoptă de fiecare întreprindere, conform unor acte normative privind formarea şi utilizarea timpului de muncă în perioada de gestiune.

Tabelul 2.5.Balanţa timpului de muncă

(om-zile)

IndicatoriAnul de gestiune

pentru un muncitor pentru toţi muncitoriiprogramat efectiv abaterea

(+, -)programat efectiv abaterea

(+, -)A 1 2 3 = 2 - 1 4 5 6 = 5 - 4

1.Fondul de timp calen-daristic

365 365 - 182500 184690 + 2190

2.Zile de odihnă şi sărbători legale

79 87 + 8 39500 44022 + 4522

3.Fondul de timp maxim

286 278 - 8 143000 140668 - 2332

28

disponibil (rd.1 - rd.2)4.Absenţe de la lucru - totalinclusiv: 4.1.concedii anuale şi suplimentare4.2.concedii de studii4.3.concedii medicale4.4.concedii fără plată

54

34

3

5

12

49

35

3

2

9

- 5

+ 1

-

- 3

- 3

27000

17000

1500

2500

6000

24794

17710

1518

1012

4554

- 2206

+ 710

+ 18

- 1488

- 1446

5.Fondul de timp utilizat (rd.3 – rd.4)

232 229 - 3 116000 115874 - 126

Sistemul factorial ce stă la baza modificării fondului de timp utilizat, în om-ore:

Th = Nm x Z x h,unde: Nm – numărul mediu scriptic al muncitorilor;Z – numărul mediu de zile lucrate de un muncitor pe parcursul perioadei de gestiune;h – durata medie a zilei de lucru.Fondul de timp efectiv utilizat este influenţat de următorii

factori:a) modificarea numărului mediu scriptic al muncitorilor (Nm);b) modificarea numărului de zile lucrate de un muncitor pe

an (Z);c) modificarea duratei medii a zilei de lucru a unui muncitor (h).Influenţa acestor factori asupra modificării indicatorului rezultativ

se determină prin metoda diferenţelor absolute.2.4. Analiza productivităţii muncii

29

Productivitatea muncii este o categorie economică semnificativă care determină eficienţa utilizării resurselor umane în economia naţională la diferite niveluri şi în diferite activităţi.

Analiza productivităţii muncii începe cu examinarea generală a modificării productivităţii medii anuale a unui salariat şi a unui muncitor în dinamică sau faţă de nivelul programat. Pentru aceasta se utilizează următorul tabel analitic:

Tabelul 2.6.Analiza generală a productivităţii muncii

Indicatori Semne conven.

Anul de gestiune Abaterea(+, - )

În % faţă de nivelul

programatprogramat efectiv

A B 1 2 3=2-1 4=2/1x1001.Volumul produc-ţiei fabricate, mii lei

VPF 18428 25022 + 6594 135,78

2.Numărul mediu scriptic al salaria-ţilor, persoane

Ns 570 585 + 15 102,63

3.Numărul mediu scriptic al munci-torilor, persoane

Nm 500 506 + 6 101,2

4.Ponderea munci-torilor în numărul total al salariaţilor, % (rd.3 : rd.2)x100

Pm 87,719 86,496 - 1,223 98,61

5.Productivitatea medie anuală a unui salariat, lei (rd.1 : rd.2)x100

Ws 32329,8 42772,6 + 10442,8 132,3

6.Productivitatea medie anuală a unui muncitor, lei(rd.1 : rd.3)x100

Wm 36856,0 49450,6 + 12594,6 134,17

Pentru examinarea mai aprofundată a indicatorilor productivităţii muncii se trece la analiza factorială.

30

La prima etapă a analizei se examinează la nivel general influenţa următorilor doi factori asupra modificării productivităţii medii anuale a unui salariat:

a) modificarea ponderii muncitorilor în numărul total al salariaţilor din activitatea de bază (∆Pm);

b) modificarea productivităţii medii a unui muncitor (∆Wm ).La baza acestei analize factoriale stă formula: Ws = Pm x Wm

unde:Pm – factor cantitativ;Wm – factor calitativ.Calculul şi aprecierea acestor factori se efectuează prin metoda

substituirii în lanţ.∆R = R1 – R0 = 42772,6 - 32329,8 = + 10442,8 lei;∆Ra = (a1 b0 – a0 b0) = [(86,496 x 36856,0) – (87,719 x 36856,0)] : 100 = - 450,75 lei;∆Rb = (a1 b1 – a1 b0) = [(87,719 x 49450,6) – (87,719 x 36856,0)] : 100 = +11047,86 lei.Productivitatea medie anuală a unui salariat s-a modificat în raport cu

nivelul programat sub influenţa pozitivă a modificării productivităţii medii anuale a unui muncitor şi influenţei negative a modificării ponderii muncitorilor în numărul total al salariaţilor din activitatea de bază.

Pentru a asigura o apreciere mai obiectivă a rezultatelor obţinute, în continuare se cere o examinare aprofundată a factorului calitativ (∆Wm), indiferent de influenţa lui asupra modificării productivităţii medii a unui salariat. Anume acest fenomen va constitui a doua etapă a analizei factoriale care se efectuează după următoarea formulă:

Wm = Z x h x Wh.În acest context se poate menţiona că productivitatea medie a unui

muncitor poate să se modifice pe parcursul perioadei de gestiune sub influenţa următorilor trei factori:

a) modificarea numărului mediu de zile lucrate de un muncitor pe an (∆Z);

b) modificarea duratei medii a zilei de lucru a unui muncitor (∆h);

31

c) modificarea productivităţii medii pe oră a unui muncitor (∆Wh).Primii doi factori sunt cantitativi, ultimul – calitativ.Calculul şi aprecierea influenţei acestor factori asupra modificării

indicatorului rezultativ se poate efectua prin metoda diferenţelor absolute.∆R = R1 – R0 = 49450,6 - 36856,0= + 12594,6 lei;∆Ra = (a1 – a0) x b0 x c0 = [(229 – 232) x 7,2 x 22,064] = - 476,6 lei;∆Rb = (b1 – b0) x a1 x c0 = [(7,5 – 7,2) x 229 x 22,064] = + 1515,8 lei; ∆Rc = (c1 – c0) x a1 x b1 = [(28,792 – 22,064) x 229 x 7,5] = + 115554,4 lei.Productivitatea medie anuală a unui muncitor a sporit sub influenţa

majorării duratei medii a zilei de lucru şi a productivităţii medii pe oră a unui muncitor şi s-a micşorat din contul micşorării numărului mediu de zile lucrate de un muncitor pe an.

Pe lângă etapele abordate la acest compartiment de analiză, care rămân în vigoare pentru unităţile economice de producţie până în prezent, este necesar de menţionat încă un aspect esenţial privind examinarea productivităţii muncii. Este ştiut că în condiţiile relaţiilor economiei de piaţă accentul principal se pune nu atât pe activitatea de producţie, ci pe cea de desfacere, care utilizează alt sistem de indicatori rezultativi cum ar fi: volumul vânzărilor nete, costul vânzărilor, profitul brut etc.

Rolul de bază în acest caz poate să-l joace profitul mediu brut pe un salariat care se calculează ca raportul dintre profitul brut din activitatea operaţională şi numărul mediu scriptic al salariaţilor. Dacă luăm în consideraţie conţinutul acestui indicator, legătura factorială a celor două activităţi (de producţie şi comercială) referitoare la eficienţa utilizării personalului productiv poate fi determinată prin următoarea relaţie:

= x x sau Pbs = Ws x

Cr x Rw (lei),unde: - profitul brut din activitatea operaţională; - volumul producţiei fabricate; - venitul din vânzări.Respectiv această relaţie reflectă următorii indicatori:

32

- profitul mediu brut pe un salariat sau Pbs;

- productivitatea medie anuală a unui salariat sau Ws;

- corelaţia dintre venitul din vânzări şi volumul producţiei fabricate sau Cr; - rentabilitatea venitului din vânzări sau Rw.Astfel, în baza modificării profitului mediu brut pe un salariat poate

fi evidenţiată şi determinată influenţa următorilor trei factori:a) modificarea productivităţii medii anuale a unui salariat

(indicator generalizator de eficienţă privind activitatea de producţie);

b) modificarea corelaţiei dintre venitul din vânzări şi volumul producţiei fabricate (indicator generalizator privind echilibrul dintre activitatea de producţie şi cea de desfacere prin dirijarea justificată a soldurilor producţiei finite aflate în stocuri);

c) modificarea rentabilităţii venitului din vânzări ( indicator generalizator privind eficacitatea activităţii de desfacere a produselor finite, vânzarea mărfurilor, prestarea serviciilor etc.)

La prima etapă a analizei pentru determinarea şi aprecierea influenţei acestor factori asupra modificării profitului mediu brut pe un salariat toată informaţia necesară se acumulează în următorul tabel:

Tabelul 2.7.Date iniţiale privind analiza factorialăa profitului mediu brut pe un salariat

Indicatori Semne convenţionale

Anul precedent

Anul de gestiune

Abaterea( +, - )

A B 1 2 3 = 2 – 11.Volumul producţiei fabricate, mii lei (rd.821, f.nr.1-P)

VPF 18428 25022 + 6594

2. Venitul din vânzări, mii lei ( rd.10, f.nr.2)

VV 19431 26384 + 6953

33

3. Profitul brut, mii lei (rd.30, f.nr.2)

Pb 1003 1362 + 359

4. Numărul mediu scriptic al salariaţilor, persoane

Ns 570 585 + 15

5.Productivitatea medie anuală a unui salariat, lei (rd.1 : rd.4) x 1000

Ws 32329,8 42772,6 + 10442.8

6.Corelaţia dintre venitul din vânzări şi volumul producţiei fabricate (rd.2 : rd.1)

Cr 1,054 1,054 -

7.Rentabilitatea venitului din vânzări, %(rd.3 : rd.2) x 100

Rw 5,16 5,16 -

8. Profitul mediu brut pe un salariat, lei(rd.3 : rd.4) x 1000

Pbs 1759,6 2328,2 + 568,6

La următoarea etapă se efectuează analiza factorială a profitului mediu brut pe un salariat care se efectuează prin metoda substituirii în lanţ sau metoda diferenţelor absolute.

2.5. Calculul influenţei factorilor de muncă la devierea volumului producţiei fabricate

În practica analitică există mai multe modele de calcul şi apreciere a influenţei factorilor legaţi de asigurarea şi utilizarea resurselor umane la devierea volumului activităţii de bază (fie VPF, VA, VPV). Însă cel mai mult se utilizează modelul bazat pe două metode:

1. Calculul şi aprecierea factorilor generali de muncă (în baza sistemului cu doi factori):

VPF = Ns x Ws.2. Calculul şi aprecierea factorilor detaliaţi de muncă (în baza sistemului factorial cu cinci sau patru factori):

VPF = Ns x Pm x Z x h x Wh

sauVPF = Nm x Z x h x Wh.

Concomitent informaţia necesară pentru analiza acestor factori se acumulează într-un tabel special:

34

Tabelul 2.8.Baza informaţională privind analiza eficienţei utilizării forţei de muncă

Indicatori

Semneconvenţio-nale

Anul de gestiune Abaterea (+, -)programat efectiv

A B 1 2 31.Volumul producţiei fabricate, mii lei

VPF 18428 25022 + 6594

2.Numărul mediu scriptic al salari- aţilor, persoane

Ns 570 585 + 15

3.Numărul mediu scriptic al munci- tărilor, persoane

Nm 500 506 + 6

4.Ponderea muncitorilor în numă- rul total al salariaţilor, %

Pm 87,719 86,496 - 1,223

5.Timpul efectiv utilizat în total, om-zile

Tz 116000 115874 - 126

6.Timpul efectiv utilizat în total, om-ore

Th 835200 869055 + 33855

7.Numărul mediu de zile lucrate de un muncitor pe an, zile (rd.5 : rd.3)

Z 232 229 - 3

8.Durata medie a zilei de lucru, ore (rd.6 : rd.5) x 1000

h 7,2 7,5 + 0,3

9.Productivitatea medie anuală a unui salariat, lei (rd.1 : rd.2) x 1000

Ws 32329,8 42772,6 +10442.8

10.Productivitatea medie anuală a unui muncitor, lei (rd.1 : rd.3) x 1000

Wm 36856,0 49450,6 +12594,6

11.Productivitatea medie pe oră a unui muncitor, lei (rd.1 : rd.6)

Wh 22,064 28,792 + 6,728

La prima etapă a analizei se calculează influenţa factorilor generali de muncă la devierea volumului producţiei fabricate prin metoda diferenţelor absolute cu doi factori:

a)modificarea numărului mediu scriptic al salariaţilor (∆Ns);

35

b)modificarea productivităţii medii anuale a unui salariat (∆Ws).∆R = R1 – R0 = + 6594 mii lei.∆Ra = (a1 – a0) x b0 = (585 – 570) x 32329,8 = + 485 mii lei;∆Rb = (b1 – b0) x a1 = (42772,6 - 32329,8) x 585 = + 6109 mii lei.Din rezultatele calculelor efectuate rezultă că ambii factori au

influenţat pozitiv asupra modificării volumului producţiei fabricate.Deoarece la procesul de producţie nu participă nemijlocit toţi

salariaţii, ci numai categoria de muncitori, apare necesitatea unui studiu mai aprofundat al acestui compartiment al analizei.

Această etapă a analizei prevede calculul şi aprecierea factorilor detaliaţi de muncă la devierea volumului producţiei fabricate care poate fi efectuat prin sistemul factorial cu cinci sau patru factori, conţinutul căruia a fost reflectat anterior.

Este necesar de menţionat că, dacă se utilizează sistemul cu cinci factori, calculul şi aprecierea lor se efectuează prin metoda substituţiei în lanţ, iar dacă se utilizează sistemul cu patru factori se recomandă metoda diferenţelor absolute.

TEMA 3. ANALIZA ASIGURĂRII CU MIJLOACE FIXE ŞI A EFICIENŢEI UTILIZĂRII ACESTORA

Obiective:

36

► Definirea noţiunii de mijloace fixe şi explicarea importanţei analizei acestora. ► Explicarea modului de analiză multilaterală a structurii, mişcării şi stării funcţionale a mijloacelor fixe.► Descrierea modului de analiză a eficienţei utilizării mijloacelor fixe.► Expunerea modului de calculare a influenţei factorilor privind asigurarea cu mijloace fixe şi utilizarea acestora la devierea volumului producţiei fabricate.


Pentru a desfăşura o activitate profitabilă orice unitate economică trebuie să dispună de un potenţial tehnico-material bine argumentat.

Mijloacele fixe ocupă un loc predominant între factorii de producţie, deoarece este cel mai mobil element al acestora.

În conformitate cu SNC 16 „Contabilitatea activelor materiale pe termen lung”, mijloacele fixe includ activele materiale, al căror preţ unitar depăşeşte plafonul stabilit de legislaţie (1000 de lei), planificate pentru utilizare în activitatea de producţie, comercială şi alte activităţi cu durata de funcţionare utilă mai mare de un an.

Estimarea justificată a gradului de asigurare şi a eficienţei utilizării mijloacelor fixe ale întreprinderii constituie un compartiment semnificativ al analizei factorilor de producţie.

Sarcinile principale ale analizei:◙ examinarea structurii, mişcării şi stării funcţionale a mijloacelor fixe în dinamică;◙ aprecierea eficienţei utilizării mijloacelor fixe pe baza indicatorilor generalizatori sintetici;◙ analiza folosirii utilajului;◙ calculul şi aprecierea influenţei factorilor privind asigurarea şi

37

utilizarea mijloacelor fixe asupra devierii volumului producţiei fabricate;◙ evidenţierea rezervelor interne ce vor contribui la sporirea eficienţei utilizării mijloacelor fixe pe viitor şi elaborarea măsurilor concrete pentru mobilizarea acestor rezerve în practică.

Sursele principale de informaţie:◙ Programul social-economic de dezvoltare a întreprinderii (compartimentul „Factorii de producţie”, capitolul 2 „ Mijloacele fixe: componenţa şi utilizarea lor extensivă şi intensivă”).◙ Raportul statistic nr. 1-p (anual) „Producţie”.◙ Formularul nr.1 din raportul financiar „Bilanţul contabil”.◙ Anexa la Bilanţul contabil din raportul financiar (capitolul 1 „Existenţa şi mişcarea activelor pe termen lung”, paragraful 1.2 „Active materiale” (rd.120→rd.128).◙ Procesele verbale de primire-predare a mijloacelor fixe.◙ Registrele evidenţei sintetice a intrării, funcţionării utile şi ieşirii mijloacelor fixe.◙ Fişele de inventar ale evidenţei analitice a mijloacelor fixe.◙ Registrele de evidenţă operativă a folosirii timpului de lucru al maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor de transmisie.◙ Datele serviciului tehnic privind evidenţa şi folosirea parcului de maşini şi utilaje pe parcursul perioadei de gestiune.◙ Alte surse de informaţie.

3.2. Analiza structurii, mişcării şi stării funcţionale a mijloacelor fixe în dinamică

Analiza asigurării cu mijloace fixe şi a eficienţei utilizării acestora se începe cu examinarea structurii, mişcării şi stării funcţionale a mijloacelor fixe în dinamică. Acest studiu se efectuează în baza datelor din anexa la Bilanţul contabil din raportul financiar anual (capitolul 1 „Existenţa şi mişcarea activelor pe termen lung”, paragraful 1.2 „Active materiale” (rd.120→rd.128). La prima etapă a analizei se examinează structura

38

mijloacelor fixe ale întreprinderii pe categorii şi modificările intervenite pe parcursul anului de gestiune în dinamică. Pentru aceasta se utilizează următorul tabel analitic:

Tabelul 3.1Aprecierea structurii mijloacelor fixe

ale întreprinderii pe categorii în dinamică

Tipuri de mijloace fixe pe categorii

La finele anului precedent

La finele anului de gestiune

Abaterea (+, -)

suma, mii lei

ponderea %

suma, mii lei

ponderea %

mii lei %

A 1 2 3 4 5=3-1 6=4-21.Mijloace fixe – total(rd.120)din care:1.1.clădiri (rd.121)1.2.construcţii speciale (rd.122)1.3.maşini, utilaje, instalaţiide transmisie (rd.123)1.4.mijloace de transport(rd.124)1.5.alte mijloace fixe (rd.127)1.6.mijloace fixe arendate pe termen lung (rd.128)

8376

2599200

4845

310

100

322

100

31,032,39

57,84

3,70

1,19

3,85

10785

2656195

4950

330

2332

322

100

24,631,81

45,90

3,06

21,62

2,98

+ 2409

+ 57- 5

+ 105

+ 20

+ 2232

-

x

- 6,4- 0,58

- 11,94

- 0,64

+ 20,43

- 0,87

În baza datelor din acest tabel se acordă o atenţie deosebită următoarelor două momente semnificative:

ce schimbări au intervenit în dinamica şi structura mijloacelor fixe ale întreprinderii atât la total, cât şi pe fiecare categorie în parte;

ponderea cărui element predomină în structura mijloacelor fixe. Atenţia principală se acordă părţii active a mijloacelor fixe, deoarece compartimentul acesta are o acţiune directă asupra activităţii de producţie desfăşurate.

În acest context orice tendinţă cu semnul „plus” în dinamică se apreciază pozitiv, iar cu semnul „minus” – negativ.

39

De regulă, pe parcursul perioadei de gestiune mijloacele fixe ale întreprinderii sunt în mişcare, ceea ce determină necesitatea calculului şi examinării următorilor doi indicatori relativi şi anume:

1) coeficientul de reînnoire a mijloacelor fixe (Kreîn.) care se determină ca raportul dintre valoarea mijloacelor fixe intrate într-o anumită perioadă de gestiune şi valoarea tuturor mijloacelor fixe la finele acestei perioade:

Kreîn. = x 100;2) coeficientul de ieşire a mijloacelor fixe (Kieşire) care se determină

ca raportul dintre valoarea mijloacelor fixe ieşite şi transferate într-o anumită perioadă de gestiune şi valoarea tuturor mijloacelor fixe la începutul acestei perioade:

Kieşire = x100.În practica analitică se apreciază pozitiv situaţia în care ambii

coeficienţi corespund condiţiei:Kreîn. > Kieşite (%).

Pentru a analiza starea funcţională a mijloacelor fixe ale întreprinderii se folosesc următorii doi indicatori relativi:

1) coeficientul uzurii acumulate a mijloacelor fixe (Kuzur.) care se calculează ca raportul dintre suma uzurii acumulate la finele anului de gestiune şi valoarea totală a mijloacelor fixe la finele acestui an.

Kuzur. = x 100;2) coeficientul utilităţii mijloacelor fixe (Kutil.) care se calculează ca

diferenţa dintre 100 şi mărimea coeficientului uzurii acumulate a mijloacelor fixe:

Kutil. = 100 – Kuzur.

De regulă, cu cât coeficientul uzurii acumulate a mijloacelor fixe este mai mic, cu atât utilitatea acestora este mai pronunţată şi viceversa. Pentru o apreciere mai obiectivă a stării funcţionale a mijloacelor fixe se recomandă ca coeficienţii respectivi să fie examinaţi în dinamică.

3.3. Analiza eficienţei utilizării mijloacelor fixe

40

Eficienţa utilizării mijloacelor fixe se determină ca raportul dintre mărimea efectului obţinut (VPF, VA, VV, Pb etc.) şi mărimea efortului depus (valoarea medie a mijloacelor fixe de producţie). În practica analitică eficienţa utilizării mijloacelor fixe de producţie poate fi examinată cu ajutorul mai multor indicatori generalizatori sintetici.

1. Randamentul mijloacelor fixe (Rmf) care se determină ca raportul dintre volumul producţiei fabricate şi valoarea medie a mijloacelor fixe de producţie:

Rmf = (lei),unde:VPF – volumul producţiei fabricate;MF – valoarea medie a mijloacelor fixe de producţie.2. Capacitatea mijloacelor fixe (Cmf) care este un indicator

invers proporţional cu randamentul mijloacelor fixe şi reflectă valoarea medie a mijloacelor fixe de producţie ce revine la un leu producţie fabricată.

Cmf = x 100 (bani).3. Înzestrarea muncii cu mijloace fixe (Imf) care reflectă

valoarea medie a mijloacelor fixe de producţie ce revine la un muncitor în schimbul cu durată maximă:

Îmf = x 1000 (lei),unde:Nmax – numărul total al muncitorilor în schimbul cu durată maximă.

De regulă, cu cât acest indicator este mai mare, cu atât gradul de înzestrare a întreprinderii cu mijloace fixe de producţie este mai pronunţat.

Calculul şi aprecierea indicatorilor generalizatori sintetici menţionaţi mai sus se efectuează atât în dinamică, cât şi/sau faţă de nivelul programat.

Tabelul 3.2

41

Analiza eficienţei utilizării mijloacelor fixe de producţie în baza indicatorilor generalizatori sintetici

Indicatori Semne convenţio- nale

Anul de gestiune Abatereaabsolută (+,-)

Ritmul, %programat efectiv

A B 1 2 3 41.Volumul producţiei fabricate, mii lei

VPF 18428 25022 + 6594 135,78

2.Numărul de muncitori în schimbul cu durată maximă, persoane

Nmax 500 506 + 6 101,2

3.Valoarea medie a mijloacelor fixe de producţie, mii lei

MF 8376 10785 + 2409 128,76

4.Productivitatea medie a unui muncitor în schimbul cu dura- tă maximă, lei

Wmax 36856 49450,6 + 12594,6 134,17

5.Înzestrarea muncii cu mijloace fixe, lei [(rd.3 : rd.2) x 1000]

Îmf 16752 21314 + 4562 127,23

6.Capacitatea mijloacelor fixe, bani [(rd.3 : rd.1) x 100]

Cmf 45,45 43,10 - 2,35 94,83

7.Randamentul mijloacelor fixe, lei (rd.1 : rd.3)

Rmf 2,20 2,32 + 0,12 105,45

Luând în consideraţie faptul că la procesul de producţie nu participă nemijlocit toate mijloacele fixe de producţie, ci numai partea lor activă, la următoarea etapă a analizei este necesară examinarea sistemului de factori care influenţează modificarea randamentului mijloacelor fixe de producţie. Ţinând cont de necesităţile practice ale analizei la această etapă, se prevede calculul şi aprecierea influenţei factorilor generali şi detaliaţi.

Tabelul 3.3Baza informaţională pentru analiza

eficienţei utilizării mijloacelor fixe de producţie

Indicatori Semne convenţio- nale

Anul de gestiune Abaterea (+, -)programat efectiv

A B 1 2 3 = 2 – 1

42

1.Volumul producţiei fabricate, mii lei

VPF 18428 25022 + 6594

2.Valoarea medie a mijloacelor fixe de producţie, mii lei

MF 8376 10785 + 2409

3.Numărul mediu de utilaj insta- lat, unităţi

U 250 252 + 2

4.Valoarea medie a maşinilor şi utilajelor (părţii active a mijloacelor fixe), mii lei

MFa 4845 4950 + 105

5.Fondul de timp efectiv de lucru, utilaj-ore

Tu/h 417600 432810 + 15210

6.Ponderea părţii active în valoarea medie totală a mijloacelor fixe de producţie, % (rd.4 : rd.2) x 100

Ppa 57,84 45,90 - 11,94

7.Valoarea medie a unei unităţi de utilaj (preţul mediu al unităţii de utilaj), lei (rd.4 : rd.3) x 1000

Vu 19380 19642,86 + 262,86

8.Durata medie de lucru a unei unităţi de utilaj pe an, utilaj-ore (rd.5 : rd.3)

Dh 1670,4 1717,5 + 47,1

9.Productivitatea medie pe utilaj- oră, lei (rd.1 : rd.5) x 1000

Wh 44,1284 57,8129 + 13,6845

10.Randamentul mijloacelor fixe active, lei (rd.1 : rd.4)

rmf 3,80 5,055 + 1,255

11.Randamentul mijloacelor fixe de producţie, lei (rd.1 : rd.2)

Rmf 2,20 2,32 + 0,12

Astfel, asupra modificării randamentului mijloacelor fixe de producţie influenţează următorii doi factori generali:

a) modificarea ponderii părţii active a mijloacelor fixe în valoarea medie totală a mijloacelor fixe de producţie (factor cantitativ);c) modificarea randamentului mijloacelor fixe active (factor calitativ).Calculul şi aprecierea acestor factori se efectuează prin metoda

substituţiei în lanţ sau metoda diferenţelor absolute.∆R = R1 – R0 = 2,32 – 2, 20 = + 0,12 lei;

43

∆Ra = (a1 – a0) x b0 = [(- 11,94) x 3,80] : 100 = - 0,45lei;∆Rb = (b1 – b0) x a0 = [(+ 1,255) x 45,90] : 100 = + 0,57lei.Rezultatele calculelor reflectă că randamentul mijloacelor fixe de

producţie a sporit în urma majorării randamentului mijloacelor fixe active şi s-a micşorat sub influenţa modificării ponderii părţii active a mijloacelor fixe în valoarea medie totală a mijloacelor fixe de producţie.

Pentru o apreciere mai obiectivă a rezultatelor obţinute, apare necesitatea calculului şi aprecierii factorilor detaliaţi asupra modificării randamentului mijloacelor fixe de producţie.

De regulă, această etapă presupune examinarea următorilor patru factori:

a) modificarea ponderii părţii active a mijloacelor fixe în valoarea medie totală a mijloacelor fixe de producţie (∆Ppa);b) modificarea preţului mediu al unităţii de utilaj ( ∆Vu);c) modificarea duratei medii de lucru a unei unităţi de utilaj pe an, în utilaj-ore (∆Dh);d) modificarea productivităţii medii pe utilaj-oră (∆Wh).Primii trei factori sunt cantitativi, iar ultimul – calitativ. Concomitent

factorii 1,3 şi 4 sunt cu acţiune directă, factorul 2 – cu acţiune indirectă.∆R = R1 – R0 = 2,32 – 2, 20 = + 0,12 lei;∆Ra = (a1 – a0) x b0 x c0 x d0 = [(- 11,94) x x 1670,4 x 44,1284] : 100 = - 0,45 lei;∆Rb = (b1 – b0) x a1 x c0 x d0 = [(- 0,00000069) x 45,90 x 1670,4 x 44,1284] : 100 = - 0,02 lei;∆Rc = (c1 – c0) x a1 x b1 x d0 = [(+47,1) x 45,90 x x 44,1284] : 100 = + 0,05 lei;∆Rd = (d1 – d0) x a1 x b1 x c1 = [(+ 13,6845) x 45,90 x x 1717,5] : 100 = + 0,54 lei.Rezultatele calculelor denotă că întreprinderea analizată dispune de

rezerve interne de sporire a randamentului mijloacelor fixe de producţie în valoare de 0,47 lei [0,45 + 0,02].

