Victor V. Vizauer

HOMO LOCUM ORNET... O INTRODUCERE ÎN

ANTROPOTOPONIMIA DIN TRANSILVANIA SECOLELOR XII–XIV

Carte fi nanţată integral prinGrant M.Ed.C – CNCS de tip: PD

Cod CNCS: 485Nr. contract: 69/28.07.2010

Victor V. Vizauer

HOMO LOCUM ORNET...HOMO LOCUM ORNET... O introducere în antropotoponimia din Transilvania secolelor XII–XIV

Editura MegaCluj-Napoca, 2012

Editura Mega | www.edituramega.roe-mail: mega@edituramega.ro

© Autorul, 2012

DTP: Ovidiu Vlad

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a RomânieiVIZAUER, VICTOR VALENTIN Homo locum ornet... O introducere în antropotoponimia din Transilvania secolelor XII-XIV / Victor V. Vizauer. - Cluj-Napoca : Mega, 2012 Bibliogr. ISBN 978-606-543-255-0

81’373.23(498.4)

5

CUPRINSR

r

antropotoponimia ...................................................................91.1 Cercetarea antropotoponimiei ............................................91.2 Direcţii ale cercetării antropotoponimiei ......................13

numele de persoane din antropotoponime .......15

antropotoponimele din transilvania secolelor xii–xiv ...................................................................25

3.1 Câteva date statistice ..........................................................253.2 Relaţia antroponime – toponime ....................................273.3 Tipuri de antropotoponime ...............................................29

3.3.1 Antropotoponimele simple.......................................293.3.2 Antropotoponimele compuse .................................303.3.3 Antropotoponimele complexe ................................303.3.4 Antropotoponimele hibride (?) ..............................30

3.4 Antropotoponimele în documentele vremii .................323.5 Componenţa antropotoponimelor ..................................333.6 Antropotoponimele formate cu nume laice .................383.7 Antroponimele formate cu nume de sfi nţi .................. 42

6

modalitĂŢile de formare ale antroponimelor în transilvania medievalĂ .............................................45

4.1 Apariţia antropotoponimelor (toponimizarea antroponimelor) ..........................................454.2 Căile de constituire ale antropotoponimelor ............. 46

4.2.1 Antropotoponimele constituite prin utilizarea numelui unuia dintre proprietari (actuali sau anteriori) ...................................................... 464.2.2 Antropotoponimele constituite prin utilizarea numelui unui sfânt ...........................................534.2.3 Antropotoponimele constituite prin utilizarea unei porecle.........................................................55

propunere de tipologie ....................................................57

concluzii ...................................................................................... 61

homo locum ornet... an introduction to the anthropo-toponymy of transylvania during the twelfth–fourteenth centuries(Summary) ........................................................................................63

antropotoponimele din transilvania în secolele xii–xiv (lista antropotoponimelor) ...........................................71

bibliografie .............................................................................169

7

CONTENTSR

r

anthropo–toponymy .............................................................91.1 Anthropo-toponymical research ........................................91.2 Directions in anthropo-toponymical research .............13

names of persons in anthropo–toponymy .........15

anthropo–toponyms in transylvania during the twelfth–fourteenth centuries .....................25

3.1 A few statistical data ...........................................................253.2 Th e relation between anthroponyms and toponyms ...............................................................................273.3 Types of anthroponyms ......................................................29

3.3.1 Simple anthroponyms ................................................293.3.2 Compound anthroponyms ......................................303.3.3 Complex anthroponyms ...........................................303.3.4 Hybrid anthroponyms (?) ........................................30

3.4 Anthropo-toponyms in the documents of the period ..................................................................................323.5 Th e components of anthropo-toponyms .......................333.6 Anthropo-toponyms consisting of secular names .....383.7 Anthropo-toponyms consisting of saints’ names ..... 42

8

modes of anthropo–toponym formation in medieval transylvania .....................................................45

4.1 Th e formation of anthropo-toponyms (the toponymisation of antroponyms) ................................454.2 Th e mechanisms of anthropo-toponym formation ...................................................................................... 46

4.2.1 Anthropo-toponyms formed by using the name of one of the (current or previous) owners .................................................................................... 464.2.2 Anthropo-toponyms formed by using the name of a saint ...............................................................534.2.3 Anthropo-toponyms formed by using a nickname .............................................................................55

towards a typology of anthropo–toponyms ....57

conclusions ................................................................................ 61

homo locum ornet... an introduction to the anthropo-toponymy of transylvania during the twelfth–fourteenth centuries(Summary) ........................................................................................63

anthropo–toponyms in transylvania during the twelfth–fourteenth centuries (a list of anthropo-toponyms) .....................................71

bibliography ...........................................................................169

9

ANTROPOTOPONIMIAR

1r

1.1 Cercetarea antropotoponimieiTermenul antropotoponimie nu este întâlnit în literatu-

ra de specialitate, motiv pentru care unii cercetători ai ono-masticii ar putea manifesta reticenţe faţă de utilizarea lui. Se poate considera că sintagma antropotoponim poate fi folosită în acest domeniu pentru a exemplifi ca o subcategorie, impor-tantă credem, a toponimelor, şi anume a celor constituite cu ajutorul unui antroponim sau chiar fi ind un antroponim. Am întâlnit însă, în literatura onomastică străină, termenul de to-po-antroponimie, acesta fi ind utilizat în cazul unei cercetări ce viza numele de persoane identifi cate în toponime¹, nepu-tându-se însă vorbi de o răspândire a lui. Astfel, antropotopo-nimia poate să desemneze numele de locuri ce s-au format cu con cursul unui antroponim.

Problemele interesante, dar în acelaşi timp generatoare de discuţii în contradictoriu, apărute pe marginea constitui-rii sistemului de toponime de pe teritoriul României au atras atenţia cercetătorilor deja cu mai multe decenii în urmă, însă preocupările în acest sens au rămas sterile, majoritatea celor ce s-au aplecat asupra acestui subiect venind dinspre dome-niul lingvisticii. În această lucrare noi vom studia, din punct de vedere istoric, numai toponimele, mai precis oiconimele² (dar şi unele nume de proprietăţi în cazul cărora nu este foar-te clar dacă erau sau nu aşezări propriu-zise), ce conţin nume

1 Chavarria Vargas 2007, 94.2 Dintre numele de locuri identifi cate de noi pentru Transilvania secolelor XII–XIV, oiconimele (numele de aşezări umane) reprezintă majoritatea to-ponimelor formate cu ajutorul sau dintr-un antroponim. Situaţia este ase-mănătoare şi la nivelul întregului spaţiu românesc – Bureţea 1996, 229.

10

de persoane (adică sunt antropotoponime), chestiunile legate de acestea suscitând şi mai puţin interesul, atât al lingviştilor, cât şi al istoricilor.

La nivel european studiile privind diferitele categorii ono-mastice, în principal antroponimia şi toponimia, au ocupat un loc important între preocupările cercetătorilor, însă toponi-mele formate cu şi din antroponime nu au alimentat un interes constant. Cu toate acestea, pot fi semnalate anumite contribu-ţii, ce oferă o oarecare imagine asupra importanţei antropoto-ponimelor printre celelalte grupe onomastice. Pentru teritoriul de la sudul Dunării cercetătoarea bulgară Liljana Dimitrova–Todorova a arătat că aproape jumătate dintre toponime au la bază un nume de persoană³. Pentru Europa Nordică, mai pre-cis Suedia, importanţa numelor de persoane în naşterea unei părţi a toponimelor, dar şi procesul invers, au demonstrat-o, printre alţii, Ann-Christin Mattisson, cercetătoarea axându-se pe numele feminine integrate în numele de aşezări⁴ şi Evert Melefors, care a studiat relaţia dintre numele de persoane şi numele de locuri⁵. Pe teritoriul spaniol, în acest caz fi ind vorba de provincia Guadalajara, au fost întâlnite numeroase toponi-me ce conţineau nume de persoane, Juan Antonio Chavarria Vargas studiind tocmai aceste antroponime⁶. În ce priveşte numele de sfi nţi folosite în toponime, într-un articol semnat de Maria Dolores Gordón Peral şi Stefan Ruhstaller, relativ tot la Peninsula Iberică, sunt semnalate numeroase toponime formate în special cu numele Sfi ntei Fecioare Maria, de la care, ulterior, au derivat un număr semnifi cativ de antroponime fe-minine⁷. Hagionimele au fost şi continuă să fi e frecvente în to-ponimia franceză şi în cea latino-americană⁸, ultima dezvoltată sub infl uenţa celei spaniole.

3 Dimitrova–Todorova 1999, 64.4 Mattisson 1999.5 Melefors 1999.6 Chavarria Vargas 2007.7 Gordón Peral, Ruhstaller 1999.8 Nicolae, Suditu 2008, 254 – 256, 260.

11

Faptul că multe dintre numele de aşezări au luat naştere prin alăturarea numelui unuia dintre proprietari şi un termen care desemna casa sau satul, ori avea legătură cu regiunea sau terenul a fost observat şi pentru teritoriul nostru sau pentru o parte al lui încă de la fi nalul secolului al XIX-lea şi prime-le decenii ale secolului trecut, de către Pesty Frigyes şi apoi de Nicolae Drăganu⁹. La rândul său, Iorgu Iordan, remarca faptul că în numeroase cazuri numele unei aşezări provine de la cel al stăpânului sau de la numele întemeietorului ei, care, la momen-tul menţionării în actele ofi ciale a respectivei localităţi, putea să fi e aceeaşi persoană; chiar şi un personaj care a jucat un rol semnifi cativ în existenţa / viaţa unui sat putea să împrumute propriul antroponim¹⁰. Mai recent, Emilian N. Bureţea, referin-du-se în mod special la zona Olteniei, afi rma că antroponimele reprezintă a doua sursă ca importanţă, după apelative, în for-marea toponimelor¹¹, în timp ce Ion Conea considera că mul-te dintre toponime au fost la origine antroponime¹². Utilizând informaţiile cuprinse în documentele medievale din secolele XIII–XV referitoare la Ţara Românească, Christian Ionescu a stabilit că 48% dintre toponime sunt de origine antroponimică, marea lor majoritate fi ind reprezentate de nume de aşezări¹³. O parte importantă a toponimelor adunate de Dumitru Loşonţi pentru lucrarea sa despre toponimele româneşti ce descriu for-me de relief sunt provenite din apelative şi antroponime¹⁴. La Daniela Butnaru toponimele sunt împărţite în două categorii de bază: descriptive – provenite din apelative, şi personale – pro-venite din nume de persoane, antropotoponimele menţionate de cercetătoare fi ind atât simple (Branu, Iftimia), cât şi com-puse (Măneşti, Băloşeşti)¹⁵. Într-o lucrare apărută în 2008, Ion

9 Frigyes 1888, XXVIII; Drăganu 1933, 38.10 Iordan 1963, 155.11 Bureţea 1994, 84.12 Conea 1993, 67.13 Ionescu 1984, 200.14 Loşonţi 2000.15 Butnaru 2011, 39 – 40.

12

Nicolae şi Bogdan Suditu sunt de acord cu faptul că multe nume de locuri îşi au originea în antroponime¹⁶.

Astfel, se poate observa că numele de localităţi ce au luat naştere prin utilizarea unui antroponim constituie o subcate-gorie importantă a toponimelor, la fel cum numele de persoane ce îşi au originea în nume de aşezări reprezintă o componentă semnifi cativă a antroponimiei¹⁷. Studiul acestora poate repre-zenta o sursă valoroasă pentru observarea şi delimitarea anumi-tor tendinţe în formarea numelor de aşezări, dar, în cazul mai special al Transilvaniei, ne vorbesc şi despre infl uenţa laturilor religioasă şi etnică¹⁸.

Înainte de a merge mai departe dorim să precizăm că terito-riul avut în vedere pentru această lucrare cuprinde Transilvania voievodală, Banatul, Crişana şi Maramureşul, însă în continuare voi folosi termenul de Transilvania pentru întreg spaţiul amin-tit¹⁹. Pe lângă antropotoponimele din teritoriile menţionate am luat în consideraţie şi unele nume de aşezări afl ate în comitate care în ziua de azi, total sau parţial, sunt pe teritoriile Ucrainei, Ungariei sau Serbiei. Segmentul temporal pe care ne-am axat vi-zează secolele XII–XIV, perioadă acoperită, deşi nu într-o mă-sură satisfăcătoare pentru fi ecare secol, de documente ofi ciale, care reprezintă sursa pentru acestă lucrare²⁰.

16 Nicolae, Suditu 2008, 13, 84.17 Cu referire la spaţiul românesc, antroponimele cu origine în toponime au fost studiate, printre alţii, de către Domniţa Tomescu – Tomescu 1999.18 Infl uenţa pe care o exercită diferitele comunităţi etnice dintr-o zonă cu privire la aspecte ale vieţii cotidiene, printre care şi asupra toponimiei, a discutat-o pentru oraşul medieval Capua (Italia) şi împrejurimile sale Gian-carlo Bova – Bova 2007.19 Încă din secolul al XIII-lea ducatul sau voievodatul Transilvaniei a fost transformat de către regele tânăr Ştefan sau, mai târziu, de către Matei Csák, chiar dacă nu şi nominal, în centrul unui sistem politic mai larg, ce cuprin-dea pentru diferite perioade de timp şi alte teritorii decât cele 7 comitate, fi ind vorba fi e de zonele cu colonişti germani, fi e de Banatul Severinului sau alte comitate vecine cu voievodatul propriu-zis – Sălăgean 2007, 175 – 176.20 Este vorba despre documentele publicate în cele 4 volume de Documente privind Istoria României, (1301 – 1350), Editura Academiei Republicii Popula-re Române, Bucureşti, 1953 – 1955 şi în cele 6 volume de Documenta Romaniae Historica, (1351 – 1380), Editura Academiei Române, Bucureşti, 1977 – 2006.

13

1.2 Direcţii ale cercetării antropotoponimieiDin punct de vedere metodologic analiza se va concentra

pe fenomenologia istorică în special, dar şi pe fonetică, pentru a observa, în măsura în care va fi posibil, cum aceste nume de localităţi evoluează, se transformă, se compun sau se trunchiază, uneori chiar dispar (de obicei odată cu satul, acolo unde acest lucru poate fi surprins).

Într-o primă fază, după procesul de consemnare a antroponi-melor recenzate, care au fost adoptate ca nume de localităţi sau din care au derivat acestea, se va trece la împărţirea acestora în funcţie de: etnie (nume latine, nume româneşti, nume maghiare, nume sla-ve, nume greceşti, nume turanice sau turcice); sex: nume de bărbaţi, nume de femei; cronologie: nume frecvente în secolul al XII-lea, nume întâlnite în secolul al XIII-lea şi în al XIV-lea; apoi componen-ţa antropotoponimelor: elementele care compun respectivul nume de localitate (nume de persoană + fl oră, faună, forme de relief, ele-mente ale dreptului de proprietate etc. – necesară în special pentru determinarea unei tipologii a antropotoponimelor).

Apoi vor fi analizate principalele fi liere prin care se trans-mit numele; cauzele care determină, pe categorii, apariţia nume-lui compus sau a două nume distincte date aceleeaşi localităţi; cărei categorii îi aparţin aceste antroponime (prenume, nume de familie, poreclă); infl uenţele suferite în funcţie de moda epocii, sub raport cultural mai ales, ale antroponimelor devenite topo-nime. După secolul al XII-lea, în contextul fenomenului urbani-zării şi a creşterii demografi ce, dar şi a controlului mai efi cace al instituţiilor statului asupra populaţiei, începe să apară şi numele de familie, fenomen mai bine observabil în Europa Occidentală, fapt care imprimă o tentă interesantă cercetării, în sensul ob-servării cum anume unul dintre cele două nume ale unui individ, şi în ce condiţii, a ajuns să dea numele unei anumite localităţi (evident, dacă acest lucru poate fi surprins în sursele utilizate).

Important este de determinat şi modul în care în interio-rul grupurilor etnice şi sociale se atribuie numele unor aşezări şi ce importanţă asumă acesta în cadrul grupului; principalele

14

categorii de antropotoponime, frecvenţa lor în funcţie de statu-tul social şi profesional al persoanei care îşi împrumută numele, dacă şi unde este posibil; modifi cări de nume ale unor localităţi datorate schimbării proprietarului, statutului sau al confesiunii.

Fenomenul creştinării antroponimelor în Transilvania me-dievală are o importanţă deosebită, întrucât proporţia care se schimbă în funcţie de trecerea timpului între numele pagâne şi cele creştine (fi e biblice, fi e de sfi nţi) demonstrează cum anume societatea transilvăneană adoptă şi se adaptează la valorile antro-pologice ale Europei creştine. De asemenea ar fi util de observat, acolo unde este posibil, când anume şi din ce raţiuni se renunţă la numele precedente (păgâne) în favoarea numelor creştine.

Determinarea principalelor tipuri de antropotoponime aparţinând unor grupuri de populaţie aşezate în Transilvania din proprie iniţiativă sau din cea a Regatului Maghiar (saşii, secuii) este un alt segment vizat în cadrul unei astfel de cercetări. În acest context un element interesant ar fi desluşirea motivaţiei care a dus la asumarea în interiorul unui corp etnic a unor nume de localităţi ce aparţin bagajului antroponimic al altei etnii – dacă este cazul.

În cele din urmă dorim să precizăm că prezentarea direc-ţiilor care pot fi urmate în cadrul cercetării antropotoponimelor din Transilvania medievală nu este una exhaustivă, pe parcursul unor cercetări viitoare putând să apară noi piste care să merite atenţie. De asemenea, aceeaşi prezentare a direcţiilor unei ast-fel de investigaţii istorice nu presupune satisfacerea neapărată a fi ecăreia dintre ele, lucrarea de faţă fi ind doar una de început²¹, sperăm noi, pentru o studiere mai amplă a problemei numelor de aşezări constituite prin utilizarea antroponimelor, prin extin-derea atât a teritoriului şi a perioadei de timp supuse examinării, cât şi a bazei de documentare.

21 Încă în anul 1928 academicianul Nicolae Drăganu observa difi cultatea unei cercetări de această natură: „[...] poate nicăieri nu este mai uşor de gre-şit ca la explicarea numelor proprii, unde adeseori, pentru a da etimologia unui nume, sânt posibile mai multe apropieri, iar jocul fanteziei este destul de la largul său. Am putut deci să greşesc şi eu în privinţa unora dintre nume-le de localităţi pe care le-am studiat.” – Drăganu 1928, 5.

15

NUMELE DE PERSOANE DIN ANTROPOTOPONIME

R

2r

Din punctul de vedere al antroponimiei cea mai importantă schimbare o reprezintă înmulţirea numelor creştine²², care

în secolul al XIV-lea sunt mult superioare numeric în compara-ţie cu situaţia întâlnită în secolul precedent²³. Acest proces a fost stimulat atât de stabilizarea politică a Ungariei după înscă-unarea lui Carol Robert ca rege, cât şi de recuperarea infl uenţei în teritoriu a Bisericii Catolice, de revoluţia antroponimică ce îşi are începuturile încă în secolul al XII-lea în Europa Occidentală şi care se referă tocmai la utilizarea stock-ului onomastic bazat pe numele de sfi nţi şi martiri²⁴, precum şi datorită stabilirii de către Papa Grigore al IX-lea a unor sărbători fi xe ce trebuiau res-pectate în cadrul Bisericii Romane şi care ofereau o bună sur-să de inspiraţie antroponimică²⁵. De asemenea, în capitolul 89 (Caput 89) al Constituţiilor Sinodului de la Buda (anul 1279) se prevedea faptul ca după sacramentul botezului preotul să dea nume copilului²⁶. Probabil că înainte de botez exista o discuţie 22 În alte părţi ale Europei acest fenomen se manifestă încă din secolele XI–XII. În Peninsula Iberică, spre exemplu, înmulţirea numelor creştine a avut loc sub infl uenţa mai multor factori, dintre care un rol mai mare au jucat reforma cluniană, creşterea importanţei pelerinajului la Santiago şi avansul Reconquistei – Gordón Peral, Ruhstaller 1999, 20 apud Kremer 1988, 1590.23 Turcuş 2009b, 92; Vizauer 2010, 58.24 Gordón Peral, Ruhstaller 1999, 20 apud Kremer 1988, 1590; Lefebvre-Te-illard 1990, 23.25 Turcuş 2009a, 111 – 112.26 La un moment dat, în capitolul 89 al Constituţiilor date de Filip, episcop de Fermo şi legat al scaunului Apostolic în Ungaria, Polonia, Dalmaţia, Cro-aţia, Ramia, Serbia, Lodomeria, Galiţia şi Cumania, se spune că: ‚...Et tunc a sacerdote nomen puero imponatur... / ...Şi atunci să se pună nume copilului de către preot...” – Turcuş 2001b, 200 (Caput 89) şi 257 (Capitolul 89).

16

între preot şi părinţi cu privire la numele copilului, însă cu si-guranţă slujitorul bisericii îi determina pe părinţi să aleagă un nume creştin noului cetăţean al Christianitas, în cazul în care aceştia nu erau deja hotărâţi să procedeze astfel.

Creşterea ponderii antroponimelor creştine în rândul po-pulaţiei Transilvaniei a infl uenţat şi toponimia, cu precădere acele nume de aşezări şi locuri care conţin nume de persoane. În componenţa toponimelor au fost incluse diferite nume creştine: de apostoli (Petru, Paul, Andrei), de sfi nţi importanţi şi mai bine cunoscuţi (George, Nicolae) sau de îngeri (Mihail, Gabriel), dar şi nume ale unor personaje din Vechiul Testament (Adam, Abraham ori Sara). Însă infl uenţa religiei în sfera toponimiei este indicată şi de alte nume de aşezări cu caracter creştin, cum ar fi : Omnibus Sanctis (Misentea), Sanctus Rege (Sâncrăieni), Sanctus Spiritus (Leliceni), toate trei în judeţul Harghita, Sancta Cruce (Cristeşti) sau Sancta Trinitate (Troiţa), în judeţul Mureş²⁷. Totuşi, numărul toponimelor cu caracter creştin ce conţin prenume sau sunt for-mate dintr-un antroponim este net superior.

Evident că în cadrul antropotoponimelor se întâlnesc şi nume a căror apartenenţă la bagajul antroponimic creştin este incert. Dintre acestea aş aminti: Balc, Bence, Bors ori Schobolo, pentru secolul al XIII-lea, Baruch, Boc/Boch, Ders sau Scemluk pentru secolul al XIV-lea. De remarcat este faptul că cele cinci an-troponime identifi cate în antropotoponimele menţionate prima oară în acte din secolul al XII-lea sunt toate vechi- sau noutesta-mentare. Ele sunt: Daniel, Gabriel/Gabrian, Marcus (Marcu), Saul şi Th omas (Toma). Însă nu trebuie să pierdem din vedere numărul foarte mic de antropotoponime recenzate pentru acest secol.

Paleta numelor de persoane ce au contribuit la naşterea antropotoponimelor din Transilvania medievală este destul de largă, ea înregistrând un număr de 190 de antroponime di-ferite, dintre care câteva sunt nesigure, în sensul că nu sunt întâlnite şi separat în documente, cu funcţie directă de antro-ponim, acestea fi ind Schobolo şi Woriad, în primul rând. În lista

27 DIR.C.III,(XIV), doc. 56 (p. 198 – 199).

17

antropotoponimelor²⁸ sunt semnalate prin subliniere numele în privinţa cărora avem reţineri. Stock-ul numelor personale înregistrează o semnifi cativă disproporţie între antroponime-le masculine şi cele feminine, afi rmaţie valabilă pentru fi ecare dintre cele trei secole avute în vedere de noi, grafi cul numărul 2 fi ind edifi cator.

190

5

41

168

0 5 100

20406080

100120140160180200

Totalantroponime

Antroponimemasculine

Antroponimefeminine

Totalantroponime

sec. XII

sec. XIII

sec. XIV

Grafi c nr. 2. Frecvenţa numelor masculine şi a celor feminine întâlnite în an-tropotoponimele din Transilvania secolelor XII–XIV (însumate, antroponimele masculine şi feminine din grafi c sunt mai multe decât 190, deoarece unele nume apar în toponime pe parcursul a două sau chiar trei secole; în tabelul nr. 2 sunt trecute cele mai frecvente dintre aceste antroponime).

O explicaţie pentru numărul mic de nume feminine din antro-potoponime este în legătură tocmai cu unul dintre modurile în care acestea au luat naştere. Mă refer la numele de aşezări care pe lângă un antroponim conţin şi un element al dreptului de pro-prietate (villa/falu, telek, terra, haza etc.). Este bine cunoscut că în Evul Mediu bărbaţii erau proprietarii de pământ, femeile având dreptul doar la pătrimea de fi ică, evident cu excepţiile de

28 Capitolul 8 al lucrării de faţă, ANTROPOTOPONIMELE DIN TRANSIL-VANIA ÎN SECOLELE XII–XIV (Lista antropotoponimelor), la care mă voi referi în continuare ca Lista.

18

rigoare²⁹. Astfel în documentele care ne vorbesc despre o hotăr-nicire, donaţie, un schimb sau vânzare de proprietăţi, respecti-vul sat este pus în legătură cu numele proprietarului său, actual sau unul anterior. Atunci când un antropotoponim de acest fel conţine un nume feminin, de obicei este vorba despre o sfântă, căreia îi este donată³⁰ proprietatea respectivă. În aceste condi-ţii este de înţeles de ce numele masculine predomină între an-troponimele utilizate la constituirea antropotoponimelor.

Dintre numele de persoane utilizate la constituirea antro-potoponimelor se disting câteva, acestea denominând un mare număr de aşezări, mai mult de jumătate din total. Aceste antro-ponime sunt trecute în tabelul numărul 2.

AntroponimNumărul de aşe-zări constituite

Antroponim din stock-ul creştin

Secolele în care sunt menţionate aşezări

cu acest antroponim

Nicolaus / Nicolae 41 Da XIII–XIV

Petrus / Petru 35 Da XIII–XIV

Michael / Mihail 28 Da XIII–XIV

Iohannes / Ioan 26 Da XIII–XIV

Martinus / Martin 25 Da XIII–XIV

Georgius / Gheorghe 20 Da XIII–XIV

Paulus / Paul 19 Da XIII–XIV

Andreas / Andrei 16 Da XIV

Th omas / Toma 16 Da XII–XIV

Maria 14 Da XIII–XIV

Iacobus / Iacob 9 Da XIII–XIV

Ladislaus / Ladislau 8 Da XIV

Laurencius / Laurenţiu 8 Da XIII–XIV

29 Un exemplu relevant este cel al nobilei Eufemia, care în două documente datate în anul 1214 este menţionată cu rol de judecător în nişte litigii cu-prinse în Registrul de la Oradea – DIR.C.I.(XI–XIII), doc. 67/75, 67/79, iar într-un alt act din acelaşi an sunt amintiţi comiţii curiali ai aceleiaşi doamne, Solomon şi Fita – DIR.C.I.(XI–XIII), doc. 67/97. Este clar că rolul ei în ad-ministrarea bunurilor familiei sale este mai mare decât al celorlalte femei menţionate în documente.30 Este vorba despre o donaţie simbolică către un anumit sfânt, donaţia pro-priu-zisă având loc către lăcaşul de cult sau instituţia religioasă patronată de sfântul respectiv.

19

AntroponimNumărul de aşe-zări constituite

Antroponim din stock-ul creştin

Secolele în care sunt menţionate aşezări

cu acest antroponim

Demetrius / Dimitrie 7 Da XIV

Elia / Elie 7 Da XIV

Philippus / Filip 7 Da XIV

Cosmas / Cosma 6 Da XIII–XIV

Marcus / Marcu 6 Da XII–XIV

Stephanus / Ştefan 6 Da XIII–XIV

Benedistus / Benedict 5 Da XIV

Margaretha / Margareta 5 Da XIV

Zombor / Zsombor 5 Nu XIV

22 antroponime 319 aşezări Total

Tabel nr. 2. Frecvenţa principalelor nume de persoane în antropotoponimele din Transilvania secolelor XII–XIV.

În tabelul numărul 2 au fost incluse doar antroponimele care au dat nume la cel puţin 5 comunităţi sau proprietăţi. Cele 22 de antroponime au contribuit la apariţia a 319 nume de aşezări, adi-că 53% din totalul localităţilor. Denumirea celorlalte 47% dintre aşezări sunt constituite din restul de 168 de prenume. Este de re-marcat şi faptul că un singur nume dintre cele 22 nu este de tra-diţie creştină, celelalte fi ind cunoscutele nume de sfi nţi, apostoli sau personaje ale Vechiului Testament.

În acest context am realizat o împărţire a antroponimelor din punctul de vedere al apartenenţei lor la categoria numelor de sfi nţi, martiri, apostoli etc.:

• Antroponime veterotestamentare: Abel, Abraham, Adam, Dan, Daniel, Elie, Elisabeth, Ester, Inok/Inak (doar dacă este o formă a numelui Enoh), Jacobus, Samson, Sarah, Saul, Solomon.

• Antroponime neotestamentare: Anna, Iohannes, Josephus, Lazarus, Marcus, Maria şi Maria Magdalena.

• Antroponime apostolice: Andreas (şi forma sa maghiară Endre), Iuda, Iohannes, Lucas, Matheus, Paulus, Petrus, Philippus şi Th omas.

20

• Antroponime angelofore: Gabrian (ca formă a lui Gabriel) şi Michael.

• Antroponime de sfi nţi (episcopi, fecioare, militari, papi) şi martiri: Adrianus, Agneta (ca formă a numelui Agatha), Albertus, Arnoldus (sfântul poartă numele Arnaldo), Benedictus, Catherina, Conradus, Cosma, Damian, Demetrius, Dionisius, Dominicus, Donatus, Elek/Alexie, Egidius, Fabian, Gallus, Georgius, Gerardus, Gothardus, Gregorius, Hubertus, Iordan, Irina, Iulius (sfânt cu forma Iulian), Lambertus, Laurencius, Ludovicus, Marcellinus, Margaretha, Martinus, Nicolaus, Odon (sfânt cu forma Otto a numelui), Pangratius/Pangracius, Rosalia, Sandur (ca formă maghiară pentru Alexander), Sava, Tiburcius/Tiburtius, Timatius (Timotei), Urbanus, Valentinus.

• Antroponime de sfi nţi regi ai Ungariei: Emericus, Ladislaus şi Stephanus.

• Alte antroponime: Aba, Ahtum, Alardus, Almos, Balc, Barch, Barthaleus, Baruch, Bence, Bihan, Blasius, Boc/Boch, Boda/Buda, Bogdan, Bolya, Bonc/Bonch, Bord, Bors, Bos, Bot/Both, Bolc/Buch/Bulch, Carolus, Chama, Chanadinus, Chepanus, Chont, Coman, Criva, Darouch, Debre, Dees, Ders, Deseu, Dorman, Drag, Dragoş, Dobromer, Erne, Eus, Fanchuka, Fata, Forkasius/Forkos, Gerolt, Gegus, Gilianus, Gerolt/Gerloch, Gerus, Gogan, Gorzo, Hem, Hench, Henning, Hermman, Herne/Herneh, Herceg, Hunt, Ieneu, Kalach, Kalanda, Kalin, Karachinus/Karasun, Kemen, Koplyan, Kragnus, Lach/Lachk, Lupert, Luprecht/Leuprecht, Mako, Mathias, Mika, Miroslav, Morouch, Mortunus, Mois, Nexe, Obus, Pathanius, Pelbarth/Privart, Pentek, Pons, Pouka, Pousa, Rad, Ramacha, Reinold, Rudolf, Sarolta, Scemluk, Schobolo, Sima/Simian, Stanislav, Stoian, Stroia, Szabolcs, Tarcha, Tatamer, Tivadar, Tod, Tonc/Tonch, Turda/Torda, Valkan/Velkan, Vladislav, Wasa, Woriad, Zeleus/Zeuleus, Zemplak/Zemplek, Zoltan, Zombor.

21

Din împărţirea numelor în categoriile de mai sus reiese că an-troponimele care nu fac parte din stock-ul denominativ creş-tin consacrat, ce include numele vechi şi noutestamentare, pe cele apostolice, angelofore, precum şi pe cele de sfi nţi şi martiri, sunt mai numeroase, fi ind într-o proporţie de 107 la 93. Însă acest lucru nu diminuează importanţa faptului că 314 aşezări din 603 conţin în numele lor 21 de antroponime importante în creştinism (am exclus din aceste cifre antroponimul Zombor şi cele 5 aşezări pe care le denumeşte – vezi tabelul numărul 2). Astfel utilizarea numelor agreate de autorităţile eccleziastice în constituirea antropotoponimelor este evidentă, numele mai deosebite şi provenite probabil din mediul local profan fi ind tot mai mult lăsate deoparte.

Având în vedere această mare varietate a prenumelor uzi-tate în constituirea antropotoponimelor din Transilvania medi-evală, precum şi de multietnicitatea ce caracterizează teritoriile avute în vedere pentru această cercetare se cuvenea să realizăm şi o împărţire după origine a numelor de persoane identifi cate³¹:

• Antroponime ebraice: Abel, Abraham, Adam, Anna, Aron, Barnabas, Dan, Daniel, Elie/Elia, Elisabeth, Ester, Gabrian (Gabriel), Iacobus, Iohannes, Iordan, Iuda, Josephus, Lazar, Maria, Maria Magdalena, Matheus, Mathias, Michael, Samson, Sara, Saul, Simon, Solomon, Th omas (mai precis aramaic).

• Antroponime greceşti: Alexander (cu forma sa ma-ghiară Sandur), Andreas, Catherina, Cosma, Damian, Demetrius, Dionisius, Elek (dacă este vorba de o formă maghiarizată a lui Alexius), Georgius, Gregorius, Irina, Margaretha, Nicolaus, Philippus, Stephanus, Tivadar (ca formă maghiară a lui Th eodorus).

31 În acest demers, de un real folos ne-au fost trei lucrări importante pen-tru antroponimie: Wilfried Seibicke, Historiches Deutsches Vornamenbuch, Band 1 – 4, Walter de Gruiter – Berlin – New York, 1996, Florence le Bras, La Bible des Prénoms, Marabout, 2002 şi Katalin Fehértói, Onomasticon Hun-garicum. Nomina propria personarum aetatis Arpadianae (1000 – 1301) / Árpád-kori személynévtár (1000 – 1301), Akadémiai Kiadó, Budapest, 2004.

22

• Antroponime latine: Adrianus, Agatha/Agneta, Angelus, Benedictus, Dominicus, Donatus, Fabian, Gallus (în-semnând galul), Iulius, Laurentius, Lucas, Marcellinus, Marcus, Martinus, Pangratius/Pangracius, Pathanius, Paulus, Rosalia, Tiburcius/Tiburtius, Urbanus, Valentinus.

• Antroponime greco-latine: Ambrosius, Demetrius, Egidius, Petrus (preluat în Europa pe fi lieră greacă – Petros – din ebraicul Kaiphas / Kephas sau din aramaicul Kephas³²), Timatius (probabil de la Timotheus).

• Antroponime germanice: Albertus, Arnoldus, Emericus (Heinrich), Gerolt/Gerloch (?), Gothardus, Henning, Hermann, Humbertus/Hubertus, Lambertus, Lodomerus (?), Ludovicus, Luprecht/Leuprecht, Odon (dacă este o formă a lui Otto), Pelbarth/Privart, Reinold, Rudolf.

• Antroponime maghiare: Aba, Apay (?), Almus, Bence (?), Bogar, Chanad, Endre (însă este o formă maghiară a lui Andreas, care este de origine greacă), Forkasius/Forkos (?), Herceg, Ieneu (dacă este o formă latină a maghia-rului Jenö), Kalanda (dacă are vreo legătură cu kalan-dos – aventuros), Kemen (dacă vine de la kemény – tare, vârtos), Mathe (forma maghiară a lui Matheus – origine ebraică), Pentek (?), Sarolta, Szabolcs, Tarcha (dacă vine de la tarka – pestriţ), Zoltan, Zombor.

• Antroponime slave: Dobromer/Dobromir, Ladislaus, Miroslav, Morouch (?), Sava, Tatamer (Tatomir), Vladislav, Wasa (?).

• Antroponime slavo-române: Balc, Bogdan, Coman(?), Dorman (?), Drag, Dragos, Kalin (Călin-?), Karachinus/Karasun (?), Mois (Moiş-?), Nexe (Neacşu-?), Sima/Simian (?), Stoian (?), Stroia (?).

• Antroponime türcice: Ahtum (Ajtony³³).• Antroponime neclare: Alardus, Barch, Barthaleus,

Baruch, Batiz/Botiz, Bihan, Blasius, Boc/Boch, Boda/

32 Seibicke 1996, Band 3, p. 516.33 Györff y 1994, 100.

23

Buda, Bolya, Bonc/Bonch, Bord, Bors, Bos, Bot/Both, Bolc/Buch/Bulch, Chama, Chepanus, Chont, Criva, Darouch/Dorogh/Durugh, Debre, Dees, Demetrius, Ders, Deseu, Erne, Eus, Fanchuka, Fata, Gegus, Gilianus, Gerus, Gogan, Gorzo, Hem, Hench, Herne/Herneh, Hunt, Kalach, Koplyan, Kragnus, Lach/Lachk, Mika, Mortunus, Obus, Pathanius, Pons, Pouka, Pousa, Rad, Ramacha, Scemluk, Schobolo, Tod, Tonc/Tonch, Turda/Torda, Valkan/Velkan, Woriad, Zeleus/Zeuleus, Zemplak/Zemplek.

Este adevărat că numele de origine ebraică, preluate în Europa prin intermediul culturii greceşti şi a celei romane/latine, pre-cum şi numele de origine greacă şi latină sunt comune sistemelor onomastice europene după revoluţia antroponimică desfăşura-tă pe parcursul secolelor XII–XIII³⁴, răspândindu-se mai ales prin intermediul religiei creştine şi fi ind adaptate scrierii latine. Celelalte nume, de origine maghiară, germanică, slavă sau ro-mână reprezintă manifestări ale multietnicităţii amintite, chiar dacă şi o parte a acestor prenume au fost latinizate, unele fi ind totuşi trecute în documente într-o formă specifi că populaţiei din cultura căreia proveneau (spre exemplu: Drag, Hermann, Endre sau Sava).

34 Peral, Ruhstaller 1999, 20, apud Kremer 1988, 1590.

25

ANTROPOTOPONIMELE DIN TRANSILVANIA SECOLELOR XII–XIV

R

3r

3.1 Câteva date statisticeÎn cele circa 6.000 de documente publicate în volumele

Documente privind Istoria României şi Documenta Romaniae Historica am identifi cat aproximativ 603 toponime care s-au for-mat cu ajutorul unui nume de persoană sau îşi au originea într-un antroponim. Spunem aproximativ 603 antropotoponime, deoa-rece o parte dintre ele nu sunt sigur încadrabile în această catego-rie sau cuvântul pe care l-am considerat a fi numele de persoană încadrat în denumirea aşezării nu este un antroponim (în lista an-tropotoponimelor din capitolul 8 le-am subliniat pe cele care pre-zintă nesiguranţă în atribuirea lor la această grupă de toponime).

Suntem convinşi că au existat sate ale căror nume s-ar fi încadrat în categoria antropotoponimelor, însă acestea fi e nu au fost menţionate în sursele diplomatice, fi e actele în care au fă-cut obiectul vreunui proces, schimb sau donaţie nu s-au păstrat până la noi. În aceste condiţii este difi cil de stabilit numărul real al numelor de aşezări şi proprietăţi cu origine antroponimică.

Dintre localităţile recenzate, o parte nu mai există în pe-rioada contemporană, ele dispărând natural sau în urma unor evenimente extraordinar e ce au urmat după secolul al XIV-lea. În documente am identifi cat foarte puţine aşezări din gru-pul la care ne referim despre care se spune că sunt părăsite sau lipsite de locuitori, cum sunt, spre exemplu, proprietatea Zenthmiklos din comitatul Cenad (1358)³⁵ sau Tamasvelge din comitatul Sibiu (1337)³⁶.

35 DRH.C.XI, doc. 314, 315.36 DIR.C.III.(XIV), doc. 315.

26

În ce priveşte alte aşezări, existente sau nu în zilele noas-tre, însă în număr mai mic decât cele dispărute menţionate mai sus, trebuie precizat că nu se afl ă sau nu s-ar mai afl a pe teritoriul României, ci pe cel al Ucrainei, Ungariei sau Serbiei. Aceste sate sau proprietăţi făceau parte din fostele comitate Maramureş, Satu Mare, Ugocea, Bihor, Cenad, Timiş, Caraş şi Torontal. Tabelul numărul 1 refl ectă numeric şi procentual situ-aţia descrisă.

Total aşezări înregistrate

Aşezări sigur şi posibil dispărute

Aşezări afl ate (sau dispărute) în afara teritoriului de azi al României

În cifre 603 220 83

În procente 100% 36% 14%

Tabel nr. 1. Situaţia aşezărilor dispărute şi a celor afl ate în afara teritoriului actual al României.

Din punctul de vedere al menţiunii în documente a posesiunilor ce fac obiectul lucrării de faţă am constatat că majoritatea apar în acte emise în secolul al XIV-lea, mult mai puţine în cele data-bile în secolul al XIII-lea şi aproape deloc nu sunt antropotopo-nime în documentele secolul al XII-lea. Grafi cul numărul 1 este edifi cator pentru această disproporţie.

603

588

510

0

100

200

300

400

500

600

700

Total așezări sec. XII sec. XIII sec. XIV

Grafi c nr. 1. Antropotoponimele în conformitate cu secolul în care au fost men-ţionate în documente.

Această situaţie a fost generată de mai multe elemente. În pri-mul rând slaba dezvoltare a cancelariei Regatului Ungariei şi a

27

voievodatului Transilvaniei până spre fi nele secolului al XIII-lea a făcut ca numărul actelor ofi ciale emise de acestea să fi e des-tul de mic, în comparaţie cu ce se întâmplă în secolul al XIV-lea, când este înfi inţată şi funcţia de secretarius cancellarius, în timpul domniei regelui Carol Robert³⁷. Apoi, marea invazie mongolă din anii 1241 – 1242 a bulversat activitatea autorităţilor centrale şi locale, precum şi a instituţiilor ecleziastice vreme de câţiva ani³⁸, împiedicându-le probabil să elibereze acte, fără a mai menţiona documentele distruse în incendiile şi prădăciunile provocate de invadatori³⁹.

Şi nu în ultimul rând, la apariţia spre fi nalul secolului al XIII-lea şi în secolul al XIV-lea a numeroase toponime formate cu un nume de persoană a contribuit şi întărirea creştinismului, precum şi a controlului Bisericii Romane, care a determinat o schimbare semnifi cativă relativă la antroponimie, numele creş-tine luând treptat locul celor necanonice⁴⁰. Acest fapt a dus la apariţia unui număr semnifi cativ de toponime de genul Sfântul X sau Sfânta Y. Însă aceste probleme legate de antroponime vor fi dezbătute mai pe larg în subcapitolul Antroponimele formate cu nume de sfi nţi.

3.2 Relaţia antroponime – toponimeRevenind asupra cifrelor relative la antropotoponimele din

Transilvania medievală am stabilit câte nume de aşezări au fost constituite cu fi ecare dintre antroponimele identifi cate în acestea:

Antroponime masculine – Aba (2), Abel (2), Abraham (3), Adam (3), Adrianus (4), Ahtum (3), Akos (1), Alardus (2), Albertus (2), Almos (1), Ambrosius (1), Andreas (16), Apay (1), Arnoldus (1), Aron (1), Balc (1), Barch (1), Barnabas

37 DIR.Introducere, vol. II, 238 – 239, 243.38 Sălăgean 2007, 79 – 95.39 Într-un document eliberat în anul 1261 de cancelaria regelui maghiar Bela al IV-lea se menţionează distrugerea bisericii din Agria şi prădarea bunurilor ei, între care şi actele şi privilegiile sfi nţilor regi privitoare la moşiile şi libertăţile date de ei... – DIR.C.II.(XIII), doc. 33. De asemenea, în anul 1285 se spune despre un act că a fost reînnoit după năvălirea tătarilor – DIR.C.II.(XIII), doc. 305.40 Turcuş 2009a, 117.

28

(1), Barthaleus (2), Baruch (1), Batiz/Botiz (3), Bence (4), Benedictus (5), Bihan (1), Blasius (2), Boc/Boch (1), Boda/Buda (2), Bogar (1), Bogdan (2), Bolya (1), Bonc/Bonch (2), Bord (1), Bors (2), Bos (1), Bot/Both (4), Bolc/Buch/Bulch (4), Chama (1), Chanadinus/Chanad (3), Chepanus (1), Chont (1), Coman (1), Conradus (1), Cosmas (6), Criva (1), Damian (1), Dan (2), Daniel (2), Darouch/Dorogh/Durugh (2), Debre (1), Dees (1), Demetrius (7), Ders (4), Deseu (1), Dionisius (2), Dobromer/Dobromir (1), Dominicus (3), Donatus (1), Dorman (1), Drag (1), Dragoş (1), Egidius (2), Elek (3; Alexie), Elia (7), Emericus (4), Erne (1), Eus (2), Fabian (1), Fanchuka (1), Fata (1), Forkasius/Forkos (1), Gabriel/Gabrian (3), Gallus/Gal (2), Gegus (1), Gilianus (2), Georgius (20), Gerardus (1), Gerolt/Gerloch (1), Gerus (1), Gogan (1), Gorzo (1), Gothardus (1), Gregorius (3), Hem (1), Hench (1), Henning (1), Hermann (5), Herne/Herneh (1), Herceg (1), Humbertus/Hubertus (1), Hunt (1), Iacobus (9), Ieneu (4), Inok/Inak (1), Iohannes (26), Iordan (2), Iuda (1), Iulius (7), Josephus (1), Kalach (1), Kalanda (1), Kalin (1), Karachinus/Karasun (3), Karolus (2), Kemen (1), Koplyan (1), Kragnus (1), Lach/Lachk (1), Ladislaus (8), Lambertus (2), Laurencius (8), Lazarus (3), Lodomerus/Lodomerius (2), Lucas (1), Ludovicus (1), Luprecht/Leuprecht (1), Mako (1), Marcellinus (3), Marcus (6), Martinus (25), Matheus (3), Mathias (1), Michael (28), Mika (1), Miroslav (1), Morouch (2), Mortu nus (3), Mois (3; Moiş-?), Nexe (1; Neacşu-?), Nicolaus (41), Obus (1), Odon (2; Otto), Pangratius/Pangracius (1), Pathanius (1), Paulus (19), Pelbarth sau Privart (1), Pentek (2), Petrus (35), Philippus (7), Pons (1), Pouka (2), Pousa (2), Rad (1), Ramacha (2), Reinold (1), Rudolf (1), Samson (3), Sandur (2; Alexander), Saul (2), Sava (1), Scemluk (1), Schobolo-? (1), Simon (3), Sima/Simian (4), Solomon (2), Stanislav (2), Stephanus (6), Stoian (1), Stroia (1), Szabolcs (1), Tarcha (3), Tatamer (1), Th omas (16), Tiburcius/Tiburtius (1), Timatius (1; Timotei), Tivadar (1), Tod (1), Tonc/Tonch (1; poreclă), Turda/Torda (4), Urbanus (1), Valentinus (1), Valkan/Velkan (5), Vladislav (1), Wasa (1), Woriad (1, ?), Zeleus/Zeuleus (4), Zemplak/Zemplek (1), Zoltan (1), Zombor (5).

29

Antroponime feminine – Agatha/Agneta (1), Anna (4), Catherina (2), Elisabeth (1), Ester (1), Irina (1), Margaretha (5), Maria (14), Maria Magdalena (2), Rosalia (1), Sara (1), Sarolta (1).

Evidenţa faptului că dominante sunt numele de bărbaţi în constituirea atropotoponimelor nu credem că mai trebuie punctată. Asupra motivelor acestei disproporţii am făcut refe-rire în capitolul 2.

3.3 Tipuri de antropotoponimeDin punctul de vedere al complexităţii antropotoponi-

melor din Transilvania medievală am delimitat trei categorii principale ale acestora: simple, compuse şi complexe. În cazul anumitor aşezări, diferitele forme sub care sunt trecute numele lor în documente se încadrează la două dintre cele trei categorii, fi ind fi e simple + compuse, fi e compuse + complexe. Tabelul nu-mărul 3 ilustrează această situaţie:

Total antropotoponime

Simple Compuse ComplexeSimple +

compuseCompuse + complexe

603 170 366 34 13 20

100% 28% 61% 6% 2% 3%

Tabel nr. 3. Tipurile de antropotoponime.

