Marius Ciocănel

Verde Caşmir POEZIE – Volum de debut

Mangalia 2010

Marianei

ocean de iubire

în care neliniştea mea

înoată liber

2

Marius Ciocănel incită prin acest volum şi copleşeşte magic.

Asistăm iată la debutul unui scriitor matur, pregătit să răspundă oricărui sistem de gândire şi marilor întrebări. Intuitiv cunoscător al marilor taine, iniţiat în arta evoluţiei, scriitorul este o dublă stea arzând în poeme, asemeni marilor luptători maeştri arzând între viaţă şi neviaţă.

Volumul de debut ”Verde caşmir” se înalţă la o sacră de dimensiune mesianică şi reflectă o conştiinţă care crede în evoluţia prin artă şi, mai ales, prin poezie. Marius Ciocănel este autentic şi impresionează prin poezia sa echilibrată, minuţios filigramată. Monologul interior este înalt, spiritualizat.

Sacrificiul poetului vine ca o exorcizare a tainelelor care-l locuiesc şi-i sfinţesc trecerea, prin poezii vindecătoare, acuzatoare, cotropitoare, armonioase.

O stare de lumină pură verde caşmir se revarsă spre noi toţi prin acest volum de poezie.

EMILIA DABU

3

POTECI CU KANJI

Celei în dar

Nu vezi că te iubesc?

te iubesc, ce să fac?

De-am ajuns să vorbesc pe la uşi:

„n-o să vi”,”o să vină”

„nu suna”, „ ai răbdare”

şi de-atâta aşteptare

mi-am făcut biblioteca hamac

gândurile mi-au umplut toată marea:

gânduri delfini

gânduri haluşi

gânduri focă

4

mă mişună trăncănind în adânc

noroc cu cărţile că mi le mai strâng

(cărţile sunt năvoadele mele de lumină

dar şi foale cu coperţi prin care respir

în lumea asta senilă ce mă sufocă)

poate că totuşi vii

poate că vine…poate că vii…

Uite, ţi-am însemnat toate potecile

cu kanji

îţi scriu numele prin toată casa

îl caligrafiez

cu litere mari

5

şi cu litere mici

“ În pădure la Băneasa

aveau casă trei pitici

vine pupă…”

Tu vezi că deja deviez?

m-am sărit complet de pe şine

… şi mi-e inima…of…Doamne…

mi-e inima gata să se rupă

după tine1

1 21 apr 2010

6

‘OM VEDEA

‘Om vedea

mi-am spus

gândurile

le-am strâns

caier de lână

doar un fir

voi mai toarce

pe fus

‘Om vedea

ce voi face

deocamdată

peste partea asta

de lume

7

voi suna

blând

a pace

‘Om vedea

ce va fi

mai întâi

vreau pământul

să se odihnească

mintea

să-nveţe din nou

să se mire

iar cerul să crească

să pot ştii

8

‘Om vedea

ce-o să vină

e scris.

Mă întorc

în adânc

fermecat

şi m-aprind

potir

de lumină.

9

I shall see

I shall see

I said to myself

I gathered

the thoughts

in a flock

just one thread

I will spin

on the spindle

I shall see

What I’ll do

But for now

gently

I call

for peace

on this part

of the world

I shall see

What will be

But first

I want

the earth

to rest

the mind

to relearn

10

to wonder

And the sky to grow

So that I could know

I shall see

What times’ll come

So it is written

Bewitched

I go back

in the depts

and I ignite

as a cup

of light.

11

TERAPEUTICA

12

Nu ştiu ce caut

ce cercuri largi

tot mai largi

De sus

desenul bleumarin

se vede frumos

poate că visez

Deasupra mea

stai tu

cu un piramidon alb

şi-un pahar:

Ce mai faci?

Foarte prost

şi nimeni şi nimic

ca de coşmar

că nu mă pricep

Fluture-sss?

Floare-sss?

Vis-sss

Haaar?2

2 1975

Încă

În loc de răspuns

am ridicat o mână

în tăcere puteam atâtea să-ţi spun

un şir de cuvinte

ce se târau prin gură

urcau întrebător

pe-o nuieluşă de alun:

- Mă crezi că încă mai caut fântână

prin pustiul în care ne călătorim în comun?

ORBITOR

Mi-erade parcă un frigmă tăia la faţădespicând vene

un cer sta scursgata să cadăprin amurgul prelung

săpam nişte criptecu pana în mânălângă-un zid de cetate

şapte stări mici mormintepe hârtia-zăpadă

Adevărul şi CaleaBucuria şi PaceaUimire cu Vindecare

şi Iubire

aşa cum le primisempe toate de susaşa le-am pus

mai deloc atinsepuţin cercetate

cred că am privegheato vreme

jumătate răpus

şi m-am rugatîndelung

iertarea venindorbitor ca o nouă viaţă

PRECUM NARCIS

Precum Narcisaplecat peste-al malului lacmă privesc în poemele-mi limpezi

în vismă răsfăţ, mă întorc, mă desfacmai uşor decât vezidecât crezimai cuminte

odată plecat spre alt mal cerescpoemele-mi facal pomenii ospăţ

ce frumos ne vedeamprin sufletul luice tainic şi simplu păşeamde la inima sa

spre-a lui minte

PRIMUL TESTAMENT

Precum o reclamă la televizorcu mici şi beremi-am pus testamentul la vedere

poate aşa îmi va fi mai uşorsă-mi dărui prezentulpuţinilor ce văd şi ce l-or cere

parcă dorm mai multşi respir mai rarşi îmi e mai rece

las lucrurilecu mult dragsă vină şi să plece

The first will

As in a TV commercial

with steaks and with bear

I put my will where one can see it clear

Maybe this way it will be easier for me

to ofer my present

to the few that can see

and that would ask for my time

I seem to sleep longer

and I breath rarer

and it feels colder

Lovingly

I let things

come and go

RAM

Stam şi mă uitam pe geam

eram o creangă de ram

pe care tot eu guguştiuc

stam şi priveam

- Bună ziua!

- N-am!