3.4. Analiza folosirii utilajului

44

Dat fiind faptul că partea activă a mijloacelor fixe de producţie joacă un rol predominant în utilizarea acestora, în următoarea etapă a analizei se recomandă a efectua un studiu mai aprofundat al potenţialului tehnic al întreprinderii, inclusiv al folosirii acestuia.

La prima etapă a analizei se examinează structura parcului de maşini şi utilaje după durata lor de exploatare. Astfel, în baza datelor din fişele de inventar ale evidenţei analitice a mijloacelor fixe se calculează durata medie de exploatare a maşinilor şi utilajelor (ca media ponderată).

La etapa a doua a analizei se examinează folosirea extensivă şi intensivă a maşinilor şi utilajelor. În practica analitică aprecierea folosirii maşinilor şi utilajelor se efectuează în baza următorilor indicatori: 1. Coeficientul folosirii extensive a maşinilor şi utilajelor (Kext.) care se calculează ca raportul dintre fondul de timp efectiv utilizat în utilaj-ore şi fondul de timp programat:

Kext. = x 100 (%).2. Coeficientul folosirii intensive a maşinilor şi utilajelor (Kint.) care se

calculează ca raportul dintre productivitatea medie pe utilaj-oră efectivă şi productivitatea medie pe utilaj-oră programată:

Kint.= x 100 (%).3. Coeficientul folosirii integrale a maşinilor şi utilajelor (Kinteg.) care

se determină ca produsul dintre Kext. şi Kint. împărţit la 100:

Kinteg. = (Kext. x Kint.) : 100 (%).

Cu cât coeficientul integral este mai mare, cu atât gradul de folosire a maşinilor şi utilajelor este mai pronunţat.

Ultima etapă a analizei situaţiei privind folosirea parcului de maşini şi utilaje prevede calculul şi aprecierea influenţei următorilor doi factori la devierea volumului producţiei fabricate:

a) modificarea fondului de timp efectiv de lucru în utilaj-ore (factor cantitativ);b) modificarea productivităţii medii pe utilaj-oră (factor calitativ).

45

Calculul şi aprecierea acestor factori se efectuează prin metoda substituţiei în lanţ sau metoda diferenţelor absolute.

∆R = R1 – R0 = 25022 – 18428 = + 6594 mii lei;∆Ra = (a1 – a0) x b0 = [(+ 15210) x44,1284] = + 671 mii lei; ∆Rb = (b1 – b0) x a0 = [(+ 13,6845) x 432810] = + 5923 mii lei.Rezultă că ambii factori au influenţat pozitiv asupra modificării

volumului producţiei fabricate, contribuind la sporirea acestuia, respectiv, cu 671 mii lei şi 5923 mii lei.

3.5. Calculul influenţei factorilor privind asigurarea cu mijloace fixe şi utilizarea acestora la devierea volumului producţiei fabricate

În practica analitică se utilizează mai multe metode de analiză referitoare la calculul şi aprecierea influenţei factorilor privind asigurarea cu mijloace fixe şi utilizarea acestora la devierea volumului producţiei fabricate.

La prima etapă a analizei se examinează influenţa factorilor generali privind asigurarea cu mijloace fixe şi utilizarea acestora:

a)modificarea valorii medii a mijloacelor fixe de producţie (∆MF);b)modificarea randamentului mijloacelor fixe de producţie (∆Rmf).Calculul şi aprecierea acestor factori se efectuează prin metoda

diferenţelor absolute.∆R = R1 – R0 = 25022 – 18428 = + 6594 mii lei;∆Ra = (a1 – a0) x b0 = [(+ 2409) x 2,20] = + 5299,8 mii lei; ∆Rb = (b1 – b0) x a0 = [(+ 0,12) x 10785] = + 1294,2 mii lei.Rezultă că ambii factori au influenţat pozitiv asupra modificării

volumului producţiei fabricate, contribuind la sporirea acestuia, respectiv, cu 5299,8 mii lei şi 1294,2 mii lei.

Pentru a efectua o analiză mai aprofundată şi a evidenţia rezervele interne de majorare a volumului producţiei fabricate pe seama sporirii eficienţei utilizării părţii active a mijloacelor fixe de producţie vom examina factorii detaliaţi:

46

a)modificarea valorii medii a mijloacelor fixe de producţie (∆MF); b)modificarea ponderii părţii active a mijloacelor fixe în valoarea

medie totală a mijloacelor fixe de producţie (∆Ppa);c)modificarea preţului mediu al unităţii de utilaj (∆Vu);d)modificarea duratei medii de lucru a unei unităţi de utilaj pe an, în utilaj-ore (∆Dh);e)modificarea productivităţii medii pe utilaj-oră (∆Wh).Primii patru factori sunt cantitativi, ultimul – calitativ. Calculul şi

aprecierea influenţei acestor factori se efectuează prin metoda substituţiei în lanţ sau metoda diferenţelor absolute.

∆R = R1 – R0 = 25022 – 18428 = + 6594 mii lei;∆Ra = (a1 – a0) x b0 x c0 x d0 x e0 = [(+ 2409) x 57,84 x x 1670,4 x 44,1284] : 100 = + 5299,8 mii lei;∆Rb = (b1 – b0) x a1 x c0 x d0 x e0= [(- 11,94) x 10785 x x 1670,4 x 44,1284] : 100 = - 4997,8 mii lei;∆Rc = (c1 – c0) x a1 x b1 x d0 x e0= [(- 0,00000069) x 10785 x 45,90 x 1670,4 x 44,1284] : 100 = - 251,8 mii lei;∆Rd = (d1 – d0) x a1 x b1 x c1 x e0 = [(+ 47,1) x 10785 x 45,90 x x 44,1284] : 100 = + 620,8 mii lei;∆Re = (e1 – e0) x a1 x b1 x c1 x d1 = [(+13,6845) x 10785 x 45,90 x x 1717,5] : 100 = + 5923 mii lei.

Rezultatele calculelor denotă că la întreprinderea analizată există rezerve de sporire a volumului producţiei fabricate în urma majorării ponderii părţii active a mijloacelor fixe şi a micşorării preţului mediu al unităţii de utilaj în valoare de 5249,6 mii lei (4997,8 + 251,8).

47

TEMA 4. ANALIZA APROVIZIONĂRII ŞI ASIGURĂRII ÎNTREPRINDERII CU RESURSE MATERIALE ŞI A

EFICIENŢEI UTILIZĂRII ACESTORA

Obiective:

► Definirea noţiunii de resurse materiale şi explicarea importanţei analizei acestora.

48

► Prezentarea analizei aprovizionării şi asigurării întreprinderii cu resurse materiale.► Explicarea modului de analiză a stocurilor de materiale► Descrierea tehnicii de analiză a eficienţei utilizării resurselor materiale în baza indicatorilor generalizatori sintetici.► Expunerea modului de calculare a influenţei factorilor privind aprovizionarea şi asigurarea cu resurse materiale şi utilizarea acestora la devierea volumului producţiei fabricate şi produsului concret.


În condiţiile unei activităţi durabile fiecare unitate economică trebuie să elaboreze de sine stătător un program bine chibzuit de aprovizionare şi asigurare cu resurse materiale.

În realitate, însă, sunt foarte frecvente cazurile când disponibilităţile băneşti reduse, lipsa resurselor materiale necesare, precum şi costul lor exagerat pe piaţa de desfacere creează unele probleme obiective şi subiective privind aprovizionarea şi asigurarea întreprinderii cu resurse materiale.

În astfel de condiţii devine evidentă necesitatea gestionării eficiente a tuturor resurselor materiale de care dispune întreprinderea la un moment dat. Acest lucru poate fi efectuat în baza normării justificate a stocurilor de materii prime şi materiale la depozitele întreprinderii, precum şi a elaborării unor norme rezonabile de consum pe unitate de produse (lucrări executate, servicii prestate).

Un rol deosebit revine analizei şi controlului permanent al normelor elaborate şi utilizate de subdiviziunile întreprinderii pe parcursul perioadei de gestiune.


◙ aprecierea gradului de aprovizionare şi asigurare a întreprinderii cu

49

resurse materiale;◙ aprecierea componenţei şi mişcării stocurilor de materiale pe parcursul perioadei de gestiune;◙ aprecierea eficienţei utilizării resurselor materiale în baza indicatorilor generalizatori sintetici;◙ calculul şi aprecierea influenţei factorilor privind aprovizionarea, asigurarea şi utilizarea resurselor materiale la devierea volumului producţiei fabricate şi produsului concret;◙ evidenţierea rezervelor interne de majorare a volumului producţiei fabricate în urma utilizării mai eficiente a resurselor materiale pe viitor;

◙ elaborarea măsurilor concrete pentru mobilizarea acestor rezerve în practică.


◙ Programul social-economic de dezvoltare a întreprinderii (capitolul „Resursele materiale şi utilizarea lor”) sau Programul se aprovizionare a întreprinderii cu resurse materiale:◙ Raportul statistic nr.1-p (anual) „Producţie”.◙ Raportul statistic nr.5 „Consumurile şi cheltuielile întreprinderii”.◙ Situaţia privind mişcarea valorilor materiale.◙ Fişa de evidenţă a materialelor.◙ Calculaţia planificată a materialelor.◙ Alte surse de informaţie.

4.2. Analiza aprovizionării şi asigurării întreprinderii cu resurse materiale

Analiza procesului de aprovizionare poate fi structurată pe mai multe segmente, cum ar fi:

acoperirea necesarului de aprovizionat cu contracte corespunzătoare încheiate între întreprindere şi furnizori;

realizarea programului de aprovizionare a întreprinderii în total şi pe principalele resurse materiale;

50

asigurarea necesarului de materii prime şi resurse materiale pentru producţie din punct de vedere cantitativ, calitativ şi la termen.

Analiza aprovizionării şi asigurării întreprinderii cu resurse materiale se începe cu aprecierea generală a planului de aprovizionare a întreprinderii cu diferite feluri de materiale pe parcursul perioadei de gestiune.

Tabelul 4.1Aprecierea generală a îndeplinirii planului

de aprovizionare a întreprinderii cu resurse materiale

Feluri de materiale, unitatea de măsură

Programat(necesarul)

Efectiv Abaterea absolută (+, -)

% îndepl. planului de

aprovizionareA 1 2 3 = 2 - 1 4 = (2:1)x100

Stofă, m 24000 32100 + 8100 133,75Pardoseală, m 22600 22000 - 600 97,35Nasturi, unităţi 112000 150000 + 38000 133,93Aţă, m 160000 200000 + 40000 125,0Fermuare, unităţi 8000 6000 - 2000 75,0

Din datele reflectate în tabelul 4.1. rezultă că întreprinderea analizată nu este aprovizionată plenar cu toate materialele necesare conform programului. Astfel, nivelul asigurării cu pardoseală constituie 97,35%, iar cu fermuare – 75%.

Pentru o analiză mai aprofundată a procesului de aprovizionare a întreprinderii cu resurse materiale este necesar să se aprecieze corespunderea furnizării efective a resurselor materiale cu datele din contractele încheiate cu furnizorii întreprinderii.

Această etapă a analizei dă posibilitate să evidenţiem, cum se respectă condiţiile contractelor pe fiecare tip de material, inclusiv cantitatea, calitatea şi termenele stabilite.

Toate datele corespunzătoare necesare pentru această analiză se află în secţia de aprovizionare a întreprinderii.

Tabelul 4.2Aprecierea planului de aprovizionare a întreprinderii

cu resurse materiale conform contractului

51

Feluri de materiale, unitatea de măsură

Programat (necesarul)

Efectiv Abaterea absolută (+, -)

Nerespectarea condiţiilor contractuale privind

termenul furnizării

sortimen-tul

cantitatea calitatea

A 1 2 3 4 5 6 7Stofă, m 24000 32100 + 8100Pardoseală, m

22600 22000 - 600 - 11100

Nasturi, unităţi

112000 150000 + 38000

Aţă, m 160000 200000 + 40000Fermoare, unităţi

8000 6000 - 2000 - 4700

În urma acestei etape a analizei este necesar să se elaboreze măsuri concrete pentru a elimina încălcările evidenţiate pe viitor în procesul de aprovizionare a întreprinderii cu resurse materiale.

În practica analitică uneori apare necesitatea alegerii unui contract comercial optimal din câteva contracte similare aflate la dispoziţia întreprinderii.

În cele mai dese cazuri acest lucru se efectuează pe baza utilizării metodei valorii actualizate (calculului actualizat). Pentru a exemplifica acest proces vom folosi următorul exemplu:

Presupunem că întreprinderea analizată are la dispoziţie două variante de contracte comerciale pentru procurarea materialului „A” şi următoarea informaţie suplimentară:

Tabelul 4.3Date iniţiale privind alegerea unui contract

optimal de furnizare a materialului „A”

Indicatori Varianta I Varianta II A 1 21.Cantitatea necesară a materialului „A”, kg 1550 15502.Preţul unitar al materialului „A”, lei/1kg. 45,00 45,503.Costul total al materialului „A” (rd.1xrd.2) lei

69750 70525

4.Avans, % 60,0 45,05.Termenul furnizării materialului „A”, luni 1 2

52

6.Rata dobânzii anuale de piaţă, % 30,0 30,0

În baza informaţiei prezentate se calculează valoarea actualizată din variantele I (VaI) şi II (VaII):

VaI = [(69750 x 0,60) + (69750 x 0,4 x )] = 41850 + (27900 x 0,9756) = 69070 lei.

VaII = [(70525 x 0,45) + (70525 x 0,55 x )] =31736 + (38789 x 0,9756) = 69579 lei.

Examinând rezultatele obţinute, putem deduce că pentru întreprinderea analizată varianta optimală este varianta I, deoarece valoarea actualizată aici, în comparaţie cu varianta II, este mai mică. Deci, varianta I este mai convenabilă pentru încheierea contractului comercial cu furnizorii materialului „A”.

4.3. Analiza stocurilor de materiale

Continuitatea procesului de producţie impune existenţa justificată a stocurilor de materiale atât la începutul, cât şi la finele perioadei de gestiune.

Analiza stocurilor de materiale vizează mai multe aspecte:► primul aspect se referă la evoluţia stocurilor de materiale faţă de

volumul producţiei fabricate sau venitul din vânzări. În acest context ritmul de majorare a indicatorilor de volum (VPF, VV) trebuie să depăşească ritmul de majorare a stocurilor respective în unităţi valorice.

► al doilea aspect se referă la evoluţia stocurilor de materiale faţă de nivelul considerabil al acestora (la nivelul programat, mediu sau maxim).

► al treilea aspect al analizei stocurilor de materiale se referă la examinarea gradului de imobilizare al acestora (în zile). În prealabil se recomandă gruparea tuturor stocurilor de materiale ale întreprinderii analizate în:

- stocuri normale;- stocuri cu mişcare lentă;- stocuri fără mişcare;

53

- stocuri disponibile.Încadrarea stocurilor materiale într-o grupă sau alta se face în funcţie

de frecvenţa consumului, calculându-se durata de imobilizare a stocului respectiv în zile prin următoarea relaţie:

Di = [(SM x 360) : Ie],unde:SM – stocul de materiale din grupa respectivă;Ie – ieşirea materialului respectiv pe parcursul perioadei de gestiune.► al patrulea aspect important al analizei stocurilor de materiale se

referă la determinarea şi examinarea rezervei în zile pe fiecare fel de materiale concrete sau pe grupe de materiale necesare pentru desfăşurarea tuturor activităţilor la întreprinderea analizată.

Rezerva în zile se determină prin următoarea relaţie:Rz = ,

unde:SMi – stocul materialului concret la data curentă;Cz – consumul zilnic.

Cz = ,unde:Ct – consumul total al materialului concret în perioada de gestiune;Z – numărul total de zile în perioada de gestiune.Această etapă a analizei poate fi efectuată atât în unităţi naturale, cât

şi în unităţi valorice. Dacă apelăm la informaţia care reflectă componenţa şi mişcarea stocurilor de materiale pe parcursul perioadei de gestiune în unităţi valorice, în cele mai dese cazuri se propune spre utilizare următorul tabel analitic.

Tabelul 4.4Componenţa şi mişcarea stocurilor de materiale

pe parcursul perioadei de gestiune(lei)

Resurse materiale aflate în stocuri

Sold la începu-tul perioadei de gestiune

Mişcarea Sold la finele perioadei de gestiune

Sold final în zile de consum

intrări ieşiri

A 1 2 3 4 51.Materii prime 2000 1132100 1122930 11170 3,582.Materiale de bază 500 220000 218500 2000 3,30

54

3.Semifabricate cum- părate

950 150000 150940 10 0,02

4.Combustibil 600 33500 34080 20 0,215.Ambalaje 1800 8000 9800 - 06.Piese de schimb 150 12300 12440 10 0,297.OMV şi SD 2250 7250 8910 590 23,848.Materiale de construcţie - - - - -9. Alte materiale - 200000 199890 110 0,2010.Total materiale 8250 1763150 1757490 13910 0

Examinând rezultatele obţinute constatăm că întreprinderea analizată riscă staţionări neproductive din cauza lipsei de resurse materiale necesare.

4.4. Analiza eficienţei utilizării resurselor materiale în baza indicatorilor generalizatori sintetici

În practica analitică eficienţa utilizării resurselor materiale poate fi examinată în baza următorilor indicatori generalizatori sintetici:

1. Randamentul resurselor materiale consumate (Rrm) care se determină ca raportul dintre volumul producţiei fabricate şi consumul total de materiale prin relaţia:

Rrm = (lei),unde:VPF – volumul producţiei fabricate;CM – consumul total de materiale.2. Consumul specific de materiale (Csm) care se determină ca raportul

dintre consumul total de materiale şi volumul producţiei fabricate prin relaţia:

Csm = x 100 (bani)sau

Csm = x 100 (bani).Din punct de vedere al conţinutului economic, cu cât consumul

specific de materiale este mai mic, cu atât eficienţa utilizării resurselor materiale este mai mare şi viceversa.

55

Pentru o analiză mai aprofundată se calculează şi se apreciază factorii care au contribuit la modificarea consumului specific de materiale, cum ar fi:

a)modificarea structurii şi sortimentului producţiei fabricate;b)modificarea nivelului de consum al materiilor prime şi materialelor

pe unitate de produs;c)modificarea preţurilor la materiile prime şi materialele consumate;d)modificarea preţurilor la produsele finite (lucrările executate şi

serviciile prestate).Analiza factorială a consumului specific de materiale se efectuează

prin metoda substituirii în lanţ sau metoda diferenţelor absolute.

Tabelul 4.5Calculul influenţei factorilor asupra modificării

consumului specific de materiale

Indicatori Consumul total de mate-riale, mii lei

Volumul pro-ducţiei fabri-cate, mii lei

Consumul specific de materiale, bani

A 1 2 3=(1:2)x1001. Programat 1314012 28740000 4,57212. Recalculat I(producţia efectivă după norme de proiect şi preţuri programate)

1757490 28808000 6,1007

3. Recalculat II(producţia efectivă după norme efective şi preţuri programate)

2284737 29808000 7,6648

4. Recalculat III(producţia efectivă după norme efective şi preţuri programate la producţia finită şi efective la resursele materiale consumate)

2284737 29808000 7,6648

5. Efectiv la preţuri în vigoare (atât la producţia finită, cât şi la resursele materiale consumate)

2398974 29808000 8,048

6. Abaterea totală a consumului specific de materiale, bani

x x + 3,4759

56

(rd.5,col.3 – rd.1,col.3)inclusiv sub influenţa:6.1. modificării structurii şi sortimentu-lui producţiei fabricate(rd.2,col.3 – rd.1,col.3)6.2. modificării nivelului de consum peunitate de produs (rd.3,col.3 – rd.2,col.3)6.3. modificării preţurilor la materia primă şi materialele consumate(rd.4,col.3 – rd.3,col.3)6.4. modificării preţurilor la produsele finite (lucrările executate şi serviciile prestate) (rd.5,col.3 – rd.4,col.3)

+ 1,5286

+ 1,5641

0

+ 0,3832

Rezultă că consumul specific de materiale s-a majorat cu 3,4759 bani, inclusiv sub influenţa modificării structurii şi sortimentului producţiei fabricate cu + 1,5286 bani, a modificării normei de consum pe unitatea de produs cu + 1,5641 bani şi a modificării preţurilor la produsele finite cu + 0,3832 bani.

Trebuie de menţionat că factorii care influenţează modificarea consumului specific de materiale exercită influenţă asupra schimbării consumului total de materiale în costul producţiei fabricate. Pentru a determina mărimea influenţei fiecărui factor nominalizat în parte se recomandă ca rezultatele obţinute din tabelul precedent să se înmulţească cu volumul producţiei fabricate efectiv din perioada de gestiune.

Indicatorul natural care reflectă eficienţa utilizării resurselor materiale în procesul de producţie constituie norma de consum al unui material concret la fabricarea unui produs concret.

Pentru analiza gradului de respectare a acestei norme în practica analitică se utilizează coeficientul utilizării materialului concret (Kum) care se determină ca raportul dintre consumul efectiv al unui material concret pe unitate de produs (CMef.) şi norma stabilită în unităţi naturale (CMpr.).

Kum. = x 100 (%).Diferenţa dintre numărător şi numitor exprimă în unităţi naturale

economia (-) sau supraconsumul (+) materialului examinat pe unitate de

57

produs concret sau pe toată cantitatea fabricată a produsului dat în perioada de gestiune care se determină prin formula:

∆Gm = [ ]unde:q – cantitatea efectivă a produsului concret fabricat în perioada de

gestiune în unităţi naturale.

4.5. Calculul influenţei factorilor privind aprovizionarea şi asigurarea cu resurse materiale şi utilizarea acestora la devierea volumului producţiei fabricate şi produsului concret

În practica analitică calculul şi aprecierea influenţei factorilor privind aprovizionarea, asigurarea şi utilizarea resurselor materiale asupra modificării volumului producţiei fabricate pot fi efectuate atât în unităţi naturale, cât şi în unităţi valorice.

De regulă, se recomandă ambele metode:► prima metodă prevede calculul şi aprecierea factorilor de

aprovizionare, asigurare şi utilizare a unui material concret la fabricarea unui produs concret (în unităţi naturale);

► a doua metodă prevede calculul şi aprecierea factorilor generalizatori sintetici privind asigurarea şi utilizarea resurselor materiale la devierea volumului producţiei fabricate.

Pentru a înţelege esenţa şi succesiunea utilizării primei metode în unităţi naturale se recomandă ca în prealabil toate datele necesare pentru analiză să fie acumulate într-un tabel special.

Tabelul 4.6Date iniţiale privind analiza factorilor referitori la aprovizionarea,

asigurarea şi utilizarea unui material concret la fabricarea unui produs concret

Indicatori Anul de gestiune Abaterea ( +, - ) programat efectiv

A 1 2 31.Fabricarea unui produs concret, buc. 8000 10700 + 27002.Stocul materialului la începutul perioa-dei de gestiune, m

1660 2000 + 340

58

3.Intrarea materialului de la furnizor, m 25000 32100 + 71004.Consumul materialului pentru fabricarea produsului, m

24000 32084 + 8084

5.Norma de consum pe unitate de produs,m

3,0 2,9985 - 0,0015

6.Stocul materialului la finele perioadei de gestiune, m

2660 2016 - 644

Asupra modificării cantităţii fabricate de produse influenţează patru factori:

a)modificarea stocului materialului la începutul perioadei de gestiune (∆Si);b)modificarea intrării materialului de la furnizori (∆I);c)modificarea normei de consum pe unitate de produs (∆nc);d)modificarea stocului materialului la finele perioadei de gestiune (∆Sf).Menţionăm că factorii 1 şi 2 au acţiune directă asupra modificării

indicatorului rezultativ, iar 3 şi 4 – acţiune indirectă.Calculul şi aprecierea acestor factori se efectuează prin următorul

tabel analitic:

Tabelul 4.7Calculul influenţei factorilor privind aprovizionarea, asigurarea

şi utilizarea materialului la fabricarea produsului concret

Denumirea factorilor Metoda de calcul Calculul influenţei factorilor

Rezultatul influenţei (+, -), buc

A B 1 21.Modificarea stocului de material la începutul perioadei de gestiune

[(Si1 – Si0) : nc0] + 113

2.Modificarea primirii materialului de la furni-zori

[(I1 – I0) : nc0] + 2367

3.Modificarea normei de consum pe unitate de produs

[-(nc1 – nc0) x q : nc0]- - ( ) x 10700 + 5

59

4.Modificarea stocului de material la finele pe-rioadei de gestiune

[- (Sf1 – Sf0) : nc0] - ( ) + 215

Total x

Pornind de la esenţa rezervelor evidenţiate, se elaborează măsuri concrete pentru utilizarea lor în practică.

A doua metodă a analizei (în unităţi valorice) prevede calculul şi aprecierea a doi factori generalizatori sintetici, ţinând cont de formula:

VPF = CM x Rrm.Din formulă rezultă că devierea volumului producţiei fabricate poate

fi cauzată de influenţa următorilor doi factori generali:a)modificarea consumului total de materiale în perioada de gestiune (∆CM);b)modificarea randamentului resurselor materiale consumate (∆Rrm).Primul factor este cantitativ, cel de-al doilea factor – calitativ.Calculul şi aprecierea acestor factori se efectuează prin metoda

deferenţelor absolute sau a substituirii în lanţ.

TEMA 5. ANALIZA CONSUMURILOR ŞI CHELTUIELILOR ÎNTREPRINDERII

Obiective:

► Caracteristica noţiunilor de consumuri şi cheltuieli şi explicarea importanţei analizei acestora.► Examinarea structurii costului producţiei.► Descrierea analizei consumurilor la 1 leu producţie fabricată.► Explicarea tehnicii de analiză factorială a consumurilor directe şi indirecte în costul producţiei.► Expunerea modului de analiză a cheltuielilor întreprinderii pe feluri de activităţi.► Examinarea modului de analiză a costului la 1 leu venit din

60

vânzări.


În condiţiile economiei de piaţă obţinerea veniturilor maxime cu consumuri minime este scopul de bază al fiecărui agent economic.

Cerinţele pieţei sunt destul de dure, ceea ce necesită respectarea unei concordanţe întemeiate cu preţurile la produsele finite (lucrările executate şi serviciile prestate) şi eforturile depuse în activităţile desfăşurate. Este necesară o argumentare judicioasă a structurii tuturor consumurilor şi cheltuielilor pe care le suportă fiecare întreprindere în parte pentru obţinerea unor venituri accesibile.

O dată cu implementarea noului sistem contabil bazat pe standardele naţionale s-a modificat esenţial conţinutul noţiunilor „consumuri” şi „cheltuieli”, precum şi structura şi criteriile de clasificare a acestora.

Consumurile reprezintă resursele utilizate pentru fabricarea produselor, executarea lucrărilor şi prestarea serviciilor în scopul obţinerii unui venit. De regulă, acestea sunt legate nemijlocit de procesul de producţie şi, deci, apar până la comercializarea produselor finite, mărfurilor şi prestarea serviciilor.

Cheltuielile apar în urma activităţii economico-financiare a întreprinderii şi nu sunt legate nemijlocit de procesul de producţie. Ele se reflectă în Raportul privind rezultatele financiare şi la determinarea profitului (pierderii) perioadei de gestiune se scad din veniturile obţinute din diferite activităţi.

Este ştiut faptul că reducerea consumurilor şi a cheltuielilor numai cu 1% contribuie la majorarea cu mult mai mare atât a profitului brut, cât şi a profitului perioadei de gestiune până la impozitare, decât majorarea cu 1% a venitului din vânzări. În acest context este necesar a evidenţia sarcinile principale ale analizei sub două aspecte:

I. Privind analiza consumurilor: 1.1. Aprecierea generală a structurii costului producţiei. 1.2. Aprecierea consumurilor la 1 leu producţie fabricată (inclusiv

61

analiza factorială). 1.3. Aprecierea consumurilor directe în costul producţiei (inclusiv analiza factorială). 1.4. Aprecierea consumurilor directe în costul producţiei. 1.5. Evidenţierea rezervelor interne de reducere a consumurilor în costul producţiei pe viitor şi elaborarea măsurilor concrete privind implementarea acestora în practică.II. Privind analiza cheltuielilor: 2.1. Aprecierea generală a cheltuielilor întreprinderii pe feluri de activităţi. 2.2. Aprecierea costului la 1leu venit din vânzări nete (inclusiv analiza factorială). 2.3. Evidenţierea rezervelor interne de reducere a cheltuielilor întreprinderii pe viitor şi elaborarea măsurilor concrete privind implementarea acestora în practică.