3.3.1. Antropotoponimele simple. În această categorie am in-clus numele de aşezări formate numai dintr-un antroponim, fără alte elemente, cum ar fi : Aba (Lista, nr. 1), Adrian (Lista, nr. 11), Ana (Lista, nr. 44), Bolya (Lista, nr. 78), Gaal (Lista, nr. 176) sau Maria (Lista, nr. 329). După cum reiese din tabelul numărul 3 antropotoponimele simple reprezintă un procent destul de im-portant din total, însă în cazul unora dintre ele nu este sigur dacă sunt sau nu antropotoponime, acestea fi ind semnalate în lista de la capitolul 8. Sunt difi cil de determinat motivele pentru care unei aşezări îi este dat doar simplu un nume de persoană. Poate să aibă legătură cu un proprietar sau cu un personaj ce a avut o contribuţie semnifi cativă la apariţia sau dezvoltarea comunităţii respective ori antroponimul are o puternică încărcătură spiritu-ală şi implicit protectoare, cum ar fi Maria în special, dar şi Ana.

30

3.3.2 Antropotoponimele compuse. Numele de aşezări înca-drabile acestei categorii au fost cele mai răspândite în Transilvania medievală. Aici am inclus antropotoponimele de genul: Abelteleke (Lista, nr. 4), villa Adam (Lista, nr. 10), Sandorhaza (Lista, nr. 24 şi 25), Zenthgeorgh (Lista, nr. 199), Sanctus Iacobus (Lista, nr. 226) sau Estephanfolua (Lista, nr. 546). În cazul antropotoponimelor din această categorie este mai sim-plu de înţeles raţionamentul oamenilor din acele vremuri atunci când şi-au denumit aşezările. Toponimele de forma nume + un element de proprietate (villa, terra, telek, haza sau laka) tră-dează fi e necesitatea, fi e dorința de a ilustra apartenenţa unei posesiuni la o persoană sau ca aceasta să fi e mai uşor identifi -cată, prin cunoaşterea numelui proprietarului direct din cel al aşezării. Numele de comunităţi care conţin sanctus sau szent au o evidentă legătură cu sfântul al cărui nume a fost preluat, avân-du-se probabil în vedere protecţia spirituală oferită de sfânt prin intermediul numelui său.

3.3.3 Antropotoponimele complexe. Acestei categorii îi aparţin toponimele care în afară de antroponim mai conţin cel puţin alte două elemente, cum ar fi : Barthaleuswyfolva (Lista, nr. 54), Borziacabfalwa (Lista, nr. 83), Sanctus Demetrius de Czenadino (Lista, nr. 122), Ernefyastephanpaulia (Lista, nr. 158), Zenthgyergtheleke (Lista, nr. 200) sau Villa Sancti Iabobi (Lista, nr. 229). Referitor şi la antropotoponimele compuse se poate de-duce, în general destul de uşor, care au fost motivele constituirii unei denumiri mai complexe. Spre exemplu Barthaleuswyfolva este compus din nume (Barthaleus) + wy (de la új – nou) + folva (falva – satul lui...), însemnând Satul nou al lui Barthaleus, ast-fel arătându-se atât proprietarul, cât şi faptul că aşezarea era de mai puţin timp în posesia lui Barthaleus, fi e prin înfi inţare, fi e prin donaţie, schim sau cumpărare.

3.3.4 Antropotoponimele hibride (?). Nu este vorba despre o a patra categorie, ci numai despre o încercare de denumire a numelor de aşezări care au atât forme simple, cât şi compuse ori compuse şi complexe. Câteva exemple în acest sens ar fi : Iuanka

31

(Lista, nr. 237), cu alt nume Yuankahaza; Mihalch (Lista, nr. 375), întâlnindu-se şi formele compuse Mihalchaza, Myhalchfalua etc.; Sanctis Cosma et Damyano (Lista, nr. 109), având şi varian-ta Sanctus Cosma; Villa Galfalua (Lista, nr. 177), cunoscut şi cu formele Villa Galli sau Galfalwa; Castrum Sanctae Marie (Lista, 327), cu alt nume Castro Mariae. După cum am afi rmat deja, aceste antropotoponime nu reprezintă o altă categorie, ci trebu-ie încadrate celor trei grupe pe care le-am stabilit, dilema care se naşte este cu privire la categoria căreia ar trebui să atribuim un toponim sau altul. Un criteriu în acest sens ar putea să fi e prima variantă (simplă, compusă sau complexă) sub care apare antropotoponimul în surse ori se poate face încadrarea conform cu cea mai des utilizată formă. Pe această linie discuţia rămâne deschisă.

În ce priveşte unele dintre antropotoponimele incluse în categoriile compuse şi complexe este necesară o explicaţie. Este vorba despre nume precum Villa Adam sau Villa Galfalua. Noi le-am considerat a fi compuse sau complexe, ținând cont şi de cuvântul villa, chiar dacă are semnifi caţia de sat / satul lui... Am procedat astfel datorită faptului că există numeroase toponime care conţin acelaşi cuvânt, însă în varianta sa maghiară, cum sunt menţionatele Estephanfolua sau Borziacabfalwa (folua şi falwa însemnând falú – sat / falva – satul lui...). Dacă aceste din urmă nume de aşezări le-am catalogat sub această formă, am considerat ca fi ind natural să le recenzăm la fel şi pe cele cu villa, când înseamnă acelaşi lucru (adică satul lui X), numai că în lim-ba latină. Poate relativ la forma de toponim Villa Galfalua am pu-tea considera că numele aşezării devenise cu timpul Galfalua în vorbirea uzuală, deşi în sine numele înseamnă deja Satul lui Gal, iar varianta Villa Galfalua ar înseamna atunci satul Galfalua şi ar trebui să luăm în calcul doar Galfalua şi să-l încadram la antro-potoponimele compuse. Având în vedere că astfel de cercetări nu s-au prea realizat pentru spaţiul românesc, rămâne ca prin extinderea şi aprofundarea studiului antropotoponimelor să se ajungă la o mai clară delimitare a parametrilor de recenzare şi de atribuire pe grupe a acestora.

32

3.4 Antropotoponimele în documentele vremiiRămânând în sfera modului în care era redat numele unei

localităţi în documentele acelor timpuri se constată o întrebu-inţare a termenilor ce desemnează proprietatea atât din limba latină, cât şi din cea maghiară. În multe cazuri acestea apar si-multan, termenul din limba maghiară fi ind, în general, integrat numelui aşezării. Un exemplu în acest sens este deja menţiona-tul Galfalua, care, după cum spuneam, înseamnă Satul lui Gal. Iar când se face referirea la această localitate sub forma villa Galfalua, rezultă o repetare a sintagmei ce desemnează propri-etatea, adică avem satul Satul lui Gal, numai că primul cuvânt este în limba latină, iar cel de-al doilea în maghiară. În lista an-tropotoponimelor apar mai multe astfel de exemple.

Credem că s-a ajuns la această repetare a elementului re-feritor la proprietate pe două posibile căi. Fie prin contopirea în numele aşezării, de-a lungul vremii, în limba vulgară, a cuvântu-lui falua – sat din Galfalua – satul lui Gal, fi e scribul documen-tului, probabil nefi ind localnic şi neînţelegând limba maghiară, a considerat că Satul lui Gal este numele aşezării, astfel că ia adău-gat şi termenul latin pentru sat, villa, în acest fel ajungându-se la repetarea cuvântului sat în cele două limbi, maghiara – folosită de cei implicaţi în tranzacția sau donația referitoare la proprie-tate şi latina – utilizată de membrii cancelariei.

În acest context am dori să atragem atenţia asupra unui lucru destul de neclar, şi în acelaşi timp important, considerăm noi. Antropotoponimele de tipul nume + telke / haza / laka sau cele de forma villa / terra + nume nu credem că au fost numele reale ale aşezărilor respective, ci erau amintite astfel în actele ofi ciale afl ate în relaţie cu posesiunile în cauză, probabil pentru o mai bună localizare în teren a proprietăţilor afl ate în litigiu. Este posibil ca unele comunităţi noi să nici nu fi benefi ciat de un nume chiar din momentul apariţiei lor, iar la prima menţiune în-tr-un document să se facă referirea la ele prin intermediul antro-ponimului proprietarului sau a fondatorului. Iar apoi, cu timpul, aceste denumiri s-au încetăţenit, devenind toponime (antropo-toponime), fi ind probabil des folosite şi pe plan local. Mai există

33

şi posibilitatea ca alte localităţi / comunităţi să fi avut alt nume decât cel cunoscut din documente, însă în acte, repetăm, au fost denumite în relaţie cu deţinătorul lor. Probabil din acest motiv unele proprietăţi apar cu două nume, cum este, spre exemplu, cazul satului Apayteluke, cunoscut şi cu numele Zeuleus (Lista, nr. 48). Mai afl ăm despre această aşezare că era proprietatea lui Ştefan, fi ul lui Apay, din neamul Gutkeled⁴¹. Această informa-ţie ne duce cu gândul la faptul că poate numele real al localităţii era Zeuleus, iar denumirea de Apayteluke (Pământul lui Apay) a primit-o după proprietarul ei anterior, Apay. Este difi cil de sta-bilit dacă ambele toponime au rămas în uzul cotidian sau numai în documentul ofi cial au fost trecute ambele.

Un alt exemplu ar fi Marcelteleke, cunoscută şi cu numele de Zand sau Zond (Lista, nr. 314). Şi în acest caz din documen-te rezultă faptul că aşezarea era a unui anume Nicolaus, fi ul lui Marcellin de Hethur⁴². Situaţia pare a fi asemănătoare cu cea din exemplul anterior, satul primind numele de Marcelteleke (Pământul lui Marcel) după proprietarul anterior, utilizându-se ambele nume în chestiunile ofi ciale. În încheierea acestei discu-ţii, însă cu precizarea că acestea nu sunt singurele exemple ale unor aşezări cu două denumiri, prezentăm şi cazul proprietăţii Myhalpataka (azi Buciumi, judeţul Sălaj – Lista, nr. 378), care mai era cunoscută şi cu numele de Warmezew. De această dată nu avem cunoştinţă de un proprietar cu numele de Mihail, de la care să fi provenit toponimul Myhalpataka (Pârâul lui Mihail), dar nu putem nici exclude posibila sa existenţă, fără însă a fi menţionată în surse.

3.5 Componenţa antropotoponimelorAvând în vedere faptul că foarte multe antropotoponime,

constituite în special cu nume laice, conţin şi un termen ce de-semnează proprietatea, se poate face o împărţire a numelor de aşezări şi din acest această perspectivă (Tabelul nr. 5).

41 DIR.C.I.(XIV), doc. 339.42 DIR.C.III.(XIV), doc. 352.

34

Cuvântul ce desemnează proprietateaNumărul antropotoponi-melor ce conţin respecti-

vul elementÎn procente...

Domus / haza (casă) 48 8%

Faya (obârşie, origine) (posibil şi falva-?) 3 0,5%

Hiha / hyda (pod) 6 1%

Laka (locuire, locuinţă) 13 2%

Terra / telek / föld (pământ) 65 11%

Villa / falva (sat) 115 19%

Numite possessione sau fără un element al proprietăţii (doar aşezări) – constituite cu termeni desemnând

altceva decât proprietatea (fl oră etc.)353 58,5%

Total antropotoponime 603 100%

Tabel nr. 4. Antropotoponimele după elementul ce desemnează proprietatea.

Fiecare categorie inclusă în tabelul numărul 4 conţine doar acele antropotoponime care cuprind atât un nume de persoană, cât şi o sintagmă ce defi neşte proprietatea (spre exemplu: Andouchfalwa, Batizhaza, Terra Laurencii sau Domus Karachynus). Toponimele în cazul cărora cuvântul ce desemnează proprietatea este doar complementar sau este vorba de o desemnare în grup a unor lo-calităţi ori nu apare deloc, le-am trecut la aşezări / posesiuni. Unele dintre aşezări au variantele de nume formate cu elemen-te diferite de proprietate sau alteori toponimele sunt simple. În exemplele următoare am subliniat cuvântul care face referire la proprietate, prin urmare fi ind mai evidentă utilizarea unor astfel de elemente diferite (sau lipsa acestora din toponim) pentru a denumi aceeaşi aşezare. Este cazul localităţii Villa Gylian, care mai era cunoscută şi cu numele de Terra Gilien sau doar Gilian (Lista, nr. 180). Alte exemple ar fi Dezefalva (numit şi Dezehaza; Lista, nr. 130), Iuanka (sau Yohankahaza; Lista, nr. 237) sau Villa Nicholai (numită şi Zenthmiclosteleke; Lista, nr. 441).

În cazul în care s-ar confi rma opinia lui Nicolae Drăganu, conform căreia elementul ce desemnează proprietatea asoci-at numelui unei aşezări este în directă relaţie cu dimensiunile acesteia⁴³, se conturează întrebarea dacă nu cumva urmărirea

43 Drăganu 1933, 38.

35

succesiunii în timp a respectivelor sintagme din toponime ne-ar putea oferii informaţii despre evoluţia de-a lungul timpului a unei comunităţi (creştere, descreştere, depopulare etc.)? În or-dinea mărimii aşezărilor ar trebui să avem: cele cu haza (casa), apoi cu telek (pământ) şi ultimele, adică cele mai mari, ar fi cu falu/falva (sat/satul).

În câteva cazuri am observat succesiunea în antropotopo-nimele recenzate a cuvintelor referitoare la proprietate. Astfel, localitatea Deseşti din judeţul Maramureş purta în 1360 nu-mele de Dezehaza⁴⁴ (Casa lui Deze / Deseu), iar la 1368 este numită Dezefalva⁴⁵ (Satul lui Deze / Deseu); apoi Sânmihaiul de Câmpie din judeţul Bistriţa-Năsăud – Zentmihalfolwa (1329), Zenthmyhalteluke (1349), Zenmihalthelku (1357) şi Zenmihaltelke (1360)⁴⁶ sau localitatea Cloaşterf, judeţul Mureş

– Villa Nicholai (1322), Villa Nycolai (1353), Zenthmiclosteleke (1356)⁴⁷. Altele au acelaşi element de proprietate în nume, cum este cazul comunei Găneşti, judeţul Mureş – Villa Galfalua (1314), Villa Galli (1332 – 1337), Galfalwa (1358), Galfolua şi Galfalwa (1379)⁴⁸ sau a localităţii Mihăieşti, judeţul Cluj – Sanctis Michaelis Th eleky (1319), Humrukzenthmyhalteleke (1343), Scenmihaltelekw (1358), Scentmyhalteluky (1366), Sent Mihalytelke (1380)⁴⁹.

Relativ la primele exemple de antropotoponime, în care se schimbă în timp sintagma ce desemnează proprietatea, am putea presupune că modifi carea numelui aşezării este o urma-re a evoluţiei localităţii respective. Logica arată că, dacă iniţial antropotoponimul conţinea cuvântul (ori cu acest termen se fă-cea referirea la respectiva proprietate) domus/haza sau terra/

44 DRH.C.XI, doc. 465.45 DRH.C.XIII, doc. 343, 344.46 DIR.C.II.(XIV), doc. 534; DIR.C.IV.(XIV), doc. 749; DRH.C.XI, doc. 189, 370, 455, 462.47 DIR.C.II.(XIV), doc. 79; DRH.C.X, doc. 211; DRH.C.XI, doc. 25.48 DIR.C.I.(XIV), doc. 197; DIR.C.III.(XIV), doc. 56; DRH.C.XI, doc. 275; DRH.C.XV, doc. 427.49 DIR.C.I.(XIV), doc. 234; DIR.C.IV.(XIV), doc. 171; DRH.C.XI, doc. 285; DRH.C.XIII, doc. 8; DRH.C.XV, doc. 473.

36

telek, iar după un timp s-a utilizat villa/falva, atunci comunita-tea a înregistrat o anumită dezvoltare, a crescut, dând naştere unui veritabil sat. Iar dacă termenul ce desemnează proprieta-tea a fost folosit invers în toponim sau în legătură cu aşezarea respectivă (iniţial villa/falva şi apoi telek sau haza), atunci este vorba despre o involuţie, despre o micşorare, fi e în mărime, fi e în importanţă (din punct de vedere economic etc.), poate chiar ambele, a comunităţii în discuţie. Însă până când nu avem infor-maţii mai consistente în privinţa mărimii aşezărilor, a număru-lui de gospodării din care erau compuse, este riscantă lansarea unor concluzii pe marginea mărimii sau a evoluţiei unei aşezări numai pe baza termenilor ce desemnează proprietatea, putân-du-se emite numai ipoteze.

Pe lângă elementele desemnând proprietatea amintite mai sus şi utilizate mai des la formarea unor nume de aşezări sau pro-prietăţi, mai sunt câţiva astfel de termeni, însă relativ la care nu suntem siguri că au acest rol. Avem în vedere aici exemple pre-cum monostor – mănăstire (Ahtunmonustura – Mănăstirea lui Ahtun, Lista nr. 18; Gabrianmonustra – Mănăstirea lui Gabrian/Gabriel, Lista nr. 175; Palmonostora – Mănăstirea lui Paul, Lista nr. 460; sau Petermonostora – Mănăstirea lui Petru, Lista nr. 485) şi kút – fântână (Gywlakutha – Fântâna lui Gyula, Lista nr. 272). Referirea la aceste aşezări s-a făcut în special cu noţiu-nea de possessione, astfel putem opina că deşi termenii monos-tor şi kút nu redau la fel de clar ideea de proprietate funciară precum villa / falú, terra / telek sau domus / haza, construcţia antropotoponimului exprimă totuşi o relaţie de posesiune, de deţinere (Mănăstirea lui Petur sau Fântâna lui Gyula) şi cre-dem că ar putea fi totuşi incluse în categoria elementelor ce de-semnează proprietatea folosite la formarea numelor de aşezări şi proprietăţi (deși în tabelul nr. 4 nu le-am inclus).

Înafară de termenii care în general desemnează proprie-tatea, alături de antroponime au existat şi alte elemente de care s-au slujit oamenii pentru a crea nume de aşezări. Este vorba despre cuvinte referitoare la:

37

• Floră: Akachzenthmyclous (Lista nr. 411), Nyrpaul sau Paului Erdeu (Lista nr. 463).

• Faună: Bothludasa – Gâştele lui Both (Lista nr. 88), Kechkezevepeturhaza (Lista nr. 481).

• Forme de relief şi alte elemente geografi ce: Endredpataka – Pârâul lui Endre (Lista nr. 35), Barthaweulge – Valea lui Bartha (Lista nr. 55), Danpataka – Pârâul lui Dan (azi Vălenii Lăpuşului, judeţul Maramureş; Lista nr. 111), Demeterpataka – Pârâul lui Dumitru (azi Dumitra, jude-ţul Alba; Lista nr. 119), Filepkwwe/Philepkewe – Piatra lui Filip (Lista nr. 165), Iacabpataka – Pârâul lui Iacob (Lista nr. 223), Insula Gerhardi – Insula (sau: Grupul de case a...) lui Gerhard (azi Bradu, judeţul Sibiu; Lista nr. 201), Lucaya – Valea / Fundătura lui Luca? (Lista nr. 309), Monte Martini (azi Şomartin, judeţul Sibiu; Lista nr. 343), Lapis Sancti Michaelis (Lista nr. 374), Myhalpataka (azi Buciumi, judeţul Sălaj; Lista nr. 378), Monte Michaelis (azi Cisnădioara, judeţul Sibiu; Lista nr. 379), Mezeupetri – Câmpul lui Petru sau Petreştiul de Câmpie? (azi Petreşti, judeţul Satu Mare; Lista nr. 482), Monte Sancti Petri (azi Sânpetru, judeţul Braşov; Lista nr. 483), Th amasvelge – Valea lui Toma (Lista nr. 572), Valkan Heges – Muntosul Valkan? (Lista nr. 586).

• Adjective: Kyusermen – Hermanul Mic şi Naghermen – Hermanul Mare (azi Gherman, judeţul Timiş; Lista nr. 216 şi 217), Bolugyanusteleke – Pământul lui Ioan Stângaciul (Lista nr. 236), Alba Gyulae (Alba Iulia, jude-ţul Alba; Lista nr. 266), Nogkarul – Carol cel Mare sau Carol-ul Mare (Lista nr. 281), Kismaria – Maria Mică (Lista nr. 328), Omaria – Maria Veche (Lista nr. 334), Vymaria – Maria Nouă (Lista nr. 340), Nagymarton – Martin cel Mare sau Martinul Mare (Lista nr. 344), Nagmihal – Mihai cel Mare sau Mihai-ul Mare? (azi Valea lui Mihai, judeţul Bihor; Lista nr. 384), Kys Zent Miklos – Sfântul Nicolae cel Mic (Lista nr. 412), Huzyupaly – Paul

38

cel Lung? (Lista nr. 457), Nova Torda – Turda Nouă (Lista nr. 583).

• Categorii de gen şi / sau legături de familie: Ernefyastephanpaulia – posibil să însemne Ştefan al lui Paul, fi ul lui Erne? (Lista nr. 158), Zent Margitazzony – Sfânta femeie Margareta (Lista nr. 326).

• Etnie⁵⁰: Horuthpeturfalua – Satul lui Petru Croatul ( Petrovaselo, judeţul Timiş; Lista nr. 480).

• Credinţă, religie: Scentmihalremetey – Pustnicii Sfântului Mihail (Lista nr. 391).

• Încadrare neclară: Busryacobhaza (Lista nr. 222), Josephmacskasa – Măcicaşul lui Iosif? (azi Măcicaşu, ju-deţul Cluj; Lista nr. 273), Laurynchreue (Lista nr. 296), Kereky Mihai (Lista nr. 373), Valkan Veg – Capătul Valkan sau Hotarul Valkan? (Lista nr. 588).

Chiar dacă aceste elemente, secundare le-am putea spune, sunt în număr mai mic decât cele care desemnează proprietatea fun-ciară, toate împreună demonstrează existenţa unei largi diversi-tăţi în alegerea termenilor, a referinţelor când se acorda nume unei comunităţi sau unui simplu pământ. Evident, în acest de-mers oamenii au ţinut cont de componente ale mediului înconju-rător, ale mediului în care vieţuiau, de pe un spaţiu mai larg sau numai de pe proprietatea în cauză.

3.6 Antropotoponimele formate cu nume laiceCea mai mare parte a numelor de aşezări ce conţin sau sunt

antroponime au fost compuse cu un nume laic. Prin nume laice, în această discuţie, înţelegem antroponimele din acele toponime care nu conţin şi termenii sanctus sau szent (sent, zent etc.). De

50 Aşezări ce conţin în numele lor referi la etnie sunt destul de întâlnite în Transilvania medievală, în special în zone unde au venit, ca oaspeţi sau cu alte intenţii şi pe alte căi, grupuri de oameni din alte părţi ale Europei, însă unele comunităţi au fost denumite după grupuri etnice locale. Spre exemplu: villa Latinorum Waradiensium – satul Latinilor din Oradea – DIR.C.I.(XI–XIII), doc. 67/137 şi p. 75, n. 8, villa Bavarica, în districtul Bistriţei – DIR.C.III.(XIV), doc. 56 (p. 193) sau Olauferne / Olafenes, în comitatul Cluj – DIR.C.III.(XIV), doc. 56 (p. 146, 211).

39

asemenea, în acest grup am inclus şi toponimele formate cu aju-torul unei porecle.

Antropotoponimele constituite cu nume laice reprezintă circa 75% din totalul de 603. Această proporţie semnifi cativă se datorează, credem noi, faptului că cele mai multe dintre aceste antropotoponime conţin şi un element ce desemnează proprie-tatea, toponimele în cauză fi ind menţionate în documentele re-feritoare la donaţii, vânzări-cumpărări, hotărniciri, abuzuri etc., situaţii în care, de cele mai multe ori, proprietatea este denomi-nată după deţinătorul ei la momentul respectiv sau în trecut.

Din punctul de vedere al distribuţiei pe secole a numelor uzitate la constituirea antropotoponimelor din această catego-rie, precum şi al numărului de aşezări sau proprietăţi cărora le-au dat nume, rezultatele sunt următoarele:

Antroponime masculine.• Sec. XII: Daniel (1 aşezare/proprietate); Gabriel/Gabrian

(1); Marcus (1); Saul (1); Th omas (1).• Sec. XIII: Abraham (1); Adam (2); Adrianus (2); Albertus

(1); Andreas (2); Balc (1); Bence (1); Benedictus (1); Bogdan (1); Bors (1); Cosmas (3); Daniel (1); Dionisius (2); Emericus (1); Gabriel/Gabrian (1); Gilianus (2); Georgius (1); Hermann (1); Herceg (1); Ieneu (2); Inok/Inak (1); Iohannes (8); Laurencius (2); Lazarus (1); Lodomerus/Lodomerius (1); Marcellinus (1); Marcus (2); Martinus (5); Matheus (2); Michael (5); Nicolaus (4); Paulus (6); Petrus (4); Solomon (2); Samson (1); Schobolo-? (1); Simon (1); Stephanus (1); Szabolcs (1); Th omas (3); Valentinus (1).

• Sec. XIV: Aba (2); Abel (2); Abraham (2); Adam (1); Adrianus (2); Ahtum (3); Akos (1); Alardus (2); Albertus (1); Sandur (Alexander – 2); Almos (1); Ambrosius (1); Andreas (14); Apay (1); Arnoldus (1); Aron (1); Barch (1); Barnabas (1); Barthaleus (2); Baruch (1); Batiz/Botiz (3); Bence (3); Benedictus (4); Bihan (1); Blasius (2); Boc/Boch (1); Boda/Buda (2); Bogar (1); Bogdan

40

(1); Bolya (1); Bonc/Bonch (2); Bord (1); Bors (1); Bos (1); Bot/Both (4); Bolc/Buch/Bulch (4); Carolus (2), Chama (1); Chanadinus/Chanad (3); Chepanus (1); Chont (1); Coman (1); Conradus (1); Cosmas (3); Criva (1); Damian (1); Dan (2); Darouch/Dorogh/Durugh (2); Debre (1); Dees (1); Demetrius (7); Ders (4); Deseu (1); Dobromer (1); Dominicus (3); Donatus (1); Dorman (1); Drag (1); Dragoş (1); Egidius (2); Elek (Alexie; 3); Elia (7); Emericus (3); Erne (1); Eus (2); Fabian (1); Fanchuka (1); Fata (1); Philippus (7); For kasius/Forkos (1); Gabriel/Gabrian (1); Gallus/Gal (2); Gegus (1); Georgius (19); Gerardus (1); Gerolt/Gerloch (1); Gerus (1); Gogan (1); Gorzo (1); Gothardus (1); Gregorius (3); Hem (1); Hench (1); Henning (1); Hermann (4); Herne/Herneh (1); Humbertus/Hubertus (1); Hunt (1); Iacobus (9); Ieneu (2); Iohannes (18); Iordanus (2); Iuda (1); Iulius (7); Josephus (1); Kalach (1); Kalanda (1); Kalin (1); Karachinus/Karasun (3); Kemen (1); Koplyan (1); Kragnus (1); Lach/Lachk (1); Ladislaus (8); Lambertus (2); Laurencius (6); Lazarus (2); Lodomerus/Lodomerius (1); Lucas (1); Ludovicus (1); Luprecht/Leuprecht (1); Mako (1); Marcellinus (2); Marcus (3); Martinus (20); Matheus (1); Mathias (1); Michael (23); Mika (1); Miroslav (1); Morouch (2); Mortunus (3); Mois (3; Moiş-?); Nexe (1; Neacşu-?); Nicolaus (37); Obus (1); Odon (2; Otto); Pangratius/Pangracius (1); Pathanius (1); Paulus (13); Pelbarth sau Privart (1); Pentek (2); Petrus (31); Pons (1); Pouka (2); Pousa (2); Rad (1); Ramacha (2); Reinold (1); Rudolf (1); Samson (2); Saul (1); Sava (1); Scemluk (1); Simon (2); Sima/Simian (4); Stanislau (2); Stephanus (5); Stoian (1); Stroia (1); Tarcha (3); Tatamer (1); Th omas (12); Tiburcius/Tiburtius (1); Timatius (1); Tivadar (1); Tod (1); Tonc/Tonch (1; poreclă); Turda/Torda (4); Urbanus (1); Valkan/Velkan (5); Vladislav (1); Wasa (1); Woriad (1, ?); Zeleus/Zeuleus (4); Zemplak/Zemplek (1); Zoltan (1); Zombor (5).

41

Antroponime feminine.• Sec. XII: – • Sec. XIII: Anna (1); Irina (1); Margaretha (1); Maria (4);

Sarolta (1).• Sec. XIV: Agnes/Agneta (1); Anna (3); Catherina (2);

Elisabeth (1); Ester (1); Margaretha (4); Maria (10); Maria Magdalena (2); Rozalia (1); Sara (1).

• Porecle – sobriquete.• Sec. XII: – • Sec. XIII: Bogar (1).• Sec. XIV: Chente (1); Kemen (1); Tarcha (3); Tonc/

Tonch (1).

În tabelul numărul 5 am detaliat datele statistice relative la an-tropotoponimele constituite cu nume laice:

Antropotoponime formate cu nume

laice

Antropotoponime for-mate cu nume masculine

Antropotoponime forma-te cu nume feminine

Antropotoponime formate cu porecle

(sobriquete)

450 409 34 7

100% (74% din totalul antropoto-

ponimelor)91% (67%) 7,5% (6%) 1,5% (1%)

sec. XIIsec. XIII

sec. XIV

sec. XII sec. XIII sec. XIV sec. XII sec. XIIIsec. XIV

Antropotoponime formate cu nume

laice (450 = 100%)

5 81 323 - 8 26 - 1 6

1% 18% 72% - 1,8% 6% - 0,2% 1%

Tabel nr. 5. Antropotoponimele formate cu nume laice (masculine şi feminine); distribuţia lor pe secole.

Referitor la distribuţia pe secole a antropotoponimelor din această categorie (este vorba despre data menţionării acestora în documentele folosite de noi ca sursă a cercetării) se consta-tă o comasare a lor în secolul al XIV-lea, secolului anterior re-venindu-i circa un sfert din totalul numelor de aşezări formate cu prenume laice, pentru ca secolul al XII-lea să fi e foarte sărac din această privinţă. Însă trebuie să luăm în consideraţie faptul că multe dintre antropotoponime sunt amintite în acte emise în

42

primele decenii ale veacului al XIV-lea, ceea ce înseamnă că în-ceputurile comunităţii respective trebuie căutate în secolul an-terior, poate chiar mai timpuriu, doar că nu au fost menţionate în documentele din perioada apariţiei lor.

3.7 Antroponimele formate cu nume de sfi nţiÎn grupul antropotoponimelor formate cu nume de sfi nţi

am inclus acele nume de comunităţi care conţin termenii sanc-tus sau szent (cu formele: sent, zent, scent etc.). Acest tip de nume de aşezări şi proprietăţi sunt în număr mai mic decât cele constituite cu nume laice, reprezentând circa un sfert din tota-lul antropotoponimelor înregistrate. În tabelul numărul 6 sunt prezentate mai detaliat, din punct de vedere statistic, datele re-zultate referitoare la aceste toponime.

Total antropotoponime

Total antropotoponi-me formate cu nume

de sfi nţi/sfi nte

Antropotoponime formate cu nume de sfi nţi

Antropotoponime formate cu nume de sfi nte

603 153 138 15

100% 25% 23% 2%

sec. XII sec. XIII sec. XIV sec. XII sec. XIII sec. XIV

Număr de antroponime - 11 21 - 1 5

Numărul aşezărilor denumite - 20 118 - 1 14

Tabel nr. 6. Antropotoponimele formate cu nume de sfi nţi şi sfi nte. Distribuirea pe secole a antroponimelor şi a aşezărilor denumite de ele.

În ce priveşte distribuţia pe secole a numelor de sfi nţi utilizate la constituirea antropotoponimelor, precum şi a numărului de localităţi şi proprietăţi cărora le-au dat nume, situaţia stă astfel:

Nume de sfi nţi.• Sec. XII: – • Sec. XIII: Andreas (2 aşezări/proprietăţi); Benedictus

(1); Dionisius (3); Georgius (1); Iohannes (1); Lazarus (1); Martinus (4); Michael (3); Nicolaus (2); Paulus (1); Petrus (1).

43

• Sec. XIV: Abraham (1); Andreas (4); Benedictus (3); Demetrius (4); Egidius (1); Elek (Alexie; 1); Emericus (4); Georgius (11); Gothardus (1); Gregorius (1); Iacobus (3); Iohannes (8); Ladislaus (7); Laurencius (4); Martinus (18); Michael (13); Nicolaus (18); Paulus (3); Petrus (5); Stephanus (3); Th omas (5).

Nume de sfi nte.• Sec. XII: – • Sec. XIII: Maria (1).• Sec. XIV: Agnes/Agneta (1); Anna (3); Catherina (2);

Margaretha (4); Maria (4).

Se poate observa că pentru secolul al XII-lea nu am înregistrat nici un antropotoponim format cu un nume de sfânt sau sfân-tă. Şi cele menţionate în secolul următor sunt destul de puţine, majoritatea fi ind întâlnite în documentele datate în secolul al XIV-lea. Situaţia este aproape identică cu cea a antropotopo-nimelor constituite cu nume laice, această din urmă categorie având un mic număr de menţiuni şi în secolul al XII-lea (vezi tabelul nr. 5). Şi în cazul aşezărilor cu nume de sfi nţi trebuie să ţinem seama de faptul că multe dintre antropotoponime sunt amintite la începutul veacului al XIV-lea, astfel că localităţile au luat naştere cândva în secolul anterior, poate chiar mai tim-puriu, doar că nu au apărut în documentele vremii. În aceeaşi ordine de idei, lipsa antropotoponimelor formate cu nume de sfi nţi pe parcursul secolul al XII-lea din sursele folosite de noi poate fi pusă, pe de o parte, pe seama neintrării în tranzacţii ofi ciale a satelor sau proprietăţilor ce purtau astfel de nume. Pe de altă parte, pentru segmentul temporal al primelor două vea-curi avute în vedere aici, un alt motiv al lipsei sau al numărului mic de antropotoponime formate cu nume de sfi nţi poate fi şi neutilizarea pe scară largă de către populaţia locală a numelor din stock-ul antroponimic de factură creştină. Faptul că în se-colul al XIV-lea numărul acestui tip de antropotoponime creşte, vine ca un argument în sprijinul acestei afi rmaţii. În cele din

44

urmă s-ar putea să existe şi alte motive, care însă ne scapă pen-tru moment.

În subcapitolul 1.2., printre multiplele piste de urmat în cadrul unei astfel de cercetări, aminteam şi de antrotoponimele care dispar în timp (în acest caz cu referire la perioada secolelor XII–XIV). Între numele de aşezări recenzate poate fi întâlnit şi un astfel de exemplu. Este vorba despre antropotoponimul com-plex Aranos de Sancto Martino, unul dintre numele sub care era cunoscut satul Gligoreşti din judeţul Cluj (Lista nr. 349). Însă în ce priveşte acest antropotoponim nu credem că este vorba despre dispariţia sa în timp, cât mai degrabă despre apariţia sa pentru o scurtă perioadă, cel puţin în documente. Afi rmaţia se bazează pe faptul că, sub această formă, numele aşezării este menţionat documentar numai o singură dată⁵¹. Ar fi util de afl at în mediul local, printre vecini, care forme ale antropotoponimu-lui erau mai mult folosite şi dacă Aranos de Sancto Martino se afl a printre ele.

Există şi alte aşezări relativ la care am înregistrat doar una sau două apariţii ale numelui lor (sau al unuia dintre nume) în sursele documentare, cum ar fi : Bochteluke (Lista nr. 72), Bogdaynhaza (Lista nr. 77), Gegusfalua (Lista nr. 178) sau Domus Karachynus (Lista nr. 277). Este adevărat că în aceste cazuri trebuie să luăm în calcul şi posibilitatea ca localitatea re-spectivă să fi fost menţionată doar cu acea ocazie în documente-le perioadei de care ne ocupăm şi să nu fi e vorba de o dispariţie a formei antropotoponimului în discuţie.

Pentru a putea observa evoluții de acest fel fără o marjă de eroare prea mare este nevoie ca cercetările viitoare să extindă și aprofundeze studiul antropotoponimelor din perioada medievală.

51 DIR.C.III.(XIV), doc. 56 (p. 123, n. 14).

45

MODALITĂŢILE DE FORMARE ALE ANTROPONIMELOR ÎN TRANSILVANIA

MEDIEVALĂR

4r

4.1 Apariţia antropotoponimelor (toponimizarea antroponimelor)

Antroponimele şi toponimele provin din onimizarea apela-tivelor. După apariţie, componente ale celor două categorii ono-mastice pot să treacă relativ uşor din una în alta. Din punctul de vedere al etimologiei procesul de toponimizare a apelativelor este destul de complex, cercetătorii delimitând trei faze:

a. Faza anterioară toponimizării, când apelativul este cu-noscut şi folosit în vorbirea curentă de către populaţia dintr-o anumită zonă.

b. Apelativul capătă caracteristici toponimice prin extinde-rea folosirii lui şi ca termen comun şi ca toponim. Treptat îi dispare sensul primar,prezentând trăsături caracteris-tice toponimelor.

c. Faza posttoponimică, când apelativul, deja stabil, îşi pierde legătura etimologică, acum denumind un anumit loc. În ce priveşte antroponimele, sensul este problema-tic încă de la apariţia toponimului, mai ales în cazul celor formate cu porecle⁵².

Având în vedere cele trei etape de transformare a cuvintelor comune în toponime, se naşte întrebarea dacă respectivele eta-pe, cel puţin primele două, nu sunt valabile şi pentru apariţia

52 Şodolescu-Silvestru 1996, 298 – 299.

46

toponimelor din antroponime? La rândul nostru am împărţit acest proces pe faze:

a. Referitor la prima etapă, antroponimul care urmează să contribuie la formarea unui toponim există şi este utili-zat pe teritoriul şi în comunitatea respectivă.

b. În stadiul următor, antroponimul capătă şi caracteristici de toponim, fi ind utilizat atât ca nume de persoană, cât şi ca nume de aşezare. Pentru această fază a doua aş ex-clude însă procesul prin care antroponimul în cauză şi-ar pierde sensul primar.

c. Din ultima fază aş reţine doar afi rmaţia conform căreia toponimele formate cu ajutorul unor porecle sunt mai problematice. În cazul lor este destul de greu de stabilit dacă cuvântul cu care au fost constituite este/a fost sau nu o poreclă. Numai în situaţia în care sursa documenta-ră în care apare toponimul menţionează şi un proprietar ce are ca şi poreclă termenul inclus în numele de aşezare, se poate presupune, cu o marjă mai mică de eroare, că acel nume de comunitate sau proprietate a fost constitu-it cu ajutorul unei porecle.

4.2 Căile de constituire ale antropotoponimelorModalităţile de constituire ale antropotoponimelor din

Transilvania secolelor XII–XIV le-am împărţit, pe baza datelor obţinute după studiul informaţiilor furnizate de documente, în trei categorii principale: 1. antropotoponime constituite prin utilizarea numelui unuia dintre proprietari; 2. antropotoponime constituite prin folosirea numelui unui sfânt; 3. antropotoponi-me constituite prin utilizarea unei porecle-sobriquet.

4.2.1. Antropotoponimele constituite prin utilizarea numelui unuia dintre proprietari (actuali sau anteriori). În cadrul pri-mei grupe, a antropotoponimelor în care regăsim numele unuia dintre proprietari, există mai multe submodalităţi de apariţie a numelui unei aşezări:

47

W Antropotoponimul poate să-şi aibă originea în numele fondatorului aşezării⁵³, însă din documentele consultate reiese mai clar o astfel de situaţie numai în ce priveşte satul Bothludasa (Lista nr. 88), alături de acele aşezări al căror nume conţine cu-vântul új – nou. De asemenea, denumirea unei aşezări poate fi dată după numele unui personaj important pentru acea comuni-tate sau cu însemnătate pentru o regiune mai extinsă sau chiar ţară (un rege etc.)⁵⁴.

Am adus în discuţie posibilitatea că Bootludasa Gusu ar fi un exemplu în care satul a primit numele după fondatorul său, deoarece, mai târziu, localitatea a fost cunoscută, printre alte-le, şi cu numele de Kisludas (Ludas-ul Mic, în limba maghiară), afl ându-se în apropierea satului Ludas, numită şi Nagyludas (Ludas-ul Mare), azi fi ind comuna căreia îi aparţine şi satul Gusu. Astfel, nu este exclus ca la un moment dat de la sfârşitul secolului al XIII-lea sau începutul secolului al XIV-lea, acest Both, plecând din satul Ludas, să fi pus în vecinătate bazele unei comunităţi mai mici, a cărei denumire a cuprins atât numele aşezării mamă, cât şi pe cel al fondatorului, rezultând Bothludasa (Ludas-ul lui Both). Mă refer la secolul al XIII-lea deoarece într-un act din 1296 este vorba despre un anume Bot de Ludas, Szabó M. Attila consi-derând acest Ludas ca fi ind satul Bothludas⁵⁵. Pentru a cunoaşte cu exactitate istoria fondării acestui din urmă sat ar fi necesar să ştim când a fost constituită aşezarea Ludas, în documente fi ind menţionată numai din 1330⁵⁶.

53 Relativ la această problemă ar fi utilă studierea şi a legendelor populare, acolo unde ele există, ce vorbesc despre un întemeietor al unui sat, cu toa-te că sociologia a infi rmat teoria eroului eponim, însă chiar şi legende fi ind, aceste povestiri conţin un sâmbure de adevăr – Stahl 1998, vol. I, 47 – 51.54 Nu cunoaştem un exemplu clar în acest sens din Transilvania medieva-lă (cu excepţia antropotoponimelor de tipul Sanctus Ladislaus sau Sanctus Andreas, care ar putea aminti de regii maghiari cu aceleaşi nume), însă sunt exemple moderne, precum Iosifalău (Joszeff alva, adică Satul lui Iosif, jud. Ti-miş), aşezare înfi inţată în 1882 de către colonişti germani, denumită astfel de autorităţile maghiare după Jozsef Bethlen, administrator al afacerilor re-gale în Timişoara – Creţan 2007, 49.55 Szabó 2003, (Gusu, Sibiu).56 Suciu 1967 – 1968, I, 364.

48

W Antropotoponimul nu este prima denumire a satului în discuţie, ci s-a născut odată cu apariţia unui nou proprietar, care a ajuns în posesia respectivei aşezări prin moştenire, cumpărare sau donaţie, noul toponim, ce fusese format cu ajutorul numelui noului posesor, venind şi ca o certifi care a acestei schimbări juri-dice a proprietăţii. Aş menţiona aici localităţile sau proprietăţile despre care se spune în documente că erau cunoscute cu două nume diferite, cum sunt: Akusfalva (cunoscută şi ca Peturfalva; Lista nr. 19), Batizhaza (sau Sohthesthelek / Sohthostelek; Lista nr. 57), Marcelteleke (cu alt nume Zand sau Zond; Lista nr. 314), Myhalpataka (cunoscută şi ca Warmezew, Lista nr. 378), Mykfolua (sau Leelfalua; Lista nr. 423), Mykolateleky (cu alt nume Markhazaeleufelde sau mai scurt Markhaza; Lista nr. 432) ori Obusfolua (sau Benzik; Lista nr. 452).

În ce priveşte unele dintre aşezările amintite sursele fac re-ferire şi la un fost sau actual proprietar al cărui nume este acelaşi cu antroponimul utilizat la formarea numelui satului respectiv. Este cazul posesiunii Batizhaza (azi Batiz, judeţul Hunedoara), pentru care, alături de alte proprietăţi, se judecă un anume Stephanus, fi ul lui Batiz şi fraţii Michael şi Nicolaus, fi ii lui Andreas, fi ul lui Batiz. Din act mai rezultă că posesiunile afl ate în dispută au fost în vechime ale altor nobili⁵⁷. Astfel, este posibil ca la un moment dat satul Batizhaza să fi intrat în proprietatea lui Batiz şi atunci să fi apărut şi acest nume al satului alături sau înlocuindu-l pentru o perioadă de timp pe cel de Sohthesthelek / Sohthostelek. Referitor la Mykfolua (Satul lui Myk), care mai era numită şi Leelfalua (Satul lui Leel), se poate presupune că satul s-a afl at cândva în posesia unei persoane numite Myk sau Leel, după care, la o dată necunoscută nouă, a trecut în proprietatea altei persoane, numite Myk sau Leel, succesiunea celor doi pre-supuşi proprietari fi ind neclară.

Situaţia satului Mykolateleky (sau Markhazaeleufelde) este diferită. În timpul unei judecăţi pentru această pro-prietate, Iwanka de Iuş o numea Mykolateleky, pe când

57 DIR.C.IV.(XIV), doc. 467.

49

partea opusă, reprezentată de către Gallus, fi ul lui Both, o numea Markhazaeleufelde⁵⁸. În acest caz nu cunoaştem vreun înaintaş al nici unei părţi care să fi purtat numele de Mykola sau Mark, însă denumirile aşezării sugerează că persoane purtând aceste antroponime au avut în proprietate la un moment dat posesiu-nea afl ată în litigiu, având loc şi o schimbare a deţinătorului ei, evenimente şi date care, se pare, nu au fost surprinse de surselel-vremii sau acestea au dispărut de-a lungul timpului.

Cu siguranţă în multe cazuri nu s-a recurs la modifi carea numelui unei proprietăţi după schimbarea deţinătorului ei, un exemplu în acest sens fi ind, credem noi, situaţia posesiunii Terra Adriani (Lista nr. 13). În document se face referire la proprie-tate în următorul mod: ...pământul lui Neke, fi ul credinciosului nostru Munkach, care se chiamă pământul lui Adrian...⁵⁹. Este posibil ca înainte de a fi pământul lui Neke, Terra Adriani să fi fost a unui Adrianus (Adrian), după care să-şi fi primit şi numele. Dacă s-a întâmplat astfel, atunci avem exemplul unei schimbări de propritar fără modifi carea şi a denumirii ei.

În afară de aşezările cu două nume pot fi amintite aici şi satele care erau cunoscute după un singur nume, însă şi în cazul lor cunoaştem un fost sau actual proprietar ce poartă numele afl at şi în antropotoponim. Referitor la exemplele ur-mătoare, în paranteză am trecut persoana menţionată în legă-tură cu aşezarea respectivă şi care purta antroponimul cuprins şi în toponim: Sandorhaza (Sandor de Sandorhaza; Lista nr. 25), Endrelaka (Stephanus, fi ul lui Endre/Endere; Lista nr. 34), Apayteluke (Ştefan, fi ul lui Apay, din neamul Guthkeled; Lista nr. 48), Barnabas (Barnabas Rufus de Barnabas; Lista nr. 53), Bothludasa (Both de Bothludasa; Lista nr. 88), Dorugeghaza (Corard şi Keled, fi ii lui Nicolaus, fi ul lui Durugh; Lista nr. 116), Villa Galfalua (un anume comite Gal deţinea o parte, probabil ½, din proprietate; Lista nr. 177), Gegusfalua (Gegus de Gegusfalua; Lista nr. 178), Inokhaza (Inok de Inokhaza; Lista nr. 235),

58 DRH.C.X, doc. 81.59 DIR.C.II.(XIII), doc. 38.

50

Kalacha (Elisabetha, fi ica lui Kalach; Lista nr. 274), Peturlaka (Jacobus fi ul lui Petrus dictus Wadun de Peturlaka; Lista nr. 505), Stroyafolwa (cnezul Stroia de Stroyafolwa; Lista nr. 553) etc.

W O a treia posibilitate de schimbare a numelui unei pose-siuni putea să-şi aibă originea în necesitatea de a masca unele fapte violente, ocupări abuzive de proprietăţi, acţiuni care pu-teau să atragă sancţiuni din partea autorităţilor. Cazul localită-ţii Villa Georgii (Lista nr. 198), argumentează posibilitatea unui scenariu de acest fel. Însă situaţia rezultată din documente a sa-tului este destul de încurcată. Un act din anul 1344 relatează că proprietatea a fost redenumită villa Georgii (Satul lui Gheorghe) din Felekfark (Coada Feleacului), după ce a fost ocupată abuziv de mai multe persoane, printre care era şi un fi u al lui Nicolaus, fi ul lui Georgius⁶⁰. Din două documente mai târzii (1371) rezultă faptul că satul numit Felekfark a fost primit, cu vreo două gene-raţii în urmă, de iobagul Georgius dictus Olah de la proprietarul ei de atunci⁶¹. Nu ştim dacă există vreo legătură între cele două evenimente sau persoanele participante, însă în ambele cazuri apare un persoanj cu nume Georgius – George, de la care poate să provină numele aşezării. Dacă este vorba despre Gheorghe amin-tit de primul act, al cărui nepot participă la ocuparea abuzivă a proprietăţii Felekfark, atunci se poate confi rma ipoteza conform căreia noii sau noul proprietar a redenumit satul după un înain-taş al său, probabil pentru a da impresia că Satul lui Gheorghe se afl a în posesia familiei lor de mult timp, astfel încercându-se şi o acoperire sau justifi care a modului condamnabil de către autori-tăţi prin care a fost acaparată respectiva proprietate.

