VALORI CULTURALE ROZNOVENEREVISTA SIMPOZIONULUI JUDEȚEAN "GHEORGHE RUSET - ROZNOVANU"

EDIȚIA I, NR.1, 2013

1

CUPRINS:

CUVÂNT ÎNAINTE ........................................................................................................................ 3

SECȚIUNEA SCRIITORI NEMȚENI

COMUNICĂRI PROFESORI:

Prof. dr. Gheorghe BrânzeiDespre lirismul lui Nichita Stănescu ...................................................................................... 5Prof. Oana IlarieAurel Dumitrașcu (1955 – 1990) – un poet al generației ’80......................................... 10Prof. Paulina Gabur"Viața ca o cursă rapidă..."............................................................................................. 16Prof. Ștefan Ioan GăucanConstantin Limboi – ucenic și mentor............................................................................. 19

COMUNICĂRI ELEVI:

Iuliana Asavei, Larisa Bârsan, George OnuGrigore Cugler (1903-1972) ............................................................................................ 21Mihaela PopaConstantin Virgil Gheorghiu .......................................................................................... 24Mihaela BîrlibaIon Creangă - scriitorul jovial al Moldovei..................................................................... 28Ionela IrimiaIon Creangă şi învăţământul românesc.......................................................................... 31Manuela Tapalagă, Ionuț SidorCalistrat Hogaș................................................................................................................. 34Anastasia Elena PascaruCalistrat Hogaş – scurtă prezentare................................................................................ 37

SECȚIUNEA TRADIȚII ȘI OBICEIURI LOCALE

COMUNICĂRI PROFESORI:Preot dr. Iulian Mihail VasileExpoziţia etnografică „Casa Bunicilor” din satul Chintinici (Roznov)....................... 39

COMUNICĂRI ELEVI:Laura NeacșuAnsamblul bisericesc “Datina Străbună”..................................................................... 41

VALORI CULTURALE ROZNOVENEREVISTA SIMPOZIONULUI JUDEȚEAN "GHEORGHE RUSET - ROZNOVANU"

EDIȚIA I, NR.1, 2013

2

Oana Mihaela Timofte, Alexandra AndronacheMuzeul Etnografic din Chintinici (Roznov).................................................................... 44

Elena Luminiţa Gherasim, Cristiana Antonia BlagaTradiţiile și obiceiurile locale ale bisericii "Gh. Ruset Roznovanu"............................. 46

SECȚIUNEA ISTORIA ȘI GEOGRAFIA ORIZONTULUI LOCAL

COMUNICĂRI PROFESORI:

Prof. dr. Paul Daniel NedeloiuJunculeştii din Ghigoeşti în a doua jumătate a secolului al XIX-lea.Câteva Precizări ............................................................................................................... 49Prof. Carmen Elena DiaconuIstoricul bisericilor de lemn din satul Izvor, comuna Ion Creangăși din satul Pânceşti, comuna Poienari, judeţul Neamţ.................................................. 55Prof. Carmen Maria DucaStudiu fizico – geografic al comunei Borleşti................................................................ 61Prof. înv.primar Ana Simona IlieDocumente privind referendumul prin care Roznovul și - a schimbat statutul în oraş ............................................................................................................................. 65

COMUNICĂRI ELEVI:

Andreea BercuGeneraţii şi membri ai familiei Rosetti............................................................................ 71Florin BursucConacul Krupenski – trecut și prezent............................................................................. 76Leon Leonard BordeaO personalitate a familiei Rosetti: Iordache Ruset-Roznovanu.................................... 80Raluca IlieGheorghe Ruset-Roznovanu, Biserica „Sf.Nicolae” și miturile locale .........................84Elena LunguRoznovul și Ruseteştii. Câteva date istorice.................................................................... 88Mădălina PricopieMonumente istorice în Orașul Roznov............................................................................ 92Mihaela CiudinBiserica “Roznovanu”..................................................................................................... 95Manuela Tapalagă, Ionuț SidorDimitrie Leonida: un pionier al energeticii româneşti- 130 ani de la naşterea sa –............................................................................................. 98Anastasia Elena Pascaru, Oana Mihaela TimofteTurismul religios în orizontul local și apropiat............................................................. 101

Simpozionul Județean "Gheorghe Ruset - Roznovanu" – Prezentare în imagini ................................................................................................ 104

VALORI CULTURALE ROZNOVENEREVISTA SIMPOZIONULUI JUDEȚEAN "GHEORGHE RUSET - ROZNOVANU"

EDIȚIA I, NR.1, 2013

3

CUVÂNT ÎNAINTE

Prin Simpozionul judeţean „Gheorghe Ruset-Roznovanu”, ce a avut loc în data de

25 mai 2013, Liceul Teoretic Roznov, reprezentat de Director (Prof. Oana Ilarie),

membrii Catedrelor de Limba şi Literatura Română (Prof. Paulina Gabur, Prof. Violeta

Teioşanu, Prof. Petronela Lupu), Istorie (Prof. dr. Paul Daniel Nedeloiu, Prof. Daniela

Blându) şi Geografie (Prof. Carmen-Maria Duca, Prof. Nicoleta Irimia), în parteneriat cu

Parohia Chintinici-Roznov (Preot dr. Iulian-Mihail Vasile), a dorit să dea amploare unei

activităţi ce s-a desfăşurat în şcoala noastră anterior, însă doar pe plan local.

Numele simpozionului a fost ales „Gheorghe Ruset - Roznovanu” din dorinţa de a

valorifica tradiţia istorică şi culturală a oraşului, strâns legată de personalitatea lui

Gheorghe Ruset-Roznovanu. Mare proprietar de pământuri în a doua jumătate a secolului

al XIX-lea, luptător în Războiul de independenţă din 1877-1878 şi deputat în Parlamentul

României din acea vreme, din partea Partidului Conservator, apoi prefect de Neamţ, cu

realizări deosebite în judeţul Neamţ pe durata mandatului său, moşierul Gheorge Ruset-

Roznovanu a rămas definitiv în memoria posterităţii.

Prima ediţie locală a simpozionului a avut loc în 2010 iar a doua în 2011. Din

anul 2013 a devenit simpozion judeţean, fiind trecut şi în calendarul Inspectoratului

Şcolar Judeţean Neamţ1. În acest fel, am dorit să oferim o şansă de exprimare a

creativităţii elevilor, stimularea spiritului de cercetare a trecutului local, cercetarea

orizontului geografic apropiat şi a tradiţiilor specifice localnicilor, dincolo de cadrul tipic

al orelor de curs.

Pe lângă comunicările clasice, în format letric, aferente secţiunilor Scriitori

nemţeni, Istoria și geografia orizontului local şi Tradiţii şi obiceiuri locale, ne-am propus

o abordare transdisciplinară a temei alese (Locul natal, spaţiu al formării spirituale) prin

folosirea mijloacelor IT în realizarea şi prezentarea lucrărilor simpozionului.

La eveniment, alături de cadre didactice şi elevi ai Liceului Teoretic Roznov, au

luat parte, cu lucrări, profesori şi elevi din oraşe precum Piatra Neamţ (Colegiul Naţional

„Petru Rareş” – o echipă de elevi condusă de Prof. Sonia Iacoban, Liceul Tehnologic

1 http://www.isjneamt.ro/fisiere/comunicari/geografie/Simpozion_Gh._Ruset_Roznovanu.pdf

VALORI CULTURALE ROZNOVENEREVISTA SIMPOZIONULUI JUDEȚEAN "GHEORGHE RUSET - ROZNOVANU"

EDIȚIA I, NR.1, 2013

4

Economic Administrativ – echipe de elevi conduse de Prof. Magdalena-Livioara

Todiresei, Prof. Maria-Ligia Stanciu, Prof. Anca-Elena Cituran) şi Roman (Colegiul

Naţional „Roman Vodă” – prin Prof. Gabriela-Elena Romano; Liceul cu Program

Sportiv-Roman – prin Prof. Carmen-Elena Diaconu).

Printre invitaţii de onoare, care au luat cuvântul la deschiderea lucrărilor

simpozionului, s-au numărat Preotul Protopop Vasile Ţoc şi cunoscutul om politic Prof.

Vasile Pruteanu, membru al Consiliului Judeţean Neamţ, un om al locului, născut pe

plaiuri roznovene (Slobozia-Roznov). Protoiereul Vasile Ţoc, parohul bisericii „Sf.

Nicolae” din Roznov (ctitorită în anii 1891-1893 de colonelul Gheorghe Ruset-

Roznovanu) a evocat, în cuvântul său, rolul pe care l-a avut familia Ruset-Roznovanu, şi

în special Gheorghe Ruset-Roznovanu, în evenimentele istorice, culturale şi sociale din

Neamţ în veacul al XIX-lea. Prof. Vasile Pruteanu a subliniat importanţa parteneriatului

dintre şcoală şi celelalte instituţii de cultură, în derularea unor astfel de activităţi.

Totodată, domnia sa a ţinut să precizeze că, atâta vreme cât a fost prefect al judeţului

Neamţ, Gheorghe-Ruset Roznovanu a realizat cea mai bună infrastructură judeţeană, pe

lângă cunoscuta biserică, şcoala şi spitalul din Roznov. „Este bine că ne amintim de

înaintaşii noştri, fiind o dovadă de respect şi preţuire” – a mai adăugat, în finalul

discursului, Prof. Vasile Pruteanu.

Evenimentul a fost mediatizat pe site-ul Inspectoratului Judeţean Neamţ2, în

presa locală3 şi, după desfăşurarea lucrărilor, prin difuzarea unui amplu reportaj la

televiziunea ESTTV4.

Aşa cum ne-am propus de la bun început, lucrările simpozionului, pentru cei care

au dorit publicarea, au fost incluse în prezenta revistă, intitulată sugestiv Valori culturale

roznovene, care sperăm să trezească interesul cititorilor şi să constituie un bun imbold

pentru participarea cu referate şi comunicări şi la ediţiile viitoare.

Colegiul de redacţie

2 http://www.isjneamt.ro/fisiere/comunicari/istorie/Nr._4319.pdf3 http://www.ziarullumina.ro/actualitate-religioasa/simpozionul-gheorghe-ruset-roznovanu-la-roznov http://www.ziarulevenimentul.ro/stiri/Moldova/simpozionul-a-gheorghe-ruset-a-roznovanua--85641.html http://www.stiri-azi.ro/ziare/articol/articol/simpozionul-judetean-gheorghe-ruset-roznovanu---editia-i/sumar-articol/125261563/4 http://esttv.ro/simpozionul-gheorghe-ruset-roznovanu/

VALORI CULTURALE ROZNOVENEREVISTA SIMPOZIONULUI JUDEȚEAN "GHEORGHE RUSET - ROZNOVANU"

EDIȚIA I, NR.1, 2013

5

SECȚIUNEA SCRIITORI NEMȚENI COMUNICĂRI PROFESORI

DESPRE LIRISMUL LUI NICHITA STĂNESCU

1. Starea lirică a începutuluiÎn istoria poeziei postbelice, critica şi istoria literară au identificat şi delimitat trei

perioade: poezia realismului socialist (proletcultismul), neomodernismul (generaţia ‘60)şi postmodernismul (generaţia ‘80). Realismul socialist al poeziei a însemnat o abatere dela cursul firesc al acesteia prin impunerea unor teme, motive şi modalităţi străine liriciiromâneşti de până acum; au fost reactivate specii şi genuri desuete (poemul epic, oda), iarpoezia a revenit la retorismul şi la discursivitatea specifice secolului al XIX-lea.

Pe la începutul anilor ’60, are loc, pe fondul relativului dezgheţ ideologic,revenirea poeziei la „uneltele” ei. Poeţii aşa-zisei generaţii ’60 (Nichita Stănescu, MarinSorescu, Ana Blandiana, Constanţa Buzea, Ioan Alexandru) au reînnodat liricaromânească la marea tradiţie lirică interbelică. În aceşti ani, au fost re-create: limbajulambiguu, metaforele subtile, imaginile insolite, reflecţia filosofică, ironia şiintelectualismul. Cu toate aceste creşteri ale lirismului neomodernist, poeţii acesteigeneraţii nu au pus accent pe manifeste poetice şi nu au exacerbat preţul pus pe conştiinţaproprie artei lor, ci au crezut că poezia adevărată se întoarce la izvoarele modernităţiiinterbelice şi se îndepărtează tot mai mult de compromisurile liricii realismului socialist.

„A venit îngerul şi mi-a zis: de atâta amar de vreme te veghez ca să ajungi om deştiinţă şi tu până acum n-ai învăţat nimic!

Cum să nu; am învăţat; numai că ştiinţa pe care am creat-o este atât de subtilă,încât uneori se confundă cu firescul. Ea se numeşte hemografie, adică scrierea cu sineînsuşi. (subl. n.)” (Nichita Stănescu – O parafrază critică).

Apreciem, în această afirmaţie, îndrăzneala imaginii care riscă să devină pealocuri forţare, încărcare, să degenereze în obscuritate. Remarcăm, de asemenea, o anumepoetică a existenţei şi a cunoaşterii, ca într-o încercare de a defini postmodernist poeticul.

Pentru unul dintre colegii de generaţie (de exemplu, pentru Nicolae Labiş, NichitaStănescu) are un adevărat cult.

„Când l-a văzut pentru prima dată, la o adunare din amfiteatrul Odobescu de laFacultatea de Filologie, recitând Moartea căprioarei, Nichita Stănescu – cu doi ani maiîn vârstă decât Labiş, autor de poezii numai în manuscris şi debutând numai în lunamartie a anului următor morţii poetului de la Mălini – mărturiseşte a-l fi invidiat şi urâtla culme, adăugând: „Aş fi dat orice pe lume să fiu eu, autorul acelei poezii.Cunoscându-l mai îndeaproape şi-l aduce aminte „ca pe un om de o discretă siguranţăde sine, neverosimilă pentru chipul lui de copil pictat pe o icoană de sticlă, cu o ciudatăcultură şi o ciudată forţă de a se apropia de poezia franceză. Iată, deci, o extrem de

VALORI CULTURALE ROZNOVENEREVISTA SIMPOZIONULUI JUDEȚEAN "GHEORGHE RUSET - ROZNOVANU"

EDIȚIA I, NR.1, 2013

6

SECȚIUNEA SCRIITORI NEMȚENI COMUNICĂRI PROFESORI

interesantă şi primă reacţie a unuia dintre cei mai importanţi poeţi din generaţia luiNicolae Labiş.” (Ion Rotaru, O istorie a literaturii române, III)

Poezia postbelică aduce cu sine o îndepărtare de universul tematic pe care îlpresupune dragostea; prin asta se explică însăşi esenţa pe care o promoveazăneomodernismul poetic postbelic. Surprinzător, la Nichita Stănescu „sentimentalismuldevine o formă de modernitate.” Alex. Ştefănescu este de părere că acest lucru „intră înformula originalităţii creaţiei sale”. (Alex. Ştefănescu, Introducere în opera lui NichitaStănescu) Iată, completăm noi, o motivaţie a faptului că poezia lui Nichita Stănescu esteînţeleasă şi de către cei ce nu o înţeleg.

2. Starea lirică a Sensului iubiriiNichita Stănescu a moştenit de la poeţii secolului al XX-lea tendinţa de a-şi

autodefini concepţia despre artă, artist şi raportul pe care îl stabileşte cu cei pentru carescrie. S-ar putea afirma că, la acest poet, ordinea problemelor vizate de o eventuală arspoetica se inversează: el nu creează o lume pe care încearcă să o impună cititorului, ci,dintr-o atitudine de maximă receptivitate (de iubire) în faţa vieţii, se naşte dorinţa de agăsi o modalitate prin care să prindă frumosul într-o formulă care să fie accesibilă omului.De aceea, pe parcursul întregii sale creaţii, suntem „asaltaţi”, noi, cititorii, de multipleleîncercări de a defini şi lămuri concepţia sa despre cunoaştere prin artă.

Primul volum de poezii, Sensul iubirii, anunţă un univers diafan, o poetică atranslucidului, a adolescentinului cântec de „izbândă” a sunetului şi a luminii. Temadominantă a volumului este ieşirea din somn, naşterea într-o nouă dimensiune a materiei,în timp ce motivul central este cel al răsăritului: „Soarele saltă din lucruri, strigând /clatină muchiile surde şi grave” (O călărire în zori).

În Mister de băieţi, asistăm la transformarea unui sentiment erotic difuz într-unulputernic, de dragoste adolescentină, trăită cu patima pe care ţi-o dă vârsta: „Ah, din fugăsăream sub arţar, / smulgându-i o frunză cu dinţii!”

Treptat, sensul iubirii de conturează. Iubita are chipul unui înger: „… în caleamea, mlădie, / şi fruntea ta-n zulufi de umbră vie, / şi ochii tăi ca doi paianjeni verzi…”(Joc de unu).

Ieşirea din vârsta de aur a copilăriei se face lin, ca o adiere, nu dureros, ca înpoezia idolului său, Nicolae Labiş: „O, lucrurile n-au crescut o dată cu mine. / Mi-ajungeau până la bărbie, / cândva, în copilăria mea, acoperită / de ceţuri. // Şi muzicasferelor, mai intens clocotind, / întru sărbătorirea adolescenţei / se aude.” (Imn).

3. Starea lirică a SentimentelorZborul devine mai îndrăzneţ o dată cu al doilea volum, O viziune a sentimentelor.

Imaginile împrumută din frenezia Erosului, dinamica este o perpetuă mişcare în sus,trăirea este o „beţie albă a sentimentelor”. Poetul improvizează prin scurte „definiţiilirice” elementele unui tablou în care Erosul se află în prim-plan. Astfel, oamenii sunt, perând: „o emoţie copleşitoare”, „nişte fructe plimbătoare”, „o lină apăsare”, „mişcareadăugată la mişcare”, „păsări nemaiîntâlnite, / cu aripile crescute înlăuntru, / care bat,plutind, planând, / într-un aer mai curat – care e gândul” (Laudă omului).

VALORI CULTURALE ROZNOVENEREVISTA SIMPOZIONULUI JUDEȚEAN "GHEORGHE RUSET - ROZNOVANU"

EDIȚIA I, NR.1, 2013

7

SECȚIUNEA SCRIITORI NEMȚENI COMUNICĂRI PROFESORI

Poetul cunoaşte Vârsta de aur a dragostei, când îşi simte mâinile îndrăgostite,când „gura mea iubeşte”, când lumea devine un dans: „E un dans al sentimentelor, / zeiţeale aerului”… Întâlnirea cu dragostea se produce pe neaşteptate. Acum, dragostea vine laîntâlnire cu viclenia unui animal de pradă, hotărât să devoreze prada: „Leoaică tânără,iubirea / mi-a sărit în faţă. / Mă pândise-n încordare / mai demult. / Colţii albi mi i-a înfiptîn faţă,/ M-a muşcat leoaica, azi, de faţă”.

Cuvintele ce traduc iubirea înţeleasă ca întâmplare esenţială a fiinţei umane sunttranslucide, pure, se revarsă într-o adevărată cascadă. Ele devin „umbra de aur a materieiîn conştiinţă”, iar poezia, starea de îndrăgostit exprimată: „Să stăm de vorbă, să vorbim,să spunem cuvinte lungi, sticloase…” Cuvintele nu mai desemnează obiecte, ci, devin eleobiecte.

Poetul descoperă dragostea ca pe un miracol: „Ce bine că eşti, ce mirare că sunt /Două cântece diferite, lovindu-se, amestecându-se…” Este, parcă, o reeditare a străvechiilegende a androginului, dar cu deznodământ fericit, mitul vârstei de aur a dragosteiinocente, căci „poetul trăieşte acum sub regimul plenar al lui sunt”. (Eugen Simion,Scriitori români de azi, III) Dragostea devine o mişcare ascendentă, totul devine plutire,dematerializare, parcă: „Du-mă fericire în sus, şi izbeşte-mi tâmpla de stele…” Esteaceasta constatarea uimită a existenţei altuia, acea mirare şi sfiiciune de a participa larosturile lumii născute dintr-o „înfrigurată, neasemuită luptă / a minunii că eşti, a-ntâmplării că sunt.”

„Întregul volum este de un lirism mai pur, totuşi, pentru a-l afla pe adevăratulNichita Stănescu trebuie să mai aşteptăm puţin. Acum el arată faţa sa ludică, iradiantă,miturile păşesc încă timid în poem, versul, muzical şi imprevizibil, e înfăşurat într-unimagism de esenţă prerafaelită. O suavitate însă dinamică, şocantă, răsturnătoare deperspective. Poezia asociază motive trase din lecturi şi inventează altele, nenumărate,Nichita Stănescu ştiind deja să scoată izvorul liricii până şi din piatră seacă”. (Ibidem)

Uneori, erosul nu este pur, el devine un prilej pentru a comunica întâmplărilefiinţei: „Ploua infernal, / şi noi ne iubeam prin mansarde. Prin cerul ferestrei, oval, / noriicurgeau în luna lui Marte” (Ploaie în luna lui Marte). Alteori, dragostea este văzută ca oboală a trupului: „Mâinile mele sunt îndrăgostite, / vai, gura mea iubeşte, / şi iată, m-amtrezit / că lucrurile sunt atât de aproape de mine, / încât abia pot merge printre ele / fără sămă rănesc” (Vârsta de aur a dragostei). Suntem de părere că poezia reprezentativă pentruvolumul O viziune a sentimentelor este Poem: „Spune-mi, dacă te-aş prinde într-o zi / şiţi-aş săruta talpa piciorului, / nu-i aşa că ai şchiopăta puţin, după aceea / de teamă să nu-mi striveşti sărutul?...”

Cu Emoţie de toamnă intrăm într-o altă lume, aceea a sentimentului de tristeţeinefabilă, ca stare de graţie a iubirii: “A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva, / cuumbra unui copac sau mai bine cu umbra ta. // Mă tem că n-am să te mai văd, uneori, / căor să-mi crească aripi ascuţite până la nori, / că ai să te ascunzi într-un ochi străin, / şi el osă se-nchidă cu-o frunză de pelin. // Şi-atunci mă apropii de pietre şi tac, / iau cuvintele şile înec în mare. Şuier luna şi o răsar şi o prefac / într-o dragoste mare.” De la tristeţe pânăla moarte nu mai este decât un pas. Un pas pe care îl facem cu Ortega Y Gasset, careapreciază:

VALORI CULTURALE ROZNOVENEREVISTA SIMPOZIONULUI JUDEȚEAN "GHEORGHE RUSET - ROZNOVANU"

EDIȚIA I, NR.1, 2013

8

SECȚIUNEA SCRIITORI NEMȚENI COMUNICĂRI PROFESORI

„În actul de a iubi părăsim liniştea şi repausul din lăuntrul nostru şi emigrămvirtualmente către obiect. Iar această perpetuă emigrare înseamnă a iubi. (…) Nu e însămai puţin sigur că iubirea uneori e tristă ca moartea, chin suprem şi mortal. Mai mult:adevărata iubire se percepe mai bine pe ea însăşi şi, aşa zicând, se măsoară şi secalculează pe sine în durerea şi suferinţa de care e capabilă”. (Ortega Y Gasset, Studiidespre iubire)

Poezia de dragoste este „presărată” în toate volumele lui Nichita Stănescu. Pestetot, cititorul este întâmpinat de o stare de graţie, care este, întotdeauna, dragostea. ÎnPoveste sentimentală, „câmpul tensional intersubiectiv este din nou unul al transfigurării,de data aceasta prin cuvânt” (Ion Pop, Nichita Stănescu, spaţiul şi măştile poeziei): „Peurmă ne vedeam din ce în ce mai des. / Eu stăteam la o margine-a orei, tu / la cealaltă, / cadouă toarte de amforă. / Numai cuvintele zburau între noi, / înainte şi înapoi. / Vârtejul lorputea fi aproape zărit. / … / Cuvintele se roteau, se roteau între noi, / înainte şi înapoi / şi,cu cât ne iubeam mai mult, cu atât / repetau, într-un vârtej aproape văzut, / structuramateriei de la început”.

4. Starea lirică a posterităţii„Poezia lui Nichita Stănescu este, în primul rând, de o mare simplitate. Afirmaţia

pare greu de susţinut deoarece timp de câţiva ani de la apariţia autorului Necuvintelor pescena vieţii noastre literare s-a vorbit cu stupefacţie despre caracterul ei cu desăvârşireinaccesibil. Chiar şi azi, la diferite întâlniri, între scriitori şi public, se găseşte aproapeîntotdeauna câte un cititor nedumerit care întreabă, spre satisfacţia vizibilă a întregiiasistenţe, ce a vrut să spună Nichita Stănescu în… şi citează cu o dicţie persiflantă cineştie ce vers”. (Alex. Ştefănescu, Între da şi nu)

Afirmaţiile criticului literar vizează, în primul rând, poeziile cu caracter filosoficale lui Nichita Stănescu, transpuse într-o expresie poetică ermetică, greu de înţeles.Totuşi, cititorul intuieşte adesea, în aceste poezii, trăiri şi experienţe împărtăşite demajoritatea oamenilor. Aşa este, spre exemplu intuiţia pe care o avem uneori contemplândvreme mai îndelungată un peisaj, un spaţiu nemişcat, un obiect inert, aceea că lucrurile cecompun lumea din jurul nostru ne sunt străine şi inaccesibile, ca şi impulsul de a intraîntr-o comunicare nemijlocită cu ele, de a elimina distanţele care ne separă.

De la simbolişti încoace, în poezia modernă s-au produs importante modificări înplanul expresiei artistice; dacă până la simbolişti accentul cădea asupra sensului figurat alcuvântului şi a expresiei artistice a acestuia, poezia mai nouă se caracterizează mai alesprin polisemia limbajului şi prin ambiguitate (prin „ambiguitate” trebuie înţeleasătensiunea semantică apărută între toate sensurile posibile ale unui cuvânt în combinaţia luicu alte cuvinte).

Nichita Stănescu a trecut de generaţia sa, plasându-se într-o ascendenţă poeticănobilă. Decantarea liricului până la esenţă, depersonalizarea şi dispersia în etern îlînrudesc cu Eminescu şi Blaga; forţa cu care inovează la nivelul limbajului poetic îlcaracterizează ca pe un vrednic urmaş al lui Arghezi; capacitatea de încifrare a mesajuluiîn formule lirice unice, de maximă abstractizare îl aduce pe acelaşi plan cu Ion Barbu.

VALORI CULTURALE ROZNOVENEREVISTA SIMPOZIONULUI JUDEȚEAN "GHEORGHE RUSET - ROZNOVANU"

EDIȚIA I, NR.1, 2013

9

SECȚIUNEA SCRIITORI NEMȚENI COMUNICĂRI PROFESORI

„Nichita Stănescu trăieşte un asemenea moment când culminaţia ştiinţifică ajungesă fie într-un acord negândit cu creaţia artistică… de aceea, el plasticizează toatecategoriile cunoaşterii, face din ele expresii de mare anvergură şi realizează astfel ceeace Eminescu a putut numai să viseze.” (Edgar Papu, Caiete critice, nr. 3/1993)

Dincolo de neobişnuitul dar al improvizaţiei şi de abilitatea cu care se mişca înspaţiul imaginarului erotic, Nichita Hristea Stănescu a avut şi o viziune coerentă asupralumii. „Dacă asemenea centri tensionali sunt diseminaţi în diverse părţi ale operei fără a figăsiţi dispuşi într-o dispunere liniară, nu înseamnă că o anumită ordine (a cuvintelor,subl. n.) ar fi absentă. (…) Extrema mobilitate a viziunii autorului Necuvintelor şilibertăţile fără precedent pe care le-a luat faţă de convenţiile constituite, spontaneitatea cucare emitea poezie, eliminarea nonşalantă a graniţelor dintre gândire şi imagini au pututîntreţine pentru unii interpreţi critici ideea că avem de a face cu un creator lipsit de sistem,a cărui poetică aleatorie ar interzice aproape orice încercare de reconstituire a unei ordiniinterioare a universului său imaginar”. (Vasile Spiridon, Viziunile „învinsului deprofesie” Nichita)

„Nichita Stănescu la 50 de ani, iată ceva de neimaginat! Poeţii ar trebui să se nascăla 20 de ani şi să dispară la 30; trăind o singură zi de un deceniu, magnifică, solară, îndelir, lăsând polenul minţii lor ca o trufanda celestă peste o mare de hârtie. El nu ebătrân…” (Eugen Barbu, „La judecata de apoi a poeţilor”, în „Săptămâna”, nr. 647)

El este Nemuritorul Nichita!

Profesor Dr. Gheorghe Brânzei Inspector şcolar de limba şi literatura română

VALORI CULTURALE ROZNOVENEREVISTA SIMPOZIONULUI JUDEȚEAN "GHEORGHE RUSET - ROZNOVANU"

EDIȚIA I, NR.1, 2013

10

SECȚIUNEA SCRIITORI NEMȚENI COMUNICĂRI PROFESORI

AUREL DUMITRAŞCU (1955-1990) – UN POET AL GENERAŢIEI ’80

Postmodernimul românesc reprezintă o sinteză despre un curent literar important,în context naţional şi european. În prim-plan se află homo biographicus, un personajspectacular, donquijotesc, ce-şi asumă atât realul, cât şi realitatea textului. Înainte de a fiun scriitor, postmodernistul este un mare cititor, trimite cu detaşare, ironie, toleranţă labibliotecă, procedeul fiind numit intertextualitate, şi explorează referinţele livreşti până ladimensiunea unui stil. Poetul postmodern coboară în stradă, renunţând la armaimpersonalităţii; nu-i este ruşine de propria sa emotivitate, de reacţiile sale, de sentimente;vrea să recupereze secundarul, fragmentarul, marginalul; devine ludic, fermecat deestetizarea imediatului, lucid; este un textualist înverşunat, nevrotic, melancolic,intelectualist, metafizic, ironic şi parodic, vizionar, sentimental camuflat.1

Poezia generaţiei ’80 reprezintă – în peisajul literaturii noastre postbelice – unfenomen surprinzător şi previzibil, totodată. Surprinzător, pe de o parte, prin numărulmare şi vigoarea talentelor afirmate într-un răstimp relativ redus şi, pe de altă parte,pentru că această „explozie” lirică survenea exact în perioada cea mai sinistră a regimuluicomunist, într-o epocă de re-stalinizare în toate domeniile, de descompunere culturală (şinu numai).

Previzibil, însă pentru că poezia a fost şi este o formă de rezistenţă launiformizare, la anularea personalităţii, la reducerea la pura biologie. În plus, fiindcăpoeţii generaţiei ’80 s-au format într-o epocă de relativă liberalizare, au o solidă cultură, oprofundă cunoaştere a poeziei universale.2

1 George Bădărău, Postmodernismul românesc, Ed. Institutul European, Iaşi, 2007.2 Alexandru Muşina, Antologia poeziei generaţiei 80, Ed. Aula, Braşov, 2002.

A iubi tot timpul înseamnă a câştigatot timpul în faţa singurătăţii.

Carnete maro (1983-1984) (2001)

VALORI CULTURALE ROZNOVENEREVISTA SIMPOZIONULUI JUDEȚEAN "GHEORGHE RUSET - ROZNOVANU"

EDIȚIA I, NR.1, 2013

11

SECȚIUNEA SCRIITORI NEMȚENI COMUNICĂRI PROFESORI

Poeţii generaţiei ’80 pot fi subsumaţi postmodernismului prin demersul lor poeticde a re-descoperi realul şi prin încercarea de a da un sens absurdului lumii înconjurătoare,de a lupta împotriva entropiei. Totul prin (re)aducerea în centru a individualităţii, apersoanei, care devine sistem de referinţă; de aceea avem de-a face cu un nouantropocentrism (o reumanizare a poeziei).

Pe lângă spiritul de frondă, de refuz al clişeelor de tot felul, descoperim la poeţiigeneraţiei ’80 câteva mize majore: (auto)biograficul, atenţia la realitatea înconjurătoare,dar şi conştientizarea faptului că poezia e un text, care se raportează nu numai la obiecteleşi senzaţiile imediate, ci şi la tot ceea ce s-a scris (spus) deja, încercarea de folosire a unuidiscurs apropiat de limba vorbită etc.

Un reprezentant al generaţiei ’80 este poetul Aurel Dumitraşcu, care s-a născut la21 noiembrie 1955 şi s-a stins din viaţă pe 16 septembrie 1990, într-o zi de duminică, laSpitalul Fundeni din Bucureşti, secerat de-o boală neiertătoare (leucemia), fiindînmormântat în satul său natal, Sabasa, din Borca, în micul cimitir străjuit de munţi şi deo biserică...

Aurel Dumitraşcu a trăit mare parte din viaţă la Borca - Neamţ, unde – laterminarea liceului – îşi găseşte un post de suplinitor şcolar, ca să fie de folos familiei,afectată de moartea tatălui, eveniment care avea să-i marcheze puternic adolescenţa, cuurmări vizibile în poezie. A absolvit Facultatea de Filologie a Universităţii „Al. I. Cuza”din Iaşi în 1979; a fost membru al cenaclului „Junimea” de la Muzeul Literaturii din Iaşi,condus de Ov.S. Crohmălniceanu şi al „Cenaclului de Luni” din Bucureşti, condus de N.Manolescu.

Volumele pe care le-a publicat în timpul vieţii, Furtunile memoriei (EdituraAlbatros, 1984) şi Biblioteca din Nord (Editura Cartea Românească, 1986), au fosturmate de cele postume, precum Mesagerul, Tratatul de eretică, Fiara melancolică,apărute mai ales prin grija fratelui său, Ion Dumitraşcu, şi a lui Adrian Alui Gheorghe,constant şi dedicat prieten. Cele două volume ale jurnalului lui Aurel Dumitrascu,Carnete maro (Editura Conta, Piatra-Neamt, 2011), sunt, în descrierea lui Adrian AluiGheorghe, cel care prefaţează şi îngrijeşte ediţia, ,,proba unei fragilităţi fără limite”.

Criticul Grigore Grigurcu, care s-a intersectat de câteva ori cu poetul, la diverseagape literare, îl caracteriza astfel: „A fost odată ca niciodată un tânar poet cu pleteblonde, cu un chip în trăsăturile căruia forţa bărbătească se îngâna cu o suavitate aurie,pâcloasă, de revărsat de zori, adâncindu-şi echivocul în privirea visătoare şi iutelunecătoare, contemplativ-ironică.” Oriunde s-ar fi dus, în munţi, în Capitală sau în Deltă,poetul se simţea în largul său. Iubea deopotrivă liniştea şi strada. Exilat în satul său, tânjeasă vină în mijlocul mulţimii. Când sosea în Capitală, nu făcea altceva decât să colindelibrăriile şi anticariatele, de unde îşi cumpăra cărţi vechi, la preţuri care par astăziastronomice. De altfel, toate economiile sale şi le consuma achiziţionând fel de fel deterfeloage. Aurel Dumitraşcu era un generos sentimental, stapânit de dorinţa perpetuă de aface daruri, cât mai diverse şi oricui. Trăia plăcerea de a face plăcere. Îi lipseau însăreflexele de apărare, era structural un tolerant însetat de prietenii cărora li se abandona

VALORI CULTURALE ROZNOVENEREVISTA SIMPOZIONULUI JUDEȚEAN "GHEORGHE RUSET - ROZNOVANU"

EDIȚIA I, NR.1, 2013

12

SECȚIUNEA SCRIITORI NEMȚENI COMUNICĂRI PROFESORI

fără reticenţe sau îndoieli.3 Răsfăţ şi cadouri greu de procurat pentru prietenii apropiaţi,gesturi care-i consumă adesea bruma de salariu şi îl fac să proclame cu superbie: suntsărac lipit destinului.

Spirite îmbâcsite de conştiinţa stomacului, vinovaţi sau doar acuzaţi fără vină,ceilalţi intensifică legitimitatea ruperii de lume. Populând generatorul de frustrări spaţiu alcancelariei, mici directoraşi sau neobosiţii activişti politici devin personaje ale unui tablouadesea grotesc. Comicul situaţiilor pe care ei le provoacă, involuntar cel mai adesea, facecasă bună cu absurdul. Iar inspectoratele şcolare sau manifestările (cvasi)literare suntmedii mai mult decât propice de a contempla des-figurările umane. Ploi bacoviene şi iernica altădată, ninsori cu fulgi mari şi graşi, sau biblioteci generatoare de viziuni coşmareşti,toate trăite cu beatitudinea şi acuitatea singurătăţii camerei din Borca. O singurătate careeste ,,prima uşă înspre perversiunile inofensive”.

Conectat la mişcarea optzecistă, pătrunde în „dublul” ei politic, păstrînd legăturistatornice în special cu grupul protestatar de la Iaşi. Simte că este supravegheat strict decolegii de cancelarie de la Borca, în rândul cărora Securitatea „plantase” provocatori caresă-l irite, să-i determine izbucniri nervoase, dar şi delatori zeloşi, în stare să-l considereun „pericol” la adresa regimului. În primăvara lui 1988, graţie unor intervenţii ale lui D.R.Popescu, reuşeşte să evadeze din izolarea recluzitivă în care singur se amăgise cumelancolia lecturii, fiind angajat la Muzeul de istorie din Piatra Neamţ, unde îl găsescevenimentele din 1989, cînd se va afla printre liderii mişcării de catifea din oraşul luiHogaş. Cu puţin înainte de a fi fost secerat de o boală necruţătoare în vara anului 1990,făcuse parte dintr-o delegaţie culturală din Neamţ, care vizitase Belgia şi Franţa,întorcându-se entuziasmat din această călătorie, dar şi foarte obosit, epuizat de drum şi deprivaţiunile îndurate.