◙ Programul social-economic de dezvoltare a întreprinderii (compartimentul „Consumurile şi cheltuielile întreprinderii”).◙ Datele conturilor şi subconturilor contabile (clasele 7 şi 8) privind consumurile şi cheltuielile.◙ Raportul privind rezultatele financiare (anexa nr.2 la raportul financiar al întreprinderii).◙ Anexa nr.5 la Raportul privind rezultatele financiare referitor la costul vânzărilor şi cheltuielile întreprinderii.◙ Datele din calculaţiile individuale privind produsele fabricate, lucrările executate şi serviciile prestate.◙ Alte surse de informaţie.

5.2. Analiza structurii costului producţiei

Analiza consumurilor întreprinderii începe, de regulă, cu examinarea structurii costului producţiei la nivel general.

62

Consumurile incluse în costul producţiei cuprind următoarele elemente:

- consumuri de materiale;- consumuri privind retribuirea muncii;- consumuri indirecte de producţie.

Toată informaţia necesară pentru analiză poate fi utilizată atât în dinamică, cât şi comparativ cu nivelul programat prevăzut pentru perioada de gestiune curentă.

În acest scop se întocmeşte următorul tabel:Tabelul 5.1

Analiza structurii costului producţiei Denumirea elementelor de consumuri

Anul de gestiune Abaterea (+, -) programat efectiv

mii lei % suma,mii lei

ponderea, %

suma,mii lei

ponderea, %

A 1 2 3 4 5 61.Consumuri de materiale, lei

1314012 7,26 2398974 12,76 +1084962 +5,5

2.Consumuri privind retri-buirea muncii, lei

15600000 86,21 15180000 80,74 - 420000 - 5,47

3.Consumuri indirecte deproducţie, lei

1182598 6,53 1222902 6,5 +40304 - 0,03

4.Costul producţiei, lei – total (rd.1 + rd.2 + rd.3)

18096610 100 18801876 100 +705266 x

Costul producţiei s-a majorat în urma majorării consumurilor directe de materiale cu +1084962 lei şi a consumurilor indirecte de producţie cu +40304 lei.

Totuşi, pentru o apreciere mai obiectivă a modificărilor consumurilor este necesară o analiză mai aprofundată atât a costului producţiei în total, cât şi a fiecărui compartiment în parte. Această analiză poate fi efectuată în câteva direcţii de bază:

1. Analiza consumurilor la 1 leu producţie fabricată.2. Analiza consumurilor directe în costul producţiei.3. Analiza consumurilor indirecte în costul producţiei.

5.3. Analiza consumurilor la 1 leu producţie fabricată

63

Consumurile la 1 leu producţie fabricată reflectă efortul depus de întreprinderea analizată la obţinerea producţiei fabricate (lucrărilor executate şi serviciilor prestate) şi se calculează prin următoarea relaţie:

Cla 1 leu = x 100 (bani),unde:CPT – costul producţiei – total;VPF – volumul producţiei fabricate.Cu cât valoarea acestui indicator este mai mică, cu atât utilizarea

consumurilor care formează costul producţiei este mai eficace şi viceversa.

Modificarea acestui indicator poate fi influenţată de următorii trei factori:

a)modificarea structurii şi sortimentului producţiei (lucrărilor executate şi serviciilor prestate);b)modificarea nivelului de consum pe unitate de produs (lucrări şi servicii);c)modificarea preţurilor la materia primă, materiale consumate şi producţia finită (lucrările executate şi serviciile prestate).Calculul influenţei fiecărui factor asupra modificării consumurilor la

1 leu producţie fabricată poate fi reflectat astfel:1. Modificarea structurii şi sortimentului producţiei fabricate, lucrărilor executate şi serviciilor prestate

∆Ra = - ,unde:q0, q1 – producţia fabricată în unităţi naturale (cantitatea programată şi efectivă);c0, c1 – nivelul de consum pe unitate de produs, lucrări şi servicii (programat şi efectiv);p0, p1 – preţul unitar la materia primă, materialele consumate şi producţia şi producţia finită, lucrările executate şi serviciile prestate (programat şi efectiv).2. Modificarea nivelului de consum pe unitate de produs, lucrări şi servicii:

64

∆Rb = - ;3. Modificarea preţurilor la materia primă, materialele consumate, producţia finită, lucrările executate şi serviciile prestate:

∆Rc = - ;4. Abaterea totală:

∆R = - .La prima etapă a analizei se calculează şi se examinează modificarea

totală a consumurilor la 1 leu producţie fabricată în dinamică sau comparativ cu nivelul programat. Apoi se calculează şi se apreciază influenţa celor trei factori menţionaţi mai sus. Pentru aceasta se utilizează tabelul analitic:


consumurilor la 1 leu producţie fabricată

Specificaţie Costul pro-ducţiei – total, miilei

Volumul producţieifabricate,mii lei

Consumu-le la 1 leuproducţiefabricată, bani

Calculul influenţei factorilor

Rezultatulinfluenţei (+, -), bani

Denumirea factorilor

A 1 2 3 4 5 61.Programat(producţie progra-mată după norme de consum şi pre-ţuri programate)

18096610 28740000 62,9667 x x x

2.Recalculat I(producţia efectivădupă norme deconsum şi preţuriprogramate)

18204201 28808000 63,1915 63,1915 -62,9667

+ 0,2248 Modificarea struc-turii şi sortimentu-lui producţiei fabri-cate, lucrărilor exe-cutate şi serviciilorprestate

65

3.Recalculat II(producţia efectivădupă norme de consum efective şipreţuri programate)

18465462 29808000 61,948 61,948 -63,1915

- 1,2435 Modificarea nivelu-lui de consum peunitate de produs, lucrări şi servicii

4.Efectiv (produc-ţia efectivă dupănorme de consumefective şi preţuriefective)

18801876 29808000 63,0766 63,0766 – 61,948

+ 1,1286 Modificarea preţu-rilor la materia pri-mă, materialele con-sumate, producţiafinită, lucrările exe-cutate şi serviciileprestate

Total x x x x + 0,1099 x

Indiferent de rezultatele obţinute la acest compartiment de analiză, în continuare este necesară examinarea consumurilor de producţie, ţinând cont de clasificarea lor în consumuri directe şi indirecte în cadrul costului de producţie.

5.4. Analiza consumurilor directe în costul producţiei

Conform prevederilor SNC 3 „Componenţa consumurilor şi cheltuielilor întreprinderii”, în costul producţiei se includ următoarele consumuri directe:

- de materiale;- privind retribuirea muncii;- privind contribuţiile la asigurările sociale şi medicală.

La prima etapă a analizei se examinează componenţa consumurilor directe în costul producţiei şi tendinţa modificării acestora în dinamică sau comparativ cu nivelul programat, recalculat la volumul producţiei fabricate efectiv în perioada de gestiune. Pentru aceasta se utilizează tabelul analitic:

Tabelul 5.3Aprecierea generală a consumurilor directe

66

în costul producţiei(mii lei)

Indicatori

Anul de gestiune Abaterea absolută (+, -)

Abaterea relativă (+, -), %

Cota-parte înmodificarea totală a costu-lui producţiei(+, -), %

Consumuri debază recalcu-late la volu-mul producţieifabricate efec-tiv

Consumuri efective

A 1 2 3 = 2 - 1 4 = 3/1 x 100 5 = 3/1t x 1001.Materii prime şi mate-riale

890110 1341430 +451320 + 50,7 + 2,71

2.Combustibil şi energie consumate în scopuri tehnologice

21535 34080 +12545 + 58,25 + 0,07

3.Alte consumuri directede materiale

604302 1023464 +419162 + 69,36 + 2,07

4.Total consumuri de materiale în costul pro-ducţiei (rd.1 + rd.2 + rd.3)

1515947 2398974 +883027 + 58,25 + 4,85

5.Consumuri directe pri-vind retribuirea muncii

11241110 11005500 - 235610 - 2,10 - 1,29

6.Contribuţii la asigură-rile sociale şi medicală

4263869 4174500 - 89369 - 2,10 - 0,49

7.Total consumuri pri-vind retribuirea muncii(rd.5 + rd.6)

15504979 15180000 - 324979 - 2,10 - 1,78

8.Costul producţiei 18204201 18801876 +597675 + 3,28 xÎn baza datelor din acest tabel pe fiecare element în parte al

consumurilor directe se calculează şi se apreciază:- abaterea absolută (ca diferenţa dintre consumurile efective

pe fiecare element de consum în parte şi cele de bază, recalculate la volumul producţiei fabricate obţinut în perioade de gestiune);

- abaterea relativă (ca raportul dintre abaterea absolută pe fiecare element de consum şi valoarea de bază recalculată);

- cota-parte a fiecărui element de consum respectiv în modificarea totală a costului producţiei (ca raportul dintre abaterea absolută pe fiecare element de consum şi costul producţiei de bază, recalculat la volumul producţiei fabricate obţinut în perioada de gestiune).

67

Etapa a doua a analizei se bazează pe calculul şi aprecierea influenţei asupra modificării consumurilor directe în costul producţiei a următorilor trei factori:

a)modificarea volumului producţiei fabricate, lucrărilor executate şi serviciilor prestate (abaterea relativă a volumului producţiei fabricate se înmulţeşte cu consumurile directe pe fiecare element în parte din perioada de bază):

∆Ra = ∆%VPF x CD0,unde: CD0 – consumuri directe din perioada de bază.Orice abatere sub influenţa acestui factor este justificată, deoarece

este legată de modificarea volumului activităţii de bază. b)modificarea structurii şi sortimentului producţiei fabricate,

lucrărilor executate şi serviciilor prestate (se determină ca diferenţa dintre consumurile respective recalculate şi cele din perioada de bază minus mărimea influenţei factorului 1):

∆Rb = [(CDrec. – CD0) - ∆Ra].Reducerea consumurilor directe sub influenţa acestui factor se

apreciază pozitiv, dar numai în condiţiile când întreprinderea analizată şi-a îndeplinit obligaţiunile contractuale privind producţia finită, lucrările executate şi serviciile prestate.

c)modificarea nivelului de consum pe unitate de produs (lucrări şi servicii) (se determină ca diferenţa dintre consumurile directe efective şi cele recalculate):

∆Rc = CDef. – CDrec.

De regulă, majorarea consumurilor directe sub influenţa acestui factor se apreciază negativ şi, invers, reducerea lor se apreciază pozitiv, deoarece după conţinut reflectă efortul propriu al colectivului de muncă în diminuarea consumurilor directe în costul producţiei.

Calculul şi aprecierea influenţei factorilor menţionaţi mai sus se efectuează în următorul tabel analitic:


consumurilor directe în costul producţiei(mii lei)

Anul de gestiune Abaterea inclusiv sub influenţa

68

Indicatoriabsolută (+, -)programat recalculat efectiv

volumuluiproducţieifabricate

structuriişi sorti-mentuluiproducţieifabricate

nivelului de consumpe unitatede produs

A 1 2 3 4 = 3 - 1 5 6 71.Materii prime şi materiale

734736 890110 1341430 + 606694 + 262888 - 107514 + 451320

2.Combustibil şi energie consumateîn scopuri tehnologice

18667 21535 34080 + 15413 + 6679 - 3811 + 12545

3.Alte consumuridirecte de materiale

560609 604302 1023464 + 462855 + 200586 - 156893 + 419162

4.Total consumuride materiale în cos-tul producţiei(rd.1 + rd.2 + rd.3)

1314012 1515947 2398974 +1084962 + 470153 - 268218 + 883027

5.Consumuri directeprivind retribuireamuncii

11310000 11241110 11005500 - 304500 +4043140 - 4112030 - 235610

6.Contribuţii la asi-gurările sociale şi medicală

4290000 4263869 4174500 - 115500 +1534962 -1561093 - 89369

7.Total consumuriprivind retribuireamuncii (rd.5 + rd.6)

15600000 15504979 15180000 - 420000 +5581680 -5676701 - 324979

8.Costul producţiei 18096610 18204201 18801876 +705266 x x x

La întreprinderea analizată consumurile directe s-au majorat cu 470153 lei (consumurile de materiale) şi, respectiv, cu 5581680 lei (consumurile privind retribuirea muncii), în urma sporirii volumului de producţie cu 35,78%. Această majorare a consumurilor analizate este justificată şi nu constituie un factor negativ în activitatea întreprinderii. Totodată menţionăm majorarea consumurilor directe de materiale pe unitatea de produs, fapt ce a contribuit la majorarea costului de producţie cu 883027 lei şi se apreciază negativ. Modificarea structurii şi sortimentului produselor a contribuit pozitiv asupra modificării consumurilor directe de producţie micşorându-le, respectiv, cu 268218 lei şi 5676701 lei.

În practica analitică apare necesitatea examinării consumurilor directe nu numai în linii generale, ci şi în baza calculaţiilor individuale pe

69

produsele fabricate. La această etapă a analizei accentul principal se pune pe examinarea calculaţiilor individuale pentru produsele la care pe parcursul perioadei de gestiune au fost admise supraconsumuri esenţiale sau care ocupă un loc semnificativ în activitatea întreprinderii.

De regulă, pe parcursul analizei consumurilor directe de materiale apare necesitatea calculului şi aprecierii următorilor doi factori:

a)modificarea normei de consum în unităţi naturale pe fiecare material utilizat în parte;b)modificarea preţului unitar de procurare a materiilor prime şi materialelor utilizate la fabricarea produsului concret.Calculul influenţei acestor doi factori asupra modificării consumurilor

directe de materiale în costul unui produs concret se efectuează prin metoda recalculării.


consumurilor directe de materiale în costul produsului „X”

Denumireamaterialelor

Cantitatea materialelor consumate în unităţi naturale

Preţul unitaral materialelorconsumate, lei

Suma totală a consumurilor directede materiale, lei

Abate-rea ab-solută(+, -), lei

inclusiv sub influenţa modificării

progra-mat

efectiv progra-mat

efectiv progra-mat

recal-culat

efectiv normei de consum

preţu-luiunitar

A 1 2 3 4 5=1x3 6=2x3 7=2x4 8=7-5 9=6-5 10=7-6Stofă, m 24000 32100 16-10 29-80 386296 516810 956630 +570334 +130514+439820

Pardoseală, m 22600 22000 9-00 9-50 203400 198000 209000 + 5600 - 5400 +11000

Nasturi, unităţi 112000 150000 1-00 1-00 112000 150000 150000 + 38000 + 38000 -

Aţă, m 160000 200000 0,0065 0,006 1040 1300 1200 + 160 + 260 - 100

Fermuare, unităţi 8000 6000 4-00 4-10 32000 24000 24600 - 7400 - 8000 +600

Total x x x x 734736 890110 1341430 +606694 +155374+451320

70

Asupra modificării consumurilor privind retribuirea muncii în costul unui produs concret influenţează următorii doi factori:

a)modificarea manoperei pe unitate de produs;b)modificarea salariului mediu pe oră al unui muncitor.Calculul şi aprecierea influenţei factorilor menţionaţi mai sus asupra

modificării consumurilor privind retribuirea muncii în costul unui produs concret se efectuează prin metoda diferenţelor absolute.

5.5. Analiza consumurilor indirecte în costul producţiei

Pe lângă consumurile directe, în costul producţiei se includ şi consumurile indirecte de producţie care după natura sa reflectă consumurile aferente deservirii şi gestionării subdiviziunilor de producţie în cadrul întreprinderii. Acestea cuprind:

- consumurile privind menţinerea mijloacelor fixe cu destinaţie de producţie în stare de lucru;

- uzura mijloacelor fixe cu destinaţie de producţie;- consumurile aferente perfecţionării tehnologiei şi organizării

producţiei;- valoarea materialelor utilizate în scopul asigurării unui proces

tehnologic normal;- salariile muncitorilor auxiliari şi ale personalului administrativ din

subdiviziunile de producţie etc.În funcţie de volumul producţiei fabricate (lucrărilor executate şi

serviciilor prestate), consumurile indirecte de producţie pot fi divizate în:a)consumuri variabile şib)consumuri constante.De regulă, consumurile variabile se modifică proporţional cu volumul

activităţii de bază, iar cele constante rămân stabile, deci, nu depind de acest volum.

Analiza consumurilor indirecte de producţie prevede următoarea consecutivitate în examinarea conţinutului acestora. Astfel, la prima etapă a analizei se examinează structura consumurilor respective în costul producţiei la nivel general. Acest studiu poate fi efectuat atât în dinamică, cât şi comparativ cu nivelul programat, utilizând următorul tabel analitic.

71

Tabelul 5.6Analiza structurii consumurilor indirecte de producţie la nivel general

Denumirea indicatorilor Anul de gestiune Abaterea (+, -) programat efectiv suma, mii lei

ponderea, %

suma, mii lei

ponderea, %

mii lei %

A 1 2 3 4 5 61.Consumurile indirecte de producţie – totalinclusiv:1.1.variabile1.2.constante

1182598

709558473040

100

60,040,0

1222902

764314458588

100

62,537,5

+ 40304

+ 54756- 14452

x

+ 2,5- 2.5

La următoarea etapă a analizei se examinează fiecare compartiment referitor la consumurile indirecte de producţie în parte. Analiza consumurilor variabile prevede calculul şi aprecierea influenţei următorilor doi factori asupra modificării acestor consumuri în dinamică sau faţă de nivelul programat, şi anume:

a)modificarea volumului producţiei fabricate, lucrărilor executate şi serviciilor prestate;Orice abatere sub influenţa acestui factor este justificată, deoarece

consumurile indirecte variabile se modifică proporţional cu volumul respectiv.

b)modificarea consumurilor variabile la 1 leu producţie fabricată, lucrări şi servicii.Influenţa acestui factor depinde integral de efortul propriu al

colectivului de muncă al întreprinderii, deoarece reflectă gradul de respectare a normelor valorice, proiectate la acest compartiment pe fiecare articol de consum în parte pentru perioada de gestiune curentă. În acest context, abaterea cu semnul „minus” se apreciază pozitiv, iar cu semnul „plus” – negativ.

Calculul influenţei acestor factori se efectuează prin metoda diferenţelor absolute, utilizând următoarele relaţii:

∆Ra = ;

∆Rb = ,

72

unde:Civ – consumuri indirecte variabile la 1 leu producţie fabricată,

lucrări executate şi servicii prestate.În ce priveşte analiza consumurilor indirecte constante, aceasta se

efectuează ţinând cont de nomenclatorul articolelor referitore la consumurile specificate efectuate de întreprinderea analizată.

Consumurile indirecte constante aferente produselor fabricate, lucrărilor executate şi serviciilor prestate se examinează în dinamică sau faţă de nivelul programat (devizul de consumuri aprobat pentru perioada de gestiune curentă).

Abaterea cu semnul „minus” pe fiecare articol se apreciază pozitiv şi, viceversa, abaterea cu semnul „plus” – negativ.

5.6. Analiza structurii cheltuielilor întreprinderii pe feluri de activităţi

În conformitate cu Standardele Naţionale de Contabilitate, toate cheltuielile întreprinderii se grupează pe feluri de activităţi:

- operaţională;- de investiţii;- financiară;- pierderi excepţionale.

Cheltuielile activităţii operaţionale cuprind:- costul vânzărilor;- cheltuielile perioadei.

Cheltuielile activităţii neoperaţionale cuprind cheltuielile suportate de întreprindere la desfăşurarea altor activităţi:

- cheltuielile activităţii de investiţii;- cheltuielile activităţii financiare;- pierderile excepţionale.

Analiza cheltuielilor întreprinderii începe cu examinarea structurii acestor cheltuieli în dinamică în baza datelor din anexa nr.5 la Raportul privind rezultatele financiare.

La prima etapă a analizei:

73

- se calculează ponderea fiecărui compartiment în suma totală a cheltuielilor întreprinderii;

- se calculează abaterile absolută şi relativă la fiecare compartiment în parte;

- se apreciază ponderea compartimentului care predomină în structura cheltuielilor totale ale întreprinderii.

Tabelul 5.7Analiza structurii cheltuielilor întreprinderii

pe feluri de activităţi în dinamică

Indicatori Anul precedent Anul de gestiune Abaterea (+, -) suma, mii lei

ponderea, %

suma, mii lei

ponderea, %

mii lei %

A 1 2 3 4 5 61.Cheltuieli ale activităţii operaţionale – total,inclusiv:1.1.Costul vânzărilor1.2.Cheltuieli comerciale1.3.Cheltuieli generale şi administrative1.4.Alte cheltuieli operaţio-nale

18751890

18182598368492175800

25000

95,98

93,071,890,9

0,12

19714724

18222902451500250000

790322

98,48

91,032,251,25

3,95

+962834

+40304+83008+74200

+765322

+2,5

- 2,04+ 0,36+ 0,35

+ 3,83

2.Cheltuieli ale activităţii de investiţii

750000 3,84 250000 1,25 -500000 - 2,59

3.Cheltuieli ale activităţii financiare

32500 0,17 53400 0,27 +20900 + 0,1

4.Pierderi excepţionale 2000 0,01 - - - 2000 - 0,015.Total cheltuieli(rd.1 + rd.2 + rd.3 + rd.4) 19536390 100 20018124 100 +481734 x

Pentru o apreciere mai obiectivă a modificărilor înregistrate la următoarea etapă se efectuează analiza tuturor compartimentelor de cheltuieli în parte, ţinând cont de componenţa lor particulară şi cauzele care au provocat modificările evidenţiate.

5.7. Analiza costului la 1 leu venit din vânzări

74

Întrucât costul vânzărilor ocupă a importantă pondere în structura cheltuielilor activităţii operaţionale ale întreprinderii, la următoarea etapă a analizei se examinează influenţa factorilor care au contribuit la modificarea costului la 1 leu din vânzări şi anume:

a)modificarea structurii şi sortimentului produselor vândute, lucrărilor executate şi serviciilor prestate;b)modificarea nivelului consumurilor pe unitate de produs vândut, lucrări executate şi servicii prestate;c)modificarea preţului unitar la produsele vândute, lucrările executate şi serviciile prestate. Pentru a asigura determinarea coerentă a rezultatelor obţinute în

urma calculului influenţei acestor factori asupra modificării costului la 1 leu venit din vânzări, în condiţiile noului sistem contabil apare necesitatea unei prelucrări suplimentare a informaţiei utilizate în procesul analizei. Astfel, este necesară recalcularea venitului din vânzări şi costului vânzărilor obţinute în perioada de gestiune, luând în consideraţie condiţiile de activitate ale bazei de comparare care se efectuează prin mai multe metode de calcul:

- metoda analitică;- metoda sintetică;- metoda combinată.

Metoda analitică presupune efectuarea recalculării prin înmulţirea cantităţii produselor vândute efectiv în perioada de gestiune cu costul şi preţul unitar din perioada de comparaţie.

Metoda sintetică prevede corectarea venitului din vânzări şi costului vânzărilor nete în baza unor coeficienţi de recalculare care se determină în prealabil prin mai multe variante specifice de calcul.

Metoda combinată prevede ca 55 – 60% din venitul din vânzări şi costul vânzărilor se recalculează prin metoda analitică, iar restul – prin metoda sintetică. Rezultatele obţinute pe fiecare capitol în parte se însumează şi astfel se determină valoarea totală a costului vânzărilor şi venitului din vânzări recalculate.

Pentru a efectua analiza factorială a costului la 1 leu venit din vânzări se recomandă ca informaţia să fie acumulată în următorul tabel analitic:

Tabelul 5.8

75

Date iniţiale privind analiza factorială a costului la 1 leu venit din vânzări

Indicatori Anul precedent Anul de gestiuneA 1 2

1.Venutul din vânzări, mii lei 20633000 218200002.Costul vânzărilor, mii lei 18182598 182229023.Venitul din vânzări din anul de gestiune eva-luat în:3.1.costul vânzărilor anului precedent (costul vânzărilor recalculat)3.2.preţul anului precedent (valoarea venituluidin vânzări recalculată)

x

x

18204201

21087980

4.Costul la 1 leu venit din vânzări, bani [(rd.2 : rd.1) x 100]

0,88 0,84

Pentru a efectua analiza factorială a costului la 1 leu venit din vânzări este necesar să se calculeze:

costul la 1 leu venit din vânzări (recalculat I) ca raportul dintre costul vânzărilor recalculat şi venitul din vânzări recalculat înmulţit cu 100;

= 0,86 costul la 1 leu venit din vânzări (recalculat II) ca raportul dintre

costul vânzărilor din anul de gestiune şi venitul din vânzări nete recalculat înmulţit cu 100.

= 0,86După efectuarea tuturor calculelor, noi dispunem de următoarea

informaţie privind costul la 1 leu venit din vânzări: (bani)

Anul precedent Recalculat I Recalculat II Anul de gestiune R0 RcI RcII R!

0,88 0,86 0,86 0,84∆R = R1 – R0 = 0,84 – 0,86 = - 0,04;∆Ra = RcI – R0 = 0,86 – 0,88 = - 0,02;∆Rb = RcII – RcI = 0, 86 – 0,86 = 0;∆Rc = R1 – RcII = 0,84 – 0,86 = - 0,02.

76

În baza rezultatelor analizei factoriale constatăm că costul la 1 leu venit din vânzări s-a micşorat sub influenţa pozitivă a factorilor „a” şi „c”.

TEMA 6. ANALIZA REZULTATELOR FINANCIARE ŞI A RENTABILITĂŢII

Obiective:

► Definirea noţiunilor de profit (pierdere) şi rentabilitate.► Examinarea structurii profitului (pierderii) pînă la impozitare.► Descrierea tehnicii de analiză factorială a profitului (pierderii) din activitatea operaţională şi profitului brut.► Ilustrarea analizei profitului (pierderii) din activităţile neoperaţionale.► Expunerea modului de analiză a repartizării profitului.► Caracteristica generală a indicatorilor rentabilităţii.

77

► Prezentarea analizei indicatorilor rentabilităţii producţiei.► Descrierea modelelor analizei factoriale ale rentabilităţii activelor şi rentabilităţii capitalului propriu şi permanent.

6.1. Noţiunile de profit (pierdere), rentabilitate şi importanţa analizei acestora. Sarcinile analizei şi sursele principale de informaţie.

Rezultatul financiar al activităţii întreprinderii se caracterizează prin suma profitului (pierderii) şi a nivelului rentabilităţii obţinute.

În economia de piaţă, profitul constituie raţiunea de a fi a unei întreprinderi. Întreprinderile care se dovedesc a fi nerentabile sunt supuse falimentului.

Profitul reprezintă sursa principală de dezvoltare a întreprinderii şi se determină ca diferenţă dintre venitul total obţinut din desfacerea produselor fabricate, a lucrărilor şi serviciilor cu caracter industrial şi din alte activităţi şi cheltuielile aferente acestor venituri.

Profitul (pierderea) = Venituri – Consumuri şi cheltuieli

Cu cât este mai mare valoarea veniturilor cu atât va fi mai ridicată mărimea profitului, şi invers, creşterea valorii consumurilor şi cheltuielilor duce la diminuarea mărimii profitului.

Funcţiile pe care le are de îndeplinit profitul sunt: izvor de alimentare a fondului de dezvoltare economico-socială; mijloc de cointeresare materială a întreprinderii în ansamblu şi a

membrilor colectivului întreprinderii; sursa de autofinanţare pentru dezvoltarea producţiei.Rentabilitatea reflectă capacitatea întreprinderii de a produce profit,

oglindind într-o formă sintetică eficienţa întregii activităţi economice a întreprinderii.

78

În mod general acest indicator se obţine raportând venitul la cheltuieli, constituind una dintre formele de exprimare a eficienţei economice.

Deci, profitul este sursa de existenţă şi dezvoltare a întreprinderii, pe când rentabilitatea permite de a aprecia cât de eficient sunt folosite resursele de producţie.

Problemele principale ale analizei profitului şi rentabilităţii sunt:

◙ aprecierea generală a dinamicii şi îndeplinirii nivelului programat al profitului şi rentabilităţii;◙ evidenţierea şi calculul influenţei factorilor respectivi la modificarea profitului şi rentabilităţii;◙ evidenţierea rezervelor interne de majorare a profitului şi rentabilităţii.Sursele principale de informaţie:◙ Programul social economic de dezvoltare a întreprinderii (Planul de afaceri);◙ Rapoartele financiare anuale şi trimestriale;◙ Anexele la Rapoartele financiare anuale;◙ Rapoartele statistice; ◙ Datele evidenţei operative şi contabile; ◙ Alte surse de informaţie.Rezultatele analizei profitului (pierderii), rentabilităţii sunt necesare

atât pentru elaborarea strategiei de dezvoltare şi organizare a activităţii curente a întreprinderii, cât şi pentru prognozarea activităţii acesteia pe viitor.

6.2. Analiza dinamicii şi structurii profitului (pierderii) până la impozitare. Masa profitului total (pierderii) obţinut de întreprindere nu este

omogenă, în componenţa sa intrând rezultate din activităţi şi operaţii diferite.