În ce priveşte elementele care sunt alăturate numelui de persoană pentru a constitui un antropotoponim, Nicolae Drăganu a ajuns la concluzia că acestea sunt în legătură direc-tă cu mărimea aşezării. Un sat compus din numai câteva case avea denumirea formată din numele proprietarului sau a înte-meietorului + haza (casă – în limba maghiară); apoi, după o

60 DIR.C.IV.(XIV), doc. 274.61 DRH.C.XIV, doc. 28, 44.

51

perioadă de creştere a aşezării toponimul era compus din an-troponim + telek (cătun – tot în limba maghiară); iar după ce localitatea s-a mai dezvoltat a rezultat denumirea formată din antroponim + falu sau falva (sat sau satul lui – în limba ma-ghiară)⁶². Emilian N. Bureţea, referindu-se la numele de locuri create pe baza unor antroponime, vorbeşte despre aceleaşi fe-nomene de preluare a numelui unui personaj cu rol important în viaţa respectivei comunităţi sau de exprimare a unei legă-turi de apartenenţă sau de posesie⁶³ între aşezare şi cel al cărui nume a fost adoptat în toponim.

Formele de toponime provenite din antroponime menţio-nate de Nicolae Drăganu apar pe tot parcursul perioadei vizate de noi. Există atât cele ce conţin termenul de haza (casa lui), cât şi cele cu telek/teleke (cătun/cătunul lui sau teren/terenul lui) şi falu/falva (satul/satul lui). Din nefericire documente-le oferă prea puţine informaţii pentru a ne face o idee despre mărimea unui sat sau unei moşii, însă putem lua în calcul posi-bilitatea ca întinderea lor să fi e refl ectată de noţiunea utilizată în antropotoponim (haza, telek sau falu), după cum am amintit deja în capitolul 3, confi rmând astfel cele susţinute de către cer-cetătorul menţionat.

Totuşi, există câteva informaţii care ne-ar putea fi de folos în acest demers, dar care nu justifi că decât concluzii preliminare. Într-un document timpuriu, referitor la zona Bihorului, dat în anul 1075 de către regele Geza I al Ungariei, sunt donate mănăs-tirii sfântului Benedict, 120 de case de lângă cetatea Bihor; apoi a mai fost dat pământ pe care erau 20 de case de servi; iar pe râul Criş au fost donate 3 case de servi din satul Duboz⁶⁴. Nu ştim cele 120 de case/gospodării de câte sate au aparţinut, deoarece este puţin probabil să fi e vorba despre unul singur. Într-un alt act emis în jurul anului 1169, este precizat numărul de gospodării donate din mai multe aşezări. Un anume sat (villa) Markus a fost

62 Drăganu, 1933, 38.63 Bureţea, 1994, 85.64 DIR.C.I.(XI–XIII), doc. 1.

52

dat de către rege cu 11 case de libertini, apoi satul Apa cu 40 de case, Tur cu 12 gospodării de lucrători, Degust cu 17 gospodării, Keures cu 10 case, Sacal cu 4 gospodării, Gyuros cu 2 gospodării, satul Tamasd tot cu 2 gospodării, Bas cu 6 case, Besenyeu Too cu 5 gospodării, Suur cu 12 case de pescari, Zad Hodos cu 12 gospo-dării, Viznek cu 20 de case şi Dud cu 16 case, în satul (villa) Seuri erau 20 de vii cu 9 gospodării, Tur cu 11 case, Vduarnuk cu 30 de gospodării de servi, Zachy cu 9 gospodării, Zerend cu 6 gospodă-rii, Torsa cu 6 case de iobagi, Keures cu 6 gospodării de vieri şi 12 vii, Zachy cu 6 case de călăşari (cum sex domibus equitum), Zetz cu 2 gospodării de vieri cu 4 vii, Zigethkut cu 6 case de călăşari, două vii cu vieri din Keszheltz şi Sigetfeu cu 6 gospodării şi 6 vii; Iray Th ukis a fost dat cu 8 gospodării⁶⁵.

Arheologia, la rândul ei, a oferit informaţiile necesare unei categorisiri a aşezărilor din punctul de vedere al mărimii lor. Mai multe date au fost adunate în legătură cu locuirea medievală tim-purie din Transilvania, Gheorghe Baltag împărţind aşezările în 4 categorii: mici (8 – 10 locuinţe), mijlocii (10 – 20 de gospodării), mari (20 – 40 locuinţe) şi foarte mari (peste 40 de gospodării)⁶⁶.

Este clar că în ce priveşte unele dintre satele menţionate documentar nu le sunt amintite toate gospodăriile care le com-puneau, ci numai cele care făceau obiectul donaţiei. Însă, ţinând cont de ce spun sursele scrise şi de cele oferite de cercetările ar-heologice (în cazul acestora din urmă adăugând şi o posibilă evo-luţie pozitivă a locuirii, sesizabilă şi în dimensiunile aşezărilor), ne putem face o idee asupra mărimii unui sat din acea vreme, nu-mărul gospodăriilor fi ind probabil între un minim de 10 – 15 şi un maxim de 40 – 50. Cu toate acestea, în actele ofi ciale mai timpurii aşezările sunt numite villa (sat), indiferent de mărimea lor. Dar, este posibil ca obiceiul de a denumi sau de a se face referire la o aşezare în conformitate cu mărimea ei să fi e o practică puţin mai târzie. Acest fapt poate să fi e confi rmat şi de lipsa sau foarte pu-ţina utilizare în documente şi în antropotoponime a elementelor

65 DIR.C.I.(XI–XIII), doc. 10.66 Baltag 2004, 143. În acest sens se poate vedea şi Vizauer 2008, 142 – 143.

53

de proprietate telek, haza sau laka până în primele decenii ale secolului al XIII-lea, doar villa şi, mai rar, terra fi ind întâlnite.

4.2.2. Antropotoponimele constituite prin utilizarea numelui unui sfânt. În primul rând am dori să rememorăm faptul că am considerat a fi antropotoponime formate cu numele unui sfânt doar acele denumiri de aşezări care conţin cuvintele sanctus sau szent (sent, zent etc.), fără a lua în calcul faptul că un anume an-troponim a denominat cândva şi un sfânt. În ce priveşte această grupă de antropotoponime exemplele care să ofere indicii relati-ve la modul lor de apariţie sunt mai puţine, deşi numărul aşezări-lor cu nume de sfânt este mare. Şi în cazul lor se pot distinge două căi prin care un nume de sfânt este dat unui sat sau posesiune:

W Satul aparţinea sau a fost donat de către un credincios unei mănăstiri sau unei instituţii religioase de tipul episcopiei, în acelaşi timp donaţia reprezentând o închinare a proprietăţii respective sfântului sau sfi ntei ce patrona aşezământul sau insti-tuţia în cauză. Astfel, este posibilă acordarea numelui purtat de sfânt satului care i-a fost donat.

W Aşezarea putea să fi fost pusă de către proprietar (fost sau actual) sub protecţia sfântului care veghea şi asupra sigu-ranţei şi bunăstării familiei sale, de la care putea să provină chiar şi numele posesorului satului respectiv. Apar în Lista antropoto-ponimelor de la capitolul 8 exemple în care aşezarea are numele unui sfânt, iar proprietarul ei de asemenea.

O donaţie relevantă pentru mentalitatea religioasă a vre-mii şi pentru modul în care era înţeles acest sistem de donaţie sau de punere sub protecţie sfântă, care de această dată im-plica chiar o instituţie religioasă de talia unui episcopat, apare într-un document emis de cancelaria papală a lui Inocenţiu al III-lea la data de 14 decembrie 1199, prin care se desemnează juridic şi antroponimic o dioceză cu titulatura de terra sancti Michaelis (pământul sfântului Mihail)⁶⁷. Exemplul normand al Mont Saint-Michel ne arată cum un loc poate fi denumit după

67 DIR.C.I.(XI–XIII), doc. 25 (textul latin la p. 362 – 363).

54

arhanghelul Mihail în urma apariţiei acestuia sfântului Aubert, episcop de Avranches, la începutul secolului al VIII-lea, conform legendei⁶⁸. Pe teritoriul Ungariei medievale numeroase aşeză-minte religioase sunt denumite după arhanghelul Mihail, acest sfânt fi ind considerat şi protector al tronului maghiar⁶⁹, în timp ce în Peninsula Iberică predomină toponimele formate în speci-al cu numele Sfi ntei Fecioare Maria⁷⁰. Dorim să atragem atenţia şi asupra uneia dintre fostele stăpâniri ale cavalerilor teutoni în Ţara Bârsei, numită Monte Sancti Petri – Muntele Sfîntului Petru (Sânpetru, jud. Braşov), aşezare care la 21 martie 1240 este dăru-ită de către regele maghiar Bela al IV-lea conventului mănăstirii Cisterciţilor, alături de alte posesiuni⁷¹. Nu putem trece cu vede-rea posibilitatea ca această posesiune să-şi fi căpătat denumirea ca o expresie a luării de către papa Honoriu al III-lea printr-o bulă din 30 aprilie 1224 in ius et proprietatem beati Petri po-sesiunile teutonilor din Ţara Bârsei şi de dincolo de munţi⁷². În cele din urmă, un exemplu relevant pentru modul de exprimare al înaltelor feţe bisericeşti cu privire la probleme de acest gen este cel dintr-un document papal emis în anul 1234, prin care Grigore al IX-lea ia sub protecţie pe creştinii ce luptau împotri-va ereticilor bosniaci, şi în care se spune astfel: ...sub Beati Petri susceperimus protectione ac nostra...⁷³.

Credem că antropotoponimele formate cu numele sfân-tului ce patrona instituţiile eccleziastice în a căror proprietate se afl au posesiunile în cauză, nu sunt simple coincidenţe, ci o certifi care juridică, întărită şi din punct de vedere antroponimi-co – toponimic, a respectivei apartenenţe. Unele dintre aşeză-rile ce se regăsec în Lista antropotoponimelor de la capitolul 8 ilustrează acest fapt, cum ar fi Maria Telke, posesiune a mănăs-tirii cu hramul sfi ntei Fecioare Maria din Cluj–Mănăştur⁷⁴ sau 68 Bély 2004.69 Dincă 2009, 353.70 Gordón Peral, Ruhstaller, Nombres personales.71 DIR.C.I.(XI–XIII), doc. 267.72 Turcuş 2001a, 221.73 Wenzel 1860, 321.74 DRH.C.XI, doc. 295.

55

Scenmihalteleke (Mihăieşti, jud. Cluj), proprietate lăsată prin testament de către un fost canonic de Alba bisericii fericitului arhanghel Mihail din Transilvania⁷⁵. Pentru a întări afi rmaţia de mai sus menţionez şi o altă proprietate – cetate a episcopiei Transilvaniei, numită Lapis Sancti Michaelis (Tăuţi, jud. Alba), încredinţată în anul 1320, de către capitlul respectivei bisericii, spre pază şi păstrare noului episcop, Andrei⁷⁶.

4.2.3. Antropotoponimele constituite prin utilizarea unei pore-cle (sobriquet). În această categorie am inclus 5 antropotoponi-me, despre care considerăm că este posibil să fi fost construite cu ajutorul unei porecle. Prima ar fi Bogartelek (Băgara, jud. Cluj

– Lista nr. 74), posesiune menţionată documentar începând cu anul 1299⁷⁷. Am adus în discuţie acestă denumire ca posibil an-tropotoponim format cu o poreclă, deoarece la 1320 este amintit un anume Stephanus dictus Bugar⁷⁸. Nu există o legătură între aşezarea Bugartelek şi acest personaj, însă este important fap-tul că, apelativul Bugar (corect în limba maghiară ar fi bogár – gândac, însă poate fi vorba şi despre alt cuvânt asemănător ca şi grafi e, cum ar fi bolgár – bulgar) era utilizat ca poreclă. Evident că numele satului poate să aibă o altă sursă afl ată în relaţie cu bogár – gândac, însă trebuie ţinut seama şi de posibilitatea ca o poreclă să stea la baza acestui oiconim.

O altă localitate încadrabilă acetui grup este Chenthe (Ţentea, judeţul Bistriţa-Năsăud – Lista nr. 99). În legătu-ră cu această aşezare este menţionat un anume Johannes dictus Chenthe⁷⁹.

În ce priveşte proprietăţile Kementelke⁸⁰ (Cipăieni, ju-deţul Mureş – Lista, nr. 282), Tarcahaza, Tarcha (Tarcea, judeţul Bihor) şi Tarcha (Lista nr. 555 – 557), putem doar presu-pune formarea lor cu ajutorul unei porecle-sobriquet. Ne bazăm

75 DIR.C.IV.(XIV), doc. 171.76 DIR.C.I.(XIV), doc. 395.77 DIR.C.II.(XIII), doc. 517.78 DIR.C.I.(XIV), doc. 440.79 DRH.C.XV, doc. 158, 221.80 DIR.C.IV.(XIV), doc. 471.

56

presupunerea pe înţelesul cuvintelor kemen – kemény şi tarca/tarcha – tarka în limba maghiară, primul însemnând tare, iar cel de-al doilea pestriţ. Astfel Kemen – Tare şi Tarca – Pestriţ au putut să fi e porecle ale unor persoane, de unde au rezultat apoi denumirile aşezărilor Kementelke – Pământul lui Kemen sau Tarcahaza – Casa lui Tarca.

Ultimul sat din această categorie ar fi Tonchaza (Tonciu, judeţul Mureş – Lista nr. 579). Fără legătură cu aşezarea în dis-cuţie, într-un document din anul 1376 este amintit un anume Th omas zis Tonch (dictus Tonch)⁸¹. Este posibil ca şi alte persoa-ne să fi avut această poreclă sau chiar a fost purtat ca nume, însă nu a fost menţionat documentar cu acest rol.

Ca urmare a studiului antropotoponimelor formate cu porecle credem că se confi rmă afi rmaţia cercetătoarei Elena Şodolescu-Silvestru, şi anume că numele de aşezări formate cu o poreclă sunt greu de identifi cat⁸². Şi în documentele recenzate de noi este posibil să fi e şi alte astfel de antropotoponime, însă pe care nu le-am considerat ca făcând parte din această catego-rie, deoarece nu am întâlnit cuvântul presupus a fi un sobriquet, separat, cu rol direct de poreclă. Rămâne ca cercetările viitoare în această direcţie să aducă mai multă lumină asupra problemei, care este cu siguranţă una interesantă.

81 DRH.C.XV, doc. 3.82 Şodolescu-Silvestru 1996, 299.

57

PROPUNERE DE TIPOLOGIER

5r

Un studiu al antropotoponimelor de pe un anumit teritoriu şi dintr-o anumită perioadă de timp implică, pe lângă da-

tele de natură istorică, lingvistică sau statistică, şi o încadrare tipologică, identifi cându-se elementele de care s-a ţinut cont în formarea acestor nume de aşezări. În urma celor prezen-tate în capitolele anterioare am ajuns la următoarea posibilă tipologie:

A. Toponim simpluA.I. VeterotestamentarA.II. NeotestamentarA.III. Necreştin (antroponime ce nu fac parte din stock-ul

consacrat al numelor creştine)

B. Toponim compus

B.I. Nume + fl oră 1. Nume + erdeu (în lb. maghiară: erdö = pădure) 2. Nume + faya (în lb. maghiară: fa = copac; explicaţie

mai puţin probabilă în acest context) 3. Nume + nyr (în lb. maghiară: nyir = mesteacăn)

B.II. Nume + forme de relief 1. Nume + halma (în lb. maghiară: halom = deal) 2. Nume + lapis (în lb. latină: piatră) sau kue / kw (în lb.

maghiară: kö = piatră) 3. Nume + monte sau hegy (în lb. maghiară: hegy = munte) 4. Nume + pataka (în lb. maghiară: patak = pârâu)

58

B.III. Nume + elemente ale dreptului de proprietate 1. Nume + faya (pe lângă însemnătatea de la categoria

B.I.2, acest cuvânt poate avea şi înţelesul de obârşie, rasă = faj în lb. maghiară)

2. Nume + haza (în lb. maghiară: ház = casă) 3. Nume + hyda (în lb. maghiară: hid = pod) 4. Nume + insula (în limba latină: insula = grup de locu-

inţe, insulă) 5. Nume + laka (în lb. maghiară: lak = căsuţă, colibă, casă

ţărănească, bordei) 6. Nume + monostora (în lb. maghiară: monostor = mănăstire) 7. Nume + teluke / telke / telek (în lb. maghiară: telek =

bucată/parcelă de pământ) 8. Nume + villa (în lb. latină: sat) sau falva / falua / folua

(în lb. maghiară falu = sat)

B.IV. Nume + adjective 1. Nume + kis (în lb. maghiară: kis = mic) 2. Nume + nog (în lb. maghiară: nagy = mare) 3. Nume + o (în lb. maghiară: o = o formă pentru vechi;

ex. Omaria = Maria Veche) 4. Nume + vy (în lb. maghiară: vy = probabil uj = nou;

ex. Vymaria = Maria Nouă)

B.V. Nume + termeni religioşi 1. Nume + sanctus (în lb. latină) sau zent / sent (în lb. ma-

ghiară) = sfânt

C. Toponim compus complex

C.I. Nume dublu + elemente ale dreptului de proprietate

C.II. Nume + termeni religioşi + forme de relief

C.III. Nume + termeni religioşi + elemente ale dreptului de proprietate

1. Nume + sanctus + telek / theleky 2. Nume + sanctus + villa 3. Nume + nume + sanctus

59

C.IV. Nume + termeni religioşi + elemente ce desemnează o categorie de gen

1. Nume + santus + azzony (în limba maghiară: asszony = femeie)

C.V. Nume + adjecvtive + elemente ale dreptului de proprietate

1. Nume + balug/balog (în limba maghiară: balog = stângaci)

C.VI. Nume multiplu + legătură de familie (?) 1. Nume + fya (în limba maghiară: fi u = băiat, fi a = fi ul

său) + nume + nume

Faptul că a rezultat o tipologie atât de stufoasă se datorează complexului sistem de formare al antropotoponimelor (al topo-nimelor în general), ce implică numeroase şi diverse elemente care au fost alăturate numelui de persoană pentru a constitui un nume de aşezare sau proprietate (afi rmaţie valabilă şi cu privire la totalitatea toponimelor). Am considerat necesară expunerea detaliată a acestor elemente pentru a pune în evidenţă bogăţia de informaţie pe care o poate oferi cercetarea diferitelor cate-gorii onomastice.

Chiar dacă pentru această tipologie am avut în vedere pe-rioada secolelor XII–XIV, ea va putea să fi e utilizată şi pentru toponimele conţinând nume de persoane întâlnite înainte sau după acest segment temporar, numai unde va fi cazul să fi e com-pletată cu noi categorii identifi cate, pentru a servi în viitor la în-cadrarea tipologică a antropotoponimelor din întregul ev mediu transilvan şi nu numai.

61

CONCLUZIIR

6r

În urma analizei antropo-toponimelor din documentele ofi cia-le referitoare la Transilvania secolelor XII–XIV s-au conturat

următoarele concluzii:• Odată cu creşterea numărului de antroponime creştine

se înmulţesc şi numele de aşezări care conţin astfel de prenume, în special la sfârşitul secolului al XIII-lea şi în-ceputul veacului următor.

• Faţă de perioada secolelor XII–XIII, în primele decenii ale celui de-al XIV-lea se înregistrează o creştere a nu-mărului antropotoponimelor conţinând nume de sfi nţi sau fi ind efectiv nume de sfi nţi (spre exemplu: Sanctus Johannes sau Sancta Maria).

• Pentru constituirea antropotoponimelor de pe teritoriul Transilvaniei medievale s-a utilizat o varietate destul de mare de antroponime (circa 190), majoritatea masculine, dintre care unele, puţine însă, nu apar în sistemul antro-ponimic transilvan cunoscut documentar al perioadei respective⁸³.

• O situaţie aparte se înregistrată pentru evul mediu tran-silvan în ce priveşte antropotoponimele studiate în lu-crarea de faţă, şi anume se constată scrierea acestora (fi e a numelor de persoane, fi e a celorlalte elemente compo-nente) atât în forma lor latină, cât şi în forma lor locală (maghiară, germană şi chiar română). În unele cazuri an-tropotoponimul este scris pe jumătate în limba latină (de obicei antroponimul), cealaltă jumătate fi ind în limba

83 Pentru o listă detaliată a antroponimelor utilizate în Transilvania secole-lor XI–XIV se poate consulta Turcuş et Alii 2011.

62

maghiară (termenul desemnând proprietatea, fl oră, fa-ună etc.).

• La constituirea antropotoponimelor, pe lângă numele de persoane, s-au utilizat o gamă largă de termeni din diferi-te domenii ale vieţii umane: fl oră, faună, religie, legături de rudenie, adjective, etnie şi, în primul rând, elemente ce desemnează proprietatea funciară.

• Apariţia unui antropotoponim a avut loc pe mai multe căi posibile: 1. prin punerea aşezării sub protecţia unui sfânt, astfel numele acestuia devenind numele aşezării sau fi -ind inclus în toponim; 2. transformarea în antropotopo-nim a hramului bisericii dintr-o aşezare sau a hramului mănăstirii în proprietatea căreia se afl a satul respectiv; 3. prin adoptarea ca antropotoponim fi e a prenumelui fon-datorului aşezării, fi e a numele unui nou proprietar (sau a poreclei unuia dintre aceştia).

• În general, pe parcursul perioadei avute în vedere se în-tâlnesc aproximativ aceleaşi tipuri de antropotoponime, însă din secolul al XIV-lea apar şi categorii noi, toate fi ind trecute în tipologia de la capitolul 5. Însă apariţia acestor categorii tipologice noi putea fi determinată şi de simpla înmulţire a documentelor ofi ciale şi a numelor de aşezări şi proprietăţi menţionate în ele.

Lucrarea de faţă reprezintă doar o scurtă incursiune în proble-matica antropotoponimelor din secolele XII–XIV de pe terito-riul Transilvaniei, chiar dacă am recenzat un număr destul de mare de toponime conţinând nume de persoane sau fi ind efectiv un prenume. Cercetările viitoare pe această temă vor putea re-zolva numeroasele nelămuriri existente în acest stadiu al cerce-tării şi credem că vor aduce noi informaţii care să contribuie la o mai bună cunoastere a societăţii Transilvaniei medievale.

63

HOMO LOCUM ORNET...AN INTRODUCTION TO THE ANTHROPO-TOPONYMY OF TRANSYLVANIA DURING THE TWELFTH–FOURTEENTH CENTURIES

(Summary)

R

7r

The term anthropo-toponymy is not found in the specialised literature, which is why some researchers of onomastics

might be reluctant to use it. However, the syntagm anthro-po-toponym may be used in this domain to illustrate what I consider to be an important subcategory of toponyms, namely those that are formed with the help of an anthroponym or that are anthroponyms themselves. Th e study of the aforementioned anthropo-toponyms represents the focus of this book.

Th e territory under examination in this work includes voivodal Transylvania, the Banat, Crişana and Maramureş, but I use the term Transylvania for the entire area included in the four provinces. In addition to the anthropo-toponyms from the aforesaid territories, I have also taken into consideration some names of settlements from several counties that are located today, either in whole or in part, on the territories of Ukraine, Hungary and Serbia.

Th e time segment I have focused on spans the twelfth-four-teenth centuries, a period covered – though not in a satisfacto-ry manner for each and every century – by offi cial documents, which represent the source for this research: the deeds pub-lished in the four volumes of Documents Concerning the History of Romania (1301 – 1350), Bucharest, Th e Romanian Academy Publishing House, 1953 – 1955 and in the six volumes

64

of Documenta Romaniae Historica (1351 – 1380), Bucharest, Th e Romanian Academy Publishing House, 1977 – 2006.

z

In the documents comprised in these volumes, I have iden-tifi ed approximately 603 toponyms that were formed from a personal name or that were derived from an anthroponym. I say approximately 603 anthropo-toponyms either because some of them are not defi nitely subsumable to this category or because the word I consider to be the name of a person included in a settlement name is not an anthroponym. In the list of anthro-po-toponyms from Chapter 8, entitled Anthropo-toponyms in Transylvania during the twelfth-fourteenth centuries (A list of anthropo-toponyms), I have underlined those whose inclusion in this group of toponyms is problematic.

z

Th e range of personal names that contributed to the birth of anthropo-toponyms in medieval Transylvania is quite wide: there are 190 individual anthroponyms, some of which – for in-stance, Schobolo and Woriad – are still uncertain, in the sense that I have not encountered them separately, in the documents I have examined, with a direct function of anthroponyms.

As regards the relation between anthroponyms and the toponyms derived from them, I have identifi ed how many set-tlement names were formed with each of the personal names or nicknames detected:

Masculine anthroponyms – Aba (2), Abel (2), Abraham (3), Adam (3), Adrianus (4), Ahtum (3), Akos (1), Alardus (2), Albertus (2), Almos (1), Ambrosius (1), Andreas (16), Apay (1), Arnoldus (1), Aron (1), Balc (1), Barch (1), Barnabas (1), Barthaleus (2), Baruch (1), Batiz/Botiz (3), Bence (4), Benedictus (5), Bihan (1), Blasius (2), Boc/Boch (1), Boda/Buda (2), Bogar (1), Bogdan (2), Bolya (1), Bonc/Bonch (2), Bord (1), Bors (2), Bos (1), Bot/Both (4), Bolc/Buch/Bulch (4), Chama (1), Chanadinus/Chanad (3), Chepanus (1), Chont

65

(1), Coman (1), Conradus (1), Cosmas (6), Criva (1), Damian (1), Dan (2), Daniel (2), Darouch/Dorogh/Durugh (2), Debre (1), Dees (1), Demetrius (7), Ders (4), Deseu (1), Dionisius (2), Dobromer/Dobromir (1), Dominicus (3), Donatus (1), Dorman (1), Drag (1), Dragoş (1), Egidius (2), Elek (3, Alexie), Elia/Elie (7), Emericus (4), Erne (1), Eus (2), Fabian (1), Fanchuka (1), Fata (1), Forkasius/Forkos (1), Gabriel/Gabrian (3), Gallus/Gal (2), Gegus (1), Gilianus (2), Georgius (20), Gerardus (1), Gerolt/Gerloch (1), Gerus (1), Gogan (1), Gorzo (1), Gothardus (1), Gregorius (3), Hem (1), Hench (1), Henning (1), Hermann (5), Herne/Herneh (1), Herceg (1), Humbertus/Hubertus (1), Hunt (1), Iacobus (9), Ieneu (4), Inok/Inak (1), Iohannes (26), Iordan (2), Iuda (1), Iulius (7), Josephus (1), Kalach (1), Kalanda (1), Kalin (1), Karachinus/Karasun (3), Karolus (2), Kemen (1; nickname), Koplyan (1), Kragnus (1), Lach/Lachk (1), Ladislaus (8), Lambertus (2), Laurencius (8), Lazarus (3), Lodomerus/Lodomerius (2), Lucas (1), Ludovicus (1), Luprecht/Leuprecht (1), Mako (1), Marcellinus (3), Marcus (6), Martinus (25), Matheus (3), Mathias (1), Michael (28), Mika (1), Miroslav (1), Morouch (2), Mortunus (3), Mois (3; Moiş-?), Nexe (1; Neacşu-?), Nicolaus (41), Obus (1), Odon (2; Otto), Pangratius/Pangracius (1), Pathanius (1), Paulus (19), Pelbarth sau Privart (1), Pentek (2), Petrus (35), Philippus (7), Pons (1), Pouka (2), Pousa (2), Rad (1), Ramacha (2), Reinold (1), Rudolf (1), Samson (3), Sandur (2; Alexander), Saul (2), Sava (1), Scemluk (1), Schobolo-? (1), Simon (3), Sima/Simian (4), Solomon (2), Stanislav (2), Stephanus (6), Stoian (1), Stroia (1), Szabolcs (1), Tarcha (3; nickname), Tatamer (1), Th omas (16), Tiburcius/Tiburtius (1), Timatius (1; Timotei), Tivadar (1), Tod (1), Tonc/Tonch (1; nickname), Turda/Torda (4), Urbanus (1), Valentinus (1), Valkan/Velkan (5), Vladislav (1), Wasa (1), Woriad (1, ?), Zeleus/Zeuleus (4), Zemplak/Zemplek (1), Zoltan (1), Zombor (5).

Feminine anthroponyms – Agatha/Agneta (1), Anna (4), Catherina (2), Elisabeth (1), Ester (1), Irina (1), Margaretha (5), Maria (14), Maria Magdalena (2), Rosalia (1), Sara (1), Sarolta (1).

66

Th e main personal names used in the formation of more than half (319) of the entire number of anthropo-toponyms (603) are:

Th e anthroponymTh e number of an-thropo-toponyms

created

Anthroponyms from the Christian

stock

Th e centuries in which settlements

with a particular anthroponym were

mentioned

Nicolaus / Nicolas 41 Yes XIII–XIV

Petrus / Peter 35 Yes XIII–XIV

Michael 28 Yes XIII–XIV

Iohannes / John 26 Yes XIII–XIV

Martinus / Martin 25 Yes XIII–XIV

Georgius / George 20 Yes XIII–XIV

Paulus / Paul 19 Yes XIII–XIV

Andreas / Andrew 16 Yes XIV

Th omas / Tomas 16 Yes XII–XIV

Maria / Mary 14 Yes XIII–XIV

Iacobus / Iacob 9 Yes XIII–XIV

Ladislaus 8 Yes XIV

Laurencius / Lawrence 8 Yes XIII–XIV

Demetrius 7 Yes XIV

Elia / Elie 7 Yes XIV

Philippus / Philip 7 Yes XIV

Cosmas 6 Yes XIII–XIV

Marcus / Mark 6 Yes XII–XIV

Stephanus / Stephen 6 Yes XIII–XIV

Benedistus 5 Yes XIV

Margaretha / Margaret 5 Yes XIV

Zombor / Zsombor 5 No XIV

22 anthroponyms 319 settlements Total

z

In terms of the number of elements that make up each an-thropo-toponym, I have identifi ed three main categories: sim-ple (Abram, Gaal, Mary), compound (Abelteleke, Zenthgeorgh, Sanctus Iacobus) and complex (Barthaleuswyfolva, Sanctus

67

Demetrius de Czenadino, Ernefyastephanpaulia). In the case of some settlements, the various forms in which their name appears may come under two of the three categories: they are either simple + compound or compound + complex. Th e table il-lustrates this situation with fi gures and percentages:

Th e total num-ber of anthro-po-toponyms

Simple Compound ComplexSimple +

compoundCompound +

complex

603 170 366 34 13 20

100% 28% 61% 6% 2% 3%

What should be noted is the diversity of elements that were used, together with personal names, in the formation of an-thropo-toponyms. First, there are terms designating property, the following names being recorded in Latin and Hungarian, as they appear in the documents: Domus/ haza (house); Faya (origin, descent) (possibly also falva-?); Hiha/ hyda (bridge); Laka (residence), Terra/ telek/ föld (land); and Villa/ falva (village). Th is group includes most of the anthropo-toponyms, more specifi cally 250.

Th e remaining 353 anthropo-toponyms were formed with the help of elements referring to: the fl ora (acacia); the fauna (goose, goat); landforms and other geographical elements (stream, val-ley, mountain); adjectives (small, large, clumsy, white); gender categories and/ or other family relationships (woman, son); eth-nicity (Croat) and faith/ religion (hermit, saint).

Insofar as the manner of anthropo-toponym formation is concerned, I have identifi ed three main ways, the fi rst two hav-ing several particular connotations:

• Anthropo-toponyms formed through the use of one of the (current or past) owners’ name;

• Anthropo-toponyms formed through the use of a saint’s name;

• Anthropo-toponyms formed through the use of a nick-name (sobriquet).

68

After studying the recorded anthropo-toponyms from var-ious points of view, I drew up their typology, which can be found in Chapter 5 of this book.

z

As regards the conclusions reached in this research, I shall mention only the most signifi cant fi ndings:

• As the number of Christian anthroponyms increased, the names of settlements that contained such fi rst names multiplied too, especially in the late thirteenth and the early fourteenth centuries.

• Compared to the twelfth and thirteenth centuries, the fi rst decades of the fourteenth century witnessed an in-crease in the number of anthropo-toponyms containing or being identical with the names of various saints (for example: Sanctus Johannes or Sancta Maria).

• A rather wide variety of anthroponyms (about 190) en-tered the composition of anthropo-toponyms on the territory of medieval Transylvania: most of them were masculine, even though some (very few) did not feature in the Transylvanian anthroponymical system of that period.

• A special case of anthropo-toponyms recorded in the Transylvanian Middle Ages is highlighted in this book: they (the names of people or other component elements) were written down both in their Latin and in their local form (Hungarian, German and even Romanian). In some cases, one half of the anthropo-toponyms was transcribed in Latin, while the other half was written in Hungarian.

• Besides personal names, a wide range of terms from var-ious fi elds of human activity were used in the formation of anthropo-toponyms: fl ora, fauna, religion, family ties, adjectives, ethnicity and, above all, elements designating land ownership.

• Th e formation of anthropo-toponyms occurred in sev-eral possible ways: 1. by placing a settlement under the

69

protection of a saint, which meant that his or her name became the name of the settlement or was included in the toponym; 2. by transforming the titular saint of a church from a particular settlement or of a monastery which owned a particular village into an anthropo-toponym; 3. by adopting the fi rst name of the person who founded a particular settlement or the name of a new owner (or the nickname of one of these) as an anthropo-toponym.

z

Th is book is an introduction to the anthropo-toponymy of medieval Transylvania, inviting future research to further and enhance the study of both the settlement and property exam-ined in this work and the names of places, rivers, mountains, etc., formed on the basis of personal names.

71

ANTROPOTOPONIMELE DIN TRANSILVANIA ÎN SECOLELE XII–XIV

(Lista antropotoponimelor)R

8r

Legendă:W În primă fază este trecut antropotoponimul, numele de

persoană fi ind marcat cu semnalmentul grafi c italic; în cazul în care antroponimul este nesigur, acesta este subliniat; în paran-teză poate să apară şi traducerea în limba română de către edito-rii volumelor de documente a denumirii unora dintre proprietăţi sau sunt trecute numele actuale ale aşezărilor, dacă aceste loca-lităţi nu au dispărut între timp.

W a. = tipul antropotoponimului: simplu, compus, compus – nume de sfânt, complex – nume de sfânt, în cele mai multe ca-zuri am tradus sau am încercat să traducem antropotoponimul;

W b. = localizarea pe teren a aşezării, acolo unde este posibil, atât în Evul Mediu, cât şi azi, dacă localitatea nu a dispărut între timp; în acest scop, pe lângă indicii onomastici de la fi nalul fi e-cărui volum din Documenta Romaniae Historica sau notele de subsol cu explicaţii din volumele de Documente privind Istoria României am utilizat şi lucrarea lui Szabó M. Attila, intitulată Erdély, Bánság és Partium történeti és közigazgatási helységné-vtára / Dicţionarul istoric şi administrativ al localităţilor din Transilvania, Banat, Crişana şi Maramureş, I–II, Csíkszereda / Miercurea Ciuc, Pro-Print Könyvkiadó, 2003 (Virtual edition);

W c. = anii între care a fost menţionată aşezarea în segmen-tul temporal al secolelor XII–XIV (1100 – 1380/1400);

W d. = sursa bibliografi că;

72

W e. = termenul cu care este desemnat în documente res-pec tiva proprietate, acolo unde apare;

W f. = alte comentarii, unele relevante pentru a arăta mo-dul în care a luat naştere antropotoponimul respectiv, iar altele pentru a certifi ca apartenenţa anumitor nume de persoane, mai deosebite, în categoria antroponimelor.

Observaţie: antropotoponimele sunt ordonate alfabetic, însă după antroponimul cu ajutorul căruia s-au format.

73

Aba1. AbaAba – a. nume simplu: antroponim sau nume de neam; b. co-

mitatul Szabolcs (aşezare dispărută în Ungaria); c. 1334; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 198; e. possessione.

2. AbaAbafaya (Apalina, localitate componentă a oraşului Reghin, judeţul Mureş) – a. nume compus: Aba + faya⁸⁴; b. comita-tul Turda; c. 1356 – 1359; d. DRH.C.XI, doc. 4, 279, 404, 436; e. possessione; f. Aba este un nume vechi maghiar (vezi: SRH, I, 325).

Abel3. AbelAbelharazta (Tufărişul lui Abel⁸⁵) – a. nume compus: Abel +

harazta (harasta – tufăriş-?; haraszt = ferigă); b. comitatul Cluj (probabil posesiune dispărută); c. 1329; d. DIR.C.II.(XIV), doc. 534; e. loc; f. Probabil că nu este vorba despre o aşezare.

4. AbelAbelteleky (cu variantele: Abelteleke, Abelteluke) – a. nume compus: Abel + teleky (teleke – terenul/pământul lui...) – Pământul lui Abel; b. comitatul Cluj (aşezare dispărută); c. 1325 – 1326; d. DIR.C.II.(XIV), doc. 358, 361, 405, 419, 424; e. possession; f. Proprietatea a fost al lui Andreas, fratele lui Abel, care o dă lui Nicolaus de Suk (Jucu).

Abraham5. AbraamAbraam (cu variantele: Abraham, Abran; azi Abram, judeţul

Bihor) – a. nume simplu: antroponim; b. comitatul Bihor; c. 1291/1294 – 1379; d. DIR.C.II.(XIII), doc. 381; DRH.C.XIII, doc. 485, 539; DRH.C.XV, doc. 340; e. possessione.

6. Mogosabramabram (cu varianta: Aram; azi Abrămuţ, judeţul Bihor) – a. nume simplu/compus: mogos (magas – înalt) – Abramul de Sus-?; b. comitatul Bihor; c. 1338 – 1347; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 377; DIR.C.IV.(XIV), doc. 500; e. possessione.

84 Înţelesul acestui termen este problematic, putând veni de la două cuvinte din limba maghiară: faj = rasă, specie sau fa = arbore, copac, pom – Szili, Csi-llag 2008, 467 – 468.85 Aceasta este traducerea dată de editorii DIR – DIR.C.II.(XIV), doc. 534 (p. 281).

74

7. Sancto AbraamSancto Abraam (Avrămeşti, judeţul Harghita) – a. nume com-pus, de sfânt – Sfântul Avram; b. Scaunul Odorhei; c. 1334; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 56; e. aşezare.

Adam8. AdamAdam (cu varianta Adon; azi Adoni, judeţul Bihor) – a. nume

simplu: antroponim; b. comitatul Bihor; c. 1291/1294 – 1337; d. DIR.C.II.(XIII), doc. 381; DIR.C.III.(XIV), doc. 350; e. possessione.

9. AdamAdami (Adam, în Ungaria) – a. nume simplu: antroponim; b. comitatul Bihor; c. 1291 – 1294; d. DIR.C.II.(XIII), doc. 381; e. sat, pustă.

10. Villa AdamAdam – a. nume compus: villa (sat) + Adam – Satul lui Adam; b. comitatul Bihor (aşezare dispărută); c. 1332 – 1337; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 56; e. villa.

Adrianus – Adrian11. AdrianAdrian (cu variantele: Adryan, Aduryan) – a. nume simplu:

antroponim; b. comitatul Bihor (aşezare şi cetate dispăru-te); c. 1284 – 1332 – 1337; d. DIR.C.II.(XIII), doc. 228, 381, 481; DIR.C.I.(XIV), doc. 27, 122, 162; DIR.C.II.(XIV), doc. 574; DIR.C.III.(XIV), doc. 56, 219; e. aşezare şi cetate.

12. AdryanAdryanthelek – a. nume compus: Adryan + thelek (telek – pă-mânt) – Pământul Adrian; b. comitatul Crasna (azi câmp la hotarul localităţii Carastelec, judeţul Sălaj); c. 1374 – 1375; d. DRH.C.XIV, doc. 367; e. terra-pământ.

13. Terra AdrianiAdriani – a. nume compus: terra (pământ) + Adrian – Pământul lui Adrian; b. comitatul Satu Mare; c. 1262; d. DIR.C.II.(XIII), doc. 38; e. terra-pământ; f. În document este numit ...pământul lui Neke, fi ul credinciosului nostru Munkach, care se chiamă pământul lui Adrian.... Este posibil ca acest pământ să fi fost deţinut anterior de o persoană nu-mită Adrian.

14. Villa AdrianiAdriani (cu variantele: villa Adriany, Adrianff alua) – a. nume compus: Satul lui Adrian / Adrian = ff alua (fal-va – satul lui...) – Satul lui Adrian; b. comitatul Timiş (?)

75

(aşezare dispărută pe teritoriul judeţului Caraş-Severin); c. 1332 – 1337 – 1376; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 56; DRH.C.XIII, doc. 156; DRH.C.XV, doc. 50; e. villa-sat.

Agnes / Agneta15. Villa Sanctae AgnetisAgnetis (cu variantele: Valle Agnetis,

Scenthagatha, Sancta Agatha, Villa Agnethis; azi Agnita, ju-deţul Sibiu) – a. nume complex, de sfântă: villa (sat) + sanc-ta (sfântă) + Agneta – Satul Sfi ntei Agneta; b. scaunul Cincu (Schenk Stuhl); c. 1317 – 1320 – 1379; d. DIR.C.I.(XIV), doc. 252; DIR.C.II.(XIV), doc. 522; DIR.C.III.(XIV), doc. 56; DIR.C.IV.(XIV), doc. 751; DRH.C.XV, doc. 80, 429; e. villa-sat, târg-? f. În documente este menţionat chiar această formă de antro-ponim, Agneta – spre exemplu: DIR.C.I.(XIV), doc. 90 (anul 1308).

Ahtum (?)16. AhtonAhton / Ohtun (în textul latin publicat: Ohcum; azi Aiton,

judeţul Cluj) – a. nume simplu: antroponim (?); b. comitatul Cluj; c. 1329 – 1332 – 1337; d. DIR.C.II.(XIV), doc. 533; DIR.C.III.(XIV), doc. 56; e. aşezare; f. În cazul numelui Ahton / Ohcum este posibil să fi e vorba de vechiul nume ardelean menţionat de Anonymus, Ahtum.

17. AhtonAhtoni – a. nume simplu: antroponim (?); b. comitatul Timiş (aşezare dispărută lângă Ciacova, judeţul Timiş); c. 1369; d. DRH.C.XIII, doc. 371; e. aşezare; f. Ahton este posibil să vină de la Oton sau de la Ahtum; nesigur.

18. AhtunAhtunmonustura (cu variantele: Hohtunmonustura, Ahtunmonostur) – a. nume compus: Ahtun + monustura (mo-nostora – mănăstirea lui...) – Mănăstirea lui Ahtun; b. com Cenad (proprietate dispărută în apropiere de Cenad, jude-ţul Timiş); c. 1329 – 1355; d. DIR.C.II.(XIV), doc. 546; 550; DRH.C.X, doc. 362; e. possessione; f. Şi în acest caz numele poate să aibă legătură cu cel de Ahtum.

76

Akos19. AkusAkusfalva (cu alt nume: Peturfalva) – a. nume compus: Akus +

falva (satul lui...) – Satul lui Akus; b. comitatul Ugocea (aşeza-re dispărută în Ucraina-?); c. 1320; d. DIR.C.I.(XIV), doc. 420; e. possessione; f. Şi celălalt nume cu care a fost cunoscut satul este un antropo-toponim, format cu numele Petur, variantă a lui Petrus; poate i s-a schimbat numele odată cu proprietarul.

Alardus – Alard / Aladár20. AladarAladar – a. nume simplu: antroponim; b. comitatul Dăbâca

(aşezare dispărută în apropiere de Dăbâca şi Bădeşti, judeţul Cluj); c. 1372; d. DRH.C.XIV, doc. 110; e. possessione; f. Aladar este forma maghiară a numelui Alardus sau un nume de sine stătător, folosit şi în ziua de azi.

21. Villa AlardiAlardi – a. nume compus: Satul lui Alardus; b. scaunul Sebeş sau comitatul Alba (?) (aşezare dispărută) – Satul lui Alard; c. 1338; d. DIR.C.III (XIV), doc. 360; e. villa.

Albertus – Albert22. Villa AlbertAlberti – a. nume compus: villa (sat) + Albertus –

Satul lui Albert; b. (?) (probabil aşezare dispărută); c. 1232; d. DIR.C.I.(XI–XIII), doc. 219; e. villa-sat.

23. Villa AlbertAlberti – a. nume compus: villa (sat) + Albertus – Satul lui Albert; b. Scaunul Cristur sau Ciuc (?) (probabil aşezare dis-părută); c. 1332 – 1337; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 56; e. villa-sat.

Alexander – Alexandru24. SandurSandurhaza (cu varianta: Sandorhaza) – a. nume compus:

Sandur / Sandor (Sándor – Alexandru) + haza (casa lui...) – Casa lui Sandur; b. comitatul Solnoc Mijlociu (aşezare dispărută lângă Hodod, judeţul Satu Mare); c. 1357 – 1359; d. DRH.C.XI, doc. 186, 373; e. aşezare.

25. SandorSandorhaza – a. nume compus: Sandor (Sándor – Alexandru) + haza (casa lui...) – Casa lui Sandur; b. comitatul Solnoc Mijlociu (aşezare dispărută între Mineu şi Sălăţig, judeţul Sălaj);

77

c. 1368; d. DRH.C.XIII, doc. 346; e. aşezare; f. Documentul menţionează un Sandor de Sandorhaza.

Almos (?)26. AlmusAlmus (Álmosd, în Ungaria) – a. nume simplu: antropo-

nim (?); b. comitatul Bihor; c. 1332 – 1338; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 56, 403; e. aşezare; f. Este posibil să fi e vorba de vechiul nume maghiar Almos, tatăl lui Arpad.

Ambrosius – Ambrus27. AmburyusAmburyustelke (cu varianta: Ambrus) – a. nume compus:

Amburyus + telke (pământul lui...) – Pământul lui Amburyus; sau nume simplu: antroponim; b. (?) (aşezare dispărută pe teritoriul judeţului Sălaj); c. 1366 – 1370; d. DRH.C.XIII, doc. nr. 56, 492, 510; e. possessione; f. În cazul antroponimelor Amburyus şi Ambrus cred că este vorba de Ambrosius.

Andreas – Andrei28. AndreasAndreashaza (cu variantele: Anduriashaza, Anduryashaza,

Anderyashaza) – a. nume compus: Andreas + haza (háza – casa lui...) – Casa lui Andrei; b. comitatul Cluj (aşezare dispărută în apropiere de Mera şi Nădăşelu, judeţul Cluj); c. 1348 – 1373; d. DIR.C.IV.(XIV), doc. 668; DRH.C.XI, doc. 353, 427; DRH.C.XII, doc. 54, 56, 81, 90; DRH.C.XIII, doc. 500; DRH.C.XIV, doc. 93, 124, 130, 144, 149, 278, 288, 365; e. aşezare.

29. AndouchAndouchfalwa – a. nume compus: Andouch + falwa (falva – satul lui...) – Satul lui Andrei; b. comitatul Zarand (aşeza-re dispărută în apropiere de Ictar, judeţul Timiş); c. 1364; d. DRH.C.XII, doc. 334; e. possessione.

30. AnduriasAnduriasfolua (Andreeni, judeţul Harghita) – a. nume com-pus: Andurias + folua (falva – satul lui...) – Satul lui Andrei; b. scaunul Odorhei; c. 1373; d. DRH.C.XIV, doc. 206; e. aşezare.

31. AnduriaAnduriashaza (cu varianta: Andreashaza; azi Rădaia, judeţul Cluj) – a. nume compus: Andurias + haza (háza – casa lui...) – Casa lui Andrei; b. comitatul Cluj; c. 1378 – 1380; d. DRH.C.XV, doc. 255, 279, 296, 326, 362, 441, 475; e. aşezare.

78

32. EndreEndred⁸⁶ (în textul latin era scris Sydred; azi Andrid, judeţul Satu Mare) – a. nume simplu: antroponim; b. comitatul Satu Mare; c. 1332; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 56; e. aşezare.

33. EndreEndred – a. nume compus: antroponim; b. comitatul (?) (aşe-zare dispărută pe teritoriul actualului judeţ Timiş); c. 1363; d. DRH.C.XII, doc. 190; e. aşezare.