Căutând cântând huhuşteam

şi ochiul rotund mi-l roteam

- Huheiii lume! huhuşteam

Numai soarele creştea spre apune

şi mă lua în afund

- Fuseeiii lumee!

Ram

FERICIRE CRUCIFICATĂ

Uimitor de trist

şi de nepătruns

Ajunsă la desăvârşire

o bucată de fericire

sta să cadă

uşor aplecată

spre stradă

şi sta cam de mult aşa

încordată

tremurând în inele

semăna cu un Hrist

Nimeni din oamenii

care treceau

gânditori-orbitori

n-o vedeau

se apropiau în viteză

virau strîns

şi o lăsau în spate

Fericirea părea

clar ocolită

iar oamenii

nişte electroni

obsedaţi de orbită

Doar pisicile

şi vrăbiile

erau interesate

pe deplin

mâţele torceau fin

fericirea cu miros

de lapte

iar vrăbiile

o încercau

ca pe-un cuib

de cinci stele

şi se ciripeau intens

între ele

Ca un gând

uimitor de trist

fericirea

atârna nevăzut

peste stradă

blând

crucificată

ANONIMUL

Anonimul care nu făcea greşeli

ci doar Marea Greşeală

care săpa şi săpa înăuntru

edificiul de-afară

construind?

dărâmând?

n-a aflat nimeni

încă

acest anonim a fost identificat aseară

în persoana Vânzătorului More

accidentat mortal ieri

pe strada Antim

vom reveni cu informaţii

şi interviuri directe

în ediţia noastră de seară

acum muzică

UN TIMP

Un timpn-aş putea să-ţi mai spun nimic

mi s-au terminat cuvintelelung şir de păsări şoptite în zare

şi nici gânduri nu cred să mai am

cum mă simt aşa unduios-fremătândo pânză întinsă pe mare

Ţara lui Doi A fost odată

un viermişorce se înecase pentru că prin mărul plin şi prea adâncel înotase

mărulera de fapt un dorşi-o creştere de seamăprin care lăcrimase un rubinde teamă

ultimul neadevărspune că teamazăvor al multor valuriera un măestru valînăbuşit ca malşi-nconjurat

de multe alte maluri

Începusem să zicdespre Timp viermelepreţios şi dragcare singur zăceaîn mărul sarcofag

Prin gaura lui de viermemărul se da înainte-napoiînapoi şi-nainterotind marea întâmplărilorprin ombiliciar cele trei neadevăruri

împărăţeau nesigur, dar festiv Ţara întinsă a lui Doi

Un viermuţce-şi savurase simplu drumu’prin universul rotatintră fluturând graţiosşi schimbat

în mândra Ţară a lui Unu

EU SUNT

Sunt cel ce răsaredinspre asfinţit

care a plecatca să revină

cu har mă începdinspre unul sfârşit

cumva parde coadă că mă înghit

ca nişte valuri -vânturi

mi-e timpul

aproape mă pierdîn formele-gânduri

sunt în furtunăport cathar

far de întunericprin lumină

mărunt printre flori de iubiremă flutur

suntmii de cerurişi pământuri

mă cântmă prefacşi mă bucur

sămânţăde muştarmult mai simplu

eu sunt

NU MĂ MIR

Pe mine unul

nu mă miră

că n-am câştigat

dreptul la fericire

poate

de-aş fi fost

o antică liră

atunci fericirea

m-ar fi cântat

pe drept

de la bun sfârşit

spre începuturi

într-un singur

sunet-sonet

ca pe-un

tunet-mut

fericit aş fi fost

la pachet

doi într-unul

Nu mă miră, vezi?

(cine să vadă?)

aerul zefir

mă respiră

ca pe o imensă

tornadă

de mijlocul cerului

prinsă

Mi-e sufletul atât de

rarefiat

şi de lipsă

Poţi să crezi?

(dacă-ar fi cineva

să creadă acolo?)

nu mă mir

nu mă dau pierdut

nici învinsă

OILE TUNSEEram după Paşti spre duminica Tomii

pe tăpşanul gătit cu iarba cea nouă

mă uitam după oi

câinii le mai adunau hămăind

săgetând printre ele ca şoimii

-De-ar mai da nişte ploi, legănau pomii

-O să plouă, le sufla alene vântul prin flori

Dintr-o parte privite

oile păreau tunse doar pe jumate

mă gândeam: Cum pasc ele aproape nemişcate

poate le-a crescut ceva mai multă blăniţă

pe cealaltă parte

Făcui o întrebare către-o răchită

crescută mai încolo spre hotare

-Cum îs oile mele tunse sau îmblănite

pe partea matale?

-Care oi? pufni răchita ciufută

Nu vezi că-s norii ce pasc din cerul verzui?

Întrebai atunci vântul şoptit

-Cum e blăniţa oii mele pe cealaltă parte

sau crezi ca şi răchita că behăiesc norii?

Şi vântu-mi răspunse cu vorba vălurită

-Care oi bre? Şi ce răchită?

APROAPE BANAL

Îi spuneam unei vechi admiratoare

- Nu-ţi pare că sunt profund

sunt aproape banal

când gândesc frunză mă simt floare

când ceva-mi tropăie pe sub piele

sunt cal

ea îmi răspunse aromitoare

- Împărate

calul ţi-e înfrunzit de fel

iar florile îţi nechează a miere în soare

Almost ordinary

I was telling an old admirer

“Don’t think I’m profound

I’m almost ordinary

when I think leaf I feel flower

when something gallops underneath

I’m a horse”

she sleeply replies:

Your majesty

thy horse is leafy by nature

and thy floweres neigh in the sun

for honey

MUNCA LA JUPÂN

În alertă

şi-n draci

vânând bani

să-ţi ajungă

munca la stăpân

este o viaţă la dungă

mesteci de unul singur

aceeaşi dietă:

„Supravieţuieşti

şi respiri prin pungă”

de pe jos

în Merţan

şi din vilă la cort

eşti sedat cu ai tăi

şi alături de tot

te privesc, îi priveşti

îi priveşti, te privesc

poate crezi că trăieşti

mă aplec, mă serveşti

poate crezi că mai simţi

altceva

înafara durerii

intense din cot

poate vrei un mezel

puţin suflet tranşat

bucăţele de creier

la rotisor

poate vrei să te minţi

că-ţi este uşor

poate îţi place branşat

cînd seara sătul

ai pe cap

clopotul de televizor

rozi emoţii la ştiri

floricele la sport

(mama lor de şnapani

futu-le de fachiri!)

nici că ai vrea să-nţelegi

nici nu-ncerci să te scapi

-Mă suporţi? Te suport

-Prăfuit? Bei Red Bull?

ca să vezi înainte

trage-ţi una în plex

poartă-ţi mutra cuminte

hai să punem de-un sex

Bucură-te atunci

că mai ai şi mai eşti

savurează

oferta asta pe viaţă

„Munca la Jupân”

cea mai cool

dintre munci

singura ce te învaţă

ce bine ai ajuns

şi ce bine trăieşti

(chiar dacă ai continuu

starea asta de greaţă)

Pe o destinaţie aproape perfectă

mă avortez zilnic într-un spaţiu

numit

dimineaţă

POETUL

Poetul

a călcat pe canalul cu şase găuri

şi a rămas aşa

în soare

cu simţul atent, cu ochiul întors

într-o stare

pe care ţi-o poate da

numai un canal cu şase găuri

Portalul dintre stele (NEVERMORE)

Fusese prezis3

că va veni

Era o mare nouă

fără alge şi peşti

ce umbla

într-un singur val

peste lume

avea şi un nume

Nevermore

i-au zis

3 Este-n Galaad – găsi-voi un balsam alinător?''  Spuse Corbul: ,,Nevermore''. Edgar Allan Poe, CORBUL Traducere “Nevermore” de Mihu Dragomir (din volumul Poezii şi poeme, Ed. Tineretului, Buc., 1963)

Era

cel mai straniu

şi mai greu

semn

de apă

ceva

pentru toată

semeţia şi ura

era Dumnezeu?

era altcineva?

Părea

că nimeni

nu scapă

Un singur val

înghiţea oraşe

şi hărţi

cu gura

Era prezis

încă din lumea antică

în scrieri maiaşe

în cele sfinte

şi-n toată gândirea

laică:

Un val

ne va şterge seminţia

După războaiele marţiale

au tot căzut ploi

pământ mai era

în câteva pârloage

iar ce nu luase marea

stricasem noi

Când

un fel de savant

în fizica cuantică

a zis: E un gând

venit printr-un

portal de stele duble

tăind

universul

fractal

îl vedem noi ca val

(nimeni nu pricepea nimic)

Apoi el s-a rugat

într-un fel

nemaivăzut

a-nceput să se roage

marea şi-a schimbat

din albastru în roşu

culoarea

a tremurat un răstimp

şi a dispărut

Acum ne rugăm toţi aşa

Am scris toate astea

cu cărbune

pe o piele de miel

este bine

e soare

suntem la fel*)

*Pergamentul

Nevermore

descoperit la

Abuj’Dahi

datat sec.9 a.m.g.

SATURN

Pe tabla cerească sunt magic turn

din care se vede nemărginirea

un hotar măreţ de sunt, taciturn

chiar timpul îşi termină la mine

nemurirea

Aşa că întâmplările tale

când ajung să mă petreacă

se apleacă aşa lin şi se curg

spre înapoi ascunse de priviri

rotind prin inelele

învaţă s-aline

ele

luminoase fantasme

devin amintiri

că mai departe n-au cum să treacă

Ca o carte de basme

ferecată-ntr-un turn

mă plutesc prin inele

voi mă ştiţi de saturn

eu vă spun simplu stele

GERMICA Mă bucur când vii

e-atâta neştire

cu semne-mi brodezi

mirifice fire

mă las să mă frâng

de-atâta iubire

mă bucur când vii

pot râde şi plâng

pe limbă-mi aşez

cuvinte-n turtiţe

iar apa întristez

în două cofiţe

e inima cuib

de verdeaţă şi crâng

cu tine mă bucur a râde

şi plâng

Păsări de fier

unduios din pământ

se-nalţă şi pier

zburăcinde în vânt

Păsări aprinse

cad în mare

pe cer prelinse

precum gheare

O să mă doară

aşa poruncă?

păsări coboară

păsări urcă

Mă bucur când vii

tu ce eşti

cel ce sunt

parte din cer

şi din pământ4

4 Emiliei Dabu

ASTĂZI

Ca pentru o pseudo-sinucidere lentă

mi-amestec uitarea în doza letală

astăzi o stare de spirit

va să cânte în mine

muzica-i hibernală

astăzi e ca o zi de iarnă sau de vară toridă

sufletul ameţit în vârfuri de anzi

să nu cazi

ai grijă

să nu cazi

ce senzaţie de sfîrşaelă deosebită e azi

şi astăzi se repetă de câteva zile

ca o alunecare de sentimente

ca o neostoită chemare undeva

prăvălită5

MĂTUŞA GLORIA

Mătuşa Gloria e la stradă

mătuşa a venit să mă vadă

mătuşa Gloria e la uşă

ţi-ai amintit de mine mătuşă?

mătuşa Gloria n-are timp să stea

decât pentru-un pupic şi o cafea

cine n-ar vrea asemenea mătuşă

să o invit în casă, să o las la uşă?

C-am tras pe teren

şi-am stat în tribune

şi ani buni am fost

o urmă de tuşe

5 lui Marius Robert Dincă

habar n-am avut

de-această mătuşe

puţin ţi-a păsat

mătuşă, mătuşă

Şi dacă-n pieptul meu

găsit-ai poartă

iar la urechi

agăţători de lauri

pofteşte cu sipetul gros

mătuşă

şi răscoleşte-mă

cu ale tale daruri

Uimeşte-mă

frumos

în soartă

mătuşă fiţoasă

glorie moartă6

JUMĂTATEA PROMISĂ

6 lui George Şerban

- De-ar fi să pleci tu singur pe o insulă nevie

doar tu, pe o pustie geamandură a lumii

un singur lucru spune-mi

pe care l-ai dori

adevărat tovarăş de călătorie?