Principala activitate a întreprinderii industriale o constituie fabricarea de produse, executarea de lucrări şi prestarea de servicii cu

79

caracter industrial. Această activitate poartă denumirea de activitate operaţională.

În profitul total (pierderea) se reflectă şi rezultatul din activitatea de investiţii, rezultatul din activitatea financiară şi rezultatul excepţional.

Rezultatul din activitatea de investiţii se obţine ca diferenţă dintre venituri şi cheltuieli din operaţiunile legate de existenţa şi mişcarea activelor pe termen lung.

Rezultatul din activitatea financiară se obţine ca diferenţa dintre venituri şi cheltuieli aferente operaţiunilor legate de modificările în mărimea şi structura capitalului propriu şi mijloacelor împrumutate.

Rezultatul excepţional se obţine ca diferenţa dintre veniturile şi cheltuielile apărute ca rezultat al evenimentelor şi operaţiunilor excepţionale neprevăzute.

În special astfel de evenimente cuprind : calamităţi naturale; perturbări politice(acţiuni militare,revoluţie); modificări ale legislaţiei Republicii Moldova (hotărârile cu privire

la naţionalizare,interzicerea activităţilor de anumită natură). Analiza începe cu aprecierea în dinamică a structurii profitului

(pierderii) până la impozitare, care poate fi exprimată prin relaţia:PPI = RAO ± RAI ± RAF ± RE;

unde:PPI – profitul (pierderea) până la impozitare;RAO – rezultatul din activitatea operaţională;RAI – rezultatul din activitatea de investiţii;RAF – rezultatul din activitatea financiară;RE – rezultatul excepţional.Analiza în dinamică a profitului (pierderii) până la impozitare

permite evaluarea mărimii acestuia în comparaţie cu realizările anilor precedenţi şi/sau cu datele stabilite în Planul de afaceri şi studierea modificărilor survenite în mărimea profitului (pierderii) contabil în ultimii ani.

Analiza structurală a profitului (pierderii) până la impozitare permite aprecierea aportului fiecărui tip de activitate în obţinerea profitului contabil. Creşterea în dinamică a cotei profitului din activitatea

80

operaţională în suma totală a profitului până la impozitare este apreciată pozitiv.

Din punct de vedere al tehnicii de calcul, la analiza dinamicii şi structurii profitului (pierderii) până la impozitare se determină abaterea absolută (faţă de perioada precedentă şi/sau de plan), ritmul creşterii, % îndeplinirii planului şi ponderea rezultatului financiar obţinut din fiecare tip de activitate în suma totală a mărimii profitului (pierderii) până la impozitare.

Analiza dinamicii şi structurii profitului (pierderii) până la impozitare este efectuată în baza datelor Raportului privind rezultatele financiare şi Planului de afaceri.

Tabelul 6.1.Aprecierea dinamicii şi structurii profitului (pierderii) până la impozitare

Indicatori

Anul precedent Anul de gestiune Abaterea

suma,

mii lei

ponde-rea %

suma, mii lei

ponde-rea %

mii lei %

A 1 2 3 4 5 6

1.Rezultatul din activitatea operaţională:

profit (pierdere) (rînd.080) (17188) (3,42) 1452524 94,93 +1469712 +98,35

2.Rezultatul din activitatea de investiţii

profit (pierdere)

(rînd.090)533433 105,99 69500 4,54 - 463933 -101,45

3.Rezultatul din activitatea financiară

profit (pierdere)

(rînd.100)(10950) (2,18) 8060 0,53 +19010 +2,71

4.Rezultatul excepţional

profit (pierdere)

(rînd.120)

(2000) (0,39) - - +2000 +0,39

81

5.Profitul (pierderea) perioadei de gestiune pînă la impozitare (r.130=110120) 503295 100 1530084 100 +1026789 x

Din datele prezentate în tabelul 6.1. rezultă că întreprinderea analizată a obţinut un rezultat financiar pozitiv atât în anul de gestiune, cât şi în cel precedent. În anul de gestiune mărimea profitului până la impozitare a constituit 1530084 lei, ceea ce reprezintă o majorare cu 1026789 lei faţă de mărimea perioadei precedente. Majorarea profitului până la impozitare a fost determinată de obţinerea unui rezultat financiar favorabil considerabil din activitatea operaţională, majorării mărimii profitului din activitatea financiară şi diminuării pierderilor excepţionale. Influenţa acestor factori asupra majorării profitului până la impozitare constituie, respectiv: 1469712 lei, 19010 lei şi 2000lei. Rezultatul financiar nefavorabil din activitatea de investiţii a contribuit la diminuarea mărimii profitului până la impozitare cu 463933 lei.

Efectuând analiza dinamicii şi structurii profitului (pierderii) până la impozitare putem aprecia rezervele concrete de sporire a mărimii acestuia.

Pe baza datelor acestui tabel putem face concluzia din contul cărei activităţi obţine întreprinderea cel mai mare profit (care activitate este mai avantajoasă).

La întreprinderea analizată partea covârşitoare a rezultatului financiar o constituie rezultatul din activitatea operaţională, ceea ce este apreciat pozitiv, deoarece reflectă desfăşurarea normală a activităţii de bază a întreprinderii.

6.3. Analiza factorială a profitului (pierderii) din activitatea operaţională.

Rezultatul din activitatea operaţională se determină ca diferenţa dintre veniturile şi cheltuielile acestei activităţi.

Veniturile din activitatea operaţională sânt constituite din vânzări nete şi alte venituri operaţionale.

82

Cheltuielile activităţii operaţionale includ toate cheltuielile aferente vânzărilor, cheltuielile comerciale, cheltuielile generale şi administrative şi alte cheltuieli operaţionale.

Formula de calcul a rezultatului financiar din activitatea operaţională este:

RAO = PB (PG) + AVO – CC – CGA - ACO,unde: RAO – rezultatul financiar din activitatea operaţională;PB(PG) – profitul brut (pierderea globală);AVO – alte venituri operaţionale;CC – cheltuieli comerciale;CGA – cheltuieli generale şi administrative;ACO – alte cheltuieli operaţionale.Fiecare parte componentă a formulei factoriale influenţează asupra

profitului (pierderii) din activitatea operaţională a întreprinderii. Profitul brut şi alte venituri operaţionale au o acţiune directă, iar cheltuielile perioadei – o acţiune inversă.

În calitate de sursă de informaţie pentru analiza factorială a profitului (pierderii) din activitatea operaţională, serveşte Raportul privind rezultatele financiare.

Având în vedere legătura aditivă dintre factorii influenţei şi indicatorul rezultativ, în calitate de metodă cea mai convenabilă pentru analiza factorială a profitului (pierderii) din activitatea operaţională este metoda balanţieră.

Tabelul 6.2.Analiza factorială a profitului (pierderii) din activitatea operaţională


Anul de gestiune

Abaterea (+, -)

Rezultatul influenţei

A 1 2 3 4

1. Profitul brut (3419598) 2410098 +5829696 +5829696

2. Alte venituri operaţi-onale 22154300 18757150 -3397150 -3397150

3. Cheltuieli comerciale 4687972 4928681 +240709 -240709

83

4. Cheltuieli generale şi administrative 8025620 9896020 +1870400 -1870400

5. Alte cheltuieli operaţi-onale 6038298 4890023 -1148275 +1148275

6. Profitul (pierderea) din activitatea operaţională (17188) 1452524 +1469712 x

Balanţa influenţei factorilor: 5829696 + (-3397150) + (-240709) + (-1870400) + 1148275 = +1469712.

La întreprinderea analizată majorarea profitului brut şi diminuarea altor cheltuieli operaţionale au contribuit la majorarea profitului din activitatea operaţională cu, respectiv, 5829696lei şi 1148275lei. Diminuarea altor venituri operaţionale şi sporirea cheltuielilor comerciale şi a celor generale şi administrative au diminuat mărimea profitului din activitatea operaţională cu, respectiv, 3397150lei, 240709lei şi 1870400lei.

6.4. Analiza factorială a profitului brut (pierderii globale).

Componenta cea mai importantă a profitului (pierderii) din activitatea operaţională, de regulă, elementul cel mai principal îl reprezintă profitul brut (pierderea globală), de aceea în analiza formării profitului, studiului profitului brut i se acordă o atenţie deosebită.

Profitul brut reprezintă depăşirea vânzărilor nete asupra costului vânzărilor. În practica economică acest indicator se numeşte şi coeficient de profitabilitate (se determină în % faţă de indicatorul „vânzări nete”).

Analiza începe cu aprecierea evoluţiei structurii profitului brut (pierderii globale) obţinut pe tipuri de activitate operaţională în baza datelor Anexei la Raportul privind rezultatele financiare.

Tabelul 6.3.Aprecierea dinamicii şi structurii profitului brut (pierderii globale)

pe tipuri de activitate operaţională

Indicatori Anul precedent Anul de gestiune Abaterea (+, -)

suma, lei ponde- suma, lei ponde- lei %

84

rea, % rea, %

A 1 2 3 4 5 6

1. Profitul (pierderea) din vînzarea produselor finite 2095738 61,29 1975065 81,95 -120673 +20,66

2. Profitul (pierderea) din comercializarea mărfurilor (1823670) (53,33) 570650 23,68 +2394320 +77,01

3. Profitul (pierderea) din prestarea servi-ciilor (3691666) (107,96) (135617) (5,63) +3556049 +102,33

4. Profitul brut (pierderea globală)

(3419598) 100 2410098 100 +5829696 x

Din datele prezentate în tabelul 6.3. rezultă că în perioada de gestiune întreprinderea analizată a obţinut profit atât din comercializarea produselor finite, cât şi din comercializarea mărfurilor. E de menţionat că ponderea predominantă în suma totală a profitului brut revine profitului obţinut din vânzarea produselor finite. Faţă de anul precedent, situaţia privind rezultatul financiar din vânzări s-a îmbunătăţit considerabil. Astfel, dacă în anul precedent întreprinderea a obţinut pierderi din comercializarea mărfurilor şi prestarea serviciilor, în anul de gestiune curent s-a obţinut profit din comercializarea mărfurilor, iar suma pierderii din prestarea serviciilor s-a diminuat. Această situaţie se lămureşte prin depăşirea ritmului creşterii vânzărilor nete asupra ritmului creşterii costului vânzărilor.

Pe lângă aprecierea evoluţiei şi structurii, profitul brut (pierderea globală) poate fi analizat şi din punct de vedere factorial, examinând astfel cauzele ce au condiţionat devierea mărimii acestuia. La efectuarea analizei factoriale a profitului brut (pierderii globale), este important să se ia în consideraţie tipul de activitate operaţională în urma căruia a fost

85

obţinut profitul (pierderea), deoarece trăsăturile caracteristice ale tipurilor de activitate operaţională generează şi particularităţile tehnicii de calcul al analizei factoriale a profitului brut (pierderii globale).

Astfel, profitului brut (pierderea globală) obţinut din vânzarea produselor şi/sau prestarea serviciilor este influenţat de următorii factori:a) modificarea volumului de vânzare al produselor (serviciilor prestate);b) modificarea structurii şi sortimentului produselor vândute (serviciilor prestate);c) modificarea costului de vânzare al produselor (serviciilor prestate);d) modificarea preţurilor la produsele vândute (serviciile prestate).

Pentru determinarea influenţei separate a fiecărui factor asupra mărimii profitului brut (pierderii globale) din vânzarea produselor (serviciilor prestate) în calitate de surse informaţionale servesc:- Anexa la Raportul privind rezultatele financiare;- Calculaţiile produselor (serviciilor( concrete;- Calculele speciale (de recalculare).

Recalcularea volumului şi costului vânzărilor se efectuează prin evaluarea cantităţii produselor (serviciilor) efectiv vândute în anul de gestiune cu preţurile şi costurile unitare ale produselor vândute (serviciilor prestate) în anul precedent sau conform Planului de afaceri.

Tehnica de calcul a influenţei factorilor nominalizaţi asupra mărimii profitului brut (pierderii globale) este următoarea:

Influenţa primului factor se determină ca produsul dintre profitul brut (pierderea globală) al perioadei de bază (prognozată sau precedentă) şi modificarea procentuală a volumului vânzărilor produselor (serviciilor prestate):

Ra = ,

Δ%VVP = x 100 - 100,

unde: PB(PG)o – profitul brut (pierderea globală) al perioadei de bază

(prognozată sau precedentă);CVrec. – costul vânzărilor recalculat;

86

CV0 – costul vânzărilor din perioada de bază (prognozată sau precedentă).

(3419598) x (+0,59)100 = + (20176) lei

Influenţa celui de-al doilea factor se determină ca diferenţa dintre profitul brut (pierderea globală) recalculat şi profitul brut (pierderea globală) al perioadei de bază şi influenţa primului factor:

Rb = PB(PG)rec. – PB(PG)0 - Ra,

unde: PB(PG)rec. – profitul brut (pierderea globală) calculat în condiţiile

volumului vânzărilor anului de gestiune şi costurile, precum şi preţurile de vânzare din perioada de bază;

PB(PG)0 – profitul brut (pierderea globală) al perioadei de bază;Ra – modificarea profitului brut (pierderii globale) sub influenţa

volumului vânzărilor. (3440598) – (3419598) – [+(20176)] = + (824) lei

Influenţa modificării costului produselor (serviciilor) vândute asupra profitului brut (pierderii globale) are o influenţă inversă şi se determină ca diferenţa dintre valoarea curentă şi recalculată a costului vânzărilor produselor finite (serviciilor prestate):

Rc = - (CV1 – CVrec.),unde:

CV1 – costul produselor finite vândute (serviciilor prestate) din anul de gestiune;

CVrec. – costul recalculat al produselor finite vândute (serviciilor prestate).

- (18222902 – 18290700) = +67798 leiInfluenţa modificării preţurilor la produsele vândute (serviciile

prestate) se determină ca diferenţa dintre volumul vânzărilor din anul de gestiune şi cel recalculat:

Rd = VV1 – VVrec.,

unde: VV1 – volumul vânzărilor produselor finite (serviciilor prestate) din

anul de gestiune;

87

VVrec. – volumul vânzărilor produselor finite (serviciilor prestate) recalculat.

20633000 – 14850102 = + 5782898 leiBalanţa influenţei factorilor:

(20176) + (824) + 67798 + 5782898 = +5829696 lei Rezultatele calculelor reflectă o situaţie favorabilă privitor la profitul

brut obţinut de întreprindere.Analiza factorială a profitului brut (pierderii globale) din vânzarea

produselor poate fi detaliată prin examinarea profitului brut (pierderii globale) din vânzarea fiecărui tip de produs, mărimea căruia se modifică sub influenţa a trei factori:

a) modificarea cantităţii unui produs vândut;b) modificarea costului unitar al produsului vândut;c) modificarea preţului mediu de vânzare al produsului.Formula dependenţei factoriale a profitului brut (pierderii globale) din

vânzarea unui produs poate fi exprimată astfel:R = a x b x c.

Calculul influenţei acestor factori la modificarea profitului din vânzarea unui produs poate fi efectuat prin metoda substituţiilor în lanţ, bazată pe recalcularea indicatorilor. În calitate de sursă informaţională serve,te Calculaţia produsului.

Profitul brut (pierderea globală) obţinut din comercializarea mărfurilor se modifică sub influenţa a doi factori:

a) modificarea venitului din vânzarea mărfurilor;b) modificarea ratei medii a marjei comerciale.Rata medie a marjei comerciale poate fi determinată conform relaţiei:

Rata medie a marjei comerciale = x100

Formula dependenţei factoriale a profitului brut din vânzarea mărfurilor faţă de factorii sus-menţionaţi este:

R = a x bCalculul influenţei acestor factori poate fi efectuat prin metoda

substituţiilor în lanţ sau metoda diferenţelor absolute în baza datelor Anexei la Raportul privind rezultatele financiare.

88

6.5. Analiza profitului (pierderilor) din activităţile neoperaţionale

Mărimea profitului (pierderilor) în mare măsură, depinde şi de rezultatele obţinute de întreprindere din activităţile neoperaţionale, adică din activităţile de investiţii, financiară şi din evenimentele excepţionale.

Profitul (pierderea) din activitatea de investiţii reprezintă diferenţa dintre veniturile şi cheltuielile din operaţiunile legate de ieşirea activelor nemateriale, materiale şi financiare pe termen lung.

Profitul (pierderea) din activitatea financiară reprezintă diferenţa dintre veniturile şi cheltuielile din operaţiunile aferente modificărilor survenite în mărimea şi structura capitalului propriu şi împrumutat.

Rezultatul excepţional: profit (pierdere) reprezintă diferenţa între veniturile şi cheltuielile din evenimentele excepţionale.

Analiza începe cu aprecierea în dinamică şi/sau în comparaţie cu datele prevăzute în Planul de afaceri a mărimii şi structurii profitului (pierderilor) din activităţile neoperaţionale.

Tabelul 6.4.Aprecierea în dinamică a mărimii şi structurii profitului (pierderilor)

din activităţile neoperaţionaleIndicatori Anul precedent Anul de gestiune Abaterea (+, -)

suma, lei ponde-rea,%

suma, lei

ponde-rea,%

lei %

A 1 2 3 4 5 61. Profitul (pierderea) din activitatea de investiţii

533433 102,49 69500 89,61 -463933 - 12,88

2. Profitul (pierderea) din activitatea financiară

(10950) (2,10) 8060 10,39 +19010 +12,49

3. Rezultatul excepţional profit (pierdere)

(2000) (0,39) - - +2000 +0,39

Total profit (pierdere) din activităţile 520483 100 77560 100 -442923 x

89

neoperaţionaleDin tabelul 6.4. rezultă că din activităţile neoperaţionale

întreprinderea analizată atât în anul de gestiune, cît şi cel precedent a obţinut profit în mărime de 77560 lei şi respectiv 520483 lei. Menţionăm că ponderea cea mai mare în suma totală a rezultatului din activităţile neoperaţionale revine profitului obţinut din activitatea de investiţii, deşi în dinamică se atestă o reducere a acestuia cu 463933 lei sau 12,88%.

În procesul analizei de mai departe, se examinează factorii ce au condiţionat modificarea mărimii profitului (pierderilor) din activităţile neoperaţionale faţă de realizările anului precedent şi/sau de datele prevăzute în Planul de afaceri. Principalii factori, care influenţează modificarea profitului (pierderilor) din activităţile neoperaţionale sunt părţile componente ale acestora. De menţionat că valoarea veniturilor influenţează direct rezultatul financiar, iar cheltuielile au o influenţă inversă. Calculul influenţei factorilor respectivi la modificarea profitului (pierderilor) din activităţile neoperaţionale se efectuează prin metoda bilanţieră.

Sursa de informaţie a analizei profitului (pierderilor) din activităţile neoperaţionale este Anexa la Raportul privind rezultatele financiare.

Tabelul 6.5.Analiza factorială a profitului (pierderii) din activitatea de investiţii


Anul de gestiune

Abaterea (+, -)


A 1 2 3 41. Venituri din activitatea de investiţii, total 750000 250000 -500000 -500000inclusiv:- din ieşirea activelor materiale pe termen lung

738520 237500 -501020 -501020

- din dividende 11480 12500 +1020 +10202. Cheltuieli din activitatea de investiţii, total

216567 180500 -36067 +36067

inclusiv:- din ieşirea activelor materiale pe termen lung

216567 180500 -36067 +36067

3. Profit (pierdere) din activitatea de investiţii (rd.1 – rd.2) 533433 69500 -463933 x

90

Din calculele efectuate în tabelul 6.5. rezultă că rezultatul financiar favorabil din activitatea de investiţii, în anul de gestiune, s-a micşorat cu 463933 lei, faţă de realizările anului precedent. Această diminuare a fost determinată de micşorarea veniturilor din ieşirea activelor materiale pe termen lung.

Tabelul 6.6.Analiza factorială a profitului (pierderii) din activitatea financiară


Anul de gestiune

Abaterea (+, -)


A 1 2 3 41. Venituri din activitatea financiară, total 32500 53400 +20900 +20900inclusiv:- din diferenţe de curs valutar 7340 12500 +5160 +5160- alte venituri 25160 40900 +15740 +157402. Cheltuieli din activitatea financiară, total 43450 45340 +1890 -1890inclusiv:- privind diferenţele de curs valutar 9570 11468 +1898 -1898- alte cheltuieli 33880 33872 -8 +83. Profit (pierdere) din activitatea financiară (rd.1 – rd.2) (10950) 8060 +19010 x

Din datele tabelului 6.6. rezultă că întreprinderea analizată în anul de gestiune a obţinut profit din activitatea financiară. E de menţionat că în perioada analizată s-au majorat atît veniturile, cît şi cheltuielile, dar ritmul creşterii veniturilor a depăşit ritmul creşterii cheltuielilor, ceea ce a permis întreprinderii să obţină profit.

6.6. Caracteristica generală a indicatorilor rentabilităţii

Ridicarea eficienţei economice – problemă de o permanentă actualitate economică este strâns legată de creşterea rentabilităţii întreprinderilor.

Rentabilitatea presupune obţinerea unor venituri mai mari decât cheltuielile aferente acestor venituri. (Mărimea absolută a rentabilităţii este oglindită în profit –indicator de volum al rentabilităţii, iar gradul în care

91

capitalul sau folosirea resurselor întreprinderii aduc profit este reflectat în rata rentabilităţii – indicator al mărimii relative a rentabilităţii).

În legătură cu corelaţia dintre rentabilitate şi eficienţa economică sunt de făcut unele precizări. Eficienţa economică este mai cuprinzătoare decât rentabilitatea. Se poate aprecia că eficienţa economică reprezintă cea mai generală categorie care caracterizează rezultatele ce decurg din diferire variante preconizate pentru utilizarea (consum productiv, consum individual, vânzare) sau economisirea unor resurse (umane, materiale, financiare) intrate sau neintrate în circuitul economic.

Sensul general al conceptului de eficienţă, care se poate referi la o activitate, persoană sau obiect, este acela de a avea calitatea de a produce efectul util scontat. Ar trebui însă adăugat că raţionalitatea oricărei acţiuni umane presupune ca efectul să devanseze efortul (consumul de resurse). Ca urmare se poate vorbi de eficienţa economică, tehnică, socială etc. după domeniul la care se referă. În substanţa sa, eficienţa economică vizează minimizarea resurselor ce revin pe o unitate de efect util.

Formula de bază a calculului rentabilităţii este:Rentabilitatea = x100

În calitate de efect economic şi financiar, la calculul rentabilităţii, se utilizează profitul, dividende etc., iar în calitate de efort – costul vînzărilor, activele totale, capitalul propriu, capitalul permanent al întreprinderii etc.

În literatura de specialitate, indicatorii rentabilităţii sunt grupaţi în trei categorii:

- indicatorii rentabilităţii producţiei;- indicatorii rentabilităţii activelor;- indicatorii rentabilităţii capitalului.

Tabelul 6.7.Caracteristica generală a indicatorilor rentabilităţii

Indicatori Modul de calcul Caracteristica relaţia de calcul sursa

1 2 3 41. Rentabilitatea producţiei:1.1. Rentabilitatea veniturilor din vînzări

x100 x100 Reflectă profitul brut obţinut la 1 leu venituri din vînzări

92

1.2. Rentabilitatea pe produs x100

sau

x100

x100

sau

x100

Reflectă profitul obţinut la 1 leu de vînzări.

Reflectă profitul obţinut la 1 leu de cost.

2. Rentabilitatea activelor:2.1. Rentabilitatea economică a activelor

x100 x100 Reflectă profitul pînă la impozitare obţinut, în medie, la 1 leu de active.

2.2. Rentabilitatea activelor cu destinaţie de producţie

x100 x100Exprimă eficienţa cu care sunt utilizate activele cu destinaţie de producţie pentru obţinerea profitului până la impozitare.

3. Rentabilitatea capitalului:3.1. Rentabilitatea financiară a capitalului propriu

x100 x100 Exprimă eficienţa cu care este utilizat capitalul propriu pentru obţinerea profitului net.

3.2. Rentabilitatea financiară a capitalului permanent

x100 x100Exprimă eficienţa cu care este utilizat capitalul permanent pentru obţinerea profitului net sau a profitului pînă la impozitare.

În calculul şi analiza acestor indicatori sunt cointeresaţi diverşi utilizatori ai Rapoartelor financiare: managerii întreprinderii – în cadrul elaborării Planului de afaceri, potenţialii acţionari – atunci cînd pe piaţa valorilor mobiliare aleg cele mai atrăgătoare variante de procurare a acţiunilor etc.

6.7. Analiza rentabilităţii veniturilor din vînzări

Rata rentabilităţii veniturilor din vînzări (Rv) reflectă capacitatea întreprinderii de a obţine profit în urma vînzării produselor finite, mărfurilor şi prestării serviciilor şi se exprimă prin raportul:

Rv = 100,unde:

93

PB(PG) – profitul brut (pierderea globală);VV – venituri din vînzări.Prin conţinut, rata rentabilităţii veniturilor din vînzări caracterizează

cît profit brut (pierdere globală) a generat întreprinderea la 1 leu venituri din vînzări, care poate fi îndreptat atît la acoperirea cheltuielilor perioadei, cît şi la formarea profitului din activitatea operaţională.

Analiza începe cu aprecierea generală a dinamicii nivelului rentabilităţii veniturilor din vînzări. În calitate de surse informaţionale sunt utilizate: Raportul privind rezultatele financiare şi Planul de afacei.

La etapa următoare se efectuează analiza factorială a ratei rentabilităţii veniturilor din vînzări, calculându-se gradul de acţiune asupra modificării indicatorului rezultativ a următorilor trei factori:a) modificarea structurii şi sortimentului produselor vîndute (mărfurilor şi serviciilor prestate);b) modificarea costului pe unitatea de produs vîndut (marfă sau serviciu prestat);c) modificarea preţului de vînzare pe unitatea de produs (marfă sau serviciu prestat).

Calculul influenţei modificării structurii şi sortimentului la devierea rentabilităţii veniturilor din vînzări se efectuează astfel:

Ra = - ,

unde:VVPrec. – veniturile din vînzarea produselor (mărfurilor, serviciilor prestate) ale anului de gestiune calculate în condiţiile preţurilor perioadei de bază;VVPbază - veniturile din vînzarea produselor (mărfurilor, serviciilor prestate) din perioada de bază;CVPrec. – costul vînzărilor produselor (mărfurilor, serviciilor prestate) calculat pentru vînzările anului de gestiune la costurile perioadei de bază;CVPbază - costul vînzărilor produselor (mărfurilor, serviciilor prestate) din perioada de bază.

Calculul influenţei modificării costului pe unitatea de produs vîndut (marfă sau serviciu prestat) se determină astfel:

94

Rb = - ,

unde:CVPcur. – costul vînzărilor produselor finite (mărfurilor, serviciilor

prestate) din anul de gestiune. Calculul influenţei modificării preţului de vînzare pe unitatea de

produs (marfă, serviciu prestat) se determină astfel:

Rc = - .

Pentru a efectua analiza factorială a rentabilităţii veniturilor din vînzări se utilizează datele din Raportul privind rezultatele financiare, Anexa la Raportul privind rezultatele financiare, Planul de afaceri şi calculele speciale privind recalcularea indicatorilor.

Tabelul 6.8.Date iniţiale pentru analiza rentabilităţii veniturilor din vînzări

Indicatori Anul precedent Anul de gestiune recalculat în

condiţiile anului precedent

Anul de gestiune

A 1 2 31. Venituri din vînzări, lei 14763000 21820000 206330002. Costul vînzărilor, lei 18182598 18204201 182229023. Profitul brut (pierdere globală), lei (rd.1 – rd.2) (3419598) 3615799 24100984. Rentabilitatea veniturilor din vînzări, % (rd.3 : rd.1 x 100)

(23,16) 16,57 11,68

Calculul influenţei factorilor respectivi la devierea nivelului rentabilităţii veniturilor din vînzări poate fi efectuat prin metoda substituţiilor în lanţ bazată pe recalcularea indicatorilor.

ΔR = R1 – R0 = 11,68 – (23,16) = +34,84%;ΔRa = [ - ] x 100 = +39,73%;

ΔRb = [ - ] x 100 = - 0,08%;

ΔRc = [ - ] x 100 = - 4,81%.Balanţa influenţei factorilor: 39,73 + (- 0,08) + (- 4,81) = +34,84%.

95

În baza rezultatelor obţinute constatăm că nivelul rentabilităţii veniturilor din vînzări a sporit faţă de anul precedent cu 34,84%. Această majorare a fost determinată de modificarea structurii şi sortimentului produselor vîndute, ceilalţi factori avînd o influenţă negativă asupra indicatorului analizat.