Poezia din Mesagerul (1992) e mai puternic marcată de supraîncărcări aluziv-politice cu dese eşuări în decorul cenuşiu al ultimilor ani de dictatură, dar şi de frisonulmorţii, înglobat unei metafizici personale foarte active:

Anul în care mori e anul cel bun. L-au aşteptat şi alţiis-au rugat pentru el au vrut să ţi-o ia înainte însătu ai ajuns liniştit în inima lui. Mai ales ai vrutsă petreci cu femeia. E anul cel bun! în timp ce-şidespletea părul în vagi rotocoale de fum. Aveai hainebune chiar obiceiuri bune de a purta haine bune

- ai alesdin fiecare pe rând – în oraş ploaia zarva din dricuri.Şi n-ai mai ieşit aţi surâs împreună cu vinul roşu dincăni. Pe urmă n-a mai adăugat nimeni nimic. O fetiţă oarbăcântă la trompetă pe zid. Anul cel bunPrezentă în multe forme şi cu intensităţi diferite, iubirea (sinonimul ei perfect fiind

moartea) e marea temă a jurnalului Carnete maro (2011). Colecţie de atitudini feminine,

3 Elvira Sorohan, Jurnalul altui „Albatros ucis”, în Convorbiri Literare, Nr. 9 / septembrie 2006.

VALORI CULTURALE ROZNOVENEREVISTA SIMPOZIONULUI JUDEȚEAN "GHEORGHE RUSET - ROZNOVANU"

EDIȚIA I, NR.1, 2013

13

SECȚIUNEA SCRIITORI NEMȚENI COMUNICĂRI PROFESORI

menuet cu femei şi poet, jurnalul abundă în figuri feminine, cavaleresc mascatesub iniţiale. De la mama discretă, fină vibraţie de duioşie, la femei fatale, capricioase şicarnale, de la eleve-copile, prizoniere ale unei feminităţi încă nedeplin manifestate, lafemei ce refuză să lase în spate tinereţea, ochiul îndrăgostit înregistrează placid paradoxulfeminin. Din cînd în cînd, câte o ea care pretinde monopol impune ritm şi nerv descrierii:ea - proasta şi minunea, ciuma pe care o iubeşti sau moarte şi viaţă pe două picioare. Iariubirea e subînţeleasă, de vreme ce ai scris din cauza ei o carte. Labirint plin de dihănii şibălării, ea aduce suferinţă şi inegalabil extaz. Mai mult închipuire decît împlinire, iubireae modul cel mai la îndemână de a atinge bucuria: O conduci la autobuz şi ai sentimentulcă eşti împărat. O bucurie care păcătuieşte fiind un sentiment superficial, grăbit,inconsistent şi marginalizant, în vreme ce impasul e vocaţia mea reală. Coerenţa şiclaritatea trăirilor e evitată, iar aglomerarea de retractări sentimentale e explicabilă: nu potdescrie corect un sentiment pentru că numai moartea e apanajul clarităţii.

„- Seara, într-un drum spre Poiana Teiului, la Ionel, surpriză! EA în acelaşiautobuz. Se ducea la Durău. Ai observat-o mai târziu. Coborâţi împreună şi, în aerul acelageros, stai aproape două ore cu EA. Ce face soarta! Ţi-o scoate în cale când erai hotărât sănu-i mai dai atenţie. Te înduioşezi ca de obicei şi o înţelegi. Nu venise din cauza tatălui,scandalagiu din nou. Poate. Dar de ce n-a dat un semn în zilele ce-au urmat?! (...) Vatrece duminică sau luni pe la tine. Ce să începeţi?! Nimic zici tu. Încet-încet, totul este depierdut! EA în primul rând se pierde. Ţi-a spus din nou că n-o înţelegi. I se pare. Dar taceîn continuare. Are scurte clipe de sinceritate, de duioşie chiar, pentru ca apoi să tacăinsistent, cu impertinenţă chiar. „Dacă mâine ar fi iar Anul Nou, mi-ai mai trimite ofelicitare?!” „Da!” ţi-a răspuns. „De ce mi-ai trimis-o?!” „Pentru că aşa am simţit!”.

EA. Nimic de pierdut. Nimic de câştigat.” *

„- Dar ziua aceasta a fost frumoasă! Ştii că şi din cauza simplei sale prezenţe. Evorba de EA.”

vineri, 2 ianuarie, 1985„- EA n-a venit nici ieri şi nici azi, deşi promisese. Pui totul pe seama vremii

nefavorabile.”7 ianuarie 1985

„- Ştii că preferi singurătatea cea mai deprimantă, dar nu liniştea discutabilă şiartificială pe care o dă iluzia cuplului.”

8 ianuarie 1985(Din volumul al doilea al jurnalului lui Aurel Dumitraşcu, Carnete maro)4

Unicul privilegiu: am rămas cu tineşi am fost fericit precum pietrele de pe maluri.N-am ştiut cine eşti. Apă om sau cuvânt.Am stat numai cu tine mulţumit că pot privi de pe mal

4 Antiteze, Revistă de literatură & arte, Numerele 14-15, ianuarie-iunie, 2003.

VALORI CULTURALE ROZNOVENEREVISTA SIMPOZIONULUI JUDEȚEAN "GHEORGHE RUSET - ROZNOVANU"

EDIȚIA I, NR.1, 2013

14

SECȚIUNEA SCRIITORI NEMȚENI COMUNICĂRI PROFESORI

că pot auzi.Veghea mea peste smârcuri. Am vrutsa fii o femeie şi erai pasăream vrut să fii apă şi erai pasărecuvânt am vrut să fii şi erai zare istovităde pasări.Abator cu flamingi tineri. Erai altcevamoartea cere pustiu vinişoare auriiprin busole. Scâncete sonuri.În alt anotimp ca un popor nemulţumitmâna mea pe coapsele tale. Nu erai femeienici apăniciodată cuvânt. Erai altceva altceva.Unicul privilegiu: am rămas cu tineşi am fost fericitprecum pietrele de pe maluri.

Am rămas cu tine

Pentru tine cântecul uşor prinde adânci rădăcinivezi! îmi vine să spun vezi cui se cuvineviaţa mea scurtă!ţie numai. Şi toate păsările cad moarteîn casa mamei mele.

Dincolo de ce spun: ea

Mama a fost întotdeauna salvarea sufletului de poet, albatros căzut pecorabia lumii. Din zecile de fraze despre întelepciunea ei, din replicile ei reproduse, sepoate reconstitui un profil neobişnuit pentru o femeie simplă dintr-un sat de munte. Amselectat doar atît, sinteza: Mama, ea e cântecul tău de acasă. Cel mai frumos şi definitivcântec. Chiar dacă nu v-o spuneţi, amândoi sunteţi foarte importanţi unul pentrucelălalt.5

Aurel Dumitrascu are meritul de a fi dat textualismului nuanţe de „sălbăticie”, deneîmblînzire – o poezie care n-a vrut să se supună nimănui, în afara propriei fiinţe.6

Trecut prematur în nefiinţă, poetul nemţean a intrat în legendă prin forţa verbuluişi neliniştea spiritului, prin vehemenţa idiosincraziilor şi delicateţea trăirilor, princonsecventa şi dăruirea din epistole (volumul Frig).

Un bărbat de numai treizeci de ani încuindu-se în casă„pentru că scrie poeme” – ei bine ţi se pare curată neruşinarear putea face atâtea lucruri „mult mai măreţe”ce naiba se-ncuie în casă de ce nu-l împuşcă odată…

5 Elvira Sorohan, Jurnalul altui „Albatros ucis”, în Convorbiri Literare, Nr. 9 / septembrie 2006.6 Cristian Livescu, Aurel Dumitraşcu sau „sălbăticia textului”, în Convorbiri literare, 2005.

VALORI CULTURALE ROZNOVENEREVISTA SIMPOZIONULUI JUDEȚEAN "GHEORGHE RUSET - ROZNOVANU"

EDIȚIA I, NR.1, 2013

15

SECȚIUNEA SCRIITORI NEMȚENI COMUNICĂRI PROFESORI

În acest timp, când tu nu mai sfârşeşti de vorbit cândstai impacientată în stradă în acest timp bărbatul denumai treizeci de ani termină de scris altă carte.De atâta tristeţe aproape e un bărbat fericit.

Pentru că scrie poeme

Într-adevăr, poetul trebuie să fi iubit cumplit de mult viaţa, altfel cum se explicăfrumosul curcubeu ce a răsărit peste mormântul său, curbându-se deasupra râului Borca,şi scurta ploaie „de vară” cu tunete şi fulgere ce s-a auzit în noiembrie, în timp ce i sefăcea slujba de pomenire, în ziua în care poetul ar fi trebuit să împlinească 35 de ani?!Voi muri într-o duminică dimineaţa. Când vei intra înbibliotecă n-ai să mai vezi privighetorile moţăindşoricelul cel roşu n-o să-ţi mai treacă prin faţă.Un firicel de sânge (atât) ca ieşit dintr-o carte. El va vorbi.

Cine va vorbi

Profesor Oana IlarieLiceul Teoretic Roznov

VALORI CULTURALE ROZNOVENEREVISTA SIMPOZIONULUI JUDEȚEAN "GHEORGHE RUSET - ROZNOVANU"

EDIȚIA I, NR.1, 2013

16

SECȚIUNEA SCRIITORI NEMȚENI COMUNICĂRI PROFESORI

"VIAŢA CA O CURSĂ RAPIDĂ ..."

"Cursa rapidă" a scriitorului ConstantinMunteanu poartă călătorii între oraşul A şi oraşul B.Afară este iarnă grea şi autobuzul, deşi este o maşinăfoarte îngrijită, se înzăpezeşte, iar pasagerii suntnevoiţi să se adăpostească la hanul Sălcii. Acestmoment devine un punct extrem al vieţii lor, cu atâtmai mult cu cât se nimeresc tovarăşi de călătorieoameni al căror destin s-a mai intersectat în modtragic sau fericit. Victime şi vinovaţi îşi caută cu toţiiispăşirea.

Cel mai impresionant destin este al bătrâneiBujoreanu, cea care călătoreşte împreună cu căţeluşaei. Merge la B, invitată de fiica ei, Maria Săteanu,soţia "prim-vice-lui", sub pretextul unei petreceriprilejuite de premiera unei piese de teatru.Autorul piesei este Mihai Vlădeanu, personajul ceuneşte toate mediile prezentate, alter-ego al autorului. Maria Săteanu planifică petrecerea pentru "a

lămuri " fapte întâmplate în tinereţe. Tatăl său, profesor universitar în A, a fost arestat.Fostul iubit al Mariei, Teofănescu, o părăseşte la aflarea acestei veşti şi mai ales atuncicând află că este însărcinată.

Mai mult, dă la partid declaraţii care îl înfundă pe profesorul Bujoreanu. Mariascapă de sarcină, însă trece pe numele ei copilul mamei sale, făcut cu Toader Săteanu, celcare se va oferi să se căsătorească cu Maria pentru ca ea să-şi poată continua studiile.Istorii vechi, resentimente, dorinţa de răzbunare o transformă pe Maria Săteanu într-unmonstru uman. Este lipsită de orice urmă de compasiune pentru pacientele din secţia undeea este şefă, obstretică – ginecologie. Legea primează şi nu ezită să lase să moară femeicare au făcut întreruperi ilegale.

Acest fir al acţiunii este completat de o serie de scene şi personaje care ilustreazădiverse medii sociale: mediul artistic, cel al uzinei din "Valea Brânduşelor", al spitalului.Mediul artistic este reprezentat de Mihai Vlădeanu, autorul a cărui piesă se va juca lateatrul local. De profesie inginer în uzina oraşului, cunoscut de multă lume şi cunoscândla rândul său, este liantul diferitelor medii prezentate.La teatru se pregăteşte premiera, se merge la vizionare, unde se adună oficialităţile cehotărăsc dacă spectacolul se va ţine.

O cunoaşte pe Doiniţa Săteanu, despre care va afla spre final că e fiica lui Săteanuşi a Mariei Bujoreanu.

VALORI CULTURALE ROZNOVENEREVISTA SIMPOZIONULUI JUDEȚEAN "GHEORGHE RUSET - ROZNOVANU"

EDIȚIA I, NR.1, 2013

17

SECȚIUNEA SCRIITORI NEMȚENI COMUNICĂRI PROFESORI

La petrecerea proiectată după premieră, fiecare participant are de lămurit câteceva, însă petrecerea este cumva lăsată în afara firului epic, la fel ca la Hortensia PapadatBengescu - "Concert din muzică de Bach", pentru că în final Maria Săteanu moare într-unaccident rutier.

Compoziţional, romanul are două fire narative care se împletesc: aventuracălătorilor aflaţi în "Cursa rapidă" din oraşul A spre B şi întâmplările celor din B, care-iaşteaptă.

În B îşi aşteaptă soţia doctorul Radu, antrenat într-o aventură extraconjugală cuasistenta Paula. Sentimentele amestecate trăite la aflarea veştii că soţia a rămas înzăpezităîl fac să-şi reevalueze căsătoria şi să pornească pe schiuri către hanul Sălcii.

Tot în orașul B o soție însărcinată își așteaptă soțul, pe Lazăr, secretar literar alteatrului, pornit în A după afișele pentru spectacol. Aflăm despre el că, din cauza unui jocde cărți, a fost exmatriculat din facultate și a făcut detenție la Canalul de hidro-ameliorație.

Inginerul Vlad, tânăr, frumos, cu o copilărie petrecută la circ, așteaptă cursadeoarece speră ca ea să o aducă pe Sorina, fiica doctorului Marcu din A. Însă, Sorina nua urcat în autobuz, s-a împăcat cu prietenul ei, iar Vlad fusese doar un paravan.

Uzina este un mediu viu, populat de personaje care se vor relua în celelalteromane ale autorului: Haralambie sau inginerul Muraru (căsătorit cu Coca, care-l înșealăcu Săteanu).

Stilul accesibil, narațiunea alertă, fără secvențe moarte, tehnica contrapunctului șiîmpletirea celor două fire narative fac din acest roman o bucurie la lectură.

Ținând cont de anul apariției (1982), romanul abordează cu îndrăzneală aspectedelicate: aprovizionarea alimentarelor, întreruperile ilegale de sarcină, viața culturală șicenzorii ei, realizarea personală într-o societate dominată de impostură.

Societatea comunistă avea probleme prezentate voalat, dar prezentate, iar romanulîmpletește teme diferite: familia, școala, iubirea.

Fără sondaje psihologice sau personaje foarte elaborate, romanul transmite o feliede viață, "Viața ca o cursă rapidă" ... între A și B, cursă în care urcă impostori sauinocenți, copii și bătrâni.Scurtă biografie

"Şi-apoi, eu sunt ortodox, din răzeşi după mamă şi din plăieşi din Neamţ dupătată” îi place scriitorului Constantin Munteanu (26 octombrie 1945) din satul Fedeleșeni,comuna Strunga, județul Iaşi, să spună despre originile sale.

În anul 1964, a absolvit prestigiosul Liceu Internat „Costache Negruzzi” din Iaşi,iar după cinci ani, în 1969, obţine diploma de fizician, ca absolvent al Facultăţii de Fizicăa Universităţii Bucureşti, într-o promoţie de viitori mari fizicieni recunoscuţiinternaţional, ori profesori care au pregătit succesiv loturile de viitori medaliaţi olimpiciinternaţionali.

De la Combinatul de Fire şi Fibre Sintetice din Săvineşti, Munteanu ajungedirector al Bibliotecii Judeţene Neamţ, preşedinte al C.P.U.N. al municipiului Piatra-Neamţ, consilier şef al Inspectoratului pentru Cultură al Judeţului Neamţ şi din nou laS.C. Fibrex S.A. – Săvineşti.

VALORI CULTURALE ROZNOVENEREVISTA SIMPOZIONULUI JUDEȚEAN "GHEORGHE RUSET - ROZNOVANU"

EDIȚIA I, NR.1, 2013

18

SECȚIUNEA SCRIITORI NEMȚENI COMUNICĂRI PROFESORI

Din primii ani de studenţie, a fost interesat de colaborarea cu revistele literare, în1969 debutând cu parodii în „Amfiteatru”.

Constantin Munteanu şi-a expus opiniile sau şi-a publicat producţiile literare, înversuri şi proză, fragmente de roman sau de scenariu începând cu presa locală şicontinuând cu revistele de specialitate renumite.

Debutul editorial s-a produs cu romanul Zaruri de cretă (1976), în urma câştigăriiunui concurs organizat de Editura Junimea din Iaşi, având un juriu condus de profesorulConstantin Ciopraga. Şi tot în acelaşi an a devenit şi membru al Uniunii Scriitorilor dinRomânia, iar din 1993, membru al Uniunii Cineaştilor.Opera

În volum: Zaruri de cretă (1976); Ziua magnoliilor viscolite (1979; 2008); Cursarapidă (1982; 2008); Vremea brânduşelor (1984); Teona (1989; 2008); Sfârşitul înserării(1989; 2008); Maria, prinţesa de Place Pigalle (1995); Zodia bâlciului (1995); A fluieratîn timpul Evangheliei (2003).

Teatru radiofonic: Trenul din zori (1974); Cursa de Braşov (1974); Magnoliipentru un măgar (1975); Dosarul cu sânziene (1975); Oameni la cumpăna de ani (1977);Urgenţa (1981); Vântul de februarie (1981); Vina florilor (1983); Vorbeşte-mi de tata(1984); Prima ninsoare (1985); Poeme pentru schimbul trei (1987); Prietenie trădată(1994).

Teatru: Valea râsului (1974); Nimic despre Sânziene (1982).Teatru TV: Iubirea mea cu zurgalăi (premiul II – 1973); Scrisori apocrife (1975);

Dincolo de munte (1976); Vocaţie (1977); Cu zâmbetul pe buze (1977 - premiată în 1978,nu va primi girul cenzurii); Vremea sânzienelor (1978); Florile amintirilor noastre (1983).

Film: Sezonul pescăruşilor (regia Nicolae Opritescu) - interzis în 1984, premiat în1990.

Profesor Paulina GaburLiceul Teoretic Roznov

VALORI CULTURALE ROZNOVENEREVISTA SIMPOZIONULUI JUDEȚEAN "GHEORGHE RUSET - ROZNOVANU"

EDIȚIA I, NR.1, 2013

19

Constantin LimboiProfesor de desen la Scoala Roznov

Nascut: 02.05.1937, sat Lunca, comunaLunca, Tinutul Hertei (Ucraina)

Decedat: 29.05.1982, Roznov, Neamt

SECȚIUNEA SCRIITORI NEMȚENI COMUNICĂRI PROFESORI

CONSTANTIN LIMBOI- UCENIC ŞI MENTOR -

La vârsta de 8 ani se repatriază dincoace de Prut, stabilindu-se cu familia sa laRoznov.

Studiile primare şi gimnaziale le termină în Roznov, apoi urmează studiile licealela Liceul “Petru Rareş” din Piatra Neamţ.

După terminarea stagiului militar la Bucureşti se căsătoreşte de tânăr şi seangajează la Cooperativa Avântul Roznov, unde se ocupă cu realizarea unor lozinci şigazete de perete cu o tehnică de scriere venită dinsenin.

Începe să picteze în acuarelă, apoi în culoride ulei. La început culorile erau violente şihaotic armonizate.

Descoperă că lemnul îi vorbeşte, cummărturiseşte el, şi fără niciun fel de cunoştinţeîncepe să sculpteze cu un banal briceag. Placeprivitorilor ocazionali şi lucrările îi sunt solicitate.

Încurajat şi susţinut de părinţi pleacă laBucureşti, unde este admis ca student laInstitutul pedagogic Bucureşti, Facultatea dearte plastice şi este luat ca ucenic de mentorul săuprofesorul universitar Răzvan Stoica.

După absolvirea studiilor superioare esterepartizat la Roznov, unde va preda până încea din urmă zi a sa, într- o sâmbătă de 29 mai1982.

După terminarea studiilor lucrările salesunt altfel lucrate şi culorile cu totul altfel alese.

Pasiunea sa cea mare, moştenită de la un străbunic dinspre mamă care sculptaporţi şi cruci în cimitire, era sculptura.

Profesorul Constantin Limboi a cochetat şi cu poezia.

“Eu, ca un biet milogCopacilor le-aduc de dor

Doar un topor.Îi tai şi îi cioplesc uşor

Şi îi fac om.Hei! Dar lumea se întreabă...

Costache, tu! Ciopleşti degeabă?”

VALORI CULTURALE ROZNOVENEREVISTA SIMPOZIONULUI JUDEȚEAN "GHEORGHE RUSET - ROZNOVANU"

EDIȚIA I, NR.1, 2013

20

SECȚIUNEA SCRIITORI NEMȚENI COMUNICĂRI ELEVI

Pagini de jurnal“În artă nu există sport de performanţă, dar nici moartea vârstei.”“Numai cine aşteaptă şi crede în aşteptări depăşeşte orice alte promisiuni.”“Observatorii altora uită să se observe pe ei, în aşa fel încât sfârşesc neobservaţi.Constantin Limboi şi-a prevăzut, cumva, destinul.“Totdeauna sâmbetele mi-au oferit zi de pomină; de când m-am născut... poate totsâmbăta nu voi mai simţi frunzele ruginite, pomii golaşi, tristeţe, apăsarea cerului”Născut într-o sâmbătă de mai, sărbătorindu-şi ziua numelui în mai, căsătorit într-o zi demai, divorţat într-o sâmbătă de mai, dispărut dintre noi într-o sâmbătă de mai.Constantin Limboi a fost un artist complet, excelând în sculptură, pictură şi poezie.

Profesor Ștefan Ioan GăucanLiceul Teoretic Roznov

“Stapanulluncilor” “Castelul

Economus” 1963

VALORI CULTURALE ROZNOVENEREVISTA SIMPOZIONULUI JUDEȚEAN "GHEORGHE RUSET - ROZNOVANU"

EDIȚIA I, NR.1, 2013

21

SECȚIUNEA SCRIITORI NEMȚENI COMUNICĂRI ELEVI

GRIGORE CUGLER (1903-1972)

Grigore Cugler a fost compozitor, diplomat,grafician, ilustrator, memorialist, muzician, poet, violonistclasic și scriitor român.

S-a născut la data de 7 aprilie 1903, la Roznov,județul Neamț.

Este un demn urmaș al lui Urmuz și se înscrie și elpe aceeași linie a destinului literar sinuos.Cariera

Intră în diplomație în 1927, devine în 1941 atașatcultural la legația română din Bratislava. În 1946 devineconsul la Oslo dar, în 1947 nu se mai întoarce în țară. Serefugiază în exil, stabilindu-se în capitala statului Peru,Lima, unde devine membru al orchestrei simfonice.

Ca diplomat, Grigore Cugler a cunoscut-o peviitoarea sa soție, Ulrica, de naționalitate suedeză, fiica

unui fost atașat militar, cu care s-a căsătorit în noiembrie 1937 la București.Exilul

În Peru, și-a câștigat existența ca angajat al unei societăți comerciale (în cursulzilei) și ca prim-violonist al Filarmonicii din Lima (în restul timpului).

A publicat Cartea de bucate, o serie de așa-zise rețete de bucătărie în revista Înșir-te mărgărite, o revistă efemeră care a apărut doar timp de un singur an, în 1951, la BuenosAires, în Argentina. Dintre bucatele oferite cititorilor se pot cita: Momițe parizian,Roșcove în foi de viță, Limbă à la princesse, Curcan cu surdină, Costițe sultanine, Țiparcu mătănii și altele.

Aici, în Peru, l-au descoperit și vizitat principalii agitatori și suporteriinternaționali ai literaturii sale: Mircea Popescu, secretarul general al Revistei ScriitorilorRomâni, poetul Nicolae Petra, din Mexic, hotărat să-i editeze întreaga operă.Literatura cugleriană

Literatura cugleriană mizează pe aceleași procedee ca și cea a lui Urmuz:asociațiile bizare de imagini și cuvinte, parodierea temelor și a stilurilor tradiționale,ludicul, toate vizând șocarea cititorului.

Lumea prozelor sale arată o lume desacralizată, mecanizată, redusă laautomatisme verbale și comportamentale.

Noutatea cu care vine Cugler este caracterul mai elaborat și complex al textelor,cu o pronunțată dimensiune grotescă, plină de ironie și burlesc.

Scriitorul valorofică două teme clasice ale literaturii tradiționale, drumul șidragostea, manifestate într-o lume total absurdă.

Debutează la începutul anilor ‘30, în "Tiparnița literară de la București”cu o schițăabsurdă, Match nul, iar editorial, în 1934, cu volumul Apunake și alte fenomene, laeditura Vremea.

VALORI CULTURALE ROZNOVENEREVISTA SIMPOZIONULUI JUDEȚEAN "GHEORGHE RUSET - ROZNOVANU"

EDIȚIA I, NR.1, 2013

22

SECȚIUNEA SCRIITORI NEMȚENI COMUNICĂRI ELEVI

În 1975, îi apare un volum de proze şi poeme la Madrid: Vi-l prezint pe Ţeavă.Apunake și alte fenomene este un mini-roman ce se deschide cu nunta

personajelor principale, Apunake și Kematta.Atmosfera e aceea a unei nunți simbolice - grădini, Palat, lume, muzică - având

însă un decor de spectacol generalizat, cu elemente șocante: prin aer plutesc șlepuri curom, scenele găzduiesc reprezentații ciudate (canibalism, metamorfoze diferite)

La fel ca în basme, căsătoria trebuie vestită lumii întregi, iar perechea trebuie săpornească la drum spre a căpăta experienţă.

Motivul pentru care Apunake și Kematta pornesc în călătorie, ține de soteriologiaUniversului: nașterea unei progenituri care să poată salva omenirea prin faptul că el ardeține toată experiența adunată de parinți pe parcursul drumului.

Acest copil e visat de tată în două ipostaze la fel de absurde:- inițial, îmbrăcat cu “pielea de pe burta iepei-mamă a Calului Troian”, având frunteaplacată cu metal, pe care părul stă în formă de “hexametri încalciți”;- ulterior, purtând “o pălărie fasonată din lut şi cu paratrăznet în loc de pană”.

Dorința tatălui e ca fiul lui “să fie pentru omenire ceea ce este soarele pentruUnivers”.

Drumul și dragostea devin ambele o adevărată inițiere, la sfârșitul căreia omenireava fi salvată printr-un nou tip de individ , sumă a tuturor indivizilor buni văzuți deperechea Apunake- Kematta.

Itinerariul celor doi e o ocazie de a parodia și așa-numitele bildungsromane,revalorizând în cheie absurdă nume ca Don Quijote sau, de ce nu, Harap- Alb

Orașele prin care trec sunt descrise în detalii surprinzătoare iar indivizii suntportretizați în stil grotesc.

De exemplu, în orașul Limonorado este portretizat “marele învățat Biju”, în detaliiorganice, asemănătoare unor disecții de laborator: ”dimineața, înainte de a se deștepta,scoate limba la soare, ca s-o usuce de umezeala din timpul noptii”.

La amiază, desfrunzindu-și urechile, lasă să se creeze un curent de aer mentolat,care îi răcorea ficații”.

În Bastonbach, cei doi soți află că geamantanele se pot fabrica din pielea unoranimale vii, rezultând obiecte ca: geamanporc, geamanlup, geamancal.În orașul istoric Santa Fani Sul Mar, Apunake îl întâlnește pe bătrânul Sport, prototip almaestrului care, prin exerciții sportive imposibile, își transformă discipolii în tot felul decreaturi.

Insuși Apunake suferă o asemenea metamorfoză absurdă: ”Sportul îl luă, îl făcughem fixându-i capul între genunchi, îi tăie picioarele, ciopli colţurozităţile umerilor” iarla final eroul devine o sferă, o “Antroposferă” de cauciuc.

Rotirea lui Apunake e nouă sa formă de călătorie, dar una care modifică fațalumii, îndulcindu-i simbolic asperitățile: femeile au născut timp de 8 ani doar lucrurirotunde, animalele se comportă şi se hrănesc “rotund”, religia, sentimentele, logica, toateau devenit rotunde.

Drumul lui Apunake redă lumii statutul inocent de la începuturi, adică stareaparadisiacă a formelor rotunde.

VALORI CULTURALE ROZNOVENEREVISTA SIMPOZIONULUI JUDEȚEAN "GHEORGHE RUSET - ROZNOVANU"

EDIȚIA I, NR.1, 2013

23

SECȚIUNEA SCRIITORI NEMȚENI COMUNICĂRI ELEVI

Sfârșitul romanului e o culme a grotescului: Kematta naște o progeniturăasemănătoare unui Gargantua suprarealist: statura de doi metri, pleoapele umflate, gâtulîncrețit “ca un carâmb de cizmă”.

Acest mult așteptat salvator al lumii, rodul călătoriei de nuntă a celor doi soți, nu ealtceva decât un gigant înspăimântător, un fel de Păsări-Lăți-Lungilă, Flămânzilă și Setilăla un loc.

Drumul s-a dovedit o experiență aflată la polul opus al inițierii iar proza devinedin parodie, un text anti-sublim.Drumul dragostei

E o proză scrisă exclusiv cu inițiala “d”, sintetizând cele doua teme printr-oacrobație fonetică.

Dorinel și Damian se întâlnesc într-un dirijabil călătorind deasupra lumii șihotărăsc să se căsătorească după două decenii, sărind din aparat.

“Demian, dorinel, deschid duelând divinităţile deşertului de dedesupt, ducânddrept dar dorinţa donată de destin: deasupra dulceaţă, dedesupt drojdie”.

Prozele analizate demonstrează cu prisosință că literatura avangardei nu a facutdoar să nege, ci a re-structurat prin parodie, invenție verbală și absurd teme ale tradițieificționale.

În cazul lui Cugler textele au desfășurare epică și sens, dragostea și drumul fiindtratate variat.

Autorul este și astăzi cvasi-cunoscut, nemenționat în dicționarele literare și nici încărțile despre avangardă.

În orice caz, Grigore Cugler rămâne între numele de seamă ale literaturiiavangardei românești.

Alături de “paginile bizare “ale lui Urmuz, lumea lui Apunake revigoreazăpermanent adormitele noastre convenții de lectură.

Bibliografie:

Revista Antiteze, nr 5, 11 apr. 2002Wikipedia - Grigore Cugler

Iuliana Asavei, Larisa Bârsan, George Onu (clasa a x-a C) Coordonator: Profesor Violeta Teioșanu

Liceul Teoretic Roznov

VALORI CULTURALE ROZNOVENEREVISTA SIMPOZIONULUI JUDEȚEAN "GHEORGHE RUSET - ROZNOVANU"

EDIȚIA I, NR.1, 2013

24

SECȚIUNEA SCRIITORI NEMȚENI COMUNICĂRI ELEVI

CONSTANTIN VIRGIL GHEORGHIU

”Dacă te cânt, tu, frumosul meu regat natal, tu nu vei muri. Numai ţările care n-au poeţisunt muritoare şi pier.”

ViațaConstantin Virgil Gheorghiu s-a născut la

15 septembrie 1916, în apropiere de Târgu Neamț,în localiatatea Războieni - Petricani. Bunicul șitatăl său, Constantin, fiind preoți în localitateaRăzboieni, iar mama, Maria Scobai, provenind larândul ei dintr-o familie de preoți - amănuntimportant pentru parcursul său spiritual ulterior.

De altfel, întreaga sa copilarie, unaobișnuită, este marcată de puternica relație cuDumnezeu a familiei sale.

Termină liceul militar în anul 1936, apoivine în București și devine secretarul ziaristului și publicistului Nicolae Crevedia.

Anul 1937 îi aduce primul volum publicat la Editura Cartea Românească, Viața detoate zilele a poetului. În 1940 publică cel de-al doilea volum de poezie, Caligrafie pezapadă, pentru care primește Premiul scriitorilor tineri. Apare Ceasul de rugăciune laEditura Națională Gh. Mecu.

În luna iunie a anului 1941 este trimis peste Prut, în Basarabia, corespondent defront.

Imediat după întoarcere, în același an, publică volumul de reportaje de război Ardmalurile Nistrului, prefața fiind semnată de Tudor Arghezi.

Pentru acest volum va fi acuzat de antisovietism și antisemitismÎn reportajele sale de front accentul cade pe eroismul și înfruntările tot mai critice

ale armatei române, sacrificate de fapt într-un sector din cele mai nevralgice, în cadrulcampaniei împotriva URSS-ului.

Unele accente dramatice nu lipsesc, ca și schițele unor destine tragice, întregul eînsă minat de o viziune superficială, demagogică, în componența căreia intră sloganurileoficiale ale momentului, imprecații antisemite, incitații retorice derizorii (în perspectivaistorică a unei aventuri scump plătite).

“Din centru se înalţă nenumărate perdele de fum. Priveam cu ochii aburiţi tablouloraşului care arde. Mai aveam trei kilometri până la Chişinău. Nu am avut tăria să intru înoraş. Mă gândeam să rămân acolo ...

În timpul acesta, din lanul de grâu de pe partea dreaptă a şoselei ies înainteamaşinii două fete cu bucheţele de flori sălbatice de câmp, în mână. Ne opresc şi ne oferăflorile. Aveam tocmai o pană la motor. Şi cât am stat acolo pentru reparaţie, am stat devorbă cu aceste două fete. Ambele erau foste eleve ale Liceului Eparhial din Chişinău.

VALORI CULTURALE ROZNOVENEREVISTA SIMPOZIONULUI JUDEȚEAN "GHEORGHE RUSET - ROZNOVANU"

EDIȚIA I, NR.1, 2013

25

SECȚIUNEA SCRIITORI NEMȚENI COMUNICĂRI ELEVI

Fuseseră colegede clasă şi de bancă. De abia dăduseră examenul de admitere în clasaa V-a şi nu mai putuseră urma şcoala. Basarabia a fost răpită de bolşevici şi cele două feteau fost obligate să intre lucrătoare la Fabrica de tutun.”

Virgil Gheorghiu, Ard malurile NistruluiAtașat de presă pe lângă legația României de la Zagreb, refuză să se mai întoarcă

în țară după 23 august 1944. Ca diplomat al unei țări inamice este arestat împreună cusoția lui la 11 mai 1945 și apoi despărțiți.

Este eliberat după 16 luni și ajunge în Heidelberg, obținând dreptul de a rămâne înoraș prin înscrierea la facultatea de teologie. Totodata, începe să scrie Ora 25 pe care ogândise înca din lagăr și al cărei prim titlu a fost Le roman de l'heure présente.

La 23 mai 1963 Constantin Virgil Gheorghiu este hirotonisit preot la BisericaOrtodoxă Română "Sf. Arhangheli” din Paris, înălțat, în 1966, la gradul de econom-stavrofor de însuși Patriarhul României, Justinian Marina și la rangul de protopresbiter alPatriarhiei din Constantinopol la Centrul Ortodox al Patriarhului ecumenic de laChambésy (Elveția), în 1970

A fost invitat să susțină conferințe în diverse state ale lumii, Tunisia, Japonia,Liban, Coreea de Sud etc., numai Romania îl evită (nu-l invită), deși dorința sa de a-șivizita patria natală l-a însoțit pretutindeni și în întreagă viața, așa cum mărturisește: "n-amfost niciodată despărțit de România [...]. Dacă într-o zi mă voi întoarce în România, măîntorc acolo unde sunt rădăcinile mele și nu mă mai mișc [...]; tot dicționarul român mi-edrag [...]. Dacă nu pe pământ, atunci în cerul românesc – acolo cu certitudine”.

Moare în 1992 la Paris, fără a mai fi apucat să pășească încă o dată pe pământulțării natale.Opera

Debutează cu volumul de poezii Viața de toate zilele a poetului (1939), urmat deCaligrafie pe zăpadă (1940, Premiul Scriitorilor tineri, al Fundației Regale Carol al II-lea).

La intrarea României în al doilea război mondial, reporter pe front, publicănumeroase reportaje în marile cotidiane, adunate în volumul Ard malurile Nistrului, Amluptat în Crimeea (1942) și Cu submarinul la asediul Sevastopolului (1942). În 1943publică primul său roman: Ultima oră, fără un ecou critic deosebit.

Publică un important număr de romane în limba franceză (majoritatea având oversiune originală în limba română, dar needitate), întrunind comentariile hiperbolice alepresei: La Seconde chance (1952), L Homme qui voyagea seul (1954), Les Sacrifies duDanube (1957), Perahim (1961), La Maison de Petrodava (1961), Les Immortels d’A-gapia (1964), Le Meurtre de Kyralessa (1966), L’Es-pionne (1971), L’Oeil americain(1973), Dieu ne regoit que le Dimanche (1974), Le Grand exterminateur (1978), Christ auLiban (1979), Les Amazones du Danube (1980), La Condottiera (1980), Dieu a Paris(1980), Memoires (1986). A mai publicat scrieri autobiografice (Pourquoi m a-t-onappele Virgil?, Le Temoin de la vingt-cinquieme heure); biografii: La Vie du PatriarcheAthenagoras.