34. EndreEndrelaka (în textul latin apare greşit Cudrelaka) – a. nume compus: Endre + laka (casa lui.../locuinţa lui...; în limba ma-ghiară lakás = locuinţă) – Locuinţa lui Endre; b. comita-tul Zarand (aşezare dispărută); c. 1341; d. DIR.C.IV.(XIV), doc. 59; e. possessione; f. La momentul menţiunii docu-mentare, Endrelaka se afl a în posesia lui Th omas, voevodul Transilvaniei, care a primit-o ca danie regală dintre moşiile necredinciosului Stephanus fi ul lui Endre/Endere.

35. EndreEndredpataka – a. nume compus: Endred + pataka (pârâ-ul lui...) – Pârâul lui Endre; b. comitatul Caraş (?) (aşeza-re dispărută pe teritoriul judeţului Caraş-Severin); c. 1365; d. DRH.C.XII, doc. 426; e. villa-sat, possessione.

36. EndreEndreud (cu varianta: Endreudfeu) – a. nume simplu (?): an-troponim; şi nume compus: Endre + feu (obârşie) – Obârşia lui Endre; b. comitatul Timiş (aşezare dispărută în zona loca-lităţii Fârdea, judeţul Timiş); c. 1364; d. DRH.C.XII, doc. 298; e. terra-pământ.

37. Sanctus AndreasAndreas (cu varianta: villa Sancti Andree; azi Sântandrei, judeţul Bihor) – a. nume compus, de sfânt – Sfântul Andrei; sau nume complex, de sfânt: villa (sat) + sanc-tus (sfânt) + Andreas – Satul Sfântului Andrei; b. comitatul Bihor; c. 1291 – 1294 – 1332 – 1337; d. DIR.C.II.(XIII), doc. 381; DIR.C.I.(XIV), doc. 338; DIR.C.II.(XIV), doc. 561; DIR.C.III.(XIV), doc. 56; e. villa-sat.

38. Sanctus AndreasAndreas (Sânandrei, judeţul Timiş) – a. nume compus, de sfânt – Sfântul Andrei; b. comitatul Timiş; c. 1332 – 1337; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 56; e. aşezare.

86 Numele Endre este o formă maghiară pentru antroponimul Andrei.

79

39. Satul lui EndreEndre – a. nume simplu sau compus; b. comitatul Bihor (?) (aşezare dispărută); c. 1234; d. DIR.C.I.(XI–XIII), doc. 231; e. sat; f. Fiind vorba în document despre o hotărnici-re, în cazul căreia s-a utilizat formula „Satul lui Endre”, este posibil ca aşezarea să fi avut şi un alt nume. Ar mai fi de pre-cizat faptul că Endre este o formă maghiară pentru numele Andreas – Andrei.

40. Scenthanduryasanduryas – a. nume compus, de sfânt: scenth (szent – sfânt) + Anduryas (Andreas) – Sfântul Andrei; b. comitatul Arad (aşezare dispărută lângă Arad, judeţul Arad); c. 1380; d. DRH.C.XV, doc. 465; e. possessione.

41. Zenthandreasandreas (Sântandrei, judeţul Hunedoara) – a. nume compus, de sfânt: zenth (szent – sfânt) + Andreas – Sfântul Andrei; b. comitatul Hunedoara; c. 1380; d. DRH.C.XV, doc. 491, 492; e. possessione.

42. Zenthandreasandreas (Sântu, judeţul Mureş); a. nume compus, de sfânt: zenth (szent – sfânt) + Andreas – Sfântul Andrei; b. co-mitatul Cluj; c. 1362; d. DRH.C.XII, doc. 111; e. possessione.

43. Zentanduriasandurias (cu variantele: Zenthanduryas, Zenthandryas, Zenthandrias, Zenthonduryas, Scenthandreas; azi Şieu-Sfântu, judeţul Bistriţa-Năsăud) – a. nume compus, de sfânt: zent (szent

– sfânt) + Andurias – Sfântul Andrei; b. comitatul Dăbâca; c. 1345 – 1379; d. DIR.C.IV.(XIV), doc. 381, 604, 773; DRH.C.XI, doc. 189; DRH.C.XII, doc. 250; DRH.C.XV, doc. 341, 347; e. pos-sessione; f. Andurias cred că este o formă a lui Andreas.

Anna – Ana44. AnaAna – a. nume simplu: antroponim; b. comitatul Alba (pro-

prietate probabil dispărută); c. 1296 – 1303; d. DIR.C.II.(XIII), doc. 468, 471; DIR.C.I.(XIV), doc. 34; e. pământ (terra); f. În cele două documente din 1296 este menţionată şi o pădure cu acelaşi nume, probabil afl ată în legătură cu pământul numit Ana – DIR.C.II.(XIII), doc. 468, 471.

45. Sancta AnnaAnna – a. nume compus, de sfântă – Sfânta Ana; b. scaunul Mureş (?) (aşezare dispărută-?); c. 1332 – 1337; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 56; e. aşezare; f. Nu exclud posibilitatea

80

ca acest sat să fi e acelaşi cu unul dintre următoarele două aşe-zări cu acelaşi nume, Sancta Anna.

46. Sancta AnnaAnna (Sântana de Mureş, judeţul Mureş) – a. nume compus, de sfântă – Sfânta Ana; b. Scaunul Mureş; c. 1332 – 1337; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 56; DRC.C.XIV, doc. 390; e. aşezare.

47. Sancta AnnaAnna (Sântana Nirajului, judeţul Mureş) – a. nume compus, de sfântă – Sfânta Ana; b. Scaunul Mureş; c. 1332 – 1337; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 56; e. aşezare.

Apay / Apa48. ApayApayteluke (numită şi Zeuleus; în Ungaria) – a. nume com-

pus: Apay + teluke (teleke – pământul lui...) – Pământul lui Apay; b. comitatul Szabolcs; c. 1319; d. DIR.C.I.(XIV), doc. 339; e. possessione; f. Era proprietatea lui Ştefan, fi ul lui Apay, din neamul Guthkeled.

Arnoldus – Arnold49. ArnolArnolfaya (Iernuţeni, judeţul Mureş) – a. nume compus:

Arnol + faya (?); b. comitatul Turda; c. 1332 – 1337; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 56; e. aşezare; f. Este posibil ca Arnol să fi e o scrie-re greşită sau incompletă a antroponimului Arnoldus/Arnold.

Aron50. AaronAaron – a. nume simplu: antroponim; b. comitatul Cluj

(aşezare dispărută lângă Sânnicoară, judeţul Cluj); c. 1358; d. DRH.C.XI, doc. 207; e. possessione; f. În acelaşi an 1358 este menţionat un Aaron, fi ul lui Johannes de Aaron.

Balc51. BaalkBaalk (cu variantele: Balyok, Balach, Balk, Balyuk; azi Balc,

judeţul Bihor) – a. nume simplu: antroponim; b. comitatul Bihor; c. 1298 – 1349; d. DIR.C.II.(XIII), doc. 495; DIR.C.III.(XIV), doc. 56; DIR.C.IV.(XIV), doc. 701; e. possessione.

81

Barch52. BarchBarch teleke – a. nume compus: Barch + teleke (pământul

lui...) – Pământul lui Barch; b. comitatul Solnocul Exterior (aşezare dispărută); c. 1334; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 179; e. aşezare.

Barnabas – Barnaba53. BarnabasBarnabas – a. nume simplu: antroponim; b. (?) (localitate

afl ată probabil pe teritoriul Ucrainei); c. 1378; d. DRH.C.XV, doc. 297; e. aşezare; f. Este menţionat un Barnabas Rufus de Barnabas, personaj de la care ar putea să vină numele satului.

Barthaleus54. BarthaleusBarthaleuswyfolva (Satu Nou, judeţul Bistriţa-Năsăud) –

a. nume compus: Barthaleus + wy (új – nou) + folva (falva – satul lui...) – Satul nou al lui Barthaleus; b. Districtul Bistriţa; c. 1319; d. DIR.C.I.(XIV), doc. 367; e. possessione.

55. BarthaBarthaweulge – a. nume compus: Bartha + weulge (völgye – valea lui...) – Valea lui Bartha; b. comitatul Solnocul Mijlociu (aşezare dispărută aproape de Cehăluţ, judeţul Satu Mare); c. 1357; d. DRH.C.XI, doc. 186; e. aşezare.

Baruch56. BaruchBaruchseneye – a. nume compus: Baruch + seneye (probabil

szénája – fâneaţa lui...) – Fâneaţa lui Baruch (?); b. comitatul Satu Mare (aşezare dispărută în Ungaria); c. 1363; d. DRH.C.XII, p. 170; e. porcione possessionarie; f. Proprietatea era lipsită de locuitori deja în momentul menţiunii din anul 1363.

Batiz / Botiz57. BatizBatizhaza (cu alt nume Sohthesthelek / Sohthostelek, azi Batiz,

judeţul Hunedoara) – a. nume compus: Batiz + haza (háza – casa lui...) – Casa lui Batiz; b. comitatul Hunedoara; c. 1346; d. DIR.C.IV.(XIV), doc. 467; e. possessione; f. Există un Batiz, no-bil de Pestiş, al cărui fi u, Stephanus, şi nepoţi, Michael şi Nicolaus,

82

fi ii lui Andreas, fi ul lui Batiz se judecă pentru nişte moşii, printre care şi Batizhaza. Însă moşiile erau din vechime ale altor nobili.

58. BatizBatizhaza (cu alt nume Feierdfona; azi Botiza, judeţul Satu Mare) – a. nume compus: Batiz + haza (háza – casa lui...) – Casa lui Batiz; b. comitatul Satu Mare; c. 1364; d. DRH.C.XII, doc. 225; 232; e. possessione.

59. BudizBudizhaza – a. nume compus: Budiz (Batiz / Botiz) + haza (casa lui...) – Casa lui Budiz; b. comitatul Dăbâca (aşeza-re dispărută pe lângă satul Buciumi, judeţul Sălaj); c. 1379; d. DRH.C.XV, doc. 393; e. possessione; f. Proprietatea era lip-sită de locuitori.

Bence / Benke⁸⁷60. BekeBeke – a. nume simplu: antroponim; b. comitatul Solnocul

Interior (aşezare dispărută, contopită în satul Nima, judeţul Cluj); c. 1375; d. DRH.C.XIV, doc. 377; e. possessione.

61. BenkBenk – a. nume simplu: antroponim; b. comitatul Turda (aşe-zare dispărută); c. 1340 – 1342; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 497; DIR.C.IV.(XIV), doc. 79; e. possessione.

62. BenkeBenke (cu varianta: Benkehaza) – a. nume simplu: antro-ponim; şi nume compus: Benke + haza (háza – casa lui...)

– Casa lui Benke; b. comitatul Bihor (aşezare dispărută); c. 1291 – 1294 – 1357; d. DIR.C.II.(XIII), doc. 381; DRH.C.XI, doc. 126; e. aşezare.

63. BenseBenseteluke (Vârşolţ, judeţul Sălaj) – a. nume compus: Bense (probabil Bence) + teluke (teleke – pământul lui...) – Pământul lui Bense; b. comitatul Crasna (temporar şi în comitatul Solnoc Interior); c. 1341 – 1351; d. DIR.C.IV.(XIV), doc. 56; DRH.C.X, doc. 19; e. possessione.

Benedictus – Benedict64. BenedictBenedict (cu variantele: Szent Benedek, Benedic, Benedyk; azi

Benic, judeţul Alba) – a. nume simplu: antroponim; şi nume

87 Antroponimul Benke l-am întâlnit în documente numai din anul 1313 – DIR.C.I.(XIV), doc. 178.

83

compus, de sfânt: szent (sfânt) + Benedek (Benedict) – Sfântul Benedict; b. comitatul Alba; c. 1332 – 1337 – 1366; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 56; 429; DRH.C.XIII, doc. 61; e. possessione.

65. Sanctus BenedictusBenedictus – a. nume compus, de sfânt – Sfântul Benedict; b. (?); c. 1332 – 1337; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 56; e. aşezare.

66. Villa Sancti BenedictiBenedicti – a. nume complex, de sfânt – Satul Sfîntului Benedict; b. comitatul Bihor (aşezare dispărută); c. 1332 – 1337; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 56; e. villa.

67. Zenthbenedukbeneduk (cu varianta: Zenthbenedek) – a. nume com-pus, de sfânt: zenth (szent – sfânt) + Beneduk – Sfântul Benedict; b. comitatul Cluj (aşezare dispărută lângă oraşul Cluj-Napoca, judeţul Cluj); c. 1297 – 1361; d. DIR.C.II.(XIII), doc. 489, 490; DRH.C.XII, doc. 53; e. aşezare.

68. Zenthbenedukbeneduk – a. nume compus, de sfânt: zenth (szent – sfânt) + Beneduk – Sfântul Benedict; b. comitatul Caraş (aşe-zare dispărută); c. 1377; d. DRH.C.XV, doc. 185, 257; e. aşezare; f. Proprietatea era a unui anume Ioan Pecenegul (Beseneu).

Bihan69. BihanBihanteluk – a. nume compus: Bihan + teluk (locul/terenul

lui...) – Pământul lui Bihan; b. comitatul Dăbâca (proprietate probabil dispărută); c. 1347; d. DIR.C.IV.(XIV), doc. 521; e. pos-sessione; f. În documentele consultate nu am întâlnit antropo-nimul Bihan, ceea ce nu înseamnă automat că el nu a existat.

Blasius – Blasiu / Balázs70. BalasBalasfolua (cu variantele: villa Blasii, Balasfalva, Balasfolwa; azi

Blaj, judeţul Alba) – a. nume compus: Balas + folua (falva – satul lui...) – Satul lui Balas; b. comitatul Alba; c. 1332 – 1337 – 1361; d. DIR.C.IV.(XIV), doc. 633; DIR.C.III.(XIV), doc. 56; DRH.C.XI, doc. 426; DRH.C.XII, doc. 22; e. villa-sat; f. La 1348 este menţio-nat un Ladislaus fi ul lui Blasius de Balasfolua.

71. BalasBalasteleke (cu variantele: Balastelchu, Balastelke, Blastelke; azi Blăjel, judeţul Sibiu) – a. nume compus: Balas / Blas + te-leke (pământul lui...) – Pământul lui Balas; b. comitatul

84

Târnava; c. 1339 – 1380; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 458; DRH.C.XI, doc. 422, 541; DRH.C.XII, doc. 7, 308; DRH.C.XIV, doc. 289, 386, 392, 437; DRH.C.XV, 305, 329, 461, 489; e. possessione; f. În limba maghiară există, atât ca şi prenume, cât şi ca nume de familie, denominaţia de Balazs, astfel că Balas poate să fi e şi în secolul XIV un nume de sine stătător sau putea să fi e o formă a antroponimului Blasius.

Boc / Boch72. BochBochteluke (cu varianta: Bochteleky) – a. nume compus:

Boch + teluke (teleke – terenul lui...) – Pământul lui Boch; b. comitatul Cluj (aşezare dispărută); c. 1326; d. DIR.C.II.(XIV), doc. 409; e. possessione.

Boda / Buda73. BodoBodoteleky – a. nume compus: Bodo + teleky (teleke – terenul/

pământul lui...) – Pământul lui Bodo; b. comitatul Cluj (aşe-zare dispărută pe lângă localitatea Nădăşelu, judeţul Cluj); c. 1353; d. DRH.C.X, doc. 213; e. possessione; f. Ca antroponim este întâlnit cu formele Boda, în 1202 – 1203 – DIR.C.I.(XI–XIII), doc. 41, şi Bodov, respectiv Bodou, în anii 1344 şi 1346 – DIR.C.IV.(XIV), doc. 220, respectiv doc. 477.

74. BudaBudateleke (Budeşti, judeţul Cluj) – a. nume compus: Buda + teleke (terenul lui...) – Pământul lui Buda; b. comitatul Cluj; c. 1329; d. DIR.C.II.(XIV), doc. 534; e. possessione; f. Numele Buda apare prima dată în 1213 – DIR.C.I.(XI–XIII), doc. 67/31.

Bogar (poreclă – sobriquet)75. BogarBogartelek (cu variantele: Bogartelk, Bagarteleke, Bogarteluk,

Bogatthelke; azi Băgara, judeţul Cluj) – a. nume compus: po-reclă (Bogar) + telek (terenul/pământul) – Pământul Bogar; b. comitatul Cluj; c. 1299 – 1368; d. DIR.C.II.(XIII), doc. 517; DIR.C.IV.(XIV), doc. 481; DRH.C.XII, doc. 166; DRH.C.XIII, doc. 340; e. possessione; terra; f. Într-un document din anul 1320 este amintit un anume Ştefan zis Bugar – DIR.C.I.(XIV), doc. 440. Personajul nu are legătură cu aşezarea în cauză,

85

însă arată existenţa poreclei Bogar/Bugar. L-am identifi cat şi ca nume de persoană (sau poate tot poreclă), forma Bugar apărând într-un document din anul 1327 – DIR.C.II.(XIV), doc. 431.

Bogdan76. BagdanBagdan (cu varianta: Bagdand, Bogdan; azi Nyirbogdan, în

Ungaria) – a. nume simplu: antroponim; b. comitatul Satu Mare; c. 1219 – 1372; d. DIR.C.I.(XI–XIII), doc. 67/214, 67/279; DIR.C.III.(XIV), doc. 235, 256; DRH.C.XIV, doc. 137, 176; e. aşezare; terra-pământ.

77. BogdaynBogdaynhaza (cu varianta: Bogdanyhaza; azi Stârciu, judeţul Sălaj) – a. nume compus: Bogdayn + haza (háza

– casa lui...) – Casa lui Bogdan; b. comitatul Crasna; c. 1341; d. DIR.C.IV.(XIV), doc. 56; e. aşezare; f. În do-cument se menţionează faptul că satul era românesc: ...villam olakalem, Bogdaynhaza vocatam... – DIR.C.IV.(XIV), p. 589.

Bolya78. BolyaBolya (Buia, judeţul Sibiu) – a. nume simplu: antroponim;

b. comitatul Alba; c. 1363; d. DRH.C.XII, doc. 179, 274; e. pos-sessione; f. Cu forma Bolya, antroponimul apare într-un do-cument din 1359, purtat fi ind de o persoană tot din comitatul Alba – DRH.C.XI, doc. 425.

Bonc / Bonch79. BonchaBonchahaza – a. nume compus: Boncha + haza (casa lui...)

– Casa lui Boncha; b. comitatul Alba (aşezare dispăru-tă); c. 1356; d. DRH.C.XI, doc. 56; e. possessione; f. Forma Boncha a antroponimului apare în documente abia la 1368 (DRH.C.XIII, doc. 323), însă din 1275 avem varianta Bonch – DIR.C.II.(XIII), doc. 189.

80. BonchBonchyda (cu variantele: Bonchhyda, Bunchida, Bunchyha, azi Bonţida, judeţul Cluj) – a. nume compus: Bonch + hyda (hidja – podul lui...) – Podul lui Bonch; b. comitatul Cluj;

86

c. 1315 – 1361; d. DIR.C.I.(XIV), doc. 228; DIR.C.II.(XIV), doc. 405, 534, 556, 595; DIR.C.III.(XIV), doc. 476; DIR.C.IV.(XIV), doc. 40, 774; DRH.C.XI, doc. 384, 428, 430, 431, 444, 456; DRH.C.XII, doc. 62; e. possessione.

Bord81. BordBordhaza (Bord, judeţul Mureş) – a. nume compus: Bord +

haza (casa lui...) – Casa lui Bord; b. comitatul Târnava; c. 1377; d. DRH.C.XV, doc. 196, 199; e. aşezare; f. Este menţionat un anume Bord de Bordhaza.

Bors⁸⁸82. BorsBors (Bors, în Ungaria) – a. nume simplu: antroponim?; b. co-

mitatul Bihor; c. 1291 – 1295 – 1335; d. DIR.C.II.(XIII), doc. 381; DIR.C.III.(XIV), doc. 223; e. aşezare; f. În zilele noatre Bors este folosit ca nume de familie în Ungaria.

83. Borziacabiacabfalwa (cu variantele: Borsiyacobfolua, Borsyacabhaza, Borsyacobfolwa) – a. nume compus: borz/bors (bursuc-?) + Iacab/Yacob (Iacob) + falwa (satul lui...); b. comi-tatul Alba (aşezare dispărută în apropiere de Sâncel, judeţul Alba); c. 1357 – 1377; d. DRH.C.XI, doc. 74; DRH.C.XII, doc. 8; DRH.C.XIV, doc. 157; DRH.C.XV, doc. 198; e. possessione.

Bos84. BosBos (Boju, judeţul Cluj) – a. nume simplu: antroponim; b. co-

mitatul Turda; c. 1346; d. DIR.C.IV.(XIV), doc. 407; e. posses-sione; f. Antroponimul Bos este menţionat documentar din 1213 – DIR.C.I.(XI–XIII), doc. 67/19.

88 Originea numelui Bors în Transilvania este neclară. La nivel european cel mai apropiat prenume este italianul Borso, avându-şi originea în latinescul bonus (bun) – Seibicke 1996, Band 1, 331. Însă semnifi caţiile formelor borz şi bors din limba maghiară creează o oarecare nesiguranţă în atribuirea nu-melui (borz = busur, viezure; bors = piper). În antropotoponimul Borziaca-bfalwa, Borz ar putea să aibă una dintre semnifi caţiile menţionate şi să nu fi e un antroponim, ci o poreclă. Dacă este aşa, atunci înclinăm mai mult spre primul înţeles al cuvântului, şi anume cel de bursuc, astfel semnifi caţia an-tropotoponimului putând fi : Satul lui Iacob Bursucul.

87

Bot / Both85. BootBoothaza (cu variantele: Boothhaza, Bothaza, Buth; azi

Boteni, judeţul Cluj) – a. nume compus: Boot/Both + haza (casa lui...) – Casa lui Boot; b. comitatul Cluj; c. 1349 – 1379; d. DIR.C.IV.(XIV), doc. 704, 799; DRH.C.X, doc. 33, 156, 160, 259; DRH.C.XV, doc. 388; e. aşezare; f. În mai multe documen-te menţionate la punctul d. apar fi i sau nepoţi ai unui anume Booth/Both de Bothhaza/Boothaza.

86. BothBothfalua (Bod, judeţul Braşov) – a. nume compus: Both + falua (falva – satul lui...) – Satul lui Both; b. districtul Braşov; c. 1395; d. DRH.D.I, doc. 90; e. aşezare.

87. BothBothkutha – a. nume compus: Both + kutha (kútja – fân-tâna lui...) – Fântâna lui Both; b. comitatul Bihor (aşeza-re posibil dispărută); c. 1340; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 479; e. possessione.

88. BothBothludasa (Gusu, judeţul Sibiu) – a. nume compus: Both + ludasa (găştele lui...) – Gâştele lui Both; b. comitatul Alba; c. 1362; d. DRH.C.XII, doc. 140; e. aşezare; f. În document se face referire la un Both de Bothludasa.

Bolc / Buch / Bulch⁸⁹89. BolcBolchyda – a. nume compus: Bolch + hyda (hidja – podul

lui...) – Podul lui Bolch; b. comitatul Bihor (aşezare dispărută în Ungaria); c. 1356; d. DRH.C.XI, doc. 11, 12; e. possessione.

90. BuchBuchtelku (cu varianta: Buch) – a. nume compus: Buch + te-lku (telke – terenul/pământul lui...) – Pământul lui Buch; şi nume simplu: antroponim; b. comitatul Turda (aşezare dis-părută lângă Deleni, judeţul Cluj); c. 1358 – 1360; d. DRH.C.XI, doc. 317, 407, 524, 525; e. possessione.

91. BulchBulch (azi Bulci, judeţul Arad) – a. nume simplu: antroponim; b. comitatul Hunedoara; c. 1357 – 1358; d. DRH.C.XI, doc. 62, 319; e. aşezare.

89 Forma antroponimică Buch este documentată încă din anul 1235 – DIR.C.I.(XI–XIII), doc. 67/385, iar cea de Bulch două decenii mai târziu, în 1257 – DIR.C.II.(XIII), doc. 21.

88

92. BwlchBwlchhaza – a. nume compus: Bwlch (Bulch) + haza (casa lui...) – Casa lui Bwlch; b. comitatul Arad (?) (aşezare dis-părută în Ungaria); c. 1360; d. DRH.C.XI, doc. 526, 529; e. possessione.

Catherina – Ecaterina93. Sancta CatherinaCatherina (cu varianta: Sancta Katherina; azi Cătălina,

judeţul Covasna) – a. nume compus, de sfântă; b. Scaunul Kezdi; c. 1332 – 1337; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 56; e. aşezare.

94. Sancta KatherinaKatherina (Noul Săsesc, judeţul Sibiu) – a. nume com-pus, de sfântă – Sfânta Caterina; b. comitatul Alba; c. 1309; d. DIR.C.I.(XIV), doc. 103; e. aşezare.

Chama95. ChamaChamafaya (cu varianta: Chomafaya; azi Ciumăfaia, judeţul

Cluj) – a. nume compus: Chama + faya (?); b. comitatul Dăbâca; c. 1307 – 1351; d. DIR.C.I.(XIV), doc. 81; DIR.C.III.(XIV), doc. 367; DRH.C.X, doc. 51; e. possessione; f. Chama a fost un nume utili-zat atât în mediul nobiliar, cât şi de către oameni simpli, prima dată fi ind amintit la 1221 – DIR.C.I.(XI–XIII), doc. 67/288.

Chanadinus / Chanad – Csanád⁹⁰96. ChanadChanad (Pădureni, judeţul Mureş) – a. nume simplu: antro-

ponim; b. comitatul Turda; c. 1334; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 56; e. aşezare.

97. ChanadChanad (Cenade, judeţul Alba) – a. nume simplu: antro-ponim; b. comitatul Alba; c. 1363; d. DRH.C.XII, doc. 143; e. possessione.

98. ChanadinChanadin (cu variantele: Cenedino, Cenadiensi, Czanadino; azi Cenad, judeţul Timiş) – a. nume simplu: antroponim; b. co-mitatul Cenad; c. 1345 – 1362; d. DIR.C.IV.(XIV), doc. 287; DRH.C.XI, doc. 348, 375, 376; DRH.C.XII, doc. 175; e. aşezare;

90 Chanadinus / Chanad este un vechi nume maghiar, integrat şi în siste-mul antroponimic medieval transilvan, în documente apărând din 1238 – DIR.C.I.(XI–XIII), doc. 259.

89

f. Numele aşezării a fost schimbat din Urbs Morisena în Urbs Chanadina după cucerirea maghiară din secolul al X-lea, pri-mind chiar numele învingătorului. În Gesta Hungarorum (cap. XI, p. 84) apare cu forma Sunad, însă la nota de subsol nr. 1 de la aceeaşi pagină G. Popa-Lisseanu redă şi forma Csanád a nu-melui, menţionând şi schimbarea numelui reşedinţei lui Glad, în Cenad. Însă în Legenda sfântului Gerard se întâlneşte vari-anta Chanadinus – Legenda S. Gerhardi Episcopi, 492.

Chenthe (poreclă – sobriquet)99. ChentheChenthe (Ţentea, judeţul Bistriţa-Năsăud) – a. nume simplu:

poreclă; b. comitatul Dăbâca; c. 1378; d. DRH.C.XV, p. 357, n. 13; e. aşezare; f. Este menţionat un Johannes dictus Chenthe

– DRH.C.XV, doc. 158, 221.

Chepanus100. ChepanChepan (Cepari, judeţul Bistriţa-Năsăud) – a. nume simplu:

prenume; b. comitatul Solnoc Interior; c. 1356; d. DRH.C.XI, doc. 22; e. possessione; f. Antroponimul Chepan este întâlnit în documentele medievale începând cu anul 1217 – DIR.C.I.(XI–XIII), doc. 67/172.

Chont (?)101. ChontChonthaza – a. nume compus: Chont + haza (casa lui...) –

Satul lui Chont; b. comitatul Alba (aşezare probabil dispă-rută); c. 1360; d. DRH.C.XI, doc. 532; e. aşezare; f. Cuvântul Chont nu l-am întâlnit în documente ca antroponim. Ar putea să fi e vorba şi despre o poreclă, chont referindu-se la cuvântul maghiar csont – os.

Coman102. ComanComanfalua – a. nume compus: Coman + falua (satul lui...)

– Satul lui Coman; b. comitatul Timiş (aşezare dispărută în zona localităţii Buziaş, judeţul Timiş); c. 1369; d. DRH.C.XIII, doc. 403; e. possessione; f. În cazul lui Coman ar putea să fi e vorba despre un prenume folosit în mediul românesc.

90

Conradus103. Villa ChonradiChonradi (Poieniţa, judeţul Sibiu) – a. nume compus:

villa (satul) + Chonradus – Satul lui Conradus; b. comitatul Alba; c. 1375; d. DRH.C.XIV, doc. 379; e. villa-sat.

Cosmas – Cosma şi Damianus – Damian104. CosmaCosmafalua – a. nume compus: Cosma + falua (satul lui...) –

Satul lui Cosma; b. comitatul Caraş (aşezare dispărută proba-bil în zona localităţii Oraviţa, judeţul Caraş-Severin); c. 1368; d. DRH.C.XIII, doc. 362; e. possessione.

105. CosmeCosme – a. nume simplu: prenume; b. comitatul Bihor (aşe-zare dispărută); c. 1291 – 1294; d. DIR.C.II.(XIII), doc. 381; e. aşezare.

106. CozmaCozma – a. nume simplu: prenume; b. (?) (aşezare posibil dis-părută); c. 1231; d. DIR.C.I.(XI–XIII), doc. 211; e. terra-pământ.

107. Kaga CosmeCosme (?) (Cadea, judeţul Bihor) – a. nume compus: Kaga (?) + Cosme (Cosma-?); b. comitatul Bihor; c. 1291 – 1294; d. DIR.C.II.(XIII), doc. 381; e. aşezare.

108. KozmaKozmateluk (cu varianta: Cozmateluk, Cozmateleke, Kyzmateluke; azi Cozma, judeţul Mureş) – a. nume compus: Kyzma / Cozma (Cosma) + teluke (terenul lui...) – Pământul lui Cosma; b. comitatul Cluj; c. 1315 – 1377; d. DIR.C.I.(XIV), doc. 218; DIR.C.II.(XIV), doc. 114; DRH.C.XIII, doc. 501; DRH.C.XV, doc. 162; e. villa-sat, possessione.

109. Sanctis CosmaCosma et DamyanoDamyano (cu varianta: Sancto Cosma; azi Cozmeni, judeţul Harghita) – a. nume compus, de sfânt/sfi nţi

– Sfi nţii Cosma şi Damian sau Sfântul Cosma; b. Scaunul Ciuc; c. 1332 – 1337; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 56; e. aşezare.

Criva (?)110. CryuaCryuahaza (Krivahaza; localitate în Ucraina) – a. nume

compus: Cryua (Kriva) + haza (casa lui...) – Casa lui Cryua; b. comitatul Maramureş; c. 1374; d. DRH.C.XIV, doc. 334; e. aşezare.

91

Dan111. DanDanpataka (Vălenii Lăpuşului, judeţul Maramureş) – a. nume

compus: Dan + pataka (pârâul lui...) – Pârâul lui Dan; b. co-mitatul Solnoc Interior; c. 1364 – 1366; d. DRH.C.XII, doc. 273; DRH.C.XIII, doc. 12; e. possessione.

112. DanusDanus (Daneş, judeţul Mureş) – a. nume simplu: prenu-me (?); b. scaunul Sighişoara; c. 1349; d. DIR.C.IV.(XIV), doc. 751; e. possessione.

Daniel113. DanelaDanela (Biharugra, în Ungaria) – a. nume simplu: prenume?;

b. comitatul Bihor; c. 1291 – 1294; d. DIR.C.II.(XIII), doc. 381; e. aşezare; f. Numele Danela ar putea să aibă legătură cu Daniel sau Dan.

114. DanilDanil – a. nume simplu: prenume; b. comitatul Bihor (?) (aşe-zare probabil dispărută); c. circa 1169; d. DIR.C.I.(XI–XIII), doc. 10; e. aşezare.

Darouch / Dorogh / Durugh⁹¹115. DarouchDarouch (Dorolţ, judeţul Satu Mare) – a. nume simplu: pre-

nume; b. comitatul Satu Mare; c. 1323 – 1363; d. DIR.C.II.(XIV), doc. 169; DRH.C.XII, doc. 210; e. possessione.

116. DorugDorugeghaza (Roşiori, judeţul Bihor) – a. nume compus: Dorug + eghaza (egyháza – biserica lui...) – Biserica / Parohia lui Dorug (?); b. comitatul Bihor; c. 1338; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 377; e. sat; f. Se precizează că era proprietatea fraţilor Corard şi Keled, fi ii lui Nicolaus, fi ul lui Durugh.

Debre (Dobra-?)117. DebreDebrefw (Obârşia lui Debre) – a. nume compus: Debre + fw

(obârşie-?); b. scaunul Şepşi (aşezare probabil dispărută); c. 1349; d. DIR.C.IV.(XIV), doc. 735; e. aşezare (?); f. Forma Debre nu apare ca şi antroponim, cea mai apropiată variantă fi ind Dobra – DRH.C.XIII., doc. 511 (a. 1370). Având în vedere

91 Există antroponimul Durug (mai târziu şi Durugh) în 1270 – DIR.C.II.(XIII), doc. 123, şi Dorogh la 1278 – DIR.C.II.(XIII), doc. 215.

92

faptul că antroponimul este amintit într-un document abia la 1370 este necesar de cunoscut mai clar momentul apariţiei sale, pentru a putea stabili dacă numele aşezării putea să vină de la cel de persoană sau antroponimul îşi are originea în vreun toponim.

Dees / Des118. DeesDeesfalwa (Deaj, judeţul Mureş)– a. nume compus: Dees

+ falwa (falva – satul lui...) – Satul lui Dees; b. comitatul Târnava; c. 1358; d. DRH.C.XI, doc. 275, 523; e. possessione; f. Antroponimul Dees este cunoscut din documente, prima dată denominând un comite de Solnoc – DIR.C.I.(XI–XIII), doc. 231 (a. 1234).

Demetrius – Dumitru119. DemeterDemeterpataka (Dumitra, judeţul Alba) – a. nume compus:

Demeter (Demetrius – Dumitru) + pataka (pârâul lui...) – Pârâul lui Dumitru; b. comitatul Alba; c. 1311 – 1376; d. DIR.C.I (XIV), doc. 144; DRH.C.XIII, doc. 384; DRH.C.XIV, doc. 313; DRH.C.XV, doc. 39; e. possessione, terra-pământ.

120. Noghdemeterdemeter (Dumitra Mare; azi Dumitra, judeţul Bistriţa-Năsăud) – a. nume compus: nogh (nagy – mare) + Demeter (Dumitru) – Dumitru cel Mare sau Dumitra Mare; b. distric-tul Bistriţa; c. 1366; d. DRH.C.XIII, doc. 87; e. villa-sat.

121. Sanctus DemetriusDemetrius (Dumitriţa, judeţul Bistriţa-Năsăud) – a. nume compus, de sfânt: Sfântul Dumitru; b. districtul Bistriţa; c. 1332 – 1337 – 1374; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 56; DRH.C.XIV, doc. 296, 297; e. aşezare.

122. Sanctus DemetriusDemetrius de Czenadino – a. nume complex, de sfânt – Sfântul Dumitru de Cenad; b. comitatul Cenad (aşe-zare dispărută); c. 1338 – 1342; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 355; e. aşezare.

123. Villa DemetriiDemetrii (cu varianta: Demether; Dumitra Mare, azi Dumitra, judeţul Bistriţa-Năsăud) – a. nume compus, de sfânt; b. districtul Bistriţa; c. 1317 – 1320 – 1332 – 1337; d. DIR.C.I.(XIV), doc. 252; DIR.C.III.(XIV), doc. 56; DRH.C.XV, doc. 466; e. villa-sat.

93

124. Zendemeterdemeter (cu varianta: Zeudumutur; azi Săuca, judeţul Satu Mare) – a. nume compus, de sfânt: zen (szent – sfânt) + Demeter – Sfântu Dumitru; b. comitatul Solnoc Mijlociu; c. 1363 – 1372; d. DRH.C.XII, doc. 180; DRH.C.XIV, doc. 137; e. aşezare.

125. Zenth DemetherDemether – a. nume compus, de sfânt; b. comitatul Arad (aşezare dispărută în Ungaria); c. 1360; d. DRH.C.XI, doc. 526, 529; e. possessione.

Ders⁹²126. DeersDeers (azi în Ungaria) – a. nume simplu: prenume; b. distric-

tul Nyir; c. 1366; d. DRH.C.XIII, doc. 51; e. possessione.127. DersDers (azi în Ungaria)– a. nume simplu: prenume; b. comita-

tul Satu Mare; c. 1332 – 1337 – 1370; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 56; DRH.C.X, doc. 30; 134; DRH.C.XII, doc. 32; DRH.C.XIII, doc. 485; e. possessione.

128. DersDersa (Dârja, judeţul Cluj) – a. nume simplu: prenume; b. comitatul Dăbâca; c. 1340; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 477, 480; e. possessione-moşie.

129. DersDersyk – a. nume simplu: prenume; sau nume compus (?); b. comitatul Crasna (aşezare dispărută în apropiere de Calc, judeţul Bihor); c. 1358; d. DRH.C.XI, doc. 288; e. possessione.

Deseu130. DezeDezefalva (cu variantele: Dezefalua, Dezefalwa,

Deszehaza; azi Deseşti, judeţul Maramureş) – a. nume compus: Deze + falva (satul lui...) sau Desze + haza (casa lui...) – Satul lui Deseu sau Casa lui Deseu; b. comita-tul Maramureş; c. 1360 – 1368; d. DRH.C.XI, doc. 465; DRH.C.XII, doc. 236; DRH.C.XIII, doc. 343, 344; e. aşeza-re-sat; f. În cazul lui Deze cred că este vorba despre antro-ponimul des întâlnit, Deseu.

92 Antroponimul Deers este menţionat într-un document din 1289 – DIR.C.II.(XIII), doc. 347, forma Dirs fi ind însă mai veche, de la 1215 – DIR.C.I.(XI–XIII), doc. 67/113.

94

Dionisius – Dionisie131. DionisieDionisie (Dionisius) – a. nume simplu: prenume; b. comitatul

Bihor (aşezare probabil dispărută în Ungaria); c. 1291 – 1294; d. DIR.C.II.(XIII), doc. 381; e. aşezare.

132. Sanctus DyonisiusDyonisius – a. nume compus, de sfânt – Sfântul Dionisie; b. comitatul Bihor (aşezare dispărută în Ungaria); c. 1291 – 1294 – 1332 – 1337; d. DIR.C.II.(XIII), doc. 381; DIR.C.III.(XIV), doc. 56; e. aşezare.

Dobromer133. DobromerDobromerfalua – a. nume compus: Dobromer + falua (satul

lui...) – Satul lui Dobromer; b. comitatul Timiş (aşezare dispă-rută în apropiere de localitatea Buziaş, judeţul Timiş); c. 1369; d. DRH.C.XIII, doc. 403; e. sat.

Dominicus – Dominic134. Villa DominiciDominici – a. nume compus: villa (sat) + Dominicus

– Satul lui Dominic; b. comitatul Turda sau Cluj (aşeza-re dispărută); c. 1332 – 1337; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 56; e. villa-sat.

135. DominicusDominicusfolua – a. nume compus: Dominicus + folua (fal-va – satul lui...) – Satul lui Dominic; b. districtul Braşov (aşezare dispărută pe teritoriul judeţului Braşov); c. 1373; d. DRH.C.XIV, doc. 268; e. possessione.

136. DomonkusDomonkushaza – a. nume compus: Domonkus (Domokos) + haza (casa lui...) – Casa lui Domocus; b. districtul Braşov (aşezare dispărută); c. 1367; d. DRH.C.XIII, doc. 184; e. pos-sessione; f. Conform editorilor DRH este vorba despre o aşezare contopită în localitatea Tămaşfalău, judeţul Braşov

– DRH.C.XIII, p. 869 (Indice onomastic), însă nu există sat cu acest nume decât în judeţul Covasna; astfel, o localiza-re mai clară a fostei aşezări devine difi cilă. În cazul nume-lui Domokos cred că este vorba de forma maghiară a lui Dominicus.

95

Donatus – Donat137. DonathDonathteleky – a. nume compus: Donath + teleky (teleke – pă-

mântul lui...) – Pământul lui Donath; b. comitatul Timiş (aşeza-re dispărută); c. 1343; d. DIR.C.IV.(XIV), doc. 136; e. aşezare-sat; f. În documente apare un singur personaj cu numele Donatus, frate, viceprior de Caraş şi de Ujudvar preceptor al Ordinului Sfântului Ioan de Ierusalim (a. 1357) – fratres Donatus, vice-prior, de Crasso et de Nova Curia... (DRH.C.XI, doc. 92).

Dorman138. DormanDormanhaza (Dărmăneşti, în Ucraina) – a. nume compus:

Dorman + haza (casa lui...) – Casa lui Dorman; b. comita-tul Maramureş; c. 1367; d. DRH.C.XV, doc. 51; e. possessi-one; f. În document este amintit un anume Dorman de Dormanhaza. Aceasta este singura menţiune pe care am în-tâlnit-o a acestui antroponim.

Drag139. DraagDraag (cu variantele: Drag, Dragh; azi Dragu, judeţul

Sălaj) – a. nume simplu: prenume; b. comitatul Dăbâca; c. 1332 – 1337 – 1379; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 56; DRH.C.XII, doc. 97; DRH.C.XV, doc. 45, 145, 387, 410; e. aşezare; f. Drag este un antroponim utilizat în Maramureşul secolului al XIV-lea, într-un document din 1376 fi ind chiar cu grafi a Draag – DRH.C.XV, doc. 40.

Dragoş140. DragDragoufalva – a. nume compus: Dragou (Dragoş) + fal-

va (satul lui...) – Satul lui Dragoş; b. comitatul Zarand (aşe-zare dispărută în apropiere de Ictar, judeţul Timiş); c. 1364; d. DRH.C.XII, doc. 334; e. villa-sat.

Egidius – Egidiu141. EggedEggedmonustura – a. nume compus: Egged (Egidius) + mo-

nustura (mănăstirea lui...) – Mănăstirea lui Egidiu; b. comi-tatul Bihor (aşezare dispărută în apropiere de Diosig, judeţul

96

Bihor); c. 1358; d. DRH.C.XI, doc. 236; e. possessione; f. Având în vedere şi grafi ile antroponimul Egidius de la nr. 141, credem că Egged este o formă a acestui nume, utilizată în limba vulgară.

142. Sanctus EgidiusEgidius (cu variantele: Zenteged, Scenthegyud, Scentegud / Sanctoegidio, Sancto Edidyo, ville Sancti Egydii, Zenthegyd, Zenthegyid, Zenthegyed, Vizouloteluk, Zenthegyud, Zent Eged; azi Sântejude, judeţul Cluj) – a. nume compus, de sfânt; b. comitatul Dăbâca; c. 1322 – 1380; d. DIR.C.II.(XIV), doc. 101, 560; DIR.C.III.(XIV), doc. 56; DIR.C.IV.(XIV), doc. 261, 362, 518, 521, 568, 764, 774; DRH.C.X, doc. 129, 184, 260; DRH.C.XI, doc. 89, 107, 230, 392; DRH.C.XII, doc. 46, 126, 184, 306; DRH.C.XIII, doc. 105, 150, 163, 243, 420, 478; DRH.C.XIV, doc. 51, 101, 128, 335; DRH.C.XV, doc. 15, 99, 438, 449; e. possessione, villa.

Elek – Alexie / Alexe143. ElekElek (Aletea, judeţul Arad) – a. nume simplu: prenume;

b. comitatul Arad; c. 1333; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 131, 136; e. aşezare.

144. ElekusElekus (Alecuş, judeţul Alba) – a. nume simplu: prenume; b. comitatul Târnava; c. 1332; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 105; e. aşezare.

145. Scenthelukelukfolua – a. nume complex, de sfânt: scenth (szent – sfânt) + Eluk (Elek) + folua (falva – satul lui...) – Satul Sfântului Eluk; b. (?) (aşezare dispărută pe teritoriul judeţului Mureş); c. 1365; d. DRH.C.XII, doc. 395; e. sat.

Elia146. EliaElia (cu varianta: Ellews; azi Aleuş, judeţul Sălaj) –

a. nume simplu: prenume; b. comitatul Crasna; c. 1335 – 1341; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 245; DIR.C.IV.(XIV), doc. 56; e. pos-sessione-moşie, villa; f. În document se precizează că era sat românesc (alături de alte sate): quasdam villas olacales – DIR.C.IV.(XIV), p. 588.

147. ElyaElya (cu variantele: Ilya, Illya; azi Ilia, judeţul Hunedoara) – a. nume simplu: prenume; b. comitatul Hunedoara;

97

c. 1350 – 1363; d. DIR.C.IV.(XIV), doc. 802; DRH.C.X, doc. 89; DRH.C.XII, doc. 199; e. aşezare.

148. ElyaElyad (cu variantele: Elyed, Ilyed, Illyeed; azi Ilidia, judeţul Caraş-Severin) – a. nume simplu: antroponim; b. comitatul Caraş; c. 1325 – 1363; d. DIR.C.II.(XIV), doc. 320; DIR.C.III.(XIV), doc. 56; DRH.C.X, doc. 152; DRH.C.XII, doc. 163, 173; e. aşezare şi cetate.

149. EllyEllywufalwa (Ulieş, judeţul Hunedoara) – a. nume compus: Elly (Elie) + wu (új – nou) + falwa (satul lui...) – Satul nou a lui Elly; b. comitatul Hunedoara; c. 1346; d. DIR.C.IV.(XIV), doc. 467; e. sat.

150. Villa EkeEke (cu varianta: Elya; azi Ciumeghiu, judeţul Bihor) – a. nume compus: villa + Eke (Elie); b. comitatul Bihor; c. 1332 – 1341; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 56; DIR.C.IV.(XIV), doc. 11; e. villa-sat.

151. Villa ElyeElye (Ilieni, judeţul Covasna) – a. nume compus: villa + Elye; b. Scaunul Sepsi; c. 1333; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 56; e. villa-sat.

152. Villa Helyeelye (Ciumeghiu, judeţul Bihor) – a. nume compus: villa + Helye (probabil Elye); b. comitatul Bihor; c. 1332 – 1337; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 56; e. villa.

Elisabeth – Elisabeta153. Villa ElisabethElisabeth (cu varianta: villa Elysabeth; azi Eliseni, jude-

ţul Harghita) – a. nume compus: villa + Elisabeth; b. Scaunul Odorhei; c. 1332 – 1337; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 56; e. villa-sat.

Emericus – Emeric154. Sanctus EmericusEmericus (Sântimbru, azi Eremieni, judeţul Mureş) –

a. nume compus, de sfânt – Sfântul Emeric; b. Scaunul Mureş; c. 1332 – 1337; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 56; e. aşezare.

155. Sanctus EmericusEmericus (cu variantele: Sanctus Henricus, villa Sancti Emerici; azi Sântimreu, judeţul Bihor) – a. nume com-pus, de sfânt, uneori + villa – Sfântul Emeric sau Satul Sfântului Emeric; b. comitatul Bihor; c. 1220 – 1342; d. DIR.C.I.(XI–XIII),

98

doc. 67/241; DIR.C.II.(XIII), doc. 381; DIR.C.III.(XIV), doc. 56; DIR.C.IV.(XIV), doc. 89; e. villa-sat.

156. Sanctus EmericusEmericus (cu varianta: Sanctus Emiricus; azi Sântimbru, judeţul Alba) – a. nume compus, de sfânt – Sfântul Emeric; b. comitatul Alba; c. 1326 – 1380; d. DIR.C.II.(XIV), doc. 385, 386, 563; DIR.C.III.(XIV), doc. 56, 144, 353, 383, 425; DIR.C.IV.(XIV), doc. 5, 127, 138, 139, 153, 226, 248, 277, 299, 387, 402, 407, 442, 467, 510, 512, 538, 543, 545, 571, 633, 663, 668, 672, 706, 768, 769; DRH.C.X, doc. 80, 81, 154, 156, 160, 226, 261, 264; DRH.C.XI, doc. 24, 26, 40, 47, 54, 75, 76, 77, 122, 123, 124, 156, 159, 182, 199, 207, 219, 247, 269, 279, 285, 293, 296, 392, 402, 428, 512, 530, 535, 538, 541, 542; DRH.C.XII, doc. 8, 46, 55, 59, 81, 84, 90, 117, 138, 140, 154, 162, 183, 184, 191, 194, 206, 211, 216, 223, 224, 255, 262, 342, 357, 358, 359, 386, 412, 418; DRH.C.XIII, doc. 149, 150, 141, 143, 163, 164, 165, 184, 185, 194, 230, 251, 252, 260, 273, 287, 303, 345, 351, 438, 365; DRH.C.XIV, doc. 51, 257; DRH.C.XV, doc. 70, 99, 104, 221, 250, 252, 253, 255, 472; e. aşezare; f. Localitatea apare atât de des în documentele medievale transilvane, deoarece de aici au fost emise majori-tatea actelor voievodale şi vicevoievodale.