6.8. Analiza rentabilităţii pe produs

Aprofundarea analizei rentabilităţii veniturilor din vînzări are ca direcţie principală analiza rentabilităţii pe produs. Profitul pe unitatea de produs se calculează potrivit relaţiei:

P' = p' c' ;unde:p' - preţul de vânzare pe produs (fără impozite)c' - costul pe unitatea de produs

Rezultă că, pentru a se realiza profit, costul pe unitate de produs trebuie să fie inferior preţului de vânzare.

Suma profitului pe produs obţinut ca urmare a comercializării unei anumite cantităţi de producţie dintr-un singur sortiment se determină pe baza relaţiei:

P = q (p'c') ;unde:q – cantitatea de producţie.

Rata rentabilităţii pe produs se determină potrivit relaţiei:Rp = x 100 sau x100.

Din relaţia de mai sus rezultă că devierea nivelului rentabilităţii pe produs este determinată de influenţa a doi factori:a) modificarea costului pe unitatea de produs;b) modificarea preţului de vînzare pe produs.

Ra = (poc1)/c1 100 Rpo ;Rb = Rp1 (poc1)/c1 100 ;

Cunoaşterea acestor elemente prezintă o deosebită utilitate practică în determinarea unor bugete de consumuri pe locuri de producţie, precum şi urmărirea modului de încadrare în nivelul maxim admisibil al

96

consumurilor de producţie, astfel încât producţia suplimentară obţinută să nu conducă la intrarea în zona pierderilor.

Acţiunea de reducere a costurilor trebuie încadrată într-o anumită metodologie pentru a i se asigura rigoarea ştiinţifică impusă de semnificaţia economico-socială a economisirii tuturor categoriilor de resurse.

În acest sens, pot exista următoarele modalităţi de acţiune:1. În condiţiile unui preţ de vânzare dat se stabileşte drept obiectiv o

rentabilitate, propusă a fi realizată, fapt ce impune determinarea noului nivel al costului pe produs.

Pentru această se porneşte de la relaţia: = Rp ,

unde :p - preţul de vânzare;Rp - rata rentabilităţii pe produs;x - nivelul costului pe produs care va fi notat în continuare cu “c” ;Pe baza relaţiei precedente:

x = ,Dacă, de exemplu, un produs are următoarea situaţie:

preţul de vînzare 550 lei/buc. cost de producţie 500 lei/buc. profit 50 lei rentabilitate 10%

Pentru ca nivelul rentabilităţii să fie minim 14%, costul produsului se estimează la:

= 482,5 lei/buc.2. Nu se stabileşte un anume nivel al rentabilităţii, ci în condiţiile

preţului de vânzare se urmăreşte realizarea unei reduceri posibile a costului.

Aceasta modalitate presupune analiza fiecărei categorii de cheltuieli, stabilindu-se rezervele interne care pot fi mobilizate. Astfel, în cazul consumurilor de materiale, trebuie analizată evoluţia consumurilor

97

specifice, a tehnologiei de fabricaţie şi eventuala posibilitate de înlocuire a unor materiale.

Pe această bază se determină suma economiilor la materialele directe şi materiile prime (Em) pe unitate de produs, aplicînd relaţia:

Em gmo/100 ,se obţine contribuţia acestor cheltuieli la reducerea costului.gm – ponderea consumurilor de materiale în costul produsului.

Pentru consumurile cu salariile directe se are în vedere corelaţia dintre productivitatea muncii exprimată prin timpul consumat şi salariul mediu orar.

Reducerea costului ca efect al respectării corelaţiei se determină cu ajutorul relaţiei :

(Is/Iw)1gro ,unde :

Is - indicele salariilor directe;Iw - indicele productivităţii muncii;gro - ponderea consumurilor cu salarii directe în costul produsului.Dacă există posibilităţi de sporire a producţiei (ca în cazul precedent),

se determină contribuţia consumurilor indirecte la reducerea costului.Prin însumarea rezultatelor se obţine totalul reducerii costului

produsului respectiv şi noul nivel de rentabilitate.Atât într-un caz, cât şi în altul, cele prezentate constituie doar un

cadru de acţiune urmînd ca prin realizarea măsurilor tehnico-organizatorice să se atingă obiectivele precizate pentru o anumită perioadă la nivelul fiecărui produs, iar prin cumulare pentru întreaga producţie fabricată.

Măsura în care această rentabilitate potenţială se va materializa, depinde de nivelul calităţii producţiei şi de concordanţa cu cererea pentru produsele respective.

6.9. Analiza rentabilităţii pe baza punctului critic

Între costul produsului şi mărimea ratei rentabilităţii există o dependenţă mediată de raportul dintre cantităţile vîndute şi cheltuielile totale.

98

În raport cu dinamica volumului producţiei elementele cheltuielilor sînt diferenţiate, unele sînt variabile, altele sînt fixe (convenţional constante). Această grupare depinde de abordarea în timp a problemei: pe timp lung toate cheltuielile sînt considerate variabile, pe termen scurt unele sînt variabile, altele fixe.

Punctul critic, numit şi punct de echilibru sau prag de rentabilitate marchează acea dimensiune a producţiei pentru care veniturile din vînzări acoperă complet cheltuielile – altfel spus, punctul de la care întreprinderea începe să devină rentabilă. În alţi termeni:

dacă întreprinderea nu a atins punctul critic, înregistrează pierderi; dacă veniturile din vînzări corespund punctului critic, profitul este

nul; dacă întreprinderea depăşeşte punctul critic, realizează profit. Analiza punctului critic este importantă pentru sistemul decizional al

întreprinderii, şi anume: cînd se iau decizii asupra unor produse, analiza punctului critic

poate să ajute în determinarea dimensiunilor volumului vînzărilor pentru noul produs, astfel încît întreprinderea să fie rentabilă;

pentru studierea efectelor unei extinderi generale a activităţii unei întreprinderi: o extindere va duce la creşterea atît a cheltuielilor fixe, cît şi a celor variabile, dar şi la creşterea volumului vînzărilor;

atunci cînd o întreprindere doreşte să se implice în proiecte de modernizare şi automatizare care cer o investiţie în activele fixe pentru o micşorare ulterioară a cheltuielilor variabile, analiza punctului critic poate ajuta echipa managerială să întrevadă consecinţele acestor proiecte.

Există mai multe modalităţi de a calcula punctul critic.Determinarea punctului critic se poate obţine plecînd de la egalitatea

ce există în acest punct între vînzări şi cheltuieli. Veniturile din vînzări (VV) depind de doi factori: cantitatea vîndută (q) şi preţul de vînzare unitar (p):

VV = q x p;Avînd în vedere gruparea cheltuielilor în fixe şi variabile, suma lor

totală (CT) se calculează astfel:CT = (cv x q) + CC;

unde:

99

cv – cheltuieli variabile unitare; q – volumul producţiei;CC - cheltuieli fixe.În punctul critic există identitate perfectă între venituri şi cheltuieli.Deci:

VV = CT,sau

q x p = (cv x q) + CC,sau

q x (p – cv) = CCde unde:

q = .Exemplu:Vînzările anuale constituie – 9000 unităţi.Preţul de vînzare unitar - 300 lei.Cheltuieli variabile unitare - 200 lei.Cheltuieli fixe - 800000 lei.

q = = 8000 unităţi.Mai edificatoare este reprezentarea grafică a punctului critic din

figura 1. Fig. 1. Diagrama punctului critic

Venituri şi cheltuieli V (mii lei) Profit

4000

3600

3200

2800

qc

2400

100 Che

ltuie

li va

riab

ile

2000

Punctul critic

1600

1200

800

400

pierdere

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 Unităţi produse şi vîndute, q

(mii bucăţi)Numărul de unităţi fabricate şi vîndute apar pe abscisă, iar cheltuielile

şi veniturile se măsoară pe ordonată. Presupunem că numărul de unităţi vîndute este egal cu numărul de unităţi fabricate. Cheltuielile fixe, în valoare de 800000 lei, sînt reprezentate cu o linie orizontală, deoarece ele rămîn fixe indiferent de numărul de unităţi fabricate. Totalul cheltuielilor variabile se determină ca produsul dintre valoarea acestora pe unitate de produs şi numărul de unităţi fabricate. Linia cheltuielilor totale are o pantă ascendentă de 200 (lei) unităţi (pe ordonată) la o unitate fabricată şi vîndută (pe abscisă). De aceia, cheltuielile totale, adică suma dintre cheltuielile fixe şi cele variabile, este reprezentată grafic ca o linie dreaptă AC cu punctul de intersecţie al ordonatei la valoarea de 800000 lei şi panta de 200.

Fiecare unitate de produs se vinde la un preţ de 300 lei. Pentru reprezentarea acestui lucru vom utiliza o a doua linie dreaptă OV, cu o pantă de 300 (lei). Panta liniei veniturilor este mai abruptă decît cea a liniei cheltuielilor, deoarece întreprinderea cîştigă 300 lei venituri pentru fiecare 200 lei pe care îi plăteşte pentru forţa de muncă şi materiile prime

101

Che

ltuie

li fix

e

folosite pentru fiecare unitate de produs. Punctul de intersecţie dintre cele doua linii reprezintă punctul unde cheltuielile totale sînt egale cu veniturile totale, şi volumul de vînzări pentru care întreprinderea devine rentabilă. Atîta vreme cît volumul vînzărilor este mai mic decît cel al punctului critic, întreprinderea lucrează în pierdere, dar la volume ale vînzărilor mai mari, întreprinderea are un profit din ce în ce mai mare.

Sintetizînd, se poate afirma că managementul unei întreprinderi trebuie să se preocupe, permanent, de a asigura un volum al producţiei – şi, automat, al vînzărilor – care să conducă afacerea către un nivel ce garantează obţinerea de profit, depăşind astfel nivelul corespunzător pierderilor operaţionale.

În acest sens, plecînd de la ultima relaţie prezentată evaluarea profitabilă a preţului pentru un produs se poate realiza adăugîndu-se dimensiunea probabilă, sau dorită, a profitului.

Deoarece profitul reprezintă o mărime uşor cuantificabilă, pe baza unei rate pronosticate de revenire a investiţiei (exprimată în procente), se va obţine o nouă ecuaţie ce va include profitul dorit:

q = ,unde: Pb– profitul total scontat.

Pentru situaţia în care există certitudinea că se va vinde numai un anumit număr de produse, determinarea preţului unitar de vînzare – ce menţine constantă mărimea dorită a profitului total – se calculează astfel:

p* = + cv,unde: qcrt. – volumul exact al vînzărilor (număr de produse);

p* - preţul unitar de vînzare, ce ar menţine constantă mărimea dorită a profitului total.

Spre exemplificare se vor folosi datele exemplului precedent. În cazul în care se urmăreşte obţinerea unui profit total de 30000 lei, iar volumul cert al vînzărilor ar fi de 7000 unităţi, atunci preţul unitar de vînzare ar trebui să fie:

p* = (800000 + 30000) / 7000 + 200 = 318,6 lei

102

Un alt mod de a aborda problematica punctului critic este acela care consideră că acest punct reprezintă valoarea vînzărilor nete pentru care suma cheltuielilor fixe este egală cu marja de contribuţie (marja de contribuţie este diferenţa dintre vînzări nete şi cheltuieli variabile totale).

Există deci egalitatea: marja de contribuţie m = cheltuieli fixe sau m x VVcrt. = CC,

sauVVcrt. = ,

unde: VVcrt. – valoarea vînzărilor corespunzătoare punctului critic.Folosindu-se exemplul anterior prezentat, determinarea punctului

critic se va face astfel:Se calculează marja de contribiţie:

a) în mărimi absolute: 300 x 9000 = 2700 mii lei - vînzări nete, 200 x 9000 = 1800 mii lei - cheltuieli variabile, 2700 – 1800 = 900 mii lei - marja de contribuţie.b) în procente faţă de vînzări nete:

m = x 100 = 33,33%Se calculează punctul critic:

VVcrt. = = = 2400 mii lei.La masa vînzărilor nete de 2400 mii lei veniturile sînt egale cu

cheltuielile, iar profitul este nul. În acest caz întreprinderea analizată se situează la 12,5% deasupra punctului critic.

x 100 – 100 = 12,5%Literatura economică de specialitate oferă informaţii potrivit cărora o

întreprindere se află într-o situaţie instabilă atunci cînd masa vînzărilor nete se situează la mai puţin de 10% deasupra punctului critic, o masă a vînzărilor nete de 20% deasupra punctului critic este o situaţie relativ stabilă, iar peste 20% exprimă o situaţie de confort financiar.

6.10. Analiza rentabilităţii economice a activelor

103

Rata rentabilităţii economice a activelor (Re) caracterizează eficienţa elementelor materiale angajate în activitatea întreprinderii.

Re = 100 ,unde:

TA – valoarea medie a activelor.Relaţia poate fi scrisă şi astfel:

Re = ( ) 100 ,unde:raportul – viteza de rotaţie a activelor (nr. de rotaţii);

– rata rentabilităţii veniturilor din vînzări.Din model rezultă factorii care determină modificarea ratei

rentabilităţii economice a activului:a) viteza de rotaţie a activelor;b) rata rentabilităţii veniturilor din vînzări.

Tabelul 6.9.Analiza ratei rentabilităţii economice a activului

Indicatori Perioada Abaterea absolută (+;).precedentă curentă

A 1 2 31. Profitul (pierderea pînă la impozitare, lei 503295 1530084 +10267892. Valoarea activelor la începutul anului, lei 21986918 17487200 -44997183. Valoarea activelor la sfîrşitul anului, lei 17487200 17526200 +390004. Valoarea medie a activelor, lei (rd.2+rd.3) : 2 19737059 17506700 -22303595. Rata rentabilităţii economice a activelor (%) 2,55 8,74 +6,19

În cazul dat rezultă o majorare a ratei rentabilităţii economice a activelor, ceea ce înseamnă că la fiecare leu active întreprinderea analizată obţine 8,74 bani, cu 6,19 bani mai mult faţă de anul precedent.

Re = 8,74 2,55 = +6,19%din care, datorită modificării:

104

a) vitezei de rotaţie a activelor:

Ra = ( x ) 100 Re0 = ( ) x 100 2,55 =

+1,47%.b) rentabilităţii veniturilor din vînzări:

Rb = Re1 ( x )100 = 8,74 ( ) x 100 =

+4,72%.Balanţa influenţei factorilor: ΔR = 1,47 + 4,72 = +6,19%.Rentabilitatea activelor este utilizată în calitate de:- indicator al estimării calităţii şi eficienţei gestionării întreprinderii;- indicator al aprecierii capacităţii întreprinderii de a obţine suficient

profit de la fiecare leu mijloace investite;- metodă de prognozare a mărimii profitului;- indicator al aprecierii raţionalităţii atragerii surselor împrumutate. 6.11. Analiza rentabilităţii financiare a capitalului

Rata rentabilităţii financiare a capitalului propriu (Rf), calculată ca raport dintre profitul net(PN) şi capitalul propriu (CP).

Rf = ( )100;sau ca produsul dintre rata rentabilităţii economice a activului (Re) şi nivelul pârghiei financiare (Pf)şi al presiunii fiscale (I).

Rf = I Pf Re;Pârghia financiară este un indicator care caracterizează structura

activelor întreprinderii şi se calculează ca raportul dintre totalul activului şi capitalul propriu.

Pf = ; TA = CP + D;unde:

TA – totalul activelor;CP – capitalul propriu;D – datoriile întreprinderii.Presiunea fiscală se determină potrivit relaţiei:

105

I = ,unde:

PN – profitul netAşadar, rata rentabilităţii financiare a capitalului propriu este

influenţată de:a) modificarea ratei rentabilităţii economice a activelor;b) modificarea pârghiei financiare;c) modificarea presiunii fiscale.

Calculul influenţei acestor factori asupra modificării ratei rentabilităţii financiare a capitalului propriu se efectuează prin metoda substituirii în lanţ sau metoda diferenţelor absolute.

Tabelul 6.10.Analiza ratei rentabilităţii financiare a capitalului propriu

Indicatori Perioada Abaterea (+;).precedentă curentă

A 1 2 31. Valoarea medie a activelor, lei 19737059 17506700 -22303592. Valoarea medie a capitalului propriu, lei 12795076 13825065 +10299893. Profitul pînă la impozitare, lei 503295 1530084 +10267894. Profitul net, lei 387537 1208766 +8212295. Rata rentabilităţii economice a activelor, % 2,55 8,74 + 6,196. Pîrghia financiară 1,543 1,266 - 0,2777. Presiunea fiscală 0,77 0,79 + 0,028. Rata rentabilităţii financiare a capitalului propriu, % 3,03 8,74 + 5,71

Rezultă o creştere a ratei rentabilităţii financiare a capitalului propriu de 5,71%,

(8,74 3,03), care se explică prin:a) influenţa modificării ratei rentabilităţii economice a activelor:

(8,74 – 2,55) x 1,543 x 0,77 = + 7,35 %;b) influenţa modificării pîrghiei financiare:

(1,266 – 1,543) x 8,74 x 0,77 = - 1,86%;c) influenţa modificării presiunii fiscale:

106

(0,79 – 0,77) x 8,74 x 1,266 = + 0,22%Balanţa influenţei factorilor:

7,35 + (- 1,86) + 0,22 = + 5,71%În cazul dat se impune analiza detaliată a pîrghiei financiare în

vederea depistării cauzelor care au contribuit la micşorarea acesteia.Rentabilitatea capitalului permanent, ca şi rentabilitatea capitalului

propriu, este o caracteristică a politicii de finanţare a întreprinderii. Capitalul permanent = CP + DTL,

unde:DTL – sursele atrase pe termen lung.Modelul analizei capitalului permanent este acelaşi ca şi al analizei

capitalului propriu.

TEMA 7. ANALIZA SITUAŢIEI FINANCIARE

Obiective:

► Caracteristica situaţiei patrimoniale şi financiare şi explicarea importanţei analizei acesteia.► Examinarea tehnicii de analiză structurală a patrimoniului.► Descrierea modului de calcul şi analiză a patrimoniului net.► Explicarea tehnicii de analiză a ratelor de rotaţie a activelor.► Examinarea modului de analiză a surselor de finanţare a activelor.► Prezentarea metodicii de analiză a creanţelor şi datoriilor pe termen scurt.► Descrierea calculului şi aprecierii dinamicii mărimii fondului de rulment. ► Examinarea modului de apreciere a lichidităţii.► Descrierea analizei fluxurilor mijloacelor băneşti.

107

7.1. Caracteristica situaţiei patrimoniale şi financiare şi necesitatea analizei acesteia. Sarcinile analizei şi sursele principale de informaţie.

Pentru desfăşurarea activităţii economico-financiare, întreprinderea

îşi formează patrimoniul, care reprezintă totalitatea resurselor economice (în Rapoartele financiare se aplică noţiunea de „active”) controlate de agentul economic.

Analiza situaţiei patrimoniale presupune examinarea activelor controlate de întreprindere, indiferent de sursele de finanţare a acestora.

În activitatea curentă se foloseşte frecvent termenul de “situaţie financiară“, cu referire la un anumit subiect care realizează operaţiuni economice. Nu sînt rare cazurile cînd se utilizează formulări de genul “are o situaţie financiară bună, extraordinară etc.” sau dimpotrivă “este într-o criză financiară“ sau alte aprecieri asemănătoare.

Situaţia financiară reprezintă o anumită stare a capitalului din punct de vedere al existenţei, componenţei materiale şi a rezultatelor obţinute;

- o premisă şi în acelaşi timp o consecinţă a desfăşurării proceselor care formează obiectul de activitate a întreprinderii;

- constituie cadrul financiar al acesteia, respectiv fluxurile de numerar pe care le implică şi le degajă.

Necesitatea analizei situaţiei patrimoniale şi financiare rezultă din importanţa informaţiei obţinute în urma analizei pentru elaborarea deciziilor de diferit gen din partea utilizatorilor numeroşi ai Rapoartelor financiare.

În general, interesaţi în cunoaşterea situaţiei financiar-patrimoniale sînt: proprietarii (acţionarii), care vor să cunoască evoluţia averii şi cîştigul pe care-l aşteaptă; (În funcţie de situaţia dată vor adopta măsurile corespunzătoare referitoare la politica de investiţii, dividende şi, în ultimă instanţă, la modul de administrare a întreprinderii); managerii întreprinderii, pentru detectarea unor eventuale situaţii de dezechilibru financiar care afectează securitatea financiară, cu consecinţe care decurg dintr-o astfel de stare;

108

băncile cu care întreprinderea este în relaţii, sînt interesate să cunoască bonitatea acesteia în operaţiuni de creditare, garanţiile pe care le prezintă în recuperarea împrumuturilor acordate; partenerii de afaceri, sînt interesaţi să amplifice operaţiile pe care le derulează în măsura în care le măreşte profitul propriu; concurenţa, este interesată să cunoască potenţialul tehnico-economic şi financiar, pentru a-şi elabora politica de consolidare a poziţiei proprii; organele administrative locale şi centrale, pentru care fiecare întreprindere constituie o sursă de venit şi un mijloc de a soluţiona anumite probleme economico-sociale; organele judecătoreşti, în operaţiuni de vînzare, fuzionare, lichidare, sechestru etc; sindicatele, pot fi şi ele interesate în cunoaşterea situaţiei financiar-patrimoniale, în cadrul negocierilor privind majorarea de salarii şi încheierea contractului colectiv de muncă.

Principalele probleme ale analizei situaţiei patrimoniale şi financiare sînt:◙ aprecierea componenţei şi structurii patrimoniului întreprinderii;◙ aprecierea surselor de constituire a patrimoniului întreprinderii;◙ aprecierea duratei de folosire a activelor în circuitul economic al întreprinderii;◙ analiza creanţelor şi datoriilor pe termen scurt;◙ calculul şi aprecierea mărimii fondului de rulment;◙ aprecierea gradului lichidităţii activelor, controlate de întreprindere;◙ aprecierea fluxurilor mijloacelor băneşti.

Sursele informaţionale:◙ Bilanţul contabil al întreprinderii (formularul nr.1);◙ Raportul privind rezultatele financiare (formularul nr.2);◙ Raportul privind fluxul capitalului propriu (formularul nr.3);◙ Raportul privind fluxul mijloacelor băneşti (formularul nr.4);◙ Anexele 1 şi 2 la Raportul financiar anual;◙ Rezultatele analizei precedente.

7.2. Analiza structurală a patrimoniului. Calculul şi analiza patrimoniului net.

109

În practica analitică, în dependenţă de faptul din ce surse sînt constituite elementele patrimoniale, se deosebesc: valoarea reală a patrimoniului întreprinderii; şi valoarea netă a acestuia.

Valoarea reală a patrimoniului cuprinde bunurile economice create atît din surse proprii, cît şi din cele împrumutate.

Valoarea netă a patrimoniului reprezintă partea averii proprii a întreprinderii creată numai din surse proprii.

Analiza structurală a patrimoniului are ca obiectiv dinamica acestuia precum şi a raporturilor dintre diferite elemente patrimoniale şi a schimbărilor intervenite în situaţia mijloacelor şi surselor, determinate de activitatea desfăşurată în cursul exerciţiului.

În practica mondială sînt răspîndite mai multe metode de analiză a situaţiei patrimoniale: analiza orizontală – această metodă cuprinde calcularea ritmul creşterii pe posturi aparte a bilanţului contabil. Rezultatele calculelor se compară şi se fac concluzii despre schimbările în structura activelor. analiza pe verticală – această metodă cuprinde calcularea ponderii fiecărui capitol şi subcapitol în suma totală a patrimoniului întreprinderii la valoarea reală. metoda ratelor – în acest caz se calculează şi ser interpretează sistemul de coeficienţi privind structura patrimoniului întreprinderii

Tabelul 7.1.Analiza structurii patrimoniului întreprinderii

(analiza pe orizontală şi pe verticală)

IndicatoriLa finele anului

precedentLa finele anului de

gestiuneAbaterea(+;) Ritmul

creş-terii,

%suma, lei ponde

rea %suma, lei ponde

rea % lei %

1 2 3 4 5 6 7 81. Active pe termen lung1.1.Valoarea de bilanţ

12977963 74,21 12431334 70,93 -546629 -3,28 95,79

110

a activelor nemateriale1.2.Valoarea de bilanţ a activelor materiale pe termen lung1.3.Active financiare pe termen lung1.4.Alte active pe termen lung2. Active curente2.1.Stocuri de mărfuri şi materiale2.2.Creanţe pe termen scurt2.3.Investiţii pe termen scurt2.4.Mijloace băneşti2.5.Alte active pe termen scurtValoarea reală a patrimoniului întreprinderii(1 + 2).

15973

12926308

35682

-

4509237

2855326

1544528

1500088750

5633

17487200

0,09

73,92

0,20

25,79

16,33

8,83

0,090,51

0,03

100

25895

12366486

35682

3271

5094866

4036283

1015540

1500028043

-

17526200

0,15

70,56

0,20

0,02

29,07

23,03

5,79

0,090,16

-

100

+9922

-559822

-

+3271

+585629

+1180957

-528988

--60707

-5633

+39000

+0,06

-3,36

-

+0,02

+3,28

+6,70

-3,04

--0,35

-0,03

x

162,12

95,67

100

100

112,99

141,36

65,75

10031,60

-

100,22

Din tabel rezultă că valoarea reală a patrimoniului întreprinderii analizate în anul de gestiune s-a majorat faţă de anul precedent cu 39000 lei sau cu 0,22% (17526200 / 17487200) x 100.

Această abatere a fost asigurată de creşterea pozitivă a activelor curente cu 585629 lei. Negativ asupra valorii reale a patrimoniului a influenţat diminuarea activelor curente cu 546629lei.

În raport de situaţia generală a ramurii din care face parte întreprinderea şi a concurenţei se formulează concluzii la poziţia particulară a acesteia.

Fiecare pondere a elementelor patrimoniale are o anumită semnificaţie şi importanţă practică.

În procesul unei analize mai aprofundate aprecierea structurii activelor întreprinderii se poate efectua şi prin metoda ratelor:

Rata imobilizărilor = sau ,unde:

ATL – active pe termen lung.

111

Rata imobilizărilor reflectă cota activelor pe termen lung în suma totală a patrimoniului întreprinderii. La aprecierea acestui indice este necesar să ţinem cont de nivelul de însuşire a capacităţilor de producţie. În particular, creşterea în dinamică a ratei imobilizărilor în condiţiile unui grad scăzut de utilizare a capacităţilor existente reflectă o compoziţie fragilă a utilizării patrimoniului întreprinderii. Ponderea ridicată (mai mare de 2/3 din activ) a imobilizărilor poate crea dificultăţi privind achitarea datoriilor curente.

Rata activelor curente = sau ,unde:

AC – active curente.Modificările structurale ale patrimoniului în favoarea activelor

curente se explică, de obicei, prin depăşirea ritmului creşterii activelor curente asupra ritmului creşterii activelor pe termen lung.

Rata patrimoniului cu Mijloace fixe la + Stocuri de mărfuri destinaţie de producţie = valoarea de bilanţ şi materiale Total activesau

Această rată reflectă ponderea activelor care pot fi direct utilizate în cadrul întreprinderii pentru fabricarea producţiei, comercializarea mărfurilor, prestarea serviciilor, executarea lucrărilor. Creşterea acestui indicator în dinamică se apreciază pozitiv, fiindcă contribuie la sporirea volumului activităţii pentru desfăşurarea căreia a fost formată întreprinderea.

De regulă, pentru unităţile de producţie din ramura industriei şi de prelucrare acest indicator trebuie să fie mai mare decît 0,5 (sau 50%).

Conform datelor din tabelul 7.1. la întreprinderea analizată potenţialul de producţie ocupă o pondere semnificativă în suma totală a activelor:Rpp la finele anului de gestiune = = 0,8457;

Rpp la finele anului precedent = = 0,6423;Rpp = 0,8457 – 0, 6423 = + 0,2034.

112

Pentru caracterizarea mai detaliată a potenţialului productiv al întreprinderii se studiază rata compoziţiei tehnice a activelor:

Rata compoziţiei tehnice a activelor = ,unde:

MF - mijloace fixe la valoarea de bilanţ.În condiţiile crizei economice şi inflaţiei acest raport are o tendinţă

negativă de descreştere condiţionată de majorarea preţurilor pentru mărfuri şi materiale stocate, scăderea gradului de reînnoire a mijloacelor fixe din cauza scumpirii lor şi lipsei surselor de finanţare etc.

Conform datelor din tabelul 7.1. observăm că la întreprinderea analizată s-a înregistrat o majorare a acestui indicator de la 1,8575 (

) la 2,1168 ( ).Patrimoniul întreprinderii poate fi analizat nu numai la valoarea de

bilanţ, dar şi la valoarea netă a acestuia. În ultimul caz se foloseşte noţiunea patrimoniului net (activelor nete). În practica economică internaţională se aplică două variante de definire şi, respectiv, de calculare a patrimoniului net.