Călugărul făcu o cruce largă şi zise primul:

- Eu merg cu Dumnezeu şi doar atât

oriunde merg cu El mi-e bine

cu El nu-s singur şi mă apăr de urât

mă însoţesc deci cu divinul ce străjuie în mine

Filozoful adânc tălmăcitor creştea cuvântul:

- Eu iau această carte ce încă nu e scrisă

a moştenit pământul şi e un lucru rar

gândirea toată a lumii va fi într-însa strânsă

şi va sclipi pe boltă ca un imens pulsar

Poetul vindecător de suflet număra norii:

- Şi tu?- Eu... mă-nsoţesc cu jumătatea de ceruri promisă7

VERNISAJ7 mie

Pictăm

viaţa noastră-i desprinsă

dintr-un salon de artă

avem multe piese de valoare

iar vernisajele nu ţin de un orar

ţin de plăcere

invităm copiii, neamurile

amicii care cred că retro se poartă

nişte cunoştinţe de la etaj

dacă vor să coboare

dacă ne e sete

bem bere

dacă avem poftă

facem grătar

vernisăm adică

prezentăm mereu câte ceva nou

de pildă acest tablou

întors cu faţa la perete

ceea ce-l luminează

şi-l ţine la vedere

este dorinţa noastră

tânăr aprinsă

LEGĂTURELE

Dacă n-aş mai avea

ce să-ţi dau

cum aş putea

prinosul să ţi-l beau?

şi dacă n-aş avea

ce să-ţi mai cer

cât de departe aş fi

de cer?

şi dacă n-aş purta

cu tine acelaşi nume

de ce ţi-ai mai trimite

fiu-n lume?

PERFECTĂ IUBIRE

Deci am un amic

medic curant ginecolog

e mai plictisit

şi mai deprimat ca mine

are o şerpuită scârbă

pentru sine şi pentru rest

Mint acum

el e un băiat bun

sociabil

Iubirea mea

îmi stăruie în minte

viguros

repetată, obsedantă

şi perfectă

cum a fost

emoţia intrării mele în labirint

Muzica portativelor mele

v-ar ucide pe toţi

(şi iarăşi mint)

Cu aceleaşi mâini

îmi îmbrac costumul de şcoală

în trecutul meu viu8

8 1974

PRÂSLEA CEL VOINIC

Roşii lampadare

măiastru dom

foşnind a uitare

încărcat de somn

Prâslea stătea nemişcat pe sub măr

mărul răspândea un miros de visare

neclintit-nefiind cu faţa în sus

un ochi îi mărginea deschis spre apus

altul în cealaltă zare

Prâslea păzea mărul

mărul veghea cerul

iar cerul se îndumnezeia

nespus

Sufletul îi pleca dintr-o parte

şi dus

se hrănea doar cu mere şi soare

An de an

păzea o mirifică veste

pomul se curba mai înalt în presus

iar el abia se mai vedea de mic

că era o altă poveste

despre Mărul cel Prâslean

şi aurul voinic

A LU’ NOE

Simţeam că din spaţiu

ceva ne inundă

un fel de timp-târziu

atât de dens

că nu poţi să mai pleci

un fel de undă

de care n-ai cum scăpa viu

Simţeam că nu vii

şi ploua împletit

în imense şi groase

funii

Se făcea că mă plimb

speriată şi udă

cu un doctor

în albă sutană

Aş putea pentru stres

să-ţi prescriu

să te îneci

şi să schimb potopul

ce te conţine

dar nu mi-e voie

Aş putea să îţi zic

că va fi bine

de tine, de Noe

de restul lumii...

Poate-ţi par că ştiu totul

dar nu ştiu nimic...

Continuă cu vocea înaltă

de strană:

- Să vă luaţi pe corabie GPS!

A! FRICA

Falsa realitate în care accesez

ţine loc de fiinţă

cu cinci pânze înălţate

navighez

în lumile rândului

iar cârma

îmi este baston de neputinţă

Mă poartă curenţii

vântul mă-mpinge

când oftez

Aşa am ajuns în mările din sud

bogate în plăcere şi risipă

le am şi pe dânsele-n cală

alături de alte himere

adunate în pripă

(În cală îmi ţin şi memoria

pozată nud!)

Numai la nord se mai învaţă

despre mări

că-s mişcătoare poveşti

pline de ancore, sirene şi peşti

nordul ţi-arată parâma...

Trebuie să ajungi dară în nord

să-nţelegi măreţia iluziei sudului

şi-atunci

strângi pânzele

că te înalţă în sus cârma

schimbată-n aripă

să vezi alte zări...

ŞASE CAI

Şi în amurgs-a arătat Dumnezeu la geam

- De Moşi poţi să-ţi pui o dorinţă- Şase cai, am spusasta vreau- Doar atât? Nici căruţă nu ainu ai şa şi nici ham - Şase cai frumoşi Stăpâneîmi ajung

Six horses

At sunset

God showed

at the window:

„On this holy day you can make a wish.”

„Six horses.” I said „That’s all.”

„That’s all? You don’t have a wagon

nor a sattle, nor harnesses.”

„Six beautiful horses my Lord,

would just do.”

TIMP PENTRU IUBIT

E timp destul între cuvinte

sunt diamante

şi pepite

E de-ajuns

între clipite

să-mi faci

din dragoste

un nimb

Nu te grăbi

nu-mi da de ştire

avem netimp

nemărginire

poţi să mă chemi

pot să mă schimb

E timp destul

pentru iubit

Love time

Time is enough

in between words

there are diamonds

and nuggets

it’s enough

in between seconds

to make me

an aura

out of love

Don’t hurry

don’t tell me

we have non - time -

infinity

you can call me

another I can become

time is enough

for love

REALITATEA MEA

În forme de ape şi guaşe

realitatea îmi stă frumos agăţată

la gât, precum

sfintele moaşte

purtată, adulată şi regretată

puţin

realitatea mea de gât

atârnată

e nod şi munte şi măr

toate-odată

realitate în gât înfundată

în care mă cresc şi mă-nalţ

doar până la genunchiul de broaşte

unde mă vărs şi cutremur

stors de la sân şi la boaşe

chiar acolo pe gât uite cum

îmi tatuează încă un semn

realitatea

şi nu râd nici nu plâng şi nu gem

că n-am timp

să mă simt sau să mă ştiu

aşa de fermecat

în culorile ei vii de ape şi guaşe

ANUL NOU

Poate că simţi şi tu

cum converg zilele către anul nou

m-am cam săturat să rup file din calendar

şi totuşi

am să te caut cu privirea printre perechi

să-nchinăm un pahar împreună

mă-ntreb

cât mai păstrează din tine

anul cel vechi

şi-aşa

troienit în câmpia cu visuri

mă va găsi o altfel de dimineaţă

încercând

primele compromisuri9

ASHULEIHOS!