VALORI CULTURALE ROZNOVENEREVISTA SIMPOZIONULUI JUDEȚEAN "GHEORGHE RUSET - ROZNOVANU"

EDIȚIA I, NR.1, 2013

26

SECȚIUNEA SCRIITORI NEMȚENI COMUNICĂRI ELEVI

Romanul ORA 25În 1946 începe să scrie Ora 25 pe care o gândise încă din lagăr şi al cărei prim titlu

a fost Le roman de l'heure présente.Acesta este de fapt romanul cu care Virgil Gheorghiu cucerește o neașteptată

notorietate europeană, după ce îl publică în 1950. Protagonistul e un țăran din satulFântâna, Johan Moritz, român, cu toate că purta nume și prenume străine."Fatalitatea" care avea să-l arunce într-o aventură greu credibilă tocmai de aici sedeclanșează: victimă a unei intrigi țesute de un plutonier malefic care îi jinduia nevasta,eroul e deportat într-un lot de evrei, luat mai târziu drept "neamț" (pe baza aceluiașipatronimic echivoc) și silit să urce calvarul ultimelor faze ale razboiului: lagăre,prizonierat, închisori, experiențe-limită. E, succesiv, Ion, Johann, Iacob, Ianoş, Iankel, dinnou Johann, şi ar fi putut deveni Jean sau John. Romanul e o avalanșă de întamplari șicatastrofe rocambolești, din care personajul iese totuși demn si la fel de "neaoș". E înacest roman (care a stat și la baza unui film nu mai puțin senzațional) o percepție bizară arealității (rurale și nu numai!) românești, începând cu numele personajelor și până laclișeele psihologiilor.

În același roman urmărim reflecţiile romancierului Traian Korugă, fiul preotuluidin satul lui Johann, reflecţii despre invazia tehnologică, despre omul statistic, despresclavia tehnică a omului occidental şi despre sfârşitul Europei, imposibil de salvat dinconflagraţia care o mistuie apocaliptic.

Traian trece şi el, ca şi Johann, prin aceeaşi tortură a neînţelegerii şi a perplexităţii,de origine existenţialistă: "Toată suferinţa mea porneşte de la faptul că nu pricep dacăsunt prizonier sau sunt liber. Văd că sunt închis, dar nu pot crede că sunt închis. Văd cănu sunt liber, dar mintea îmi spune că nu există nici un motiv să nu fiu liber. Torturaacestei neînţelegeri este mai grea decât sclavia. Oamenii care m-au închis nu mă urăsc, nuvor pedepsirea mea şi nici nu-mi vor pieirea. Ei vor salvarea lumii. Totuşi, ei mătorturează şi mă ucid lent." (p. 210)

Cu luciditate, Constantin Virgil Gheorghiu analizează în acest roman rolul şirostul civilizaţiei tehnice, vinovată de introducerea "dispreţului pentru om, exact ca înbarbarie. Omul este astăzi redus doar la dimensiunea lui socială şi asta este o componentăa civilizaţiei europene, a orei 25 în speţă”.

Casa de la Petrodava« Casa de la Petrodava, spune autorul, nu este o operă de ficţiune pură, ci – mai

degrabă o cronică a lumii din care vin » Petrodava este numele daco-get al oraşului PiatraNeamţ, regiunea natală a lui Constantin Virgil Gheorghiu.

Este romanul unor urmaşi ai nemuritorilor din neamul de altădată, cele două femeiRoxana şi fiica sa Stela Roca, cu personalităţi foarte puternice, adevărate amazoane aleCarpaţilor.

Trăind în strânsă comuniune cu natura şi după legile ei aspre, cele două muntencesunt eroine pline de pasiune, orgolioase şi inflexibile, intransigente apărătoare ale uneipurităţi aproape sălbatice. (Chiar şi numele Roca este foarte sugestiv însemnând piatră,rocă şi trimiţând către legenda Dochiei).

VALORI CULTURALE ROZNOVENEREVISTA SIMPOZIONULUI JUDEȚEAN "GHEORGHE RUSET - ROZNOVANU"

EDIȚIA I, NR.1, 2013

27

SECȚIUNEA SCRIITORI NEMȚENI COMUNICĂRI ELEVI

Este vorba de portretul arhaic al celor care trăiesc în armonie deplină cu natura,care o cunosc şi o înţeleg de generaţii şi care îi împrumută inevitabil trăsăturile, portretulomului de la munte, statornic, aspru, capabil să înfrunte orice vicisitudine a destinului.

Dincolo de intriga propriu-zisă a poveştilor de dragoste ce se deruleazăspectaculos şi enigmatic, într-un cadru de exotism montan, dacă se poate spune aşa(„aceste creste pustii, mai aproape de cer decât de pământ”), substratul problematic alromanului e unul grav, chiar tragic, înfăţişând descompunerea, degradarea şi amurgulunei lumi ce-şi consumă atemporalitatea într-un sfârşit convulsionat, de luptă temerară şirezistenţă vitală, dar având conştiinţa eşuării implacabile, situaţie în care caută cu oricepreţ să-şi păstreze demnitatea morală şi spirituală: „Sinucidere? întreabă domniţa Roxana(...) Fiica mea a murit luptând împotriva torentului. Într-o luptă crâncenă şi dreaptă“.Torentul acesta trebuie înţeles, dincolo de proprietatea învolburatei ape de munte în carese pierde Stela, ca fiind torentul istoriei însăşi împotriva căruia nu se poate lupta cu vreoşansă de izbândă.

“Mi am îndeplinit pur şi simplu misiunea mea de poet şi de martor cu aceeaşireligiozitate cu care celebrez, ca preot, Liturghia.”

Bibliografie:

Revista Rost, an IX, nr. 98, aprilie, 2011Wikipedia, Constantin Virgil GheorghiuRevista România Literară, nr. 4, 2011biografii.famouswhy.ro – virgil_gheorghiuCreștinortodox.ro – Constantin Virgil Gheorghiu

Mihaela Popa (clasa a x-a C) Coordonator: Profesor Violeta Teioșanu

Liceul Teoretic Roznov

VALORI CULTURALE ROZNOVENEREVISTA SIMPOZIONULUI JUDEȚEAN "GHEORGHE RUSET - ROZNOVANU"

EDIȚIA I, NR.1, 2013

28

SECȚIUNEA SCRIITORI NEMȚENI COMUNICĂRI ELEVI

ION CREANGĂ - SCRIITORUL JOVIAL AL MOLDOVEI

Ion Creangă (n. 1 martie 1873, Humuleşti; d. 31decembrie 1889, Iaşi) a fost un scriitor român. Recunoscutdatorită măiestriei basmelor, poveştilor si povestirilor sale,Ion Creangă este considerat a fi unul dintre clasiciiliteraturii române mai ales datorită operei saleautobiografice Amintiri din copilărie. În 1853 este înscris la Şcoala Domnească de la TârguNeamţ sub numele Ştefănescu Ion, unde îl are ca profesorpe părintele Isaia Teodorescu (Popa Duhu). După dorinţamamei, care voia să-l facă preot, este înscris la Şcoalacatihetica din Fălticeni (“fabrica de popi”). Aici apare subnumele Ion Creangă, nume pe care l-a păstrat tot restul

vieţii. După desfiinţarea şcolii din Fălticeni, este silit să plece la Iaşi , absolvind cursulinferior al Seminarului teologic “Veniamin Costachi” de la Socola. S-a despărţit cu greude viaţa ţărănească, după cum mărturiseşte în amintiri: “Dragi mi-erau tata şi mama, fraţii şi surorile şi băieţii satului , tovarăşii mei dincopilărie , cu cari, iarna în zilele geroase, mă desfătam pe gheaţă şi la săniuş , iar vara înzile frumoase de sărbători, cântând şi chiuind, cutreieram dumbrăvile şi luncile umbroase,ţarinele cu holdele, câmpul cu florile şi mândrele dealuri , de după care îmi zâmbeauzorile, în zburdalnica vârstă a tinereţii! Asemenea , dragi mi-erau şezătorile, clăcile, horileşi toate petrecerile din sat, la care luam parte cu cea mai mare însufleţire.” În 1864, Creangă intră la Şcoala preparandală vasiliană de la Trei Ierarhi , unde l-aavut profesor pe Titu Maiorescu. Acesta îl aprecia foarte mult şi l-a numit învăţător laŞcoala primară nr.1 din Iaşi. În 1873 se încheie procesul său de divorţ, copilul său de 12ani fiindu-i dat în îngrijire. A căutat o casă în care să se mute, alegând o locuinţă înmahalaua Ţicău (bojdeuca). În 1875, îl cunoaşte pe Mihai Eminescu, atunci revizor şcolar la Iaşi şi Vaslui , cucare se împrieteneşte. Între 1875 şi 1883, la îndemnul poetului, scrie cele mai importanteopera ale sale. Între 1883 şi 1889 a fost bolnav de epilepsie şi a suferit foarte mult la aflarea bolii şiapoi a decesului lui Mihai Eminescu, şi al Veronicăi Micle. Ion Creangă moare pe data de 31 decembrie 1889, în casa sa din cartierul Ţicău.Este înmormântat la 2 ianuarie 1890 la cimitirul Eternitatea din Iaşi. În primul volum postum sunt publicate basmele. Culese din gura poporului de cătreun povestitor care însuşi crescuse în mijlocul lumii din sate, ele au un farmec deosebit, auexpresiuni, construcţii şi gândiri ciudate care se vor personifica în Ivan Turbincă. Înaceasta din urmă regăsim tema din Toderică, povestirea lui Costache Negruzzi. AiciDumnezeu blagosloveşte turbinca lui Ivan ca să intre într-însa cine o vrea Ivan şi fărăvoia lui să nu poată ieşi.

VALORI CULTURALE ROZNOVENEREVISTA SIMPOZIONULUI JUDEȚEAN "GHEORGHE RUSET - ROZNOVANU"

EDIȚIA I, NR.1, 2013

29

SECȚIUNEA SCRIITORI NEMȚENI COMUNICĂRI ELEVI

A doua categorie de lucrări a lui Creangă o formează anecdotele , povestiri cudezvoltări lungi, cu o intrigă bine condusă şi cu subiecte cel mai adesea din istoriacontemporană lui. În “Cinci pâini” aflăm o satiră la adresa judecătorilor şi avocaţilor, pecare îi numeşte: “ciorogari, porecliţi si apărători”. În două din ele aflăm o persoanăistorică foarte interesantă. Ion Roată, unul dintre deputaţii ţărani în divanul ad-hoc. Ceaintitulată “Ion Roată şi Unirea” este o glumă cu multă fineţe satiric la adresa stratuluiconducător al ţării, care nu voieşte a recunoaşte drepturile ţărănimii. Prima parte a operei lui Creangă o formează precum am văzut, mai multreproducerea producţiunilor poporane. Ne-am înşelat însă dacă l-am socoti ca unculegător de folclor: trebuie să-l privim ca pe unul ce a trăit la ţară, a supt oarecum suculacestei literaturi poporane şi apoi a dat drum liber fanteziei sale. De aceea basmele şipoveştile lui, deşi înfăţişează în mod admirabil spiritul poporului de la ţară, pun însă înevidenţă însuşirile lui literare proprii. Amintiri din copilărie Amintirile din copilărie reprezintă partea cea mai personal a operei lui Creangă.Acestea i-au stabilit reputaţia de mare prozator. Într-adevăr, alcătuirea meşteşugită afrazei, în care se vede totuşi tonul poporan, scoaterea la iveală a multor provincialism cuo putere de expresie deosebită, vivacitatea naraţiunii şi sinceritatea cu care povesteşte celemai intime detalii ale vieţii lui de copil, toate acestea fac din opera lui Creangă una dincele mai însemnate opera ale literaturii române. Ion Creangă este unul dintre cei mai mari scriitori ai poporului nostru. Mihail Sadoveanu îl situează pe Creangă alături de Ion Neculce, ca pe înaintaşul şiînvăţătorul său. Critica literară l-a situate pe Creangă printre marii umorişti ai lumii,umorul fiind o notă important a creaţiei sale. El este un scriitor profund original datorităumorului său ţărănesc. Prin arta sa narativă, Creangă este un clasic al literaturii române“cu valoare universală, dacă prin asta înţelegem expresia cea mai înaltă a originalităţiinaţionale a unui scriitor”. În legătură cu erudiţia paremiologică, Ion Creangă avea o cultură vastă şi temeinicălegată de stadiul proverbelor şi zicătorilor . El ia aceste vorbe de duh din popor şi leintroduce prin formula “vorba aceea”. Umorul face parte din întreaga creaţie a lui Creangă, nelipsind din operele sale şiparcurge o întreagă gamă. Autorului îi place să glumească, poate şi datorită firii salevoioase. Tonul povestirii e plăcut, degajat, autorul provocând permanent zâmbetulsănătos, privind totul dintr-o perspectivă care amuză, exagerând, zeflemisind sauautoironizându-se. Comicul e dat de plăcerea de a spune şi umor. Pentru a stârni râsul, autorulfoloseşte ironia, scene comice, citate , expresii, vorbe de duh , tratarea comică a unorsituaţii dramatice. Sursele umorului sunt susţinute şi prin zicători rostite în versuri:

“La plăcinte înainte, / La război înapoi. ““Voinic tânăr , cal bătrân / Greu se-ngăduie la drum.”

“Poftim punga la masă / Dacă ţi-ai adus de-acasă.” Creangă foloseşte proverb şi zicători deşi nu sunt toate rostite în versuri, sunthazlii:

VALORI CULTURALE ROZNOVENEREVISTA SIMPOZIONULUI JUDEȚEAN "GHEORGHE RUSET - ROZNOVANU"

EDIȚIA I, NR.1, 2013

30

SECȚIUNEA SCRIITORI NEMȚENI COMUNICĂRI ELEVI

“Apără-mă de găini, că de câini nu mă tem”, “când nu sunt ochi negri, săruţi şialbaştri”,”fiecare pentru sine, croitor de bine”. În roman acestea sunt prezente la tot pasul.Umorul e stârnit şi de prezenţa termenilor familiari, a căror menire e să exagereze, săîngroaşe, să caricaturizeze. Fetele sunt “drăcoase” iar băieţii “mangosiţi, gligani,coblizani, hoşmalăi, prostălani, ghiavoli”.Limbajul Dintre cuvintele folosite de Creangă , cele mai multe sunt de origine popular sauau aspect fonetic moldovenesc. Criticii au afirmat ca “limba lui Creangă e o limbă literarăcu înalte calităţi artistice, fiind lesne de înţeles de toţi locuitorii ţării”. Se observă că limbajul e presărat cu numeroase exclamaţii şi interjecţii. Scrisul lui Creangă e lipsit de metafore, aşa cum afirmă Ibrăileanu “uniculprozator român care are particularitatea asta”.

Mihaela Bîrliba (clasa a X –a A)Coordonator: Profesor Maria-Ligia Stanciu

Liceul Tehnologic Economic Administrativ Piatra Neamț

VALORI CULTURALE ROZNOVENEREVISTA SIMPOZIONULUI JUDEȚEAN "GHEORGHE RUSET - ROZNOVANU"

EDIȚIA I, NR.1, 2013

31

SECȚIUNEA SCRIITORI NEMȚENI COMUNICĂRI ELEVI

ION CREANGĂ ŞI ÎNVĂŢĂMÂNTUL ROMÂNESC

Scriitorul Ion Creangă (1837-1889) s-anăscut la Humulesti, într-o familie numeroasă,fiind fiul cel mare al Smarandei şi al lui Stefan.Lumea cărții o decoperă mai întâi alături de bădiţaVasile la şcoala din sat, întemeiată de părinteleIoan, apoi la Broşteni (când se molipseşte de râiede la caprele Irinucăi și unde îl are învăţător peNiculai Nanu, iar mai târziu la Târgu-Neamţ, cuIsaia Duhu (evocat în povestirea Popa Duhu),având colegi precum Nică Oșlobanu, dar şi viitorulfilozof Vasile Conta. Formarea sa continuă laFălticeni şi din 1856 până în 1858, la seminarul dela Socola, când moartea prematură a tatălui său îlîmpiedică să-şi finalizeze studiile.

La 22 de ani, pentru a putea fi hirotonisit,se căsătoreşte cu Ileana, fiica în vârstă de 15 ani apărintelui Grigoriu, iar un an mai târziu se naşteunicul său fiu Constantin.

Pentru dascălul Ion Creangă, ziua de 4 ianuarie 1864 va marca o favorabilă întorsătură îndestinul lui, sub conducerea lui Titu Maiorescu se redeschide la Iaşi Şcoala Preparandală.La noua instituție încep cursurile, la 8 ianuarie 1864, 22 de elevi, printre care se afla şiIon Creangă.

Hotărârea de a deveni învăţător, luată la 25 de ani, este cea dintâi acţiunechibzuită, primul moment al unui act voluntar complex, filtrat prin toată experientanegativă. Năzuinţa de a urma cursurile şcolii normale, conturată în urma unei deliberăriemoţionale, constitue fără putinţă de tăgăduială, un deziderat natural, o aspiraţie ascunsă afiinţei sale, presimţirea sufletească a întâlnirii cu adevăratul lui destin, a cărei semnificaţieo trăieşte mai mult sau mai puţin conştient, prin însuşi faptul înscrierii.

În 1858, Creangă ia decizia de a ajunge institutor, fapt ce marchează începutulemancipării lui. Ascultând de o menire conştient asumată, îşi cucereşte adevăratalibertate. Din obiect determinant al împrejurărilor, el devine subiect, modificăcircumstanţele constrângătoare şi îşi structurează existența, în funcţie de esenţa luideterminantă.

La întâi iulie 1864, postul de dragon de la mănăstirea Bărboi se desfiinţase.Creangă îşi va fi exprimat dorinţa de a lucra în învăţământ, iar Titu Maiorescu i-a promisangajarea. Maiorescu nu putea să nu observe că diaconul îmbina principiile pedagogice,cu un instinct sigur, într-o nouă metodă de predare.

Timp de 25 de ani a slujit şcoala românească, dovedindu-se un pedagog cu calităţiexcepţionale. Chiar şi în perioada cât a fost destituit oficial din învăţământ, din 1872 pânăîn 1874, predând lecţii particulare rămâne aproape de catedră. Ca profesor la Liceul Nou

VALORI CULTURALE ROZNOVENEREVISTA SIMPOZIONULUI JUDEȚEAN "GHEORGHE RUSET - ROZNOVANU"

EDIȚIA I, NR.1, 2013

32

SECȚIUNEA SCRIITORI NEMȚENI COMUNICĂRI ELEVI

din Iaşi, la clase de adulţi, va continua să lucreze, în paralel, la cărţile de şcoală, pe care leperfecţionează continuu.

Peste ani, privind în urmă, Creangă va hotărârea de a urma Şcoala Preparandalăfiindcă aceasta corespundea uneia din laturile înzestrării lui interioare „nu ca şi clericmeritasem a fi învăţător, ci ca învăţător câştigasem oarecare merit, care mă făcea demn devocaţiunea mea“. Undeva, în mijlocul vieţii, se contura iremediabil esenţa nativă ce şi-ova revela el însuşi: vocaţia creatoare.

Nu este întâmplător ca în acelaşi an, când se înfiinţează Societatea culturalăJunimea, la 1863-1864, Ion Creangă, elevul lui Maiorescu, participa, împreună cu maimulţi colegi, la adunarea materialului pentru alcătuirea celui dintâi abecedar modern dinînvăţământul românesc: „Metodă nouă de scriere şi cetire“, care acum, de la 138 de ani dela prima ediţie, nu este doar un document, ci şi un model pentru învăţătorii de astăzi.

Apariţia abecedarului a însemnat şi debutul ca scriitor al lui Creangă, cu poezia„Păsărică în miezul iernei“. Creangă şi-a asumat redactarea părţii literare, însă înelaborarea noii metodologii, rolul lui rămâne covârşitor, iar marile spirite i-au recunoscutmeritele; când să simţit utilitatea unei metodici pentru învăţământul primar, TituMaiorescu l-a solicitat pe Creangă să o elaboreze. În sfârşit, Creangă şi-a rezervat dreptulde a stiliza întreg manualul. Colaboratorii au acceptat rolul de îndrumător stilistic, chiardacă “alături de el, nu pregeta să-şi sublinieze, uneori amplificând-o, propria contribuţiela manual”. Creangă, cu modestia lui înnăscută, se străduia să-şi diminueze aportul,pentru a nu-şi pune colegii în inferioritate. Cunoscător adânc al limbii populare, sac fărăsfârşit de cuvinte, zicale, snoave, el venea „la fiecare idee, cu o listă de vocabule pe care odădea tovarăşilor să aleagă“. Ion Creangă începe astfel a trăi, în anul 1863, o viaţă decenaclu literar, unică în felul ei, „într-o vreme când cenaclul Junimii, abia se constituia şiel“.

Paralel cu cenaclul „Junimea“, dar independent de el, din 1863, când la vârsta de24 de ani, începuse munca la manualul școlar, și până în 1875 când, trecut de 36 de ani,debutează în revista „Convorbiri literare“ cu povestea Soacra cu trei nurori, Ion Creangă adesfășurat o autentică ucenicie literară „ce-și ignora multă vreme calitatea, finalitățile,proporțiile“. Hotărârea de a-și asuma obligația elaborării unui abecedar indică ocunoștință intelectuală deasupra mediei, imaginative și gândire abstractă. Creangă seangajează în această acțiune cu o râvnă și o perseverență greu de înțeles și de accea,ironizate de colegi. Inapți să discearnă esențialul, ei nu au bănuit nicio clipă că IonCreangă își asuma, de fapt, statutul creatorului de totdeauna.

Din anul 1874, când va fi reintegrat în învățământ, şi până la moarte, 31decembrie 1889, va fi învăţător la Şcoala primară de băieţi numărul 2 din Păcurari.Multă vreme, a avut convingerea că ţelul vieţii lui este preoţia. Dar idealul acesta nu eraal lui şi el nu ştia asta. Ori de câte ori se apropia de profesia râvnită, un evenimentneprevăzut îi secţiona ascensiunea. Chemarea învăţământului îl îndreaptă spre adevăratalui vocație, iar Creangă va deveni un mare scriitor, nu sub impulsul unei instanțeexterioare, ci prin explorarea exclusivă a propriului fond de creativitate.

VALORI CULTURALE ROZNOVENEREVISTA SIMPOZIONULUI JUDEȚEAN "GHEORGHE RUSET - ROZNOVANU"

EDIȚIA I, NR.1, 2013

33

SECȚIUNEA SCRIITORI NEMȚENI COMUNICĂRI ELEVI

Ion Creangă a fost un învăţător model, de excepţie, care avea toate calităţile unui pedagoggeniu. Ca un actor în faţa publicului, Creangă făcea instrucție şi educaţie ca nimeni altul.Şcolarii l-au ţinut minte. Mulţi dintre ei au scris şi publicat amintiri despre învăţătorul lor:„Ion Creangă ştiu în câteva zile să se facă iubit şi temut de toţi şcolarii săi căci aveachipul său deosebit de a se purta cu ei: când ca un părinte blând, şăgalnic, alintător, cândca un dascăl, serios, ameninţător...“

„Era 1 martie 1837. Fetele din sate, la vremea accea, coseau şi dăruiau flăcăilormărtişoare din arnică roşu şi alb, iar tu, Nică, dragul mamei erai ca un ghiocel bălai cuochii albaştri şi frumos şi plin de noroc. Să ţii bine minte!“ (Smaranda Creangă)

Bibliografie:

Constantin Parascan – Povestea vieţii lui Ion Creangă, Iaşi, Casa Editorială Regina, 1996;George Călinescu – Ion Creangă, Viaţă şi Opera, Chişinău, Editura Litera, 1998;Ion Bălu – Viaţa lui Ion Creangă, Editura Cartea Românească, 1990;Costache A., Ioniţă F., Săvoiu A. – Limba şi literatura română, manual pentru clasaa X-a, Editura Art, 2005.

Ionela Irimia (clasa a X – a D)Coordonator: Profesor Magdalena Livioara Todiresei

Liceul TehnologicEconomic - Administrativ Piatra-Neamț

VALORI CULTURALE ROZNOVENEREVISTA SIMPOZIONULUI JUDEȚEAN "GHEORGHE RUSET - ROZNOVANU"

EDIȚIA I, NR.1, 2013

34

SECȚIUNEA SCRIITORI NEMȚENI COMUNICĂRI ELEVI

CALISTRAT HOGAȘ

Camil Petrescu spunea că ”un scriitor e un omcare exprimă în scris cu o liminară sinceritate ceea cea simțit, ceea ce a gândit, ceea ce i s-a întâmplat înviață, lui și celor pe care i-a cunoscut, sau chiarobiectelor neînsuflețite. Fără ortografie, fărăcompoziție, fără stil și chiar fără caligrafie.”

Deși oricine creează o lucrare scrisă poate finumit scriitor, termenul este de obicei rezervat celorcare scriu creativ, profesional. Scriitorii înzestrați suntadepții folosirii limbajului pentru a portretiza idei șiimagini, indiferent dacă e vorba de ficțiune saunonficţiune.

Județul Neamț, cunoscut ca unul dintre celemai frumoase și mai încărcate de istorie județe aleMoldovei, pământ stăpânit de domnitori mari precum

Alexandru Cel Bun, Ștefan Cel Mare, Petru I Mușat, deține foarte multe monumente șicase memoriale ale scriitorilor care s-au făcut cunoscuți prin operele pe care le-au creat.Printre acești scriitori renumiți se numără Ion Creangă, Calistrat Hogaș, MihailSadoveanu, Vasile Conta și mulți alții.

Calistrat Hogaș s-a născut în orașul Tecuci, în sudul Moldovei, într-o regiune deșes și dealuri mărunte, la 19 aprilie 1847. A fost unul din cei 8 copii ai protopopuluiGheorghe Dimitriu. Tatăl său în zadar a încercat să-l dedice carierei preoțești. La școalaprimară din Tecuci i se schimbă numele cu cel al bunicului dinspre tată: Hogaș. Elevfoarte conștiincios, termină cursurile școlii primare dar, întrucât tatăl său se lupta cugreutăți mari, având de crescut 8 copii, Calistrat a mai rămas încă un an acasă. Este primitgratuit în internatul Academiei Mihăilene din Iași.

Calistrat își însușește în liceu o serioasă cultură literară, studiind atât scriitoriclasici ai antichității, greci și romani, cât și ai literaturii moderne. A învățat limba italiană,izbutind să citească în original „Divina comedie” a lui Dante, operă din care citeazăadesea în povestirile lui de călătorie prin munți. Colegii lui de la Academie îl numescpoetul clasei, pentru că după cum însuși spune, cu o savuroasă autoironie,” făceamadmirabile și admirate poezii, pe care mai târziu, le-am aruncat în foc ca fiindmonumentale prostii.”

În toamna anului 1867, Hogaș devine student al Universității din Iași, la Facultateade Litere. Temperament voluntar, refuză încă o dată propunerea tatălui său de a seconsacra preoției. Spiritul lui de independență se manifestă și în hotărârea de a se întreținesingur în perioada studiilor universitare. Totuși, prin intervenția protopopului, tânărul seinstalează fără nici o plată într-o chilie de la mitropolie.

După doi ani de studii universitare în care a dovedit o mare râvnă pentruînvățătură, Calistrat Hogaș, în urma unui concurs, a fost numit profesor la gimnaziul,atunci înființat, din Piatra Neamț, orașul de care se va lega întreaga lui activitate literară.

VALORI CULTURALE ROZNOVENEREVISTA SIMPOZIONULUI JUDEȚEAN "GHEORGHE RUSET - ROZNOVANU"

EDIȚIA I, NR.1, 2013

35

SECȚIUNEA SCRIITORI NEMȚENI COMUNICĂRI ELEVI

Hogaș începea în 1869 o îndelungată și luminoasă carieră de profesor. Timp de 46 de aniCalistrat Hogaș a slujit școala cu un devotament neclintit și nu s-a putut despărți de eadecât cu o adâncă amărăciune. E semnificativ că opera sa literară a dedicat-o tot elevilorlui:” Închin această scriere tuturor foștilor mei elevi, în semn de dragoste și aducereaminte.”

Calistrat Hogaș a funcționat la Piatra, prima oară, între 1869 și 1878, ca director șiprofesor de partea literară. A debutat în 1874 cu poezia "Legenda lăcrămioarei" în nr. 5 alziarului local „Corespondenţia provincială”. Este epoca debutului literar. A publicat oserie de articole în care, cu un curaj puțin obișnuit, erau criticate abuzurile stăpâniriilocale. Reprezentanții autorităților locale nu i-au iertat atitudinea dârză îndreptatăîmpotriva nedreptăților sociale și au obținut în 1878 mutarea lui Calistrat Hogaș în altoraș. La Tecuci și foarte puțin la Iași, Hogaș a funcționat până în aprilie 1881, când revinela Piatra, unde își avea familia întemeiată de câțiva ani, și de unde, în vacanțele de vară,pornea în călătoriile sale spre munți.

Chinuit de nostalgia munților, scriitorul se așează între 1893 și 1899 la Roman, nudeparte de munții Neamțului, întrucât la Piatra, unde dușmăniile nu se stinseseră, nu semai putea întoarce. La invitația lui A.D.Xenopol, Hogaș îi trimite spre publicare vechile„Amintiri din călătorie”. De-abia în 1899, la 52 de ani, Hogaș reușește să se stabileascădefinitiv la Iași, ca profesor la Liceul Internat.

Epoca de la Iași este cea mai rodnică din punct de vedere al creației literare. Hogașscrie unele din operele lui cele mai valoroase ca:”Spre Nechit”; ”Floricica”; ”PărinteleGhermănuță”; ”La Tazlău”. Această târzie eflorescență creatoare, la scriitorul de peste 60de ani, se datorează ambianței literare prielnice din jurul revistei „Viața românească” și înspecial lui Garabet Ibrăileanu.

După pensionare, retras la Piatra, scriitorul trăiește apăsat de singurătate și deîngrijorările războiului. S-a stins la 28 august 1917, la Roman, ”căzând ca un brad însihlă”, după expresia așa de potrivită a lui Mihail Sadoveanu. I s-a împlinit ultima dorințăde a fi dus la Piatra, unde a fost îngropat în cimitirul din preajmă munților lui dragi, într-un sicriu lucrat dintr-un brad sădit în tinerețe de mâna lui.

Natura patriei noastre, zugrăvită cu o mare artă de Eminescu și Sadoveanu, își areși în Hogaș pe unul din cântăreții ei cei mai originali. Scriitorul și-a plimbat dragostea luide viață ”pe cărările munților, prin păduri, pe la stâne și schituri, colindând, împreună cuun prieten, de la Piatra la Dorna, sau pornind singur pe Tazlău, pe spatele Pisicuței,înfiorându-se de măreția munților Neamțului, de priveliștea Bistriței cu undele ei albăstruide cristal rece și curgător. Drumeț pasionat pe cărări de munte, scriitorul se simțea” trupdin trupul și suflet din sufletul larg al naturii.”

Hogaș zugrăvește natura cu suflet de poet și cu ochi de pictor. El cântă peisajulmunților ca un poet liric, exprimându-și mereu emoția față de tablourile din natură,străbătând–o cu o stare sufletească juvenilă și de prospețime, cu un entuziasm neistovit.Viziunea lui Hogaș e mai ales plastică, scriitorul este un pictor, un colorist. El ne face săvedem dimensiunile grandioase ale munților, orizonturile largi, verdele pădurii, lunecareasclipitoare a apelor. Este un pictor al codrilor uriași, luminoși în bătaia soarelui sau

VALORI CULTURALE ROZNOVENEREVISTA SIMPOZIONULUI JUDEȚEAN "GHEORGHE RUSET - ROZNOVANU"

EDIȚIA I, NR.1, 2013

36

SECȚIUNEA SCRIITORI NEMȚENI COMUNICĂRI ELEVI

frământați și întunecați de furtună, un pictor al înălțimilor imense, însorite, carezugrăvește uneori cu gingășie și „fluturi mici și albaștri ca niște fulgi de azur”.

Capodopera literaturii sale descriptive este evocarea furtunii din munții Neamțuluidin fragmentul „Singur”, pe care o prețuia în mod deosebit marele Caragiale. Puterniceimagini vizuale și auditive se împletesc pentru a înfățișa, cu o forță unică, uriașadezlănțuire a elementelor naturii, într-un tablou de un dinamism impunător.

Cu asemenea mijloace, Hogaș a devenit așa cum bine l-a definit Ibrăileanu„strălucitul cântăreț al frumoasei noastre Moldove”.

Deși, în primul rând, este rapsod și pictor al naturii și de multe ori se complace însingurătățile munților, Hogaș nu uită să integreze în descrierile peisajelor pe oameniilocurilor, în special pa țărani, pe care-i zugrăvește cu simpatie. Țăranii lui Hogaș suntînfățișați cu căldură în dimensiuni uriașe. Cântărețul sublimului din natură îi pune înacord pe oameni cu măreția decorului în care își trăiesc viața.

Dacă masivitatea este caracteristica fizică a țăranilor de la munte, în opera luiCalistrat Hogaș femeile de la țară se disting prin grație și gingășie însă, în centrul opereisale, este muntele și nu viața satului ca la Creangă și Sadoveanu. Țăranii lui Hogaș aparici și colo, pe drumurile de munte și sunt zugrăviți în proporții gigantice, ca eroiibasmelor noastre și ca titanii din Antichitate.

Calistrat Hogaș a susținut întotdeauna literatura optimistă, luminoasă, robustă și aluat atitudine împotriva literaturii naturaliste, impregnate de pesimism, care zugrăvea cupredilecție aspectele dizgrațioase ale vieții.

Opera lui Calistrat Hogaș trebuie încadrată în genul literaturii de călătorie, almemorialisticii. Aparenta lipsă de compoziție e compensată de măiestria cu care Hogașștia să îmbine fragmentele datorate unui admirabil povestitor, plin de umor, cu celeinspirate de poetul liric și de pictorul munților și al oamenilor. Descrierea realistă a naturiiși a oamenilor a fost preocuparea lui dominantă, așa cum o declara el însuşi într-oprefață:” Nu știu dacă dumneata pui mănuși când faci literatură, eu însă, care n-am făcutși nici nu am de gând să fac vreodată literatură de salon, am dat lucrurile și oamenii așacum se găsesc ele în măreața lor sălbăticie; și poate prea bine să strâmbe din nas finulestet X și mult mai sensibilul decadent Y, eu îmi păzesc treaba”.

Tudor Vianu în „Arta Prozatorilor Români” spunea: ” Mare iubitor de drumuriîndelungi, prin natura cea mai sălbatică, Hogaș aduce în peregrinările lui sufletul unuicivilizat. Hogaș nu aparține naturii. El o descoperă, dar nu cu jalea sau cu melancolia uneiconștiințe care s-ar simți separată pentru totdeauna de bunurile naturii, ci cu bucuriacordială a unei regăsiri. Oaspete al mănăstirilor și al schiturilor pierdute în pustietăți,tovarăș al călugărilor, el este un adversar al monahismului, în care nu o dată vestejeștevinovata sau fățarnica îndepărtare de natură.”

Manuela Tapalagă, Ionuț Sidor (clasa a XI- a C)Coordonator: Profesor Paulina Gabur

Liceul Teoretic Roznov

VALORI CULTURALE ROZNOVENEREVISTA SIMPOZIONULUI JUDEȚEAN "GHEORGHE RUSET - ROZNOVANU"

EDIȚIA I, NR.1, 2013

37

SECȚIUNEA SCRIITORI NEMȚENI COMUNICĂRI ELEVI

CALISTRAT HOGAŞ – SCURTĂ PREZENTARE

Date biografice Este născut pe 19 aprilie 1847 la Tecuci, ca ca fiu al preotului Gh. Dimitriu şi a

soției lui, Mărioara Dimitriu. În 1854 începe şcoala primară din Tecuci, pe care o absolvă în 1859, cu

calificativul "foarte bine".În 1860 devine bursier al Academiei Mihăilene din Iași, unde, în urma

recomandării primăriei din Tecuci, primeşte bursă.Apoi, în anul 1867 intră, tot bursier, ca student la Facultatea de Litere din Iaşi; în

1869, în urma unui concurs, este numit profesor iar apoi director la gimnaziul din PiatraNeamț.

În anul 1880 devine profesor la Şcoala Normală "Vasile Lupu" din Iaşi, în urmaunei cereri. În casa din Iaşi a lui Eduard Gruber, ginere al Veronicăi Micle, facecunoştinţă cu Creangă.

În 1881 revine la Piatra Neamţ ca director al gimnaziului, reînfiinţat. Se numărăprintre redactorii revistei "Asachi" din Piatra Neamţ şi în acelaşi an e vizitat deI.L.Caragiale, revizor şcolar la Piatra Neamţ.

În anul 1894, în revista "Arhiva" din Iaşi, condusă de A.D.Xenopol, cu carefusese coleg la Academia Mihăileană, îi retipăreşte "Amintiri dintr-o călătorie".

În 1907 începe colaborarea la Viaţa Românească, volumul "Pe drumuri de munte".Dar greşelile de tipar, numeroase şi compromiţătoare, determină topirea cărţii.

Având 65 de ani se pensionează de la Liceul internat.Abia în 1914 a ieșit volumul "Pe drumuri de munte", aflat în depozitul editurii

"Viaţa Românească"; dispare în încendiul declanşat. Durerea autorului este imensă. În anul 1917, pe 28 august, moare dintr-un enfizm pulmonar, la Roman, unde se afla îndrum spre Iaşi (în vederea unei consultaţii medicale) la una din fiicele sale.