Prima abordare defineşte patrimoniul net ca valoare a activelor, diminuată cu mărimea datoriilor (pe termen lung şi scurt).

Patrimoniul net = Total active – (Datorii pe termen lung + Datorii pe termen scurt)

Din formulă se observă că rezultatul calculului efectuat în baza datelor Bilanţului contabil va fi egal cu valoarea capitalului propriu.

A doua abordare determină patrimoniul net ca valoare a activelor, diminuată cu mărimea datoriilor pe termen scurt.

Patrimoniul net = Total active – Datorii pe termen scurt

Rezultatul obţinut în urma aplicării acestei formule conform datelor Bilanţului contabil va coincide cu valoarea capitalului permanent (suma capitalului propriu şi datoriilor pe termen lung).

113

În practica Republicii Moldova se aplică prima dintre cele două modalităţi existente de definire şi calculare a patrimoniului net. În aceste condiţii conţinutul economic al indicatorului în cauză poate fi expus astfel: patrimoniul net reflectă mărimea activelor controlate de întreprindere care sunt formate numai pe seama surselor proprii de finanţare şi nu sunt împovărate de datorii.

În mod normal mărimea patrimoniul net creşte în dinamică în urma desfăşurării activităţii economico-financiare eficiente. Tendinţa de scădere a activelor nete semnalizează existenţa aspectelor dificile în dezvoltarea întreprinderii. Situaţia financiară în acest caz se caracterizează ca instabilă.

Apariţia valorii negative a patrimoniului net confirmă o stare de criză, cînd întreprinderea ni dispune de active formate pe seama surselor proprii şi activitatea pe deplin se finanţează datorită surselor împrumutate. Deci, se constată dependenţa financiară absolută a întreprinderii de creditorii acesteia.

Pentru a depista cauzele scăderii (creşterii) valorii patrimoniului net, se efectuează analiza factorială au aplicarea metodei balanţiere.

Tabelul 7.2.Calculul şi analiza factorială a patrimoniului net

Indicatori La începutul

anului

La sfîrşitul anului

Abaterea (+, -)

Influenţa asupra

patrimoniului net

A 1 2 3 41. Total active 17487200 17526200 +39000 +390002. Datorii pe termen lung 918512 789206 -129306 +1293063. Datorii pe termen scurt 2252118 3087552 +835434 -8354344. Patrimoniul net (rd.1 – rd.2 – rd.3) 14316570 13649442 -667128 x

Din calculele efectuate în tabelul 7.2. rezultă că la sfîrşitul perioadei de gestiune întreprinderea analizată dispune de patrimoniul net în valoare

114

de 13649442 lei. În dinamică se atestă o tendinţă de reducere a activelor nete cu 667128 lei. Reducerea menţionată s-a produs din cauza creşterii considerabile a datoriilor pe termen scurt. Sub influenţa acestui factor patrimoniul net a scăzut cu 835434 lei. Totodată, majorarea valorii activelor controlate de întreprindere şi micşorarea datoriilor pe termen lung a diminuat cu 39000 lei şi, respectiv, 129306 lei influenţa negativă a creşterii datoriilor pe termen scurt.

7.3. Analiza ratelor de rotaţie a activelor

Ratele de rotaţie a activelor măsoară viteza de transformare a activelor întreprinderii în lichidităţi. Viteza de rotaţie a activelor în diferite ramuri şi întreprinderi este diversă: în unele sectoare ale economiei, activele se rotesc mai repede, în altele mai încet.

Analiza vitezei de rotaţie a activelor vizează în principal următoarele probleme:a) dinamica indicatorilor vitezei de rotaţie;b) analiza factorială a accelerării sau încetinirii vitezei de rotaţie;c) evidenţierea căilor posibile de accelerare a vitezei de rotaţie a activelor.

În teoria şi practica economică sunt utilizate trei modalităţi de apreciere a ratelor de rotaţie a activelor prin determinarea: numărul de rotaţii (n), exprimat prin relaţia:

n = ,unde:

VV – venitul din vînzări;TA – valoarea medie a activelor.Acest indicator arată de cîte ori mijloacele plasate în activele

întreprinderii au fost recuperate din vînzări. În literatura de specialitate se recomandă ca numărul de rotaţii ale activelor la întreprinderile industriale să fie mai mare de 2,5. Un nivel mai mic decît nivelul recomandat, semnifică faptul că întreprinderea nu comercializează suficiente produse faţă de activele pe care le utilizează. rata înzestrării veniturilor din vînzări cu active (Rîva):

115

Rîva = .Această rată caracterizează de cîte active are nevoie întreprinderea

pentru generarea veniturilor din vînzări în valoare de un leu. durata de rotaţie a activelor (Dz)

Dz = ,unde:

T – numărul de zile calendaristice în perioada analizată.(T = 360 zile, 180 zile sau 90 în funcţie de perioada pentru care se

face calculul).Dinamică vitezei de rotaţie poate fi urmărită atît în raport de

prevederile planului de afaceri, cît şi faţă de realizările perioadei precedente sau alte criterii care pot constitui mărimi normative sau orientative specifice domeniului în care activează întreprinderea respectivă.

Tabelul 7.3.Aprecierea dinamicii vitezei de rotaţie a activelor


Anul de gestiune

Abaterea (+, -)

A 1 2 31. Valoarea medie a activelor, lei 17487200 17526200 + 390002. Venituri din vînzări, lei 14763000 20633000 + 58700003. Numărul de rotaţii ale activelor, rotaţii 0,8442 1,1773 + 0,33314. Rata înzestrării veniturilor din vînzări cu active, lei 1,1845 0,8494 - 0,33515. Durata de rotaţie a activelor, zile 426 306 - 120

Datele tabelului 7.3. arată că la întreprinderea analizată, în anul de gestiune, s-a accelerat rotaţia activelor cu 85 zile. Astfel, putem constata că la întreprindere a sporit eficienţa utilizării activelor.

Asupra accelerării sau încetinirii vitezei de rotaţie influenţează următorii factori:a) modificarea venitului din vînzări;b) modificarea valorii medii a activelor.

116

Influenţa acestor factori asupra vitezei de rotaţie se determină prin metoda substituţiei în lanţ.

DzVV = ( ) ( ) = ( ) ( ) =

= 305 426 = 121 zile.

DzTA = ( ) ( ) = ( ) ( ) =

= 306 305 = +1 zi.Rezultă că accelerarea vitezei de rotaţie cu 121 zile s-a obţinut în

urma creşterii venitului din vînzări. Majorarea valorii activelor a contribuit la încetinirea vitezei de rotaţie a acestora cu o zi.

Dacă în locul activelor totale a întreprinderii introducem în formulă părţile componente ale activelor, atunci obţinem indicatorii particulari ai vitezei de rotaţie : pentru stocuri de materiale

(Sm T) / Cheltuieli cu materiale. pentru producţia în curs de execuţie

(Sm T) / Costul producţiei exerciţiului. pentru produse finite şi semifabricate destinate livrării

(Sm T) / Venituri din activitatea operaţionalăunde: Sm – soldul mediu al elementului respectiv

Consecinţele accelerării sau încetinirii vitezei de rotaţie se materializează în eliberări sau imobilizări de active.

Suma eliberării sau imobilizării de active se stabileşte pe baza relaţiei:(Dz1 – Dzo) ( ).

În exemplul de mai sus obţinem: (306 – 426) x ( ) = - 6877667 lei, care constituie eliberări de active în urma accelerării vitezei de rotaţie a acestora.

7.4. Analiza structurală a surselor de finanţare a activelor

Deşi patrimoniul unei întreprinderi determină capacitatea de producţie şi posibilităţile reale de utilizare a acesteia pe viitor, este necesar de

117

efectuat şi analiza surselor de constituire a activelor, de care dispune întreprinderea la un moment dat.

De regulă, orice unitate economică, ce desfăşoară o anumită activitate, foloseşte atît sursele financiare proprii, cît şi cele împrumutate.

Analiza structurală a surselor financiare ale întreprinderii poate fi efectuată în următorul tabel:

Tabelul 7.4.Analiza structurii surselor de constituire a patrimoniului întreprinderii

Indicatori La finele anului precedent


Abaterea(+;).

suma, lei ponderea, %

suma, lei ponderea,

%

lei %

A 1 2 3 4 5 63.Capital propriu3.1.Capital statutar şi suplimentar3.2.Rezerve3.3.Profit nerepartizat3.4.Capital secundar4.Datorii pe termen lung4.1.Datorii financiare pe termen lung4.2.Datorii pe termen lung calculate5.Datorii pe termen scurt5.1.Datorii financiare pe termen scurt5.2.Datorii comerciale pe termen scurt5.3.Datorii pe termen scurt calculateTotal surse

14316570

7300928 6521630387537106475

918512

417670

500842

2252118

-

572728

167939017487200

81,87

41,7537,292,220,61

5,25

2,39

2,86

12,88

-

3,28

9,60100

13649442

730092851397481208766

-

789206

-

789206

3087552

1008915

899584

117905317526200

77,88

41,6629,336,89

-

4,50

-

4,50

17,62

5,76

5,13

6,73100

-667128

--1381882+821229-106475

-129306

-417670

+288364

+835434

+1008915

+326856

-500337+39000

-3,99

-0,09-7,96+4,67-0,61

-0,75

-2,39

+1,64

+4,74

+5,76

+1,85

-2,87x

118

Din tabel rezultă că suma totală a surselor de constituire a patrimoniului întreprinderii analizate în anul de gestiune s-a majorat cu 39000 lei sau cu 0,22% (17526200/17487200) x 100 - 100. Această abatere a fost asigurată atît de majorarea datoriilor pe termen scurt (+835434 lei).

Este necesar de menţionat că structura surselor de constituire a patrimoniului depinde în mare măsură de particularităţile activităţii desfăşurate de întreprindere şi de starea relaţiilor economico-financiare cu partenerii săi la un moment dat.

În practica analitică se consideră o situaţie normală, cînd raportul dintre sursele proprii şi cele împrumutate este de 50 la 50%.

Examinînd datele din tabelul 7.4., observăm că ponderea principală revine capitalului propriu, care pe parcursul anului de gestiune s-a modificat în structura surselor de constituire a patrimoniului întreprinderii analizate de la 81,87 la 77,88% sau cu o micşorare de 3,99% (77,88 – 81,87).

7.5. Analiza creanţelor şi datoriilor pe termen scurt

Pentru activitatea financiară a întreprinderii este importantă cunoaşterea evoluţiei corelaţiei dintre creanţe şi obligaţii, întrucît acestea influenţează capacitatea de plată.

Apariţia creanţelor este determinată în principal de relaţiile care se formează între întreprindere, în calitate de furnizor şi clienţii săi.

Soldul creanţelor reflectă valoarea mijloacelor întreprinderii care sunt scoase din circuitul economic şi se utilizează temporar de către alte persoane fizice sau juridice.

Opusul creanţelor îl reprezintă obligaţiile sau datoriile întreprinderii către terţi, formate în cadrul relaţiilor acesteia cu furnizorii, acţionarii, salariaţii proprii, bugetul statului, bănci etc.

În cadrul analizei se cercetează în primul rînd evoluţia creanţelor şi obligaţiilor, în raport cu veniturile sau cifra de afaceri (pentru a pune în evidenţă raportul dintre imobilizarea capitalului întreprinderii şi cel care priveşte folosirea surselor atrase).

119

Tabelul 7.5.Aprecierea evoluţiei creanţelor şi datoriilor pe termen scurt,

în raport cu venitul din vînzăriIndicatori La începutul

anuluiLa sfîrşitul anului Abaterea

(+, -)Ritmul

creşterii, %suma, lei ponde-

rea, %suma, lei ponde-

rea, %lei %

A 1 2 3 4 5 6 71. Creanţe pe termen scurt, total inclusiv:1.1.Creanţe comerciale1.2.Creanţe ale părţilor legate1.3. Avansuri acordate1.4.Creanţe privind decontărilor cu bugetul1.5.Creanţe ale personalului1.6. Creanţe privind veniturile calculate1.7.Alte creanţe pe termen scurt

1544528

659976

-

377637

51124

22704

4324

428763

100

42,73

-

24,45

3,31

1,47

0,28

27,76

1015540

370367

20514

146948

187672

32091

31177

226771

100

36,47

2,02

14,47

18,48

3,16

3,07

22,33

-528988

-289609

+20514

-230689

+136548

+9387

+26853

-201992

x

-6,26

+2,02

-9,98

+15,17

+1,69

+2,79

-5,43

65,75

56,12

100

38,91

367,09

141,35

721,02

52,892. Datorii pe termen scurt, total inclusiv:2.1.Datorii financi-are pe termen scurt2.2.Datorii comerci-ale pe termen scurt2.3.Datorii pe ter-men scurt calculate

2252118

-

572728

1679390

100

-

25,43

74,57

3087552

1008915

899584

1179053

100

32,68

29,14

38,18

+835434

+1008915

+326856

-500337

x

+32,68

+3,71

-36,39

137,09

100

157,07

70,213. Venitul din vînzări

14763000 x 20633000 x +5870000 x 139,764. Corelaţia creanţe/obligaţii 0,6858 x 0,3289 x -0,3569 x 47,86

Rezultă că creanţele şi obligaţiile cresc într-un ritm inferior celui aferent venitului din vînzări, ceea ce influenţează favorabil fluxul de disponibilităţi.

120

Această influenţă este accentuată şi de raportul dintre creanţe şi obligaţii, care este subunitar.

La etapa următoare se determină şi se apreciază evoluţia următorilor indicatori: Numărul de rotaţii al creanţelor reflectă viteza de transformare a datoriilor debitoare în numerar şi se calculează prin relaţia:

NC = ,unde:

VV – venitul din vînzări;CVM – valoarea medie a creanţelor.Orice unitate economică cu activitate de producţie trebuie să tindă

spre o performanţă maximă a acestui indicator, ceea ce reflectă eficacitatea colaborării întreprinderii cu clienţii săi. Durata de rotaţie a creanţelor

DC = ,unde:

T – numărul de zile în perioada analizată.Accelerarea rotaţiei creanţelor se interpretează ca o tendinţă pozitivă.

Numărul de rotaţii a datoriilor pe termen scurt indică viteza de plată a datoriilor întreprinderii către terţi.

ND = ,unde:

DTSVM – valoarea medie a datoriilor pe termen scurt. Durata de folosire a surselor atrase

Df = ,Cunoaşterea evoluţiei acestor indicatori este necesară pentru a

putea previziona necesarul de surse pentru activitatea operaţională, în viitor.

Creanţele şi obligaţiile trebuie să fie analizate şi în raport de gradul de vechime. Intervalele de vechime utilizate sînt diferite. În mod normal, acestea ar trebui să fie pînă la 30 zile, între30 şi 90 zile şi peste 90 zile.

121

În Republica Moldova, dată fiind situaţia specifică perioadei, se folosesc următoarele intervale: pînă la 3 luni, între 3 luni şi un an şi peste un an.

Tabelul 7.6.Analiza creanţelor şi datoriilor pe termen scurt

în raport de gradul de vechimeSpecificaţie Creanţe Datorii pe termen scurt

lei % lei %A 1 2 3 4

1. Creanţe/Datorii pe termen scurt, total 1015540 100 3087552 100inclusiv: la care termenul de plată n-a sosit 267493 26,34 1467513 47,53cu termenul expirat:- pînă la 3 luni- de la 3 luni pînă la un an- mai mult de un an

183508368641195898

18,0736,3019,29

213045755201023215

0,6918,6433,14

Rezultă că ponderea principală o deţin creanţele cu o vechime de pînă la un an şi obligaţiile cu o vechime mai mare de un an. În această situaţie trezeşte temei de îngrijorare valoarea datoriilor cu termenul expirat mai mult de un an.

7.6. Analiza fondului de rulment net.

Fondul de rulment (FR) reprezintă partea din capitalul permanent destinată şi utilizată pentru finanţarea activităţii curente operaţionale.

Mărimea absolută a fondului de rulment (FR) poate fi determinată prin două variante de calcul: ca diferenţă între capitalul permanent (Cperm.) şi suma totală a activelor pe termen lung (TAL);

FR = Cperm. – TAL,sau pe baza datelor din bilanţul contabil:

FR = (rd.650 + rd. 770) – rd.180 ca diferenţa între suma totală a activelor curente (TAC) şi total datorii pe termen scurt ale întreprinderii (DTS);

FR = TAC – DTS,122

sau pe baza datelor din bilanţul contabil:FR = (rd.460 – rd.970)

Prin ambele variante de calcul obţinem unul şi acelaşi rezultat cu deosebirea că prima variantă creează posibilitatea aprecierii modalităţii de finanţare a investiţiilor, iar a doua – cea a echilibrului financiar pe termen scurt.

Tabelul 7.7. Calculul fondului de rulment net

Indicatori La începutul anului de gestiune

La sfîrşitul anului de gestiune

A 1 2Prima variantă de calcul

1. Capitalul propriu 14316570 136494422. Datoriile pe termen lung

918512 7892063. Capitalul permanent (rd.1 + rd.2)

15235082 144386484. Activele pe termen lung 12977963 124313345. Fondul de rulment net (rd.3 – rd.4) 2257119 2007314

A doua variantă de calcul1. Activele curente 4509237 50948662. Datoriile pe termen scurt

2252118 30875523. Fondul de rulment net (rd.1 – rd.2) 2257119 2007314

Din calculele efectuate în tabelul 7.7. rezultă că atît la sfîrşitul, cît şi la începutul anului de gestiune întreprinderea analizată dispune de un fond de rulment net pozitiv.

Din comparaţia FR existent şi a normativului acestuia, stabilit în baza duratei ciclului financiar şi a vînzărilor medii zilnice se stabilesc trei situaţii:- cînd valoarea efectivă a fondului de rulment net coincide cu mărimea programată – această situaţie ideală se observă destul de rar în viaţa economică. - excedentul (surplusul) fondului de rulment, în cazul cînd valoarea lui depăşeşte mărimea necesară.

123

- deficitul (lipsa) fondului de rulment net, în cazul cînd valoarea lui este mai mică decît mărimea necesară

(Durata ciclului financiar în zile se calculează potrivit relaţiei:

= + - ,

unde:CTS – creanţe pe termen scurt;DTS – datorii pe termen scurt).

Este de menţionat faptul că ambele abateri (excedentul şi deficitul) influenţează negativ asupra situaţiei financiare a întreprinderii.

Deficitul fondului de rulment este mult mai periculos şi nedorit, pentru că poate crea: staţionări în procesul desfăşurării activităţii operaţionale din cauza lipsei resurselor materiale; greve din cauza reţinerii salariilor; amenzi, penalităţi de plătit creditorilor, furnizorilor, bugetului în legătură cu încălcarea termenelor de achitare; falimentexcedentul fondului de rulment, cu toate că este mai preferabil, are, de asemenea, o serie de urmări financiare negative: micşorarea rentabilităţii (capitalului investit în stocurile activelor curente peste norme nu aduce profit); învechirea, deteriorarea şi pierderea stocurilor excedente de mărfuri şi materiale; cheltuieli suplimentare privind păstrarea şi asigurarea stocurilor excedente de mărfuri şi materiale.

7.7. Analiza lichidităţii şi solvabilităţii întreprinderii

124

Lichiditatea se referă la proprietatea elementelor patrimoniale de a se transforma în bani (aceasta constituie un criteriu de grupare a posturilor de bilanţ).

Solvabilitatea – reprezintă capacitatea întreprinderii de a face faţă obligaţiilor sale băneşti, respectiv de a-şi onora plăţile la termenele scadente.

Literatura de specialitate oferă mai mulţi indicatori relativi (uneori cu diverse denumiri) care caracterizează stabilitatea financiară a întreprinderii: Lichiditatea absolută reflectă în ce măsură întreprinderea este capabilă să-şi onoreze imediat obligaţiile curente:

La = sau ,unde:MB – mijloace băneşti;DTS – total datorii pe termen scurt (+suma datoriilor pe termen lung, care trebuie să fie achitată în anul de gestiune).

Lichiditatea absolută are valoare optimală între 0,20 şi 0,25.Aceasta înseamnă că la fiecare leu datorii curente întreprinderea

trebuie să dispună de 20-25 bani în numerar.De regulă, furnizorii caută o valoare cît mai mare a acestui indicator.

Însă, lipsa de mijloace băneşti, cît şi capacitatea slabă de cumpărare a produselor finite din partea consumatorilor, au creat actualmente o situaţie în care la majoritatea agenţilor economici cu activitate de producţie pe teren rata lichidităţii absolute s-a redus substanţial. (deaceia furnizorii cer plata în prealabil). Lichiditatea intermediară indică capacitatea întreprinderii de a-şi regla datoriile pe termen scurt fără a fi obligată să negocieze stocurile.

Acest indicator este solicitat de instituţiile bancare, şi se examinează cînd întreprinderea pretinde la credite bancare pe termen scurt şi lung.

Li = sau ,unde:

TAC – reprezintă suma totală a activelor curente;SMM – suma stocurilor.

125

Rata lichidităţii intermediare în condiţiile favorabile pentru activitatea de producţie trebuie să tindă spre o mărime unitară (între 0,7 – 1,0). Lichiditatea curentă reflectă posibilitatea mijloacelor curente de care dispune întreprinderea conform datelor din bilanţul contabil de a se transforma într-un termen scurt în lichidităţi necesare pentru a satisface obligaţiile de plată curente.

Acest indicator îi interesează mai mult pe proprietari (acţionari).Lc = sau .

De regulă, se apreciază o rată a lichidităţii curente favorabilă în condiţiile cînd acest indice are o mărime supraunitară (între 2,0 şi 2,5)

În cadrul studiilor de evaluare economică, în special în cazul transmiterii dreptului de proprietate, practica recomandă folosirea următorilor indicatori: Rata solvabilităţii generale (Rsg), exprimă gradul de acoperire a capitalului împrumutat cu activele totale de care dispune întreprinderea şi se determină cu ajutorul relaţiei:

Rsg = sau ,unde: TA – total general activ;

DT – total datorii pe termen lung şi pe termen scurt. Rata solvabilităţii patrimoniale (Rsp) exprimă gradul de acoperire a datoriilor pe termen lung cu capitalul propriu şi se determină cu ajutorul relaţiei:

Rsp = sau ,unde:

CP – reprezintă capitalul propriu;DTL – datorii pe termen lung. 7.8. Analiza fluxurilor mijloacelor băneşti

O componentă importantă a analizei situaţiei financiar- patrimoniale, o constituie cercetarea fluxurilor mijloacelor băneşti întrucît, în practica economică, se consideră că orice activitate trebuie să “degaje bani”, să

126

rezulte un surplus de capital faţă de cel investit în afaceri. O întreprindere poate să fie rentabilă, să realizeze profit, dar să nu fie solvabilă, din cauza lipsei de lichidităţi ca urmare a decalajului dintre încasările şi plăţile pe care le face în cadrul ciclului financiar.

Principalele componente ale încasărilor: încasări din vînzarea produselor, mărfurilor şi serviciilor prestate din perioada curentă şi precedentă; vînzări de valori imobiliare şi mobiliare; contractarea de împrumuturi sau vînzări de titluri; încasări din chirii, dobînzi, dividende şi alte venituri.

În cadrul plăţilor se cuprind: plata pentru cumpărări de mărfuri, materii prime, materiale, prestări de servicii de către terţi; plăţi pentru salarii; achitarea impozitelor, taxelor şi altor datorii faţă de buget; achiziţii de active pe termen lung; plata dobînzilor şi ratelor scadente; răscumpărarea acţiunilor emise de întreprindere; achitarea dividendelor şi alte plăţi.

Diferenţa între plăţile şi încasările întreprinderii efectuate, de regulă, pe parcursul unui an (unui exerciţiu financiar) se concretizează la finele exerciţiului financiar într-o sumă de disponibilităţi nete, denumită Free Cash Flow, pe care întreprinderea poate să o distribuie parţial furnizorilor de capital (dividende acţionarilor şi dobînzi creditorilor), restul rămînînd la dispoziţia acesteia, concretizîndu-se prin variaţia trezoreriei nete. Practic, lucrurile stau altfel datorită operaţiunilor care intervin în cadrul ciclului financiar al întreprinderii, care presupune luarea în considerare a imobilizărilor şi respectiv eliberărilor de capital. Aşa de exemplu, o creştere a soldurilor conturilor de creanţe sau de stocuri reprezintă imobilizări, pe cînd majorarea obligaţiilor se transformă în surse suplimentare de finanţare.

În consecinţă, analiza fluxului de mijloace băneşti presupune stabilirea rezultatului acestuia (plus de mijloace băneşti sau deficit) şi evoluţia sa faţă de perioada precedentă.

127

La etapa iniţială a analizei se studiază modificările survenite în mărimile absolute şi relative ale fluxurilor mijloacelor băneşti în comparaţie cu perioada precedentă şi nivelul programat.

Din punct de vedere al tehnicii de calcul la analiza mărimii şi evoluţiei fluxurilor mijloacelor băneşti pot fi determinate: abaterea absolută a acestora, ritmul creşterii, sporul creşterii, % îndeplinirii planului şi % abaterii faţă de plan.

Aprecierea informaţiilor obţinute se efectuează pornind de la următoarele considerente:

Desfăşurarea reuşită a activităţii operaţionale trebuie să genereze fluxul net pozitiv.Menţinerea şi dezvoltarea potenţialului economic al întreprinderii condiţionează fluxul net negativ din activitatea de investiţii.Fluxurile pozitive din activitatea operaţională şi cea financiară trebuie să compenseze fluxul negativ din activitatea de investiţii.Nerespectarea primei şi ultimei condiţii provoacă scăderea soldului

mijloacelor băneşti şi insolvabilitatea întreprinderii. Neglijarea celui de-al doilea aspect determină reducerea potenţialului întreprinderii în perspectivă.

La următoarea etapă se efectuează analiza factorială a fluxurilor mijloacelor băneşti. Scopul acestei etape constă în determinarea cauzelor principale ce au provocat modificări esenţiale în fluxurile mijloacelor băneşti. Pentru atingerea acestui obiectiv se foloseşte metoda balanţieră, întrucît există legătura aditivă dintre indicatorul rezultativ şi factorii influenţi:

FNMB = (ÎMBO – PMBO) + (ÎMBI – PMBI) + (ÎMBF – PMBF) + + (ÎMBE – PMBE),

unde:FNMB – fluxul net total de mijloace băneşti;ÎMBO – încasările băneşti operaţionale;PMBO – plăţile băneşti operaţionale;ÎMBI – încasările băneşti din activitatea de investiţii;PMBI – plăţi băneşti din activitatea de investiţii;ÎMBF – încasările băneşti din activitatea financiară;PMBF – plăţi băneşti din activitatea financiară;

128

ÎMBE – încasările băneşti excepţionale;PMBE – plăţi băneşti excepţionale.

TEMA 8. MODELE DE ANALIZĂ COMPLEXĂ A EFECTELOR UTILIZĂRII RESURSELOR ASUPRA REZULTATELOR

Obiective:

► Caracteristica întreprinderii ca sistem.► Explicarea importanţei analizei complexe a activităţii întreprinderii.► Examinarea diverselor modele de analiză complexă a activităţii întreprinderii.

8.1. Întreprinderea ca sistem

Pe lîngă cercetarea analitică a diferitelor secţiuni ale activităţii întreprinderii este necesară o analiză complexă, care să pună în evidenţă un şir de corelaţii, de interdependenţe, ceea ce permite determinarea de pe poziţia unei abordări sistematice a eficienţei valorificării resurselor intrate în circuitul economic.

Întreprinderea, ca sistem, reprezintă un ansamblu de elemente organizate pe baza legăturilor de condiţionare dintre ele, care-şi desfăşoară activitatea într-un mediu dinamic pe care îl influenţează şi de care este influenţată cu scopul de a realiza anumite obiective.

Rezultă că în abordarea sistematică a întreprinderii urmează să reliefăm obiectivele – adică suportul motivator, raţiunea de a fi a întreprinderii, elementele sau entităţile care alcătuiesc componenţa

129

constructivă, relaţiile sau raporturile dintre elementele sistemului, care reprezintă o componentă funcţională.

Elementele şi relaţiile sistemului încadrat într-o configuraţie bine determinată şi relativ stabilă alcătuiesc structura acestuia, care constituie o caracteristică determinantă a sistemului.

Într-o accepţiune generală, structura o definim ca mod de asociere a elementelor constitutive ale unui sistem. De pe poziţia definirii întreprinderii ca sistem structural, putem stabili cinci elemente definitorii, şi anume: resurse, relaţii, activităţi, rezultate şi eficienţă.