Aş putea să gândesc că îmi aparţin

şi atunci, ceva mi-ar aparţine din tine

puţin

din litera mării (fostă val)

îndeajuns...

9 Irinei 1978

depărtat mai reuşesc să inspir

adunat mă dezic

îmbrac haine de cumenicătură

pe ascuns...

un Hairu mai mic

altă dată am fost (falus-fall)

- Ashuleihos! aveam o vorbă- Să fie! acuma zic

fizic în parte

parte mental

din jumătate

în jumate

printr-o altă jumătate

uşor de greu

hăt până departe

spre celălalt capăt

fabulos...

-Acum! Să fie! zic

nici pe jos

nici călare

aplecat-îndreptat

delicat-diafană

şi ţintă

şi mereu

şi pe drum...

-Vedea-ai să vezi!

privirea broaştei de lacăt

prin pleoapa închisă frumos

cu semn de-ntrebare

la sprânceană

şi curcubeu!

TREI BUZDUGANI DE PLUŞ

Cei trei buzdugani mici de pluş

sunară blând de câteva ori

pentru vestea lor se făcură uşi

dar cin’ să-i asculte pe colindători?

Erau deci trei forme de urşi

veniţi din uitare, hibernatori

dinspre polul uscat sau de la ruşi

bătând dansuri vechi de nemuritori

Aşa deci

Trei fii de împărat de soartă aduşi

ieşiţi din pământ, neumblători

veniră, vorbiră, plecară duşi

lăsând un ecou ca lumina-n zori

Cei trei buzdugani mici de pluş

ca nişte urşi băteau la porţi

vedeţi că vă vin trei prinţişori

cu daruri nespuse pentru toţi

Beteală, zâmbet, smirnă, flori

toate minunile promise

mă colindau de sărbători

şi-mi apăreau în fel de vise

înnoptând pe la uşi

aprinzând sori

spărgând lumini

prin geamuri deschise

ALB

Alb alb

aş bea un pahar de vin fiert

lângă tine

în marginea gulerului tău

aş regăsi cred acelaşi miros fin

de parfum franţuzesc

iernile astea

seamănă toate între ele

sau poate greşesc

白い Shiroi

白い 白い Shiroi Shiroi

私はあなたと Watashi wa anata to

暑いヮイヌを飲みたい atsui wainu wo nomitai

あなたのカラーに Anata no karaa ni

同じいいフランスの香水を onaji ii furansu no

kousui wo

見つけたと思う mitsuketa to omou

この冬は Kono fuyu wa

全部同じと見ている zenbu onaji to miteiru

間違いだろうに Machigai darouni

UN FAR

Aşa pararuncat din cer înălţat pe pământMă simt bucurie şi jaleşi ticăi doarmort-viu despărţit-adunat de-a mea turmăînnoptat-orbitoaremă ştiuformă ce se ţine de capcurbată de timpaplecată de şale

pulsez prin pereţii de humă eu far

GHERGHEF

Mă torc şi mă ţes

cu drag în adâncuri

cu-un hohot m-avânt

prin falii de gânduri

mă bucur când geana

uimită o flutur

spre cerul ales

de noi-vechi pământuri

mă-ntorc

mulţumit şi iubită

şi ades

cu drag în adâncuri

mă rog şi mă ţes

UN NIMB ŞI O CRUCE

Aş vrea

această ploaie rece

ca lacrimile toate să îmi sece

cerul-pământ să plângă pentru mine

durerea lui mi-ar face atât de bine

de mi-aş dori aş fi aproape

uscat de plâns şi plutitor pe ape

că vezi

pământul-cer încă mă poartă

un nimb şi-o cruce ca pe-o roată

COŞMIC

Tu cu sărutul tău de fum

de care nu mă pot păzi

odată şi-odată

mă voi trezi

dar nu acuma

nu acum

Mă ţii de mână, ai alt drum

încep ca o haină să mă deşir

odată şi-odată

voi rămâne-un fir

dar nu acuma

nu acum

Mi-e cerul înalt doar soarele-i scrum

pe piept ţin parcat un Hummer kaki

odată şi-odată

mă vei iubi

dar nu acuma

nu acum

BUNICUL ŞI NEPOTUL

În zori pe plajă bunicul şi nepotul

-Ta’ie mai spune-mi

despre minuni vrei?

-Eii minunea e

o poveste mică

ca tine

făcută doar din trei

un meşter zeu

un suflet de om

şi un pic de vrajă

E şi-o veste

venită din alte lumi

sau o poartă

prin care am putea păşi toţi

dacă-am fi oleacă mai buni

-Arată-mi o minune Ta’ie!

-Orizontul de pildă

e singurul loc din mare

unde nu poţi să faci baie!

el e minunat în cele trei

dimensiuni

este lung, este lat şi e greu

din el dimineaţa

iese mereu câte-o stea nouă

strălucitoare

oamenii cred că-i aceeaşi

şi i-au spus simplu soare

Dragul meu minunile

fac parte din fire

şi sunt peste tot

doar să vrei să le vezi

să poţi să crezi

şi să simţi uimire

ca despre o mare

un ţărm, un bunic

şi-un nepot10

ACASĂ

10 lui Anghel Ion

Am ajuns să fiu în zadar

pe acest ţărm aiuritor

pe care doar gândul

îl udă

ca o mare de drumuri

uitate mişcător

că de ştiam nu mai ştiu

M-amestec în cârduri

născătoare de jocuri

sau sparg liniştea deasă

şi-aşa dus de vânturi

nu-s nici fiică, nici fiu

am ajuns poate prea târziu

nu mă tem

Tresar

cu privirea agăţată

fix curcă-n lemn

peste-o urmă uitată de picior

Doamne

ce alt căutător

de pământuri

descălecând stelar

a murit prin aceste locuri?