Aprecieri critice "Peisagistul Hogaş e un romantic de şcoală germană, ca şi contemporanul său

Eminescu, de care îi leagă unele izbitoare afinităţi structurale şi în societatea căruiatrebuie să i se fixeze locul într-o istorie mai dreaptă a literaturii române. În adevăr, ce eacel ochi cosmic deschis peste peisaj, acea beţie a luminii în aurora ca şi în crepuscul,acea ţesatură magică şi muzicală a firii, un fel de demon al naturii, pe care Hogaş, îlprinde cu simţurile lui extraordinar de sensibile şi-l redă grafic într-o limbă mustoasă şiînfiorată de tainele pe care le atinge? Uneori adevărate explozii cosmice, aprinse prinvăile munţilor, se transformă în mistice euforii asemeni preludiilor wagneriene. O gelozieprimordială, o măreţie castă şi sacră se încrustează in imagini."

(I.Negoitescu - "Scriitori moderni")

"Mare iubitor de drumuri îndelungi, prin natura cea mai sălbatică, Hogaş aduce înperegrinările lui sufletul unui civilizat.

VALORI CULTURALE ROZNOVENEREVISTA SIMPOZIONULUI JUDEȚEAN "GHEORGHE RUSET - ROZNOVANU"

EDIȚIA I, NR.1, 2013

38

SECȚIUNEA SCRIITORI NEMȚENI COMUNICĂRI ELEVI

Hogaş nu aparţine naturii. El o descoperă, dar nu cu jelea sau cu melacolia unei conştiinţecare s-ar simţi separată pentru totdeauna de bunurile naturii, ci cu bucuria cordială a uneiregăsiri. Oaspete al mânăstiriilor şi al schiturilor pierdute în pustietăţi, tovarăş alcălugărilor, el este un adversar al monahismului, în care nu o dată vestejeşte vinovata saufăţărnica îndepărtare de natură. Dacă totuși umorul lui atrage, până la urmă, în cerculsimpatiei sale, şi fiinţa închinătorului din schimnicii, el o face pentru motivul că, subînşelatoarea lui aparenţă, află pe omul naturii, înzestrat cu insticte puternice, din categoriaacelora pe care, în alte împrejurări, i-a caracterizat drept oameni turnaţi dintr-o bucată pecalupuri gigantice."

(Tudor Vianu - "Arta prozatorilor români")

"Pe drumuri de munte" * SPRE NICHIT Subiect: Cal şi călăret, porniră către munte, lăsând în urmă gânduri triste şi pe

Floricica făcând semn cu mâna din cerdacul casei. Trecură Bistriţa pe un pod plutitor lacare taxa era de doi bani pentru fiecare picior de vită. Podarul numără picioarele Pisicuţeişi ale călăreţului şi cere 12 bani!

Poposiră într-o poiană, unde Pisicuţa se apucă să pască, iar stăpânul ei sămănânce. Găsi în traistă bunătăţi strecurate de mâini iubitoare. În timp ce mânca, şi-laminti iar pe domnul Georges cu manierele lui elegante. Autorul şi-o amintește şi pemama sa cum îl plesnea cu lingura peste mână ca sa mănânce frumos.

Porniră mai departe şi, pe înnoptate, ajunge într-un luminiş în care se află unbătrân cu cei doi fii ai săi. Veniseră aici de departe, să cosească iarba, căci fusese secetă şipe la ei nu se făcuse.

Îl ospatară cu ce aveau şi îl culcară într-o capiță de fân. Dimineaţa îl răsplăti, aflăcă pe undeva pe acolo e Schitul Nichit, şi porni mai departe, prin pădurea de brazi, urcândfără să ştie încotro merge. Întâlni în cale un om de la care cumpără nişte păstrăvi. Mersepână noaptea apăru, în speranța că va întălni o casa de oameni. Până la urmă găsi una.

Strigă şi răspunse un glas de femeie. Îi ceru să îl gâzduiască şi aceasta îl pofti încasă.

Casa era foarte sărăcăcioasă. Când o văzu pe stăpâna casei rămase aiurit. Era obabă gheboasă, cu o gură încreţită străjuită de două mustăţi lungi, cu părul sur si ţepos.

Aceasta îi spune că stă acolo cu fiică-sa şi cu Gligori, dar acesta din urmă eraplecat la pădure. Baba nu avea mai nimica de mâncare. Găsi cu greu nişte mălai, câţivacartofi şi o ceapă, din care autorul făcu fiertură. Apăru şi fata babei, o fiinţă monstroasă,cu capul mare şi dinți rânjiţi, iar de sub bărbie până la sân cu o guşă uriaşă.

După îndelungi tergiversări, baba îl lasă să doarmă în poiata ei cu fân.

Bibliografie:WikipediaCalistrat Hogas - “Pe drumuri de munte “

Anastasia Elena Pascaru (clasa a IX- a A)Coordonator: Profesor Paulina Gabur

Liceul Teoretic Roznov

VALORI CULTURALE ROZNOVENEREVISTA SIMPOZIONULUI JUDEȚEAN "GHEORGHE RUSET - ROZNOVANU"

EDIȚIA I, NR.1, 2013

39

SECȚIUNEA TRADIȚII ȘI OBICEIURI LOCALE COMUNICĂRI PROFESORI

EXPOZIŢIA ETNOGRAFICĂ „CASA BUNICILOR” DIN SATULCHINTINICI (ROZNOV)

Pentru fiecare dintre noi este important să ştim de unde venim, să ne cunoaştemistoria şi tradiţiile cultural-spirituale, pentru a înţelege mai bine încotro trebuie să neîndreptăm. Spiritul liber, sănătos şi curat al vieţii satului tradiţional s-a diluat ori chiar adispărut în curentul secularizării şi globalizării lumii de astăzi. Constituirea expoziţieietnografice „Casa Bunicilor” din satul Chintinici deschide poarta spaţiului casnic-gospodăresc din bătătura ţăranului român din secolul XIX. Prin recrearea ambientuluiautentic în hotarele acestui muzeu sătesc, am încercat să păstrăm aroma şi parfumul uneicase ce respira aerul vieţii liniştite de altă dată.

Expoziţia se intitulează „Casa Bunicilor” pentru că numele face trimitere la casa încare mulţi dintre noi am simţit ritmul unei vieţi ce se mişca între tihna sărbătorilorreligioase, satisfacţia muncilor gospodăreşti şi bucuria petrecerii timpului liber.

Această expoziţie etnografică a fost iniţiată cu sfatul şi binecuvântarea IPSTeofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, şi bineînţeles, cu aprobarea PrimărieiRoznov. Ea a rodit din osteneala şi jertfa familiei mele, la care s-au adăugat pe parcursenoriaşi ai parohiei şi specialişti în domeniu. Bunul mers al lucrărilor a fost atentsupravegheat de doamna Angela Olariu, responsabil al Departamentului de promovare avalorilor şi tradiţiilor naţionale a Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei. Expoziţia s-adeschis oficial la 18 septembrie 2012, în prezenţa autorităţilor locale şi judeţene şi a unuinumeros public.

Expoziţia reconstituie din temelie o locuinţă tradiţională compusă dintr-o cameră(odaie) şi spaţiu de trecere (tindă), respecându-se întocmai tipul de locuinţă existent cuprecădere în secolul al XIX-lea: din chirpici de lut, cu prispă şi acoperiş în patru ape dindraniţă, cu gard de nuiele, cu fântâniţă la poartă şi alte unelte agricole.

În tindă sunt expuse costume populare şi obiecte din industria casnică: râşniţă,meleţuică cu piepteni şi ragilă, unelte gospodăreşti, coşarcă cu zolitor şi bătător, trusatâmplarului, masa de stână, „vestitorii” datinilor de Anul Nou (capră, urs, dobă, buhai,ghioagă) şi altele, care se cer admirate în voie. Ceea ce dă valoare spaţiului suntfotografiile document expuse pe pereţi din colecţia renumitului fotograf al Casei RegaleAdolph Chevalier.

Odaia păstrează cu stricteţe tiparul de altădată: cuptor, oale şi blidar, lada dezestre, pat cu prostiri, cergă şi păretar, masă, laiţă, stative, lampă cu burlui, oglindă,icoană, roată de ţeji, sucală, vârtelniţă şi altele. Podeaua e de lut acoperit cu ţoale decordele. Interiorul casei este împodobit cu păretare şi ştergare toate purtând „marca” demare valoare a tradiţiei existente în zonă. La răsărit se află la loc de cinste, icoanaîmpodobită cu un ştergar din bumbac având un decor de mare frumuseţe, la capete.

Obiectele de uz casnic şi gospodăresc oglindesc cu acurateţe modul de viaţă,ocupaţiile şi meşteşugurile ţăranului român din această parte a ţării. Totul se prezintăvizitatorului ca o carte deschisă în a cărei file este cuprinsă istoria şi etnografia aşezării

VALORI CULTURALE ROZNOVENEREVISTA SIMPOZIONULUI JUDEȚEAN "GHEORGHE RUSET - ROZNOVANU"

EDIȚIA I, NR.1, 2013

40

SECȚIUNEA TRADIȚII ȘI OBICEIURI LOCALE COMUNICĂRI PROFESORI

Chintinici. „Casa Bunicilor” este oferită ca dar preţios tuturor celor ce vor trece pe acoloveniţi din alte zări cu treburi felurite, având, în felul acesta, prilejul de a înţelege modulde viaţă al localnicilor, dragostea lor faţă de frumos, oglindită şi în modul de organizare alacestui modest interior tradiţional. În lumina acestei consideraţii, muzeul poate constituipentru toţi vizitatorii o reactivare a bunelor moravuri şi precepte.

Dar nu trebuie să uităm esenţialul în „Casa Bunicilor”, adică „nepoţii”. Tineretuldesprins adeseori de universul satului de altă dată, în care spaţiul şi timpul aveau altăconotaţie, alt sens, altă preţuire, va putea înţelege direct şi în mod practic mesajultransmis lor de generaţiile anterioare prin „zestrea” Casei bunicilor, făcându-i să meditezeasupra valorii acestor piese de muzeu, dovadă a hărniciei, talentului şi respectului faţă demuncă al înaintaşilor, îndemnându-i la preţuirea şi păstrarea lor. „Avem bucuria să avemîn mijlocul localităţii noastre o frântură de viaţă trăită în alt secol, concretizată într-unmuzeu etnografic, al cărui nume, „Casa Bunicilor”, invită tinerele generaţii să-i treacăpragul pentru a înţelege pasul uriaş pe care l-a făcut omenirea în acest timp”, scria încartea de oaspeţi domnişoara profesor Oana Ilarie, director al Liceului Roznov.

Expoziţia este rodul colaborării cu diverşi specialişti în domeniu. Astfel, ea este ogaranţie a lucrului autentic, bine documentat şi realizat, ce devine un bun comun alpatrimoniului turismului ecumenic al comunităţii oraşului Roznov. Existenţa acestuimuzeu sătesc poate fi considerată o premieră pentru oraşul nostru, care va aduce maimultă lumină şi noi informaţii asupra înţelegerii vieţii de familie din bătătura gospodărieiţărăneşti tradiţionale roznovene.

Nădăjduim ca fiecare ochi ce se va înfrupta din bogăţia informaţional-artistică şiculturală a acestei expoziţii etnografice va putea vedea o cale de a citi trecutul pentruprezent, pentru ca viitorul să capete consistenţă şi valoare!

Preot dr. Iulian Mihail Vasile (Parohia Chintinici)

VALORI CULTURALE ROZNOVENEREVISTA SIMPOZIONULUI JUDEȚEAN "GHEORGHE RUSET - ROZNOVANU"

EDIȚIA I, NR.1, 2013

41

SECȚIUNEA TRADIȚII ȘI OBICEIURI LOCALE COMUNICĂRI ELEVI

ANSAMBLUL BISERICESC “DATINA STRĂBUNĂ”

Ansamblul bisericesc “Datina Străbună“(care este înfiinţat în anul 2006 de cătreAsociația "Leru-i Doamne") este călăuzit depreotul Lucian Mocanașu, care este paroh alBisericii "Sfântul Ilie" din Negulești din data de22 septembrie 1996.Biserica Negulești este construită la margineapădurii, pe un loc stâncos, fiind necesare lucrăride amenajare a terenului înainte de a începeconstrucţia. Este construită din lemn de braddonat de către cetăţenii care au păduri particulareîn zona satului Negulești. Stilul arhitectonic estecel Moldovenesc din timpul lui Ştefan cel Mare,cu o singură turlă pe naos şi cele 3 încăperitradiţionale: altar, naos, pronaos. Dimensiunilebisericii sunt: lungimea 25 metri, lăţimea 12 metrila abside (străni) şi înălţimea 18 metri.Satul Negulești este atestat documentar de prinsecolul al XVIII-lea şi era sub oblăduirea

Mănăstirii Bistriţa. Este aşezată de o parte şi de alta a pârâului Iapa, într-o zonă foartepitorească şi cu resurse naturale deosebite. Oamenii au o structură sufletească deosebită,ca de altfel toţi oamenii de munte, sunt încă păstrători ai valorilor noastre naţionale:credinţa, portul popular, tradiţie, omenie, bunul simţ. Ca punct de reper principal al acestelocalităţi amintim Staţiunea Negulești cu ape balneo-terapeutice cu efect miraculos asuprabolilor de reumatism. De asemenea amintim şi de "Izvorul Minunilor", un izvor cu apăpotabilă, cu calităţi deosebite şi foarte căutat.

Asociaţia are obiective multiple: patriotice, culturale, tradiţionale, sociale,duhovniceşti.

Un obiectiv patriotic: redeşteptarea simţământului naţional şi patriotic, a dragosteide neam şi de ţară şi a valorilor care ne definesc ca popor român şi creştin.

Prin acest ansamblu, părintele Mocanașu caută să remarce fapte şi persoane dinistoria neamului. Caută ca aceste persoane, prin actul artistic, să reprezinte modele pentrutânăra generaţie. Parteneriatele cu diferite asociaţii, organizaţii şi şcoli aduc o mulţumireaparte. Chiar în “Săptămâna Altfel “au fost parteneri în cadrul proiectului “În căutareasatului pierdut” cu Școala "Nicu Albu" din Piatra Neamţ. În cadrul acestui proiect s-auredescoperit o mare parte din valorile satului românesc: credinţa, ospitalitatea,meşteşugurile, tradiţiile, omenia şi bunul simţ.

Aceşti copii au văzut un război de ţesut, au învăţat chiar să şi ţese, au văzut femeicu caierul de lână şi cu fusul în mână, meşteri și rapsozi populari, s-au bucurat de

VALORI CULTURALE ROZNOVENEREVISTA SIMPOZIONULUI JUDEȚEAN "GHEORGHE RUSET - ROZNOVANU"

EDIȚIA I, NR.1, 2013

42

SECȚIUNEA TRADIȚII ȘI OBICEIURI LOCALE COMUNICĂRI ELEVI

buciucurile ansamblului, au învăţat să facă plăcinte, le-au dat la cuptor şi au savuratgustul plăcut şi aromat. Un grup de băieţi a mers la un fierar şi au văzut cum se creeazăpotcoava şi cum se potcoveşte calul, încercând să facă şi ei la fel.

Tradiţiile: sunt manifestări ale trăirilor noastre, în momente de bucurie sau detristeţe, şi de multe ori îmbrăcate într-o formă artistică. Poporul nostru este printreprimele popoare din lume în ceea ce priveşte bogăţia tradiţiilor şi obiceiurilor. Acest lucrudovedeşte sensibilitatea sufletului românesc, statornicia lui pe aceste meleaguri şi credinţaîn Dumnezeu. În zona noastră, în parohia Negulești s-a găsit un izvor bogat de tradiţii şiobiceiuri, dar cu riscul de a se pierde în uitare. Ansamblul “Datina Străbună” areactualizat multe din aceste obiceiuri, le-a cizelat şi, de ce să nu recunoaştem, au înfiinţatşi altele noi, menite să înfrumuseţeze viaţa şi să retrezească conștiința de neam şi de ţară.

Tradiţii din zona Negulești:În Ajunul Crăciunului se pleacă cu colindatul. La ora 13. Cei şaptezeci de membri

ai ansamblului se adună la biserică, participă la o slujbă de Binecuvântare iar apoi, însunet de clopot, de toacă şi de bucium pleacă la colindat. Tot satul aşteaptă pe la porţi,grupaţi câte trei – patru familii, chiar şi până la zece familii, cu mese întinse, cu bunătăţide tot felul (bineînţeles, de post). Este o atmosferă de poveste. Se citeşte bucuria şiuimirea pe chipurile tuturor şi mai ales satisfacţia de a fi român şi creştin, în noapteaSfântă de Crăciun.

Pelerinajul acesta al ansamblului durează până noaptea târziu, până la ora 1 sau 2.Obiceiul acesta are peste zece ani. Este cu adevărat obositor dar şi bucuria este pe măsură.În noaptea de Crăciun, Dumnezeu este cu noi toţi şi simţim că este şi român. Spunemaceste lucruri cu convingere, gândindu-ne la faptul că au fost nopţi de Crăciun cu până laminus 25 de grade şi nimeni nu a cedat şi nu s-a îmbolnăvit.

La Anul Nou: Ansamblul are peste cincizeci de copii, douăzeci de vârstnici şi oechipă de şapte buciumaşi. Sărbătoarea Anului Nou este marcată într-un fel aparte. Existăo echipă de şapte căluşari, trei căpriţe jucate de trei fete şi în perspectivă se pregăteşte şi“tradiţia ursului”. Nu se merge neapărat pe la fiecare casă, dar acolo unde merg aceştioameni minunaţi, reuşesc să aducă încă o dată bucuria de a fi român.

Noaptea de Înviere: În noaptea de Înviere toţi membrii ansamblului “DatinaStrăbună” vin la Biserică îmbrăcaţi în costume populare. Corul este pe trei voci și daurăspunsuri la slujbă şi susţin toată activitatea din noaptea de Înviere. În momentul în carese începe cântarea melodiei “Hristos a Înviat”, încep clopotele şi toaca să sune, îngânateşi de sunetul celor şapte buciumaşi. Apoi, toată adunarea, în frunte cu preotul şi cuansamblul, merg în cimitirul parohiei. Grupându-se în jurul unui mormânt proaspăt secântă “Hristos a Înviat “şi alte imnuri de înviere. Tot cimitirul este plin de creştini, darmembrii ansamblului, îmbrăcați în frumoasele costume naţionale şi cu glasul lor duios,fac ca această noapte Sfântă să fie şi mai frumoasă.

La Izvorul Tămăduirii: Se pleacă cu tot ansamblul, împreună cu alţi creştini, de laBiserică în procesiune, spre un izvor dinainte stabilit. Acolo, cu toţii participă la slujbaaghiezmei. Este multă adunare şi în acea zi, mulţi fii ai satului se duc acolo cu bucurie însuflet, cu ouă, pască şi cozonac, întregind bucuria sărbătorii. După slujba aghiezmei areloc hora tradiţională la care fiecare se manifestă cum simte şi cum poate.

VALORI CULTURALE ROZNOVENEREVISTA SIMPOZIONULUI JUDEȚEAN "GHEORGHE RUSET - ROZNOVANU"

EDIȚIA I, NR.1, 2013

43

SECȚIUNEA TRADIȚII ȘI OBICEIURI LOCALE COMUNICĂRI ELEVI

Obiectivele sociale: Ansamblul artistic, prin natura lui, are menirea de a aducebucurie acolo unde ea lipseşte mai mult. La marile sărbători, la momente speciale dinistoria poporului nostru, ansamblul vizitează o parte din instituţiile sociale din zonanoastră: aziluri, orfelinate, centre de zi şi de noapte. Împreună cu bucuria actului artistic,ansamblul împarte şi daruri materiale în măsura posibilităţilor și încercând să satisfacănevoile celor aflaţi în lipsuri.

În noaptea de Înviere se strânge multă jertfă: ouă roşii, pască, cozonac şi altealimente. O mare parte din aceste daruri, în dimineaţa de Sfintele Paşti, sunt direcţionatecătre una sau mai multe instituţii sociale.

Obiective duhovniceşti: Întreg ansamblul îşi desfăşoară activitatea sub “umbra”bisericii din Negulești. Întotdeauna, membrii ansamblului au simţit mâna lui Dumnezeuasupra lor, au simţit inspiraţia lui Dumnezeu în actul artistic şi mai ales au simţitbinecuvântarea Lui în momentele de cumpănă.

“Noi am simţit darul lui Dumnezeu în viaţa noastră şi acest dar căutăm să îltransmitem celor din preajma noastră, celor ce ne vor asculta şi, mai ales, prin el căutămsă transmitem bucuria de a fi român şi creştin “ ne spune preotul paroh al BisericiiNegulești, Lucian Mocanașu.

Laura Neacșu (clasa a X- a B)Coordonator: Profesor Paulina Gabur

Liceul Teoretic Roznov

VALORI CULTURALE ROZNOVENEREVISTA SIMPOZIONULUI JUDEȚEAN "GHEORGHE RUSET - ROZNOVANU"

EDIȚIA I, NR.1, 2013

44

SECȚIUNEA TRADIȚII ȘI OBICEIURI LOCALE COMUNICĂRI ELEVI

MUZEUL ETNOGRAFIC DIN CHINTINICI (ROZNOV)

Muzeul „Casa Bunicilor” din Chintinici este opărticică a istoriei şi tradiţiilor meleagurilorroznovene. Însăşi denumirea sa ne duce cu gândul întrecut la înaintaşii noştri, la modul în care trăiau,lucrau pământul şi uneltele pe care le foloseau.Căsuţa este construită în timpul anului 2012 dupămodelul caselor construite în secolul al XIX-lea înzonele Roznovanului. Muzeul se află în curteaBisericii din Chintinici şi a fost ridicat de familiapreotului Iulian Mihail Vasile cu sprijinulcredincioşilor parohiei.

Căsuţa este îngrădită cu gard din nuiele desalcie împletite, este construită pe temelie din piatră,din chirpici de lut, tencuită cu lut şi smoală,acoperită cu şindrilă. Geamurile sunt ferecate cudrugi de fier, la fel şi uşa ferecată tot cu drug de fier.Prispa este înfrumuseţată cu ghivece de lut în care

sunt puse muşcate şi alte flori care împodobeau curtea ţăranului.În bătătură vedem fântâniţa, plugul cu care arau pământul, căruţa cu roţi de lemn

cu jugul pentru bou, roaba sau tărăboanţa cu roată de lemn şi scrânciobul de lemn.Căsuţa este alcătuită din două încăperi: tindă şi odaie. În tindă sunt expuse o serie

de unelte folosite în lucrările agricole: furcoiul care ajuta la strânsul fânului, grebla cudinţi de lemn, furca pentru sfeclă, îmbleciul, folosit la lovirea spicelor de cereale saupăstăilor de legume spre a li se scoate boabele, berda din fier de plug, ţapina, rindelefolosite la prelucrarea lemnului, măsuţa obosită de la atâtea mămăligi răsturnate pe ea,ceaunul lui Baltă (un fost haiduc), covata cu căuşul, râşniţa la care făceau făina, foartegreu şi foarte puţină, maşina de spălat “zolitorul cu săpun de casva”.

Apoi ne întâlnim cu vestitorii sărbătorilor de iarnă: capra, ursul, sorcova,clopoţelul, buhaiul, bâte (de îndreptat şalele) care sunt şi în zilele noastre întâlnite.

În tindă aşteaptă nerăbdători o pereche de tineri îmbrăcaţi în costume populare.Costumul femeiesc este alcătuit din cămaşă (ie), pode, catrinţă, bârneaţă, oghele sauciorapi de lână, opinci, iar pe cap cosinea (baticul). Fetele care se măritau purtau obatistuţă frumos cusută chiar de mâna lor.

Costumul bărbătesc este alcătuit din cămaşă (ie), brâu, ciorapi, iţari, oghele,opinci, bondiţă, pe cap căciulă sau pălărie (depinde de anotimp) şi nelipsita bâtă aciobanului.

VALORI CULTURALE ROZNOVENEREVISTA SIMPOZIONULUI JUDEȚEAN "GHEORGHE RUSET - ROZNOVANU"

EDIȚIA I, NR.1, 2013

45

SECȚIUNEA TRADIȚII ȘI OBICEIURI LOCALE COMUNICĂRI ELEVI

Pe pereţi sunt expuse fotografii reprezentând activităţi din gospodărie, obiceiuri şidatini. Fotografiile unicat fac parte din colecţia lui Chevalier, care era fotograful caseiRegale.

În odaie avem cuptorul cu lopata (cociorva), ceaunul, ulcioare, oale din lut, fier decălcat cu jar (cărbunii), lada de zestre, blidarul, laiţa, o oglindă foarte veche, lampa şinelipsitele candele şi icoane, războiul de ţesut, păretoare cusute pe pânză de cânepă, masacu scăunelele.

Este păcat să treci pragul unei astfel de odăi şi să nu realizezi frumuseţea lucrurilorfăcute de gospodine cu mâna lor, ţoalele frumos brodate de la geamuri şi nelipsitulbusuioc din ferestre.

Importanţa acestui muzeu constă în prezentarea datinilor şi a obiceiurilorstrămoşilor noştri. Rememorarea vremurilor de altă dată se poate constitui într-un îndemnde a vizita această expoziţie etnografică.

Bibliografie:http://chintinici.iaşi.mmb.ro

Oana Mihaela Timofte, Alexandra Andronache (clasa a IX- a A)Coordonator: Preot dr. Iulian Mihail Vasile

Liceul Teoretic Roznov

VALORI CULTURALE ROZNOVENEREVISTA SIMPOZIONULUI JUDEȚEAN "GHEORGHE RUSET - ROZNOVANU"

EDIȚIA I, NR.1, 2013

46

SECȚIUNEA TRADIȚII ȘI OBICEIURI LOCALE COMUNICĂRI ELEVI

TRADIŢIILE ŞI OBICEIURILE LOCALE ALE BISERICII"GH. RUSET - ROZNOVANU"

ORAŞUL ROZNOVA devenit oraş pe data de 22 octombrie 2003, având o populaţie de 9,315 locuitori.

Este aşezat în depresiunea Cracău - Bistriţa, la confluenţa celor două râuri.Numele pare a veni de la renumele de Rosenhaf (locul cu trandafiri) preluat de

localnici, în varianta Roznov, de la negustorii nemţi ce treceau pe aici. În a doua jumătatea sec. XVII lea, moşia Roznov intră în stăpânirea familiei Rosetti, care şi-a adăugatnumele locului (Roznovanu), ultimul proprietar a fost colonelul Gh. Ruset Roznovanu.

BISERICA "SF. NICOLAE" A fost zidită în anul 1771 de către Nicolae Ruset Roznovanu împreună cu soţia sa

Smaranda. Această biserică a fost deteriorată de un cutremur la începutul veaculuial XIX –lea.

Interiorul bisericii s-a lucrat treptat: în 1897 s-a realizat, la casa “Hlebnicaf şi fii”din Moscova, catapeteasma, lucrată în bronz aurit cu smalţ şi donată bisericii de cătreprinţesa Adela Maruzzi, născută Sturza.

Biserica a fost pictată în anii 1913-1918 şi sfinţită de către Mitropolitul PimenGeorgescu.

PERSONALITATEA CTITORILORCtitorul bisericii, colonelul Gheorghe Ruset Roznovanu a fost urmaşul direct al

domnitorului Antonie Ruset Roznovanu şi proprietar al moşiei Roznov. Absolvent alȘcolii de ofiţeri de cavalerie din Petersburg, a slujit ca ofiţer armata română, ajungândpână la gradul de colonel. După 1877 se retrage din armată şi ca membru marcant alPartidului Conservator, ocupă de mai multe ori funcţia de prefect al judetului Neamţ șipentru o vreme a fost deputat al Camerei Deputaţilor.

În 1905, la moartea sa, i s-a ridicat în Piatra Neamţ o statuie aşezată iniţial în piaţadin faţa palatului administrativ, apoi mutată în grădina publicată din centrul oraşului.

ALȚI CTITORI, DONATORI ŞI OSTENITORILa înzestrarea bisericii cu mobilier şi obiecte de cult au contribuit rude şi prieteni

ai familiei Roznovanu. Astfel, în 1893, Marele Duce al Rusiei, Pavel Alexandrovici, adăruit colonelului Gh. Roznovanu icoana Bunei Vestiri, iar în 1895 Nicolae al II –lea alRusiei a dăruit bisericii icoana Sf. Alexandru Newski. Ambele icoane au fost aşezate înpartea dreaptă a naosul într-un iconostas din bronz aurit, special lucrat în acelaşi stil cucatapeteasma.

În 1902, prinţul Leon Urusow, ambasador al Rusiei la Paris, Roma şi Viena adăruit icoana Mântuitorului Iisus Hristos, îmbracată în argint. În 1903, Olga Mavragheni

VALORI CULTURALE ROZNOVENEREVISTA SIMPOZIONULUI JUDEȚEAN "GHEORGHE RUSET - ROZNOVANU"

EDIȚIA I, NR.1, 2013

47

SECȚIUNEA TRADIȚII ȘI OBICEIURI LOCALE COMUNICĂRI ELEVI

a dăruit o candelă, iar Ecaterina Boierescu o candelă şi o icoană a Sfinţilor Gheorghe şiElefterie.

MUTAREA LA CELE VEŞNICE A CTITORILOR ŞI FINALIZAREA BISERICIILa 2 octombrie 1904 colonelul Gh. Ruset Roznovanu, în varstă de 72 de ani, trece

la cele veşnice, urmat de soţia sa Alexandrina, în anul 1907. Colonelul Roznovanu a lăsatîntreaga sa avere, compusă din moşia Roznov şi siliştile ei, bisericii din Roznov, cuscopul înfiinţării unui aşezământ de binefacere şi cultură. Soţia fundatorului lăsasebisericii suma de 105 mii de lei, pentru a fi finalizată, dar şi acest testament este atacat,fără a putea fi anulat. La stăruinţele parohului de atunci, Preotul Costache Gervescu, cusprijinul Mitropolitului Pimen şi a Casei Bisericii, se încheie o convenţie întremoştenitorii colonelului Roznovanu şi biserică.

ARHITECTURABiserica este zidită în stil rusesc, din piatră cioplită, fiind acoperită cu tablă din

cupru. Planul bisericii este în formă de cruce greacă cu toate braţele egale.La subsol, ce seîntinde pe toată suprafaţa zidită, se află cavoul ctitorilor, iar deasupra pridvorului se înalţăclopotniţa, acoperişul ei fiind sprijinit pe trei coloane de piatră. În partea dreaptă apridvorului se află veşmântăria, în care se păstrează tezaurul de obiecte bisericeşti, carenu se întrebuinţează în mod curent la slujbele religioase.

În stanga pridvorului se gaseşte încăperea care cuprinde scările ce urcă laclopotniţa. Bolta bisericii, zidită din piatră sprijinită pe patru stâlpi şi se termină cu unturn de formă caracteristică stilului rusesc.

PICTURA, CATAPETEASMA, ICONOSTASURILE SI MOBILIERULBiserica a fost pictată în perioada 1913-1915 de către profesorul Costin Petrescu

de la Şcoala de Arte Frumoase din Bucureşti, ajutat de către elevi.Catapeteasma este alcătuită în întregime din bronz aurit cu încrustaţii de smalţ,

culorile dominante fiind: auritul, albul şi albastrul.Icoanelor împărăteşti îmbrăcate în argint aurit, Mântuitorul şi Maica Domnului, li

se adaugă în registrul interior icoanele Sf. Nicolae, Sf. Gheorghe şi Sf. AlexandruNewski.

Pe uşile împărăteşti sunt pictaţi cei patru evanghelişti şi icoana Bunei Vestiri, iardeasupra lor Cina cea deTaină. În naos se mai găsesc două iconostasuri şi strane pentrucântăreţi, lucrate în lemn sculptat şi aurit, executate în stilul catapetesmei de către eleviiŞcolii Superioare de Arte si Meserii din Bucureşti.

SLUJITORII BISERICIILa sfinţirea bisericii vechi, în 1771, slujea ca preot Ioniţă Ghervasie, străbunicul

preotului Costachi Gervescu, parohul bisericii la sfinţirea din 1915.La 1850 preot la biserica din Roznov era Ioan Gervescu, tatăl preotului Costachi

Gervescu, care a funcţionat ca preot paroh la Roznov între anii 1877-1921.

VALORI CULTURALE ROZNOVENEREVISTA SIMPOZIONULUI JUDEȚEAN "GHEORGHE RUSET - ROZNOVANU"

EDIȚIA I, NR.1, 2013

48

SECȚIUNEA TRADIȚII ȘI OBICEIURI LOCALE COMUNICĂRI ELEVI

Victor Gervescu a tipărit printre altele” Monografia bisericii Roznov” lucrare care a statla baza elaborării unei cărţi despre biserică. Între 1946-1988 a slujit aici preotul GheorgheLupăcescu, refugiat din Basarabia, stabilit apoi în Roznov.

Din 1986 slujeşte ca preot, actualul paroh al bisericii, Preot Vasile Țoc.

VIAȚA SPIRITUALĂ A BISERICII DIN ROZNOV ASTĂZIProgramul liturgic al Parohiei Roznov cuprinde Slujba Vecerniei unită cu Litia, în

ajunul marilor sărbători şi în fiecare sâmbătă, Utrenia, Acatistul şi Sf. Liturghie în ziuasărbătorii precum şi în fiecare duminică. Ziua de vineri este rezervată săptămânal slujbeide Sf. Maslu, iar cea de sâmbătă Liturghiei pentru cei adormiţi.

De Florii se organizează un perelinaj la cele 17 troiţe din oraşul Roznov, pe untraseu în lungime totală de 10km. La fiecare troiţă se cantă câte un Icos şi Condac dinAcatistul Sf. Lazar “cel a patra zi înviat din morţi.”

MUZEUL GH.RUSET ROZNOVANUA fost înfiinţat în anul 2002, la demisolul Bisericii Sf. Nicolae din Roznov, unde

colonelul Roznovanu a construit cripta pentru neamul Ruset Roznovanu. Muzeuladăposteşte cele mai frumoase obiecte vechi care, până în anul 2002, au fost păstrate înbiserică. Regăsim aici, epoleţii, lancea, banderolele şi toiagul de majordon ale luiRoznovanu. Alături de acestea sunt expuse şi veşmintele vechi de 100 de ani, în culorinaturale, fotografii, o copie a testamentului colonelului Roznovanu, cele două icoane maricare au fost aduse din biserica ce a ars în anul 1944, a Maicii Domnului şi aMântuitorului. Tot aici se află şi mormintele strâbunilor şi strămoşilor lui RoznovanuIordache. Muzeul mai cuprinde şi busturile în marmură ale ctitorilor.

Bibliografie:♦Cartea “Biserica Sf. Nicolae, Roznov”♦www.wikipedia.com

Elena Luminiţa Gherasim, Cristiana Antonia Blaga Coordonator: Profesor Paulina Gabur

Liceul Teoretic Roznov

VALORI CULTURALE ROZNOVENEREVISTA SIMPOZIONULUI JUDEȚEAN "GHEORGHE RUSET - ROZNOVANU"

EDIȚIA I, NR.1, 2013

49

SECȚIUNEA ISTORIA ȘI GEOGRAFIA ORIZONTULUI LOCAL COMUNICĂRI PROFESORI

JUNCULEŞTII DIN GHIGOEŞTI ÎN A DOUA JUMĂTATE ASECOLULUI AL XIX-LEA.

CÂTEVA PRECIZĂRI

Aşa cum observase de multă vreme istoricul Alexandru V. Perietzianu -Buzău,printre factorii care îngreunează întocmirea unui arbore genealogic se numără dificultateadepistării şi cercetării materialului documentar, consumul mare de timp necesar unuiastfel de demers, şi la care puţini nervi pot rezista, absenţa unui departament pe lângăArhivele Naţionale specializat în cercetări arhivistice-istorico-genealogice şi, nu înultimul rând, costul acestor cercetări1, deloc de neglijat, ţinând seama de faptul căfotografierea documentelor presupune, în prezent, achitarea unei taxe la Trezorerie,valabilă numai pentru o zi de studiu.

Lipsa unui personal numeros încadrat la Arhive, cunoscător al limbii slave şi alpaleografiei chirilice, explică neinventarierea unui număr mare de acte ale epocilormedievală şi modernă. La acestea se mai adaugă şi măsurile legislative restrictive privindaccesul la informaţii. Astfel, conform Legii Arhivelor Naţionale, nr. 16/19962, accesul laactele de stare civilă, absolut necesare pentru cercetările genealogice, este permis numaidupă trecerea a 100 de ani de la întocmirea lor, până atunci fiind arhivate de Primării.

Aşa se face că multe dintre sursele istorice fără de care nu este posibilă o cercetaregenealogică serioasă rămân, în continuare, în afara circuitului ştiinţific.