157. Zenthemruhemruh (Simeria, judeţul Hunedoara) – a. nume com-pus, de sfânt: zenth (szent – sfânt) + Emruh (Emeric-?) – Sfântul Emeric; b. comitatul Hunedoara; c. 1380; d. DRH.C.XV, doc. 491; e. aşezare.

Erne (+ Stephanus – Ştefan şi Paulus – Paul)158. ErneErnefyastephanpauliastephanpaulia – a. nume complex: Erne + fya (fi ul lui...)

+ Stephan + Paul(ia) – Ştefan Paul fi ul lui Erne sau Ştefan al lui Paul fi ul lui Erne (?); sau Erne + faya (?) + Stephan + Paulia; b. comitatul Bihor (aşezare probabil dispărută în Ungaria); c. 1322; d. DIR.C.II.(XIV), doc. 124; e. possessione; f. De re-marcat numele complex, cu referire probabil la proprietar, al acestei moşii.

99

Ester – Estera (Eszter)159. IstarIstar (Esztár, localitate în Ungaria) – a. nume simplu: antro-

ponim (?); b. comitatul Bihor; c. 1332 – 1337; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 56; e. aşezare.

Eus⁹³160. EwsEws (cu varianta: Eus; azi Fântânele, judeţul Bistriţa-

Năsăud) – a. nume simplu: antroponim; b. comitatul Dăbâca; c. 1356 – 1357; d. DRH.C.XI, doc. 54, 76; e. possessione.

161. EwsEwstelke – a. nume compus: Ews + telke (terenul/pământul lui...) – Pământul lui Eus; b. scaunul Sibiu (aşezare dispărută); c. 1347; d. DIR.C.IV.(XIV), doc. 527; e. moşie-possessione.

Fabian162. FabianFabianhaza (azi în Ungaria) – a. nume compus: Fabian +

haza (casa lui...) – Casa lui Fabian; b. comitatul Satu Mare; c. 1370 – 1373; d. DRH.C.XIII, doc. 485; DRH.C.XIV, doc. 253, n.1; e. possessione.

Fanchuka163. FanchukaFanchuka (Făncica, judeţul Bihor) – a. nume simplu: an-

troponim; b. comitatul Bihor; c. 1353 – 1356; d. DRH.C.X, doc. 188; DRH.C.XI, doc. 12; e. possessione; f. În documen-te (a. 1278) apare antroponimul Fanchuka – DIR.C.II.(XIII), doc. 218.

Fata164. FataFatatelke (cu varianta: Ffathatelke) – a. nume compus: Fata

+ telke (terenul lui...); b. Districtul Bistriţa (aşezare dispărută lângă localitatea Dumitra, judeţul Bistriţa-Năsăud); c. 1356; d. DRH.C.XI, doc. 22, 54; e. possessione; f. Antroponimul Fata este întânit în acte din anul 1219 – DIR.C.I.(XI–XIII), doc. 67/234.

93 Ca antroponim, forma Eus (Eusii) apare în documente din anul 1229 – DIR.C.I.(XI–XIII), doc. 67/358.

100

Philippus – Filip165. FilepFilepkwwe (cu variantele: Philepkewe, Philypkue) –

a. nume compus: Filep / Philep / Philyp (Philippus – Filip) + kwwe / kewe / kue (köve – piatra lui...) – Piatra / Stânca lui Filip; b. comitatul Arad (?) (aşezare dispărută în apropiere de localitatea Căprioara, judeţul Arad, lângă râul Mureş); c. 1360 – 1366; d. DRH.C.XI, doc. 526, 529; DRH.C.XIII, doc. 61; e. possessione; f. Este posibil să fi e vorba despre două aşezări diferite, în cazul antropotoponimelor Filepkwwe şi Philepkewe, după cum arată editorii DRH.C.XI în indicele antroponimic şi toponimic (p. 608 şi 624). Însă noi credem că este vorba despre acelaşi sat, deoarece în ambele do-cumente sunt implicate aceleaşi persoane şi cam aceleaşi posesiuni, deci în aceeaşi zonă. Apoi, localizarea făcută de editori pentru Philepkewe, aşezare dispărută lângă Sălciua, judeţul Hunedoara – DRH.C.XI, p. 624, la fel credem că este greşită, localităţi cu numele de Sălciua fi ind doar în judeţe-le Alba (Sălciua de Jos şi Sălciua de Sus) şi Timiş (Sălciua Nouă), toate departe de râul Mureş, pe când în ambele do-cumente se precizează că Filepkwwe / Philepkewe se afl a lângă Mureş.

166. PhilepPhilep (cu variantele: Philuph, Philup, Philip, Filpus; azi în Ungaria) – a. nume simplu: antroponim (Philippus – Filip); b. comitatul Satu Mare; c. 1353 – 1357; d. DRH.C.X, doc. 216, 218, 219, 234; DRH.C.XI, doc. 197; e. possessione.

167. PhilpusPhilpus (cu varianta: Nogfylpes; azi Filpişu Mare, judeţul Mureş) – a. nume simplu: antroponim; şi nume compus: nog (nagy – mare) + Fylpes – Filpişu Mare; b. comitatul Turda; c. 1323 – 1357; d. DIR.C.II.(XIV), doc. 177; DIR.C.III.(XIV), doc. 56; DRH.C.XI, doc. 191; e. aşezare.

168. PhilpusPhilpus Minori (cu varianta: Pylpus; azi Filpişu Mic, judeţul Mureş) – a. nume compus: Philpus + minor (mic) – Filpişul Mic; şi nume simplu: antroponim (Philippus); b. comitatul Cluj, însă în anumite perioade ţinând de comitatul Turda; c. 1323 – 1332 – 1337; d. DIR.C.II.(XIV), doc. 177; DIR.C.III.(XIV), doc. 56; e. aşezare.

101

169. PhilupPhilupteluke (cu varianta: Phyluteluke) – a. nume compus: Philup (Filip) + teluke (teleke – terenul / pământul lui...) – Pământul lui Filip; b. comitatul Timiş (aşezare dispărută); c. 1318 – 1323; d. DIR.C.I.(XIV), doc. 320, 326; DIR.C.II.(XIV), doc. 198; e. telek-pământ.

170. PhylupPhyluplaka – a. nume compus: Phylup (Filip) + laka (casa / locuinţa lui...) – Casa lui Filip; b. comitatul Arad (aşezare dis-părută); c. 1323; d. DIR.C.II.(XIV), doc. 138; e. possessione.

171. PhylpusPhylpus (localitate în Ungaria) – a. nume simplu: antroponim (Philippus); b. comitatul Szabolcs (?); c. 1357; d. DRH.C.XI, doc. 132; e. aşezare.

Forkasius – Farkas172. Villa FurkasiiFurkasii – a. nume compus: villa + Furkasii (Forkasius

– Farkas/Forkos) – Satul lui Farkas; b. scaunul Mediaş (aşe-zare dispărută în apropiere de Moşna, judeţul Sibiu); c. 1356; d. DRH.C.XI, doc. 38; e. villa-sat.

Gabriel / Gabrian173. GabrianGabrian (localitate în Ungaria) – a. nume simplu: antropo-

nim (Gabriel); b. comitatul Bihor; c. 1292 – 1294; d. DIR.C.II.(XIII), doc. 381; e. aşezare.

174. GabrianGabrian – a. nume simplu: antroponim (Gabriel); b. comi-tatul Timiş (?) (aşezare dispărută); c. 1332 – 1337; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 56; e. aşezare.

175. GabrianGabrianmonustra (cu varianta: Gabrian; azi Gáborján, în Ungaria) – a. nume compus: Gabrian (Gabriel) + monustra (monostora – mănăstirea lui...) – Mănăstirea lui Gabrian; b. comitatul Bihor; c. 1181 – 1341; d. DIR.C.I, doc. 13; DIR.C.II.(XIII), doc. 381; DIR.C.I.(XIV), doc. 22; DIR.C.III.(XIV), doc. 56; DIR.C.IV.(XIV), doc. 13; e. aşezare.

Gallus – Gal176. GaalGaal (Căluşeri, judeţul Mureş) – a. nume simplu: antropo-

nim-?; b. Scaunul Mureş; c. 1334; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 56; e. aşezare.

102

177. Villa GalGalfalua (cu variantele: Villa Galli, Galfolwa, Galfolua, Galfalwa; azi Găneşti, judeţul Mureş) – a. nume complex: vi-lla (satul...) + Gal + falua (falva – satul lui...) – Satul lui Gal; b. comitatul Târnava; c. 1314 – 1379; d. DIR.C.I.(XIV), doc. 197; DIR.C.III.(XIV), doc. 56; DRH.C.XI, doc. 275; DRH.C.XIV, doc. 38; DRH.C.XV, doc. 427; e. villa; possessione; f. Un anu-me comite Gal deţinea o parte, probabil ½, din proprietate – DIR.C.I.(XIV), doc. 197 (a. 1314).

Gegus178. GegusGegusfalua – a. nume compus: Gegus + falua (falva – satul

lui...) – Satul lui Gegus; b. comitatul Caraş (?) (aşezare dis-părută lângă râul Bârzava şi Opatiţa, judeţul Timiş); c. 1375; d. DRH.C.XIV, doc. 372; e. aşezare; f. Este amintit un Gegus de Gegusfalua.

Gilianus – Gilian179. GelyanusGelyanus (cu variantele: Gellyanus, Gelyenus, Gellyenus,

Gylianus, Gylyanus, Gylyenus, Gylienus, Gelienus, Gylienus, Gelyenes, Gylian) – a. nume simplu: antroponim; b. comita-tul Satu Mare (aşezare dispărută în apropiere de Vetiş, ju-deţul Satu Mare); c. 1279 – 1368; d. DIR.C.II.(XIII), doc. 237, 243; DIR.C.II.(XIV), doc. 475, 606; DIR.C.III.(XIV), doc. 266, 335; DIR.C.IV.(XIV), doc. 41, 92, 95, 156, 559, 561, 719, 724; DRH.C.X, doc. 44, 49, 54, 55, 58, 59; DRH.C.XI, doc. 304, 309, 479; DRH.C.XII, doc. 182; DRH.C.XIII, doc. 235, 361; e. vi-lla-sat; f. Antroponimul Gilianus este documentat încă din anul 1213 – DIR.C.I.(XI–XIII), doc. 67/51. Satul este menţionat destul de des în documente datorită faptului că lângă el s-au ţinut de mai multe ori adunările generale ale comitatelor Satu Mare şi Ugocea.

180. Villa GylianGylian (cu variantele: terra Gilien, Gilian; azi Păuleşti, judeţul Satu Mare) – a. nume compus: villa (satul lui...) şi/sau terra (pământul lui...) + Gilian; b. comitatul Satu Mare; c. 1215 – 1234 (-1379); d. DIR.C.I.(XI–XIII), doc. 67/126, 67/377, 233; e. villa, terra.

103

Georgius – Gheorghe181. GeorgynGeorgyn (Gurghiu, judeţul Mureş) – a. nume simplu: antropo-

nim (Georgius); b. comitatul Turda; c. 1353 – 1375; d. DRH.C.X, doc. 183; DRH.C.XIV, doc. 403; e. aşezare.

182. GurkGurk – a. nume simplu: antroponim (György – Gheorghe); b. comitatul Arad (aşezare dispărută); c. 1351; d. DRH.C.X, doc. 74, 79; e. aşezare; f. Antroponimul Gurc/Gurk este folosit încă de la începutul secolului al XIII-lea – DIR.C.I.(XI–XIII), doc. 67/291.

183. GyogGyog (cu variantele: Gyod, Gyogh superiori, Gyogh; Geoagiu de Sus, azi Stremţ, judeţul Alba) – a. nume simplu: antroponim (Gyog – György – Gheorghe); b. comitatul Alba; c. 1303 – 1365; d. DIR.C.I.(XIV), doc. 40, 43; DIR.C.III.(XIV), doc. 56, 125, 333, 463; DIR.C.IV.(XIV), doc. 78, 235, 409, 682; DRH.C.X, doc. 141; DRH.C.XI, doc. 48; DRH.C.XII, doc. 397, 399; e. aşe-zare; f. În 1332 este amintit Georgius preot de Gyog/Gyod – DIR.C.III.(XIV), doc. 56.

184. GyogGyog (Geoagiu, judeţul Hunedoara) – a. nume simplu: antro-ponim; b. scaunul Orăştie (Broos); c. 1327 – 1336; d. DIR.C.II.(XIV), doc. 451; DIR.C.III.(XIV), doc. 294; e. aşezare.

185. GyuargioGyuargio (cu varianta: Gorgio; azi oraşul Gheorgheni, judeţul Harghita) – a. nume simplu: antroponim; b. scaunul Gyergyo; c. 1333 – 1337; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 56; e. aşezare.

186. GyurgGyurgteleke (cu varianta: Gyortelek, Gergthelethe, Gyurgteluke; azi Giurtelecu Şimleului, judeţul Sălaj) – a. nume compus: Gyurg + teleke (terenul lui...) – Pământul lui Gheorghe; b. comitatul Crasna; c. 1351 – 1378; d. DRH.C.X, doc. 83; DRH.C.XI, doc. 2; DRH.C.XIV, doc. 408; DRH.C.XV, doc. 246, 408; e. possessione, villa.

187. Sanctus GeorgiusGeorgius (Trascău Sângeorgiu, azi Colţeşti, judeţul Alba) – a. nume compus, de sfânt – Sfântul Gheorghe; b. comi-tatul Turda; c. 1332 – 1337; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 56; e. aşezare.

188. Sanctus GeorgiusGeorgius (Sângeorgiu de Mureş, judeţul Mureş) – a. nume compus, de sfânt – Sfântul Gheorghe; b. scaunul Mureş; c. 1332 – 1337; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 56; e. aşezare.

104

189. Sanctus GeorgiusGeorgius (Sângeorgiu de Pădure, judeţul Mureş) – a. nume compus, de sfânt – Sfântul Gheorghe; b. scaunul Mureş; c. 1332 – 1337; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 56; e. aşezare.

190. Sanctus Georgius (oraşul Sfântu Gheorghe, judeţul Covasna) – a. nume compus, de sfânt – Sfântul Gheorghe; b. Scaunul Sepsi; c. 1332 – 1337; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 56; e. aşezare.

191. Sanctus GeorgiusGeorgius (Streisângeorgiu, în componenţa oraşu-lui Călan, judeţul Hunedoara) – a. nume compus, de sfânt

– Sfântul Gheorghe; b. comitatul Hunedoara; c. 1365 – 1377; d. DRH.C.XII, doc. 400; DRH.C.XV, doc. 170, 173, 174; e. aşezare.

192. Sanctus GeorgiusGeorgius (cu variantele: Villa Sancti Georgii, Borzaecnthgyurgy; azi Sângeorge, judeţul Timiş) – a. nume compus, de sfânt – Sfântul Gheorghe; sau complex, de sfânt: villa (sat) + santus (sfânt) + Georgius – Satul Sfântului Gheorghe; sau tot complex: bor (?) + zaecnth (probabil zsent

– sfânt) + Gyurgy (György – Gheorghe); b. comitatul Timiş; c. 1319 – 1332 – 1337; d. DIR.C.I.(XIV), doc. 368; DIR.C.III.(XIV), doc. 56, 257; e. villa-sat.

193. Sanctus GeorgiusGeorgius (cu variantele: Villa Sancti Georgii, Zenthgyurgh; azi Sângeorzu Nou, judeţul Bistriţa-Năsăud) – a. nume compus, de sfânt: santus / zenth (sfânt) + Georgius / Gyurgh (Gheorghe) – Sfântul Gheorghe; sau nume complex, de sfânt: villa + sancti + Georgii – Satul Sfântului Gheorghe; b. comitatul Dăbâca; c. 1317 – 1320 – 1370; d. DIR.C.I.(XIV), doc. 252; DIR.C.III.(XIV), doc. 56; DRH.C.XI, doc. 54, 73; DRH.C.XIII, doc. 12, 505; e. villa-sat.

194. Scentgyurggyurg (cu variantele: Sendgyorgh) – a. nume compus, de sfânt: scent (szent – sfânt) + Gyurg (György – Gheorghe) – Sfântul Gheorghe; b. comitatul Cluj (aşezare dispărută aproa-pe de oraşul Cluj, judeţul Cluj); c. 1299 – 1347; d. DIR.C.II.(XIII), doc. 512, 514; DIR.C.IV.(XIV), doc. 481; e. terra-pământ.

195. Scenthgurggurg (cu varianta: Sentgurghtelke; azi Sângeorgiu de Câmpie, judeţul Mureş) – a. nume compus, de sfânt: scenth (szent – sfânt) + Gurg (Gheorghe) – Sfântul Gheorghe; sau

105

nume complex, de sfânt: sent (sfânt) + Gurgh + telke (pămân-tul lui...) – Pământul Sfântului Gheorghe; b. comitatul Cluj; c. 1334 – 1344; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 56, 194; DIR.C.IV.(XIV), doc. 228; e. terra-pământ, villa-sat, possessione.

196. Sentgurggurg – a. nume compus, de sfânt: sent (szent – sfânt) + Gurg (György – Gheorghe) – Sfântul Gheorghe; b. comitatul Timiş (aşezare dispărută); c. 1343; d. DIR.C.IV.(XIV), doc. 175; e. possessione.

197. Villa GeorgiiGeorgii (cu variantele: Gyurghfalua, Gyurgfalva, Gyurfalva, Gergfolua, Gyurgfalwa, Gyurgfalua; Giurfalău, azi Gheorgheni, judeţul Cluj) – a. nume compus: villa + Georgii / Gyurgh (György – Gheorghe) + falua (falva – satul lui...) – Satul lui Gheorghe; b. comitatul Cluj; c. 1332 – 1337 – 1380; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 56; DIR.C.IV.(XIV), doc. 666, 801; DRH.C.XI, doc. 443, 533; DRH.C.XIII, doc. 489; DRH.C.XV, doc. 133, 134, 157, 484; e. villa-sat.

198. Villa GeorgiiGeorgii (cu variantele: Gyurgfolua, Gurgfolwa; cu alt nume Felekfark; azi Gheorgheni, cartier al oraşului Cluj, ju-deţul Cluj) – a. nume compus: villa + Georgii (Georgius) sau Gyurg (György – Gheorghe) + folua/folwa (falva – satul lui...) – Satul lui Gheorghe; b. comitatul Cluj; c. 1344 – 1371; d. DIR.C.IV.(XIV), doc. 274; DRH.C.X, doc. 309; DRH.C.XIV, doc. 28, 44; e. villa-sat; f. Situaţia acestei proprietăţi este mai complicată. Moşia a fost redenumită villa Georgii (Satul lui Gheorghe) din Felekfark (Coada Feleacului), după ce a fost ocupată abuziv de mai multe persoane, printre care era şi un fi u al lui Nicolaus, fi ul lui Georgius – DIR.C.IV.(XIV), doc. 274. Un alt document relatează faptul că satul numit Felekfark a fost primit de iobagul Georgius dictus Olah de la proprietarul anterior; poate acest Gheorghe ia modifi cat nu-mele (DRH.C.XIV, doc. 28, 44).

199. Zenthgeorghgeorgh (cu varianta: Zentgeorgh) – a. nume compus, de sfânt: zenth (szent – sfânt, în limba maghiară) + Georgh (György – Gheorghe) – Sfântul Gheorghe; b. comitatul Solnoc Interior (aşezare dispărută în apropiere de Buneşti, judeţul

106

Cluj); c. 1350 – 1375; d. DIR.C.IV.(XIV), doc. 785; DRH.C.X, doc. 183; DRH.C.XIV, doc. 403; e. possessione.

200. Zenthgyerggyergtheleke – a. nume complex, de sfânt: zenth (sfânt) + Gyerg (György – Gheorghe) + theleke (terenul/pă-mântul lui...) – Pământul Sfântului Gheorghe; b. comitatul Crasna (aşezare dispărută undeva în apropiere de Pericei, ju-deţul Sălaj); c. 1364; d. DRH.C.XII, doc. 226; e. terra-pământ; f. Se precizează în document că pe acest pământ-terra era o biserică dărâmată.

Gerardus (Gerhardus) – Gerard201. Insula Gerhardi (cu varianta: Insula Gyrhardi; azi Bradu,

judeţul Sibiu) – a. nume compus: Insula + Gerhardi – Insula lui Gerard; b. Scaunul Sibiu; c. 1335 – 1380; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 237; DRH.C.XIII, doc. 135; DRH.C.XV, doc. 482; e. aşezare.

Gerolt / Gerloch202. GeroltGerolthaza (cu varianta: Gerlochfalua) – a. nume compus:

Gerolt / Gerloch + haza (casa lui...) şi + falua (falva – satul lui...) – Casa lui Gerolt şi Satul lui Gerolt; b. comitatul Arad (?) (aşezare dispărută); c. 1332 – 1337; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 56; e. aşezare.

Gerus (?)203. GerusGerustelke (cu varianta: Geresteleke, Gyerustelke; azi

Ghirişu Român, judeţul Cluj) – a. nume compus: Gerus / Gyerus + telke (terenul lui...) – Pământul lui Gerus; b. comitatul Cluj; c. 1377 – 1379; d. DRH.C.XIV, doc. 395, 415; e. possessione.

Gogan204. GoganGoganfolua (cu varianta: Goganfalua; azi Gogan, judeţul

Mureş) – a. nume compus: Gogan + folua / falua (falva – satul lui...) – Satul lui Gogan; b. comitatul Târnava; c. 1377 – 1379; d. DRH.C.XV, doc. 180, 305, 329; e. possessione.

107

Gorzo205. GorzoGorzohaza – a. nume compus: Gorzo + haza (casa lui...) –

Casa lui Gorzo; b. comitatul Maramureş; c. 1374; d. DRH.C.XIV, doc. 334; e. aşezare; f. În perioada contemporană Gorzo este întâlnit ca nume de familie în judeţul Maramureş, spre exem-plu în comuna Ieud. Este posibil ca în secolul al XIV-lea să fi fost utilizat ca nume unic sau/şi poreclă.

Gothardus – Gothard206. Sanctus GothardusGothardus (cu variantele: Zenthguthard,

Scenthgutharth, Scenthgotharth, Zethgothharth, Szent Gothard, Scentgotharth, Zenthgothard, Scentguthard; azi Sucutard, judeţul Cluj) – a. nume compus, de sfânt: Sfântul Gothard; b. comitatul Dăbâca; c. 1320 – 1372; d. DIR.C.I.(XIV), doc. 396; DIR.C.II.(XIV), doc. 51, 59, 256, 375, 379, 534; DIR.C.III.(XIV), doc. 56, 290, 459, 460, 476; DIR.C.IV.(XIV), doc. 139, 140, 362, 512, 521, 675; DRH.C.XII, doc. 126; DRH.C.XIV, doc. 128; e. aşezare.

Gregorius – Grigore207. GegeGegefalua – a. nume compus: Gege + falua (falva – satul lui...)

– Satul lui Gege; b. comitatul Timiş (aşezare dispărută în apro-piere de localitatea Deta, judeţul Timiş); c. 1377; d. DRH.C.XV, doc. 183; e. aşezare; f. Este menţionat un anume Gregorius de Gegefalua, ceea ce ne face să credem că Gege poate să fi e un diminutiv al numelui Gregorius, în maghiară Gergely.

208. GergurGergurhaza (cu varianta: Geregerhaza) – a. nume compus: Gergur / Gereger (Gregor, Gregorius, Gergely) + haza (casa lui...) – Casa lui Gregor/Gergely; b. comitatul Cluj (aşeza-re dispărută lângă Chinteni, judeţul Cluj); c. 1357 – 1360; d. DRH.C.XI, doc. 182, 542; e. aşezare.

209. Villa GregoriiGregorii (cu varianta: Gregorfaya; azi Ungurei, judeţul Alba) – a. nume compus: villa + Gregorius sau Gregor + faya (pro-babil falva – satul lui...) Satul lui Gregorius; b. comitatul Alba;

108

c. 1304 – 1332 – 1337; d. DIR.C.I.(XIV), doc. 44, 181, 183; DIR.C.II.(XIV), doc. 241, 250; DIR.C.III.(XIV), doc. 56; e. villa-sat.

Hem210. HemHemstelke – a. nume compus: Hem + telke (pământul lui...)

– Pământul lui Hem; b. Scaunul Sibiu (aşezare dispărută); c. 1337; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 315; e. terra-pământ, posses-sione; f. Antroponimul Hem, însă cu forma Heem, apare în documente din 1347 – DIR.C.IV.(XIV), doc. 596.

Hench211. HenchHenchhaza (localitate în Ungaria) – a. nume compus: Hench

+ haza (casa lui...) – Casa lui Hench; b. comitatul Bihor; c. 1342; d. DIR.C.IV.(XIV), doc. 89; e. aşezare; f. Hench este întâlnit documentar ca antroponim din anul 1279 – DIR.C.II.(XIII), doc. 227.

Henning212. Villa HenningHenningi (cu variantele: villa Hemungi, villa Heniungii,

Henningfalua, Hennungfalua, Henengfolua; azi Henig, jude-ţul Alba) – a. nume compus: villa + Henning sau Henning + falua (satul lui...); b. comitatul Alba; c. 1333 – 1380; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 56; DRH.C.XIV, doc. 313; DRH.C.XV, doc. 464, 468; e. villa. possessione.

Hermann213. Villa HermanHermani – a. nume compus: villa + Herman – Satul lui

Herman; b. scaunul Sibiu (aşezare probabil dispărută); c. 1223; d. DIR.C.I.(XI–XIII), doc. 145; e. villa.

214. HermanHermanteluke – a. nume compus: Herman + teluke (terenul lui...) – Pământul lui Herman; b. districtul Bistriţa (aşezare dispărută); c. 1319 – 1323; d. DIR.C.I.(XIV), doc. 367; DIR.C.II.(XIV), doc. 177; e. possessione.

215. HermenHermen (Gherman, judeţul Timiş) – a. nume simplu: an-troponim (Herman); b. comitatul Caraş; c. 1332 – 1337; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 56; e. aşezare; f. În cazul acestui sat,

109

Hermen, credem că este vorba despre una din următoarele două aşezări: Naghermen (nr. 216) sau Kyusermen (nr. 215).

216. Kyusermenermen (cu varianta: Kyus Ermen; azi Gherman, judeţul Timiş) – a. nume compus: kyus (kis – mic) + (H)ermen (pro-babil Herman) – Ermen-ul Mic; b. comitatul Caraş; c. 1323; d. DIR.C.II.(XIV), doc. 189, 193, 203; e. possessione; f. Azi exis-tă doar un singur sat Gherman.

217. Naghermenermen (cu varianta: Nogh Ermen; azi Gherman, jude-ţul Timiş) – a. nume compus: nagh (nagy – mare) + (H)ermen (probabil Herman) – Ermen-ul Mare; b. comitatul Caraş; c. 1323; d. DIR.C.II.(XIV), doc. 189, 193, 203; e. possessione; f. Azi există doar un singur sat Gherman.

Herne / Herneh218. HerniczHerniczhaza (Hărniceşti, judeţul Maramureş) – a. nume

compus: Hernicz + haza (casa lui...) – Casa lui Hernicz; b. co-mitatul Maramureş; c. 1360; d. DRH.C.XI, doc. 465; e. villa-sat; f. Herniczhaza era un sat românesc: villas nostras olacha-les – DRH.C.XI, p. 483. Credem că Hernicz sau Hernic este un antroponim, deoarece există nume apropiate ca formă: Herne – DIR.C.I.(XI–XIII), doc. 67/205 (a. 1219) sau Herneh – DRH.C.X, doc. 76 (a. 1351).

Herceg219. HertuegHertueg – a. nume simplu: antroponim; b. comitatul Bihor

(aşezare dispărută între Marghita şi Sălacea, judeţul Bihor); c. 1215; d. DIR.C.I.(XI–XIII), doc. 67/147; e. aşezare; f. În docu-ment este vorba şi despre un anume Hertueg din satul Hertueg.

Humbertus / Hubertus220. Villa HumbertHumberti (cu variantele: villa Hupardi, villa Humperti,

villa Umberti; azi Guşteriţa, judeţul Sibiu) – a. nume com-pus: villa + Humbertus: Satul lui Humbertus; b. scaunul Sibiu; c. 1309 – 1349; d. DIR.C.I.(XIV), doc. 103; DIR.C.III.(XIV), doc. 56; DIR.C.IV.(XIV), doc. 80, 700; e. villa-sat.

110

Hunt221. HunthHunthteleke – a. nume compus: Hunth + teleke (terenul

lui...): Pământul lui Huntli; b. comitatul Dăbâca (aşezare dispărută); c. 1355; d. DRH.C.X, doc. 311; e. terra-pământ; f. Antroponimul Hunt apare prima dată în documentele arde-lene în 1220 – DIR.C.I.(XI–XIII), doc. 67/253.

Iacobus – Iacob222. Bursyacobyacobhaza (cu varianta: Barsa Jacobfolua) – a. nume

complex: Burs/Barsa (?) + Yacob/Jacob + haza (casa lui...) sau + folua (falva – satul lui...); b. comitatul Alba (aşezare dispărută lângă Sâncel, judeţul Alba); c. 1347 – 1367; d. DIR.C.IV.(XIV), doc. 554; DRH.C.XIII, doc. 258; e. terra-pământ.

223. IacabIacabpataka – a. nume compus: Iacab (Iacob) + pataka (pâ-râul lui...) – Pârâul lui Iacob; b. Scaunul Sebeş (aşezare dispă-rută); c. 1324; d. DIR.C.II.(XIV), doc. 250; e. terra-pământ.

224. JakabJakab (localitate în Ungaria) – a. nume simplu: antroponim: Iacobus – Iacob; b. comitatul Satu Mare; c. 1373; d. DRH.C.XIV, doc. 253, p. 378, n.1; e. possessione.

225. JakoJako (localitate în Ungaria) – a. nume simplu: antropo-nim (Iacob); b. comitatul Satu Mare (?); c. 1351; d. DRH.C.X, doc. 73; e. aşezare; f. În acest caz este posibil să fi e vorba des-pre aceeaşi aşezare cu cea de la nr. 224 (Jakab).

226. Sanctus IacobusIacobus – a. nume compus, de sfânt – Sfântul Iacob; b. comitatul Timiş (aşezare dispărută); c. 1332 – 1337; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 56; e. aşezare.

227. Villa IacobiIacobi (cu variantele: Jakabfalva, Villa Jacobi; azi Iacobeni, judeţul Sibiu) – a. nume compus: villa + Iacob sau Jakab + falva (satul lui...); b. Scaunul Cincu; c. 1309 – 1374; d. DIR.C.I.(XIV), doc. 103; DIR.C.III.(XIV), doc. 277; DIR.C.IV.(XIV), doc. 751; DRH.C.XIV, doc. 350; e. possessione, villa.

228. Villa IacobiIacobi (Sâniacob, judeţul Bistriţa-Năsăud) – a. nume compus: villa + Iacob(i) – Satul lui Iacob; b. comitatul Dăbâca; c. 1332 – 1337; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 56; e. villa-sat.

111

229. Villa Sancti IacobIacobi – a. nume complex, de sfânt: villa + sancti + Iacobi – Satul Sfântului Iacob; b. comitatul Satu Mare (aşeza-re neidentifi cabilă, dispărută, undeva în zona Băii Mari, jude-ţul Maramureş); c. 1335; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 56; e. villa-sat.

230. Zenthyacabyacab (Iacobeni, judeţul Cluj) – a. nume compus, de sfânt – Sfântul Iacob; b. comitatul Turda; c. 1348; d. DIR.C.IV.(XIV), doc. 666; e. possessione.

Ieneu – Jenö (Irineu-?)231. JeneuJeneu (cu varianta: Yeneu; azi Ineu, judeţul Arad) – a. nume

simplu: antroponim; b. comitatul Arad; c. 1230 – 1371; d. DIR.C.I.(XI–XIII), doc. 199; DIR.C.IV.(XIV), doc. 524, 533, 569; DRH.C.X, doc. 114; DRH.C.XI, doc. 529; DRH.C.XIV, doc. 42; e. possessione; f. Antroponimul Jenew apare abia în-tr-un document din 1376 – DRH.C.XV, doc. 70, 72.

232. JeneuJeneu (cu varianta: Jenew; azi Fundătura, judeţul Cluj) – a. nume simplu: antroponim; b. comitatul Dăbâca; c. 1321 – 1380; d. DIR.C.II.(XIV), doc. 38, 359; DIR.C.III.(XIV), doc. 22 ; DRH.C.XII, doc. 259; DRH.C.XV, doc. 446; e. posses-sione; f. Antroponimul Jenew apare abia într-un document din 1376 – DRH.C.XV, doc. 70, 72.

233. JenevJenev (cu variantele: Ienev, Jenew; azi Ineu, judeţul Bihor) – a. nume simplu: antroponim; b. comitatul Bihor; c. 1236 – 1338; d. DIR.C.I.(XI–XIII), doc. 251, 257; DIR.C.III.(XIV), doc. 56, 398; e. terra-pământ; f. Antroponimul Jenew apare abia în-tr-un document din 1376 – DRH.C.XV, doc. 70, 72.

234. JenevJenev (cu variantele: Jeno, Hueno; azi Ianova, judeţul Timiş) – a. nume simplu: antroponim; b. comitatul Timiş; c. 1332 – 1337; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 56; e. aşezare.

Inok / Inak235. InokInokhaza (cu variantele: Inaktelke, Inoktelleke, Inokhaza) –

a. nume compus: Inok + telleke (pământul lui...) – Pământul lui Inok; b. comitatul Cluj (aşezare dispărută lângă Dăbâca, jud. Cluj); c. 1299 – 1370; d. DIR.C.II.(XIII), doc. 517; DIR.C.IV.(XIV), doc. 395; DRH.C.XII, doc. 342; DRH.C.XIII, doc. 311,

112

322, 503, 516; e. possessione; f. În actul nr. 322 din DRH.C.XIII este menţionată şi o persoană numită Inok de Inokhaza. Antroponimul Inok apare în documente începând cu anul 1302 – DIR.C.I.(XIV), doc. 19.

Iohannes / Johannes – Ioan236. Bolugyanusyanusteleke (cu variantele: Bolugianusteleke,

Bolukyanusteluke) – a. nume compus: bolug (ar putea însem-na şi stângaci, de la bal – stâng/stânga) + Yanus (Iános – Ioan) + teleke (terenul lui...) – Pământul lui Ioan Stângaciul; b. co-mitatul Cluj (aşezare dispărută în apropiere de Vechea, judeţul Cluj); c. 1351 – 1364; d. DRH.C.X, doc. 78, 172, 195; DRH.C.XI, doc. 180; DRH.C.XII, doc. 306; e. possessione; f. Denumirea-porecla de stângaci dată proprietarului poate să fi e una pe-iorativă, referindu-se la neândemânarea personajului, sau îşi are originea în însuşirea fi zică de a fi stângaci.

237. IuankaIuanka (cu variantele: Yohankahaza, Jank; azi Ianca, judeţul Bihor) – a. nume simplu: antroponim / nume compus: Yohanka + haza (casa lui...); b. comitatul Bihor; c. 1332 – 1337 – 1374 – 1375; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 56; DRH.C.XIV, doc. 367 e. villa-sat.

238. IuankaIuankateleke (cu varianta: Ivankateleke) – a. nume compus: Iuanka + teleke (pământul lui...) – Pământul lui Iuanka; b. co-mitatul Alba (aşezare dispărută lângă Copand, judeţul Alba); c. 1291; d. DIR.C.II.(XIII), doc. 406, 416; e. terra-pământ.

239. IvanceIvance – a. nume simplu: antroponim; b. comitatul Bihor (aşezare dispărută); c. 1291 – 1294; d. DIR.C.II.(XIII), doc. 381; e. villa-sat.

240. IwanIwan – a. nume simplu: antroponim; b. comitatul Bihor (?) (aşezare probabil dispărută); c. 1234; d. DIR.C.I.(XI–XIII), doc. 231; e. terra-pământ.

241. IwanchIwanch (cu variantele: Ponte Ivance, Juand, Hiuand, în textul latin publicat fi ind Hinand; Ivanda, judeţul Timiş) – a. nume simplu: antroponim; sau nume compus: ponte (pod) + Ivan(ce) – Podul lui Ivan; b. comitatul Torontal; c. 1221 – 1372; d. DIR.C.I.(XI–XIII), doc. 120; DIR.C.III.(XIV), doc. 56; DRH.C.XIV, doc. 156; e. aşezare.

113

242. IwanchIwanch – a. nume simplu: antroponim; b. comitatul Arad (aşezare dispărută ce a ţinut de cetatea Şoimoş, judeţul Arad); c. 1372; d. DRH.C.XIV, doc. 114; e. aşezare.

243. IwanIwanfalua – a. nume compus: Iwan + falua (falva – satul lui...) – Satul lui Iwan; b. comitatul Timiş (aşezare dispărută lângă Belinţ, judeţul Timiş); c. 1369; d. DRH.C.XIII, doc. 403; e. possessione.

244. IwankaIwankahaza (localitate în Ungaria) – a. nume compus: Iwanka + haza (casa lui...) – Casa lui Iwanka; b. comita-tul Bihor; c. 1364 – 1378; d. DRH.C.XII, doc. 230; DRH.C.XV, doc. 256, 266; e. aşezare.

245. IwankaIwankahyda (cu variantele: Hinankahida, Hiuankayda, Hyuonkayda; localitate în Serbia) – a. nume compus: Iwanka + hyda (podul lui...) – Podul lui Iwanka; b. comitatul Torontal; c. 1332 – 1337; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 56; e. aşezare.

246. IwankaIwankateleke (cu varianta: Iwankateke) – a. nume com-pus: Iwanka + teleke (terenul/pământul lui...) – Pământul lui Iwanka; b. comitatul Dăbâca (aşezare dispărută); c. 1322; d. DIR.C.II.(XIV), doc. 101; e. aşezare.

247. IwankaIwankateleke (cu varianta: Iwankateluke) – a. nume com-pus: nume compus: Iwanka + teleke (terenul lui...) – Pământul lui Iwanka; b. comitatul Turda (?) (aşezare dispărută-părăsi-tă); c. 1285; d. DIR.C.II.(XIII), doc. 308, 315; e. aşezare-pământ.

248. IwanIwanusy (cu variantele: Jwanusy, Janusy; în textul latin: Ymanusy, Imanusy; azi Kántorjános, localitate în Ungaria) – a. nume simplu: antroponim; sau nume compus (?); b. comita-tul Satu Mare; c. 1332 – 1337 – 1352; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 56; DRH.C.X, doc. 30, 135; e. aşezare.

249. JanJan (Kötegyán, localitate în Ungaria) – a. nume simplu: an-troponim; b. comitatul Bihor; c. 1332 – 1337; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 56; e. aşezare.

250. JanosJanosd (cu variantele: Ianust, Janusd, Ivanuzd, Ivanusd, Iuansd, Jwamusd, Jwanusd; azi Ianoşda, judeţul Bihor) – a. nume simplu: antroponim; b. comitatul Bihor; c. 1203 – 1344; d. DIR.C.I.(XI–XIII), doc. 42, 67/34, 67/181 ; DIR.C.II.(XIII),

114

doc. 381; DIR.C.III.(XIV), doc. 56, 376; DIR.C.IV.(XIV), doc. 240, 244; e. aşezare-târg.

251. JanosJanosi (cu varianta: Janosi) – a. nume simplu: antroponim; b. comitatul Bihor (aşezare dispărută); c. 1371 – 1374 – 1375; d. DRH.C.XIV, doc. 19, 367; e. aşezare.

252. Sanctus JohannesJohannes (Ineu, judeţul Harghita) – a. nume com-pus, de sfânt – Sfântul Ioan; b. scaunul Ciuc; c. 1332 – 1337; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 56; e. aşezare.

253. Sanctus JohannesJohannes (Ivăneşti, judeţul Mureş) – a. nume com-pus, de sfânt – Sfântul Ioan; b. scaunul Mureş; c. 1332 – 1337; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 56; e. aşezare.

254. Sanctus JohannesJohannes (cu variantele: Scenthywan, Zenthywan, Szent Iwan, Scenthyuan, Sentivan, Scenthivan, Scentyuan, Zenthjuan, Zenthiuan, Zenthyuan, Zenthyvan, Zanthywan, Zenthyan, Zenthyuoan, Zenth Iwan, Scent Juan, Zenthywantelku; azi Sântioana, judeţul Cluj) – a. nume com-pus, de sfânt – Sfântu Ioan; şi nume complex, de sfânt: zenth (szent – sfânt) + Ywan + telku (telke / teleke – pământul lui...) – Pământul Sfântului Ioan; b. comitatul Dăbâca; c. 1321 – 1375; d. DIR.C.II.(XIV), doc. 51, 375, 379; DIR.C.III.(XIV), doc. 24, 56, 144, 459, 460, 476; DIR.C.IV.(XIV), doc. 107, 139, 140, 510, 512, 521, 675; DRH.C.X, doc. 157; DRH.C.XI, doc. 152, 207, 370; DRH.C.XII, doc. 126, 165; DRH.C.XIII, doc. 12, 150, 154, 163; DRH.C.XIV, doc. 90, 115, 120, 128, 143; DRH.C.XV, doc. 81; e. aşezare, telek-pământ.

255. Sanctus JohannesJohannes (Sântion Lunca, judeţul Covasna) – a. nume compus, de sfânt; b. scaunul Sepsi; c. 1332 – 1337; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 56; e. aşezare.

256. Sanctus JohannesJohannes (Sântioana de Mureş, judeţul Mureş) – a. nume compus, de sfânt – Sfântul Ioan; b. scaunul Mureş; c. 1303 – 1368; d. DIR.C.I.(XIV), doc. 34; DIR.C.III.(XIV), doc. 56; DRH.C.XIII, doc. 351, 357; e. aşezare.

257. Sanctus JohannesJohannes (cu variantele: Zenthywan, Zenthiuan, Zenth Iwan, Zenthiwan, Zenthyuan; azi Sântioana Săsească, judeţul Mureş) – a. nume compus, de sfânt: zenth (szent

– sfânt) + Yuan – Sfântul Ioan; b. comitatul Târnava;

115

c. 1367 – 1378; d. DRH.C.XIII, doc. 246, 321, 520; DRH.C.XIV, doc. 211, 234, 241, 326, 327; DRH.C.XV, doc. 68, 70, 71, 72, 180, 248, 249; e. possessione.

258. Sanctus JohannesJohannes (cu varianta: Zenthyuan, Mortunzenthyuana, Zenthywan, Zenthyan, Zenthiuan; azi Voivodeni, judeţul Mureş) – a. nume compus, de sfânt: zen-th (szent – sfânt) + Yuan (Ioan) – Sfântul Ioan; sau nume complex: Mortun + zenth (szent – sfânt) + Yuan (Ioan); b. comitatul Turda; c. 1332 – 1380; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 56; DIR.C.IV.(XIV), doc. 612; DRH.C.XII, doc. 396, 406, 445; DRH.C.XIII, doc. 7; DRH.C.XIV, doc. 257, 363, 429, 430; DRH.C.XV, doc. 129, 357, 366, 447, 498, 507; e. possessione; f. Este menţionat un Johannes fi ul lui Martinus de Zenthyuan (DRH.C.XII, doc. 396).

259. Sanctus JohannesJohannes (cu variantele: Villa Sanctus Johannes, Scentinanus, Scentivanis, Zenthianus; azi Sântion, jude-ţul Bihor) – a. nume compus, de sfânt: scent/zenth (szent – sfânt) + Ivanis/Ianus; b. comitatul Bihor; c. 1291 – 1294 – 1356; d. DIR.C.II.(XIII), doc. 381; DIR.C.III.(XIV), doc. 56; DIR.C.IV.(XIV), doc. 530, 540; DRH.C.XI, doc. 12; e. villa-sat.

260. Villa IohanisIohanis – a. nume compus: villa + Iohanis – Satul lui Ioan; b. comitatul Bihor (?) (aşezare probabil dispărută); c. 1221; d. DIR.C.I.(XI–XIII), doc. 67/282; e. villa-sat.

261. Zentiwaniwan – a. nume compus, de sfânt – Sfântul Ioan; b. co-mitatul Cluj (aşezare dispărută); c. 1329; d. DIR.C.II.(XIV), doc. 534; e. possessione.

Iordanus – Iordan262. IordanIordanfolua (Ardan, jud. Bistriţa-Năsăud) – a. nume com-

pus: Iordan + folua (falva – satul lui...) – Satul lui Iordan; b. districtul Bistriţa; c. 1319; d. DIR.C.I.(XIV), doc. 350; e. sat, posesiune.

263. Villa YordanYordani (Adrian, judeţul Mureş) – a. nume compus: villa (sat) + Yordan – Satul lui Iordan; b. comitatul Turda; c. 1332 – 1337; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 56; e. villa-sat.

116

Irina264. IvrenIvren (cu variantele: Iriny, Juren; azi Irina, judeţul Satu

Mare) – a. nume simplu: antroponim: Irén (în limba maghiară) – Irina; b. comitatul Satu Mare; c. 1219 – 1329; d. DIR.C.I.(XI–XIII), doc. 67/219; DIR.C.II.(XIII), doc. 233, 234, 235; DIR.C.II.(XIV), doc. 528; e. aşezare.

Iuda (?)265. JodaJoda (cu variantele: Jod, Yda; azi Viile Tecii, judeţul Bistriţa-

Năsăud) – a. nume simplu: antroponim: posibil Iuda; b. comi-tatul Cluj; c. 1332 – 1337; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 56; e. aşezare.

Iulius – Iuliu266. Alba GyulaGyulae (cu variantele: Alba Jule, Alba Julae, Albae

Julae; azi oraşul Alba Iulia, judeţul Alba) – a. nume compus: Alba + Gyulae (Gyula – Iuliu); b. comitatul Alba; c. 1349 – 1359; d. DIR.C.I.(XIV), doc. 102 (p. 85); DIR.C.IV.(XIV), doc. 727, 742, 749, 753, 754; DRH.C.XI, doc. 422, 423, 424, 425, 427, 429, 430, 432, 433, 439, 442, 443, 444; e. oraş; f. Am trecut doar menţiunile în care apare numele complet al localităţii, adică Alba Iulia.

267. GyulaGyula (cu varianta: Gyulay; azi Giula, judeţul Cluj) – a. nume simplu: antroponim (Gyula – Iuliu); b. comitatul Dăbâca; c. 1307 – 1368; d. DIR.C.I.(XIV), doc. 81; DIR.C.IV.(XIV), doc. 801; DRH.C.XIII, doc. 355; DRH.C.XV, doc. 158, 221; e. aşezare; f. La 1350 este amintit Johannes fi ul lui Gyula de Gyulay, iar în 1368 un anume Gyula de Gyula.

268. GyulaGyulafalva (cu varianta: Gyulahaza; azi Giuleşti, judeţul Maramureş) – a. nume compus: Gyula (Iulius) + falva (satul lui...) sau haza (casa lui...) – Satul lui Giula şi Casa lui Giula; b. comitatul Maramureş; c. 1355 – 1368; d. DRH.C.X, doc. 344, 353; DRH.C.XIII, doc. 342; e. sat.

269. GyulaGyulahaza (cu variantele: Gyulatelke, Gulateleke; azi Coasta, judeşul Cluj) – a. nume compus: Gula (Gyula – Iuliu) + haza (casa lui...) sau + teleke (terenul lui...) – Casa lui Giula

117

şi Pământul lui Giula; b. comitatul Dăbâca; c. 1318 – 1378; d. DIR.C.I.(XIV), doc. 331; DIR.C.II.(XIV), doc. 405, 534; DIR.C.IV.(XIV), doc. 609, 615; DRH.C.XI, doc. 263; DRH.C.XV, doc. 268; e. possessione; f. La 1358 este menţionat un Gula de Gulahaza (DRH.C.XI, doc. 163), iar în 1378 un Gyula de Gulahaza (DRH.C.XV, doc. 268), posibil aceeaşi persoană sau tată şi fi u.

270. GyulaGyulahaza (cu varianta: Gulahaza; localitate în Ungaria) – a. nume compus: Gyula (Iuliu) + haza (casa lui...) – Casa lui Gyula; b. comitatul Satu Mare; c. 1351 – 1355; d. DRH.C.X, doc. 73, 285; DRH.C.XV, doc. 268; e. aşezare.

271. GyulaGyulateluke (cu variantele: Gylateluke, Gyulatelke) – a. nume compus: Gyula (Iulius) + teluke (teleke – terenul lui...)