Şi n-apuc să mă mir

de vestea străină

că parcă mă cânt

şi am alt respir

şi simt nişte focuri

e urma chiar de mine

odată de mult

desenată-n pamânt

să nu uit

fir lumină

ce sunt

niciodată plecat

sau pierdut

totdeauna

acasă

CUCERITORUL ÎNVINS

Draga mea parcăsimt că trebuie să-mi iau rămas-bun de la tineşi nu de-acumdintotdeauna cred că am vrut şi vreauca acest izvor să curgă prin altă matcă

aşa că îmi voi face curajîn această existenţă şi timp de visvoi pune suflet-baraj între noiîntărit cu lumină, podoabe şi dor

înmiresmat şi proaspăt prin noua dimensiune dată

voi susura iarspre tinec-aşa este dat să fii cerc, să-mi fii arcăşi să fii iubită toatăfără să ai habarde cel ce îţi este cuceritor şi învinslaolaltă

SEARA PRIN RAI

Spre seară

în Rai mai răsunau harpe

Adam mutase munţi

şi era obosit

venea acum spre casă

trecu pe lângă mărul cel bogat în poame

şi nu-l văzu

( că îi era dor de Eva şi-i era foame)

chiar dacă mărul se simţea tot mai ofilit.

Ajuns

se-aplecă să-i sărute frumosul obraz:

-Ce bine miroase, ce-avem azi la masă?

Iar ea, răspunse cu dulcele-i grai:

- O ciorbiţă de praz şi-o tocană de şarpe

ÎNROBITOR ÎNARIPAT

S-ar putea să te hrănesc azi

tu înaripat-coborâtor

al fiinţei mele

ce te prefaci în tremur

când zbori mai aproape

de cerul de piele

În iesle în loc de jăratec

îţi voi pune

un snop de lumină

văratec

anume cules

din spumă de mare

cu gust de uimire şi zmeur

Da dragul meu

înrobitor-înaripat

te voi vindeca azi

cu-o rază de soare

IUBIRE DIN CER CURGĂTOARE

Iubirea mea

nu este din lacrimi făcută

şi nici din flori

de galbenă cucută

Iubirea mea

e din cer curgătoare

un imn, o undă sau o închinare

pe care nu o înţelegi

tu fiind de-aici

de pe pământ

iar ea

de dincolo de soare

DOUĂ CAFELE

Aşa înarmaţi

cu două cafele

părem ultimii combatanţi

de prin Calea Lactee

(nimeni nu scapă)

În acest albastru

defileu

dintre tine şi mine

plin de războaie

purtate la greu

e şi-o moară de apă

(nimeni nu mişcă)

pe care

când tu

când eu

o împingem cu mâna

facem cu schimbul

Seniori în dezastru

muritori de frumos

delicaţi-sorbitori

de cafea

fără zahăr sau frişcă

când simţim

că luminile ni se sting

că se termină timpul

chiar în timp ce priveşti

că se termină abrupt

chiar acum când te-ating

când disperi

şi mă tem

că nu pot

şi nu vreau

să mai lupt

Uite! două cercuri

de ceşti

de ghicit

un suflet-albastru-întors

mai suntem

tu un Bang

eu un Big

seniori în dezastru

muritori de frumos

Despre suflet numai de bine

Ce să zic

pare că nu îmi mai trebuie

nimic

bunăstarea mi-e dulce stăpână

iubirile stau ancorate la mal

un înger mă ţine tot timpul de mână

iar sufletul, eee sufletul...

mi se sparge încă de ţărm ca un val

APROAPE

Pe rând

aş putea să-mi îndrept faţa spre nord

să m-acopăr de gheaţă

sau doar o pastilă să mai iau

pentru tristeţea ce insistă

de eoni

să-mi fie viaţă

sau aş putea să mă operez singur pe cord

( şi tu ai putea toate acestea, din când în când)

Dar eu sunt etern protejată în lumea reală

de maeştrii şerpari şi peoni

ce-mi murmură blând şi mă-ndeamnă

- Străluceşte, iubeşte, există!11

11 Cristianei

ALADIN

Să definim momentul:

era un contabil

de sine prea plin

inteligent

frumos

amabil

(la toate trei feţele

muncea din plin

era de fapt cam leneş

şi-oleacă gomos)

Lumea-i era un părculeţ

iar el în mijloc:

Monumentul

Era prin urmare

un produs de cultură

comun mecanism

cu piele şi oase

cu-n lung cod de bare

sub limbă, în gură,

şi-o ştanţă pe frunte

„made in ASE”

Era un contabil

ce se uitase...

în oglindă

oglinjoară

pot să-ţi pun

o întrebare uşoară?

(oglinda-i era al şaselea simţ)

- Spune dară...- Cine este cel mai contabil din ţară?- Băi, vezi că vrăjitorul

ţi-a tras iar clapaşi te-a făcut contabil...de fapt eşti Aladinfrumosul prinţ!Acum ar fi momentulsă îţi recapeţi ... lampa.

LUCRURILE

Lucrurile

n-ar putea singure

să se schimbe

Ce-ar fi

ele să se plimbe aşa

de colo colo

pe sub fruntea mea

de capul lor?

La fel sentimentele

cum să le fie uşor

să treacă de prag

de la coaste la frunte

din vechime spre viitor?

Aşa că le cuprind

să le pot aşeza eu unde vreau

precum un tânăr decorator

nonşalant

şi cu drag

Things

Things

could not change

themselves

How would it be

for them to move alone

from one place to another

underneath my forehead

on their own?