De parcă toate acestea nu ar fi de ajuns, nici programul Arhivelor nu favorizează,în mod special, cercetarea. Spre exemplu, la Arhivele Naţionale Neamţ, programul destudiu la sală este permis numai în zilele de miercuri, joi şi vineri, între orele 8,30 şi15,30, iar comanda nu se onorează pe loc, ci a doua zi. Ţinând seama că, în mod normal,programul unui profesor din învăţământul preuniversitar este până la orele 14-15, însituaţia în care nu desfăşoară ore şi la seral, practic pentru studiul în Arhive ar mai rămânemai puţin de o oră în acele zile (luând în calcul şi deplasarea, întrucât nu peste tot şcoalaeste situată lângă Arhive). Mărturisesc că am putut să cercetez în continuare şi dupăabsolvirea studiilor doctorale, datorită bunăvoinţei conducerii unităţii noastre şcolare,căreia îi mulţumesc încă o dată, pentru că mi-a permis spațiul orar necesar studiului înarhive. Şi aşa, lucrurile nu au fost simple: comanda la sală o făceam într-o vineri,onorându-mi-se, evident, vinerea următoare!

* Comunicare susţinută în cadrul sesiunii de comunicări a profesorilor, prilejuită de simpozionuljudeţean „Gheorghe Ruset-Roznovanu”, ediţia I, organizat la Liceul Teoretic Roznov, la data de 25 mai2013.

** Profesor la Liceul Teoretic Roznov.1 Alexandru V. Perietzianu-Buzău, Despre genealogiile ţărăneşti, în Arhiva Genealogică, V (X),

nr. 1-2, Bucureşti, Editura Academiei Române, 1998, p. 237.2 http://www.arhivelenationale.ro/index.php?page=31

VALORI CULTURALE ROZNOVENEREVISTA SIMPOZIONULUI JUDEȚEAN "GHEORGHE RUSET - ROZNOVANU"

EDIȚIA I, NR.1, 2013

50

SECȚIUNEA ISTORIA ȘI GEOGRAFIA ORIZONTULUI LOCAL COMUNICĂRI PROFESORI

Am făcut această introducere pentru a avea o imagine de ansamblu asupra cadruluigeneral în care se desfăşoară cercetarea, la ora actuală, în instituţiile însărcinate cudepozitarea materialului documentar.

Pentru lucrările prezentului simpozion am ales să prezint câteva observaţii relativela o familie răzeşească din satul Ghigoeşti, numită Juncu, din actuala comună Ştefan celMare3, în trecut Şerbeşti4.

De ce această alegere? Mai întâi, pentru că tema generală a acestui simpozionjudeţean, dedicat personalităţii colonelului Gheorghe Ruset-Roznovanu, este, aşa cumbine se ştie, Locul natal, spaţiu al formării spirituale5, iar la secţiunea a treia temaspecială este Istoria şi geografia orizontului local. Sigur, mai nimerită ar părea evocareapersonalităţii colonelului Gheorghe Ruset-Roznovanu, însă acest lucru l-am făcut dejaacum exact un an, printr-un articol publicat în revista Magazin Istoric6 şi nu aş vrea să mărepet. Las astăzi plăcerea elevilor de a evoca, în referatele lor, aspecte legate de colonel şide ctitoriile sale, sau despre familia Rosetti, şi, de ce nu, să pună în lumină aspecte maipuţin cunoscute.

Un alt motiv este faptul că unul dintre colegii noştri de la nivel liceal (Prof. ElenaCozma, căreia îi mulţumesc pentru informaţiile furnizate despre perioada recentă) estemembru al familiei Juncu. Ceea ce mi-a stârnit interesul pentru cercetarea genealogieiacestei familii a fost o comunicare susţinută la data de 10 mai 2011, în cadrul ComisieiNaţionale de Heraldică, Genealogie şi Sigilografie a Academiei Române, Filiala Iaşi(CNHGS-I), de Mihai-Cristian Amăriuţei şi Ludmila Bacumenco7, cercetătoripostdoctoranzi. Cei doi cercetători făceau atunci demonstraţia, pe baza studieriidocumentelor din Arhivele Naţionale Iaşi şi, mai ales, din Biblioteca Academiei Române,că Junculeştii se trag din familia lui Ştefan cel Mare. Mai precis, se înscriu în rânduldescendenţilor unui unchi al lui Ştefan cel Mare.

Este vorba despre Vlaicu, probabil frate al mamei marelui voievod8, pârcălab deCetatea Albă (1457-1460) şi apoi de Hotin (1467-1476), numit de Ştefan cel Mare, înunele documente, explicit, „unchiul nostru”9. În ultimii ani ai vieţii a fost prim-sfetnicullui vodă. Vlaicu a avut un fiu, pe Duma, văr primar al lui Ştefan cel Mare, care a deţinuttot atribuţia de pârcălab, mai întâi de Cetatea Albă (1478-1480) şi apoi de Orhei (1481-1484). Un fiu al acestuia, Dragoş, s-a căsătorit în a doua jumătate a secolului al XV-lea cu

3 http://ro.wikipedia.org/wiki/Comuna_Ştefan_cel_Mare,_Neamţ4 Tezaurul toponimic al României, Moldova, volumul I, Partea 1. A., Unităţi simple (localităţi şi

moşii) A-O, Bucureşti, Editura Academiei Române, 1991, p. 468.5 http://www.isjneamt.ro/fisiere/comunicari/geografie/Simpozion_Gh._Ruset_Roznovanu.pdf6 Paul Daniel Nedeloiu, Colonelul Gheorghe Ruset-Roznovanu, în „Magazin Istoric”, Anul XLVI,

serie nouă, nr. 5 (542), mai 2012, p. 81-83; v. şi http://www.magazinistoric.ro/2012-2/mai-2012/7 Mihai-Cristian Amăriuţei, Ludmila Bacumenco, Stăpânii moşiei Giuleşti (ţinutul Neamţului) în

secolele XV-XVIII, comunicare prezentată la CNHGS-I, la data de 10 mai 2011, Casa Catargi, (Corpul H alUniversităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi), Sala H1, orele 17,30.

8 Nicolae Stoicescu, Dicţionar al marilor dregători din Ţara Românească şi Moldova. Sec. XIV-XVII, Bucureşti, Editura Enciclopedică Română, 1971, p. 289.

9 Documenta Romaniae Historica, A., Moldova (în continuare: DRH, A.), volumul II, volumîntocmit de Leon Şimanschi în colaborare cu Georgeta Ignat şi Dumitru Agache, Bucureşti, EdituraAcademiei, 1976, p. 280, doc. nr. 188 (act din <8 octombrie 1472>).

VALORI CULTURALE ROZNOVENEREVISTA SIMPOZIONULUI JUDEȚEAN "GHEORGHE RUSET - ROZNOVANU"

EDIȚIA I, NR.1, 2013

51

SECȚIUNEA ISTORIA ȘI GEOGRAFIA ORIZONTULUI LOCAL COMUNICĂRI PROFESORI

Marina, fiica unui boier din ţinutul Neamţului, Oană Limbădulce, stăpân al unui întinsdomeniu pe valea râului Moldova şi pe Pârâul Negru, al cărui centru era satul Roşiori,din imediata vecinătate a oraşului Roman.

Interesant este faptul că, deşi acest Dragoş, nepot de văr al lui Ştefan cel Mare,făcuse alianţa cu familia Limbădulce, prin căsătoria cu Marina, totuşi respectiva familienu se afla în raporturi bune cu domnia din pricina faptului că în primăvara anului 1457,când Ştefan a preluat tronul Moldovei, foarte probabil sprijinise tabăra adversă mareluivoievod, în speţă pe aceea a lui Petru Aron vodă, în timpul căruia unii membri, precumDuma Limbădulce, Toader Limbădulce sau Mircea Limbădulce beneficiaseră de prezenţaîn Sfatul Domnesc şi de dregătorii. O dovadă în acest sens stă şi absenţa membrilorfamiliei Limbădulce din Sfatul lui Ştefan cel Mare şi din rândul dregătorilor, precum şiconfiscarea averii acestora, unele dintre satele lor aparţinând după 1457 fie mănăstirilor,fie domniei, fie unor boieri din alte familii10.

Câteva documente de la sfârşitul secolului al XV-lea şi de la jumătatea secolului alXVI-lea ne relevă faptul că fiica lui Dragoş şi a Mărinei, Anuşca a fost căsătorită cuEremia vistiernic, fiul comisului Galeş. Eremia a îndeplinit atribuţia de vistiernic până învremea lui Petru Rareş, când s-a călugărit, sub numele de Evloghie11, fondând MănăstireaSălăjeni, din ţinutul Sucevei12, căreia i-a donat averea, unde a mai trăit încă 20 de ani,până la jumătatea veacului al XVI-lea. De la soţia sa, Anuşca, nepoată a lui OanăLimbădulce şi strănepoată a lui Ştefan cel Mare, Eremia vistiernic a preluat stăpânireasatului Giuleşti, din ţinutul Neamţului, restituit de voievod la data de 20 noiembrie149913, după ce anterior fusese confiscat.

La jumătatea secolului al XVI-lea Limbădulceştii aveau să se înrudească din noucu neamul lui Ştefan cel Mare: o fiică a lui Eremia vistiernic (devenit Evloghie), Marinca,s-a căsătorit cu Turcu sulger, care era fiul Dragnei (căsătorită cu Clănău spătarul), larândul ei fiica Mariei (sora lui Ştefan cel Mare) şi a lui Şendrea, portarul Sucevei,cumnatul marelui voievod. Din căsătoria Marincăi cu Turcu sulger au rezultat cel puţintrei copii: Ileana, Vasutca şi Anghelina. Aceasta din urmă a avut mai mulţi urmaşi,amintiţi într-un document din 22 aprilie 1598, fără însă să li se pomenească numele.Nepoţii ei erau amintiţi circa o jumătate de veac mai târziu ca fiind stăpâni, între altele, însatul Giuleşti din ţinutul Neamţului. Între aceştia figurau şi fraţii Cozma Majă, ToaderGiuncul şi Pătraşco Giuncul14, fii ai Varvarei, căsătorită cu boierul Tăbuci paharnic.

Aşadar, în prima jumătate a secolului al XVII-lea este atestată familia Juncu,descendentă colaterală din familia lui Ştefan cel Mare (prin unchiul, respectiv soravoievodului). La acea vreme stăpânea părţi din satul Giuleşti, situat în apropiere de

10 Paul Daniel Nedeloiu, Destine paralele. Neamuri de vechi stăpâni nemţeni (secolele XV-XVII), încadrul CNHGS-I, la data de 12 februarie 2013, Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” – Iaşi, sala H1 (CasaCatargi), vezi şi http://grupscolarroznov.blogspot.ro/2013/02/sedinta-de-comunicari-comisiei.html

11 Maria Magdalena Szekely, Sfetnicii lui Petru Rareş. Studiu prosopografic, Iaşi, EdituraUniversităţii „Alexandru Ioan Cuza”, 2002, p. 345.

12 Documente privind istoria României, A., Moldova, Bucureşti, Editura Academiei, 1953,Veacul XVI, volumul I, p. 321, doc. nr. 286.

13 DRH, A., volumul III, întocmit de C. Cihodaru, I. Caproşu şi N. Ciocan, Bucureşti, EdituraAcademiei, 1980, p. 432, doc. nr. 243.

14 Maria Magdalena Szekely, op. cit., p. 400.

VALORI CULTURALE ROZNOVENEREVISTA SIMPOZIONULUI JUDEȚEAN "GHEORGHE RUSET - ROZNOVANU"

EDIȚIA I, NR.1, 2013

52

SECȚIUNEA ISTORIA ȘI GEOGRAFIA ORIZONTULUI LOCAL COMUNICĂRI PROFESORI

Ghigoeşti, unde, probabil prin alianţe matrimoniale în secolele XVII-XVIII va căpătaproprietăţi funciare. Descendenţii lui Toader Juncu, menţionat pentru prima dată în anul1647, pot fi urmăriţi până la sfârşitul secolului al XIX-lea.

Unul dintre aceştia, Neculai Juncu, căsătorit cu Paraschiva, este amintit în câtevaacte târzii de stare civilă pentru comuna Şerbeşti, sat Ghigoeşti, din a doua parte aveacului al XIX-lea. Facem precizarea că actele de stare civilă au început să seîntocmească la sfârşitul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, din 1865 (registre privindnaşterile, căsătoriile şi decesele), ceea ce reprezintă o sursă importantă pentru cercetărilegenealogice. Din păcate, pentru perioadele mai vechi nu avem astfel de surse. Din datelefurnizate de registrele de stare civilă, cel mai vechi membru al familiei Juncu este sus-menţionatul Neculai Juncu15, născut în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea şidecedat în prima jumătate a secolului următor. El este pomenit într-un act de deces di 5aprilie 1877 al fiului său, Vasile Juncu, în etate de 70 de ani (aşadar născut cca. 1807).

Registrele amintite, cu toate neajunsurile şi inexactităţile lor, ne permit totuşireconstituirea şirului urmaşilor direcţi ai lui Neculai Juncu până la finele secolului alXIX-lea. Vasile Juncu, a fost căsătorit cu Ilinca, decedată 10 ani mai târziu decât soţul ei,la 10 aprilie 188716. Împreună cu aceasta a avut trei copii: pe Neculai V. Juncu,Dumitrache V. Juncu şi Maria V. Juncu, căsătorită târziu, la vârsta de 50 de ani, în189217, când ambii părinţi erau decedaţi, cu Toader Gr. Măciucă. Copiii acestor trei fraţi,născuţi în intervalul 1880-1889, aşa cum se poate constata şi din arborele genealogicanexat prezentei cercetări, au trăit cel puţin până la jumătatea secolului al XX-lea.

În actualul stadiu al cercetărilor nu ştim în ce grad se înrudeau Neculai Juncu,soţul Paraschivei, şi Gheorghe Juncu, născut în jurul anului 181918. În orice caz, făceauparte din rândurile aceleiaşi familii, în care cel mai înstărit, în a doua jumătate a secoluluial XIX-lea, era acest Gheorghe Juncu. Dovadă stă faptul că a fost singurul reprezentant alJunculeştilor care a avut censul necesar să facă parte din Divanul Ad-Hoc al Moldovei înanul 1857, care a votat Unirea Principatelor, e drept între micii proprietari, 34 la număr întot judeţul Neamţ, aşa cum ne relevă un act din Arhivele Naţionale Neamţ19.

Deţinea doar părţi din satul Ghigoeşti. Antecesorii săi stăpâniseră însă, lajumătatea secolului al XVII-lea, aşa cum ne relevă documentele acelei vremi, sate întregi,precum Giuleştii din Neamţ şi satele Ruşii de Sus, Ruşii de Jos, Buciumeni şi Bârgăoanidin ţinutul Vaslui, pe apa Bârladului20, din moştenirea lui Clănău spătarul21, soţulDragnei, nepoata de soră a lui Ştefan cel Mare. Cum s-a risipit averea aceasta este lesnede presupus: căsătorii nerentabile, care au făcut ca familia să rămână aproximativ înpatrimoniul funciar iniţial, absenţa membrilor Junculeştilor din rândurile dregătorilor însecolele XVII-XIX, împărţirea succesivă a pământului, pe parcursul mai multor generaţii,ceea ce a făcut ca fiecare membru, de la o generaţie la alta, să fie mai sărac.

15 Arhivele Naţionale Neamţ, Fond Stare Civilă Şerbeşti, Anul 1877, vol. 1, Morţi, nr. 15.16 Ibidem, Fond Stare Civilă Şerbeşti, Anul 1887, vol. 1, Morţi, nr. 33.17 Ibidem, Fond Stare Civilă Şerbeşti, Anul 1892, vol. 1, Căsătorii, nr. 6.18 Ibidem, Fond Stare Civilă Şerbeşti, Anul 1875, vol. 1, Naşteri, nr. 28.19 Ibidem, Fond Primăria Piatra Neamţ, nr. 6/1857-1861, fila 35.20 Maria Magdalena Szekely, op. cit., p. 400.21 Ibidem.

VALORI CULTURALE ROZNOVENEREVISTA SIMPOZIONULUI JUDEȚEAN "GHEORGHE RUSET - ROZNOVANU"

EDIȚIA I, NR.1, 2013

53

SECȚIUNEA ISTORIA ȘI GEOGRAFIA ORIZONTULUI LOCAL COMUNICĂRI PROFESORI

Totuşi, aceasta nu i-a determinat pe localnici să-şi schimbe percepţia desprestatutul social al familiei cu pricina: în secolul al XIX-lea Junculeştii erau numiţi boieride localnici, deşi statutul lor decăzuse, ca urmare a sărăcirii, la acela de răzeşi. Îmiamintesc că, în copilărie, bunica dinspre mamă îmi povestea că, înainte de Primul RăzboiMondial, sătenii din Războieni lucrau pe moşia unui anumit boier Juncu, din Unghi (satsituat în vecinătatea Ghigoeştilor), care era şi proprietarul pădurii Recea, din comunaRăzboieni.

Revenind la Gheorghe Juncu, acesta a fost căsătorit cu Maria, născută în jurulanului 1830, împreună cu care a avut cel puţin cinci copii: pe Catrina (căsătorită la 13februarie 188122, în vârstă de 18 ani, tot cu un Juncu, Neculai, dintr-o ramură maiîndepărtată), Elisabeta (probabil sora geamănă a Catrinei, pentru că ambele sunt născuteîn 1862; căsătorită în 1881, la 7 noiembrie, cu Ion Gh. Lozonschi), Ion, Mihai şiGheorghe. Ion a avut nu mai puţin de nouă copii, dintre care patru au murit prematur.Gheorghe, născut la 24 aprilie 187523, a avut un fiu, Vasile Juncu, născut în anul 1898,decedat în vârstă de 38 de ani, în anul 1936. Acesta este bunicul dinspre mamă al colegeinoastre, doamna profesor Elena Cozma, căreia îi dedic prezenta cercetare.

Profesor dr. Paul Daniel NedeloiuLiceul Teoretic Roznov

22 Arhivele Naţionale Neamţ, Fond Stare Civilă Şerbeşti, Anul 1881, vol. 2, Căsătorii, nr. 14.23 Ibidem, Fond Stare Civilă Şerbeşti, Anul 1875, vol. 1, Naşteri, nr. 28.

VALORI CULTURALE ROZNOVENEREVISTA SIMPOZIONULUI JUDEȚEAN "GHEORGHE RUSET - ROZNOVANU"

EDIȚIA I, NR.1, 2013

54

SECȚIUNEA ISTORIA ȘI GEOGRAFIA ORIZONTULUI LOCAL COMUNICĂRI PROFESORI

VALORI CULTURALE ROZNOVENEREVISTA SIMPOZIONULUI JUDEȚEAN "GHEORGHE RUSET - ROZNOVANU"

EDIȚIA I, NR.1, 2013

55

SECȚIUNEA ISTORIA ȘI GEOGRAFIA ORIZONTULUI LOCAL COMUNICĂRI PROFESORI

ISTORICUL BISERICILOR DE LEMN DIN SATUL IZVOR, COMUNAION CREANGĂ ŞI DIN SATUL PÂNCEŞTI, COMUNA POIENARI,

JUDEŢUL NEAMŢ

Motto:,, Căutaţi-l întâi pe Dumnezeul din fiinţa voastră. Aceasta este prima biserică în care

trebuie să intraţi! ’’

Alături de valoarea lor religioasă, bisericile de lemn din judeţul Neamţ au şi omare valoare istorică, artistică şi naţională.

În ele trebuie să vedem reprezentantele vechii arhitecturi populare româneşti, aleacelei arhitecturi care s-a născut sub influenţa mediului geografic şi a condiţiilor etnice încare s-a dezvoltat poporul român, creator de opere de mare valoare, demne de forţatalentului său.

Originalitatea, valoarea artistică şi arhitectonică, vechimea multiseculară, au fostcriteriile după care o serie de astfel de biserici au fost declarate monumente de arhitecturăpopulară.

Prezenta lucrare este rodul cercetărilor efectuate de către prof. Carmen-ElenaDiaconu, autoarea materialului, pe parcursul mai multor ani, comparând datele din arhivecu cele rezultate din cercetările de pe teren. Lucrarea este inedită prin prezentarea celormai vechi biserici de lemn din judeţul Neamţ şi, în mod special, a celor de la Izvor şiPânceşti.

Aduc pe această cale, un modest omagiu celor care, cu mare dragoste şi râvnăcreştină şi-au dedicat întreaga lor viaţă iubirii şi slujirii lui Dumnezeu, ,,luminând’’ prinharul lor, asemenea Divinităţii, sufletele şi minţile semenilor lor. Este vorba de , preotDumitru Grigoriu şi soţia sa, Elena, străbunicii mei după tată, ctitorii bisericii de lemn dinsatul Pânceşti, comuna Poienari, a preotului Constantin Veleşcu, unchiul după tată alautoarei Carmen-Elena Diaconu, care a fost călăuzitorul spiritual, sprijinul moral şisfătuitorul în toată selecţia documentaţiei, precum şi a preotului Evmenie Moraru, dinsatul Izvor, comuna Ion Creangă, cu toţi mutaţi la cele veşnice. De asemenea, suntprofund recunoscătoare părinţilor mei, ing. Veleşcu Teodor şi prof. Corina Veleşcu, caremi-au sădit în suflet sămânţa credinţei, dragostea pentru adevăr şi pentru oameni.

Modesta mea lucrare nu are pretenţia de a fi epuizat întreaga gamă şi problematicăprivind existenţa, rolul şi importanţa bisericilor de lemn din zona Neamţului, ea fiindcontinuarea unor cercetări efectuate încă din anii studenţiei autoarei Carmen-ElenaDiaconu, a lucrării de licenţă cu specializarea în Istoria Artei – Artă medievalăromânească, la toate acestea, adăugându-se şi o motivaţie sentimentală, personală, care sepierde undeva în trecutul familiei noastre, compusă din preoţi, profesori, învăţători,ingineri şi avocaţi, oameni deosebiţi cărora mă străduiesc să le fac cinste.

Istoricul bisericilor Izvor şi PânceştiSatul Izvor este un sat de clăcaşi a cărui origine este în strânsă legatură cu cea a

VALORI CULTURALE ROZNOVENEREVISTA SIMPOZIONULUI JUDEȚEAN "GHEORGHE RUSET - ROZNOVANU"

EDIȚIA I, NR.1, 2013

56

SECȚIUNEA ISTORIA ȘI GEOGRAFIA ORIZONTULUI LOCAL COMUNICĂRI PROFESORI

satului Avereşti, cu care se învecinează. Se găseşte la 12 km de oraşul Roman.Pământul pe care se află satul Izvor a făcut parte din moşia lui Oancea Averescu. Urmaşiiacestuia: Toader, Petre, Toader II şi Măruşca îşi iau în stăpânire moşia care se întindeaîntre apa Bârladului şi valea Siretului.

Partea de moşie, de la Colina Movilă (situată la nord de satul Avereşti) şi până laapa Siretului, a fost dăruită Mănăstirii Secu de către urmaşii lui Oancea Averescu care nuau avut copii. Prin secularizarea moşiilor mânăstireşti de către domnitorul Alexandru IoanCuza în anul 1864, această parte a moşiei Avereşti serveşte la împroprietărirea satelorIzvor şi Brăteşti, rămânând mânăstirii numai pădurea care există şi astăzi: parchetulDavid, Ciutea şi Ţiganca.

Locuitorii de astăzi ai satului Izvor au fost aduşi din Ardeal de către boierul IorguCambur (circa 30 de familii), în anul 1820, pentru a înlocui pe numeroşii ţărani de pemoşia acestuia, morţi din cauza holerei. Aceşti locuitori au fost rebotezaţi, nefiindortodocşi. Ei nu ştiau limba română şi nu puteau pronunţa corect nume de localnici dinpartea locului, ca: Elena, Vasile, Gheorghe, etc. Pe vatra actuală a satului se găsea pădurecu mlaştini (izvoare), bordeiele localnicilor fiind amplasate pe locul numit ,,Zăpodia’’,situat în partea de nord a acesteia. Datorită faptului că erau multe izvoare, satul s-a numitIzvor. Ulterior, prin lucrări de colectare a izvoarelor într-o singură albie, s-a format pârâulIvor, afluent al pârâului Leorda (Ţiganca).

În anul 1820, drumul ce ducea de la Roman la Oniceni nu trecea prin satul Izvorcum trece astăzi, ci prin partea de est, constituind hotarul dintre satele Izvor şi Avereşti.În perioada 1895-1968, satul Izvor a aparţinut de comunele Avereşti şi Ion Creangă. Înanul 1993, număra 179 de case şi 472 de locuitori. Până în preajma primului războimondial, portul sătenilor era, în totalitate, cel naţional. După primul război mondial,numărul costumelor naţionale s-a redus simţitor, locul lor fiind luat de costumeleorăşeneşti.

Aici s-a păstrat vechea limbă moldovenească, întâlnită în scrierile cronicarilor.Jocurile şi obiceiurile locuitorilor satului au rămas nealterate, atât în ceea ce priveştecoregrafia, cât şi melodiile transmise din generaţie în generaţie. Aşa sunt obiceiurile cuocazia Crăciunului când, copiii sub 15 ani, merg cu colinda, cu steaua şi cu irozii, vestindNaşterea Domnului.

Istoricul bisericii din satul IzvorBiserica, cu hramul ,,Sfântul Ioan Botezătorul’’, a fost construită în anul 1864, din

lemn de stejar. A fost adusă în anul 1873, din satul Lipova din judeţul Vaslui, prinstăruinţa boierului Procovnic. În anul 1916, a fost reparată de către sătenii de aici, preotfiind atunci Evmenie Moraru. Biserica nu are pictură. Icoanele sunt aplicate pe pereţi, pepanouri de lemn. Biserica măsoară 13m lungime şi 5,20m lăţime, iar fundaţia este din zid,fiind adâncă de 0,75m. Turla bisericii este octogonală, acoperită cu tablă. Ancadramentulferestrei de la altar este octogonal (cifra opt având semnificaţii biblice). Interiorul bisericiiare formă dreptunghiulară. Pridvoul este în formă pătrată (2,5m x 2,5m). Pronaosul are osuprafaţă de 4,5m x 4,75m, la fel cu a naosului, iar altarul este de 3,0m x 3,75m.

VALORI CULTURALE ROZNOVENEREVISTA SIMPOZIONULUI JUDEȚEAN "GHEORGHE RUSET - ROZNOVANU"

EDIȚIA I, NR.1, 2013

57

SECȚIUNEA ISTORIA ȘI GEOGRAFIA ORIZONTULUI LOCAL COMUNICĂRI PROFESORI

În curtea bisericii se află o livadă de meri şi un monument. Meşterul GheorgheVâslan din Tansa a ridicat acest monument în cinstea eroilor căzuţi în primul războimondial. A fost făcut cu cheltuiala sătenilor: Buda M., Mititelu Gh., Borilă Zamfira,Neamţu C.. Pe monument, pe o placă comemorativă, stau scrise următoarele cuvinte:,,Pentru sufletele alese, caritatea creştina veghează – 1925, iulie, 2’’.

În Procesul-verbal din 15 ianuarie 1963, se hotărăşte procurarea de ,,tablăgalvanizată de 2000 lei şi se va tăia bradul cel mare, care se va preface în dulapi pentrutabanul clopotniţei’’. Tabla a fost necesară pentru repararea acoperişului bisericii (care,datorită infiltrărilor de apă din urma ploilor, a pricinuit scorojirea pereţilor), şi aconstruirii unei clopotniţe noi.

Biserica este înzestrată cu două clopote, de mici dimensiuni: unul se află la cimitirşi altul, la biserică.

Aspectul interior al bisericii din satul IzvorDupă cum am mai spus, biserica nu este pictată. Icoanele sunt încadrate într-un

chenar, pictura fiind făcută pe placaj de lemn. La intrarea în biserică, pe partea stângă, segăseşte o icoană mare intitulată ,,Cina cea de Taină’’. În dreapta, se găseşte icoana,,Sfinţii Voievozi Mihail şi Gavril’’, aşezată deasupra icoanei ,, Sfântul Vasile cel Mare’’.

În pronaos, se află icoanele Mântuitorului şi cele care reprezintă Patimile Sale,precum şi cele ce reprezintă ,,Buna Vestire’’ şi ,,Visul Mântuitorului’’. Pronaosul sedesparte de naos prin doi pilaştri (stâlpi) de lemn, legaţi printr-un panou de placaj. Înnaos, în partea dreaptă, sus, privind spre altar, găsim icoana ,,Învierea Domnului’’ şi, subea, încă două icoane: ,,Sfântul Petru’’ şi ,,Sfântul Mucenic Gheorghe’’. În partea stângă anaosului, găsim icoana ,,Naşterea Domnului’’, având aşezate sub ea icoanele:,,Răstignirea’’ şi ,,Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena’’. Cupola naosului este octogonală,cu icoane în formă de triunghi. De la centrul cupolei spre dreapta ei, găsim icoanele:,,Sfântul Spiridon’’, ,,Sfânta Varvara’’, ,,Sfântul Arhidiacon Ştefan’’, ,,CuvioasaParascheva’’, ,,Sfântul Mina’’, ,,Sfânta Filofteia’’, ,,Sfântul Dumitru’’ şi ,,SfântaEcaterina’’, dispuse în cerc. În colţurile cupolei sunt pictaţi cei patru Evanghelişti: Matei,Marcu, Luca şi Ioan.

Catapeteasma este realizată din lemn de tei, având sculptate frunze de stejar. Pe,,uşile împărăteşti’’ sunt pictaţi Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil. În dreapta uşilor sunticoanele ,,Iisus Hristos’’ şi ,,Sfântul Ioan Botezătorul’’, iar , în stânga lor, icoanele,,Maica Domnului’’ şi ,,Sfântul Nicolae’’. Tâmpla este încununată de crucea,,Răstignirii’’, străjuită de doi îngeri cântând din trâmbiţă şi de moleniile cu MaicaDomnului şi Sfântul Ioan Teologul. Pronaosul este luminat de un candelabru din alamă,iar naosul de un candelabru din inox. Partea de sus a altarului este plată, semiovală. Aicieste pictată Maica Domnului cu Pruncul în braţe. Ca obiecte de cult mai importante suntdouă Evanghelii filigranate şi două potire.

Biserica PânceştiCadrul geografic şi istoric al localităţii Pânceşti, comuna Poienari

Satul Pânceşti este situat în partea de vest a localităţii Negreşti şi se întinde pe o lungime

VALORI CULTURALE ROZNOVENEREVISTA SIMPOZIONULUI JUDEȚEAN "GHEORGHE RUSET - ROZNOVANU"

EDIȚIA I, NR.1, 2013

58

SECȚIUNEA ISTORIA ȘI GEOGRAFIA ORIZONTULUI LOCAL COMUNICĂRI PROFESORI

de 3 km de-a lungul şoselei Dagâţa-Roman, şosea care face legătura cu oraşul Vaslui, prinNegreşti. Distanţa de la Pânceşti la Negreşti este de 25 km, iar până la Roman este de 23km. Localitatea este înfiinţată în secolul al XVIII-lea. Se întinde de-a lungul pârâuluiDrăguşeni şi este înconjurată de dealul Simeria, la est şi Văideanca, la vest. Numărul totalal credincioşilor care formează Parohia Pânceşti era, în anul 1993, de 1200 suflete(parohie formată din satele Pânceşti, Patricheni, Tălpălăi şi Zimbru). Lahovary menţiona,în 1901, că satul Pâncesti număra 383 locuitori.

Locuitorii din fosta comună Pânceşti (Tălpălăi, Patricheni, Pânceşti, Holm şiCiurea) au participat şi şi-au adus jertfă de sânge pentru obţinerea independenţei, pentrufăurirea statului naţional unitar român.

Pe lângă vechea biserică de lemn ,,Sfinţii Voievozi’’, care datează din 1774, însatul Pânceşti, se gaseşte o altă biserică. Biserica ,,Sfânta Treime’’ este zidită, în anul1888, de către Ion şi Maria Stroie, pe terenul lor.

Planul şi construcţia acestei biserici este opera arhitectului francez le Conte deNovy, adus din Franţa pentru a restaura monumentele istorice din România. Biserica esteconstruită din căramidă, pe temelie de piatră în formă de cruce, îmbinând elemente alestilului gotic şi bizantin. Trebuie menţionat că aici se găsesc o serie de obiecte de cult cuvaloare artistică: chivot, cruci, evanghelie şi sfinte vase din argint. De remarcat esteicoana Maicii Domnului cu strană de fier, lucrată în argint, adusă din Italia.

Istoricul bisericii de lemn din satul PânceştiCea mai veche instituţie din satul Pânceşti este Biserica ,,Sfinţii Voievozi’’,

construită în anul 1774, de un călugăr, ieromonahul Teofanie. Această biserică estedeclarată monument istoric. Este construită în formă de cruce, din bârne de stejarîmbinate ,,în cleşte’’, aşezate pe temelie de piatra, de joasă înălţime, în stilul bisericilormoldoveneşti din secolul al XVIII-lea. Este căptuşită cu scânduri de brad şi vopsită cuulei simplu. Este prevăzută cu o turlă de lemn, unde sunt aşezate un clopot mic şi o toacă.Iniţial, a fost acoperită cu şindrilă, apoi cu tablă zincată. Este înaltă de 8 metri.

Aspectul interior al bisericii de lemn din satul PânceştiInteriorul este împărţit în trei compartimente: pridvorul, un pronaos neseparat de

naos şi altarul. Pe tavanul bisericii nu este nicio pictură. Duşumeaua este din scânduri debrad, vopsite în roşu. Pridvorul e lung de 2,50m şi lat de 4,00m. Este ornat cu douărânduri de icoane de lemn, câte 14 pe fiecare rând. Pe peretele din stânga, pe o placă dinlemn, sunt pictate icoane ovale, cu scrierea sfinţilor în limba slavonă. Pronaosul e lung de3 metri şi lat de 5,75m, având deasupra sa, cafasul. Naosul se întinde pe o suprafată de5m x 5,75m. Pe naos, este o cupolă în formă octogonală, care are pictaţi în centru pe ceipatru Evanghelişti, separaţi de linii simple, în formă de pentagon. Pereţii naosului nu suntpictaţi. În cele două strange ale cântăreţilor sunt şase icoane, care nu au valoare istoricădeosebită. Aici, mai găsim două iconostase şi un candelabru de bronz, cu şase brate. Ocatapeteasmă desparte naosul de altar.

Catapeteasma, vopsită în galben ca şi cupla altarului, este din lemn de stejar, cuicoane pictate în ulei, în stil bizantin. Este prevăzută deasupra uşilor de la intrare cu un

VALORI CULTURALE ROZNOVENEREVISTA SIMPOZIONULUI JUDEȚEAN "GHEORGHE RUSET - ROZNOVANU"

EDIȚIA I, NR.1, 2013

59

SECȚIUNEA ISTORIA ȘI GEOGRAFIA ORIZONTULUI LOCAL COMUNICĂRI PROFESORI

brâu sculptat cu struguri şi viţă de vie. Stâlpii ce susţin uşile au sculptate motive floralespecifice locului.

,,Uşile împărăteşti’’ sunt foarte vechi, sculptate şi pictate cu icoane. În dreapta lorse află icoana Mântuitorului şi cea a hramului (,,Sfinţii Mihail şi Gavril’’). Pe uşilelaterale sunt pictate icoanele ,,Sfântul Gheorghe’’ şi ,,Sfântul Dumitru’’. În stânga, esteicoana ,,Maicii Domnului’’ şi a ,,Sfântului Nicolae’’.Deasupra ,,uşilor împărăteşti’’, sunticoane în ulei, vechi, cu sfinţi a căror chipuri nu se disting prea bine, iar scrisul esteparţial lizibil.

Altarul are o suprafaţă de 3,75m x 3,20m. Cupola de pe altar, în formă octogonală,este vopsită în ulei de culoare galbenă. Are aceleaşi linii şi aceeaşi formă cu cea de penaos, însă nu are nimic pictat pe ea. În altar sunt nişte icoane vechi, cărora nu li sedistinge nici chipul, nici scrisul. Găsim o uşiţă, folosită ca proscomidiar. Nu cunoaştempe cei care au lucrat interiorul bisericii, iar picturile icoanelor nu prezintă valoare istoricăşi documentară.

Alte informaţii privitoare la biserica de lemnRemarcăm o serie de cărţi valoroase, care aparţin acestei biserici:

-12 Mineie pentru lunile ianuarie-decembrie, din vremea domnitorului Mihai Gr. Sturzaşi a Mitropolitului Meletie; - Evanghelia, din timpul domnitorului Nicolae Vogoride şi a Mitropolitului Sofronie,tipărită la Mănăstirea Neamţ; -Noul Testament, din 1817; -Triod, din vremea domnitorului Mihai Gr. Sturza; - Liturghier, de pe vremea domnitorului Kalimachi, mitropolit fiind atunci VeniaminCostachi.

În decursul timpului, biserica a fost reparată de mai multe ori. Prima dată, a fostreparată pe cheltuiala moşierului Ion Stroie şi a soţiei acestuia, Maria. Aceştia au donatatunci şi 35 ha de pământ (20 ha de pădure şi 15 ha de teren arabil). În anul 1935, bisericaa fost reparată în totalitate, de către pr. Petru Grigoriu, originar din Pânceşti, pe atuncipreot slujitor la Biserica Alexe, din Bucureşti. Biserica a fost căptuşită pe dinafară, cuscânduri de brad, iar acoperişul învelit cu tablă albă. De asemenea, biserica şi cimitirul,din jurul ei, au fost împrejmuite cu gard. În incinta bisericii se află mormântul preotuluiDimitrie Grigoriu şi al soţiei sale, presvitera Elena, cei care au pus temelia bisericii delemn. Dintre slujitorii cei mai importanţi ai acestei biserici, enumerăm pe pr. GeorgescuD., Grigoriu Ştefan şi Grigoriu D., care, pe lângă preoţie, profesau şi ca învăţători. Atâtproetul Petru Grigoriu, cât şi cei mai sus-menţionaţi, sunt rude foarte apropiate autoareiacestei cărţi.