– Casa lui Giula; b. comitatul Dăbâca (aşezare dispărută-?); c. 1352 – 1370; d. DRH.C.X, doc. 156, 159; DRH.C.XI, doc. 430; DRH.C.XIII, doc. 516; e. possessione, villa, terra.

272. GywlaGywlakutha – a. nume compus: Gywla + kutha (fântâna lui...) – Fântâna lui Giula; b. comitatul Crasna (aşezare dis-părută pe lângă localitatea Uileacu Şimleului, judeţul Sălaj); c. 1379; d. DRH.C.XV, doc. 408; e. possessione.

Josephus – Iosif273. JosephJosephmachkasa (Măcicaşu, judeţul Cluj) – a. nume compus:

Joseph + machkasa (măcicaş) – Măcicaşul lui Iosif; b. comita-tul Cluj, la hotarul cu comitatul Dăbâca; c. 1368; d. DRH.C.XIII, doc. 329; e. possessione; f. În document se specifi că ca, oamenii locului numesc acea propretate (Măcicaşu) Josephmachkasa (Măcicaşul lui Joseph). Este menţionat şi un Joseph, al cărui fi u Nicolaus împarte moşia în 26 de gospodării, cu folosinţele lor (pământuri arabile, păduri etc.), ce se întindeau şi în comi-tatul Cluj şi în Dăbâca.

Kalach274. KalachaKalacha (Călacea, judeţul Sălaj) – a. nume simplu: antro-

ponim; b. comitatul Dăbâca; c. 1366 – 1370; d. DRH.C.XIII, doc. 56, 492, 510; e. possessione; f. În document este vorba

118

despre punerea în posesia unor moşii (cu drepturi depline precum un urmaş de sex masculin), între care şi menţiona-ta Kalacha, a unei doamne, Elisabetha, fi ica lui Kalach, fi ul lui Oliver de Sentmarton – DRH.C.XIII, doc. 492.

Kalanda275. KalandaKalanda – a. nume simplu: antroponim; b. comitatul Bihor

(?) (aşezare dispărută în Ungaria); c. 1355 – 1356; d. DRH.C.X, doc. 321; DRH.C.XI, doc. 3; e. aşezare; f. Antroponimul Calanda apare într-un document din 1220 – DIR.C.I.(XI–XIII), doc. 67/310.

Kalin – Călin (?)276. KalynKalynhaza – a. nume compus: Kalyn + haza (casa lui...) –

Casa lui Kalyn; b. comitatul Arad (aşezare dispărută); c. 1358; d. DRH.C.XI, doc. 319; e. possessione.

Karachinus / Karasun⁹⁴ – Crăciun277. Domus KarachynusKarachynus (Crăciunelul de Jos, judeţul Alba) –

a. nume compus: domus (casa) + Karachynus (Crăciun) – Casa lui Crăciun; b. comitatul Alba (lângă râul Târnava); c. 1324; d. DIR.C.II.(XIV), doc. 275; e. domus-casă.

278. KaratsonKaratsontelke – a. nume compus: Karatson + telke (terenul lui...) – Pământul lui Crăciun; b. districtul Rodnei (aşezare dis-părută); c. 1305; d. DIR.C.I.(XIV), doc. 55; e. aşezare-pământ.

279. Villa KarachniKarachni (cu variante: villa Karasun; azi Crăciunel, judeţul Harghita) – a. nume compus: villa + Karachinus / Karasun – Satul lui Crăciun; b. scaunul Odorhei; c. 1332 – 1337; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 56; e. villa-sat.

94 Relativ la antropotoponimele constituite cu Karachinus/Karasun trebuie pre-cizat şi faptul că numele aşezărilor pot să aibă legătură şi cu Sărbătoarea Crăciu-nului (în limba maghiară Karácsony, de la care credem că poate să vină numele Karasun) şi nu neapărat cu antroponimul, cel puţin în unele cazuri. Însă noi con-siderăm că s-a utilizat în primul rând numele de persoană Karachinus – Crăciun, deoarece cercetătorii nu au stabilit încă cu claritate momentul în care denumi-rea Crăciun/Karácsony a fost adoptat în limbajul populaţiei. Forma Karachin a numelui este întâlnită în documente încă din anii 1202-1203 – DIR.C.I.(XI-XIII), doc. 41, iar cea de Karachinus din 1217 – DIR.C.I.(XI-XIII), doc. 67/169.

119

Karolus – Carol280. KarulKarul (cu variantele: Karol, Karuly, Korwl; azi Carei, judeţul

Satu Mare) – a. nume simplu: antroponim; b. comitatul Satu Mare; c. 1338 – 1378; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 371; DIR.C.IV.(XIV), doc. 34, 375, 468, 469, 500, 688, 808; DRH.C.X, doc. 16, 97; DRH.C.XII, doc. 35, 127, 128, 129; DRH.C.XIII, doc. 283, 537; DRH.C.XIV, doc. 137, 176, 253; DRH.C.XV, doc. 217, 237, 299; e. aşezare; f. Şi în ziua de azi oraşul Carei este numit în limba maghiară Károly (Carol).

281. Nogkarulkarul (localitate în Ungaria) – a. nume compus: nog (nagy – mare) + Karul (Carol) – Marele Carol; b. comitatul Satu Mare; c. 1355; d. DRH.C.X, doc. 336; e. terra-pământ.

Kemen (posibil poreclă – sobriquet)282. KemenKementelke (Cipăieni, judeţul Mureş) – a. nume compus:

Kemen + telke (pământul lui...) – Pământul lui Kemen; b. comi-tatul Turda; c. 1346; d. DIR.C.IV.(XIV), doc. 471; e. possessione.

Koplyan283. Koplyan (Coplean, judeţul Cluj) – a. nume simplu, antropo-

nim; b. comitatul Solnocul Interior; c. 1356 – 1358; d. DRH.C.XI, doc. 46, 211; e. possessione; f. Antroponimul Koplyan apare într-un document din 1360, denumind un nobil – DRH.C.XI, doc. 479.

Kragnus284. KragunKragunfalva – a. nume compus: Kragun (Kragnus-?) + fal-

va (satul lui...); b. comitatul Caraş (aşezare dispărută în zona Ilidiei, judeţul Caraş-Severin); c. 1370; d. DRH.C.XIII, doc. 511; e. villa-sat; f. În document este menţionat Ladislaus, fi ul lui Kragnus, iobag regesc din Kragunfalva, acuzat a fi gazdă de hoţi.

Lach / Lachk285. LaakLaak (Lacu, judeţul Cluj) – a. nume simplu: antroponim;

b. comitatul Dăbâca; c. 1329; d. DIR.C.II.(XIV), doc. 534;

120

e. possessione; f. În acest document apare şi antroponimul Lachk.

Ladislaus – Ladislau (Vasile)286. LazlauLazlauhaza – a. nume compus: Lazlau (Lászlo) + haza

(casa lui...) – Casa lui Ladislau; b. comitatul Caraş (aşe-zare dispărută între localităţile Gherman, judeţul Timiş şi Fizeş, judeţul Caraş-Severin); c. 1377; d. DIR.C.XV. doc. 210; e. possessione.

287. Sanctus LadislausLadislaus (Laslăul Mare, judeţul Mureş) – a. nume compus, de sfânt – Sfântul Ladislau; b. comitatul Târnava; c. 1332 – 1337; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 56; e. aşezare.

288. Sanctus LadislausLadislaus (Sânvăsii, judeţul Mureş) – a. nume compus, de sfânt – Sfântul Ladislau; b. scaunul Mureş; c. 1332 – 1337; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 56; e. aşezare.

289. Sanctus LadizlausLadizlaus (cu variantele: Zenthlazlow, Scentlazlov; azi Laslea, judeţul Sibiu) – a. nume compus, de sfânt: sanc-tus / zenth / scent (szent – sfânt) + Ladislaus / Lazlow

– Sfântul Ladislau; b. scaunul Sebeş; c. 1308 – 1310 – 1349; d. DIR.C.I.(XIV), doc. 102; DIR.C.II.(XIV), doc. 501; DIR.C.IV.(XIV), doc. 621, 751; e. possessione.

290. Scenlazlolazlo – a. nume compus, de sfânt: scen (szent – sfânt) + Lazlo (Lászlo – Ladislau) – Sfântu Ladislau; b. comitatul Timiş (?) (aşezare dispărută pe lângă râul Bârzava, pe teritoriul ju-deţului Timiş); c. 1369; d. DRH.C.XIII, doc. 419; e. possessione.

291. Villa Sancti LadislayLadislay (azi cartier al oraşului Debrecen, Ungaria) – a. nume complex, de sfânt: villa + sancti + Ladislay

– Satul Sfântului Ladislau; b. comitatul Bihor; c. 1332 – 1337; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 56; e. sat.

292. Zenthlazlolazlo – a. nume compus, de sfânt: zenth (szent – sfânt) + Lazlo (Lászlo); b. comitatul Cenad (aşezare dis-părută în Ungaria); c. 1329; d. DIR.C.II.(XIV), doc. 540; e. possessione; f. Este posibil ca în cazul acestei aşezări şi a celei cu acelaşi nume de la nr. 294 (Zenthlazlow) să fi e vorba despre acelaşi sat.

121

293. Zenthlazlowlazlow – a. nume compus, de sfânt: zenth (szent – sfânt) + Lazlow (Lászlo) – Sfântul Ladislau; b. comita-tul Cenad (aşezare dispărută în Serbia); c. 1322; d. DIR.C.II.(XIV), doc. 125; e. possessione; f. Este posibil ca în cazul aces-tui Zenthlazlow şi a aşezării cu acelaşi nume de la nr. 291 (Zenthlazlo) să fi e vorba despre aceeaşi proprietate.

Lambertus – Lambert294. LamperthLamperth (cu varianta: Lumpeyrtholma; azi Zoreni, judeţul

Bistriţa-Năsăud) – a. nume simplu: antroponim; sau nume compus: Lumpeyrt (Lambert) + holma (halma – dealul lui...) – Dealul lui Lambert; b. comitatul Cluj; c. 1329 – 1356; d. DIR.C.II.(XIV), doc. 534; DIR.C.IV.(XIV), doc. 237; DRH.C.XI, doc. 41; e. aşezare.

295. Villa LupertiLuperti (cu variantele: Vallis Luperti, Valle Lupardi) – a. nume compus: villa (sat) sau valle (vale) + Luperti / Lupardi

– Satul lui Lupert sau Valea lui Lupert; b. scaunul Sibiu (?) (aşezare neidentifi cabilă azi); c. 1332 – 1337; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 56; e. villa-sat, valle-vale; f. Este posibil ca Lupert / Lupard să fi e o formă scrisă greşit a numelui Luprecht / Leuprecht şi nu al lui Lambert.

Laurencius / Laurentius – Laurenţiu296. LaurynchLaurynchreue (Leorinţ, judeţul Alba) – a. nume compus:

Laurynch (Laurenţiu) + reue (?); b. comitatul Alba; c. 1348; d. DIR.C.IV.(XIV), doc. 610; e. possessione.

297. LeurenchLeurenchtelke – a. nume compus: Leurench (Laurenţiu) + te-lke (terenul lui...) – Pământul lui Leurench; b. comitatul Turda (aşezare dispărută în zona localităţii Şăulia, judeţul Mureş); c. 1377; d. DRH.C.XV. doc. 133; e. terra-pământ.

298. LorencyLorency – a. nume simplu: antroponim (?); b. comitatul Bihor (aşezare dispărută); c. 1291 – 1294; d. DIR.C.II.(XIII), doc. 381; e. aşezare.

299. Sanctus LaurenciusLaurencius (Lăureni, judeţul Mureş) – a. nume compus, de sfânt – Sfântul Laurenţiu; b. scaunul Mureş; c. 1332 – 1337; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 56; e. aşezare.

122

300. Sanctus LaurenciusLaurencius (cu varianta: Zenthlewryntz) – a. nume compus, de sfânt: zenth (szent – sfânt) + Lewryntz (Lörinc

– Laurenţiu) – Sfântul Laurenţiu; b. comitatul Bihor (aşeza-re părăsită / dispărută în judeţul Bihor); c. 1285 – 1374 – 1375; d. DIR.C.II.(XIII), doc. 313; DIR.C.XIV, doc. 367 (Statuta Capituli Varadiensis); e. aşezare.

301. Terra LaurenciiLaurencii – a. nume compus: terra (pământ) + Laurencii– Pământul lui Laurenţiu; b. comitatul Cenad (aşezare probabil dispărută); c. 1232; d. DIR.C.I.(XI – XIII), doc. 219; e. terra-pământ.

302. Zenthlerenthylerenthy (cu varianta: Zenthleurenty) – a. nume com-pus, de sfânt: zenth (szent – sfânt) + Lerenthy (Laurentius)

– Sfântul Laurenţiu; b. comitatul Bihor (aşezare dispărută pe teritoriul de azi al Ungariei); c. 1366; d. DRH.C.XIII, doc. 68, 69; e. possessione.

303. Zenth LewrenczLewrencz (cu varianta: Zent Leurencz) – a. nume com-pus, de sfânt: zenth (szent – sfânt) + Lewrencz (Laurenţiu) – Sfântul Laurenţiu; b. comitatul Cenad (aşezare dispărută în Ungaria); c. 1360; d. DRH.C.XI, doc. 526, 529; e. possessione.

Lazarus / Lazar – Lazăr304. LazarLazar (cu variantele: Lazaar, Lasar, Lazaoar, Lazary, Kazar;

azi Lazuri, judeţul Satu Mare) – a. nume simplu: antroponim; b. comitatul Satu Mare; c. 1313 – 1379; d. DIR.C.I.(XIV), doc. 179, 427; DIR.C.II.(XIV), doc. 169, 223; DIR.C.III.(XIV), doc. 56, 133; DIR.C.IV.(XIV), doc. 31, 45, 46, 176, 177, 184, 185, 419, 487, 509, 523, 585, 649, 653, 656, 697, 737, 788, 816; DRH.C.X, doc. 9, 19, 58, 192, 223; DRH.C.XI, doc. 309; DRH.C.XII, doc. 361; DRH.C.XV. doc. 293, 302, 331, 364; e. possessione.

305. LazarLazarfalwa (Lăzăreşti, judeţul Harghita) – a. nume compus: Lazar + falwa (satul lui...) – Satul lui Lazăr; b. comitatul Alba; c. 1365; d. DRH.C.XII, doc. 413; e. possessione.

306. Sanctus LazarusLazarus (cu variantele: Lazar, Villa Sancti Lazari; azi Sânlazăr, judeţul Bihor) – a. nume compus, de sfânt – Sfântul Lazăr; sau nume complex: villa (sat) + sanctus + Lazarus – Satul

123

Sfântului Lazăr; b. comitatul Bihor; c. 1291 – 1294 – 1332 – 1337; d. DIR.C.II.(XIII), doc. 381; DIR.C.III.(XIV), doc. 56; e. villa-sat.

Lodomerus / Lodomerius307. LadamerLadamerteluke (cu varianta: Lodomateluke; azi Loamnăş,

judeţul Sibiu) – a. nume compus: Ladamer + teluke (terenul lui...); b. comitatul Alba; scaunul Sibiu (a. 1326); c. 1320 – 1341; d. DIR.C.I.(XIV), doc. 397; DIR.C.II.(XIV), doc. 408; DIR.C.IV.(XIV), doc. 8, 9; e. terra-pământ.

308. Terra LodomerLodomer – a. nume compus: terra (pământ) + Lodomer– Pământul Lodomer; b. comitatul Bihor (aşezare dispărută); c. 1234; d. DIR.C.I.(XI–XIII), doc. 231; e. terra-pământ.

Lucas – Luca309. LucLucaya – a. nume compus (?): Luc + aya (fund, vale) – Valea

/ Fundătura lui Luc (?); b. comitatul Caraş (?) (aşezare dis-părută); c. 1343; d. DIR.C.IV.(XIV), doc. 142; e. possessione; f. Această proprietate, alături de altele, a fost cotropită de un anume Lucasius, fi ul lui Rayk.

Ludovicus / Lodovicus – Ludovic310. Villa LudviciLudvici (Logig, judeţul Mureş) – a. nume compus: vi-

lla (sat) + Ludvici – Satul lui Ludovic; b. comitatul Cluj; c. 1332 – 1337; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 56; e. villa-sat.

Luprecht / Leuprecht311. LuprechtLuprechtzaza (în textul latin publicat era Lempert Zaza;

alte variante: Luprechzaza, Lumperthzaza; azi Beregovo, Ucraina) – a. nume compus: Luprecht + zaza (posibil szász – sas ori háza – casa lui...); b. comitatul Bereg; c. 1332 – 1337 – 1364; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 56; DRH.C.X, doc. 19; DRH.C.XI, doc. 234; DRH.C.XII, doc. 332; e. aşezare.

124

Mako (?)312. MakoMakofalwa (Mako, oraş în Ungaria) – a. nume compus: Mako

+ falwa (satul lui...) – Satul lui Mako; b. comitatul Cenad; c. 1360; d. DRH.C.XI, doc. 526, 529; e. possessione, sat.

Marcellinus – Marcel313. MarcelMarcelfolua (localitate în Ungaria) – a. nume compus:

Marcel + folua (satul lui...) – Satul lui Marcel; b. comitatul Satu Mare; c. 1272; d. DIR.C.II.(XIII), doc. 154; e. sat.

314. MarcelMarcelteleke (cu varianta: Marchilteleke; aşezarea a fost cunoscută şi cu numele de Zand sau Zond) – a. nume com-pus: Marcel + teleke (terenul lui...) – Pământul lui Marcel; b. comitatul Solnoc Interior sau Dăbâca (aşezare dispărută); c. 1337 – 1338; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 352, 393; e. possessi-one; f. Aşezarea era sau a fost a unui anume Nicolaus, fi ul lui Marcellin de Hethur.

315. MarcilMarcilhaza (Mărţihaz, judeţul Bihor) – a. nume compus: Marcil + haza (casa lui...) – Casa lui Marcel; b. comitatul Bihor; c. 1341; d. DIR.C.IV.(XIV), doc. 11; e. aşezare.

Marcus – Marcu316. MarcusMarcusi – a. nume simplu (?): antroponim; b. comitatul Bihor

(aşezare dispărută în apropiere de Sânicolaul de Munte, judeţul Bihor; c. 1219; d. DIR.C.I.(XI–XIII), doc. 67/183; e. possessione.

317. MarkMark (localitate în Ucraina) – a. nume simplu: antropo-nim; b. comitatul Bereg; c. 1220 – 1372; d. DIR.C.I.(XI–XIII), doc. 67/253; DIR.C.IV.(XIV), doc. 184, 185; DRH.C.XIV, doc. 137, 176; e. aşezare.

318. MarkMarkhaza (Tăuşeni, judeţul Cluj) – a. nume compus: Mark + haza (casa lui...) – Casa lui Mark; b. comitatul Dăbâca; c. 1318 – 1380; d. DIR.C.I.(XIV), doc. 331; DIR.C.IV.(XIV), doc. 599, 609, 615; DRH.C.X, doc. 156, 159, 160; DRH.C.XV, doc. 449; e. possessione.

319. MarkusMarkus – a. nume simplu: antroponim; b. comitatul Satu Mare (?) (aşezare probabil dispărută); c. circa 1169; d. DIR.C.I.(XI–XIII), doc. 10; e. aşezare.

125

320. MarkusMarkus (cu varianta: Markusy; azi posibil Marca, judeţul Sălaj) – a. nume simplu: antroponim; b. comitatul Solnoc Mijlociu; c. 1314 – 1343; d. DIR.C.I.(XIV), doc. 207; DIR.C.IV.(XIV), doc. 131; e. possessione.

321. Villa MarciMarci – a. nume compus: villa (sat) + Marci (Marcus) – Satul lui Marcu; b. comitatul Turda (?) (aşezare dispărută); c. 1332 – 1337; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 56; e. villa-sat.

Margaretha – Margareta322. MargnetaMargneta (cu variantele: Margneta, Marguita, Maryta,

Margita; azi Marghita, judeţul Bihor) – a. nume simplu: an-troponim (Margareta); b. comitatul Bihor; c. 1216 – 1370; d. DIR.C.I.(XI–XIII), doc. 67/158; DIR.C.III.(XIV), doc. 56; DRH.C.X, doc. 116; DRH.C.XI, doc. 227; DRH.C.XIII, doc. 523; e. possessione; f. Biserica din localitate purta hramul fericitei Margareta (DRH.C.XI, doc. 227). În ziua sărbătorii fericitei fecioare şi mucenice Margareta se ţinea târg în această aşeza-re, din porunca regelui (DRH.C.XIII, doc. 523).

323. Sancta MargaretaMargareta (cu varianta: Sancta Margaretha; azi Sânmărghita, judeţul Cluj) – a. nume compus, de sfântă – Sfânta Margareta; b. comitatul Solnoc Interior; c. 1332 – 1337; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 56; e. aşezare.

324. Zenthmargitamargita (Sânmărghita, judeţul Mureş) – a. nume com-pus, de sfântă: zenth (szent – sfânt) + Margita (Margareta) – Sfânta Margareta; b. comitatul Turda; c. 1377; d. DRH.C.XV, doc. 207; e. possessione.

325. Zenthmargytamargyta – a. nume compus, de sfântă: zenth (szent – sfânt) + Margyta – Sfânta Margareta; b. comitatul Cenad (aşezare dispărută în Ungaria); c. 1329; d. DIR.C.II.(XIV), doc. 540; e. possessione.

326. Zent MargitMargitazzony – a. nume complex, de sfânt: zent (szent – sfânt) + Margit (Margareta) + azzony (asszony – femeie) – Sfânta femeie Margareta; b. (?) aşezare dispărută în părţile Transilvaniei, lângă Mureş (in partibus Transiluanis, iuxta Morisium); c. 1360; d. DRH.C.XI, doc. 529; e. possessione.

126

Maria327. Castrum Sanctae MarieMarie (cu varianta: Castro Mariae; azi

Feldioara, judeţul Braşov) – a. nume compus, de sfântă: cas-trum (cetate) + sancta + Maria – Cetatea sfi ntei Maria; b. dis-trictul Braşov; c. 1240 – 1379; d. DIR.C.I, doc. 267; DRH.C.XV, doc. 405; e. castrum-cetate.

328. Kismariamaria (localitate în Ungaria) – a. nume compus: kis (kicsi – mic, mică) + Maria – Maria Mică; b. comitatul Bihor; c. 1291 – 1294; d. DIR.C.II.(XIII), doc. 381; e. aşezare.

329. MariaMaria (localitate în Ungaria) – a. nume simplu: antropo-nim; b. comitatul Bihor; c. 1291 – 1294 – 1365; d. DIR.C.II.(XIII), doc. 381; DRH.C.XII, doc. 407; e. aşezare.

330. MariaMariad (localitate în Ungaria) – a. nume compus (?); b. (?); c. 1351; d. DRH.C.X, doc. 47; e. aşezare.

331. MariaMaria Telke (cu variantele: Mariatelke, Mariathelke, Mariatelke, Maryatelek, Mariateleke, Mariatelkefeu) – a. nume compus: Maria + telke (terenul lui...) – Terenul / Pământul Mariei; b. comitatul Cluj (aşezare dispărută în apro-piere de Chinteni, judeţul Cluj); c. 1283 – 1379; d. DIR.C.I.(XIV), doc. 234; DIR.C.II.(XIII), doc. 285; DRH.C.XI, doc. 295, 396, 402, 459; DRH.C.XIII, doc. 259, 268, 445; DRH.C.XV, doc. 435, 442; e. possessione-proprietate; f. Aşezarea era o „posesiune a domnului abate” (DRH.C.XI, doc. 295) a Mănăstirii din Cluj-Mănăştur. După cum bine se ştie mănăstirea avea hramul Sfi ntei Fecioare Maria.

332. MarieMarienburg alias Feuldwar (cu varianta: Mergenburg; azi Feldioara, judeţul Braşov) – a. nume compus: Maria + burg – Cetatea Mariei; sau feuld (föld – pământ) + war (vár

– cetate) – Cetatea de Pământ; b. districtul Braşov; c. 1380; d. DRH.C.XV, doc. 481, 510; e. cetate şi aşezare.

333. MarynaMaryna – a. nume simplu: antroponim; b. comitatul Bihor (?) (aşezare dispărută-?); c. 1312; d. DIR.C.I.(XIV), doc. 160; e. possessione.

334. Omariamaria (Kismárja, în Ungaria) – a. nume compus: o- (acest prefi x este utilizat în limba maghiară pentru a desemna ceva

127

vechi, bătrân) + Maria – Maria Veche / Bătrână; b. comitatul Bihor; c. 1332 – 1337 – 1351; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 56; DIR.C.IV.(XIV), doc. 18; DRH.C.X, doc. 43; e. aşezare.

335. Valle MarieMarie (cu varianta: Mergental; Marienthal, Merghindeal, judeţul Sibiu) – a. nume compus: valle (vale) + Maria – Valea Mariei; b. scaunul Nochrich; c. 1332 – 1337; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 56; DRH.C.X, doc. 328; e. aşezare.

336. Villa Beate MarieMarie (Boldogfalva, în Ungaria) – a. nume com-plex, de sfântă: villa (sat) + beate (fericită) + Maria – Satul Fericitei Maria; sau boldog (fericit) + falva (satul lui/-ei...) – Satul Fericitei; b. comitatul Bihor; c. 1332 – 1337; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 56; e. villa-sat.

337. Villa Sancte MarieMarie (cu varianta: Bodughazunfolua; azi Sântămăria Orlea, judeţul Hunedoara) – a. nume complex, de sfântă: villa (sat) + sancta + Maria– Satul Sfi ntei Maria; sau bodugh (boldog – fericit) + azun (aszony – femeie) + folua (falva – satul lui/-ei...) – Satul Femeii Fericite; b. comitatul Hunedoara; c. 1315 – 1363; d. DIR.C.I.(XIV), doc. 222; DIR.C.III.(XIV), doc. 56; DRH.C.XII, doc. 199; e. villa-sat.

338. Villa Sancte MarieMarie – a. nume complex, de sfântă: villa (sat) + sancta (sfântă) + Maria – Satul Sfi ntei Maria; b. scaunul Sepsi (sat dispărut lângă Sfântul Gheorghe, judeţul Covasna); c. 1332 – 1337; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 56; e. villa-sat.

339. Villa Sancte MarieMarie (Feliceni, judeţul Harghita) – a. nume complex, de sfântă: villa (sat) + sancta (sfântă) + Maria – Satul sfi ntei Maria; b. scaunul Odorhei; c. 1332 – 1337; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 56; e. villa-sat.

340. Vymeriameria (cu varianta: Maria; azi Nagymárja, Ungaria) – a. nume compus: vy (új – nou) + Meria (Maria) – Maria Nouă; b. comitatul Bihor; c. 1332 – 1337 – 1341; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 56; DIR.C.IV.(XIV), doc. 18; e. aşezare.

Maria Magdalena341. MariamagdalenaMariamagdalena Th eleke – a. nume complex cu două an-

troponime: Maria + Magdalena + theleke (terenul / pă-mântul lui...) – Pământul Mariei Magdalena; b. comitatul

128

Cluj (aşezare dispărută); c. 1315; d. DIR.C.I.(XIV), doc. 234; e. aşezare-pământ.

342. Villa Marie MagdaleneMarie Magdalene (cu varianta: Mariamagdalena) – a. nume complex cu două antroponime: villa (sat) + Maria + Magdalena – Satul Mariei Magdalena; b. comitatul Bihor (aşezare dispărută); c. 1332 – 1337 – 1353; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 56; DRH.C.X, doc. 188; e. villa-sat, possessione.

Martinus – Martin343. Monte MartiniMartini (Şomărtin, judeţul Sibiu) – a. nume compus:

monte (munte) + Martinus – Muntele lui Martin; b. scaunul Cincu (Großschenker Stuhl); c. 1332 – 1337; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 56; e. aşezare.

344. Nagymartonmarton (localitate în Ungaria) – a. nume compus: nagy (mare) + Marton (Márton – Martin) – Martinul Mare; b. (?); c. 1323; d. DIR.C.II.(XIV), doc. 186; e. aşezare.

345. Sanctus MartinusMartinus (cu variantele: Zenthmartun, Zenmartun, Zenthmarton; azi Sânmărtin, judeţul Cluj) – a. nume compus, de sfânt: Sfântul Martin; b. comitatul Dăbâca; c. 1292 – 1379; d. DIR.C.II.(XIII), doc. 422, 479, 510; DIR.C.IV.(XIV), doc. 568; DRH.C.XIII, doc. 440; DRH.C.XIV, doc. 417; DRH.C.XV, doc. 279, 344; e. aşezare.

346. Sanctus MartinusMartinus (Sânmărtin, judeţul Harghita) – a. nume compus, de sfânt – Sfântul Martin; b. scaunul Ciuc; c. 1332 – 1337; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 56; e. aşezare.

347. Sanctus MartinusMartinus (Sânmărtin, judeţul Timiş) – a. nume compus, de sfânt – Sfântul Martin; b. comitatul Torontal; c. 1332 – 1337; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 56; e. aşezare.

348. Sanctus MartinusMartinus (cu variantele: Zenmartun, Zenthmartun; azi Mărtineşti, judeţul Cluj) – a. nume compus, de sfânt – Sfântul Martin; b. comitatul Turda; c. 1332 – 1337 – 1368; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 56; DRH.C.XI, doc. 209, 321; DRH.C.XIII, doc. 288; DRH.C.XV, doc. 193, 279, 414, 422; e. possessione, terra-pământ.

349. Sanctus MartinusMartinus (cu variantele: Aranos de Sancto Martino, Scentmartun, Scenthmartum, Scenthmarthon; azi Gligoreşti,

129

judeţul Cluj) – a. nume compus, de sfânt – Sfântul Martin; sau nume complex: aranos (aurit; arany – aur) + de + sanc-tus (sfânt) + Martinus – Sfântul Martin de pe Arieş; b. comi-tatul Turda; c. 1332 – 1337 – 1362; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 56; DRH.C.XII, doc. 131; e. aşezare; f. Satul se afl a în apropierea râului Arieş – iuxta fl uvium Aranias adiacentem (DRH.C.XII, doc. 131), de unde vine probabil şi Aranos din forma Aranos de Sancto Martino a antropotoponimului.

350. Sanctus MartinusMartinus (Mitreşti, judeţul Mureş) – a. nume com-pus, de sfânt – Sfântul Martin; b. scaunul Mureş; c. 1332 – 1337; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 56; e. aşezare.

351. Sanctus MartinusMartinus (Mărtiniş, judeţul Harghita) – a. nume compus, de sfânt – Sfântul Martin; b. scaunul Odorhei; c. 1332 – 1337; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 56; e. aşezare.

352. Sanctus MartinusMartinus (cu variantele: Zenmarton, Zenmartun; azi Sânmărtinul de Câmpie, judeţul Mureş) – a. nume compus, de sfânt – Sfântul Martin; b. comitatul Cluj; c. 1329 – 1357; d. DIR.C.II.(XIV), doc. 534; DIR.C.III.(XIV), doc. 56, 194; DRH.C.X, doc. 330; DRH.C.XI, doc. 78; e. aşezare.

353. Sanctus MartinusMartinus (cu varianta: Zenthmartun) – a. nume compus, de sfânt – Sfântul Martin; b. comitatul Dăbâca (aşe-zare dispărută pe teritoriul judeţului Cluj); c. 1346 – 1356; d. DIR.C.IV.(XIV), doc. 411; DRH.C.XI, doc. 15; e. possessione.

354. Sanctus MartinusMartinus (Sânmărtinul Maghiar, judeţul Timiş) – a. nume compus, de sfânt – Sfântul Martin; b. comitatul Torontal; c. 1332 – 1337; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 56; e. aşezare.

355. Sanctus MartinusMartinus (Târnăveni, judeţul Mureş) – a. nume compus, de sfânt – Sfântul Martin; b. comitatul Târnava; c. 1322 – 1332 – 1337; d. DIR.C.II.(XIV), doc. 129; DIR.C.III.(XIV), doc. 56; e. aşezare.

356. Sanctus MartinusMartinus (cu varianta: Zenthmarton; azi Sânmărtinul Sârbesc, judeţul Timiş) – a. nume compus, de sfânt – Sfântul Martin; b. comitatul Torontal; c. 1332 – 1337

– 1358; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 56; DRH.C.XI, doc. 283; e. aşezare.

130

357. Sanctus MartinusMartinus (cu varianta: Zentmarton; azi Coroiu-Sânmartin, judeţul Mureş) – a. nume compus, de sfânt – Sfântul Martin; b. comitatul Târnava; c. 1324 – 1325; d. DIR.C.II.(XIV), doc. 290, 306; e. aşezare.

358. Sanctus MartinusMartinus (cu varianta: Zenthmarton; azi Mărtineşti, judeţul Satu Mare) – a. nume compus, de sfânt: sanctus / zen-th (szent – sfânt) + Martinus / Marton (Márton – Martin)

– Sfântul Martin; b. comitatul Satu Mare; c. 1268 – 1364; d. DIR.C.II.(XIII), doc. 95 (n. 3) ; DRH.C.XII, doc. 225, 232; e. villa-sat, possessione.

359. Sanctomartinomartino (Diciosânmărtin, judeţul Mureş) – a. nume compus, de sfânt – Sfântul Martin; b. comitatul Târnava; c. 1376; d. DRH.C.XV, doc. 48; e. aşezare.

360. Sanctus MartinusMartinus (cu varianta: Villa Sancti Martini; azi Sânmărtin, oraşul Oradea, judeţul Bihor) – a. nume compus, de sfânt – Sfântu Martin; sau nume complex, de sfânt: villa (sat) + sanctus (sfânt) + Martinus– Satul sfântului Martin; b. comitatul Bihor; c. 1291 – 1294 – 1332 – 1337; d. DIR.C.II.(XIII), doc. 381; DIR.C.III.(XIV), doc. 56; e. villa-sat.

361. Sanctus MartinusMartinus (cu variantele: Sentmarton, Zenthmarton, Zenthmartun, Zenthmarthun) – a. nume compus, de sfânt: sent / zenth (szent – sfânt) + Marton / Martun – Sfântu Martin; b. comitatul Dăbâca (aşezare dispărută în zona locali-tăţilor Hida şi Dragu, judeţul Sălaj); c. 1338 – 1370; d. DIR.C.III, doc. 378; DRH.C.XII, doc. 97; DRH.C.XIII, doc. 56, 492, 510; DRH.C.XIV, doc. 2, 11, 110, 311, 417; DRH.C.XV, doc. 145, 344, 367, 431; e. possessione.

362. Scenmartunmartun (cu varianta: Zenthmarton; localitate în Ungaria) – a. nume compus, de sfânt: scent / zent (szent – sfânt) + Martun / Marton (Márton – Martin) – Sfântul Martin; b. comitatul Szabolcs (?); c. 1335 – 1358; d. DIR.C.III (XIV), doc. 243; DIR.C.IV.(XIV), doc. 698; DRH.C.XI, doc. 242; e. possessione.

363. Senmartinmartin (localitate în Ungaria) – a. nume compus, de sfânt: sen (szent – sfânt) + Martin – Sfântu Martin;

131

b. comitatul Satu Mare (?); c. 1217; d. DIR.C.I.(XI–XIII), doc. 67/172; e. pustă.

364. Villa MartiniMartini – a. nume compus: villa (sat) + Martinus – Satul lui Martin; b. (?) (aşezare probabil dispărută); c. 1202; d. DIR.C.I.(XI–XIII), doc. 38; e. villa-sat.

365. Villa Sancti MartiniMartini (Berettyószentmárton, localitate în Ungaria) – a. nume complex, de sfânt: villa (sat) + sanctus (sfânt) + Martinus – Satul sfântului Martin; b. comitatul Bihor; c. 1332 – 1337; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 56; e. villa-sat.

366. Zenthmartonmarton (cu varianta: Zenthmartun) – a. nume compus, de sfânt: zenth (szent – sfânt) + Marton – Sfântul Martin; b. comitatul Târnava (aşezare dispărută-?); c. 1374; d. DRH.C.XIV, doc. 330; e. possessione.

367. Zenthmartunmartun (Sânmartin, judeţul Arad) – a. nume compus, de sfânt: zenth (szent – sfânt) + Martun – Sfântul Martin; b. comitatul Arad; c. 1374; d. DRH.C.XIV, doc. 311; e. aşezare.

Matheus – Matei368. MatheMathe (cu varianta: Mate; azi Mátészalka, Ungaria) –

a. nume simplu: antroponim; b. comitatul Satu Mare; c. 1320 – 1332 – 1337; d. DIR.C.I.(XIV), doc. 401; DIR.C.III.(XIV), doc. 56; e. aşezare.

369. MateMatehaza – a. nume compus: Mate (Matei) + haza (casa lui...) – Casa lui Matei; b. comitatul Bihor (aşezare dispă-rută în Ungaria); c. 1291 – 1294; d. DIR.C.II.(XIII), doc. 381; e. aşezare.

370. Villa MatheiMathei – a. nume compus: villa (sat) + Mathe (Matei) – Satul lui Matei; b. comitatul Satu Mare (?) (aşezare probabil dispărută); c. 1231; d. DIR.C.I.(XI–XIII), doc. 211; e. villa-sat.

Mathias – Matia371. MathyazMathyaz (cu varianta: Matyaz) – a. nume simplu: antro-

ponim; b. comitatul Caraş (aşezare dispărută aproape de Socolari şi Ilidia, judeţul Caraş-Severin); c. 1368 – 1375; d. DRH.C.XIII, doc. 359, 511; DRH.C.XIV, doc. 385; e. villa-sat;

132

f. În 1375 proprietarul este un anume Th omas fi ul lui Mathyaz – DRH.C.XIV, doc. 385.

Michael – Mihail372. Castrum sancti MichaelisMichaelis – a. nume compus, de sfânt: cas-

trum (cetate) + sanctus + Michael – Cetatea sfântului Mihail; b. comitatul Alba (aşezare dispărută); c. 1369; d. DRH.C.XIII, doc. 368; e. castrum-cetate.

373. Kereky MihaiMihai (posibil Cherechiu, judeţul Bihor) – a. nume compus: kereky (?) + Mihai; b. comitatul Bihor; c. 1291 – 1294; d. DIR.C.II.(XIII), doc. 381; e. aşezare.

374. Lapis Sancti MychaelisMychaelis (lângă Tăuţi, judeţul Alba) – a. nume complex, de sfânt: lapis (piatră) + sanctus + Mychael – Piatra/Stânca Sfântului Mihail; b. comitatul Alba; c. 1320 – 1369; d. DIR.C.I.(XIV), doc. 395; DIR.C.II.(XIV), doc. 367; DRH.C.XI, doc. 114, 169; DRH.C.XII, doc. 205, 229; DRH.C.XIII, doc. 368; e. cetate; f. Cetatea se afl a în proprietatea Episcopiei Transilvaniei.

375. MihalchMihalch (cu variantele: Mihalchaza, Mihalczfalva, Myhalchfolwa, Myhalhaza, Myhalchhaza – Kuzepwynch (Vinţul de Mijloc-?), Myhalkfalua, Mychalchfalua, Myhelchfolua, Myhachfalua, Myhalchfolwa, Mihachfolua, Mychalchfolua, Myhalchfalua, Mihalchfolua; azi Mihalţ, ju-deţul Alba) – a. nume simplu: antroponim; şi nume compus: Mihalc / Myhal / Myhalch (Mihail) + haza (casa lui...) – Casa lui Mihail sau Mihalcz (Mihail) + falva (satul lui...) – Satul lui Mihail; b. comitatul Alba; c. 1332 – 1337 – 1380; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 56; DIR.C.IV.(XIV), doc. 544, 571, 679; DRH.C.XI, doc. 94, 114, 426; DRH.C.XIII, doc. 143, 230, 251, 258, 384; DRH.C.XIV, doc. 128, 130, 149, 174, 234, 278, 365, 499; DRH.C.XV, doc. 244, 463; e. casă, sat; f. La 1349 este amintit un anume Ladislaus fi ul lui Myhalch de Myhalchhaza. Probabil că Vinţul de Mijloc – Kuzepwynch era un alt nume pentru proprietatea Mihalţ – DIR.C.IV.(XIV), doc. 544, 679.

376. MyhalMyhalfalua – a. nume compus: Myhal (Mihail) + falua (falva – satul lui..) – Satul lui Mihail; b. scaunul Cincu (Großschenk

133

Stuhl) (aşezare dispărută); c. 1349; d. DIR.C.IV.(XIV), doc. 751; e. possessione, sat.

377. MyhalMyhallaka – a. nume compus: Myhal (Mihail) + laka (locuirea lui...) – Locuirea / Locuinţa lui Mihail; b. comitatul Szabolcs (aşezare dispărută-? în Ungaria); c. 1323 – 1324; d. DIR.C.II.(XIV), doc. 187, 258; e. possessione; f. Johannes, Th omas şi Michael, fi ii lui Michael de Zelemer (Ungaria), se opun punerii în posesiunea acestei moşii a magistrului Prebard (doc. 187). Însă nu au dovezi sufi ciente pentru a demonstra că proprieta-tea este a lor (doc. 258).

378. MyhalMyhalpataka (cu alt nume Warmezew; azi Buciumi, jude-ţul Sălaj) – a. nume compus: Myhal + pataka (pârâul lui...) – Pârâul lui Mihail; b. comitatul Dăbâca; c. 1379; d. DRH.C.XV, doc. 393; e. possessione – fără locuitori.

379. Monte MichaelisMichaelis (cu varianta: Monte Sanctus Michael; azi Cisnădioara, judeţul Sibiu) – a. nume compus: monte (mun-te / deal) + Michael – Muntele lui Mihail; sau nume complex, de sfânt: monte (munte / deal) + sanctus (sfânt) + Michael – Muntele Sfântului Mihail; b. scaunul Sibiu (Hermannstädter Stuhl); c. 1223 – 1332 – 1337; d. DIR.C.I.(XI–XIII), doc. 145; DIR.C.II.(XIV), doc. 79; DIR.C.III.(XIV), doc. 56; e. aşezare.

380. MyhalMyhald (cu variantele: Mihald, Mihall, Mychald; azi Mehadia, judeţul Caraş-Severin) – a. nume simplu: antroponim; b. co-mitatul Caraş; c. 1323 – 1324; d. DIR.C.II.(XIV), doc. 146, 152, 153, 159, 160, 164, 178, 207, 282; e. castel; f. Numele castelului apare destul de des în documente în acea perioadă de timp, deoarece castelanul, Dionisius, mare stolnic, se afl ă printre demnitarii ce întăresc actele emise de cancelaria regală.

381. MyhalMyhalfolua (Mihăieni, judeţul Satu Mare) – a. nume com-pus: Myhal + folua (falva – satul lui...) – Satul lui Mihail; b. co-mitatul Solnoc Mijlociu; c. 1364 – 1380; d. DRH.C.XII, doc. 322; DRH.C.XV, doc. 471; e. villa-sat.

382. MyhalMyhalhaza – a. nume compus: Myhal + haza (casa lui...) – Casa lui Mihail; b. comitatul Solnoc Interior (aşezare dispă-rută lângă Suciul de Sus, judeţul Maramureş.); c. 1325 – 1366; d. DIR.C.II.(XIV), doc. 333; DRH.C.XIII, doc. 12; e. possessione.

134

383. MyskeMysketeluke (cu varianta: Mykuteleke) – a. nume compus: Myske (Miska – Michael – Mihail) + teluke (teleke – terenul lui...) – Pământul lui Myske; b. comitatul Cluj (aşezare dis-părută pe teritoriul judeţului Cluj); c. 1326 – 1343; d. DIR.C.II.(XIV), doc. 405; DIR.C.IV.(XIV), doc. 153; e. possessione.

384. Nagmihalmihal (cu variantele: Noghmehal, Nogmyhal, Nogmichal, Nog Myhal, Nogmihaly, Noghmyhal; azi Valea lui Mihai, judeţul Bihor) – a. nume compus: nag (nagy – mare) + Mihal (Mihail) – Mihaiul Mare; b. comitatul Bihor; c. 1291 – 1294 – 1379; d. DIR.C.II.(XIII), doc. 381; DIR.C.I.(XIV), doc. 166, 169; DIR.C.II.(XIV), doc. 197, 391, 438, 529; DIR.C.III.(XIV), doc. 56, 161, 389; DIR.C.IV.(XIV), doc. 561; DRH.C.X, doc. 37, 44, 302; DRH.C.XI, doc. 479; DRH.C.XII, doc. 185; DRH.C.XIII, doc. 178, 361; DRH.C.XIV, doc. 432; DRH.C.XV, doc. 54, 337; e. aşezare.

385. Sancti MichaelisMichaelis Th eleky (cu variantele: Zent Mihalytelke, Sanctis Michaelis Th eleky, Humrukzenthmyhalteleke, Scenmihaltelekw, Scentmyhalteluky, Sent Mihalytelke, Zenmykhalteluke, Zenthmihalfalua, Zenmichal Telke, Zenthmihaltelke; azi Mihăieşti, judeţul Cluj) – a. nume com-plex, de sfânt: scent (szent – sfânt) + Myhal (Mihail) + telu-ke / theleky (teleke – terenul lui...) – Terenul / Pământul Sfântului Mihail; sau scent / zent + Mihal / Michal + falua (falva – satul lui...) – Satul Sfântului Mihail; b. comitatul Cluj; c. 1283 – 1380; d. DIR.C.II.(XIII), doc. 285, 514; DIR.C.I.(XIV), doc. 234; DIR.C.IV.(XIV), doc. 171; DRH.C.XI, doc. 285; DRH.C.XII, doc. 273; 386; DRH.C.XIII, doc. 8, 268, 324; DRH.C.XIV, doc. 157, 164; DRH.C.XV, doc. 473; e. possessione; f. Proprietatea a fost lăsată prin testament de către Johannes, fost arhidiacon de Alba şi canonic, bisericii fericitului arhan-ghel Mihail din Transilvania şi implicit lui Andreas episcopul Transilvaniei – DIR.C.IV.(XIV), doc. 171.

386. Sanctus MichaelMichael (Mihăileni, judeţul Harghita) – a. nume compus, de sfânt – Sfântul Mihail; b. scaunul Ciuc; c. 1332 – 1337; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 56; e. aşezare.

135

387. Sanctus MichaelMichael (Sânmihaiul German, judeţul Timiş) – a. nume compus, de sfânt – Sfântul Mihail; b. comitatul Timiş; c. 1332 – 1337; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 56; e. aşezare.

388. Sanctus MichaelMichael (cu varianta: Sanctus Mychael; azi Sânmihaiul Român, judeţul Timiş) – a. nume compus, de sfânt

– Sfântul Mihail; b. comitatul Timiş; c. 1327 – 1330; d. DIR.C.II.(XIV), doc. 477, 586; e. aşezare.

389. Sanctus MichaelMichael (oraşul Sânnicolaul Mare, judeţul Timiş) – a. nume compus, de sfânt – Sfântul Mihail; b. comitatul Torontal; c. 1332 – 1337; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 56; e. aşezare.

390. Sanctus MichaelMichael (cu varianta: Scentmihal) – a. nume com-pus, de sfânt: sanctus / scent (szent – sfânt) + Michael / Mihal (Mihail) – Sfântul Mihail; b. comitatul Bihor (aşezare dispă-rută); c. 1291 – 1294 – 1329; d. DIR.C.II.(XIII), doc. 381; DIR.C.II.(XIV), doc. 524; e. aşezare.

391. Scentmihalmihalremetey (cu varianta: Zenthmihalremetey) – a. nume complex: scent (szent – sfânt) + Mihal (Mihail) + remetey (remete – pustnic) – Pustnicii Sfântului Mihail (?); b. comitatul Turda (aşezare dispărută pe lângă localitatea Tureni, judeţul Cluj); c. 1351; d. DRH.C.X. doc. 24, 25; e. aşezare.

392. Szent MichalyMichaly (cu varianta: Szent Mihaly; localitate în Ungaria) – a. nume compus, de sfânt – Sfântu Mihail; b. co-mitatul Szabolcs; c. 1317; d. DIR.C.I.(XIV), doc. 268, 280; e. possessione.

393. Villa MichaelisMichaelis (Michelsdorf, Veseuş, judeţul Braşov) – a. nume compus: villa (sat) + Michael – Satul lui Mihail; b. Ţara Bârsei; c. 1332 – 1337; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 56; e. villa-sat.

394. Villa MichaelisMichaelis (cu varianta: Sceumihalteluke; azi Sânmihaiul de Pădure, judeţul Mureş) – a. nume compus: villa (sat) + Michael – Satul lui Mihail; b. comitatul Turda; c. 1319 – 1332 – 1337; d. DIR.C.I.(XIV), doc. 381; DIR.C.III.(XIV), doc. 56; e. villa-sat.