It’s the same with feelings

how can it be easy for them

to step over the doorstep

from ribs to forehead

from past to future?

Thus I embrace them

so that I can put them

wherever I want

as a young designer would

careless

and in love

CADOUL PROMIS

Uite vezi

a nins

astă-seară am să-mi las

mâinile la geam

să primesc cadoul promis

約束のプレセント Yakusoku no puresento

見たか Mita ka

雪が吹いた Yuki ga fuita

約束の Yakusoku no

プレセントを puresento wo

もらいたいから moraitai kara

今晩は窓に konban wa mado ni

手を付けます te o tsukemasu

TREI PEŞTI Trei peşti

ţâşniră din adâncchiar din prova corabiei mele

liniştit de vântşi uitat în valuriuitasem să cânt

ei se joacă şi curg

trei peşti arcuiţisăltară-n amurg

spre steaua ce tainicdin ochi tremura

arătându-mi că suntmai întreg decât sunt

ţâşniră spre cer

din inima meatrei peşti

SCRIU UN GÂND

Aş fi putut să-ţi scriu

dar cine mai scrie astăzi scrisori?

că exist cu adevărat viu

Să-ţi fi trimis un astfel de mesaj

ar fi fost citit de prea multe ori

Voiam să-ţi spun că va fi bine

să-ţi dau curaj

Până când

într-un sfârşit, dar nu târziu

te-ai deschis

şi-am putut să-ţi ating fruntea

cu un gând

CA-N TEXAS

Ei bine voi pleca azi

ca-n texas voi pleca

din bar în bar

din bar în bar

ca-n texas

fără soare la mine

fără ploaie la mine

fără nimeni

plec

să-mi schimb clepsidrele într-un pahar

să sorb

din timpul întors către tine

Texas like

Well, today I will leave

Texas like I will leave

from saloon to saloon

from saloon to saloon

Texas like

no sun on me

no rain on me

no nobody

I’ll leave

to change my sunglasses

for a glass

to sip

the time turned back to you

Marea lui LotLiniştită era Marea lui Lot

despicată de ţărm printr-o linie bleu

dimineaţă

în zori

devreme de tot

plaja: scânteind în pulberi de Rai

soarele: aurar meşterind la zare

un pescăruş: infinitul în evantai

teii din faleză: răspândind licoare

şi să nu uit

peste ape plutitor ca un duh: eu

trei lebede ce unduiseră a mării oglindă

păreau pedepsite: trei bulgări de sare

avertizare şi pildă

Nu tulburaţi în vreun fel Marea lui Lot!

- este ultima mare de neaşteptare -

Eu îmi lăsasem iar grijile pe mal

(umplusem un tomberon cu poveşti)

dimineaţa încă îşi alegea final

mă priveam de sub ape

cum prin ceruri păşeam

iar de sus

te zăream abisal de frumos

şi ştiam...

cine sunt, de ce eşti şi ce pot...

trei degete albe

în semn de-nchinare

trei lebede-mi ofereau

fără prea mult folos

un răspuns, un răgaz şi-o întrebare

dimineaţă, devreme, la Marea lui Lot...

Planul B

Lucruri importante

se intersectează tot mai des

cu mine

şi dacă e vorba de o carte

atunci cuvintele sunt scrise

pe grosimea ei

în schimb dacă e un izvor

e de tinereţe fără de moarte

şi trebuie să bei

dacă te gândeşti că e rău

este bine

o creştere anunţată printr-un deces

dacă crezi

nu-i pasă nimănui

dacă nu crezi

vei fi una din săbiile predate

Muzeului Timp

sau un vers

în care cuvintele

au putut să sucombe

făcând iar voia Universului

a Celui ce ne oferă continuu

un Plan B

La spovedit

Erau vremuri

când înlăuntrul meu

primeam la spovedit

de plăcere ...

de obicei veneau

numai sfinţi

mărturisitori în genunchi

despre mere

pe mine mă lăsam mai la sfârşit

întrebam:

-Când te-ai bucurat ultima oară

că eşti asemenea Mie?

îmi ascultam toate remuşcările

câteodată plângeam

şi nu-mi aflam vină

să doară...

apoi ne ridicam

cântare în duet

dansând de bucurie...

cu cărţile de lumină

mănunchi

jucam tabinet

şi popa prostu’

făceam schimb de umbre

de timbre, de vise

de capace de bere...

număram fiecare

timpul rămas la miluit

„nouă’ş nouă, suta...

cine nu e gata, îl iau cu lopata...”

Iar când cerul redevenea complet

al nostru

ne pupam de la revedere

ne uram lumină, pace

şi perfectă armonie de Sine

care să fie şi să ne ţină

pââână tooocmai

la următorul spovedit

VERDE CAŞMIR

Şi de voi primi mai multe cruci

(vezi că fiecare ţi-e potrivită s-o duci

sau fiecare să te ducă – tu alegi

că drumul care te coboară te şi urcă)

Şi de voi primi zic, multe, multe cruci

din piatră de vis sau din bătrâne uluci

(cere din brad uscat

că e ieftin şi uşor la purtare

şi ţine taică lumea bine la depărtare)

Atunci

ruga-voi timpul

verde caşmir

să-mi treacă

prin poieniţe

iar şi iară

pe alei de văzduh

să mă petreacă

în roiuri de cruciuliţe

de sânt şi de fiară

de glod şi de duh

de iară şi iară

de la-nălţarea dimineţii

până-n seară

mai mici, mai mari

în mii de ierni şi de veri

verdele caşmir

să mi-l presari prin poieni

prin clipele rare de odihnă...

din fiecare vârf de întâmplare

să-mi pronunţi şuierat-răspicat

ora vieţii:

-Ss-au rostuit alte nouă cruci

ssănătos ş i-oassă ssă fii, să mai duci

fără greşeală sau vină!