Bibliografie:Cozărescu, Epifanie - Bisericile de lemn din protopopiatul Roman, în IB, nr.2, Roman,1986.Cristache-Panait, I., Elian, T. - Bisericile de lemn din Moldova, în MM, XLV:7-9, Iulie-Sept. 1969; nr.2/1972.

VALORI CULTURALE ROZNOVENEREVISTA SIMPOZIONULUI JUDEȚEAN "GHEORGHE RUSET - ROZNOVANU"

EDIȚIA I, NR.1, 2013

60

SECȚIUNEA ISTORIA ȘI GEOGRAFIA ORIZONTULUI LOCAL COMUNICĂRI PROFESORI

Cristache-Panait, Ioana - Biserica de lemn – document al unităţii româneşti, în BOR,nr.3-4, 1982.Cristache-Panait, I., Elian, T. - Monumente de artă bisericească din Moldova. Bisericilede lemn, în MMS, nr.7-9, 1969.Diaconu, Carmen; Gherman, Cornelia – Biserici de lemn din județul Neamț, EdituraRovimed Publishers, Bacău, 2010.Drăguţ, Vasile - Dicţionar enciclopedic de artă medievală românească, Editura Ştiinţificăşi Enciclopedică, Bucureşti, 1976.Drăgătescu, M. ; Bârlădeanu, D. ; Bunghez, Gh. - Monumente istorice din judeţul Neamţ,Editura Meridiane, Bucureşti, 1971.Elian, Titu - Punerea în valoare a bisericilor de lemn din Moldova prin restaurarea şipunerea lor în circuitul turistic, în ,,Buletinul Monumentelor Istorice’’ (B.M.I), XLII ,1973.Florescu, Elena – Arhitectura populară în zona Neamţ, Piatra-Neamţ, 1983.Giurescu, Constantin; Giurescu, Dinu - Istoria românilor din cele mai vechi timpuri şipână astăzi, Editura Albatros, Bucureşti, 1971.Ichim, Dorinel - Biserici de lemn din Protopopiatul Roman, Eparhia Romanului, EdituraDiagonal, Bacău, 2006.Iorga, Nicoale - Istoria Bisericii Româneşti şi a vieţii religioase a românilor, Vălenii deMunte, 1908.Kirileanu, G.T. - Schitul Cozla Neamţ, în ,,Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice’’(B.C.M.I), XXXIII, 1940.Lazarescu, M.-I. Sabados - Arta din Moldova de la Ştefan cel Mare la Movileşti, MuzeulNaţional de Artă al României, Bucureşti, 1999, p. 42-43, cat. 1.Petrescu, Paul - Tradiţie şi modernitate în arhitectura populară din judeţul Bacău, în,,Revista muzeelor şi monumentelor’’, nr. 2 , 1979.Panait, Ioan Cristache; Elian, Titu - Bisericile de lemn din Moldova, în ,, Buletinulmonumentelor istorice’’, nr. 2, 1972.Solcanu, Ion I. - Noi consideraţiuni privind biserica de lemn de la Putna, în ,, MitropoliaMoldovei şi Sucevei’’, LI 81975, nr. 1-2.Tomescu, Constantin - Ştiri catagrafice din biserica Moldovei în 1809, în ,,ArhiveleBasarabiei”, Chişinău, 1931.Ţuşcanu, Aurel - Contribuţii la cunoaşterea bisericilor de lemn de pe Valea Stemnicului –biserica de lemn ,,Adormirea Maicii Domnului’’ din satul Băleşti, comuna Deleşti,judeţul Vaslui, în AMM, XXI-XXIV, vol. II, 2001-2003.Vătăşianu, Virgil - Contribuţii la cunoaşterea bisericilor de lemn din Moldova, în,,Inchinare lui Nicolae Iorga’’, Cluj, 1931. Wikipedia.ro

Profesor Carmen Elena DiaconuLiceul cu Program Sportiv Roman

VALORI CULTURALE ROZNOVENEREVISTA SIMPOZIONULUI JUDEȚEAN "GHEORGHE RUSET - ROZNOVANU"

EDIȚIA I, NR.1, 2013

61

SECȚIUNEA ISTORIA ȘI GEOGRAFIA ORIZONTULUI LOCAL COMUNICĂRI PROFESORI

STUDIU FIZICO – GEOGRAFIC AL COMUNEI BORLEŞTI

“Eu cred că veşnicia s-a născut la sat.Aici orice gând e mai încet,

şi inima-ţi zvâcneşte mai rar,ca şi cum nu ţi-ar mai bate în piept,

ci adânc în pământ undeva.”(Lucian Blaga, “Sufletul satului”)

1. Scopul lucrăriiÎn lucrarea de faţă mi-am propus să studiez unele aspecte ale geografiei fizice din

localitatea Borleşti, scoţând în evidenţă frumuseţile şi particularităţile zonei şi reliefând oimagine complexă, dinamică, a unui sistem în mişcare continuă, atât în spaţiu cât şi întimp. Există un motiv afectiv ce m-a determinat să realizez acest studiu, localitateaBorleşti fiind locul în care m-am născut şi trăit peste 20 de ani şi astfel, prin aportul meula cunoaşterea acestei aşezări rurale, am tendinţa să cred că spaţiul românesc devinecunoscut mai bine şi mai în amănunt.

2. Aşezare geograficăTeritoriul comunei Borleşti este aşezat în partea de nord-est a României, la limita

central-estică a Carpaţilor Orientalişi cea vestică a SubcarpaţilorMoldovei. Centrul comunei sesituează la intersecţia paralelei de46°44' latitudine nordică, cumeridianul de 26°28' longitudineestică.

În cadrul judeţului, comunaeste situată la o distanţă de 25 Kmde municipiul Piatra Neamţ.Teritoriul are o formă alungită pedirecţia vest-est, având ca axprincipal cursul râului Nechit.Lungimea localităţii este de 20Km, iar lăţimea, în partea de vestmai redusă, se măreşte treptat spreest, ajungând la peste 5 Km în

lunca Bistriţei. Suprafaţa însumează 107.4 Km2, reprezentând 1.82% din suprafaţajudeţului. Comunele cu care se învecinează aparţin toate judeţului Neamţ, acestea fiind:E-NE -comunele Zăneşti şi Podoleni - hotar natural, format pe cursul râului Bistriţa, spreNE - oraşul Roznov, N - comuna Piatra Şoimului, V - comuna Tarcău, S - comuneleTazlău şi Rediu. Din punct de vedere administrativ, comuna este formată din cinci sate,

VALORI CULTURALE ROZNOVENEREVISTA SIMPOZIONULUI JUDEȚEAN "GHEORGHE RUSET - ROZNOVANU"

EDIȚIA I, NR.1, 2013

62

SECȚIUNEA ISTORIA ȘI GEOGRAFIA ORIZONTULUI LOCAL COMUNICĂRI PROFESORI

însumând o populaţie de 9752 locuitori. Actuala alcătuire datează din 1968, în urmareformei administrative. Satele componente sunt: satul Borleşti - centru de comună, satulRuseni, satul Mastacăn, satul Şovoaia, satul Nechit.

3.GeologiaRegiunea unde se găseşte comuna Borleşti este aşezată pe două pânze geologice:

1. Pânza flişului extern - situată în partea de est a Carpaţilor Orientali;2. Pânza subcarpatică - unitatea structurală externă Carpaţilor Orientali.

Pânza flişului extern - regiunea cercetată este dezvelită prin eroziune de subpânza de Tarcău, constituind semifereastra Bistriţei în cadrul pânzei de Vrancea, iar stivade sedimente aparţine mai multor vârste (Paleocen – Eocen, Oligocen, Miocen) şi areorizonturi cu caracteristici diferite. Structural, este formată dintr-o serie de elementeanticlinale şi sinclinale înclinate uşor spre est. Pânza pericarpatică este pânza cea maitânără a Carpaţilor Orientali şi s-a format în urma mişcărilor savice (acvitanian) şi stiricevechi (badenian) şi peste ea se suprapune cea mai mare parte a ulucului subcarpatic.

4.ReliefulTeritoriul comunei Borleşti se suprapune peste două mari unităţi de relief :

1. Partea de vest a comunei aparţine zonei montane, ce cuprinde o parte din culmea esticăa Munţilor Tarcău, denumită în literatura de specialitate Munţii Goşmanul.2. Partea de est, până la cursul râului Bistriţa, aparţine Depresiunii Cracău-Bistriţa.

Privit în ansamblu, relieful comunei Borleşti se caracterizează prin existenţa unorculmi scurte şi înguste şi de modelare selectivă orientate NV-SE, perpendiculare pe valeaNechitului în zona montană şi a unor culmi mai largi şi rotunjite în zona subcarpatică.

Relieful montan în comuna Borleşti are altitudini mijlocii, trecând cu puţin peste1200m (Vf. Pintenu-1261m- altitudinea maximă, Vf.Vitioana - 1236m, Vf. Ciungetu -1025m). Din Subcarpaţi se pot menţiona câteva înălţimi medii ca Dealul Căţin - 377m şiDealul Şovoaia - 348m.

Partea de est are forma cea mai netedă şi mai joasă, fiind formată din luncaBistriţei şi a Nechitului inferior, iar principalele văi aparţin râurilor Bistriţa şi Nechit.

5. ClimaPrin poziţia geografică, comuna Borleşti are o climă temperat-continentală, în

arealul montan de peste 600m suprapunându-se ţinutului climatic al munţilor mijlocii, iarcea inferioară în regiunea climatică subcarpatică externă. Temperaturile medii anuale auvalori între 8 - 9°C în sectorul inferior al văii Nechitului, 5-7˚ C pe versanţi şi 4 - 5˚C peculmile înalte, media lunii celei mai reci (ianuarie) fiind între -3 şi -5°C, iar a lunii celeimai calde (iulie) între 18-20°C, cu diferenţieri cauzate de etajarea pe altitudine datorităreliefului. Precipitaţiile sunt de peste 600 mm – 750 mm în zona montană şi între550 – 650 mm în zona subcarpatică, apărând frecvent fenomenul de secetă. Cantităţilemaxime de precipitaţii în 24 de ore au fost înregistrate pe data de 29. 07.1991 cu ovaloare de 156 mm. Pe valea Bistriţei frecvenţa dominantă o au vânturile de nord-vest31.7% urmate de cele de sud-est 12.3% şi de nord 11.4%. Calmul anual a fost de 26.3% la

VALORI CULTURALE ROZNOVENEREVISTA SIMPOZIONULUI JUDEȚEAN "GHEORGHE RUSET - ROZNOVANU"

EDIȚIA I, NR.1, 2013

63

SECȚIUNEA ISTORIA ȘI GEOGRAFIA ORIZONTULUI LOCAL COMUNICĂRI PROFESORI

staţia meteorologică Piatra Neamţ. În urma proceselor acvective şi radiative locale se seproduc fenomene ca: ceaţa, roua, bruma, poleiul, chiciura, grindina, ninsoarea.

6. HidrografiaPe teritoriul comunei Borleşti se întâlnesc cele două categorii de ape: apele

subterane şi apele de suprafaţă, care au reprezentat elemente favorabile concentrăriipopulaţiei.

Apele subterane sunt bine reprezentate în depozite aluviale şi de lunci, fiind puseîn evidenţă de apariţia la zi a izvoarelor sau a numeroaselor fântâni.

Lungimea totală a râurilor cadastrale pe teritoriul comunei Borleşti este de 23,68km.

Reţeaua hidrografică este tributară în totalitate râului Bistriţa, care curge prinpartea de est a comunei pe o direcţie NV-SE.

Bistriţa face parte din sistemul fluviatil al Siretului şi are o lungime de 283 km şiun bazin hidrografic cu o suprafaţă de 7040 kmp. Acest bazin se extinde în cea mai mareparte, în regiunea montană a Carpaţilor Orientali şi într-o măsură mai redusă regiuniisubcarpatice, unde drenează Drepresiunea Cracău-Bistriţa şi puţin în marginea vestică aPodişului Moldovei.

Nechitul, afluent de gradul I al Bistriţei, are o lungime de 24 km, o suprafaţă de80,5km2 şi o altitudine medie de 524m.

Nichizelul este afluentul principal al Nechitului, pe partea dreaptă, pârâulMastacăn izvorăşte din zona montană în nordul comunei şi se varsă în râul Bistriţa.

Alte cursuri mai mici sunt pârâul Petreasa, pârâul Podului, pârâul Şovoaia.Alimentarea predominantă este de tip pluvio-nival şi pluvial-moderat, specifică părţii deest a Carpaţilor Orientali.

7. Vegetaţia, fauna şi solurileVegetaţia se caracterizează prin întinderea mare a covorului forestier în zona

montană şi a păşunilor naturale. Predomină, în general, pădurea de amestec şi cea deconifere. În zona subcarpatică suprafeţele acoperite cu vegetaţie spontană sunt reduse,datorită extinderii suprafeţelor agricole. În lungul albiei Nechitului se dezvoltă o vegetaţieazonală. Pe cursul superior, în zona montană, luncile se prezintă sub forma de pâlcuri însectoarele ceva mai largi ale albiei.

Fauna - zona pădurilor este domeniul unei bogăţii faunistice, atât ca varietate aspeciilor cât şi ca număr de indivizi. Cu excepţia câtorva animale ca cerbul, jderul descorbură, veveriţa, mistreţul, care sunt răspândite în toată pădurea, fauna cunoaşte aceeaşietajare ca şi vegetaţia.

Solurile comunei Borleşti, se grupează în cinci clase, cele mai reprezentative fiind:clasa cernisoluri, luvisoluri, cambisoluri, spodosoluri şi protisoluri.

8. ConcluziiAcest studiu permite o legătură trainică între cunoştinţele teoretice despre

localitatea natală, experienţa personală, subiectivă, vis-a-vis de propria localitate şi noua

VALORI CULTURALE ROZNOVENEREVISTA SIMPOZIONULUI JUDEȚEAN "GHEORGHE RUSET - ROZNOVANU"

EDIȚIA I, NR.1, 2013

64

SECȚIUNEA ISTORIA ȘI GEOGRAFIA ORIZONTULUI LOCAL COMUNICĂRI PROFESORI

experienţă dobândită progresiv şi sistematic. Lucrarea este concepută pentru a fi utilă atâtelevilor cât şi profesorului de geografie, în dorinţa de a apropia tot mai mult demersulteoretic şi ştiinţific de cel practic, realizat în teren cu elevii, de a lega sistematicexperienţa acumulată în clasă de experienţa personală a elevului şi de viaţa lui cotidiană.

Pentru dezvoltarea unei experienţe sintetice la elevi, a unei personalităţiechilibrate şi cu simţ practic, acest studiu fizico – geografic asupra comunei Borleşti,reprezintă o punte ideală pentru conectarea celor doi poli din sufletul şi conştiinţaelevului, cunoaştere teoretică şi cunoaştere practică, experienţa acumulată în şcoală şiexperienţa dobândită în viaţa cotidiană.

Bibliografie

1.Apostol L., (2004), Clima şi Subcarpaţii Moldovei, Editura Universităţii, Suceava2.Bojoi I., Ichim I., (1974) Judeţul Neamţ, Editura Academiei, Bucureşti3.Brânduş C., (1981), Subcarpaţii Tazlăului. Studiu geomorfologic, Editura Academiei,Bucureşti4.Doniţă A., Ivan Doina, (1985), Vegetaţia Carpaţilor Orientali, Bucureşti5.Gârbea C., Gârbea I., (1973), Contribuţii la studiul geomorfologic al bazinului văiiNechit, Studiu şi cercetare stiinţifică, Institutul Pedagogic, Bacău6.Tufescu V., (1968), Subcarpaţii, Editura Stiinţifică, Bucureşti.

Profesor Carmen Maria DucaLiceul Teoretic Roznov

VALORI CULTURALE ROZNOVENEREVISTA SIMPOZIONULUI JUDEȚEAN "GHEORGHE RUSET - ROZNOVANU"

EDIȚIA I, NR.1, 2013

65

SECȚIUNEA ISTORIA ȘI GEOGRAFIA ORIZONTULUI LOCAL COMUNICĂRI PROFESORI

DOCUMENTE PRIVIND REFERENDUMULPRIN CARE ROZNOVUL ŞI - A SCHIMBAT STATUTUL

ÎN ORAŞ

VALORI CULTURALE ROZNOVENEREVISTA SIMPOZIONULUI JUDEȚEAN "GHEORGHE RUSET - ROZNOVANU"

EDIȚIA I, NR.1, 2013

66

SECȚIUNEA ISTORIA ȘI GEOGRAFIA ORIZONTULUI LOCAL COMUNICĂRI PROFESORI

VALORI CULTURALE ROZNOVENEREVISTA SIMPOZIONULUI JUDEȚEAN "GHEORGHE RUSET - ROZNOVANU"

EDIȚIA I, NR.1, 2013

67

SECȚIUNEA ISTORIA ȘI GEOGRAFIA ORIZONTULUI LOCAL COMUNICĂRI PROFESORI

VALORI CULTURALE ROZNOVENEREVISTA SIMPOZIONULUI JUDEȚEAN "GHEORGHE RUSET - ROZNOVANU"

EDIȚIA I, NR.1, 2013

68

SECȚIUNEA ISTORIA ȘI GEOGRAFIA ORIZONTULUI LOCAL COMUNICĂRI PROFESORI

VALORI CULTURALE ROZNOVENEREVISTA SIMPOZIONULUI JUDEȚEAN "GHEORGHE RUSET - ROZNOVANU"

EDIȚIA I, NR.1, 2013

69

SECȚIUNEA ISTORIA ȘI GEOGRAFIA ORIZONTULUI LOCAL COMUNICĂRI PROFESORI

STATUTUL ORAŞULUI ROZNOV

Art. 1. Oraşul Roznov este o persoanăjuridică de drept public. El are un patrimoniupublic şi capacitate juridică deplină şi poate intra în raporturi juridice cu alte autorităţi sauinstituţii publice, cu persoane juridice române sau străine, indiferent de natura acestora,precum şi cu persoane fizice în condiţiile legii.Art.2.Oraşul Roznov este unitatea administrativ - teritorială de bază care cuprindepopulaţia reunită prin comunitate de interese şi tradiţii. El este alcătuit din două satecomponente şi anume:a) satul Chintinicib) satul SloboziaArt. 3.Oraşul Roznov a primit botezul în data de 22.10.2003, prin Legea nr. 408 din17.10.2003, promulgată de Preşedintele României Ion Iliescu, în data de 15.10.2003.Art.4. AŞEZAREA ŞI DELIMITAREA GEOGRAFICĂ A ORAŞULUI ROZNOVDescrierea fizică a localităţiiOraşul Roznov, din punct de vedere geografic este aşezat în partea central - sudică ajudeţului Neamţ, având coordonatele 46° 50' 08″ latitudine nordică şi 26° 30′ 42″latitudine estică. Vatra satului este situată pe terasa de luncă de 1 – 2 m şi terasa deversant de 5 – 15 m ale râului Bistriţa. Teritoriul oraşului Roznov ocupă o poziţie centralăîn cadrul depresiunii subcarpatice Cracău - Bistriţa, fiind situat în zona de confluenţă acelor două râuri.Oraşul Roznov se învecinează la NV -3 km. cu comuna Săvineşti, la NE - 5 km. cucomuna Dochia, la E - 15 km. cu comuna Mărgineni, la SE - 2 km. cu comuna Zăneşti, laS - 5 km. cu comuna Borleştişi la SV - 3 km. cu comuna Piatra Şoimului.Prima menţiune documentară :Ca aşezare este menţionat pentru prima dată într-un act din timpul luiAlexandru cel Bun,datat 08.04.1419, aşezare situată în “ Câmpul lui Dragoş “.Împrejurările în care a luat fiinţă localitatea :Numele satului Roznov este menţionat pentru prima oară într-un document din18.04.1576, prin care Petru Şchiopul întăreşte mănăstirii Bistriţa, dreptul de stăpânire amai multor sate, între care şi Roznovul .Evenimente istorice mai importante :Primul document în care apare numele localităţii sub denumirea de Sevcăuţi, datează din23.02.1438, un sat domnesc la gura Cracăului, unde însărcinat cu strângerea dărilor era unanume Samoil, vataman. Deci Sevcăuţi era un sat domnesc, destul de vechi chiar peatunci, poate anterior întemeierii Statului Moldovei ( 1359 ) .Urmează alte patru documente ( 11.03. şi 06.06.1446, 22.08.1447 şi 08.12.1454), în carese reînnoieşte privilegiul acordat prin actul mai sus menţionat.La sfârşitul sec al XVI –lea, în două documente 10.01.1599 şi 17.08.1600, se aminteştedespre o silişte numită Sevcăuţi, pe Cracău. Vechea vatră de sat se desfiinţase deci, pelocul ei sau în imediata apropiere ridicându-se o altă aşezare care de peste 120 de ani eramenţionată în documente sub numele de Roznov. Documentul din august 1600 a fost

VALORI CULTURALE ROZNOVENEREVISTA SIMPOZIONULUI JUDEȚEAN "GHEORGHE RUSET - ROZNOVANU"

EDIȚIA I, NR.1, 2013

70

SECȚIUNEA ISTORIA ȘI GEOGRAFIA ORIZONTULUI LOCAL COMUNICĂRI PROFESORI

redactat la Alba Iulia de Mihai Viteazul, o dovadă în plus a stăpânirii efective a acestuivoievod în Moldova. Un alt act , din 20.07.1609, confirma prezenţa oştilor luiMihaiViteazul la Roznov, în 1600.La 23.08.1616, Radu Mihnea întăreşte Mănăstirii Bistriţa, satul Roznov pe Bistrița,ținutul Neamț.În sec. XVII, XVIII şi XIX, Roznovul apare în foarte multe documente, păstrând acestnume şi în prezent. Pentru prima dată, numele localităţii Roznov apare într-un materialcartografic, sub denumirea de Roznou, pe“ HartaPrincipatuluiMoldovei “ întocmită deDimitrie Cantemir, între anii 1715-1716 şi tipărită în Olanda, 1737.Pe harta lui F.C. de Bowr, tipărită la Amsterdam “ Carte de la Moldavie” 1769-1772 ,apare sub transcrierea de Roznov .Pe Harta Principatelor Unite, 1864, apare în timpul domniei lui Al. Ioan Cuza.Pe harta rusă tipărită în 1835, se afla înscris şi numărul gospodăriilor pentru fiecarelocalitate: Roznovul apare cu 140, Slobozia cu 210 şi Chintinici cu 57 gospodării .Satul şi moşia Roznov au aparţinut timp de secole unor mari proprietari cu funcţiiimportante pe lângă curtea domnească: pârcălabului Ionaşcu Bilai; marelui spătar NeculaiRacoviţă, vistiernicului Iordachi Ruset.În a doua jumătate a sec. al XVII –lea, Roznovul intra în stăpânirea familiei Ruset, careşi-a adăugat numele "Roznovanu", de la denumirea satului şi a moşiei.Primul moşier din această familie, Iordachi Ruset, a transmis proprietatea urmaşilor, careau continuat transmiterea moştenirii din generaţie în generaţie. Ultimul proprietar dinfamilia Roznovanu, a fost colonelul Gheorghe Ruset, prefect al judeţului Neamţ lasfârşitul sec. al XIX –lea. Doi dintre membrii acestei familii, Anton şi Iordachi Ruset, audomnit în Moldova perioade scurte de timp. Familia Ruset era înrudită prin alianţă cuDimitrie Cantemir, în amintirea căruia, Gheorghe Ruset Roznovanu, a construit bisericaîn stil slavon - bizantin din localitate ( 1884-1892), pe locul unei vechi ctitorii din 1759, apaharnicului Nicolae Ruset. După stingerea familiei Ruset, satul trece în stăpânirea unuibogătaş grec, Hector Economus, fost arendaş al moşiei.Agricultura a constituit o ocupaţie străveche pe teritoriul de la confluenţa Cracăului cuBistriţa – ca şi în întreaga depresiune subcarpatică, bazată pe cultura plantelor şi pecreşterea animalelor. În 1899, în localitatea Roznov se înregistrau 2121 vite mari, 3950de oi, 442 de cai şi 289 de porci ( G. Lahovari şi col. – 1902) .

Prof. înv. primar Ana- Simona IlieLiceul Teoretic Roznov

VALORI CULTURALE ROZNOVENEREVISTA SIMPOZIONULUI JUDEȚEAN "GHEORGHE RUSET - ROZNOVANU"

EDIȚIA I, NR.1, 2013

71

SECȚIUNEA ISTORIA ȘI GEOGRAFIA ORIZONTULUI LOCAL COMUNICĂRI ELEVI

GENERAŢII ŞI MEMBRI AI FAMILIEI ROSETTI

Fiecare ţară, oraş sau localitate îşi are istoria sa iar în fiecare dintre acestea auexistat de-a lungul timpului oameni care s-au remarcat în diferite domenii şi care aurămas în conştiinţa de neam. Una dintre generaţiile care au dăruit ţării noastre oamenivaloroşi, rămaşi în constiinţa neamului, dar şi în scrierile istorice este şi generaţia Rosetti.

În a doua jumătate a secolului al XVII-lea, turcii au început a numi ca domni înţările române membri ai familiilor greceşti de seamă din Constantinopol, familii careaveau, unele de mai multă vreme, altele de mai curând, legături cu ţările noastre. Printreaceste familii se afla şi familia Rosetti1. În ale sale “Note genealogice şi biografice”despre familiile Buhuş şi Rosetti, foşti proprietari ai moşiei Bohotinul, Radu Rosettispune că după tradiţia păstrată în familie, Rosetteştii sunt originari din Genova de unde unIon Rosetti a venit în veacul al XIII-lea la Constantinopol. Aici s-a căsătorit cu o fată deneam mare şi a trecut în legea ortodoxă, iar urmaşii lor au făcut parte din cea mai înaltăaristocraţie bizantină. În diploma din 1842, dată Rosetteştilor din Ţara Românească deîmpăratul Austriei, recunoscându-i drept urmaşi ai contelui Neculai Rosetti, sunt arătatearmele care cuprind pe un blazon două capete de bour şi două vase cu câte trei roze, sub ocoroană princiară. O altă chestiune care ne interesează este aceea a chipului de ortografiea numelui. Acest nume îl găsim sub următoarele forme: Rosettos, Rosetti, Rosetus,Russetos, Roset, Rosăt, Ruset, Rousset, Roussette, Rozette şi Rossette. Toate aceste numesunt adevărate deoarece acele persoane îşi iscăleau numele în chip deosebit, dupăîmprejurări sau după limba în care scriau. Scrierea numelui era o transpunere a feluluicum auzeau numele. Un lucru este cert: forma Rosetti s-a păstrat necurmat, alături deformele Roset şi Ruset, care au fost părăsite în decursul secolului al XIX-lea. Ca şi altefamilii boiereşti, familia Rosetti şi-a atribuit titluri nobiliare străine, la care nu aveau niciun drept, cu excepţia contelui Neculai Rosetti, al cărui titlu era autentic. Acest obicei, decare însă s-au folosit numai puţini dintre Rosetteşti, s-a introdus la noi pe la finelesecolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea, dar a dispărut curând.

Străbunul comun al Rosetteştilor, cunoscut documentar, este Lascaris Roseto.Acesta ocupa o situaţie de seamă la Constantinopol, îndeplinind slujbe mari la patriarhiade acolo. Această situaţie se mai poate deduce şi prin faptul că s-a căsătorit cu BelaCantacuzino, care făcea parte din una din cele mai puternice familii ţarigrădene. Mult maimare vază în ţara noastră au avut însă urmaşii celui dintâi fiu al lui Lascaris Roseto,Cupariului Constantin. După câteva cuvinte din „ Istoria ieroglifică” a lui DimitrieCantemir rezultă că acest Constantin a fost cel dintâi marinar. Nu se ştiu în urma cărorîmprejurări a venit el în Moldova, însă se ştie că era cupar în vremea lui Vasile Lupu.Cupariul2 Constantin a avut cinci fii: Lascarache, Iordache, Manolache, Mihalache şi

1 Radu Rosetti, Familia Rosetti vol.I, Bucureşti, Editura Academia Română, 1938, p.10-15 Idem, Familiile Buhuş şi Rosetti,Bucureşti,Editura Academia Română,1906,p.6-72 Idem, Familia Rosetti vol.I, Bucureşti, Editura Academia Română, 1938,p.53-56 Ibidem, vol.II,Bucureşti,Editura Academia Română,1940,p.24

VALORI CULTURALE ROZNOVENEREVISTA SIMPOZIONULUI JUDEȚEAN "GHEORGHE RUSET - ROZNOVANU"

EDIȚIA I, NR.1, 2013

72

SECȚIUNEA ISTORIA ȘI GEOGRAFIA ORIZONTULUI LOCAL COMUNICĂRI ELEVI

Scarlatache. Rolul jucat în Moldova de aceşti cinci fii ai cupariului a fot unul foarteimportant doarece numele lor se găseşte aproape pe fiecare pagină a Letopiseţelor. Aldoilea din ei, Iordache supranumit „ matca tuturor răutăţilor”, a fost adevăratul stăpân alMoldovei vreme de peste douăzeci de ani. Pentru a rămâne în scaun, domnii trebuiau săse înţeleagă cu dănsul; mulţi dintre ei au fost maziliţi numai prin voinţa lui cu ajutorulfraţilor săi rămaşi la Ţarigrad. Fiii Cupariului se aflau însă într-o tabără cu totul duşmanămoşului lor, Antonie Vodă, fiind protejaţii lui Duca, cu care se îngrădise prin căsătorie, aldoilea fiu al lui Constantin Cupariul, Iordache, luând de soţie pe Maria, o fată a luiDumitraşco Buhuş şi soră cu Anastasia, Doamna lui Duca Vodă.

Cupărăştii sau Rusetteştii, cum se iscăleau în actele moldoveneşti, aveau asupraboierimii o zdrobitoare superioritate intelectuală. Folosindu-se de ajutorul lui Duca, s-aucăsătorit cu fete bogate de boieri mari, ceea ce a făcut ca averile lor să crească repede.Aceştia au dovedit în acele slujbe, mai cu seamă Iordache, o agerime şi o dibăciedeosebită, aducând folos şi lor şi domnilor. La moartea sa dupa anul 1719 a lăsat cea maimare avere teritorială din Moldova, toţi fiii săi devenind foarte bogaţi. Ei şi urmaşii lor, îndecursul veacului al XVIII-lea, s-au împărţit în mai multe ramuri, numiţi: Bălăneşti,Ciorteşti, Pribeşti, Roznovăneşti, Soleşti, după moşia unde îşi aveau aşezarea decăpetenie.

Neculai (1680?-1759) a făcut parte din generaţia a IV-a a familiei Rosetti şi a fostfiul cel mare a lui Iordache. Acesta a fost căsătorit de două ori: întâi cu Ancuţa, fiica luiConstantin Brâncoveanu, cu care a avut două fiice şi a doua oară cu Herula Lucreţia deCaruga. A avut ca profesori pe iezuiţi din Iaşi şi a devenit catolic. Fiind cerut de ginere deConstantin Brâncoveanu, a trecut în Ţara Românească, locuind atât la ţară, la moşiileFundeanii şi Fureştii cât şi în Bucureşti în casa din mahalaua Vergului. A ocupat pe rânddiferite boierii, cum ocupase şi în Moldova. Documentele îl arată: mare logofăt, marepaharnic, mare spătar. După încetarea din viaţă a soacrei sale, el a administrat averea,aflată în Transilvania a succesiunii Brâncoveanu. Acuzat că s-ar fi folosit de faptul căsocrul său era domn spre a căpăta câştiguri nelegiuite, s-a dovedit că lucrul nu fuseseadevărat şi că a fost cinstit. După uciderea socrului său, împreună cu care fusese dus laConstantinopol, a fost exilat în Asia Mică, de unde nu s-a întors în ţară decât în 1717,după stăruinţa lui Neculai Mavrocordat. Avea întinse legături, după cum dovedescscrisorile sale către Hrisant Notarra şi către generalii austrieci. Legăturile cu aceştia,recomandările unor catolici, recunoştiinţă pentru serviciile aduse de socrul său şi dedânsul Austriei şi faptul că era catolic, au făcut ca împăratul austriac sa-i dea titlul deconte la 25 februarie 1733. A depus jurământul de credinţă către împăratul austriac, îndieta de la Sibiu, la 22 decembrie 1734. A încetat din viaţă în cursul anului 1759.

Lascarache Ruset (?1725-1775) a fost unul dintre membrii generaţiei a VI-a şi afost fiul lui Iordache şi al Catrinei Costandache. A fost căsătorit cu Ileana Dimachi, cucare a avut doi copii: Zoe şi Răducanu3. A fost spătar în 1751, comis din 1754 până în1763 şi ispravnic de Roman între 1767-1768. Pare a fi trăit mai mult la ţară, la Poşorcani,lângă Rădeana. Lascarache Ruset era un om de o iuţeală cumplită, îndrăzneţ tare, călăreţ

3Ibidem, vol.I, Bucureşti, Editura Academia Română, 1938,P.115,175Ibidem, vol.II, Bucureşti,Editura Academia Română,1940,p.31,36,43

VALORI CULTURALE ROZNOVENEREVISTA SIMPOZIONULUI JUDEȚEAN "GHEORGHE RUSET - ROZNOVANU"

EDIȚIA I, NR.1, 2013

73

SECȚIUNEA ISTORIA ȘI GEOGRAFIA ORIZONTULUI LOCAL COMUNICĂRI ELEVI

şi puşcaş minunat. De multe ori răzeşii încercau să-l ucidă, dar el ştia să scape din toateprimejdiile prin prezenţa de spirit arătată totdeauna. A murit în primăvara anului 1775 iarsoţia sa cu puţine zile după acesta. Au fost înmormântaţi în aceeaşi zi la Iaşi. El este eroulromanului „Păcatele Sulgerului” de R. Rosetti.

Petrache(1794-1874), membru al generaţiei aVII-a, a fost fiul lui Ioniţă şi alRuxandei Catargi. Şi-a făcut studiile în Rusia şi s-a căsătorit în 1810 cu Profira RosettiSolescu, fiica lui Iordache şi a Catrinei G.Catargiu. Nevasta sa a murit în 1811, dândnaştere unui fiu Iordache, care şi el a murit la 5 noiembrie 1821, la Cernăuţi, unde tatălsău se refugiase cu restul boierimii. Petrache nevoind a înapoia zestrea nevestei sale, aurmat un lung proces, cu intervenţii la domn şi la ruşi. De altfel a avut procese toată viaţasa, cum adevereşte Buletinul Oficial al Moldovei. S-a căsătorit apoi cu Smaranda Lazufiica banului C.Lazu şi a Nastasiei Lazu, născută Rosetti Roznovanu, cu care a avut doicopii: Profira şi Neculai. Petrache a avut un amestec permanent în conducerea politicăţării, după cum se vede din rândurile următoare: a fost comis în 1816, spătar în 1817 şi1826, apoi vornic, postelnic şi logofăt. A fost ispravnic de revizuire a regulamentuluiorganic şi a făcut parte din comisia pentru reducerea numărului judeţelor, comisie careşi-a prezentat lucrarea în 1835, preşedinte al Divanului Domnesc în 1834 şi 1844, a ajutatSocietatea Studenţilor Români din Paris. A fost exilat în 1848, la moşia sa Cârligi iarspre a scăpa de acest exil - probabil - a oţinut de la doctorul L. Russ un certificat de boală.În 1856 a fost delegat în comisia mixtă pentru reglarea diferendelor ce se iviseră pegraniţa Moldovei spre Bucovina şi Transilvania şi comisar însărcinat cu reluarea înprimire a judeţelor din Sudul Basarabiei, pe care era însărcinat a le administra temporarîmpreună cu alţii în 1857. În 1862 a fost deputat de Neamţ iar din 1863 şi până în 1866, ascris(în limba franceză) fiului său Neculai, care era ministru de externe, dându-i sfaturidin convingerea că domnitorul e necesar ţării şi că trebuie evitată amestecarea în afacerile(puterilor) celor mari. A încetat din viaţă la 3 februarie 1874, la vârsta de 80 de ani.