395. Villa Sancti MichaelisMichaelis – a. nume complex, de sfânt: villa (sat) + sanctus (sfânt) + Michael – Satul Sfântului Mihail; b. co-mitatul Bihor (aşezare dispărută); c. 1332 – 1337; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 56; e. villa-sat.

136

396. Villa Sancti MichaelisMichaelis (Mihai Viteazul, judeţul Cluj) – a. nume complex, de sfânt: villa (sat) + sanctus (sfânt) + Michael

– Satul Sfântului Mihail; b. comitatul Turda; c. 1332 – 1337; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 56; e. villa-sat.

397. Villa Sancti MichaelisMichaelis – a. nume complex, de sfânt: villa (sat) + sanctus (sfânt) + Michael – Satul Sfântului Mihail; b. scaunul Ciuc sau Odorhei (?) (aşezare neidentifi cabilă); c. 1332 – 1337; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 56; e. villa-sat.

398. Zenmykhalmykhalteluke (Sânmihaiul Almaşului, judeţul Sălaj) – a. nume complex, de sfânt: zen (szent – sfânt) + Myhal + te-luke (teleke – pământul lui...) – Pământul sfântului Mihail; b. comitatul Dăbâca; c. 1360; d. DRH.C.XI, doc. 443; e. aşezare.

399. Zentmihalmihalfolwa (cu variantele: Zenmihalthelku, Zenmihaltelke, Zenthmyhalteluke; azi Sânmihaiul de Câmpie, judeţul Bistriţa-Năsăud) – a. nume complex: zent (szent – sfânt) + Mihal (Mihail) + folwa (falva – satul lui...) – Satul Sfântului Mihail; b. comitatul Cluj; c. 1329 – 1375; d. DIR.C.II.(XIV), doc. 534; DIR.C.IV.(XIV), doc. 749; DRH.C.XI, doc. 189, 370, 455, 462; DRH.C.XIII, doc. 12, 13; DRH.C.XIV, doc. 363, 368 e. possessione, sat, terra-pământ.

Mika400. MikaMikateluke (cu varianta: Mykatelke) – a. nume compus:

Mika + teluke / telke (terenul / pământul lui...) – Terenul / Pământul lui Mika; b. comitatul Cluj (aşezare dispărută); c. 1344 – 1348; d. DIR.C.IV.(XIV), doc. 235, 622; e. possessione.

Miroslav401. MyrozlouMyrozlou (cu variantele: Myruzlous, Myrwzlou, Myrozlo;

azi Mirăslău, judeţul Alba) – a. nume simplu: antropo-nim; b. comitatul Turda; c. 1344 – 1355; d. DIR.C.IV.(XIV), doc. 271; DRH.C.X, doc. 256, 309, 320; e. possessione; f. Am întâlnit antroponimul Miros într-un document din anul 1214

– DIR.C.I.(XI–XIII), doc. 67/80. Formele Myrizlow, Miros, Myroslawus, Myruslou, Myroslow, Myruzlou apar între anii 1349 – 1368, persoanele desemnate astfel fi ind din comitatul

137

Maramureş – spre exemplu DRH.C.XI, doc. 489, DRH.C.XII, doc. 236 sau DRH.C.XIII, doc. 342.

Morouch⁹⁵402. MorouchMorouch (Moruţ, judeţul Mureş) – a. nume simplu: antro-

ponim; b. comitatul Cluj; c. 1326; d. DIR.C.II.(XIV), doc. 379; e. aşezare.

403. MoruchMoruchhaza – a. nume compus: Moruch + haza (casa lui...) – Casa lui Moruch; b. comitatul Cluj (aşezare dispărută unde-va între satele Dâmbu, judeţul Mureş şi Silivaşul de Câmpie, judeţul Bistriţa-Năsăud); c. 1325; d. DIR.C.II.(XIV), doc. 330; e. possessione.

Mortunus / Mortun / Marton⁹⁶ (Márton)404. MortunMortunfolwa (cu varianta: Martontelke; azi Metişdorf, ju-

deţul Sibiu) – a. nume compus: Mortun + folwa (falva – satul lui...) – Satul lui Mortun; b. comitatul Târnava; c. 1336 – 1364; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 284; DRH.C.XI, doc. 426; DRH.C.XII, doc. 234; e. possessione, sat.

405. MortunMortunteleke – a. nume compus: Mortun + teleke (terenul lui...) – Terenul lui Mortun; b. comitatul Bihor (aşezare dispă-rută); c. 1320; d. DIR.C.I.(XIV), doc. 403; e. possessione.

406. MortunMortunteluke (cu variantele: Mortunusteluke, Mortunusylese) – a. nume compus: Mortun + teluke (teleke – terenul lui...) – Terenul lui Mortun; b. comitatul Zarand (aşezare dispărută în apropiere de Ineu, judeţul Arad); c. 1347 – 1351; d. DIR.C.IV.(XIV), doc. 524, 533, 569, 777; DRH.C.X, doc. 114; e. possessione.

Mois – Moiş (?)407. MaiusMaius – a. nume simplu: antroponim; b. comitatul Caraş

(aşezare dispărută pe teritoriul judeţului Timiş); c. 1364; d. DRH.C.XII, doc. 256; e. aşezare.

95 Antroponimul Morouch apare într-un document din anul 1325 – DIR.C.II.(XIV), doc. 346.96 Numele Mortun / Mortunus este întâlnit în acte începând cu anul 1213

– DIR.C.I.(XI–XIII), doc. 67/39.

138

408. MayusMayusff alua – a. nume compus: Mayus + ff alua (falva – sa-tul lui...) – Satul lui Mayus; b. comitatul Caraş (aşezare dis-părută în apropiere de Ersig, judeţul Caraş-Severin); c. 1376; d. DRH.C.XV, doc. 50; e. sat; f. Documentul menţionează şi un Mayus de Mayusff alua.

409. MoyusMoyus (Moişa, judeţul Mureş) – a. nume simplu: antropo-nim; b. comitatul Turda; c. 1358; d. DRH.C.XI, doc. 209, 321; e. aşezare; f. Forma antroponimică Moyus apare în documente începând cu 1291 – DIR.C.II.(XIII), doc. 404.

Nexe (Neacşu-?)410. NexeNexefolua – a. nume compus: Nexe + folua (falva – satul

lui...) – Satul lui Nexe; b. comitatul Caraş (aşezare dispărută); c. 1376; d. DRH.C.XV, doc. 14; e. sat.

Nicolaus – Nicolae (Miklós)411. Akachzenthmyclousmyclous – a. nume complex: akach (akác – sal-

câm) + zenth (szent – sfânt) + Myclous; b. comitatul Timiş sau Torontal (?) (aşezare dispărută pe teritoriul de azi al Serbiei); c. 1366; d. DRH.C.XIII, doc. 61; e. possessione.

412. Kys Zent MiklosMiklos – a. nume complex, de sfânt: kys (kis, kic-si – mic) + zent (szent – sfânt) + Miklos (Nicolae) – Sfântul Nicolae cel Mic; b. comitatul Cenad (aşezare dispărută pe teritoriul de azi al Serbiei); c. 1360; d. DRH.C.XI, doc. 529; e. possessione.

413. MiclosMiclosteluke – a. nume compus: Miclos (Nicolae) + teluke (teleke – terenul / pământul lui...) – Terenul / Pământul lui Nicolae; b. comitatul Satu Mare (aşezare dispărută); c. 1339; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 457; e. possessione; f. Documentul re-latează judecata dintre câţiva nobili, unul dintre aceştia fi ind fi ul unui anume Nicolaus, pentru trei proprietăţi, printre care şi Miclosteluke.

414. MychouchMychouch – a. nume simplu: antroponim ; b. comitatul Caraş (aşezare dispărută probabil în zona oraşului Oraviţa, judeţul caraş-Severin); c. 1368; d. DRH.C.XIII, doc. 359; e. aşezare.

139

415. MiklosMikloskerki (cu varianta: Mykloskereky) – a. nume com-pus: Miklos (Nicolae) + kerki (poate telki – telke – pământul lui...) – Pământul lui Miklos (?); b. comitatul Timiş (aşezare dispărută lângă localitatea Jebel, judeţul Timiş); c. 1332 – 1337; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 56; e. aşezare.

416. MiklosMikloslaka (Micoşlaca, judeţul Alba) – a. nume compus: Miklos (Nicolae) + laka (locuinţa / casa lui...) – Locuinţa / Casa lui Nicolae; b. comitatul Alba; c. 1356; d. DRH.C.XI, doc. 2; e. possessione.

417. MiklosMiklostelke – a. nume compus: Miklos (Nicolae) + telke (te-renul lui...) – Terenul lui Nicolae; b. comitatul Satu Mare (aşe-zare dispărută în apropiere de Româneşti, judeţul satu Mare); c. 1364; d. DRH.C.XII, doc. 286; e. possessione.

418. MiklosMiklostelke (localitate în Ungaria) – a. nume compus: Miklos (Nicolae) + telke (terenul lui...) – Terenul lui Nicolae; b. comitatul Szabolcs; c. 1375; d. DRH.C.XIV, doc. 404, 410; e. possessione.

419. MikseMikse (cu varianta: Myksa) – a. nume simplu: antropo-nim (?); b. comitatul Bihor (aşezare dispărută; azi pustă); c. 1332 – 1337 – 1354; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 56; DRH.C.X, doc. 278; e. villa-sat; f. Numai în cazul în care numele Mikse / Myksa este o scriere greşită a lui Miska, atunci acesta intră în categoria antropotoponimelor constituite cu antroponimul Michael – Mihail.

420. MychonMychonsteluch (cu variantele: Mikus, Mykus; azi Miceşti, judeţul Cluj) – a. nume compus: Mychon + teluch (telek – te-ren) – Terenul lui Mychon; b. comitatul Turda; c. 1322 – 1377; d. DIR.C.II.(XIV), doc. 114; DRH.C.X, doc. 154; DRH.C.XV, doc. 94; e. possessione; f. Pentru această proprietate se jude-cau, de o parte, Johannes şi Ladislaus, fi ii lui Nicolaus, fi ul lui Mikud, contra altora... (DRH.C.X, doc. 154).

421. MykeMykehaza (cu variantele: Mikezaza, Mykezaza; azi Micăsasa, judeţul Sibiu) – a. nume compus: Myke + haza (casa lui...) – Casa lui Myke; b. comitatul Târnava; c. 1322 – 1359; d. DIR.C.II.(XIV), doc. 118; DIR.C.III.(XIV), doc. 489; DIR.C.IV.(XIV), doc. 552; DRC.C.XI, doc. 224, 363; e. possessione.

140

422. MykeMykelaka (cu varianta: Mikeleka; numit şi Hytalaka; azi Micălaca, cartir al oraşului Arad, judeţul Arad) – a. nume compus: Myke (de la Miklós – Nicolae?) + laka (locuinţa / casa lui...) – Casa / Locuinţa lui Myke; b. comitatul Arad; c. 1332 – 1337 – 1377; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 56; DRH.C.XI, doc. 391; DRH.C.XV, doc. 107; e. possessione.

423. MykMykfolua (cu alt nume Leelfalua; azi Teliu, judeţul Braşov) – a. nume compus: Myk (probabil o prescurtare a lui Miklós – Nicolae) + folua (falva – satul lui...) – Satul lui Myk; b. Ţara Bârsei / districtul Braşov; c. 1361; d. DRH.C.XII, doc. 58; e. possessione, sat; f. Şi Leel, întâlnit în cadrul celui de-al doi-lea nume al satului, apare în documente ca antroponim pe tot parcursul secolului al XIV-lea – DIR.C.I.(XIV), doc. 212, DRH.C.X, doc. 324 sau DRH.C.XV, doc. 32.

424. MyklosMykloslaka (cu varianta: Myklouslaka; azi Micoşlaca, jude-ţul Alba) – a. nume compus: Myklos + laka (casa lui...) – Casa lui Myklos; b. comitatul Alba; c. 1332 – 1337 – 1379; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 56; DRH.C.X, doc. 83; DRH.C.XV, doc. 246, 408; e. possessione.

425. MykoMyko – a. nume simplu: antroponim; b. comitatul Bihor (aşezare dispărută); c. 1291 – 1294; d. DIR.C.II.(XIII), doc. 381; e. possessione; f. Numele Myko, sub această formă, apare din 1259 – DIR.C.II.(XIII), doc. 25.

426. MykoMyko (cu varianta: Mykow) – a. nume simplu: antroponim; b. comitatul Dăbâca (aşezare dispărută lângă Dragu, judeţul Sălaj); c. 1338 – 1379; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 378; DIR.C.IV.(XIV), doc. 411, 806; DRH.C.XII, doc. 97; DRH.C.XIII, doc. 56, 244, 492, 510; DRH.C.XIV, doc. 417; DRH.C.XV, doc. 86, 94, 145, 344, 431; e. possessione.

427. MykoMykohaza – a. nume compus: Myko + haza (casa lui...) – Casa lui Myko; b. comitatul Crasna (aşezare dispărută); c. 1341; d. DIR.C.IV.(XIV), doc. 56; e. sat; f. Acest Mykohaza, alături de alte sate menţionate în document, era un sat românesc.

428. MykolaMykola (localitate în Ungaria) – a. nume simplu: antro-ponim; b. comitatul Satu Mare; c. 1327; d. DIR.C.II.(XIV), doc. 474; e. aşezare.

141

429. MykolaMykola – a. nume simplu: antroponim; b. comitatul Bihor (aşezare dispărută); c. 1329; d. DIR.C.II.(XIV), doc. 533; e. possessione.

430. MykolaMykola (cu variantele: Mikula, Mikola; azi Micula, judeţul Satu Mare) – a. nume simplu: antroponim; b. comitatul Satu Mare; c. 1352 – 1364; d. DRH.C.X, doc. 117; DRH.C.XII, doc. 74, 363, 364; e. aşezare.

431. MykolaMykola (Nicula, judeţul Cluj) – a. nume simplu: antropo-nim; b. comitatul Dăbâca; c. 1348 – 1369, d. DIR.C.IV.(XIV), doc. 622; DRH.C.XIII, doc. 396; e. villa-sat; f. Era un sat po-pulat de români, fi ind amintit Juan kenezzyo (corect: kenezii) Olachorum de villa Mykola – DRH.C.XIII, doc. 396.

432. MykolaMykolateleky (cu variantele: Mykulatelke, Mykolateleke, Mykoteleke, Myketeleke; cu alt nume: Markhazaeleufelde, Markhaza) – a. nume compus: Mykola + teleky (tele-ke – terenul lui...) – Terenul lui Mykola; sau Mark + haza (casa lui...) + eleu (neclar)⁹⁷ + felde (földje – pământul lui...) – Pământul dinaintea casei lui Mark (?); b. comita-tul Dăbâca (aşezare dispărută); c. 1347 – 1355; d. DRH.C.X, doc. 80, 81, 105, 311; e. possessione, terra-pământ; f. Şi cel de-al doilea nume al aşezării a fost format cu un antro-ponim, Mark (Marcu). Un anume Iwanka de Vs (Iuş) nu-mea moşia Mykoteleke, iar Gallus, fi ul lui Both, o numea Markhazaeleufelde, cei doi judecându-se pentru această proprietate (DRH.C.X, doc. 80 şi 81).

433. NicolymNicolym (cu varianta: Myclosuara, azi Micloşoara, judeţul Covasna) – a. nume simplu: antroponim; şi nume compus: Myclos + uara (probabil vára – cetatea lui...) – Cetatea lui Miclos; b. scaunul Sepsi; c. 1222 – 1332 – 1337; d. DIR.C.I.(XI–XIII), doc. 134; DIR.C.III.(XIV), doc. 56; e. aşezare-cetate (?).

97 Şi în acest caz semnifi caţia cuvântului eleu este neclară. Ar putea veni tot din limba maghiară, de la două cuvinte cu grafi e asemănătoare, dar cu înţelesuri diferite, şi anume: elöre = înainte şi elöd = înaintaş, strămoş. Totuşi, din punctul de vedere al înţelesului antropotoponimului Markhazaeleufelde, considerăm prima explicaţie ca fi ind mai plauzibilă, numele aşezării putân-du-se traduce ca: Pământul dinaintea casei lui Marcu.

142

434. Sanctus NicolausNicolaus (Sânicolau de Munte, judeţul Bihor) – a. nume compus, de sfânt: Sfântu Nicolae; b. comitatul Bihor; c. 1291 – 1294; d. DIR.C.II.(XIII), doc. 381; e. aşezare.

435. Sanctus NicolausNicolaus (cu variantele: Aronzenthmiclos, Aron-Zenthmiclos, Aron-Zenthmiclosa, Arun-Zenthmiclosa, Aronzenthmiklos, Aaronscenmiclosa, Scenthmiclous, Zenthmyklous, Zenthmiklos, Zenmyklos; azi Sânnicoară, judeţul Cluj) – a. nume compus, de sfânt: Sfântu Nicolae; sau nume complex, de sfânt: Aron + zenth (szent – sfânt) + Miclos / Miklos (Nicolae); b. comitatul Cluj; c. 1341 – 1380; d. DIR.C.IV.(XIV), doc. 7, 16, 568; DRH.C.XI, doc. 199, 207, 443; DRH.C.XII, doc. 184, 201, 202, 262, 284, 295; DRH.C.XIII, doc. 150, 420, 462; DRH.C.XIV, doc. 14; DRH.C.XV, doc. 78, 136, 157, 449, 470; e. aşezare; f. Avem o dilemă în ce pri-veşte comitatul căruia ia aparţinut aşezarea. În domentele din DIR.C.IV.(XIV), 7, 16 şi DRH.C.XI, 199, 207 se spune că Aronzenthmiklos este în comitatul Dăbâca, iar la indicii de la fi nalul volumelor editorii afi rmă că localitatea este în judeţul Cluj, singurul sat cu acest nume fi ind lângă oraşul Cluj, adică în fostul comitat Cluj.

436. Sanctus NycolausNycolaus (Nicoleşti, judeţul Harghita) – a. nume compus, de sfânt: Sfântul Nicolae; b. scaunul Ciuc; c. 1332 – 1337; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 56; e. aşezare.

437. Scenthmiklosmiklos (localitate în Ungaria) – a. nume compus, de sfânt: scenth (szent – sfânt) + Miklos (Nicolae) – Sfântu Nicolae; b. (?); c. 1367; d. DRH.C.XIII, doc. 195; e. possessione.

438. Scenthmyklousmyklous (cu varianta: villa Sancti Nicolai) – a. nume compus, de sfânt: scenth (szent – sfânt) + Myklous (Nicolae) – Sfântu Nicolae; sau nume complex, de sfânt: villa (sat) + sanc-tus + Nicolaus – Satul Sfântului Nicolae; b. comitatul Turda (aşezare părăsită); c. 1288 – 1291; d. DIR.C.II.(XIII), doc. 335, 401; e. villa-sat.

439. Sentmiclosmiclos (Sânicolaul de Munte, judeţul Bihor) – a. nume compus: sent (szent – sfânt) + Miclos (Nicolae) – Sfântul Nicolae; b. comitatul Bihor; c. 1342; d. DIR.C.IV.(XIV), doc. 89; e. aşezare.

143

440. Sentmiklosmiklos – a. nume compus, de sfânt: Sfântul Nicolae; b. comitatul Alba (aşezare dispărută); c. 1341; d. DIR.C.IV.(XIV), doc. 61; e. aşezare.

441. Villa NicholaiNicholai (cu variantele: villa Nycolai, Zenthmiclosteleke; azi Cloaşterf, judeţul Mureş) – a. nume compus: villa + Nicholaus (Satul lui Nicolae); sau zenth (sfânt) + Miclos (Nicolae) + teleke (terenul/pământul lui...) – Pământul Sfântului Nicolae; b. scaunul Sibiu (în secolul al XIV-lea a fost proprietatea Mănăstirii Cârţa); c. 1322 – 1356, d. DIR.C.II.(XIV), doc. 79; DRH.C.X, doc. 211; DRH.C.XI, doc. 25; e. vi-lla-sat, possessione; f. Biserica din villa Nicolai era dedicată sfântului Nicolae (DRH.C.X, doc. 211).

442. Villa Sancti NicolaiNicolai (cu varianta: Villa Nycolai; azi Sânmiclăuş, judeţul Alba) – a. nume complex, de sfânt: villa (sat) + sanctus (sfânt) + Nicolaus – Satul Sfântului Nicolae; sau nume compus, de sfânt: villa + Nycolai – Satul lui Nicolae; b. comitatul Târnava; c. 1309 – 1332 – 1337; d. DIR.C.I.(XIV), doc. 103 ; DIR.C.III.(XIV), doc. 56; e. villa-sat.

443. Villa Sancti NycolayNycolay (Sânnicolaul Român, judeţul Bihor) – a. nume complex, de sfânt: villa (sat) + sanctus (sfânt) + Nycolaus – Satul Sfântului Nicolae; b. comitatul Bihor; c. 1332 – 1337; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 56; e. villa-sat.

444. Zemmyklosmyklos (probabil Sânnicolaul de Beiuş, judeţul Bihor) – a. nume compus, de sfânt: zem (szent – sfânt) + Myklos – Sfântu Nicolae; b. comitatul Bihor; c. 1374 – 1375; d. DRH.C.XIV, doc. 367; e. possessione.

445. Zenmyklosmyklos (cu variantele: Zenthmiclos, Zenthmiklos, Zenmichlos) – a. nume compus, de sfânt: zen (szent – sfânt) + Myklos – Sfântu Nicolae; b. comitatul Solnoc, periodic în Solnoc Mijlociu şi în Solnoc Exterior (aşezare dispărută în zona localităţilor Sărăuad şi Orbău, judeţul Satu Mare); c. 1316 – 1372; d. DIR.C.I.(XIV), doc. 241; DRH.C.X, doc. 145, 148, 274; DRH.C.XIV, doc. 176; e. possessione.

446. Zenthmiclosmiclos (cu varianta: Zemmyklos, Zent Miklos) – a. nume compus, de sfânt: zenth / zent (szent – sfânt) + Miclos / Myklos – Sfântul Nicolae; b. comitatul Alba (aşezare

144

dispărută lângă Teiuş, judeţul Alba); c. 1339 – 1366; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 438, 439, 482; DIR.C.IV.(XIV), doc. 51; DRH.C.XIII, doc. 22; e. possessione.

447. Zenthmiklosmiklos – a. nume compus: zenth (szent – sfânt) + Miklos (Nicolae) – Sfântul Nicolae; b. comitatul Solnocul Interior (aşezare dispărută); c. 1349; d. DIR.C.IV.(XIV), doc. 701; e. aşezare.

448. Zenthmiklosmiklos (cu variantele: Scenthmiclos, Zenthmiclos, Szenth Miklos, Scentmiclos, Zenmyclos) – a. nume compus: zenth (szent – sfânt) + Miklos (Nicolae) – Sfântul Nicolae; b. comitatul Cenad (aşezare dispărută în apropiere de Pecica, judeţul Arad); c. 1356 – 1358; d. DRH.C.XI, doc. 19, 104, 164, 312, 314, 315; e. possessione; f. La 1358 se spune că moşia este pustie şi lipsită de locuitori, acolo fi ind o biserică de piatră, ridicată în cinstea fericitului Nicolae mărturisitorul (DRH.C.XI, doc. 314, 315).

449. Zenthmyclosmyclos (cu variantele: Zenthmiclos, Zenthmiklos) – a. nume compus, de sfânt: zenth (szent – sfânt) + Myclos – Sfântul Nicolae; b. comitatul Turda (aşezare dispărută); c. 1336 – 1377; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 275; DRH.C.XV, doc. 62, 67, 78, 116, 164, 195, 196, 199, 205; e. possessione; f. În anul 1336 sunt menţionaţi fraţii Th oma şi Laurencius, fi ii lui Johannes, fi ul lui Myke, nobili de Idrifaia. Moşia lor de moştenire se nu-mea Zenthmyclos – DIR.C.III.(XIV), doc. 275.

450. Zentmiclosmiclos (Căpâlnaş, judeţul Arad) – a. nume compus: zent (szent – sfânt) + Miclos (Nicolae) – Sfântul Nicolae; b. comi-tatul Arad; c. 1358; d. DRH.C.XI, doc. 226 şi n. 7, p. 236; e. aşe-zare; f. Satul avea două biserici parohiale ridicate şi înzestrate de către Nicolaus Lachk, fostul comite al secuilor, ce purtau hramul fericitului arhanghel Mihail şi a fericitului Nicolae – DRH.C.XI, doc. 226 şi n. 4, p. 236.

451. Zent MiklosMiklos – a. nume compus, de sfânt: zent (szent – sfânt) + Miklos (Nicolae) – Sfântul Nicolae; b. comitatul Cenad (aşezare dispărută pe teritoriul de azi al Ungariei); c. 1360; d. DRH.C.XI, doc. 526, 529; e. aşezare.

145

Obus⁹⁸452. ObusObusfolua (cu alt nume Benzik; azi Abuş, judeţul Mureş) –

a. nume compus: Obus + folua (falva – satul lui...) – Satul lui Obus; b. comitatul Târnava Mică; c. 1357; d. DRH.C.XI, doc. 85; e. possessione.

Odon (Otto)453. OdonOdon (Adoni, judeţul Bihor) – a. nume simplu: antroponim;

b. comitatul Bihor; c. 1332 – 1337 – 1338; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 56, 389; e. aşezare; f. Antroponimul Odon este varianta italiană a numelui Otto. În anul 1338 această proprietate era a fraţilor Nicolaus, Stephanus, Th omas, Leukus şi Jakch, fi ii lui Iwanka, fi ul lui Odon – DIR.C.III.(XIV), doc. 389.

454. OdunOdun (Nyiradony, localitate în Ungaria) – a. nume simplu: antroponim (Odun – Odon – Otto); b. comitatul Szabolcs; c. 1321; d. DIR.C.II.(XIV), doc. 52; e. possessione.

Pangratius / Pangracius – Pancraţiu455. PangrachPangrachfaya – a. nume compus: Pangrach (Pancraţiu)

+ fa ya (?); b. comitatul Arad (aşezare dispărută); c. 1319; d. DIR.C.I.(XIV), doc. 363, 364, 371; e. terra-pământ, possessione.

Pathanius, Pathan sau Patha⁹⁹ (?)456. Villa PathanPathani – a. nume compus: villa (sat) + Pathan – Satul

lui Pathan; b. comitatul Solnoc Interior (?) (aşezare neidenti-fi cabilă); c. 1332 – 1337; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 56; e. villa-sat.

Paulus – Paul457. Huzyupalypaly (cu varianta: Hossupalyi; în Ungaria) – a. nume

compus: huzyu (hosszú – lung) + Paly (Paul) – Paul cel Lung; b. comitatul Bihor; c. 1220 – 1362; d. DIR.C.I.(XI–XIII), doc. 67/242; DRH.C.XII, doc. 99; e. aşezare.

98 Antroponimul Obus este present în documente încă din anul 1231 – DIR.C.I.(XI–XIII), doc. 214.99 În actele ofi ciale am întâlnit doar forma antroponimică Patha, începând cu 1213 – DIR.C.I.(XI–XIII), doc. 67/15.

146

458. MoyspaulMoyspaulia (localitate în Ungaria) – a. nume compus: Moys (Moiş sau Moise) + Paul – Moys al lui Paul (?); b. comitatul Bihor; c. 1322; d. DIR.C.II.(XIV), doc. 124; e. possessione.

459. PalPalfolua (Păuleşti, azi parte a oraşului Gherla, judeţul Cluj) – a. nume compus: Pal (Páll – Paul) + folua (falva – sa-tul lui...) – Satul lui Paul; b. comitatul Solnoc Interior; c. 1376; d. DRH.C.XV, doc. 8; e. sat.

460. PalPalmonostora (localitate în Ungaria) – a. nume compus: Pal (Páll – Paul) + monostora (mănăstirea lui...) – Mănăstirea lui Paul; b. comitatul Cenad; c. 1375; d. DRH.C.XIV, doc. 359, 369; e. possessione.

461. PalyPaly – a. nume simplu: antroponim; b. comitatul Zarand (aşezare dispărută); c. 1338; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 387; e. possessione; f. Proprietatea era a unui Iacobus, fi ul lui Paulus de Vărşand.

462. PalyPaly (localiate în Ungaria) – a. nume simplu: antroponim; b. comitatul Satu Mare; c. 1357; d. DRH.C.XI, doc. 98; e. aşezare.

463. PauliPauli (cu variantele: Pauli Erdeu, Nyrpaul, Nyrpali, Nyrpauli, Nirpali; Monostorpalyi, localiate în Ungaria) – a. nume compus: Paul + erdeu (erdö – pădure) – Pădurea lui Paul; sau nyr (nyirfa – mesteacăn) + Paul – ar putea fi Mestecănişul lui Paul; b. comitatul Bihor; c. 1219 – 1332 – 1337; d. DIR.C.I.(XI–XIII), doc. 67/206, 67/344, 67/367; DIR.C.II.(XIII), doc. 381; DIR.C.III.(XIV), doc. 56; e. aşezare; f. Referitor la denumirea satului este posibil ca în zonă să fi existat o pădure de mesteacăn, de unde şi erdeu sau nyr cu-prins în toponim. Dar nyr poate să facă trimitere şi la distric-tul Nyr, din care făcea parte satul.

464. PauliPauli (al lui Solomon) – a. nume simplu: antroponim; b. districtul Nyr, comitatul Bihor (aşezare dispărută-?); c. 1291 – 1294; d. DIR.C.II.(XIII), doc. 381; e. aşezare.

465. PauliPauli (al lui Dionisie) – a. nume simplu: antroponim; b. districtul Nyr, comitatul Bihor (aşezare dispărută-?); c. 1291 – 1294; d. DIR.C.II.(XIII), doc. 381; e. aşezare.

466. PauliPauli (cu varianta: Pauly; localitate în Ungaria) – a. nume simplu: antroponim; b. comitatul Satu Mare; c. 1337 – 1343;

147

d. DIR.C.III.(XIV), doc. 334; DIR.C.IV.(XIV), doc. 169; e. aşezare.

467. PaulPaululese (cu varianta: Paululise; azi Păuliş, judeţul Arad) – a. nume compus: Paul + (u)lese (?); b. comitatul Arad; c. 1332 – 1337; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 56; e. aşezare.

468. PaulusPaulusteluke (cu variantele: Paulustelky, Paulustheluke) – a. nume compus: Paulus + teluke (teleke – terenul / pământul lui...) – Pământul lui Paul; b. comitatul Dăbâca (aşezare dis-părută); c. 1320 – 1348; d. DIR.C.I.(XIV), doc. 390, 396, 405-?; DIR.C.II.(XIV), doc. 231, 251; DIR.C.IV.(XIV), doc. 113, 667; e. possessione, terra-pământ.

469. Sanctus PaulusPaulus (Sânpaul, judeţul Mureş) – a. nume compus, de sfânt: Sfântul Paul; b. scaunul Mureş; c. 1332 – 1337 – 1349; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 56; DIR.C.IV.(XIV), doc. 181, 222, 706; e. aşezare.

470. Sanctus PaulusPaulus (Sânpaul, judeţul Harghita) – a. nume com-pus, de sfânt: Sfântul Paul; b. scaunul Odorhei; c. 1332 – 1337; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 56; e. aşezare.

471. Sanctus PaulusPaulus (cu varianta: Zenthpal; azi Sânpaul, jude-ţul Cluj) – a. nume compus, de sfânt: sanctus / zenth (szent

– sfânt) + Paulus / Pal (Paul) – Sfântu Paul / Pavel; b. comita-tul Cluj; c. 1295 – 1379; d. DIR.C.II.(XIII), doc. 464; DRH.C.XI, doc. 295; DRH.C.XII, doc. 224; DRH.C.XIII, doc. 16; DRH.C.XV, doc. 161, 255, 433; e. villa-sat.

472. Villa PauliPauli (cu varianta: Erpali) – a. nume compus: villa (sat) + Paul – Satul lui Paul; şi nume compus: Er (râul Ėr-?) + Pali (Paulus – Paul) b. comitatul Bihor (aşezare dispăru-tă în Ungaria); c. 1222 – 1332 – 1337; d. DIR.C.I.(XI–XIII), doc. 67/333; DIR.C.II.(sec. XIII), doc. 381; DIR.C.III.(sec. XIV), doc. 56; e. villa-sat; f. Credem că acel Ėr din antropo-toponim se referă la râul Eriu, în limba maghiară Ėr, pe malurile căruia se afl a probabil aşezarea.

473. Villa PauliPauli (Paleu, judeţul Bihor) – a. nume compus: villa (sat) + Paul – Satul lui Paul; b. comitatul Bihor; c. 1332 – 1337; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 56; e. villa-sat; f. Este menţionat un anume Paul din satul Paul – DIR.C.III.(XIV), doc. 56 (p. 45).

148

474. Villa PauliPauli – a. nume compus: villa (sat) + Paul – Satul lui Paul; b. comitatul Alba sau scaunul Sebeş (aşezare dispă-rută); c. 1332 – 1337 – 1338; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 56, 360; e. villa-sat.

475. Zenthpaulipauli (în textul latin: Zenthunpauli; azi Sânpaul, ju-deţul Arad) – a. nume compus, de sfânt: zenth (szent – sfânt) + Pauli – Sfântul Paul / Pavel; b. comitatul Arad; c. 1332 – 1337; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 56; e. aşezare.

Pelbarth / Pelybarth / Pelebard¹⁰⁰ sau Privart / Privard¹⁰¹476. PelbartPelbarthyda (cu varianta: Perbarthyda, Privarthyda,

Privardhida; azi Parhida, judeţul Bihor) – a. nume com-pus: Pelbarth / Privart + hyda (hidja – podul lui...) – Podul lui Pelbarth / Provart; b. comitatul Bihor; c. 1310 – 1365; d. DIR.C.I.(XIV), doc. 133; DIR.C.II.(XIV), doc. 206; DRH.C.X, doc. 207; DRH.C.XI, doc. 240, 241, 242; DRH.C.XII, doc. 392; e. aşezare-sat.

Pentek¹⁰²477. PentekPentek (Pintic, judeţul Cluj) – a. nume simplu: antropo-

nim; b. comitatul Solnoc Interior; c. 1348; d. DIR.C.IV.(XIV), doc. 618; e. possessione.

478. PentekPenteklaka – a. nume compus: Pentek + laka (casa lui..., locu-irea lui..., locuinţa lui...) – Locuinţa / Casa lui Pentek; b. comi-tatul Arad (?) (aşezare dispărută); c. 1347; d. DIR.C.IV.(XIV), doc. 533; e. possessione.

100 Antroponimul apare în documente încă din anii 1326 – 1327 cu formele Pelybarth şi Pelebard – DIR.C.II.(XIV), doc. 401, respectiv DIR.C.II.(XIV), doc. 439.101 Forma Privard a acestui antroponim apare în documentele referitoare la Transilvania începând cu anul 1264 – DIR.C.II.(XIII), doc. 53. Este posibil ca acest nume să fi e o variantă uşor diferită a vechii denumiri Privat, episcop şi martir din zona Mende (Franţa de azi), mort în timpul invaziei vandale – http://www.santibeati.it/dettaglio/67110 (15.06.2012).102 Numele Pentek / Pentec a fost utilizat mai de timpuriu, probabil din se-colul al XII-lea, în documentele transilvane fi ind prezent de la începutul se-colului următor (anii 1216 – 1219) – DIR.C.I.(XI–XIII), doc. 67/ 159, repectiv 67/180.

149

Petrus – Petru479. Galos PetreuPetreu (cu variantele: Galuspetury, Galuspetri,

Galospetri, Galuspetry; azi Galoşpetreu, judeţul Bihor) – a. nume compus: Galos (?) + Petreu / Petri / Petury (Petrus

– Petru); b. comitatul Bihor; c. 1291 – 1294 – 1369; d. DIR.C.II.(XIII), doc. 381; DIR.C.II.(XIV), doc. 37; DIR.C.IV.(XIV), doc. 71; DRH.C.XII, doc. 341; DRH.C.XIII, doc. 373, 379; e. possessione.

480. Horuathpeturpeturfalua (Petrovaselo, judeţul Timiş) – a. nume complex: horuath (probabil horvát – croat) + Petur (Petru) + falua (falva – satul lui...) – Satul lui Petru Croatul; b. comitatul Timiş; c. 1359; d. DRH.C.XI, doc. 400; e. possessione.

481. Kechkezevepeturpeturhaza (cu variantele: Peturfalua, Peturfolua; azi Petrisat, judeţul Alba) – a. nume complex: kechkezeve (?) + Petur (Petru) + haza (casa lui...); sau nume compus: Petur + falua (falva – satul lui...) – Satul lui Petru; b. comitatul Alba; c. 1332 – 1337 – 1372; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 56; DRH.C.X. doc. 21; DRH.C.XI, doc. 45; DRH.C.XIV, doc. 163, 167; e. aşeza-re; f. La 1351 apar Ladislaus şi Mychael, fi ii lui Johannis, fi ul lui Petrus de Peturfolua – DRH.C.X, doc. 21.

482. Mezeupetripetri (cu varianta: Petri; azi Petreşti, judeţul Satu Mare) – a. nume compus: mezeu (mezö – câmp) + Petrus – Câmpul lui Petru (?); b. comitatul Satu Mare; c. 1332 – 1337 – 1365; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 56; DRH.C.X, doc. 336; DRH.C.XII, doc. 435; e. aşezare.

483. Monte Sancti PetriPetri (cu variantele: Sancto Petro, Zempetur; azi Sânpetru, judeţul Braşov) – a. nume complex, de sfânt: monte (munte, deal) + sanctus (sfânt) + Petrus – Muntele Sfântului Petru; sau nume compus, de sfânt: zem (szent – sfânt) + Petur – Sfântu Petru; b. districtul Braşov / Ţara Bârsei (Terra Barza); c. 1240 – 1377; d. DIR.C.I, doc. 267; DRH.C.XIII, doc. 52, 433, 552; DRH.C.XIV, doc. 214; e. villa-sat.

484. PedlenPedlend (Pethlend) – a. nume compus (?); b. comitatul Cluj sau Turda (aşezare dispărută lângă Tureni, judeţul Cluj); c. 1351 – 1364; d. DRH.C.X, doc. 24, 25, 50; DRH.C.XII, doc. 154,

150

295; e. aşezare; f. În anul 1351 este menţionat un anume Petrus de Pethlend – DRH.C.X, doc. 50.

485. PeterPetermonostora (cu varianta: Peturmonostora; localitate în Ungaria) – a. nume compus: Peter (Petru) + monostora (mă-năstirea lui...) – Mănăstirea lui Petru; b. comitatul Cenad; c. 1375; d. DRH.C.XIV, doc. 359, 369; e. possessione.

486. PeterPeterteleke – a. nume compus: Peter (Petru) + teleke (pă-mântul lui...) – Pământul lui Petru; b. comitatul Cluj (aşeza-re dispărută lângă Mera, judeţul Cluj); c. 1366; d. DRH.C.XIII, doc. 16; e. aşezare.

487. PetePeteuossyan – a. nume compus: Pete (Petru) + uossyan (pro-babil se referă la satul Vossyan – Vărşand) – Petru Vossyan sau Petru de Vossyan; b. comitatul Zarand (aşezare dispărută lângă Vărşand, judeţul Arad); c. 1369; d. DRH.C.XIII, doc. 412; e. possessione; f. În document este amintit şi Petrus de Vossyan, care certifi că anumite informaţii capitlului bisericii din Arad, şi al cărui nume (sau al unui înaintaş de-al său), credem noi, a fost folosit la denumirea proprietăţii în cauză, Peteuossyan.

488. PethePethe (cu variantele: Pette, Pete; azi Petea, judeţul Satu Mare) – a. nume simplu: antroponim; b. comitatul Satu Mare; c. 1351 – 1363; d. DRH.C.X, doc. 73, 77, 221, 285, 296, 299; DRH.C.XI, doc. 53, 58, 80, 111, 309; DRH.C.XII, doc. 210; e. possessione; f. Pethe apare ca variantă a numelui Petrus încă din prima jumătate a secolului al XIII-lea – DIR.C.I.(XIV), doc. 264 (a. 1328).

489. PethePethelaka (cu varianta: Peteteluke; azi Petea, judeţul Cluj) – a. nume compus: Pethe (Petru) + laka (casa lui...) – Casa lui Pethe; ori Pete + teluke (teleke – pământul lui...) – Pământul lui Pete; b. comitatul Cluj; c. 1334 – 1344; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 218; DIR.C.IV.(XIV), doc. 235; e. possessione.

490. PethkPethk – a. nume simplu: antroponim (?); b. comitatul Zarand (aşezare dispărută pe teritoriul actualului judeţ Arad); c. 1369; d. DRH.C.XIII, doc. 412; e. aşezare.

491. PethlenPethlend (Petreni, judeţul Hunedoara) – a. nume simplu sau compus (?); b. comitatul Hunedoara; c. 1371; d. DRH.C.XIV, doc. 1; e. possessione.

151

492. PetrePetred (cu varianta: Petresd; Mezöpeterd, localiate în Ungaria) – a. nume simplu sau compus compus (?); b. comita-tul Bihor; c. 1332 – 1337; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 56; e. aşezare.

493. PetreePetree (cu variantele: Petri, Petre; azi Petroman, judeţul Timiş) – a. nume simplu: antroponim; b. comitatul Timiş; c. 1332 – 1337; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 56; e. aşezare.

494. PetresPetresfolua (Petriş, judeţul Bistriţa-Năsăud) – a. nume compus: Petres (Petrus) + folua (falva – satul lui...) – Satul lui Petru; b. districtul Bistriţa; c. 1311 – 1313; d. DIR.C.I.(XIV), doc. 142; e. sat.

495. PetriPetri – a. nume simplu: antroponim; b. comitatul Cluj (aşe-zări dispărute-?); c. 1370; d. DRH.C.XIII, doc. 575; e. possessi-onibus; f. În document este vorba despre două proprietăţi cu acelaşi nume, aparţinând până în acel moment cetăţii regale de la Almaş. Prin acest act regele Ludovic de Anjou donează cetatea cu toate folosinţele ei marelui vistier al reginei şi co-mite de Lippto, Georgius Bebek, păstrând însă pentru sine cele două posesiuni numite Petri.

496. PetriPetri (cu varianta: Pethry; azi Petreşti, judeţul Satu Mare) – a. nume simplu: antroponim; b. comitatul Satu Mare; c. 1323 – 1371; d. DIR.C.II.(XIV), doc. 144, 208; DIR.C.III.(XIV), doc. 199; DRH.C.X. doc. 9; DRH.C.XII, doc. 383; DRH.C.XIV, doc. 19, 30; e. aşezare.

497. PetriPetri (cu variantele: Petry, Petury; azi Petreu, judeţul Bihor) – a. nume simplu: antroponim; b. comitatul Bihor; c. 1219 – 1372; d. DIR.C.I, doc. 67/216; DIR.C.II.(XIII), doc. 123; DRH.C.X, doc. 9, 58, 285; DRH.C.XI, doc. 236; DRH.C.XIII, doc. 409; DRH.C.XIV, doc. 176; e. possessione; f. În documente este men-ţionat un anume Petew de Petry în anul 1351 (DRH.C.X, doc. 9, 58, 285) şi Petew de Petrii în 1372 (DRH.C.XIV, doc. 176), pro-babil fi ind vorba despre aceeaşi persoană sau despre tată şi fi u.

498. PeturPetur (cu varianta: Petri; Pócspetri, localitate în Ungaria) – a. nume simplu: antroponim; b. comitatul Szabolcs; c. 1221 – 1349; d. DIR.C.I.(XI–XIII), doc. 67/296; DIR.C.III.(XIV), doc. 690; e. aşezare.

152

499. PeturPeturd (Petreştii de Jos, judeţul Cluj) – a. nume simplu sau compus (?); b. comitatul Turda; c. 1332 – 1337; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 56; e. aşezare.

500. PeturPeturd (Klari, localitate în Serbia-?) – a. nume simplu sau compus (?); b. comitatul Torontal; c. 1332 – 1337; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 56; e. aşezare.

501. PeturPeturfolua (Petiş, judeţul Sibiu) – a. nume compus: Petur (Petru) + folua (falva – satul lui...) – Satul lui Petur; b. scaunul Şeica (Selk Stuhl); c. 1336 – 1361; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 283; DRH.C.XII, doc. 8; e. possessione.

502. PeturPeturlaka – a. nume compus: Petur (Petru) + laka (casa lui..., locuinţa lui...) – Casa lui Petur; b. comitatul Timiş (?) (aşezare dispărută); c. 1332 – 1337; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 56; e. sat.

503. PeturPeturlaka (Petrilaca de Mureş, judeţul Mureş) – a. nume compus: Petur (Petru) + laka (casa lui..., locuinţa lui...) – Casa lui Petur; b. comitatul Turda; c. 1332 – 1337; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 56; e. aşezare; f. În document aşezarea apare cu numele greşit de Peturlaba.

504. PeturPeturlaka (Petrilaca, judeţul Mureş) – a. nume compus: Petur (Petru) + laka (casa lui..., locuinţa lui...) – Casa lui Petur; b. comitatul Târnava; c. 1332 – 1337; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 56; e. aşezare.

505. PeturPeturlaka – a. nume compus: Petur (Petru) + laka (casa lui..., locuinţa lui...) – Casa lui Petur; b. comitatul Torontal (aşeza-re dispărută lângă Partoş, judeţul Timiş); c. 1370; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 56; DRH.C.X, doc. 52; DRH.C.XIII, doc. 538; e. pos-sessione; f. La 1351 este un Jacobus fi ul lui Petrus dictus Wadun de Peturlaka (DRH.C.X, doc. 52).

506. PetruPetruteleke – a. nume compus: Petru + teleke (pământul lui...) – Pământul lui Petru; b. comitatul Cluj (aşezare contopi-tă cu Sumurducu, judeţul Cluj); c. 1358; d. DRH.C.XI, doc. 291, 295; e. possessione; f. Aşezarea apare cu această denumire, Petruteleke, în transumpt – DRH.C.XI, doc. 295.

507. Sanctus PetrusPetrus (cu varianta: Ozdi Szentpeter; azi Sânpetru de Câmpie, judeţul Mureş) – a. nume compus, de sfânt – Sfântul Petru; şi nume complex: ozd (posibil localitatea Ozd,

153

azi în judeţul Mureş) + szent (sfânt) + Peter (Petru) – Sfântul Petru de Ozd (?); b. comitatul Cluj; c. 1348; d. DIR.C.IV.(XIV), doc. 619; DRH.C.XIII, doc. 52, 110, 433, 522; e. possessione.

508. Sanctus PetrusPetrus (cu variantele: Zenthpetur, Sentpeter, Zenthpeter; azi Sânpetru Almaşului, judeţul Sălaj) – a. nume compus, de sfânt: sanctus / zenth / sent (sfânt) + Petrus / Petur / Peter – Sfântu Petru; b. comitatul Dăbâca; c. 1350 – 1377; d. DIR.C.IV.(XIV), doc. 806; DRH.C.XIII, doc. 56, 492, 510, 575; DRH.C.XIV, doc. 2; 11; DRH.C.XV, doc. 145; e. aşeza-re; f. În document este menţionat un anume Th omas fi ul lui Gothard fi ul lui Petrus de Sancto Petro.

509. Sanctus PetrusPetrus (Sânpetru German, judeţul Arad) – a. nume compus, de sfânt: Sfântu Petru; b. comitatul Arad; c. 1332 – 1337; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 56; e. aşezare.

510. Sanctus PetrusPetrus – a. nume compus, de sfânt: Sfântu Petru; b. comitatul Timiş (aşezare dispărută); c. 1332 – 1337; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 56; e. aşezare.

511. Sanctus PetrusPetrus (Sânpetru de Câmpie, judeţul Cluj) – a. nume compus, de sfânt: Sfântu Petru; b. comitatul Cluj; c. 1334 – 1344; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 194; DIR.C.IV.(XIV), doc. 228; e. aşezare.

512. Sub castro PetriPetri (Săsciori, judeţul Alba) – a. nume complex: sub + castro (cetate) + Petrus – Sub cetatea lui Petru; b. co-mitatul Alba; c. 1317 – 1320 – 1324; d. DIR.C.I.(XIV), doc. 252; DIR.C.II.(XIV), doc. 241; e. aşezare-cetate.