Stabilirea elementelor definitorii ale întreprinderii constituie punctul de plecare în analiza întreprinderii ca un complex de structuri. Adîncind procentul de analiză de tip structural se urmăresc componentele fiecărui element definitoriu, cu alte cuvinte, se pătrunde în activitatea sistemului “întreprindere” din treaptă în treaptă, utilizînd analiza structurală.

Abordarea sistematică a întreprinderii deplasează accentul pe cercetarea întregului şi deduce informaţiile despre componente din studierea comportamentului de ansamblu.

Întreprinderea, ca sistem, prezintă un şir de caracteristici, ea este un sistem socio – economic, dinamic, complex, probabilistic, deschis, relativ stabil, autoreglabil şi autoorganizabil.

În interiorul întreprinderii, ca sistem, distingem subsisteme (sectoare, secţii, activităţi, funcţiuni): acestea funcţionează semiindependent, fiind integrate ansamblului întreprinderii care este orientat spre realizarea anumitor obiective.

Analiza activităţii întreprinderii, prin prisma teoriei sistemelor, oferă posibilitatea de a releva eficienţa sistemului “întreprindere”, a organizării şi conducerii lui, modul în care diferitele subsisteme îşi aduc contribuţia la rezultatele de ansamblu, disfuncţionalităţile care pot apare. Analiza serveşte în continuare ca instrument de elaborare a deciziilor de reglare a sistemului în scopul valorificării maxime a resurselor pe care le are la dispoziţie întreprinderea.

8.2. Modele de analiză complexă a întreprinderii

130

Orice model de analiză complexă reprezintă un instrument de cercetare bazat pe simplificarea realităţii. În modelele de analiză a rezultatelor (în special a producţiei), unul din aspectele de bază care priveşte simplificarea realităţii se referă la faptul că producţia, ca rezultat esenţial al activităţii întreprinderii, a fost explicată, în mod izolat, prin prisma unui singur factor al procesului de producţie. Ca urmare cele trei modele fundamentale, corespunzătoare celor trei factori ai procesului de producţie, au apărut astfel:

VPF = Th x Wh,în care sînt puşi în evidenţă cei doi factori (unul cantitativ şi altul calitativ) ai forţei de muncă:

Th – numătul de ore lucrate de toţi lucrătorii;Wh – productivitatea medie orară a muncii.

VPF = Nu x ,în care sînt puşi în evidenţă cei doi factori (unul cantitativ şi altul calitativ) ai mijloacelor de muncă:

Nu – numărul de utilaje instalate; - productivitatea medie anuală a unui utilaj.

VPF = ,în care apar cele două variabile ale obiectelor muncii:

Ct – consumul total de materiale;Cs – consumul specific de materiale.La prima etapă de analiză este important de a efectua analiza

influenţei tuturor factorilor (forţa de muncă, mijloacele de muncă şi obiectele muncii) izolat unul faţă de altul asupra volumului de producţie.

Datele pentru analiza respectivă se iau din rapoartele statistice 1-m Munca, 1–P Producţie, 5–C Consumurile şi cheltuielile întreprinderii, Anexa la Bilanţul contabil din raportul financiar anual şi altele.

Analiza volumului de producţie fabricată în dependenţă de influenţa forţei de muncă asupra lui se efectuează prin metoda diferenţelor absolute. Modelul analitic este: VPF = Th x Wh (R = a x b).

Tabelul 8.1.

Calculul influenţei factorilor de muncă asupra modificării volumului de producţie

131

IndicatoriAnul

precedentAnul de gestiune

Abaterea (+, -)

inclusiv sub influenţa

Th Wh

A 1 2 3 4 51.Volumul producţiei fabricate, mii lei 18428 25022 +6594 - 20 +66142.Numărul de ore lucrate de toţi muncitorii, ore 116000 115874 - 1263.Productivitatea medie orară a muncii, lei 158,86 215,94 +57,08

(- 126) x 158,86 = - 20016lei;(+ 57,08) x 115874 = +6614088lei.Balanţa influenţei factorilor: (- 20016) + 6614088 = +6594 (mii lei)Reieşind din rezultatele obţinute se poate constata că la întreprinderea

analizată volumul de producţie s-a majorat în anul curent, faţă de anul precedent cu +6594 mii lei. Analiza factorială a arătat că asupra acestei modificări a influenţat pozitiv majorarea productivităţii medii orare a muncii care a contribuit la majorarea volumului producţiei fabricate cu +6614088lei. Totodată, volumului de producţie s-a diminuat sub influenţa negativă a micşorării numărului de ore lucrate de toţi muncitorii cu – 20016 lei. Aşadar, întreprinderea analizată dispune de rezerve de sporire a volumului de producţie în mărime de – 20016 lei.

Analiza următorului model fundamental, corespunzător mijloacelor de muncă, de asemenea se efectuează prin metoda diferenţelor absolute. Modelul analitic de calcul este: VPF = Nu x (R = a x b).

Tabelul 8.2.Calculul influenţei mijloacelor de muncă

asupra modificării volumului de producţie

IndicatoriAnul

preced.Anul de gestiune

Abaterea(+,- )

inclusiv sub influenţaNu

1.Volumul producţiei fabricate, mii lei 18428 25022 +6594 +147 +64472.Numărul de utilaje instalate, mii lei 250 252 + 2

132

3.Productivitatea medie anuală a unui utilaj,lei 73712 99294 +25582

(+2) x 73712 = +147 mii lei;(+25582) x 252 = +6447 mii lei.Balanţa influenţei factorilor: 147 + 6447 = +6594 (mii lei).Conform rezultatelor obţinute se poate constata că la întreprinderea

analizată volumul de producţie în anul curent în comparaţie cu anul precedent s-a majorat cu +6594 mii lei. La modificarea acestui indicator au influenţat doi factori: modificarea numărului de utilaje instalate a contribuit la majorarea volumului de producţie cu +147 mii lei şi modificarea productivităţii medii anuale a unui utilaj a influenţat pozitiv volumul de producţie majorîndu-l cu – 6447 mii lei.

Şi, în sfîrşit, analiza ultimului model fundamental, corespunzător obiectelor muncii, se efectuează prin metoda substituirii în lanţ. Modelul analitic de calcul: VPF = (R = ).

Ct0 = 1314012 leiCt1 = 2398974 leiCs0 = 7,1305 baniCs1 = 9,5875 baniInfluenţa modificării consumului total de materiale se determină astfel:

Ra = - = +15216 (mii lei)Influenţa modificării consumului specific de materiale se determină

astfel:Rb = – = 25022 – 33644 = - 8622 (mii lei)

Balanţa influenţei factorilor: 15216 + (- 8622) = +6594 (mii lei)Rezultatele calculelor arată că asupra modificării volumului de

producţie a influenţat pozitiv majorarea consumului total de materiale, care a contribuit la majorarea volumului de producţie cu + 15216 mii lei. În urma majorării consumului specific de materiale volumul de producţie s-a diminuat cu - 8622 mii lei.

În fiecare din aceste modele se face abstracţie de ceilalţi doi factori ai procesului de producţie. Întrucît cei trei factori sînt interdependenţi, înseamnă că producţia nu se poate obţine decît prin acţiunea simultană a

133

lor. Se pune, deasemenea, problema substituibilităţii factorilor procesului de producţie (de exemplu: în ce măsură se înlocuieşte forţa de muncă cu mijloace de muncă).

Dacă se operează izolat cu fiecare din cele trei modele de mai sus, sporul de producţie se explică prin prisma unui singur factor al procesului de producţie. Se obţine astfel un spor al producţiei triplu faţă de cel real.

În consecinţă, din punct de vedere metodologic, apare necesară constituirea unor modele în care să fie cuprinşi toţi cei trei factori ai procesului de producţie cu relaţiile dintre ei.

O modalitate simplă de a rezolva repartizarea sporului producţiei pe factori ar fi de a diviza toate influenţele cu trei, ceea ce ar echivala cu ideea că importanţa celor trei factori este egală în procesul de producţie. În realitate, rolul factorilor este diferit în diverse ramuri şi întreprinderi. Apare, în acest sens, ideea unei ponderări a influenţelor, care s-ar putea face, de exemplu, în funcţie de ponderea fiecărui factor reflectată în costuri.

O altă variantă de a construi un model complex de analiză porneşte de la modelul VPF = Th x Wh (care se referă la forţa de muncă), în care se dezvoltă productivitatea medie orară a muncii avînd în vedere că ceilalţi doi factori sintetizaţi în mijloace de producţie (MF) influenţează asupra productivităţii muncii prin gradul de înzestrare a forţei de muncă cu mijloace de producţie (ÎMF) şi prin eficienţa folosirii mijloacelor de producţie (). Raţionamentul poate fi redat în modul următor:

Wh = VPF Th,VPF = MF x ,

= VPF MF,ÎMF = MF Th,

Wh = (MF x ) Th = ÎMF x ,deci: VPF = Th x ÎMF x ,unde:Th – numărul de ore lucrate de toţi muncitorii;ÎMF – înzestrarea muncii cu fonduri; – randamentul fondurilor.

134

Datele iniţiale pentru această analiză se culeg din rapoartele statistice 1-P Producţie, 1-m Munca, Anexa la Bilanţul contabil şi alte documente. Analiza se efectuează prin metoda substituirii în lanţ sau metoda diferenţelor absolute.

Tabelul 8.3.Date iniţiale pentru analiză

Indicatori Anul prece-dent

Anul de gestiune

Abaterea(+,-)

1.Volumul producţiei fabricate, mii lei 18428 25022 +65942.Valoarea medie anuală a mijloacelor fixe de producţie, mii lei 8376 10785 +24093.Numărul de ore lucrate de toţi muncitorii, ore 835200 869055 +338554.Înzestrarea muncii cu mijloace fixe, lei 10,03 12,41 +2,385.Randamentul mijloacelor fixe, lei 2,20 2,32 +0,12

În acest model se vor îmbina cei trei factori ai procesului de producţie (forţa de muncă, mijloacele de muncă şi obiectele muncii). Cu ajutorul metodei diferenţelor absolute sau a substituirii în lanţ se separă influenţele celor trei factori asupra sporului producţiei. Primul factor se referă la cantitatea de forţă de muncă utilizată (timpul cheltuit), al doilea reprezintă o îmbinare între mijloacele de producţie şi forţa de muncă (reflectă şi substituirea forţei de muncă cu mijloace de muncă), iar al treilea se referă la eficienţa utilizării mijloacelor fixe de producţie.

Tabelul 8.4.Calculul influenţei factorilor

asupra modificării volumului de producţieNr.

calc.Nr.

subs.factorii VPF Calculul

influenţei

factorilor

Rezultatul

influenţei factorilor

Denumirea factorilorTh ÎMF

1 0 835200 10,03 2,20 18428 - - -

135

2 1 869055 10,03 2,20 19177 19177-18428

+749 Mod. Th

3 2 869055 12,41 2,20 23727 23727-19177

+4550 Mod. ÎMF

4 3 869055 12,41 2,32 25022 25022-23727

+1295 Mod.

Balanţa influenţei factorilor: 749 + 4550 + 1295 = +6594 (mii lei)Conform rezultatelor obţinute se poate constata că asupra volumului

de producţie au influenţat pozitiv trei factori şi anume: numărul de ore lucrate de toţi muncitorii cu + 749 mii lei, înzestrarea muncii cu mijloace fixe cu +4550 mii lei şi randamentul mijloacelor fixe cu + 1295 mii lei.

O altă cale de a construi modele complexe o constituie trecerea de la un model la altul potrivit circuitului economic prin înlocuiri succesive. Ca exemplu poate servi următorul model:

= ( ) x ( ) x ( ) x ( ), unde: P – profitul; MF – mijloace fixe; Mc – mijloace curente; VPG – volumul producţiei globale; VPF – volumul producţiei fabricate; VPV – volumul producţiei vîndute.Se constată că numărătorul dintr-un raport devine numitor în raportul

următor. Fiecare raport (coeficient) are o anumită valoare cognitivă.O altă modalitate de a studia acţiunea complexă a factorilor

procesului de producţie o constituie funcţiile de producţie.Funcţia de producţie pune în evidenţă dependenţa funcţională dintre

mărimea factorilor de producţie, care reprezintă intrările în sistem, şi rezultatul procesului de producţie (producţie fizică, producţie globală, producţie netă, venit naţional etc.), care reprezintă ieşirile din sistem. Altfel, funcţia de producţie reflectă într-un model raportul real dintre resurse şi producţie.

Construirea funcţiei de producţie, ca a oricărui model, presupune două etape:

136

- identificarea factorilor esenţiali şi definirea formei funcţiei (analiza calitativă a modelului);- parametrizarea funcţiei de producţie, adică calculul valorilor numerice ale parametrilor cu ajutorul unor date statistice pe baza analizei de corelaţie şi regresie (analiza cantitativă a modelului).

Funcţiile de producţie pot fi construite static (sincron), pe baza unei mulţimi de indicatori la un moment determinat (interval de timp), sau dinamic (diacronic), pe baza unor serii de date care reflectă dinamica fenomenului.

Într-o formă generală funcţia de producţie se scrie astfel:Y = F (x1, x2, ……..xn),

unde: Y – producţia (ieşirea din sistem); x1, x2,……….xn - mărimea factorilor de producţie.Funcţia de producţie trebuie să satisfacă anumite cerinţe de ordin

logic, economic şi matematic, dintre care cele mai importante sunt:- toate variabilele care intră în funcţia de producţie trebuie să fie măsurabile;- producţia este imposibilă fără cheltuirea de resurse;- toate resursele cuprinse în funcţia de producţie sunt necesare procesului de producţie, adică în termeni matematici, în absenţa uneia dintre ele producţia este egală cu zero;- se consideră că resursele sunt într-o anumită măsură interşanjabile (interschimbabile), iar în cazurile limită ele pot intra în proporţii strict determinate;- dacă mărimea unei resurse este limitată, atunci producţia nu poate creşte la infinit;- toate variabilele trebuie să aibă sens economic clar;- funcţia de producţie este crescătoare în raport cu toate argumentele sale.

Estimarea parametrilor funcţiei de producţie se efectuează, de obicei, prin metoda celor mai mici pătrate. Determinarea gradului de dependenţă dintre variabilele independente şi cea dependentă se realizează prin utilizarea dispersiei, a abaterii medii pătratice, a coeficientului de corelaţie simplă şi multiplă.

137

În general, în aplicaţiile practice sunt preponderente funcţiile de producţie bifactoriale de tip Cobb – Donglas, în care factorii de producţie sunt forţa de muncă (L) şi mijloacele de producţie (capitalul, K):

Y = F (L, K)Referitor la primul factor de producţie, respectiv forţa de muncă, în

general, se măsoară în unităţi naturale şi se referă la numărul mediu al întregului personal sau numărul mediu al muncitorilor. Se poate face şi o cuantificare valorică, în sensul: fondul de retribuţie al personalului respectiv.

Cu privire la cel de-al doilea factor, datorită caracterului său eterogen, măsurarea se face valoric. În mod normal, trebuie cuprinse atît mijloacele fixe, cît şi cele curente, ambele constituind mijloace de producţie. În unele modele sunt cuprinse numai cele fixe, ca avînd un rol determinant în procesul de producţie.

Este important de subliniat faptul că în legătură cu ambii factori intervin modificări structurale, judecate după diferite criterii, care influenţează asupra rezultatului (producţiei, profitului); aceste modificări trebuie avute în vedere prin coeficienţi de ponderare stabiliţi pe baza unei analize temeinice economico – statistice.

Pe baza unor asemenea consideraţii teoretice, se construiesc tipuri concrete de funcţii de producţie care să servească procesului de analiză şi decizie. Forma primară a funcţiei Cobb Douglas este:

F (L, K) = AL KCoeficienţii şi 1 - (respectiv ) sunt coeficienţi de elasticitate a

producţiei în raport cu fiecare din factorii procesului de producţie (arată cu cît creşte producţia cînd factorul respectiv creşte, iar celălalt rămîne constant). Aceşti coeficienţi se stabilesc pe baze statistice.

Funcţiile de producţie au fost dezvoltate pentru a pune în evidenţă, în mod independent, şi alţi factori ai procesului de producţie, cum ar fi progresul tehnico – ştiinţific, calificarea forţei de muncă, importul de mijloace de producţie etc. Se pun în atenţia cercetătorilor şi alte direcţii de dezvoltare a funcţiilor de producţie, cum ar fi: estimarea resurselor naturale consumate şi a materialelor refolosibile; luarea în considerare a decalajului în timp între momentul efectuării cheltuielilor şi momentul

138

obţinerii producţiei; reflectarea specificului diferitelor ramuri ale economiei naţionale.

Funcţiile de producţie reprezintă astfel un instrument util pentru analiza economică, pentru planificare şi prognoză în vederea punerii în evidenţă a dependenţei producţiei (venitul naţional) de consumul de resurse, de factori calitativi şi cantitativi, a eficienţei producţiei în condiţiile schimbării dimensiunii acesteia, a dezvoltării întreprinderilor, ramurilor şi subramurilor etc.

RAPORTUL FINANCIAR

AL ANULUI DE GESTIUNE 200_

Unitatea (întreprinderea) SA „Ionel”Judeţul (municipiul) ChişinăuTipul de activitate industrie Cod fiscal 271699Adresa Chişinău, str. BulgarăContabil şef Negară Olesea

BILANŢUL CONTABILla 31 decembrie 200_

Nr. A C T I V Cod rînd

La finele perioadei de

gestiune curente


precedent1.

1.1.ACTIVE PR TERMEN LUNGActive nematerialeActive nemateriale (111, 112) 010 35395 22223Amortizarea activelor nemateriale (113) 020 (9500) (6250)Valoarea de bilanţ a activelor nemateriale (rd.010 – rd.020) 030 25895 15973

1.2. Active materiale pe termen lungActive materiale în curs de 040 1250000 2702328

139

execuţie (121)Terenuri (122) 050 3351286 4528300Mijloace fixe (123) 060 10785000 8376000Resurse naturale (125) 070Uzura şi epuizarea activelor materiale pe termen lung (124, 126)

080 (3019800) (2680320)

Valoarea de bilanţ a activelor materiale pe termen lung (rd.040 + rd.050 + rd.060 + rd.070 – rd.080)

090 12366486 12926308

1.3. Active financiare pe termen lungInvestiţii pe termen lung în părţi nelegate (131)

100 14182 17282

Investiţii pe termen lung în părţi legate (132) 110Modificarea valorii investiţiilor pe termen lung (133) 120Creanţe pe termen lung (134) 130 15000 15000Active amânate privind impozitul pe venit (135) 140Avansuri acordate (136) 150 6500 3400Total s.1.3. (rd.100 + rd.110 ± rd.120 + rd.130 + rd.140 + rd.150)

160 35682 35682

1.4. Alte active pe termen lung (141, 142) 170 3271Total capitolul 1 (rd.030 + rd.090 + rd.160 + rd.170) 180 12431334 12977963

2.2.1.

ACTIVE CURENTEStocuri de mărfuri şi materialeMateriale (211) 190 12170 2500Animale la creştere şi îngrăşat (212)

200

Obiecte de mică valoare şi scurtă durată (213-214) 210 590 2250Producţie în curs de execuţie (215)

220 23520 21480

140

Produse (216) 230 3987773 2821596Mărfuri (217) 240 12230 7500Total s.2.1. (rd.190 + rd.200 + rd.210 + rd.220 + rd.230 + rd.240)

250 4036283 2855326

2.2. Creanţe pe termen scurtCreanţe aferente facturilor comerciale (221) 260 370367 659976Corecţii la datorii dubioase (222) 270 ( ) ( )Creanţe ale părţilor legate (223) 280 20514Avansuri acordate (224) 290 146948 377637Creanţe privind decontările cu bugetul (225) 300 187672 51124Taxa pe valoarea adăugată de recuperat (226) 310Creanţe ale personalului (227) 320 32091 22704Creanţe privind veniturile calculate (228) 330 31177 4324Alte creanţe pe termen scurt (229)

340 226771 428763

Total s.2.2. (rd.260 – rd.270 + rd.280 + rd.290 + rd.300 + rd.310 + rd.320 + rd.330 + rd.340)

350 1015540 1544528

2.3. Investiţii pe termen scurtInvestiţii pe termen scurt în părţi nelegate (231) 360 15000 15000Investiţii pe termen scurt în părţi legate (232) 370Diminuarea valorii investiţiilor pe termen scurt (233) 380 ( ) ( )Total s.2.3. (rd.360 + rd.370 – rd.380) 390 15000 15000

2.4. Mijloace băneştiCasa (241) 400 1250 4500Cont curent (242) 410 10293 59750Cont valutar (243) 420 16450 24500Alte mijloace băneşti (244, 245, 246)

430 50

141

Total s.2.4. (rd.400 + rd.410 + rd.420 + rd.430) 440 28043 88750

2.5. Alte active curente (251, 252) 450 5633TOTAL capitolul 2 (rd.250 + rd.350 + rd.390 + rd.440 + rd.450)

460 5094866 4509237

TOTAL GENERAL ACTIV (rd.180 + rd.460) 470 17526200 17487200

3.3.1.

CAPITAL PROPRIUCapital statutar şi suplimentarCapital statutar (311) 480 7300928 7300928Capital suplimentar (312) 490Capital nevărsat (313) 500 ( ) ( )Capital retras (314) 510 ( ) ( )Total 3.1. (rd.480 + rd.490 – rd.500 – rd.510) 520 7300928 7300928

3.2. RezerveRezerve stabilite de legislaţie (321)

530 181315 58130

Rezerve prevăzute de statut (322)

540 120876 38754

Alte rezerve (323) 550 4837557 6424746Total s.3.2. (rd.530 + rd.540 + rd.550) 560 5139748 6521630

3.3. Profit nerepartizat (pierdere neacoperită)Corectarea rezultatelor perioadelor precedente (331) 570Profitul nerepartizat (pierderea neacoperită) al anilor precedenţi (332) 580Profitul net (pierderea) al perioadei de gestiune (333) 590 1208766 387537Profit utilizat al anului de gestiune (334) 600 ( ) ( )Total s.3.3. (±rd.570 ± rd.580 ±rd.590 – rd.600) 610 1208766 387537

3.4. Capital secundarDiferenţe din reevaluarea

142

activelor pe termen lung (341) 620 106475Subvenţii (342) 630Total s.3.4. (±rd.620 + rd.630) 640 106475TOTAL capitolul 3 (rd.520 + rd.560 ± rd.610 ± rd.640) 650 13649442 14316570

4.4.1.

DATORII PE TERMEN LUNGDatorii financiare pe termen lungCredite bancare pe termen lung (411, 412)

660 417670

Împrumuturi pe termen lung (413)

670

Alte datorii financiare pe termen lung (414) 680Total s.4.1. (rd.660 + rd.670 + rd.680) 690 417670

4.2. Datorii pe termen lung calculateDatorii de arendă pe termen lung (421)

700

Venituri anticipate pe termen lung (422) 710Finanţări şi încasări cu destinaţie specială (423) 720Avansuri primite (424) 730 24600 16700Datorii amânate privind impozitul pe venit (425) 740Alte datorii pe termen lung calculate (426) 750 764606 484142Total s.4.2. (rd.700 + rd.710 + rd.720 + rd.730 + rd.740 + rd.750)

760 789206 500842

TOTAL capitolul 4 (rd.690 + rd.760) 770 789206 918512

5.5.1.

DATORII PE TERMEN SCURTDatorii financiare pe termen scurt 780 950000

143

Credite bancare pe termen scurt (511, 512)Împrumuturi pe termen scurt (513)

790

Cota curentă a datoriilor pe termen lung (514) 800Alte datorii financiare pe termen scurt (515, 516) 810 58915Total s.5.1. (rd.780 + rd.790 + rd.800 + rd.810) 820 1008915

5.2. Datorii comerciale pe termen scurtDatorii privind facturile comerciale (521)

830 899584 572728

Datorii faţă de părţile legate (522)

840

Avansuri primite (523) 850Total s.5.2. (rd.830 + rd.840 + rd.850) 860 899584 572728

5.3. Datorii pe termen scurt calculateDatorii privind retribuirea muncii (531)

870 119500 132100

Datorii faţă de personal privind alte operaţii (532) 880 24550 9050Datorii privind asigurările (533) 890 132450 145670Datorii privind decontările cu bugetul (534) 900 314800 922450Datorii preliminare (535) 910Datorii privind plăţile extrabugetare (536) 920Datorii faţă de fondatori şi alţi participanţi (537) 930 50240Rezerve pentru cheltuieli şi plăţi preliminare (538) 940 14750Alte datorii pe termen scurt (539)

950 522763 470120

Total s.5.3. (rd.870 + rd.880 + rd.890 + rd.900 + rd.910 +

144

rd.920 + rd.930 + rd.940 + rd.950)

960 1179053 1679390

TOTAL capitolul 5 (rd.820 + rd.860 + rd.960) 970 3087552 2252118TOTAL GENERAL PASIV (rd.650 + rd.770 + rd.970) 980 17526200 17487200

RAPORTUL PRIVIND REZULTATELE FINANCIAREde la 1 ianuarie pînă la 31 decembrie 200_

Indicatori Cod. rd.

Perioada de gestiune

Perioada corespunzătoar

e a anului precedent

Vânzări nete (611) 010 20633000 14763000Costul vânzărilor (711) 020 18222902 18182598Profitul brut (pierdere globală) (rd.010 – rd.020) 030 2410098 (3419598)Alte venituri operaţionale (612) 040 18757150 22154300Cheltuieli comerciale (712) 050 4928681 4687972Cheltuieli generale şi administrative (713) 060 9896020 8025620Alte cheltuieli operaţionale (714) 070 4890023 6038298Rezultatul din activitatea operaţională: profit (pierdere) (rd.030 + rd.040 – rd.050 – rd.060 – rd.070) 080 1452524 (17188)Rezultatul din activitatea de investiţii: profit (pierdere) (621 – 721) 090 69500 533433Rezultatul din activitatea financiară: profit (pierdere) (622 – 722) 100 8060 (10950)Rezultatul din activitatea economico-financiară: profit (pierdere) (±rd.080 ± rd.090 ± rd.100) 110 1530084 505295Rezultatul excepţional: profit (pierdere) (623 – 723) 120 (2000)Profitul (pierderea) perioadei de gestiune pînă la impozitare (±rd.110 ± rd.120)

130 1530084 503295

Cheltuieli (economii) privind

145

impozitul pe venit (731) 140 321318 115758Profitul net (pierdere netă) (±rd.130 ± rd.140) 150 1208766 387537

RAPORTUL PRIVIND FLUXUL CAPITALULUI PROPRIUla 31 decembrie 200_

Nr. cap

Indicatori Cod

rd.


precedent

Încasat (calculat)

Consumat (virat)

La finele perioadei

de gestiune curente

1. Capital statutar şi suplimentarCapital statutar (311) 010 7300928 7300928Capital suplimentar (312) 020Capital nevărsat (313) 030 ( ) ( )Capital retras (314) 040 ( ) ( )Total s.1 (rd.010 ± rd.020 – rd.030 – rd.040) 050 7300928 7300928

2. RezerveRezerve stabilite de legislaţie (321) 060 58130 123185 181315Rezerve prevăzute de statut (322) 070 38754 82122 120876Alte rezerve (323) 080 6424746 1587189 4837557Total s.2 (rd.060 + rd.070 + rd.080) 090 6521630 205307 1587189 5139748

3. Profit nerepartizat (pierdere neacoperită)Corectarea rezultatelor perioadelor precedente (331) 100Profitul nerepartizat

146

(pierderea neacoperită) al anilor precedenţi (332) 110Profitul net (pierderea) al perioadei de gestiune (333) 120 387557 821229 1208766Profit utilizat al anului de gestiune (334) 130 ( ) ( )Total s.3 (±rd.100 ± rd.110 ± rd.120 – rd.130) 140 387537 821229 1208766

4. Capital secundarDiferenţe din reevaluarea activelor pe termen lung (341) 150 106475 106475Subvenţii (342) 160Total s.4 (±rd.150 ± rd.160) 170 106475 106475TOTAL GENERAL (rd.050 + rd.090 ± rd.140 ± rd.170) 180 14316570 1026536 1693664 13649442

RAPORTUL PRIVIND FLUXUL MUJLOACELOR BĂNEŞTIde la 1 ianuarie pînă la 31 decembrie 200_

Fluxul mijloacelor băneşti pe tipuri de activităţi Codul rândului

Perioada de gestiune

Activitatea operaţionalăÎncasări băneşti din vânzări 010 20633000Plăţi băneşti furnizorilor şi antreprenorilor 020 23112925Plăţi băneşti salariaţilor şi contribuţii pentru asigurările sociale 030 750975Plata dobânzilor 040Plata impozitului pe venit 050 321318Alte încasări ale mijloacelor băneşti 060 3574600Alte plăţi ale mijloacelor băneşti 070 9012Fluxul net al mijloacelor băneşti din activitatea

147

operaţională(rd.010-rd.020-rd.030-rd.040-rd.050+rd.060-rd.070)

080 3370

Activitatea de investiţiiÎncasări băneşti din ieşirea activelor pe termen lung 090 559822Plăţi băneşti pentru procurarea activelor pe termen lung

100 575492

Dobânzi încasate 110Dividende încasate 120Alte încasări (plăţi) ale mijloacelor băneşti 130Fluxul net al mijloacelor băneşti din activitatea de investiţii(rd.090-rd.100+rd.110+rd.120±rd.130) 140 (15670)Activitatea financiarăÎncasări băneşti sub formă de credite şi împrumuturi

150 950000

Plăţi băneşti privind credite şi împrumuturi 160 417670Plata dividendelor 170 32450Încasări din emisiunea de acţiuni proprii 180Plăţi băneşti la răscumpărarea acţiunilor proprii 190Alte încasări (plăţi) ale mijloacelor băneşti 200 (485900)Fluxul net al mijloacelor băneşti din activitatea financiară(rd.150-rd.160-rd.170+rd.180-rd.190±rd.200)

210 13980

Fluxul net din activitatea economico-financiară pînă la articolele excepţionale(±rd.080±rd.140±rd.210) 220 5060Încasări (plăţi) excepţionale ale mijloacelor băneşti 230Fluxul net total (±rd.220±rd.230) 240 5060Diferenţe de curs favorabile (nefavorabile) 250 (65767)Soldul mijloacelor băneşti la începutul anului 260 88750Soldul mijloacelor băneşti la sfârşitul perioadei de gestiune (±rd.240±rd.250±rd.260) 270 28043

148

Teste de evaluare

la tema: Analiza asigurării şi eficienţei utilizării factorilor de producţie

Testul 1

1. Numiţi indicatorii care caracterizează asigurarea întreprinderii cu resurse umane sub aspect cantitativ şi calitativ. Scrieţi relaţiile de calcul a acestora.2. Numiţi factorii care influenţează timpul efectiv lucrat şi metoda de calcul a influenţei lor.3. Numiţi factorii care influenţează productivitatea medie anuală a unui muncitor şi metoda de calcul a influenţei lor.4. Să se calculeze influenţa factorilor generali de muncă la devierea volumului vânzărilor nete folosind următoarea informaţie:

Indicatori Anul precedent Anul de gestiune curent

1. Volumul vânzărilor nete, mii lei 21108 210302. Numărul mediu scriptic de salariaţi 2008 19553. Productivitatea medie anuală a unui salariat, lei

? ?