Colonelul Gheorghe Ruset Roznovanu (1834-1904) a fost fiul lui Alecu şi alRuxandei Callimachi. Membru al generaţiei VIII-A, a fost căsătorit cu AlexandrinaCâmpineanu, cu care a avut un fiu Alexandru. Studiile şi le-a făcut întâi în Austria şi apoiîn Rusia, rămânând de-a pururea un rusofil habotnic, ceea ce nu l-a împiedicat de a sepurta bine pe timpul luptei pentru unire. Întors din Rusia, a intrat în armatamoldovenească, înaintând până la gradul de colonel, dar întrerupându-şi de mai multe oriserviciul pentru a fi deputat, senator şi prefect. A fost un foarte destoinic prefect aljudeţului Neamţ, construind minunata reţea de şosele, care făcea fala acestui judeţ până laRăzboiul de Întregire a României. În timpul războiului din 1877-1878 a comandat, cudestoinicie, Brigada 4 Călăraşi, în capul căreia a trecut, împreună cu alte trupe, Dunăreala Nicopole, înaintea restului armatei. A acoperit apoi, cu brigada sa, dreapta armateiromâne din faţa Plevnei, în sectorul cuprins între Griviţa şi Vidin. Întors în ţară, s-aocupat exclusiv de politică4, fiind ca şi mai înainte ostaş credincios al PartiduluiConservator. A încetat din viaţă la 2 octombrie 1904. Prin testamentul său a pus averealăsată sub ocrotirea ţarului Rusiei. A fost înmormântat în Biserica, în stil rusesc, ce o

4 Ibidem, vol.I, Bucureşti, Editura Academia Română, 1938, p. 245-246Ibidem, vol.II, Bucureşti, Editura Academia Română, 1940, p. 45,48

VALORI CULTURALE ROZNOVENEREVISTA SIMPOZIONULUI JUDEȚEAN "GHEORGHE RUSET - ROZNOVANU"

EDIȚIA I, NR.1, 2013

74

SECȚIUNEA ISTORIA ȘI GEOGRAFIA ORIZONTULUI LOCAL COMUNICĂRI ELEVI

clădise la Roznov. În anul 1905 la Piatra Neamţ i s-a ridicat o statuie aşezată iniţial înpiaţa din faţa Palatului administrativ, apoi mutată în grădina publică din centrul oraşului.

Angelica (generaţia aIXa) a fost fiica lui Costache şi a Angelicăi Moser, s-a născutTeţcani în aprilie 1841. Fire aprinsă şi zvăpăiată,a călătorit în Elveţia,Italia,Olanda. A fostîn corespondenţă cu Victor Hugo, însă puţinele şi indiferentele răspunsuri ale mareluipoet francez la scrisorile ei, au făcut ca tatăl ei să nu ia în serios această corespondenţă. Afost căsătorită mai întâi cu G.Aslan, după mai 1600 (divorţată după 1870), apoi cuGuillane C. de Roever, un aventurier olandez, în vara anului 1875, la Veneţia, care dupăce contribui la risipirea averii sale, o părăsi. A primit ca zestre de la tatăl acesteia moşiaTiseşti de lângă Târgu-Ocna. A murit la 1 iulie 1917 şi este înmormântată la Teţcani.

Dumitru Rosetti Teţcanu (1853-1897), un alt reprezentant al generaţiei aIXa, afost fiul lui Costache şi al Eufrosinei născută Romalo. A studiat întâi acasă, unde a avutca profesori, între anii 1863-1865 pe Ioan Lemoine şi pe Prat. În august 1867 a urmatcursurile liceului şi apoi ale Universităţii, luându-şi licenţa în drept.Între tatăl lui şi dânsulexista o perfectă înţelegere şi un neîncetat schimb de păreri şi ştiri precum o dovedescnumeroasele scrisori păstrate la Teţcani. Dumitru Rosetti arăta faptul că avea înclinaţiispre studiul filozofiei şi al chestiunilor sociale şi politice. S-a căsătorit la 7/19 septembrie1878 cu domnişoara Alice M.Jora (şi ea Rosetti după mamă), stabilindu-se la Teţcani,unde s-a ocupat de administraţia moşiei. Deputat în camera din 1879, a fost dintre acei 53de deputaţi care au votat contra naturalizării evreilor. A mai fost deputat în timpulguvernării conservatoare dintre 1889-1895 şi prefect de Bacău sub guvernul T.Rosetti.Pentru susţinerea ideilor sale politice a subvenţionat ziarele „Muncitorul” şi „Gazeta deBacău”, care apăreau la Bacău. La 21 iunie 1892, înfiinţându-se secţiunea Ligii Culturaledin Bacău, este ales preşedinte. Om blând, tăcut, bun prieten şi rudă credincioasă, foartecult (catalogul bibliotecii sale păstrat la Teţcani arăta cât de mult se interesa de multeramuri de cunoştiinţe), doritor de bine. A scris următoarele lucrări şi a făcut traducerile ceurmează:’’Etude critique sur la condition de la femme dans la l’Inde antique”(Disertation), Lausanne, G.Bridel 1875. Teza lui de licenţă în drept; „La Roumanie et lejuif devant l’Europe’’, Bacău, Imprimerie de l’Independence(1877 unele exemplare,altele1878); „Biografia lui Conta(Convorbiri literare); „Chestiunea electorală.Colegiul unic cureprezentarea minorităţilor”, Bucureşti, 1889; „Theorie de l’ondulation universelle’’ parBasile Conta.Traduction et notice biographique par D.Rosetti Teţcanu, Paris, Felix Alcan,1895; Les fondements de la metaphysique’’ par B.Conta.Ttaduction et noticebiographique par D.Rosetti Teţcanu, Paris,Felix Alcan. 1890.

Dumitru Rosetti Teţcanu a încetat din viaţă la 10 ianuarie 1897, la Teţcani, undeeste înmormântat.

Constantin (1881-1933), fiu al lui Dumitru şi al Alicei, născută Jora, a fost unuldintre membrii generaţiei aXa şi s-a născut la Teţcani. A studiat acasă şi apoi la Lausanneşi la Geneva, unde şi-a luat diploma de licenţiat în drept. După îndeplinirea serviciului săumilitar în armata cavaleriei, a suferit de o grea boală, care nu numai că l-a împiedicat săfacă stagiul pentru a trece de la gradul plotonier la acel de sublocotenent ci a dus și lareformarea sa. În preajma războiului întregirii a cerut să fie primit ca voluntar şi a fost

VALORI CULTURALE ROZNOVENEREVISTA SIMPOZIONULUI JUDEȚEAN "GHEORGHE RUSET - ROZNOVANU"

EDIȚIA I, NR.1, 2013

75

SECȚIUNEA ISTORIA ȘI GEOGRAFIA ORIZONTULUI LOCAL COMUNICĂRI ELEVI

încorporat cu gradul de plotonier în Regimentul 9 Roşiori (19 august/1 septembrie 1916).A luat parte la toate acţiunile regimentului, distingându-se mai cu seamă prin îndrăznealasa în misiuni primejdioase. Auzind (august 1917) că regimentul său intră din nou în foc, aplecat să-l caute şi l-a găsit la Oneşti, unde a luptat, distingându-se în funcţia decomandant de Pluton. A fost înaintat sublocotenent de rezervă la 15 ianuarie 1918. Aîncetat din viaţă la 16 decembrie 1933 şi este înmormântat la Teţcani. Cu dânsul s-a stinsramura Rosetti Teţcani.

Aşadar, studierea izvoarelor scrise de-a lungul timpului, are ca scop în istorianaţională a românilor dezvoltarea sentimentelor de patriotism,de mândrie şi demnitatenaţională, deoarece înaintaşii noştri au căutat un înţeles pentru faptele lor, prin care aucreat valori şi moduri de viaţă demne de urmat.5

Bibliografie:

Ø Rosetti, Radu, Familia Rosetti, vol. I, Bucureşti, Editura Academia Română, 1938.Ø Idem, Familia Rosetti, vol. II, Bucureşti, Editura Academia Română, 1940.Ø Idem, Familiile Buhuş şi Rosetti, Bucureşti, Editura Academia Română, 1906.

Andreea Bercu (clasa a XII- a C)Coordonator: Profesor dr. Paul Daniel Nedeloiu

Liceul Teoretic Roznov

5 Ibidem, vol.I, Bucureşti, Editura Academia Română, 1938, p.265Ibidem, vol.II, Bucureşti, Editura Academia Română, 1940, p.53

VALORI CULTURALE ROZNOVENEREVISTA SIMPOZIONULUI JUDEȚEAN "GHEORGHE RUSET - ROZNOVANU"

EDIȚIA I, NR.1, 2013

76

SECȚIUNEA ISTORIA ȘI GEOGRAFIA ORIZONTULUI LOCAL COMUNICĂRI ELEVI

CONACUL KRUPENSKI – TRECUT ŞI PREZENT

Conacul Crupenschi, monument istoric ce se află în comuna Podoleni1, laaproximativ 23 km de Piatra-Neamţ, a fost construit prin 1700, ulterior suferindmodificări în urma unor lucrări la care a fost supus în anii 1850 si 19502.

Primul proprietar al conacului a fost un anume Centa; acesta l-a vândut familieiPrăjescu. Legat de familia Prăjescu se ştie că Iancu Prăjescu a fost cel care a înfiinţat încomună şcoala de fete şi cea pentru băieţi. Fata acestuia, Maria Pulcheria Prăjescu, a fostcăsătorită cu avocatul Nicolae Krupenschi, descendent al unei familii boiereştimoldocveneşti care obţinuse indigenatul polonez prin secolul al XVII-lea3.

Clădirea are un plan simplu, dreptunghiular, cu faţadele austere, lipsite de elementedecorative deosebite. Parterul prezintă încăperi joase, boltite, spre deosebire de spaţiilelargi şi înalte de la etaj.

Aşa cum observa recent jurnalistul Mihael Balint4, Conacul Crupenschi ar putea fiun important punct de atractie pentru turistii amatori de vestigii istorice. Stareadeplorabilă în care se află le taie însă elanul turiştilor pasionaţi de trecut care ar dori să îlviziteze.

Pe lista monumentelor istorice din judetul Neamt, pentru curtea boierească de laPodoleni sunt înscrise trei obiective distincte: ansamblul conacului Crupenschi dinsecolele XVIII-XX, conacul Crupenschi, de la sfârşitul secolului al XVIII-lea5, precum şiparcul dendrologic, de la sfârşitul secolului al XVIII-lea, cu transformări în 1810, însăastazi dispărut complet6. Deşi de trei ori inventariate ca monumente istorice, alunecareaacestora pe panta degradării pare ireversibilă.

Localitatea Podoleni se află pe şoseaua care leagă Bacaul de Piatra Neamţ, nudeparte de graniţa dintre judeţe7. Pentru a ajunge la conac, trebuie să te abaţi spre centrulsatului, pe drumul asfaltat care se desprinde din drumul naţional. Paragina îl întampină dela poartă pe vizitatorul rămăşiţelor conacului Crupenschi. Cu tencuiala cazută, cu arboricare şi-au înfipt rădăcinile prin crăpături, cei doi stâlpi de zidărie de la intrare păstreazădin porţile grele din trecut numai două rânduri de cuie de la balamale. Zidul de cărămidăcare împrejmuia incinta, rămas în picioare doar pe portiuni restrânse, îşi face apariţia, dincând în când, din bălării. Arborii de tuia din curte, prea deşi, şi sălciile crescute lângă

1 http://ro.wikipedia.org/wiki/Comuna_Podoleni,_Neamţ2 http://locuridinromania.ro/conacul-crupenschi.html3 Octav-George Lecca, Familiile boiereşti române. Istorie şi genealogie (după izvoare autentice), cu

adnotări, completări şi desene de Mateiu Caragiale, ediţie de Alexandru Condeescu, Bucureşti, MuzeulLiteraturii Române, 2000, p. 372.

4 Mihael Balint, Conacul Crupenschi, o povara prea grea, articol publicat în “România Liberă”, îndata de 21 iulie 2008.

5 http://www.neamt.ro/Info_utile/Obiective/Conacul_Crupenschi.htm6 http://www.romanialibera.ro/exclusiv-rl/reportaj/conacul-crupenschi-o-povara-prea-grea-

130086.html7 Mihael Balint, Conacul Crupenschi, o povara prea grea, articol publicat în “România Liberă”, în

data de 21 iulie 2008.

VALORI CULTURALE ROZNOVENEREVISTA SIMPOZIONULUI JUDEȚEAN "GHEORGHE RUSET - ROZNOVANU"

EDIȚIA I, NR.1, 2013

77

SECȚIUNEA ISTORIA ȘI GEOGRAFIA ORIZONTULUI LOCAL COMUNICĂRI ELEVI

clădirea principală nu fac decât să încurce vederea. Nimic nu mai aminteşte de parculdendrologic de odinioară. Precum Roznovanu la Roznov, Stârcea la Văleni sau Sturza laMiclăuşeni, boierii Crupenschi ăi-au împodobit curtea cu arbori din specii deosebite.

Un Crupenschi este menţionat de istorie la capturarea şi decapitarea DomniţeiRuxandra (fiica domnitorului Vasile Lupu) în Cetatea Neamţ de către oştile lui Sobieski,ajutate de medelnicerul cu acest nume. Alt Crupenschi apare ca moşier la Vorona Suceveila 1803, iar moşia Larga din Hotinul Basarabiei a fost stăpânită, între 1882 si 1921, deNicolae Crupenschi şi cei trei fii ai săi. Nu este sigur dacă aceşti Crupenschi au un trunchigenealogic comun. Cert este că reşedinţa de la Podoleni avea faima de conac al unui mareboier, care s-a înconjurat de un lux apusean, făcea numeroase acte de caritate şi avea grijăde populaţia satului.

Acum, după agresiunea colectivistă (în perioada comunistă) şi neglijenţapostdecembristă, vegetaţia spontană a luat în stăpânire până şi zidurile. În mijlocul curţiise mai păstrează încă bazinul unei foste fântâni arteziene. Deasupra scărilor de la intrareaprincipală, de un balcon cu balustradă ştirbă, atârnă un burlan desprins din locul lui. Uşilesunt parcă încarcerate după un grilaj metalic zăvorât cu lacăt. Priveliştea este completatăde pereţi coşcoviţi, tâmplărie contorsionată, ferestre sparte, urme ale şiroaielor trecuteprin acoperiş. In jur, dependinţe şi mai părăginite, cu acoperişuri prăbuşite şi zidurisurpate.

Beciul, adânc şi mare, cu bolta zidită din cărămidă, este doar un loc în caregunoaiele se adună în voie. Un singur pavilion mai este folosit, ca atelier mecanic al şcoliide arte şi meserii din localitate. Pentru a stopa surparea tavanului udat de ploile care trecprin acoperiş, un cârpaci a montat un căprior cu câteva scânduri obosite bătute în cuie lacapete. Dupa naţionalizare, din 1949 până prin 1953, în conac a funcţionat şcoalalocalităţii, după care aici s-a înfiinţat Staţiunea de Mecanizare a Agriculturii (SMA). În1978, conacul a fost preluat de Primarie, care l-a ocupat cu dispensarul, casa de naşteri şibiblioteca. Mai apoi, camerele au fost inchiriate pentru birouri sau spaţiu de producţie alunei croitorii. Însa din cauza degradării şi a modului defectuos de administrare, clădirea afost abandonată, rând pe rând, de toţi. Dispensarul şi biblioteca s-au mutat în construcţiinoi, iar afaceriştilor nu le-a mai convenit preţul pentru un loc nesigur.

Nici măcar moştenitorii nu au mai dorit să se încurce cu conacul, în care ar fi trebuitinvestită o sumă impresionantă pentru renovare, mai ales că orice astfel de lucrare estenevoie de avize speciale, din cauza statutului de monument istoric. Aşa că moştenitoriiau preferat să primească, în anul 1997, 250 de milioane de lei ca despăgubire pentruconac şi pentru terenul de incintă de un hectar şi 16 ari. O descendentă a familiei,Georgeta Krupenski-Schmitt, stabilită în Germania şi având soţul arhitect, s-a declaratbucuroasă, în toamna anului 2004, să suporte costurile reabilitării conacului, pe care ar fivrut să îl transforme într-o destinaţie turistică sau într-o fundaţie culturală, dar a renunţatdupă ce şi-a dat seama cât de descurajantă este legislaţia românească.

Considerându-l un obiectiv de interes public, statul nu a vrut să renunţe la conaculCrupenschi, dar nici nu a stabilit pârghii eficiente pentru administrarea luicorespunzătoare. "Aici au stat nişte boieri. După revolutie, nepoatele acestora, MonicaCoandă şi Elisabeta Pulcheria, au revendicat conacul şi terenul din jur. Când a iesit

VALORI CULTURALE ROZNOVENEREVISTA SIMPOZIONULUI JUDEȚEAN "GHEORGHE RUSET - ROZNOVANU"

EDIȚIA I, NR.1, 2013

78

SECȚIUNEA ISTORIA ȘI GEOGRAFIA ORIZONTULUI LOCAL COMUNICĂRI ELEVI

Legea 112, moştenitorii au acceptat să fie despăgubiţi de stat cu 250 de milioane de lei.Dacă ei n-au avut nevoie de conacul şi curtea întinse pe un hectar si şase ari, statul l-aţinut şi nu a făcut nimic cu ele. Când l-au revendicat, în conac era dispensarul comunal",declasra recent Dumitru Macovei, cel care a cumpărat terenul din jurul conacului.

Cele zece hectare de teren arabil din jurul curţii au fost retrocedate în natură şi apoiau fost vândute. Cât rău sau cât bine au făcut chiriaţii din conac rămâne încă de văzut."Cât a fost dispensarul acolo, a mai fost întreţinut, dar după ce dispensarul s-a mutatîntr-o cladire nouă, conacul a rămas în paragină. Din 2000 încoace, au fost inchiriateniste spaţii pentru o croitorie, nişte camere pentru o societate agricolă, pentru birouri,pentru magazie agricolă, dar după alegerea primarului din 2004 s-au lăsat de spaţiileacelea şi croitoria, şi societatea agricolă, descurajate de primar. De exemplu eu, cândam intrat acolo cu societatea agricolă, am pus geamuri, am făcut sobe de teracotă,lambriu. În contractul de închiriere era trecut că preţul lucrărilor se scade din chirie.Pentru că noi am construit întâi şi apoi am făcut devizul de lucrări, acesta nu ne-a maifost aprobat şi nu s-a scăzut din chirie absolut nimic. Asa că, atunci când am plecat deacolo, mi-am stricat sobele, mi-am luat lambriul, mi-am luat tot", mai declara, pentruziarul “România Liberă”, Dumitru Macovei. Acum, Dumitru Macovei spune ca ar fidispus să preia conacul, dar numai dacă i-ar fi concesionat pe mai mulţi ani şi i-ar firecunoscute cheltuielile de întreţinere şi renovare.

Deocamdată nu ştie în ce măsură legea ii va permite noului primar să concesionezesau sa vândă conacul. "Sincer sa vă spun, mă doare sufletul când văd ce e acolo. Aş vreasă reuşim măcar să acoperim conacul, ca să oprim degradarea lui. M-am gândit că artrebui să filmăm tot ce e acolo, ca să putem demonstra în ce hal am preluat totul. Deasemenea, ar trebui să vedem în ce măsură ne permite legea să îl concesionăm sau să îlvindem, pentru a lăsa loc unui investitor care să îl renoveze, căci bugetul comunei nu arecum să suporte o astfel de cheltuială", a declarat, telefonic, pentru acelaşi ziar, primarulNeculai Stan8.

Ca starea de lucruri să fie şi mai sumbră, în dimineaţa zilei de 3 iunie 2011 ConaculCrupenschi a fost cuprins de un incendiu, provocat de elevi care chiuleau de la ore şifumau în incinta conacului. Acoperişul şi etajul au ars în totalitate, iar parterul a fostserios avariat9.

În concluzie, aşa cum se poate constata din cele expuse, vestigiile fundamentale aleistoriei românesti sunt ignorate de autorităţi. Cel mai adesea, pretextul delăsării este lipsafondurilor. Atunci când se alocă ceva bani, aceştia capătă rapid alte destinaţii. Ca urmare,zidurile cetăţtilor medievale se prăbuşesc, ruinele castrelor romane sunt transformate îngropi de gunoi, printre pietrele fortificaţiilor dacice pasc turme de oi, iar în sanctuarelestrăbunilor căutătorii de comori îşi fac de cap.

8 Mihael Balint, art. cit.9 http://locuridinromania.ro/conacul-crupenschi.html

VALORI CULTURALE ROZNOVENEREVISTA SIMPOZIONULUI JUDEȚEAN "GHEORGHE RUSET - ROZNOVANU"

EDIȚIA I, NR.1, 2013

79

SECȚIUNEA ISTORIA ȘI GEOGRAFIA ORIZONTULUI LOCAL COMUNICĂRI ELEVI

Bibliografie:

·Lucrări generale1. Octav-George Lecca, Familiile boiereşti române. Istorie şi genealogie (după izvoareautentice), cu adnotări, completări şi desene de Mateiu Caragiale, ediţie de AlexandruCondeescu, Bucureşti, Muzeul Literaturii Române, 2000.

·A. Articole din presă:Mihael Balint, Conacul Crupenschi, o povara prea grea, articol publicat în “RomâniaLiberă”, în data de 21 iulie 2008 – vezi şi http://www.romanialibera.ro/exclusiv-rl/reportaj/conacul-crupenschi-o-povara-prea-grea-130086.html

· B. Surse on-line:

1. http://locuridinromania.ro/conacul-crupenschi.html2. http://www.neamt.ro/Info_utile/Obiective/Conacul_Crupenschi.htm3. http://www.hoinari.ro/conacul-crupenschi-podoleni-moldova-7004320070914.php4. http://ro.wikipedia.org/wiki/Podoleni,_Neamţ

Florin Bursuc (clasa a XII- a A)Coordonator: Profesor dr. Paul Daniel Nedeloiu

Liceul Teoretic Roznov

VALORI CULTURALE ROZNOVENEREVISTA SIMPOZIONULUI JUDEȚEAN "GHEORGHE RUSET - ROZNOVANU"

EDIȚIA I, NR.1, 2013

80

SECȚIUNEA ISTORIA ȘI GEOGRAFIA ORIZONTULUI LOCAL COMUNICĂRI ELEVI

O PERSONALITATE A FAMILIEI ROSETTI: IORDACHERUSET- ROZNOVANU

Una dintre direcţiile cele mai actuale ale cercetării istorice este reprezentată deredescoperirea trecutului, mai mult sau mai puţin apropiat, al comunităţii locale. Princomunicarea de faţă am încercat să urmez această tendinţă, având ca obiectiv principalidentificarea personalităţilor nemţene care au avut un anumit rol în modernizarea statuluiromân, una dintre acestea fiind Iordache Ruset-Roznovanu. Numele Roseteștilor este legat de-a lungul a mai bine de 300 de ani, cu mai multăsau cu mai puțină intensitate, de aproape toate evenimentele majore ale poporului român,de toate marile sale eforturi spre lumină, libertate, independență și Unire. Numărul lor afost mare, cu multiple ramificații, atât în Țara Românească, cât și în Moldova. Unii din eiau ajuns să îmbrățișeze toate sferele vieții sociale românești. După unele tradiții de familie, Roseteştii ar fi originari din Genova (Italia), deunde în secolul XIII, unii urmași s-au stabilit la Constantinopol, unde s-au amestecat cuaristocrația bizantină. Primii Rosetești, fiii lui Lascaris Rousaitos, au apărut în ȚărileRomâne în primele decenii ale secolului XVII; unul dintre ei, Constantin Rosetti a ajunspaharnic în Ţara Românească (1627) şi fratele său Antonie1, ajutat de intrigile de laPoarta Otomană, a ajuns domn al Moldovei. Pe acesta din urmă marele istoric românNicolae Iorga l-a considerat “un bun gospodar şi harnic”. Generaţia următoare a fost silită să se retragă la Constantinpol şi abia generaţiaviitoare a dat din nou câţiva reprezentanţi în Ţarile Române, care au avut un rol politicînsemnat. Dintre ei, cel mai iscusit şi faimos a fost Iordache Rosetti, care s-a înfruntatnecontenit cu partidele boiere;ti ce sus’ineau pe tron familii precum Duca, Cantemir şiCantacuzino. El însuşi a ajuns în două rânduri caimacan al Moldovei şi, totodată, a înălţatîn Moldova, mai mulţi domni. Însuşi Constantin Brâncoveanu2 a fost nevoit să-l aproprie,oferindu-i ca noră, pentru fiul Niculae, pe fiica sa Ancuţa. Iordache Rosetti a ajunsposesorul unei mari averi şi, pe urmele tatălui, a mers şi fiul Nicolae.

În veacul domniilor fanariote Roseteştii au dat un nou domn: pe Manoil Rosettti3,care a domnit în Țara Românească, dar și în Moldova. În felul acesta și-au consolidatsituațiile politice, și-au sporit înrudirile devenind una dintre principalele familii boiereștidin Ţările Române și mai ales din Moldova4, unde, după numele moșiilor la care îșiaveau conacele, erau divizați în mai multe ramuri (Roznovanu, Mărgineanu, Bălănescuetc.). Între timp au venit din Constantinopol şi alte ramuri din spița lui Antonie Ruset,domnitorul Moldovei. Roseteștii din Țara Românească au rămas mai cunoscuți prin activitatea lor literară,dar nici cei din Moldova, prin activitatea susţinută în sprijinul Unirii, n-au fost mai prejos.Doi Rosetești din Moldova, care s-au impus la începutul secolul XX prin scrierile lor

1 Domn al Moldovei (1675-1678)2 Domn al Ţării Româneşti (1688-1716)3 în Țara Românească (1770-1771)4 în intervalul (1788-1789)

VALORI CULTURALE ROZNOVENEREVISTA SIMPOZIONULUI JUDEȚEAN "GHEORGHE RUSET - ROZNOVANU"

EDIȚIA I, NR.1, 2013

81

SECȚIUNEA ISTORIA ȘI GEOGRAFIA ORIZONTULUI LOCAL COMUNICĂRI ELEVI

literar-istorice, au fost Radu Rosetti (1853-1926) și fiul său generalul Radu R.Rosetti(1877-1949). În continuare, voi prezenta pe unii dintre reprezentanții de seamă a familieiRosetti , ramura de Roznov, înaintași ai marelui boier Iordache Ruset-Roznovanu: 1. Iordache Rosetti (1645-1720) a fost socotit „matca tuturor răutăţilor”, fiul luiConstantin Cuparu din Ţara Românească. Iordache a venit în Moldova odată cu Ducavodă numit domn la Iaşi (1665) prin influenţa tatălui său, cuparul Constantin. Cu ajutorullui Duca a prins slujbe mari dovedind o agerime şi o dibăcie deosebită. Totodată, era unom cult, spre deosebire de boierii localnici. Cunoştea limbile greacă, rusă, polonă şi turcăşi a pus să se copieze diferite scrieri pentru îmbogăţirea literaturii. Iordache a fost unadevărat stăpân al Moldovei, peste 20 de ani. Domnitorii, ca să rămână în scaun, trebuiausă se înţeleagă cu el. Mulţi domnitori au fost maziliţi de el şi de fraţii săi. 2. Andrei (1671-?), al şaptelea fiu a lui Iordache şi a Saftei Racoviţă, a fost căsătoritcu Maria, fiica lui Sandu Sturdza cu care avut doi copii: pe Neculai şi pe Safta. A învătatla Iaşi ca şi fraţii săi. Ca slujbe a fost clucer, visternic mare (1731-1732) mare ban, marelogofăt al lui Constantin Mavrocordat 3. Neculai (1725-1806), fiul lui Andrei, s-a căsătorit cu Smaralda Hriscoscoleu și aavut opt urmași. Timp de aproape jumătate de secol a ocupat diferite slujbe: paharnic,ispravnic vornic şi logofăt. Cu o mare experiență, și-a procurat o mare avere. În 1771 aclădit biserica veche a cărui pisanie se află în altar, lăcașul prăbușindu-se în urma unuicutremur. Curtea acestuia a fost la Roznov, unde s-a păstrat până în 1900 câteva piese deargint pe care era scris în română: În senin și negură, teafăr.

IORDACHE RUSET-ROZNOVANU (1764-1836) Era fiul lui Neculai Rosetti-Roznovanu si al Smarandei Hrisoscoleu, şi s-anăscut în anul 1764. A fost căsătorit, mai întâi cu Profira Balş, fiica lui Constantin(Ciuntu) Balş, logofăt, cu care a avut doi fii: Neculai şi Alecu, apoi s-a recăsătorit cuAnica Bogdan. Încă de tânăr a ocupat diferite slujbe5 iar din 1795 îl regăsim în documenteca mare visternic. A îndeplinit această slujbă în momentele de cumpănă ale Moldoveiprecum ocupaţia rusă dintre anii 1806-1812, dar şi cea din 1828. În această perioadăsprijină încercările ruşilor de a îmbunătăţi administraţia. A fost autorul a nu mai puţin de opt proiecte politice prin care preconizaîndepărtarea dregătorilor greci din funcţiile publice, atât din Moldova, cât şi din Ţara

5 În fişele lui I. Tanoviceanu , aflate în Arhivele Statului din Bucureşti, este arătat: - 8 iulie 1765, treti logofăt (Sf. Spiridon , Septelici,18) - 19 iunie 1779,paharnic (A.R Msse XXII ,155) - 1 mai 1780 , paharnic, ispravnic de Vaslui( A.R Msse XXCVII,54) - 29 aprilie 1781 , idem ( A.R Msse II, 284, XXXI, 54) - 30 mai 1781 ,idem (A.R Msse II, XXXI, 284, 54) - 19 iulie 1783, paharnic, ispravnic de Bacău) - august 1785 căminar (A.R Msse LXXIV)Declaraţia lui Iordache (21/VI), cum că era de 65 de ani în 1829 precum şi raportul consular

francez din 1764, arată că era cu neputinţă ca el să fi ocupat slujbele arătate până în 1785. I Tanoviceanu îiatribue slujbele unui alt Iordache Rosetti .

VALORI CULTURALE ROZNOVENEREVISTA SIMPOZIONULUI JUDEȚEAN "GHEORGHE RUSET - ROZNOVANU"

EDIȚIA I, NR.1, 2013

82

SECȚIUNEA ISTORIA ȘI GEOGRAFIA ORIZONTULUI LOCAL COMUNICĂRI ELEVI

Românească, dar şi reorganizarea politică a celor două Principate pe principii moderne:desfiinţarea scutelnicilor, egalitatea în materie fiscală, desfiinţarea oricăror privilegii şiimpozit proporţional cu venitul. Cu scopul îndepărtării grecilor din Principate, în anul1817, el a trimis două memorii, unul adresat ministrului de externe al Rusiei, conteleCapodistria (de origine greacă), iar celălalt lui G. Stroganov, ambasadorul Rusiei laConstantinopol6. A avut însă şi unele propuneri retrograde, datorate spiritului epocii, şimai ales tendinţei marii boierimi de a-şi conserva averea: înmulţirea numărului zilelor declacă, permisiunea pentru moşieri de a stabili pe moşiile lor a unui număr oricât de marede clăcaşi7. Deşi a fost cu totul devotat ruşilor8 (cu mulţi avea o corespondenţă regulatădusă prin mijlocirea consulilor ruşi şi a altor agenţi), a avut să sufere din parte lorumilinţe şi chiar exil. Cu toate că le era folositor şi era susţinut de mulţi demnitari ruşi,aceştia nu l-au numit domnitor atunci când şi-a depus candidatura la tron. Este posibil caînalţii demnitari ruşi să fi avut cunoştinţă de faptul că Iordache căuta să se reasigure prinnegocieri, şi cu Austria. A fost un adversar politic9 atât pentru cumnatul său, Ioniţă SanduSturza vodă, cât şi pentru Mihail Sturza vodă. Pe lângă slujbele lui politice, a fost mereu şi directorul unor instituţii debinefacere. Om foarte cult pentru epoca sa, după cum mărturisesc contemporanii săi, ştiatrei limbi de circulaţie europeană: franceză, germană şi rusă. Avea o frumoasă bibliotecăla moşia sa, Stânca, unde îşi clădise ca la Iaşi, o casă în care a primit şi a dat serbăristrălucite. Spre sfârşitul vieţii a făcut parte din Obşteasca Adunare, iar în aprilie 1835 esteavansat la rangul de Mare Logofăt şi Preşedinte al Divanului Domnesc. Părerile celorcare l-au cunoscut sunt împărțite, unii socotindu-l ca un om de stat deosebit de destoinic,iar alții ca o personalitate neînsemnată. Cert este faptul că a jucat un mare rol și că știasă-și expună ideile politice clar. În acţiunea sa a fost ajutat şi de marea sa avereteritorială10 cât şi de veniturile din întreprinderi ce le lua chiar când era în slujba statului.S-a stins din viaţă în 1836.11

Bibliografie:

1. Nedeloiu, Paul Daniel, Aspecte din istoria localităţii Roznov (sec. XV-XXI), învolumul colectiv Identitate nemţeană, Editura Universitară, Bucureşti, 2012, p. 101-107.

6 Valeriu Şotropa, Proiectele de Constituţie, programele de reforme şi petiţiile de drepturi dinŢările Române în secolul al XVIII-lea şi în prima jumătate a secolului al XIX-lea, Bucureşti, EdituraAcademiei, 1976, p. 44.

7 Ibidem, p. 47.8 Hurmuzaki, XVII, p. 128, 149, 169, 175; Arhivele Basarabiei, V, p. 3-6, 12-14, 52, 54, 237; VI,

p. 3, 5, 8, 10, 115, 116, 136, 283, 323-327, 334, 335; VII, p. 111-116; Iorga, St. şi Doc, V, p. 2029 Fusese candidat la domnie contra lui M. Sturza10 Prin testamentul său din 12 februarie 1836 (Arh. I, Tr 1765,op. 2014, dos 25., fila 166) lăsă

fiului său Neculai 17/VII Paşcanii (Suceava), cumpărată la 25 Noiembrie 1814 pe preţ de 601.000 lei,Hodora (Hârlău), Ibăneşti, Vornicenii, Cristinineştii, Pustiul (Dorohoi)

11 Între 12 februarie 1836,când îşi face tratamentul (Arh. I, Tr 1765,op. 2014, dos. 25 , fila 166) şi3 mai 1836, când e arătat ca decedat (Hurmuzaki, XVII, p. 605)

VALORI CULTURALE ROZNOVENEREVISTA SIMPOZIONULUI JUDEȚEAN "GHEORGHE RUSET - ROZNOVANU"

EDIȚIA I, NR.1, 2013

83

SECȚIUNEA ISTORIA ȘI GEOGRAFIA ORIZONTULUI LOCAL COMUNICĂRI ELEVI

2. Idem, Satul Roznov între stăpânirea mănăstirească şi cea boierească, în„Magazin Istoric”, anul XLV, serie nouă, nr. 7 (532), iulie 2011, p. 47-49.

3. Prangati, Constantin, Dicţionarul oamenilor de seamă din judeţul Neamţ, PiatraNeamţ, Editura Crigarux, 1999. 4. Rosetti, Radu, Familia Rosetti, vol. I, Bucureşti, Editura Academia Română,1938.

5. Idem, Familia Rosetti, vol. II, Bucureşti, Editura Academia Română, 1940.6. Rosetti, Radu, Amintiri, II (Amintiri din copilărie), Bucureşti, Imprimeria

Fundaţiei Culturale „Principele Carol”, 1925.7. Idem, Familiile Buhuş şi Rosetti, Bucureşti, Editura Academia Română, 1906.8. Şotropa, Valeriu, Proiectele de Constituţie, programele de reforme şi petiţiile de

drepturi din Ţările Române în secolul al XVIII-lea şi în prima jumătate a secolului alXIX-lea, Bucureşti, Editura Academiei, 19769. Vasile, Alina-Camelia, File de istoria Roznovului, Piatra Neamţ, Editura Alfa, 2010.

Leon Leonard Bordea (clasa a XII- a C)Coordonator: Profesor dr. Paul Daniel Nedeloiu

Liceul Teoretic Roznov

VALORI CULTURALE ROZNOVENEREVISTA SIMPOZIONULUI JUDEȚEAN "GHEORGHE RUSET - ROZNOVANU"

EDIȚIA I, NR.1, 2013

84

SECȚIUNEA ISTORIA ȘI GEOGRAFIA ORIZONTULUI LOCAL COMUNICĂRI ELEVI

GHEORGHE RUSET - ROZNOVANU, BISERICA„SF. NICOLAE” ŞI MITURILE LOCALE

Este de o deosebită importanţă ca fiecare locuitor al oricărui ţinut să-şi cunoascăoriginile şi mai ales cu îi datorează existenţa sa în acel spaţiu. Este de datoria noastră ca şiroznoveni să conştientizăm aceste aspecte, să promovăm şi să perpetuăm istoria locală.Istoria oraşului Roznov este determinată de faptul ca o importantă personalitate a trăit aiciîn preajma secolului al XIX-lea şi anume Gheorghe Ruset-Roznovanu. Acesta s-a născutla 1 martie 1834, părinţii săi fiind Alecu Ruset-Roznovanu şi Ruxandra Callimachi.Alecu Ruset-Roznovanu făcea parte din ramura moldoveană a familiei Rosseti. Părinţiisăi au moştenit moşia din Roznov, Palatul Callimachi şi Palatul Ruset-Roznovanu.