513. Villa PetriPetri (cu variantele: Peterfalua, Peterfolua, Petherfolua; azi Petreşti, judeţul Alba) – a. nume compus: villa / falua (sat / satul lui...) + Petrus / Peter – Satul lui Petru; b. scaunul Sebeş; c. 1309 – 1374; d. DIR.C.I.(XIV), doc. 103, 252; DIR.C.II.(XIV), doc. 309, 311, 312, 600, 623; DIR.C.III.(XIV), doc. 56, 499; DIR.C.IV.(XIV), doc. 309; DRH.C.X, doc. 13; DRH.C.XII, doc. 307, 357; DRH.C.XIII, doc. 345, 423; DRH.C.XIV, doc. 313; e. villa-sat, possessione; f. La 1351 este amintit un Pethew, fi ul lui Nicolaus de Petri – DRH.C.X, doc. 13. Apoi, într-un act din 1364 este menţionat Petrus, fi ul lui Johannes de Peterfalua – DRH.C.XII, doc. 357.

154

Pons514. PonsPonsteleke (cu variantele: Poosteleke, Poustelke, Powstelke;

azi Păucea, judeţul Sibiu) – a. nume compus: Pons + teleke (pământul / terenul lui...) – Pământul lui Pons; b. comitatul Târnava; c. 1373 – 1375; d. DRH.C.XIV, doc. 289, 314, 320, 386, 392, 437; e. possessione.

Pouka515. PokaPokatelke (Păingeni, judeţul Mureş) – a. nume compus:

Poka + telke (terenul/pământul lui...) – Pământul lui Poka; b. comitatul Turda; c. 1347; d. DIR.C.IV.(XIV), doc. 501; e. aşezare-pământ.

516. Villa PokaPoka (cu variantele: Poukafalua, Pokafalua, Pokafolva; azi Păuca, judeţul Sibiu) – a. nume compus: villa (sat) + Poka; sau Pouka/Poka + falua/folva (falva – satul lui...) – Satul lui Poka; b. comitatul Alba; c. 1328 – 1372; d. DIR.C.II.(XIV), doc. 494, 502; DIR.C.IV.(XIV), doc. 584; DRH.C.XIV, doc. 107; e. possessione; f. Satul mai era numit şi Ladnuk şi Kyssebkerethnuk – DIR.C.IV.(XIV), doc. 584 (a. 1347). În 1372 este menţionat un Pouka de Poukafalua – DRH.C.XIV, doc. 107.

Pousa517. PousaPousafalva – a. nume compus: Pousa + falva (satul lui...) –

Satul lui Pousa; b. comitatul Zarand (aşezare dispărută în apropiere de Recaş, judeţul Timiş); c. 1364; d. DRH.C.XII, doc. 334; e. falu-sat.

518. PovsaPovsa (Păuşa, judeţul Bihor) – a. nume simplu: antroponim (Pousa); b. comitatul Bihor; c. 1332 – 1337; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 56; e. aşezare.

Rad519. RadRad – a. nume simplu: antroponim; b. comitatul Caraş (?)

(aşezare probabil dispărută); c. 1370; d. DRH.C.XIII, doc. 511; e. villa-sat; f. Este menţionat un anume Rad din satul Rad.

155

Certitudinea denumirii satului şi a personajului cu acelaşi nume este pusă oarecum sub semnul întrebării, deoarece au existat unele lacune în text – DRH.C.XIII, p. 774, n. 4.

Ramacha¹⁰³520. RamachaRamacha – a. nume simplu: antroponim; b. scaunul Rupea

(Reps Stuhl) (aşezare dispărută lângă Rupea, judeţul Braşov); c. 1363; d. DRH.C.XII, doc. 198; e. possessione.

521. RamachaRamachahaza (localitate în Ungaria) – a. nume compus: Ramacha + haza (casa lui...) – Casa lui Ramacha; b. comitatul Satu Mare (?); c. 1355; d. DRH.C.X, doc. 291; 296; e. aşezare.

Reidold522. Villa RenuoldiRenuoldi (cu variantele: Radnotfalva, Radnaldfalua;

azi Iernuţeni, judeţul Mureş) – a. nume compus: villa (sat) + Renuold (Reinold) sau Radnot / Radnald + falua / falva (satul lui...) – Satul lui Renuold; b. comitatul Turda; c. 1332 – 1337; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 56, 218; e. villa-sat; f. În 1334 sunt menţionaţi Demetrius, Ladislaus, Dominicus, Johannes şi Nicolaus, fi ii lui Radnold, fi ul lui Demetrius de Radnotfalva – DIR.C.III.(XIV), doc. 218.

Rosalia523. RossalRossal (cu variantele: Rusal, Basal, Rosaly; azi Rozsály,

localitate în Ungaria) – a. nume simplu: antroponim (Rosalia); b. comitatul Satu Mare; c. 1323 – 1358; d. DIR.C.II.(XIV), doc. 144, 208; DIR.C.III.(XIV), doc. 56, 199; DIR.C.IV.(XIV), doc. 794; DRH.C.X, doc. 193, 220; DRH.C.XI, doc. 187, 197, 198, 202, 290, 322; e. aşezare; f. Antropotoponimul este destul de des menţionat în documentele perioadei 1323 – 1358, deoarece un anume Gregorius de Rusal, iar apoi Georgius, fiul lui, au fost vicecomiţi de Satu Mare vreme de câţiva ani.

103 Cu rolul de antroponim, Ramacha este întâlnit în două documente din anii 1343 – DIR.C.IV.(XIV), doc. 156 şi 1380 – DRH.C.XV, doc. 500.

156

Rudolf524. RadalphRadalph (cu variantele: Radolf, Radalf; localitate în Ungaria)

– a. nume simplu: antroponim; b. comitatul Satu Mare; c. 1352 – 1380; d. DRH.C.X, doc. 134, 135, 215, 219; DRH.C.XI, doc. 100, 18, 21, 48, 513; DRH.C.XV, doc. 512; e. possessione.

Salamon – Solomon525. SolomonSolomon (localitate în Ungaria) – a. nume simplu: antro-

ponim; b. comitatul Bihor; c. 1291 – 1294; d. DIR.C.II.(XIII), doc. 381; e. aşezare.

526. Satul lui SalamonSalamon (localitate în Ungaria) – a. nume com-pus; b. comitatul Hajdu (aşezare dispărută aproape de Hajduböszörmény, Ungaria); c. 1222; d. DIR.C.I.(XI–XIII), doc. 67/326; e. sat.

Samson527. SamsunSamsun (Hajdusamson, localitate în Ungaria) – a. nume sim-

plu: antroponim; b. comitatul Bihor; c. 1291 – 1294; d. DIR.C.II.(XIII), doc. 381; e. aşezare.

528. SamsonSamson (Şamşud, judeţul Sălaj) – a. nume simplu: antropo-nim (?); b. comitatul Solnoc Interior; c. 1349 – 1359; d. DIR.C.IV.(XIV), doc. 691; DRH.C.XI, doc. 373; e. aşezare.

529. SamsonSamsond (Şincai, judeţul Mureş) – a. nume simplu sau com-pus (?); b. scaunul Mureş; c. 1332 – 1337; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 56; e. aşezare.

Sara530. ZaraZarafolua (cu varianta: Sarafola; azi Saravale, judeţul Timiş)

– a. nume compus: Zara / Sara + folua (falva – satul lui...) – Satul Sarei (?); b. comitatul Cenad; c. 1332 – 1337; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 56; e. sat.

Sarolta (?)531. SariSari (Şauaieu, judeţul Bihor) – a. nume simplu: antro-

ponim (?); b. comitatul Bihor; c. 1216; d. DIR.C.I.(XI–XIII), doc. 67/159; e. aşezare; f. Este posibil ca Sari să fi e o prescurtare

157

a numelui Sarolta, în ziua de azi fi ind folosit acest diminutiv printre maghiari.

Saul532. SaulSaul (localitate în Ungaria) – a. nume simplu: antroponim;

b. (?); c. 1181; d. DIR.C.I.(XI–XIII), doc. 13; e. aşezare.533. SaulSaulhida – a. nume compus: Saul + hida (podul lui...) – Podul

lui Saul; b. comitatul Bihor (aşezare dispărută); c. 1332 – 1337; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 56; e. aşezare.

Sava534. ZawaZawa (cu variantele: Zaua, Zava; azi Sava, judeţul

Cluj) – a. nume simplu: antroponim; b. comitatul Dăbâca; c. 1318 – 1380; d. DIR.C.I.(XIV), doc. 331, 396; DIR.C.III.(XIV), doc. 125; DIR.C.IV.(XIV), doc. 112; DRH.C.X, doc. 105, 184; DRH.C.XI, doc. 24; DRH.C.XIV, doc. 67; DRH.C.XV, doc. 449; e. possessione, terra-pământ.

Scemluk / Zemlek / Zemluk535. ScemlukScemlukhaza (cu variantele: Scemlekhaza, Zemplek,

Zemplekhaza; azi Semlac, judeţul Arad) – a. nume com-pus: Scemluk + haza (casa lui...) – Casa lui Scemluk; b. co-mitatul Cenad; c. 1346 – 1380; d. DIR.C.IV.(XIV), doc. 477; DRH.C.XV, doc. 411, 513; e. possessione; f. Este menţionat un anume Scemluk / Zemlek / Zemluk (ante 1346), al că-rui fi i vând moşia lor de moştenire, numită Scemlukhaza

– DIR.C.IV.(XIV), doc. 477. Apoi, în documentul 513 din DRH.C.XV este amintit Zemplek, care a deţinut în trecut proprietatea sau o parte din ea.

Schobolo (?)536. SchoboloSchobolotelky – a. nume compus: Schobolo + telky (telke –

pământul lui...) – Pământul lui Schobolo (?); b. comitatul Dăbâca (aşezare dispărută în zona localităţii Iclozel, judeţul Cluj); c. 1269; d. DIR.C.II.(XIII), doc. 109; e. pământ.

158

Simon – Simion537. Sancto SymoneSymone (Sânsimion, judeţul Harghita) – a. nume

compus, de sfânt: Sfântu Simion; b. scaunul Ciuc; c. 1332 – 1337; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 56; e. aşezare.

538. Sancto SymoneSymone (Sânsimion, judeţul Mureş) – a. nume com-pus, de sfânt: Sfântu Simion; b. scaunul Mureş; c. 1332 – 1337; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 56; e. aşezare.

539. Villa SimonSimonis (cu varianta: Simonteluke; azi Simioneşti, ju-deţul Bistriţa-Năsăud) – a. nume compus: villa (sat) + Simon

– Satul lui Simon; sau Simon + teluke (teleke – pământul lui...) – Pământul lui Simon; b. comitatul Dăbâca; c. 1215 – 1323; d. DIR.C.I.(XI–XIII), doc. 67/134; DIR.C.I.(XIV), doc. 367; DIR.C.II.(XIV), doc. 177; e. villa-sat, possessione.

Sima / Simian¹⁰⁴540. SymaSyma (cu varianta: Symand; azi Csengersima, localitate în

Ungaria) – a. nume simplu: antroponim; b. comitatul Satu Mare (Szatmár); c. 1327 – 1330; d. DIR.C.II.(XIV), doc. 458, 609; e. possessione.

541. SymianSymian (Şimian, judeţul Bihor) – a. nume simplu: antropo-nim (?); b. comitatul Bihor; c. 1332 – 1337; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 56; e. aşezare.

542. SymyanSymyan (Kállósemjen, localitate în Ungaria) – a. nume sim-plu: antroponim (?); b. comitatul Szabolcs; c. 1327; d. DIR.C.II.(XIV), doc. 476; e. aşezare.

104 În ce priveşte acest nume, Syma / Symian, este neclar dacă reprezintă o deformare sau o altă formă a lui Simion ori este un antroponim de sine stătător. În susţinerea ultimei afi rmaţii contribuie şi faptul că atât Syma, cât şi Symian apar în documentele referitoare la Transilvania cu rol de antro-ponim, primul încă din 1138 (scris Sima) – DIR.C.I.(XI–XIII), doc. 4, iar cel de-al doilea din 1325 – DIR.C.II.(XIV), doc. 330.De asemenea, apartenenţa unora dintre aceste toponime la grupul antro-po-toponimelor este nesigură, având în vedere faptul că pot să-şi aibă ori-ginea într-un alt termen. Cuvântul sima în limba maghiară are înţelesul de neted, plat, astfel putând face referire la un teren / pământ neted, plat, cum este, de altfel, acea zonă de câmpie din comitatele Satu Mare şi Bihor, în care se găsesc aşezările în cauză. Dar, în primul rând, mă refer la satul Syma.

159

543. SymaSymafalua – a. nume compus: Syma + falua (falva – satul lui...) – Satul lui Sima; b. comitatul Timiş (aşezare dispărută pe teritoriul judeţului Timiş); c. 1380; d. DRH.C.XV, doc. 487; e. possessione.

Stanislau544. StanizloStanizlo (cu variantele: Stanyzlo, Zanislou, Zanislaw,

Zanyzlav, Zanizlo, Zanyzlo, Ztanyzlou, Ztanizlow, Zanizlow; azi Sanislău, judeţul Satu Mare) – a. nume simplu: antropo-nim; b. comitatul Satu Mare; c. 1347 – 1370; d. DIR.C.IV.(XIV), doc. 500; DRH.C.X, doc. 97, 153, 220, 342; DRH.C.XI, doc. 1, 308, 320, 322, 354, 361, 367, 492, 494; DRH.C.XII, doc. 31, 109, 130, 260, 321, 383, 435; DRH.C.XIII, doc. 548; e. aşezare.

545. StanizlowStanizlowhaza (cu varianta: Stanislohaza) – a. nume compus: Stanizlow / Stanislo + haza (casa lui...) – Casa lui Stanislau; b. comitatul Arad (aşezare dispărută lângă Căprioara, judeţul Arad); c. 1360; d. DRH.C.XI, doc. 526, 529; e. possessione.

Stephanus – Ştefan546. EstephanEstephanfolua – a. nume compus: (E)Stephan + folua (fal-

va-satul lui...); b. comitatul Timiş (aşezare dispărută în zona localităţii Chizătău, judeţul Timiş); c. 1359; d. DRH.C.XI, doc. 400; e. possessione; f. Estephan ar putea să fi e grafi a gre-şită, „după ureche”, a numelui István (Ştefan-Stephanus).

547. EstifanEstifanhaza (Iştihaza, judeţul Mureş) – a. nume com-pus: Estifan + haza (casa lui...); b. comitatul Alba; c. 1379; d. DRH.C.XV, doc. 433; e. aşezare; f. Credem că şi în cazul lui Estifan este vorba despre scrierea „după ureche” de către no-tar a numelui István (Ştefan).

548. Sanctus StephanusStephanus (Ştefăneşti, judeţul Mureş) – a. nume compus, de sfânt: Sfântu Ştefan; b. scaunul Mureş; c. 1332 – 1337; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 56; e. aşezare.

549. Sanctus StephanusStephanus Prothomartyrus (cu varianta: Villa Sancti Stephani de promontorio Waradiensi) – a. nume complex, de sfânt: Sfântu Ştefan Protomartirul sau Satul Sfântului Ştefan din Dealul Orăzii; b. comitatul Bihor (aşezare dispărută din

160

Dealul Orăzii, judeţul Bihor); c. 1343 – 1374 – 1375; d. DIR.C.IV.(XIV), doc. 143; DRH.C.XIV, doc. 367 (Statuta Capituli Varadiensis); e. villa-sat.

550. SthepanSthepantelki – a. nume compus: Sthepan + telki (telke – pământul lui...) – Pământul lui Ştefan; b. comitatul Dăbâca (aşezare probabil dispărută); c. 1269; d. DIR.C.II.(XIII), doc. 109; e. telek-pământ; f. Nu este sigur dacă este vorba despre o aşezare.

551. Zent IstvanIstvanfewlde – a. nume complex, de sfânt: zent (szent – sfânt) + Istvan (Ştefan) + fewlde (földje – pământul lui...) – Pământul Sfântului Ştefan; b. comitatul Bihor (azi este topo-nim lângă localitatea Tămăşeu, judeţul Bihor); c. 1374 – 1375; d. DRH.C.XIV, doc. 367; e. terra-pământ; f. Este posibil ca în acest caz să nu fi e vorba de o fostă aşezare.

Stoian (?)552. EzthyenEzthyen (cu variantele: Iztyen, Eztyen; azi Stoiana, judeţul

Cluj) – a. nume simplu: antroponim-?; b. comitatul Solnoc Interior; c. 1344 – 1357; d. DIR.C.IV.(XIV), doc. 226, 242; DRH.C.XI, doc. 108; e. possessione; f. Poate că Eztyen este o formă a numelui Stoyan (Stoian), care apare documentar din 1360 – DRH.C.XI, doc. 482.

Stroia553. StroyaStroyafolwa – a. nume compus: Stroya + folwa (falva – sa-

tul lui...) – Satul lui Stroia; b. comitatul Hunedoara (aşeza-re dispărută lângă Jeledinţi, judeţul Hunedoara); c. 1366; d. DRH.C.XIII, doc. 39, 46; e. possessione; f. În documentul nr. 39 este menţionat cnezul Stroia de Stroyafolwa.

Szabolcs554. ZabouchZabouch (cu varianta: Zobolch; Săbolciu, judeţul Bihor) –

a. nume simplu: antroponim; b. comitatul Bihor; c. 1291 – 1294 – 1366; d. DIR.C.II.(XIII), doc. 381; DRH.C.XIII, doc. 61; e. possessione.

161

Tarca / Tarcha¹⁰⁵ (posibil poreclă – sobriquet)555. TarcaTarcahaza (cu varianta: Tarchahaza; alias Vndoteleke,

Ondoteleke) – a. nume compus: Tarca + haza (casa lui...) – Casa lui Tarca; sau Vndo / Ondo + teleke (pământul lui...) – Pământul lui Ondo; b. comitatul Cluj (aşezare dis-părută; fostă proprietate a oraşului Cluj); c. 1352 – 1377; d. DRH.C.X, doc. 142, 233; DRH.C.XV, doc. 157; e. possessi-one; f. Este posibil şi ca Vndo / Ondo să fi fost un nume de persoană, poate în legătură cu forma italiană a lui Otto, şi anume Odon.

556. TarchaTarcha (Tarcea, judeţul Bihor) – a. nume simplu: antropo-nim; b. comitatul Bihor; c. 1357 – 1364; d. DRH.C.XI, doc. 110, 318; DRH.C.XII, doc. 42, 185, 322; e. possessione.

557. TarchaTarcha – a. nume simplu: antroponim; b. comitatul Bihor (aşezare dispărută în zona localităţii Salonta, judeţul Bihor); c. 1357; d. DRH.C.XI, doc. 161; e. possessione, terra-pământ.

Tatamer – Tatomir558. Th athamerTh athamerhaza – a. nume compus: Th athamer + haza (casa

lui...) – Casa lui Tatomir; b. comitatul Hunedoara (aşeza-re dispărută); c. 1330; d. DIR.C.II.(XIV), doc. 587; e. casă, terra-pământ.

Th omas – Toma559. Sanctus Th omasTh omas (Sântoma, judeţul Arad) – a. nume compus,

de sfânt: Sfântu Toma; b. comitatul Arad; c. 1331; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 32; e. aşezare.

560. Sanctus Th omasTh omas (Tomeşti, judeţul Hunedoara) – a. nume compus, de sfânt: Sfântu Toma; b. comitatul Zarand; c. 1332 – 1337; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 56; e. aşezare.

105 Tarca este întâlnit în documente cu rolul de antroponim încă din anul 1213 – DIR.C.I.(XI–XIII), doc. 67/43. Referitor la numele Tarca trebuie preci-zat şi faptul că în limba maghiară tarka înseamnă pestriţ, astfel că antropo-toponimele pot fi e să-şi aibă originea într-o poreclă, fi e toponimele în cauză nu se încadrează în categoria antropotoponimelor.

162

561. Sanctus Th omasTh omas (Tămaşu, judeţul Harghita) – a. nume com-pus, de sfânt: Sfântu Toma; b. scaunul Odorhei; c. 1332 – 1337; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 56; e. aşezare.

562. Sanctus Th omasTh omas – a. nume compus, de sfânt: Sfântu Toma; b. comitatul Timiş (aşezare dispărută); c. 1332 – 1337; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 56; e. aşezare.

563. Sanctus Th omasTh omas (Sântămaş, judeţul Arad) – a. nume com-pus, de sfânt: Sfântu Toma; b. comitatul Arad (satul a dispă-rut, azi fi ind doar un cătun în judeţul Arad); c. 1332 – 1337; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 56; e. aşezare.

564. TamasTamas – a. nume simplu: antroponim; b. comitatul Bihor (?) (aşezare dispărută); c. 1332 – 1337; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 56; e. aşezare.

565. TamasTamasd – a. nume simplu sau compus (?); b. comitatul Satu Mare (?) (aşezare dispărută-?); c. circa 1169; d. DIR.C.I.(XI–XIII), doc. 10; e. villa-sat.

566. TamasTamasfolua (cu variantele: Th amasfolua, Th amasfalua, Th a-mas falu, Th amasfolwa; azi Tămaşa, judeţul Sălaj) – a. nume com pus: Tamas / Th amas (Th omas) + folua / falua / folwa (falva

– sa tul lui...) – Satul lui Toma; b. comitatul Cluj; c. 1358 – 1380; d. DRH.C.XI, doc. 214; DRH.C.XV, doc. 273, 301, 363, 473; e. sat.

567. TamasTamaspathaka (cu variantele: Th amaspataka, Tamaspataka; azi Tămăşasa, judeţul Hunedoara) – a. nume compus: Tamas / Th amas + pathaka / pataka (pârâul lui...) – Pârâul lui Toma; b. comitatul Hunedoara; c. 1326 – 1380; d. DIR.C.II.(XIV), doc. 408; DIR.C.IV.(XIV), doc. 8, 9; DRH.C.XI, doc. 124, 506; DRH.C.XV, doc. 451; e. possessione; f. Proprietatea se afl a în posesia unui anume Jacobus, fi ul lui Th omas de Rapolth, fi ind zălogită de către alte persoane, însă fără a se specifi ca data acestei zălogiri – DRH.C.XI, doc. 124.

568. TamasTamasteleke – a. nume compus: Tamas + teleke (pământul lui...) – Pământul lui Toma; b. comitatul Dăbâca (aşezare dis-părută în apropiere de Recea-Cristur, judeţul Cluj); c. 1356; d. DRH.C.XI, doc. 24; e. possessione, telek-pământ.

569. TamasTamastelke – a. nume compus: Tamas + telke (pământul lui...) – Pământul lui Toma; b. comitatul Târnava (aşezare

163

dispărută lângă localitatea Gogan judeţul Mureş); c. 1377; d. DRH.C.XV, doc. 180; e. telek / terra-pământ.

570. TamasyTamasy – a. nume simplu: antroponim; b. comitatul Bihor (aşezare dispărută în Ungaria); c. 1291 – 1294 – 1358; d. DIR.C.II.(XIII), doc. 381; DRH.C.XI, doc. 236; e. aşezare.

571. Th amasTh amashyda (cu varinata: Th omashida; azi Tămaşda, judeţul Bihor) – a. nume compus: Th amas / Th omas + hyda / hida (po-dul lui...) – Podul lui Toma; b. comitatul Zarand; c. 1332 – 1337

– 1341; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 56; DIR.C.IV.(XIV), doc. 59; e. aşezare.

572. Th amasTh amasvelge (cu varianta: Th amaswelge) – a. nume compus: Th amas + velge (völgye – valea lui...) – Valea lui Toma; b. co-mitatul Sibiu (aşezare dispărută / părăsită); c. 1337 – 1347; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 315; DIR.C.IV.(XIV), doc. 527; e. pos-sessione, terra-pământ; f. La momentul menţionării, proprie-tatea era lipsită de locuitori.

573. Th omasTh omasci (Tamási, localitate în Ungaria) – a. nume sim-plu sau compus (?): antroponim; b. comitatul Bihor; c. 1234; d. DIR.C.I.(XI–XIII), doc. 67/378; e. terra-pământ.

574. TumasTumas (cu variantele: Th amasi, Th amachi; azi Tămăşeu, judeţul Bihor) – a. nume simplu: antroponim; b. comitatul Bihor; c. 1219 – 1332 – 1337; d. DIR.C.I.(XI–XIII), doc. 67/185; DIR.C.III.(XIV), doc. 56; e. aşezare.

Tiburcius / Tiburtius575. TyborchTyborchteleke (cu variantele: Tyburchtelke, Th ybwrcztheleke,

Th yburch, Tyburch, Th yburczthelke, Th yburcztheleke, Tyburchteleke) – a. nume compus: Tyborch / Tyburch + te-leke (pământul lui...) – Pământul lui Tiburcius; b. comitatul Cluj (aşezare dispărută aproape de Chinteni, judeţul Cluj); c. 1347 – 1379; d. DIR.C.IV.(XIV), doc. 499; DRH.C.X, doc. 171, 354; DRH.C.XI, doc. 180, 356, 396, 402, 411, 453, 542, 545; DRH.C.XII, doc. 183, 184, 192, 202, 203; DRH.C.XV, doc. 320, 395, 426, 435, 442; e. terra-pământ; f. Proprietatea aparţinea Mănăstirii Sfi ntei Maria din Cluj-Mănăştur.

164

Timatius – Timotei (?)576. TymatiusTymatius (localitate în Ungaria) – a. nume simplu: antropo-

nim; b. comitatul Satu Mare; c. 1378; d. DRH.C.XV, doc. 285, 295; e. possessione.

Tivadar577. Th ywadarTh ywadarfalwa (localitate în Ucraina) – a. nume compus:

Th ywadar + falwa (falva – satul lui...) – Satul lui Tivadar; b. co-mitatul Ugocea (?); c. 1378; d. DRH.C.XV, doc. 281, 300; e. sat; f. În perioada contemporană Tivadar este folosit în România mai ales ca nume de familie, iar pe teritoriul Ungariei (sau la etnicii maghiari în general) atât pe post de prenume, cât şi ca nume de familie.

Tod578. TodTod (localitate în Ungaria) – a. nume simplu: antroponim;

b. comitatul Bihor; c. 1357; d. DRH.C.XI, doc. 194; e. possessi-one; f. O persoană purtând acest nume este menţionată în do-cumente încă în anii 1202 – 1203 – DIR.C.I.(XI–XIII), doc. 41.

Tonc / Tonch¹⁰⁶ (poreclă – sobriquet)579. TonchTonchaza (cu varianta: Tonchhaza; azi Tonciu, judeţul

Mureş) – a. nume compus: Tonch (poreclă) + haza (casa lui...) – Casa lui Tonch; b. comitatul Cluj; c. 1356 – 1358; d. DRH.C.XI, doc. 28, 214; e. possessione.

Turda / Torda / Th orda¹⁰⁷580. Th ordaTh ordas (Turdaş, judeţul Alba) – a. nume simplu: antro-

ponim (?); b. comitatul Alba; c. 1361; d. DRH.C.XII, doc. 40; e. possessione.

106 Am introdus în categoria numelor şi cuvântul Tonc / Tonch, deoarece apare cu rol de poreclă – DRH.XV, doc. 3. Este adevărat că persoana în cauză, Th omas dictus Tonch, este menţionată cu câţiva ani după referinţa făcută la aşezare, însă trebuie să luăm în calcul şi faptul că porecla putea să existe cu mai mult timp în urmă, fără însă a fi trecută şi într-un act ofi cial care să ajungă până la noi.107 Antroponimul Turda / Torda / Th orda apare încă din secolul al XI-lea (Po-pa-Lisseanu 1934, p. 90 – 91) şi anii 1202 – 1203 – DIR.C.I.(XI–XIII), doc. 41,

165

581. TordaTorda (cu variantele: Antiqua Torda, Th orda; azi oraşul Turda, judeţul Cluj) – a. nume simplu: antroponim; nume compus: Antiqua + Torda – Turda Veche; b. comitatul Turda; c. 1332 – 1337 – 1364; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 56; DRH.C.X, doc. 11 – 13, 29, 164 – 166, 213, 259, 260, 307 – 312, 337; DRH.C.XI, doc. 45, 46, 47, 48, 49, 125, 211, 216, 217, 220, 230, 237, 261, 273, 278, 291, 317, 397, 398, 445, 446, 518, 519, 521, 522, 523, 524, 525, 527; DRH.C.XII, doc. 202, 203, 273, 295; DRH.C.XIII, doc. 33, 35, 37, 43 – 52, 54 – 58, 90, 98, 158, 191, 246, 322 – 325, 328 – 331, 420, 434, 438, 441, 489, 505; DRH.C.XIV, doc. 113, 116 – 118, 120 – 124, 126 – 131, 195, 388, 389, 440; e. aşezare (şi comitat); f. Turda apare des în documentele vremii, deoarece voevozi şi vicevoevozi ai Transilvaniei au emis documente din această localitate.

582. TordaTordalaka – a. nume compus: Torda + laka (locuinţa / casa lui...) – Locuinţa / Casa lui Torda; b. comitatul Turda (aşe-zare dispărută lângă Câmpia Turzii, judeţul Cluj); c. 1357; d. DRH.C.XI, doc. 181; e. possessione.

583. Nova TordaTorda (Turda Nouă, azi cartier al oraşului Turda, jude-ţul Cluj) – a. nume compus: Nova + Torda – Turda Nouă; b. co-mitatul Turda; c. 1332 – 1337 – 1359; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 56; DRH.C.XI, doc. 407, 525; e. aşezare.

Urbanus – Urban584. UrbanusUrbanusteluk (cu varianta: Urbanus) – a. nume compus:

Urbanus + teluk (telek – pământ) – Pământul Urbanus; şi nume simplu: antroponim: Urbanus – Urban; b. comitatul Bihor (aşezare posibil dispărută); c. 1340; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 479; e. possessione.

Valentinus – Valentin585. Satul lui WalentWalent – a. nume compus (?); b. comitatul Bihor

(aşezare dispărută pe teritoriul Ungaria); c. 1291 – 1294; d. DIR.C.II.(XIII), doc. 381; e. sat.

iar apoi în secolul al XIV-lea – DIR.C.I.(XIV), doc. 397 (a. 1320) sau DRH.XV, doc. 178 (a. 1377).

166

Valkan / Velkan / Velkun¹⁰⁸ (Vulcanus – Vulcan)586. ValkanValkan Heges – a. nume compus: Valkan + heges (hegyes –

ascuţit, muntos); b. comitatul Cenad (aşezare dispărută lân-gă Vălcani, judeţul Timiş); c. 1369; d. DRH.C.XIII, doc. 410; e. possessione.

587. ValkanValkan Th ompa (Vălcani, judeţul Timiş) – a. nume com-pus: Valkan + thompa (tompa – tocit, în limba maghiară); b. comitatul Cenad; c. 1369; d. DRH.C.XIII, doc. 410; e. pos-sessione; f. Aşezarea Valcan era locuită de pecenegi. Există în Ungaria, în judeţul Bács-Kiskun, un oraş numit Tompa – cuvântul kun, care îi desemna pe cumani, poate şi pe pece-negi, poate sugera o legătură între cuvântul tompa/thompa şi aceste populaţii asiatice.

588. ValkanValkan Veg – a. nume compus: Valkan + veg (vég – capăt, fi -nal); b. comitatul Cenad (aşezare dispărută lângă Vălcani, ju-deţul Timiş); c. 1369; d. DRH.C.XIII, doc. 410; e. possessione.

589. Villa VelkanVelkani (cu varianta: Villa Wlkani; azi Vinerea, jude-ţul Alba) – a. nume compus: villa (sat) + Velkan – Satul lui Velkan; b. scaunul Sebeş; c. 1332 – 1337 (1335); d. DIR.C.III.(XIV), doc. 56; e. villa-sat.

590. WolquinWolquinlaka (Vulcan, judeţul Braşov-?) – a. nume com-pus: Wolquin + laka (locuinţa / casa lui...) – Locuinţa / Casa lui Wolquin; b. districtul Braşov (?); c. 1315; d. DIR.C.I.(XIV), doc. 227; e. possessione.

Vladislav591. BratyzloBratyzloff alwa – a. nume compus: Bratyzlo + ff alwa (falva –

satul lui...); b. comitatul Zarand (aşezare dispărută în apropi-ere de Recaş, judeţul Timiş); c. 1364; d. DRH.C.XII, doc. 334; e. villa-sat; f. Antroponimul Bratyzlou l-am întâlnit într-un document din 1370 – DRH.C.XIII, doc. 511.

108 Antroponimele care ar putea să sugereze apartenenţa la categoria nume-lor a lui Velkan sau Valkan, sunt Vulcanus – DIR.C.I.(XI–XIV), doc. 67/88 (a. 1214) şi Velkun – DRH.C.XII, doc. 167 (a. 1363).

167

Wasa592. WasaWasahaza – a. nume compus: Wasa + haza (casa lui...) – Casa

lui Wasa; b. comitatul Timiş (aşezare dispărută în apropriere de Recaş, judeţul Timiş); c. 1359; d. DRH.C.XI, doc. 400; e. pos-sessione; f. Antroponimul Wasa apare cu grafi a Wassa într-un documentat emis în anul 1214 – DIR.C.I.(XI–XIII), doc. 41.

Woriad (?)593. WoryadWoryadteleke – a. nume compus: Woryad + teleke (pământul

/ terenul lui...) – Pământul lui Woryad; b. comitatul Cluj (aşe-zare dispărută); c. 1326; d. DIR.C.II.(XIV), doc. 405; e. pământ.

Zeleus / Zeuleus¹⁰⁹594. ZeelewsZeelews (cu variantele: Zolews, Superiorem Zevleus; azi

Seleuş, judeţul Arad) – a. nume simplu: antroponim; b. comi-tatul Zarand; c. 1329 – 1332 – 1337; d. DIR.C.II.(XIV), doc. 553; DIR.C.III.(XIV), doc. 56; e. possessione.

595. ZeleusZeleus (cu variantele: Zeuleus, Sceuleus) – a. nume simplu: antroponim; b. comitatul Arad (aşezare dispărută în apropi-ere de Pecica, judeţul Arad); c. 1331 – 1356; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 47, 146; DIR.C.IV.(XIV), doc. 520; DRH.C.XI, doc. 19, 104, 164; e. possessione.

596. ZeleusZeleus (Sevliuš, localitate în Uncraina) – a. nume sim-plu: antroponim; b. comitatul Ugocea; c. 1332 – 1337 – 1358; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 56; DRH.C.XI, doc. 333; e. aşezare.

597. ZeuleusZeuleus (Seleuş, judeţul Bihor) – a. nume simplu: antro-ponim; b. comitatul Bihor; c. 1332 – 1337 – 1340; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 56, 504; e. aşezare.

Zoltan – Zoltán598. ZoltanZoltan (Mihai Viteazul, judeţul Mureş) – a. nume simplu:

antroponim; b. comitatul Alba; c. 1361; d. DRH.C.XII, doc. 8; e. possessione.

109 În anul 1288 este amintit un iobag din comitatul Bihor, care purta nume-le de Zeleus – DIR.C.II.(XIII), doc. 336.

168

Zombor (Zsombor)599. SomborSombor (cu variantele: Sumbur, Sombur) – a. nume simplu:

antroponim; b. comitatul Alba (aşezare dispărută lângă Bixad, judeţul Covasna); c. 1342 – 1366; d. DIR.C.IV.(XIV), doc. 97, 728, 735; DRH.C.XI, doc. 394, 406; DRH.C.XIII, doc. 43, 65, 119; e. possessione.

600. SumburSumbur (cu varianta: Zumbur; azi Jimborul Săsesc, jude-ţul Bistriţa-Năsăud) – a. nume simplu: antroponim; b. comi-tatul Dăbâca (temporar şi în comitatul Cluj); c. 1332 – 1337; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 56; e. aşezare.

601. SumburSumbur (cu varianta: Sombor; azi Zimbor, judeţul Sălaj) – a. nume simplu: antroponim; b. comitatul Cluj; c. 1332 – 1337

– 1362; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 56, 145; DIR.C.IV.(XIV), doc. 237; DRH.C.XII, doc. 97; e. sa aşezare.

602. ZomborZombor (localitate în Ungaria) – a. nume simplu: antropo-nim; b. comitatul Cenad; c. 1360; d. DRH.C.XI, doc. 104, 526, 529; e. possessione.

603. ZomburZombur – a. nume simplu: antroponim; b. comitatul Timiş (aşezare dispărută în zona localităţii Sânandrei, judeţul Timiş); c. 1332 – 1337; d. DIR.C.III.(XIV), doc. 56; e. aşezare.

169

BIBLIOGRAFIER

r

Baltag 2004 – Gheorghe Baltag, Aşezări şi tipuri de locuinţe din bazinul Târnavei Mari între sec. III–X d.Hr., în Revista Bistriţei, 18, 2004, p. 139 – 193.

Bély 2004 – Lucien Bély, Le Mont-Saint-Michel. Monastére et citadelle, Ėditions Ouest-France, Rennes, 2004 (seconde édition).

Bova 2007 – Giancarlo Bova, Between History and Town-Planning: Romania, Russians, Greeks, Hungarians ans Saracens in Terra di Lavoro during the Middle Ages, în Th eoretical and Empirical researches in urban Management, Year 2, Number 4, 2007 / Cercetări practice şi teoretice în Managementul Urban, Anul 2, Nr. 4, 2007.

Bureţea 1994 – Emilian N. Bureţea, Contribuţii la studiul topo-nimiei româneşti, Editura Universitaria, Craiova, 1994.

Bureţea 1996 – Emilian N. Bureţea, Cu privire la unele nume de locuri româneşti de origine antroponimică, în Studii şi cercetări de onomastică, anul II, nr. 2, Craiova, 1996, p. 229-233.

Butnaru 2011 – Daniela Butnaru, Aspects of the Formation of Toponyms from the Neamţ River Basin, în Philologica Jassyensia, An VII, Nr. 1 (13), 2011, p. 93–116.

Chavarria Vargas 2007 – Juan Antonio Chavarria Vargas, Onomástica arabo-beréber en la toponimia de Castilla-La Mancha: Guadalajara, în Anaquel de Estudios Árabes, vol. 18, 2007.

Conea 1993 – Ion Conea, Vrancea: geografi e istorică, toponimie şi terminologie geografi că, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1993.

Creţan 2007 – Remus Creţan, Banat Toponymy – a short view on the origins of settlements in the eastern part of Timişoara,

170

în Review of Historical Geography and Toponomastics, vol. II, nr. 3 – 4, 2007, p. 45–56.

Dimitrova–Todorova 1999 – Liljana Dimitrova–Todorova, Die Personennamen in der bulgarische Toponymie, in Onomastik. Akten des 18. Internationalen Kongresses für Namenforschung. Trier, 12.–17. April 1993. Personennamen und Ortsnamen, Band IV, In Zusammenarbeit mit Th orsten Andersson, herausgegeben von Dieter Kremer, Max Niemeyer Verlag, Tübingen, 1999, p. 64–68.

Dincă 2009 – Adinel Dincă, Antroponimul angelofor Mihail în onomastica transilvană până la 1350. Puncte de vedere şi refl ecţii, în Anuarul Institutului de Istorie „George Bariţiu” din Cluj-Napoca al Academiei Române, tom XLIX, 2010, p. 349–360.

DIR.Introducere – Documente privind Istoria României. Introducere, Vol. I–II, Editura Academiei Republicii Populare Române, Bucureşti, 1956.

DIR.C.I.(XI–XIII) – Documente privind Istoria României, C. Transilvania, Veacul: XI, XII şi XIII, Vol. I (1075 – 1250), Editura Academiei Republicii Populare Române, Bucureşti, 1951.

DIR.C.II.(XIII) – Documente privind Istoria României, C. Transilvania, Veacul XIII, Vol. II (1251 – 1300), Editura Academiei Republicii Populare Române, Bucureşti, 1952.

DIR.C.I.(XIV) – Documente privind Istoria României, C. Transilvania, Veacul XIV, Vol. I (1301 – 1320), Editura Academiei Republicii Populare Române, Bucureşti, 1953.

DIR.C.II.(XIV) – Documente privind Istoria României, C. Transilvania, Veacul XIV, Vol. II (1321 – 1330), Editura Academiei Republicii Populare Române, Bucureşti, 1953.

DIR.C.III.(XIV) – Documente privind Istoria României, C. Transilvania, Veacul XIV, Vol. III (1331 – 1340), Editura Academiei Republicii Populare Române, Bucureşti, 1954.

DIR.C.IV.(XIV) – Documente privind Istoria României, C. Transilvania, Veacul XIV, Vol. IV (1341 – 1350), Editura Academiei Republicii Populare Române, Bucureşti, 1955.

171

Drăganu 1928 – Nicolae Drăganu, Toponimie şi istorie, Institutul de Arte Grafi ce Ardealul, Cluj, 1928.

Drăganu 1933 – Nicolae Drăganu, Românii în veacurile IX–XIV pe baza toponimiei şi a onomasticei, Imprimeria Naţională, Bucureşti, 1933.

DRH.C.X – Documenta Romaniae Historica, C. Transilvania, Vol. X (1351 – 1355), Editura Academiei Republicii Socialiste România, Bucureşti, 1977.

DRH.C.XI – Documenta Romaniae Historica, C. Transilvania, Vol. XI (1356 – 1360), Editura Academiei Republicii Socialiste România, Bucureşti, 1981.

DRH.C.XII – Documenta Romaniae Historica, C. Transilvania, Vol. XII (1361 – 1365), Editura Academiei Republicii Socialiste România, Bucureşti, 1985.

DRH.C.XIII – Documenta Romaniae Historica, C. Transilvania, Vol. XIII (1366 – 1370), Editura Academiei Române, Bucureşti, 1994.

DRH.C.XIV – Documenta Romaniae Historica, C. Transilvania, Vol. XIV (1371 – 1375), Editura Academiei Române, Bucureşti, 2002.

DRH.C.XV – Documenta Romaniae Historica, C. Transilvania, Vol. XV (1376 – 1380), Editura Academiei Române, Bucureşti, 2006.

DRH.D.I – Documenta Romaniae Historica, D. Relaţii între Ţările Române, Vol. I (1222 – 1456), Editura Academiei Republicii Socialiste România, Bucureşti, 1977.

Fehértói 2004 – Katalin Fehértói, Onomasticon Hungaricum. Nomina propria personarum aetatis Arpadianae (1000 – 1301) / Árpád-kori személynévtár (1000 – 1301), Akadémiai Kiadó, Budapest, 2004.

Frigyes 1888 – Pesty Frigyes, Magyarország helynevei, I, Magyar Tudományos Akadémia, Budapest, 1888.

Gesta Hungarorum – Anonymi Bele Regis Notarii, Gesta Hungarorum, în G. Popa–Lisseanu, Izvoarele Istoriei Românilor, Editura Bucovina, Bucureşti, 1934.

172

Gordón Peral, Ruhstaller 1999 – Maria Dolores Gordón Peral, Stefan Ruhstaller, Nombres personales femeninos de diff usion local basados en nombres de lugar, în Onomastik. Akten des 18. Internationalen Kongresses für Namenforschung. Trier, a2.-17. April 1993. Personennamen und Ortsnamen, Band IV, In Zusammenarbeit mit Th orsten Andersson, hereausgegeben von Dieter Kremer, Max Niemeyer Verlag, Tübingen, 1999, p. 20–37.

Györff y 1994 – György Györff y, King Saint Stephen of Hungary, Columbia University Press, New York, 1994.

Ionescu 1984 – Christian Ionescu, Toponime de origine antroponimică, în Studii şi cercetări lingvistice, an XXXV, nr. 3, Bucureşti, 1984, p. 198–202.

Iordan 1963 – Iorgu Iordan, Toponimia românească, Editura Academiei R.P.R., 1963.

Kremer 1988 – D. Kremer, Onomástica e Historia de la Lengua, în Actas del I Congreso Internacional de Historia de la Lengua Espaňola, Madrid, 1988, p. 1583 – 1612.

Le Bras 2002 – Florence le Bras, La Bible des Prénoms, Marabout, 2002.

Lefebvre-Teillard 1990 – Anne Lefebvre-Teillard, Le nom. Droit et histoire, Presses Universitaires de France, 1990.

Legenda S. Gerhardi Episcopi – Scriptores Rerum Hungaricarum, Academia Litter. Hungarica atque Societate Histor. Hungarica in partem impensarum venientibus Typographiae Reg. Universitatis Litter. Hung. sumptibus, Budapestini, MCMXXXVIII, vol. II.

Loşonţi 2000 – Dumitru Loşonţi, Toponime româneşti care descriu forme de relief, Editura Clusium, Cluj-Napoca, 2000.

Mattisson 1999 – Ann-Christin Mattisson, Women’s names in Swedish place names”, Onomastik. Akten des 18. Internationalen Kongresses für Namenforschung. Trier, 12.-17. April 1993. Personennamen und Ortsnamen, Band IV, In Zusammenarbeit mit Th orsten Andersson,

173

herausgegeben von Dieter Kremer, Max Niemeyer Verlag, Tübingen, 1999, p. 13–19.

Melefors 1999 – Evert Melefors, Personal names in relation to place names in Gotland (Sweden), în Onomastik. Akten des 18. Internationalen Kongresses für Namenforschung. Trier, 12.-17. April 1993. Personennamen und Ortsnamen, Band IV, In Zusammenarbeit mit Th orsten Andersson, herausgegeben von Dieter Kremer, Max Niemeyer Verlag, Tübingen, 1999, p. 4–7.

Nicolae, Suditu 2008 – Ion Nicolae, Bogdan Suditu, Toponimie românească şi internaţională, Bucureşti, Editura Meronia, 2008.

Sălăgean 2007 – Tudor Sălăgean, Transilvania în a doua jumătate a secolului al XIII-lea, Academia Română. Centrul de Studii Transilvane, Cluj-Napoca, 2007.

Seibicke 1996 – Wilfried Seibicke, Historiches Deutsches Vornamenbuch, Band 1 – 4, Walter de Gruiter – Berlin – New York, 1996.

Stahl 1998 – Henri H. Stahl, Satele devălmaşe, Editura Cartea Românească, (Ediţia a doua, revăzută), 1998.

Suciu 1967 – 1968 – Coriolan Suciu, Dicţionar istoric al localităţilor din Transilvania, Vol. I–II, Iaşi, Editura Academiei R.S.R., 1967–1968.

Szabó 2003 – Attila M. Szabó, Erdély, Bánság és Partium történeti és közigazgatási helységnévtára / Dicţionarul istoric şi administrativ al localităţilor din Transilvania, Banat, Crişana şi Maramureş, I–II, Csíkszereda / Miercurea Ciuc, Pro-Print Könyvkiadó, 2003 (Ediţie virtuală).

Szili, Csillag 2008 – Péter Szili, Imre Csillag, Dicţionar Român-Maghiar / Maghiar-Român, Constanţa, Editura Steaua Nordului, 2008.

Şodolescu-Silvestru 1996 – Elena Şodolescu-Silvestru, Raportul dintre antroponime şi toponime sub aspect etimologic, în Studii şi cercetări de onomastică, anul II, nr. 2, Craiova, 1996, p. 297 – 302.

174

Tomescu 1999 – Domniţa Tomescu: Typologie des noms de personnes roumains issues de noms de lieux, în Onomastik. Akten des 18. Internationalen Kongresses für Namenforschung. Trier, 12.-17. April 1993. Personennamen und Ortsnamen, Band IV, In Zusammenarbeit mit Th orsten Andersson, herausgegeben von Dieter Kremer, Max Niemeyer Verlag, Tübingen, 1999, p. 137–141.

Turcuş 2001a – Şerban Turcuş, Sfântul Scaun şi românii în secolul al XIII-lea, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2001.

Turcuş 2001b – Şerban Turcuş, Sinodul general de la Buda, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2001.

Turcuş 2009a – Şerban Turcuş, Biserica Romană şi reglementarea impunerii numelui în Transilvania în a doua jumătate a secolului al XIII-lea, în Studia Universitatis Babeş-Bolyai. Th eologia Catholica, 4, 2009, p. 109 – 126.

Turcuş 2009b – Şerban Turcuş, L’anthroponymie chrétienne dans le Registre d’Oradea, în Transylvanian Review, Vol. XVIII, No. 4, 2009, p. 90 – 101.

Turcuş et Alii 2011 – Şerban Turcuş, Adinel Dincă, Mihai Hasan, Victor Vizauer, Antroponimia în Transilvania medievală (secolele XI–XIV). Evaluare statistică, evoluţie, semnifi caţii, Editura Mega, Cluj-Napoca, 2011.

Vizauer 2008 – Victor V. Vizauer, Aşezări şi locuinţe medievale timpurii în Transilvania (sec. VI/VII – IX/X), Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 2008.

Vizauer 2010 – Victor V. Vizauer, Antroponimia feminină din Transilvania în secolul al XIII-lea. Opinii introductive, în Acta Musei Napocensis, 47/II, 2010, p. 51 – 60.

Wenzel 1860 – Gusztáv Wenzel, Codex Diplom. Arpadianus Continuatus / Monumenta Hungariae Historica, Pest, Magyar Tudományos Akademia, VI, 1860.