Iar eu mulţumită de aşa urare

să mă sting zâmbind

printr-un apoteotic respir

Eu

mare staroste al întâmplării

din acest minunat cimitir

Cashmere green

If I were to receive many crosses

( careful ‘cause any of them is to be bore

or it’s for them to carry you - your choice

‘cause the road taking you up also takes you down)

So if I were to receive many, many crosses

dream stoned or old wooden ones

(ask for the dryed fir ones

’cause they’re cheap and handly

and, laddie, great at keeping people away)

Then

I’ll ask time

cashmere green

to pass for me

in glares

again and again

on airy alleys

to see me off

in swarms of tiny crosses

of holy and of brute

of dirt and of spirit

of again and again

from the rise of dawn

till evening

in thousands and thousands of winters and summers

through the rare resting moments

smaller, bigger ones

pour me in glares

the cashmere green...

and from each tip of chance

spell me hissing-clear

what the time of life is:

„Nine more crossses were crafted

to be bore in good health

flawlesss and guiltlesss!”

As for me, contempt with such greetings,

I pass away smiling

with a triumphant respiro

I

great master of chance

in this great cemetery

ROZA VÂNTURILOR

Mă uit

şi mă pierd

păşind pe subcărări

Bunul mă află

şi îmi pune

semne de viaţă

în patru zări

Mai uit

să fiu doar unul

cine sunt

Şi-atunci

când mă atinge

Bunul

m-aplec smerit

şi-mi sărut drumul

The cardinal

I watch

and I get lost

walking on underpaths

Good finds me

and marks

life symbols for me

on the four horizons

I watch

to be just one-

who I am

and then

when Good

touches me

humbly I bow

and kiss my path

RĂVĂŞITĂ UIMIRE

Eu mă amestec

cu întâmplarea

care mi-e

hărăzită

până-ntratât

încât

amestecul devine

soartă

iar întâmplarea

hărăzită

şi aşa

răvăşit-răvăşită

mă simt cel mai bine

în uimirea de-a fi

aceasta fiind cheia

şi poarta

şi semnul

prin care

mi-am dezăvorât

desăvârşirea

Restless amazement

I mix

with the hazard

meant for me

so much

that

the mix

becomes fate

and the hazard

becomes meant

So

restless

I feel at my best

in amazing being

this being the key

and the gate

and the sign

through which

I’ve unlocked

exceellence

MULŢUMESC

Cred că vreau să mulţumesc

c-am primit şi acest dar

sufletul să-mi pască stele

din răchite-micşunele

iară creierii să-mi crească

poezia la hectar

cred

şi vreau să mulţumesc

mă înclin şi vă iubesc!

VA

Va trebui să te obişnuieşti

ELE SUNT

ELE EXISTĂ

ELE EŞTI

Simţind călătoria

Celui în dar

Am putea să lăsăm

pe altă-dată

soarele e prea sus

şi lumea

uşor îmi cobor fruntea

şi mâna

în care strâns îmi ţin

inima-grenadă

ok

altă-dată

mai avem zică-se

o mulţime de vieţi

în care să te ştiu

în care să mă-nveţi

putem să lăsăm

pe altă-dată

pe un alt

devreme-târziu

sau

ce zici de ziua asta

cu soarele foarte sus

de lumea adunată

să ne afle

să ne vadă

pe mine arcuită corabie

pe tine îndrăzneţ Magelan?

Marius Ciocănel se naşte în luna mai 1960, la Bucureşti, învaţă la şcoala generală nr.39 din Colentina, continuă la liceul Dimitrie Cantemir şi apoi la cel de Mate-fizică nr.3 din cartierul Titani. Urmează Şcoala militară de finanţe la Sibiu, unde publică primele poeme în revista şcolii (Anonimul, de exemplu).

Este licenţiat în finanţe-bănci, căsătorit, cu doi copii, un băiat- Mircea şi o fata-Cristiana, care a ajutat cu drag la traducerea câtorva poezii din acest volum şi a realizat partea de grafică si de corectură.

Pentru un timp Marius Ciocănel iubeşte şi visează în Mangalia.

Acest volum este scris aproape integral în nouă luni: decembrie 2009 – august 2010.

„Mulţumesc... Bunului pentru toate darurile ce Le revarsă prin această carte... Pentru toate versurile care au ajuns cu bine şi au rămas lângă inima ta...şi pentru sentimentul de mirifică aventură... ”

Autorul vancioc@yahoo.com

CUPRINS

Cuvânt înainte – Emilia Dabu

1Poteci cu kanji

2 ’Om vedea

2 I shall see

3Terapeutica

4Încă

5Orbitor

6Precum Narcis

7Primul testament

7The first will

8Ram

9Fericire crucificată

10Anonimul

11Un timp

12Ţara lui Doi

13 Eu sunt

14Nu mă mir

15Oile tunse

16Aproape banal

16 Almost ordinary

17Munca la jupân

18Poetul

19 Portalul dintre stele (Nevermore)

20Saturn

21Germica

22Astăzi

23Mătuşa Gloria

24Jumătatea promisă

25Vernisaj

26Legăturele

27Perfectă iubire

28Prâslea cel Voinic

29A lu’Noe

30A! Frica

31Şase cai

31 Six horses

32Timp pentru iubit

32Love time

33Realitatea mea

34Anul Nou

35Ashuleihos!

36Trei buzdugani de pluş

37Alb

37白い

38Un far

39Gherghef

40Un nimb şi o cruce

41Coşmic

42Bunicul şi nepotul

43Acasă

44Cuceritorul învins

45Seara prin Rai

46Înrobitor înaripat

47Iubire din cer curgătoare

48Două cafele

49Despre suflet numai de bine

50Aproape

51Aladin

52Lucrurile

52 Things

53Cadoul promis

53約束のプレセント

54Trei peşti

55Scriu un gând

56Ca-n Texas

56 Texas like

57Marea lui Lot

58Planul B

59La spovedit

60Verde caşmir

60 Cashmere green

61Roza vânturilor

61 The cardinal

62Răvăşită uimire

62 Restless amazement

63Mulţumesc

64 Va

65 Simţind călătoria

Despre autor şi autorul

CD necomercial cu poezii, în lectura autorului la primele o sută de exemplare

Grafica: Cristiana Ciocănel

Traduceri în engleză şi japoneză: Cristiana Ciocănel

Coperta: Negru Costel (Pictorul)

CD audio necomercial