De formulat concluzii.

5. Numiţi indicatorii care caracterizează starea funcţională a mijloacelor fixe şi scrieţi relaţiile de calcul a lor.6. Numiţi indicatorii care caracterizează eficienţa utilizării mijloacelor fixe şi scrieţi relaţiile de calcul a lor.

149

7. Numiţi factorii care influenţează randamentul mijloacelor fixe de producţie şi metoda de calcul a influenţei lor.8. Scrieţi relaţia de calcul a duratei de imobilizare a stocului de materiale.9. Numiţi indicatorii care caracterizează eficienţa utilizării resurselor materiale şi scrieţi relaţiile de calcul a lor.10. Să se calculeze influenţa factorilor generali, legaţi de asigurarea şi utilizarea resurselor materiale, la devierea volumului vânzărilor nete.


Anul de gestiune curent

1. Volumul vânzărilor nete, mii lei 21108 210302.Consumul total de resurse materiale, mii lei

5585 5391

3.Randamentul resurselor materiale consumate, lei

? ?

De formulat concluzii.

Baremul de apreciere: Subiectele 1, 2, 5, 6, 7, 9 se apreciază cu câte 1,0 punct, 3 şi 8 – 0,5 puncte, 4 şi 10 – 1,5 puncte. Succes!

Testul 2

1. Numiţi indicatorii specifici privind formarea şi utilizarea fondului total de timp şi sursa de informaţie pentru analiza lor.2. Numiţi factorii care influenţează productivitatea medie anuală a unui salariat şi metoda de calcul a influenţei lor.3. Să se calculeze influenţa factorilor la devierea productivităţii medii anuale a unui muncitor folosind următoarea informaţie:

Indicatori Anul precedent Anul de gestiune curent

1. Productivitatea medie anuală a unui muncitor, lei

21112 21352,5

2. Numărul mediu de zile lucrate de un muncitor pe an, zile

208 195

150

3 Durata medie a zilei de lucru a unui muncitor, ore

7,0 7,5

4. Productivitatea medie pe oră a unui muncitor, lei

14,5 14,6

De formulat concluzii.4. Numiţi indicatorii care caracterizează mişcarea mijloacelor fixe şi scrieţi relaţiile de calcul a lor.5. Numiţi indicatorii care caracterizează eficienţa utilizării mijloacelor fixe şi scrieţi relaţiile de calcul a lor.6. Numiţi factorii generali, legaţi de asigurarea cu mijloace fixe de producţie, care influenţează asupra devierii volumului producţiei fabricate şi metoda de calcul a influenţei lor.7. Scrieţi relaţia de calcul a rezervei (în zile) de materiale.8. Numiţi indicatorii care caracterizează eficienţa utilizării resurselor materiale şi scrieţi relaţiile de calcul a lor.9. Numiţi factorii de aprovizionare, asigurare şi utilizare a unui material concret la fabricarea unui produs concret şi scrieţi relaţiile de calcul a influenţei lor.10. Să se calculeze influenţa factorilor generali, legaţi de asigurarea şi utilizarea mijloacelor fixe de producţie, la devierea volumului vânzărilor nete.


Anul de gestiune curent

1. Volumul vânzărilor nete, mii lei 21108 224002. Valoarea medie a mijloacelor fixe de producţie, mii lei

14072 14000

3. Randamentul mijloacelor fixe de producţie, lei

? ?

De formulat concluzii. Baremul de apreciere: Subiectele 2, 4, 5, 6, 8, 9 se apreciază cu câte 1,0 punct, 1 şi 7 – 0,5 puncte, 3 şi 10 – 1,5 puncte. Succes!

151

Teste de evaluare

la tema: Analiza consumurilor şi cheltuielilor întreprinderii

Testul 1

1. Consumurile reprezintă:a) resursele întreprinderii utilizate pentru fabricarea produselor şi prestarea serviciilor în scopul obţinerii venitului;b) feluri de activităţi ale unei întreprinderi aparte;c) valoarea de bilanţ a cheltuielilor aferente produselor, serviciilor prestate, lucrărilor executate.

2. Consumurile incluse în costul producţiei (serviciilor) cuprind următoarele articole:

3. Asupra modificării consumurilor directe în costul producţiei influenţează următorii factori:

Scrieţi relaţiile de calcul a influenţei acestor factori asupra modificării consumurilor directe în costul producţiei.

4. Consumurile indirecte de producţie reprezintă:a) salariile şi contribuţiile la asigurările sociale ale personalului de conducere şi deservire a întreprinderii;b) consumurile legate de deservirea şi gestiunea subdiviziunilor întreprinderii;c) costul materialelor, carburanţilor şi lubrifianţilor consumaţi, pieselor de schimb utilizate în procesul de producţie (prestări servicii).

152

5. Asupra modificării consumurilor variabile în costul producţiei influenţează următorii factori:

Scrieţi relaţiile de calcul a influenţei acestor factori asupra modificării consumurilor directe în costul producţiei.

6. Calculaţi influenţa factorilor respectivi asupra modificării consumurilor indirecte de producţie variabile şi formulaţi concluzii vizavi de rezultatele calculelor efectuate.

Tabelul 1.Date iniţiale

Indicatori Anul precedent Anul de gestiune1. Volumul producţiei fabricate, mii lei

3840 4200

2. Consumurile indirecte de producţie variabile, mii lei

2496 2856

7. Cheltuielile reprezintă:a) consumurile a căror mărime depinde de modificarea volumului producţiei;b) diminuările de avantaje economice care apar în procesul desfăşurării activităţii economico-financiare a întreprinderii;c) cheltuielile de întreţinere şi uzura mijloacelor fixe cu destinaţie productivă.

8. Cheltuielile perioadei cuprind:

9. Cheltuielile generale şi administrative cuprind:a) cheltuielile aferente desfacerii mărfurilor şi prestărilor de servicii;b) cheltuielile ocazionate de desfăşurarea activităţii de bază a întreprinderii;c) cheltuielile privind deservirea şi gestiunea întreprinderii în ansamblu.

153

10. Apreciaţi modificarea cheltuielilor perioadei în dinamică şi comparativ cu nivelul programat şi formulaţi concluzii.

Tabelul 2Date iniţiale

Articole de cheltuieli Anul precedent

Anul de gestiuneprogramat realizat

1. Cheltuielile comerciale, lei 46229 46230 461582. Cheltuielile generale şi adminis-trative, mii lei

158473 159200 161246

3. Alte cheltuieli operaţionale, mii lei

51520 51400 51345

Cheltuielile perioadei, mii lei ? ? ?

Baremul de apreciere: Subiectele 1, 2, 4, 7, 8, 9 se apreciază cu câte 0,5 punct, 3, şi 5 – 1,0 puncte, 6 şi 10 – 2,5 puncte. Succes!

Testul 2

1. Cheltuielile reprezintă:a) resursele întreprinderii utilizate pentru desfăşurarea procesului de producţie;b) diminuările de avantaje economice care apar în procesul desfăşurării activităţii economico-financiare a întreprinderii;c) sunt legate de deservirea şi gestiunea subdiviziunilor întreprinderii. 2. Consumurile indirecte de producţie se subdivizează în:

3. Asupra modificării consumurilor indirecte variabile în costul producţiei influenţează următorii factori:

154

Scrieţi relaţiile de calcul a influenţei acestor factori asupra modificării consumurilor indirecte variabile în costul producţiei.

4. Cheltuielile activităţii operaţionale cuprind:a) cheltuielile ocazionate de desfăşurarea activităţii de bază a întreprinderiib) consumurile legate de deservirea procesului de producţie al întreprinderii;c) costul materialelor, carburanţilor şi lubrifianţilor consumaţi, pieselor de schimb utilizate în procesul de producţie (prestări servicii).

5. Asupra modificării consumurilor privind retribuirea muncii în costul producţiei influenţează următorii factori:

Scrieţi relaţiile de calcul a influenţei acestor factori asupra modificării consumurilor privind retribuirea muncii în costul producţiei.

6. Calculaţi influenţa factorilor respectivi asupra modificării consumurilor directe de producţie şi formulaţi concluzii vizavi de rezultatele obţinute în urma calculelor efectuate.


Indicatori Anul de gestiuneprogramat recalculat efectiv

1. Volumul producţiei fabricate, mii lei

3840 x 4200

2. Consumurile directe de materiale, mii lei

2496 2659 2856

3. Consumurile directe privind retribuirea muncii, mii lei

532 540 565

7. Consumurile materiale reprezintă:

155

a) costul materialelor, carburanţilor şi lubrifianţilor consumaţi, pieselor de schimb utilizate în procesul de producţie (prestări servicii);b) diminuările de avantaje economice care apar în procesul desfăşurării activităţii economico-financiare a întreprinderii;c) cheltuielile de întreţinere şi uzura mijloacelor fixe cu destinaţie productivă.

8. Cheltuielile activităţii neoperaţionale cuprind:

9. Cheltuielile activităţii de investiţii cuprind:a) cheltuielile privind deservirea şi gestiunea întreprinderii în ansamblu;b) cheltuielile ocazionate de desfăşurarea activităţii de bază a întreprinderii;c) cheltuielile şi pierderile aferente ieşirii activelor nemateriale, activelor materiale în curs de execuţie, terenurilor, mijloacelor fixe, resurselor naturale, activelor financiare pe termen lung, sumele reducerii valorii activelor pe termen lung ieşite. 10. Apreciaţi modificarea structurii costului producţiei în dinamică şi comparativ cu nivelul programat şi formulaţi concluzii.


Articole de cheltuieli Anul precedent

Anul de gestiuneprogramat realizat

1. Consumuri de materiale, lei 126780 130105 1300002. Consumuri privind retribuirea muncii, lei

64578 65203 65187

3. Consumuri indirecte de producţie, lei

56780 56800 60900

Costul producţiei, lei ? ? ?

Baremul de apreciere: Subiectele 1, 2, 4, 7, 8, 9 se apreciază cu câte 0,5 puncte, 3 şi 5 – 1,0 punct, 6 şi 10 – 2,5 puncte. Succes!

156

Teste de evaluare

la tema: Analiza rezultatelor financiare şi a rentabilităţii

Testul 1

1. Drept sursă informaţională a analizei structurii profitului până la impozitare serveşte: a) bilanţul contabil al întreprinderii; b) raportul privind rezultatele financiare; c) raportul privind fluxul capitalului propriu.

2. Rezultatul financiar din activitatea de investiţii reprezintă: a) depăşirea vânzărilor nete asupra costului vânzărilor; b) diferenţa dintre veniturile şi cheltuielile din operaţiunile legate de ieşirea activelor nemateriale, materiale şi financiare pe termen lung; c) produsul dintre profitul programat şi gradul de depăşire sau de neîndeplinire a volumului producţiei vândute raportat la 100%.

3. Printre factorii de influenţă asupra modificării profitului brut nu se enumără: a) modificarea valorii de achiziţie a resurselor materiale necesare producţiei; b) modificarea structurii şi sortimentului producţiei vândute; c) modificarea volumului producţiei vândute.

157

4. Dacă cheltuielile generale şi administrative, în anul de gestiune, alcătuiesc 2125 mii lei, iar cele din anul precedent 2004 mii lei, atunci modificarea cheltuielilor generale şi administrative va influenţa asupra profitului din activitatea operaţională cu: a) + 121 mii lei; b) – 121 mii lei.

5. Rentabilitatea exprimă: a) capacitatea întreprinderii de a câştiga profit; b) nivelul asigurării întreprinderii cu resurse financiare; c) raportul dintre veniturile şi cheltuielile întreprinderii

6. Nivelul rentabilităţii veniturilor din vânzări caracterizează: a) gradul în care întreprinderea recuperează consumurile de producţie; b) capacitatea întreprinderii de a obţine profit din vânzări; c) obţinerea unor venituri mai mari decât cheltuielile aferente acestor venituri;

7. Numiţi factorii care influenţează rentabilitatea veniturilor din vânzări şi metoda de calcul a influenţei lor. 8. Numiţi factorii care influenţează rata rentabilităţii financiare a capitalului propriu şi scrieţi relaţiile de calcul a influenţei lor.

9. Ce surse informaţionale servesc pentru analiza factorială a rentabilităţii economice a activelor?

10. Utilizând informaţia prezentată în tabelul 1 efectuaţi analiza factorială a ratei rentabilităţii economice a activelor. Formulaţi concluzii.

Tabelul 1

158

Date iniţialeNr. Indicatori Perioada

precedentă curentăA B 1 21. Totalul activelor, mii lei 7342 9392,52. Vânzări nete, mii lei 11527 11963,53. Profitul înaintea impozitării, mii

lei2734 3036,5

Baremul de apreciere: Subiectele 1, 2, 3, 5 şi 6 se apreciază cu câte 0,5 puncte, 4, 7 şi 9 – 1,0 punct, 8 – 1,5 puncte şi 10 – 3,0 puncte. Succes!

Testul 2

1. Ce reprezintă profitul? Rentabilitatea?

2. Numiţi factorii care influenţează rezultatul financiar din activitatea operaţională şi scrieţi relaţiile de calcul a influenţei lor.

3. Numiţi indicatorii prin care se poate analiza rata rentabilităţii şi scrieţi relaţiile de calcul a lor.

4. Numiţi factorii care influenţează rata rentabilităţii resurselor consumate şi scrieţi relaţiile de calcul a influenţei lor.

5. Numiţi factorii care influenţează rata rentabilităţii economice a activului şi scrieţi relaţiile de calcul a influenţei lor.

6. Numiţi factorii care influenţează rata rentabilităţii financiare a capitalului propriu şi scrieţi relaţiile de calcul a influenţei lor.

7. Numiţi factorii care influenţează rata rentabilităţii pe unitatea de produs şi scrieţi relaţiile de calcul a influenţei lor.

159

8. Determinaţi punctul critic (pragul de rentabilitate) folosind următoarea informaţie: Vânzările anuale constituie – 5000 bucăţi;Preţul de vânzare a unei bucăţi – 450 lei;Consumurile variabile pe unitatea de produs – 160 lei; Consumurile constante (fixe) – 1000 lei.

9. Utilizând informaţia prezentată în tabelul 1 efectuaţi analiza factorială a ratei rentabilităţii economice a activului.

10. Utilizând informaţia prezentată în tabelul 1 efectuaţi analiza factorială a ratei rentabilităţii financiare a capitalului propriu.


Nr. Indicatori Perioadaprecedentă curentă

A B 1 21. Totalul activului (mii lei) 7342 9392,52. Venituri totale (mii lei) 11527 11963,53. Profitul înaintea impozitării (mii lei) 2734 3036,54. Capitalul propriu (mii lei) 4894,5 5261,55. Profitul net (mii lei) 1859 20656. Viteza de rotaţie a activelor ? ?7. Rata rentabilităţii veniturilor (%) ? ?8. Rata rentabilităţii economice a

activului (%)? ?

9. Pârghia financiară ? ?10. Presiunea fiscală ? ?11. Rata rentabilităţii financiare a

capitalului propriu (%)? ?

Succes!

160

Test de evaluare

la tema: Analiza situaţiei financiare şi patrimoniale

Testul 1

1. Analiza situaţiei financiare începe cu:a) stabilirea categoriilor de subiecţi interesaţi în cunoaşterea situaţiei financiare a unităţii economice;b) stabilirea sferei de activitate a unităţii economice;c) determinarea patrimoniului unităţii economice.

2. Pentru analiza situaţiei financiare se utilizează:a) datele din secţia personal a unităţii economice;b) ultimul deviz de venituri şi cheltuieli al unităţii economice;c) raportul financiar al unităţii economice.

3. Drept sursă de constituire a patrimoniului unităţii economice este:a) creanţe pe termen scurt;b) active financiare pe termen lung;c) datorii financiare pe termen lung.

4. Valoarea reală a patrimoniului unităţii economice se determină ca:a) diferenţa dintre activul şi pasivul bilanţului contabil;b) suma dintre activele pe termen lung şi activele curente;c) suma dintre activele financiare pe termen lung şi activele materiale pe termen lung.

161

5. În procesul analizei pe orizontală a situaţiei patrimoniale se calculează:a) modificarea absolută pe posturi aparte a bilanţului contabil;b) ponderea fiecărui capitol şi subcapitol în valuta bilanţului;c) ritmul creşterii pe posturi a bilanţului contabil.

Succes!

Test de evaluare sumativă

1. Modificarea relativă a numărului mediu scriptic de personal muncitor se determină ca:

a) diferenţa dintre numărul programat şi numărul admisibil de muncitori;b) diferenţa dintre numărul mediu scriptic efectiv şi numărul de muncitori recalculat la procentul de îndeplinire a programei de producere;c) raportul dintre mediu scriptic efectiv şi numărul mediu scriptic programat.

2. Producţia aferentă timpului nelucrat se determină ca:a) produsul dintre numărul mediu scriptic de muncitori, numărul mediu de zile lucrate anual de un muncitor şi numărul de ore lucrate zilnic de un muncitor;b) raportul dintre timpul nelucrat şi productivitatea medie orară programată;c) produsul dintre timpul nelucrat şi productivitatea medie orară programată

3. Productivitatea muncii pe un lucrător depinde de:a) modificarea numărului scriptic de lucrători şi modificarea productivităţii medii anuale a unui lucrător;

162

b) modificarea numărului de zile lucrate de un muncitor, a duratei medii a zilei de muncă şi productivităţii medii pe oră a unui muncitor:c) modificarea productivităţii medii anuale pe un muncitor şi modificarea ponderii numărului de muncitori în numărai total de personal industrial.

4. Dacă gradul de complexitate a lucrărilor este mai mare decât coeficientul calificării medii rezultă că:a) la întreprindere există lucrări de categorii superioare efectuate de muncitori cu calificare inferioară;b) la întreprindere există lucrări de categoria inferioară efectuate de muncitori cu calificare superioară;c) există o concordanţă între coeficientul de complexitate a lucrărilor şi coeficientul calificării medii.

5. Indicele de consum al fondurilor (mijloacelor) fixe reflectă:a) mărimea fondurilor (mijloacelor) fixe consumate la un leu de producţie fabricata;b) nivelul de aprovizionare a întreprinderii cu mijloace de munca;c) producţia fabricată la un leu de fonduri (mijloace) fixe consumate.

6. Întreprinderea analizată se caracterizează prin următoarele date:

Indicatori U/m Anul precedent

Anul curent

1. Volumul producţiei fabricate mii lei 17350 182002. Valoarea medie anuală a mijloacelor fixe

mii lei 14060 14540

În acest caz indicele de consum al fondurilor (mijloacelor) fixe va fi egal cu:

În anul precedent În anul curent a) 0.81 lei a) 0,80 lei

163

b) 123,40 bani b) 125, 17 bani c) 81,04 bani c) 79,89 bani

7. Întreprinderea analizată se caracterizează prin următoarele date:

Indicatori U/m Anul precedent

Anul curent

1.Volumul producţiei fabricate mii lei 17350 182002. Valoarea medie anuală a mijloacelor fixe

mii lei 14060 14540

Calculând influenţa factorilor generali legaţi de asigurare şi utilizarea mijloacelor fixe de producţie asupra modificării volumul de producţie am determinat că balanţa influenţei factorilor este următoare:

a) Δ R = (+ 257,68) + ( + 592,32) = (+850);b) Δ R = (+ 592,32) + ( + 257,68) = (+850);

c) Δ R = (+248,86) + (+601,14) = (850)

8. Consumul specific de materiale reflectă:a) nivelul asigurării întreprinderii cu resurse materiale la o anumită dată;b) eficienţa utilizării resurselor materiale m producere;c) nivelul necesităţii producerii în resurse materiale pentru fabricarea unui anumit volum de producţie.

9. Volumul de producţie fabricată la un leu de materiale consumate reflectă:a) nivelul necesităţii producerii în resurse materiale pentru fabricarea unui anumit volum de producţie;b) eficienţa utilizării resurselor materiale în producere;c) nivelul asigurării întreprinderii cu resurse materiale la o anumită

164

dată.

10. Consumurile directe privind retribuirea muncii sânt influenţate de:a) consumul specific de materiale şi preţul materialelor;b) timpul de muncă consumat pe o unitate de produs şi modificarea salariului pe oră;c) modificarea volumului de producţie şi modificarea sumei absolute a consumurilor indirecte de producţie.

11. Profitul brut se determină ca:a) diferenţa dintre rezultatul dintre activitatea economico - financiară şi rezultatul excepţional;b) diferenţa dintre vânzările nete şi costul vânzărilor;c) diferenţa dintre profitul perioadei de gestiune până la impozitare şi cheltuielile privind impozitul pe venit.

12. Punctul critic marchează:a) volumul de producţie ce trebuie să fie fabricat pentru a obţine un profit maximal;b) consumul minim de resurse pentru fabricarea unei unităţi de produs;c) acea dimensiune a producţiei la care cheltuielile totale sânt egale cu veniturile totale.

13. Valoarea reală a patrimoniului întreprinderii se determină ca: a) suma activelor circulante şi activelor imobilizate pe termen lung; b) diferenţa dintre activul şi pasivul bilanţului contabil; c) suma dintre activele financiare pe termen lung şi activele materiale pe termen lung.

14. Ca valoare, patrimoniul net trebuie să coincidă cu valoarea:

165

a) capitalului suplimentar;b) capitalului permanent;c) capitalului propriu.15. Drept sursa de constituire a patrimoniului întreprinderii este:a) active financiare pe termen lung;b) datorii financiare pe termen lung;c) creanţe pe termen scurt

16. Fondul de rulment existent se determină ca:a) diferenţa dintre datorii pe termen lung şi active pe termen lung;b) suma dintre activele curente şi datorii pe termen scurt;c) suma depăşirii activelor curente asupra datoriilor curente.

17. Rata lichidităţii intermediare se determină ca:a) raportul dintre activele curente totale şi pasivele curente totale;b) raportul dintre activele circulante fără stocuri şi pasivele curente;c) raportul dintre activele curente totale şi datoriile totale.

18. Întreprinderea se caracterizează prin următoarele date:Indicatori U/m Anul

precedent Anulcurent

1. Active curente mii lei 2900 37202. Cifra de afaceri mii lei 23020 23890

Efectuaţi analiza factorială a vitezei de rotaţie a activelor curente şl stabiliţi balanţa influenţei factorilor:A. ΔR = (+12,36) + (- 1,65) = (+10,71);B. ΔR = (+12,36) + (-2,12) = ( + 10,24);C. ΔR = (-1,65) + (+12,36) = (+10,71).

166

19. Utilizând informaţia prezentată în tabel efectuaţi analiza factorială a rentabilităţii resurselor consumate:

Indicatori U/m Anulprecedent

Anulcurent

1. Volumul de producţie bucăţi 500 51002. Preţul de vânzare a unei bucăţi lei 450 4703. Costul de producţie a unei bucăţi lei 430 460

a) ΔR = 0 + (-2,477) + 0 = (-2,477);b) ΔR = (-4,954) + 0 + (+2,477) = (-2,477);c) ΔR = (+1,2385) + (-2,477) + (+4,954) = (+3,7155)

20. Utilizând informaţia prezentată în tabel efectuaţi analiza factorială a ratei rentabilităţii economice a activului:

Indicatori U/m Anulprecedent

Anulcurent

1. Active totale mii lei 14684 187852. Venituri totale mii lei 23054 239273. Profit înaintea impozitării mii lei 5468 6073

A. ΔR = (-7,028) + (-2,119) = (- 9,147);B. ΔR = (-2,119) + (+7,028) = (+4,909);C.ΔR = (-7,028) + (+2,119) = (-4,909)

167

Bibliografie

1. Acte normative cu privire la reforma contabilităţii. Standardele Naţionale de Contabilitate. Vol.I. – Chişinău, Moldpres, 1998. – 210p.

2. Acte normative cu privire la reforma contabilităţii. Planul de conturi contabile. Vol.II. – Chişinău, Moldpres, 1998. – 200p.

3. Standardele Naţionale de Contabilitate şi Comentariile cu privire la aplicarea Standardelor Naţionale de Contabilitate aprobate prin ordinul Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova nr.16 din 29 ianuarie 1999. // Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.35-38 din 15 aprilie 1999.

4. Balanuţă V. Analiza gestionară. - Chişinău, 2003. - 120p.

5. Buhociu R., Negoiescu Gh. Analiza economică. - Brăila, Evrica, 1999. - 224p.

6. Işfănescu A. Ghid practic de analiză economico-financiară. – Bucureşti, Tribuna Economică, 1999. – 447p.

7. Işfănescu A., Stănescu C., Băicuşi A. Analiza economico-financiară (cu aplicaţii în societăţile comerciale, industriale de construcţii şi transporturi). – Bucureşti, Ed. Economică, 1996. - 320p.

8. Mărgulescu D. (coord.) Analiza economico-financiară a întreprinderii: metode şi tehnici. – Bucureşti, Ed. Tribuna Economică, 1994. – 388p.

168

9. Mărgulescu D., Niculescu M., Robu V. Diagnostic economico-financiar. – Bucureşti, Rd. Romcart, 1994. – 410p.10. Niculescu M. Diagnostic global strategic. – Bucureşti, Ed. Economică, 1997. – 455p.

11. Petrescu S., Mironiuc M. Analiza economico-financiară: teorie şi aplicaţii. Iaşi, Editura Tiparul, 2002. – 296p.

12. Şerban P. Analiza activităţii economico-financiare. Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1995. – 182p.

13. Sârbu V. Bazele analizei economice. Cgişinău, Copyright CFBC, 2007. – 35p.

14. Ţiriulnicova N. (coord.) Analiza rapoartelor financiare. Chişinău, F.E. – P. Tipogr. Centrală, 2004. – 384p.

15. Савицкая Г. В. Анализ хозяйственной деятельности предприятия. Минск, Изд. ООО «Новое знание», 2000. – 667р.

16. Любушин Н. П. Анализ финансово-экономической деятельности предприятия: Учебное пособие. – М., Финансы и статистика, 2000, - 471р.

169

Analiza Economico Financiara.[Conspecte.md]

Documents

Transcript of Analiza Economico Financiara.[Conspecte.md]