Gheorghe Ruset-Roznovanu s-a căsătorit în anul 1862 cu AlexandrinaCâmpineanu, fiica boierului Ioan Câmpineanu, mare logofăt al Dreptăţii din Valahia.1

Studiile le-a făcut în Austria şi Rusia, în cele din urmă absolvind şcoala de cavalerie dinSankt-Petersburg. În preajma Unirii Principatelor Române s-a întors în Moldova, unde aintrat în miliţie şi a primit gradul de colonel. A fost numit ulterior comandant alregimentului de jandarmi. S-a înţeles bine cu Alexandru Ioan Cuza, care l-a numit în anul1860 comandant al Regimentului 4 Infanterie de Linie. La 16 noiembrie 1862 a fost mutatla Regimentul 1 Lăncieri, tot în funcţia de comandant de regiment, servind în aceastăunitate militară până în anul 18632. În anul 1866 a fost ales deputat în ParlamentulRomâniei, din partea conservatorilor. A deţinut această funcţie până în anul 1870. În anul1871 a fost ales senator. La 3 noiembrie 1871 a fost ales preşedinte al Consiliuluijudeţean Neamţ, iar puţin mai târziu a fost numit prefect al aceluiaşi judeţ, funcţie pe carea păstrat-o până în anul 1876. Pe timpul cât a fost prefect în judeţul Neamţ a reuşit săconstruiască cea mai bună reţea de drumuri de la acea vreme din ţară.

În timpul Războiului pentru Independenţă (1877-1878) a comandat Brigada 4Călăraşi în sectorul de front cuprins între Griviţa şi Vidin. Datorită prieteniei coloneluluiGheorghe Ruset-Roznovanu cu familia ţarului, când s-a hotărât participarea PrincipatelorRomâne la războiul din 1877, statul major român a decis să nu-l cheme. Existau temeri căRuset-Roznovanu ar fi putut preda armata rusilor. Aprigul moldovean şi-a făcut atuncipropria oaste, cu peste 2.000 de recruţi adunaţi din satele dimprejur, şi a pornit spre loculunde se purta războiul. Se zice că atunci Carol I ar fi spus: "Lăsa-ţi-l să lupte, dacă pierde,e ruşinea ruşilor, iar dacă învinge, e victoria noastră!". Retras din armată, acesta adesfăşurat o importantă activitate politică în sânul Partidului Conservator. ColonelulRoznovanu a fost un filantrop, finanţând construirea primei şcoli din comună, a spitalului,precum şi a Bisericii „Sfântul Nicolae”, construită în stil slavon-bizantin de cătreinginerul Ioan Bacalu, după planurile arhitectului rus Nicolai Vladimirovici Sultanov,cunoscut pentru realizarea monumentului ţarului Alexandru al II-lea de la Kremlin.

1 Victor Gervescu, Biserica Roznovanu – monografie cu un apendice şi schiţa neamului Ruseteştilor,Piatra Neamţ, Tiparul Institutului Gheorghiu, 1915, p.4

2 Paul Daniel Nedeloiu, Colonelul Gheorghe Ruset-Roznovanu, articol în "Magazin Istoric", AnulXLVI, serie nouă, nr. 5 (542), mai 2012, p. 81-83.

VALORI CULTURALE ROZNOVENEREVISTA SIMPOZIONULUI JUDEȚEAN "GHEORGHE RUSET - ROZNOVANU"

EDIȚIA I, NR.1, 2013

85

SECȚIUNEA ISTORIA ȘI GEOGRAFIA ORIZONTULUI LOCAL COMUNICĂRI ELEVI

Oraşul Roznov are o istorie aparte datorită acestei biserici ctitorite de Ruset-Roznovanu. Biserica a fost construită între anii 1884-1892, pe locul unei vechi ctitorii din1759. Edificiul atrage atenţia atât prin proporţiile sale monumentale, cât şi prin arhitecturasa neobişnuită ce nu are nimic în comun cu lăcaşurile de cult specific moldoveneşti,fiindcă pare decupat dintr-un peisaj al nesfârşitelor întinderi ruseşti. Biserica SfântulNicolae din Roznov este zidită în formă de cruce, cu toate braţele egale. Acoperişulbisericii este încununat cu o turlă specific rusească, in formă de ceapă. La subsolulbisericii se află amenajată o criptă funerară, aici fiind îngropaţi membrii familiei ctitorului- Roznovanu. Pe faţadă, biserica are o clopotniţă deschisă, încorporată în zidul principalal acesteia. În clopotniţă se află aşezate zece clopote, dintre care şapte mai mici, iar unulfoarte mare. Clopotele compun o melodie unică, comandată de colonelul Roznovanu,aceasta fiind o combinaţie între linii melodice greceşti şi ruseşti.

Intrarea in biserică se face intr-un mod solemn, scările de piatră fiind deosebit deelegante. Din pridvorul bisericii se intră direct in naosul spaţios. Catapeteasma bisericiieste şi ea unică, aceasta fiind lucrată la Moscova, din bronz aurit, între anii 1890-1892.Pictura în frescă a interiorului a fost lucrată între anii 1913-1915, de Costin Petrescu.Deosebit de autentic sunt lucrate si tablourile votive ale ctitorilor, în care sunt înfăţişaţicolonelul Roznovanu, soţia lui, Alexandrina Ruset-Roznovanu şi fiul lor.

Pe un iconostas din dreapta naosului se află două icoane dăruite lui Roznovanu demarele duce Pavel Alexandrocivi şi de ţarul Nicolae al II-lea. O altă icoană, îmbrăcată înargint, a fost donată de Leon Urusov, ambasador al Rusiei în mai multe ţări europene, iarprintre cărţile de cult din patrimoniul bisericii se află şi o Evanghelie din 1644, scrisă înslavonă. Amintim şi un sfânt epitaf cu fir de aur şi argint, cusut şi donat în urmă cu 115ani de verişoara ctitorului, Glafira. La demisolul bisericii, unde ctitorul a construit criptăpentru neamul Ruset Roznoveanu, scriind deasupra intrării în cavou cu litere slavone„Neamul Ruset Roznovanu“, parohia a amenajat în anul 2002 muzeul „Gheorghe RusetRoznovanu“, care adăposteşte cele mai frumoase obiecte vechi care până acum au fostpăstrate în biserică. Muzeul păstrează epoleţii, lancea, toiagul de majordom ale luiRoznovanu, banderolele lui Roznovanu şi alte decoraţii din război, pe lângă cele 11medalii – două din aur şi nouă de argint, pe care le-a primit în urma participării sale larăzboi – care au fost recuperate de la Banca Naţională – veşminte vechi de 100 de ani, înculori naturale, două icoane mari, a Maicii Domnului şi a Mântuitorului, din biserica ce aars în 1944. Pe lângă acestea, muzeul mai păstrează două tablouri în mărime naturală alecelor doi ctitori, Gheorghe şi Alexandrina Roznovanu, refăcute în 1986 după tablourivechi de un pictor din Roznov. La demisolul bisericii se află şi mormintele străbunilor şistrămoşilor lui Roznovanu, Iordache, Neculai Ruset Roznovanu, cu fiii lor, cu cei care aufăcut parte din familia Roznovanu, busturile în marmură ale ctitorilor, o coroană mortuarăde la înmormântarea lui Roznovanu, apoi semnătura lui Roznovanu pe o SfântăEvanghelie în ziua morţii fiului său şi un sfânt epitaf adus de la Moscova, acum 111 ani.

Slujba de sfinţire a bisericii a avut loc în ziua de 14 iunie 1915 fiind oficiată de ÎnaltPrea Sfinţitul dr.Pimen Georgescu, Mitropolit al Moldovei şi Sucevei.

VALORI CULTURALE ROZNOVENEREVISTA SIMPOZIONULUI JUDEȚEAN "GHEORGHE RUSET - ROZNOVANU"

EDIȚIA I, NR.1, 2013

86

SECȚIUNEA ISTORIA ȘI GEOGRAFIA ORIZONTULUI LOCAL COMUNICĂRI ELEVI

Ctitorul dăruia prin testament o sumă anuală de 20.500 lei, bani pentru platapersonalului clerical şi administrativ precum şi pentru întreţinerea clădirii si a parcului dinjur. Banii erau împărţiţi astfel: 800 lei, pentru studiile la seminarul din Iaşi sau la unseminar din Rusia a unui tânăr care termină cu succes clasele primare şi doreşte să devinăpreot; 1.300 lei, se va da anual seminaristului care ar fi terminat deplin şi cu succescursurile seminarului din Iaşi sau unui seminar din Rusia pentru a urma ca intern studiileteologice în vre-o una din Academiile spirituale din Rusia: Kiev, Moscova (Lavra TroiţaSergievski), St. Petesburg (Lavra St. Alexandru Newski) sau Kazan; 2.400 lei, plataanuală pentru un preot; 1.500 lei, plata anuală pentru un diacon; 1.330 lei aur, cheltuialaanuală trebuitoare pentru slujba sfintei liturghii şi alte slujbe dumnezeieşti, conformregulilor religiei ortodoxe pravoslavnice, precum lumânări de ceară albă adevărată,deprima calitate, untdelemn bun, tămâie, vin, litie, prescuri, colive şi toate cele trebuitoare şicerute de sfânta religie ortodoxă; 70 lei, pentru candela de la cavou; 200 lei cheltuialăanuală la două hramuri ale sfintei biserici din Roznov, sfântul Neculai şi sfântulAlexandru (6 decembrie şi 30 august); 600leicumpărarea, reînnoirea anuală şi întreţinereaveşmintelor preoţeşti, diaconeşti şi a cântăreţilor de la corul vocal; 60 lei cumpărarea,reînnoirea anuală şi întreţinerea în bună stare a cărţilor bisericeşti; 500 lei pentru micilereparaţii anuale trebuitoare bisericii în cursul fiecărui an; 1.500 lei pentru a se capitalizaspre formarea unui fond pentru reparaţiile trebuitoare bisericii, reconstruirea în viitordupă timpuri şi pentru facerea apărătorilor trebuitoare în contra dărâmării malului râuluiBistriţa, în dreptul bisericii din Roznov; 500 lei pentru încălzirea iarna în fiecare zi abisericii şi a casei păzitorului bisericii; 900 lei plata anuală a unui psalt; 175 lei pe lună aunui profesor de muzică vocală religioasă, care va da zilnic lecţie de muzică vocalăreligioasă la şcolile de pe moşia Roznov şi care va conduce şi dirija corul vocal de muzicăreligioasă la toate slujbele ce se vor face în biserica din Roznov; 2.700 lei pentru diurna şiplata a cinci cântăreţi, care vor forma, cu profesorul şi cu psaltul, corul de muzică vocalăbisericească; 140 lei plata anuală a unei priscorniţe pentru facerea litiilor şi a prescurilortrebuitoare la slujbele bisericii; 1.200 lei plata anuală a unui grădinar; 200 lei pentrucumpărarea de seminţe de flori, copaci roditori, trandafiri, plante de ornamentaţie şiunelte trebuitoare pentru întreţinerea perfectă a grădinii bisericii; 600 lei plata anuală aunui servitor; 200 lei pentru cheltuielile neprevăzute ale bisericii; 700 lei pentru a daajutor la tinerii studenţi întorşi de la Academiile spirituale din Rusia; 1.000 lei ladispoziţia Reprezentantului MS Împăratul tuturor Ruşilor în ţară pentru cheltuieli detransport ale delegaţilor săi şi alte cheltuieli în interesul bisericii din Roznov3.

Fiind cel mai important punct turistic, religios, cultural şi istoric al Roznovului, înjurul bisericii gravitează diferite mituri şi ipoteze etimologice. Fiecare localitate sau ţinutîşi are propria istorie aflată la graniţa dintre mit şi adevăr. Îmi place să cred că şi locul încare trăiesc, Roznovul, să aibă această istorie învăluită in mister, ce nu se va aflaniciodată, doar se va simţi. Simt că Roznovul are ceva aparte, mereu am simţit şi asta măface mândră că trăiesc aici. Am auzit multe ipoteze legate de Roznov. Se spune că încurtea bisericii şi în actualul spaţiu al cimitirului, Roznovanu ar fi avut o grădină detrandafiri, adică roze, de aici şi numele de Roznov. O alta ipoteză este analogia cu

3 Vasile Apostolescu, Testamentul lui Gheorghe Ruset Roznovanu, 1968.

VALORI CULTURALE ROZNOVENEREVISTA SIMPOZIONULUI JUDEȚEAN "GHEORGHE RUSET - ROZNOVANU"

EDIȚIA I, NR.1, 2013

87

SECȚIUNEA ISTORIA ȘI GEOGRAFIA ORIZONTULUI LOCAL COMUNICĂRI ELEVI

localitatea Râşnov de lângă Braşov, prin care s-ar putea susţine că numele de Roznov areaceeaşi semnificaţie4. Primii colonişti ai Râşnovului provin de pe malul stâng al Rinului,din „Rosenau”, astfel denumirea germană „Rosenau” (Valea Trandafirilor), poate fi oamintire a originii primilor colonişti. George Giulea, lingvist şi etnolog, afirma că aceastădenumire provine din slavă şi traducerea este „satul” sau „valea morii”5.

Astfel, este foarte posibil ca în acest ţinut să fi existat numeroase mori şi de aiciactualul oraş să poarte numele de Roznov. Deşi anumite mărturii documentare atestăetimologia Roznovului, pot afirma cu mândrie că am sesizat o oarecare tradiţie orală;oamenii locului, în special cei mai în vârstă, cunosc aceste mituri şi ipoteze locale. O altaipoteză susţine ideea că actualul oraş a fost întemeiat de cei care au construit CetateaNeamţului. După terminarea lucrului, unii s-au stabilit aici,făcându-şi case mari, cu livezişi grădini cu flori, în special trandafiri, „Rosenhoff”, de unde vine şi denumirea deRoznov, care ar fi o etimologie populară, prin deformarea cuvântului german.

De asemenea, se mai spune că, prin secolul al XV-lea, în drumul lor spre Bacău,negustorii nemţi care îşi făcuseră un depozit de mărfuri lângă oraşul Piatra Neamţ,poposeau intr-un loc de o frumuseţe magnifică, pentru a admira trandafirii de aici. Ei aunumit locul "rosen hoff", adică "grădini cu trandafiri". Ulterior, numirea acestui loc ar fiînceput a fi pronunţată "Roznou", iar in cele din urmă "Roznov".

În concluzie, indiferent de toate aceste mituri şi ipoteze, singurul lucru de care artrebui să fim siguri este că Roznovului îi trebuiesc potenţate toate aceste resurse încărcatede istorie şi că noi, în special cei ce locuim aici, ar trebui să fim mândri de cele realizatede colonelul Roznovanu şi de această bogată moştenire istorică, religioasă şi culturalăconcentrată în inima acestui oraş atât de mic.Bibliografie:

1. Apostolescu, V., Testamentul lui Gheorghe Ruset Roznovanu, 1968.2. Gervescu, Victor, Biserica Roznovanu – monografie cu un apendice şi schiţaneamului Ruseteştilor, Piatra Neamţ, Tiparul Institutului Gheorghiu, 1915.3. Giuglea, George, Cuvinte româneşti şi romanice. Studii de istoria limbii,etimologie, toponimie, Bucureşti, 1983.4. Nedeloiu, Paul Daniel, Colonelul Gheorghe Ruset-Roznovanu, articol publicat în"Magazin Istoric", Anul XLVI, serie nouă, nr. 5 (542), mai 2012, p. 81-83.5. Vasile, Iulian-Mihail, Roznovul în mărturii documentare, Piatra Neamţ, EdituraAlfa, 2011.

Surse on-line: 1. http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Gheorghe_Ruset-Roznovanu

Raluca Ilie (clasa a XII- a C)Coordonator: Profesor dr. Paul Daniel Nedeloiu

Liceul Teoretic Roznov

4 Iulian Mihail-Vasile, Roznovul în mărturii documentare, Piatra Neamț, Editura Alfa, 2011, p.14.5 George Giuglea, Cuvinte româneşti şi romanice. Studii de istoria limbii, etimologie, toponimie,

Bucureşti, 1983, p. 117.

VALORI CULTURALE ROZNOVENEREVISTA SIMPOZIONULUI JUDEȚEAN "GHEORGHE RUSET - ROZNOVANU"

EDIȚIA I, NR.1, 2013

88

SECȚIUNEA ISTORIA ȘI GEOGRAFIA ORIZONTULUI LOCAL COMUNICĂRI ELEVI

ROZNOVUL ŞI RUSETEŞTII. CÂTEVA DATE ISTORICE

Pasionată fiind de istorie, am descoperit că realizarea acestui proiect nu va facedecât sa-mi îmbunătăţească cunoştinţele şi, de ce nu, să fie o mică „provocare” pentrumine. Un motiv în plus a fost acela că îmi doream foarte mult să aflu cât mai multeinformaţii despre locul unde s-au născut bunicii mei, despre cum au copilărit ei, cum erauvremurile în acea perioadă, deoarece ambii îmi povesteau tot felul de lucruri şi obiceiuricare încă se mai păstrau, astfel că mi-au trezit interesul tot mai mult. Când eram la ovârstă mai fragedă era o bucurie pentru mine să merg la Biserica Sf. Nicolae. Pur şisimplu, rămâneam fascinată de arhitectura bisericii şi de sunetul pe care îl scoteau acelecâteva clopote, care se auzeau chiar până în satul meu natal. Acestea fiind spuse, considercă întotdeauna am avut o legătură mai „specială”cu acest oraş, iar simpozionul „GheorgheRuset-Roznovanu” nu a făcut decât să-mi ofere un imbold în ceea ce vroiam să aflu încăde mult timp, dar nu am avut niciodată iniţiativa .

Căutând informaţii despre istoria Roznovului am aflat că în documentelemoldoveneşti toponimul “Roznov” apare pentru prima dată în a doua jumătate a secoluluial XVI-lea. Nu cunoaştem de unde se trage acest nume. Până în prezent s-au emis maimulte ipoteze pe care le vom menţiona mai jos. Una dintre ele, la care aderăm şi noi,acceptată şi susţinută de o parte din cercetători, este aceea ca Roznovul este unantroponim în genitiv slav cu sufixul “-ov”. Localitatea Roznov are un nume dat deromani în Evul Mediu pornind, probabil, de la o persoană numită “Roznov”.

În decursul timpului Roznovul nu a fost pe una din principalele căi decomunicaţie ale ţării. Aşezarea sa geografică i-a permis să fie destul de departe deincursiunile turcesti, tătăreşti sau cazace şi, mai apoi, de cele rusesti, ferindu-l astfelde pustiirile războaielor. În acest fel, populaţia a avut parte de o relativă linişte1 şi a pututpăstra agoniseala strânsă cu trudă.

Prima atestare documentară a satului Roznov este din 18 aprilie 15762. În aceazi, Petru Şchiopul, în prezenţa marilor boieri din Divanul Domnesc, întărea MănăstiriiBistriţa “ocinele şi dedinele” ei drepte, printre care şi satul Roznov. Prima dată fusesedăruit de Alexandru cel Bun, ctitorul mănăstirii, întărit fiind apoi de Ştefan cel Mare şiPetru Rareş.

Două decenii mai târziu, Radu Mihnea, domnul Moldovei, reconfirma MănăstiriiBistriţa satul Roznov, pe Bistriţa, în ţinutul Neamţ. După cum ne spune actul, hotarulacestui sat l-a dat întâi ctitorul sfintei mănăstiri, Alixandru voievod cel prea Bun, şi apoil-a reîntărit Ştefan voievod cel Bătrân şi de toţi domnii vechi, până la Ştefan Tomşavoievod3.

1 Între momentele de cumpănă pe care le-au trăit locuitorii Roznovului sunt şi cele prilejuite detrecerea unei coloane a oştirilor lui Mihai Viteazul când a intrat în Moldova în anul 1600 – v. SilviuVacaru, Diecii Tarii Moldovei in prima jumatate a secolului al XII-lea, Iaşi , 2006 , p. 231.

2 DIR, A. Moldova , Veacul XVI, vol III, p. 272-273, doc. 87.3 Actul este din 23 august 1616 (DIR, A.Moldova , veacul XVII, vol. IV, p. 29-30, nr. 43).

VALORI CULTURALE ROZNOVENEREVISTA SIMPOZIONULUI JUDEȚEAN "GHEORGHE RUSET - ROZNOVANU"

EDIȚIA I, NR.1, 2013

89

SECȚIUNEA ISTORIA ȘI GEOGRAFIA ORIZONTULUI LOCAL COMUNICĂRI ELEVI

Nepăstrându-se actul de la Alexandru cel Bun, putem bănui doar că Roznovul afăcut parte, de la început, dintre satele dăruite Manastirii Bistrita4. Secolul al XVII-leaeste cel mai zbuciumat din toată istoria existentei Roznovului . Moşia a trecut “din mânăîn mână”, după expresia timpului, adică a avut mai multi proprietari. La jumătateasecolului al XVIII-lea satul ajunge la fiul lui Andrei Rosetti, Nicolae Rosetti, probabil cazestre de nuntă. Nicolae se va stabili definitiv la Roznov, unde va construi acareturi marişi frumoase, precum şi prima biserică de piatră5 . A fost căsătorit cu SmarandaHrisoscoleu6, cu care a avut nu mai putin de nouă copii, crescuţi mult timp la curtea de laRoznov . A fost atât de legat de Roznov încât de acum înainte el şi urmaşii săi îşi voradăuga şi cognomenul “Roznovanu“. Nu avem nicio descriere a curţii din aceastăperioadă. Mai multe ştim despre interioarele conacului Roznovanu. Mobilierul era alcătuitdin “mese şi scaune făcute în localitate, din lemn de ţară şi din paturi din scânduri debrad”7. Existau în unele case boiereşti bogate şi servicii din porţelan, dar erau privite calucruri de mare lux şi se întrebuinţau doar la ocazii deosebite.

Un alt moştenitor al Roznovului, Alexandru Ruset Roznovanu, s-a născut la 30noiembrie 17988, dar nu s-a preocupat de această moşie. A locuit mai mult la Iaşi, unde adefăşurat o intensă activitate politică, dar şi cheltuind sume exorbitante de bani pe luxfiind, în acelaşi timp, şi un om foarte generos. Moare în anul 1853, când moşia trece înposesia fiului acestuia, Gheorghe Ruset Roznovanu. De acum înainte Roznovul va fimult mai bine administrat, către sfârsitul secolului XIX colonelul Roznovanu rezidândmai mult la casele lui din Roznov. Gheorghe Ruset Roznovanu a fost şi un mare ctitor,rămânând definitiv în istorie şi pe această cale.

În continuare, voi face o scurtă referire la biografia colonelului Gheorghe Ruset-Roznovanu. Acesta făcut parte din ramura moldoveană a familiei Rosetti9 , care aveaorigini la Constantinopole. Unii dintre cei mai îndepărtaţi strămoşi ai săi a fost LascarisRosetti, în secolul al XVI-lea, iar coborâtor din acesta a fost Antonie Ruset, voievod alMoldovei între anii 1675-1678. Părintii lui Gheorghe Ruset-Roznovanu au fost AlecuRuset-Roznovanu si Ruxandra (născută Calimachi).

Gheorghe Ruset-Roznovanu s-a căsătorit în anul 1862 cu AlexandrinaCâmpineanu (d.1907), fiica boierului muntean Ioan Câmpineanu, cunoscut autor deproiecte politice. Din această căsătorie a rezultat un fiu, Alexandru (1863-1883), singurulmoştenitor direct.

4 Construită de Alexandru cel Bun înainte de anul 1407 - v. Vasile Drăgut, Dicţionar enciclopedicde artă medievală românească, Bucureşti , 1976, p. 56.

5 Pisania acestui sfânt lăcaş, care se află astăzi în altarul bisericii noi, ne spune următoarele: “Aceastăsfântă biserică care este hramul Sfântului Marele Ierarhu Nicolae au zidit-o din temelie, cu toată cheltuialaşi osteneala, dumisale Nicolae Ruset paharnicul şi jupânesa sa Zmarandi. Anul 7268 <1759>oct(ombrie)10”.

6 Radu Rosetti, Familia Rosetti, volumul I, p. 74; moare în anul 1789, în urma unei lungi suferinţe;v. şi Arhivele Nationale Iaşi , Documente , 728/36.

7 Radu Rosetti , Familia Rosetti, volumul I , p. 74.8 Ibidem, p.124 .9 Paul Daniel Nedeloiu, Colonelul Gheorghe Ruset-Roznovanu, în "Magazin Istoric", Anul XLVI,

serie nouă, nr. 5 (542), mai 2012, p. 81-83.

VALORI CULTURALE ROZNOVENEREVISTA SIMPOZIONULUI JUDEȚEAN "GHEORGHE RUSET - ROZNOVANU"

EDIȚIA I, NR.1, 2013

90

SECȚIUNEA ISTORIA ȘI GEOGRAFIA ORIZONTULUI LOCAL COMUNICĂRI ELEVI

Retras din armată la terminarea războiului de Independenţă (1877-1878), adesfăşurat o importantă activitate politică din partea Partidului Conservator (1880-1918).A reprezentat partidul ca deputat, fiind pentru un timp preşedinte al Camerei Deputaţilor,ulterior senator, începând cu anul 1871. În acelaşi an a fost ales preşedinte al ConsiliuluiJudeţean Neamţ si ulterior a fost numit prefect al judeţului Neamţ, funcţie în care acontribuit la dezvoltarea reţelei de drumuri a judeţului. Gheorghe Ruset-Roznovanu afăcut studii în străinătate, întâi în Austria şi apoi în Imperiul Rus, unde a absolvit şcoalade cavalerie din Sankt-Petersburg, capitala de atunci a Rusiei. După terminarea studiilormilitare şi-a început cariera militară activând în Regimentul de Gardă Călare din gardaImperială rusă. Avansat la gradul de colonel, a luptat în Războiul de Independenţă alRomâniei, având comanda Brigazii 4 Călăraşi, ce a acţionat în sectorul de front cuprinsîntre Griviţa, Plevna şi Vidin .

Gheorghe Ruset-Roznovanu a murit la data de 2 octombrie 1904 şi a fostînmormântat în biserica ctitorită de el la Roznov. După moartea soţiei sale, în anul 1907,aceasta a fost înmormântată alături de el. Prin testamentul pe care l-a scris în anul 1898,aflat în prezent în Arhivele din Iaşi, colonelul Gheorghe Ruset-Roznovanu a lăsat întreagasa avere, în valoare de 1.700.00 lei, şi moşiile de la Roznov şi Ivăneşti, bisericii pe care octitorise şi spitalului din Roznov, de asemenea, ctitoria sa. Testamentul a fost însă atacatde rude după moartea acestuia, iar în anul 1908 acestea au obţinut anularea actului. Înacelaşi an, câştigătorii procesului au vândut moşia din Roznov lui H.D. Economus. Cugreu a reuşit Spiru Haret, prin intervenţia ministerului Cultelor şi Instrucţiunii Publice, săsalveze suma de 250.000 lei din averea donată de colonel, pentru a fi utilizată ca fond deîntreţinere a bisericii ctitorite de acesta . În urma lui a mai rămas castelul pe care l-adeţinut la Roznov, construit la începutul secolului al XIX-lea. Gheorghe Ruset -Roznovanu a fost un mare filantrop, finanţând construirea şi funcţionarea la Roznov aprimei şcoli din comună (1865), precum şi a Bisericii Sfântul Ierarh Nicolae (1884/1892).A mai contribuit, de asemenea, la înfiinţarea spitalului din localitate (1892), la construireaclădirii primăriei şi la realizarea căii ferate Bacău-Piatra Neamţ şi a gării din Roznov .

Între aceste ctitorii ale sale însă, la loc de cinste, se află biserica „Sfântul IerarhNicolae”, cunoscută şi ca „Biserica Roznovanu”, un lăcaş de cult ortodox. Este situată înparcul din centrul localităţii Roznov, fiind zidită într-un stil arhitectural slavo-bizantin. Afost construită pe locul alteia mai vechi, deteriorată de un mare cutremur, la începutulveacului al XIX-lea. În anul 1844 a ars complet, iar zidurile au fost demolate. IordacheRuset Roznovanu, mare logofăt al Moldovei, precum şi Alexandru. Ruset Roznovanu,mare hatman al Moldovei, au voit să rezidească biserica, începând amândoi să adunematerial, dar evenimentele care au urmat în prima jumătate a secolului al XIX-lea nu i-aulăsat să îşi ducă la îndeplinire marea lor dorinţă. Abia Gheorghe Ruset Roznovanu şisoţia sa, Alexandrina I. Câmpineanu, au împlinit această dorinţă, în urma unei făgăduinţece-au făcut-o ambii soţi în timpul bolii singurului lor copil, Alexandru, pe care l-aupierdut la 25 aprilie 1883, în vârstă de numai 20 de ani, după cum ne spune monografiabisericii, întocmită de părintele Victor Gervescu, cu un secol în urmă.

VALORI CULTURALE ROZNOVENEREVISTA SIMPOZIONULUI JUDEȚEAN "GHEORGHE RUSET - ROZNOVANU"

EDIȚIA I, NR.1, 2013

91

SECȚIUNEA ISTORIA ȘI GEOGRAFIA ORIZONTULUI LOCAL COMUNICĂRI ELEVI

Planurile bisericii din Roznov au fost făcute de arhitectul Neculai VladimiroviciSultanof , director al Institutului de ingineri „Împăratul Neculai din Petrograd”. Zidireabisericii si aplicarea planurilor la faţa locului au fost executate de inginerul IoanBaculea. Date fiind relaţiile politice şi matrimoniale ale ctitorului, biserica a primitimportante donaţii în obiecte de cult, multe dintre ele de o incontestabilă valoare artistică.Pe un iconostas din dreapta naosului se află două icoane dăruite lui Roznovanu de mareleduce Pavel Alexandrovici şi de ţarul Nicolae al II-lea. La demisolul bisericii se află şimormintele strămoşilor lui Roznovanu: Iordache, Neculai Ruset-Roznovanu, cu fiiilor, cu cei care au făcut parte din familia Roznovanu. „Avem busturile în marmură alectitorilor, avem o coroană mortuară de la înmormântarea lui Roznovanu, apoi semnăturalui Roznovanu pe o sfântă Evanghelie, dată în ziua morţii fiului său, şi un sfânt epitafadus de la Moscova”, ne povesteşte părintele Ţoc ori de câte ori are ocazia.

** *

Odată cu realizarea acestui mic proiect, am descoperit multe lucruri interesantecare sunt sigura că mă vor ajuta pe parcurs. Dacă iniţial aveam doar o mică curiozitatelegată de satul în care au crescut bunicii mei, încetul cu încetul dorinţa a crescut şi astfelam aflat multe informaţii legate şi de alte rude ale familiei mele, odată cu descoperirea,pas cu pas, a istoricului localităţii. Mi-a făcut o reală plăcere să-mi cercetez şi arborelegenealogic. Până acum, deşi învăţ la Liceul Teoretic Roznov, totul se rezuma la a merge laşcoala şi la a-mi îndeplini obligaţiile şcolare. Acum, „descoperind” toate acesteinformaţii, pot să spun că voi fi mult mai atentă la unele detalii, voi vizita şi eu muzeuldin incinta bisericii, deoarece până acum nu am reuşit, voi privi cu o mai mare atenţiespeciile rare de arbori din parcul dendrologic şi, cine ştie, poate că într-o zi voi ajuta şieu la dezvoltarea oraşului Roznov, într-un anume fel.

Bibliografie:

1. Drăguţ, Vasile, Dicţionar enciclopedic de artă medievală românească,Bucureşti, 1976. 2. Nedeloiu, Paul Daniel, Colonelul Gheorghe Ruset-Roznovanu, în "MagazinIstoric", Anul XLVI, serie nouă, nr. 5 (542), mai 2012, p. 81-83. 3. Vacaru, Silviu, Diecii Tarii Moldovei in prima jumătate a secolului al XVII-lea , Iaşi, 2006. 4. Vasile, Iulian-Mihail, Roznovul in marturii documentare (pana la jumatateaveacului al XIX-lea), Piatra Neamţ, Editura Alfa, 2011. 5. Rosetti, Radu, Familia Rosetti, volumele I-II, Bucureşti, Editura AcademieiRomâne, 1938 (vol. I), 1940 (vol. II).

Elena Lungu (clasa a XI- a C)Coordonator: Profesor dr. Paul Daniel Nedeloiu

Liceul Teoretic Roznov

VALORI CULTURALE ROZNOVENEREVISTA SIMPOZIONULUI JUDEȚEAN "GHEORGHE RUSET - ROZNOVANU"

EDIȚIA I, NR.1, 2013

92

SECȚIUNEA ISTORIA ȘI GEOGRAFIA ORIZONTULUI LOCAL COMUNICĂRI ELEVI

MONUMENTE ISTORICE ÎN ORAȘUL ROZNOV

Roznov este un oraș din județul Neamț, Moldova, România. A fost ridicat la rangde oraș în anul 2003. Are în componența sa satele Chintinici și Slobozia. Devenit oraș pedata de 22 octombrie 2003 și, având o populație de 9315 locuitori (la 01.01.2007),Roznovul este situat în depresiunea Cracău – Bistrița, la confluența celor două râuri.Numele pare a veni de la renumele de Rosenhof (locul cu trandafiri), preluat de lalocalnici – în varianta Roznov, mai exact, de la negustorii nemți ce treceau pe aici.

Ca așezare, pare să fi fost amintită pentru prima dată într-un act din timpul luiAlexandru cel Bun, datat la 8 aprilie 1419, unde apare o mențiune la o așezare situată în"Câmpul lui Dragoș", însă numele satului Roznov este menționat pentru prima oară într-un document din 18 aprilie 1576, prin care Petru Șchiopul întărește Mănăstirii Bistrițadreptul de stăpânire a mai multor sate, dintre care și Roznovul.

La sfârșitul secolului al XVI-lea, două documente amintesc despre o siliște numităSeucăuți, pe Cracău, ceea ce înseamnă că vechea vatră de sat se desființase, pe locul ei(sau în imediata apropiere) ridicându-se o altă așezare care, de peste 120 de ani, eramenționată în documente sub numele de Roznov. Unul din cele două documente a fostredactat în 17 august 1600, la Alba Iulia, de către Mihai Viteazul. Ceva mai târziu – 20iulie 1609, un alt act confirmă prezența în 1600 a oștilor lui Mihai Viteazul la Roznov.

Între secolele XVII – XIX Roznovul apare menționat în foarte multe documente.Numele localității Roznov apare însă pentru prima dată într-un material cartografic, subdenumirea de Roznou, pe "Harta Principatului Moldovei" întocmită de Dimitrie Cantemirîntre anii 1715 – 1716 și tipărită în 1737 în Olanda. Abia pe harta lui Bowe "Carte deMoldavie", tipărită la Amsterdam între 1769 – 1772, apare sub transcrierea de Roznov.

În a doua jumătate a secolului al XVII-lea, Roznovul intră în stăpânirea familieiRuset, care își adaugă numele "Roznovanu", de la denumirea satului și a moșiei.

Ultimul dintre proprietarii familiei Roznovanu a fost colonelul Ruset, om politic șifost prefect al județului Neamț la sfârșitul secolului al XIX-lea. Acesta ridică între anii1890 – 1892 o biserică în stil slavon – bizantin, monument impresionant ca stilarhitectonic și care se păstrează și astăzi.

Primul care are mare grijă de acareturile de Roznov și care își va lua și numele dela această localitate este Nicolae Rosetti Roznovanu (1725 – 1806). El reface curteaboierească și, împreună cu soția sa Smaranda, născută Hrisoscoleo, ridică o biserică dezid ca loc de închinare pentru familia sa și, probabil, pentru cei care munceau pe moșie.În clipele de odihnă veneau adesea aici, cei 7 muzicanți (5 scripcari și 2 cobzari) făcânddin șederea de la Roznov o adevărată plăcere.

După moartea sa, timp de aproape opt decenii, copiii, nepoții și strănepoții săi nuvor mai avea aceeași grijă față de acareturile de la Roznov, acestea fiind date cu embaticla diferiți arendași, care s-au străduit mai mult să facă avere decât să se ocupe derenovarea curții sau a bisericii.

Abia după retragerea colonelului Gheorghe Rosetti Roznovanu din armată șistabilirea lui la Roznov, moșia își va regăsi splendoarea de odinioară. Clădirea curțiloreste renovată, biserica veche distrusă de un cutremur va fi înlocuită cu o alta de o măreție

VALORI CULTURALE ROZNOVENEREVISTA SIMPOZIONULUI JUDEȚEAN "GHEORGHE RUSET - ROZNOVANU"

EDIȚIA I, NR.1, 2013

93

SECȚIUNEA ISTORIA ȘI GEOGRAFIA ORIZONTULUI LOCAL COMUNICĂRI ELEVI

deosebită. Colonelul Gheorghe Rosetti va fi ultimul descendent al ilustrei familiei care vamai investi în Roznov.

În continuare vă voi prezenta câteva date succinte despre Biserica "Sf. Nicolae" șiMuzeul "Gheorghe Ruset Roznovanu".

Ca să înțelegem valoarea unui monument de artă trebuie să privim în trecutul lui,să-i știm istoria, ctitorii, epoca în care a fost construită. Când vorbim de Biserica "Sf.Nicolae" din Roznov trebuie să nu uităm că de peste 250 de ani există în această localitateo biserică cu acest hram. Vitregia vremurilor, cutremurele, dar mai ales trecereaimplacabilă a timpului a făcut ca un lăcaș de cult să apună și un altul mai frumos și maimare să răsară.

Ca multe alte monumente istorice bisericești presărate pe Valea Bistriței, Biserica"Sf. Nicolae", situată în Roznov, în dreapta șoselei Piatra – Neamț - Bacău, în mijloculunui parc natural, rămâne adânc fixată în amintirea tuturor celor care s-au oprit în fațaacestei comori de artă.

Biserica actuală, ridicată între anii 1890 – 1892, pe un teren din apropierea curțiiboierești, este ctitoria colonelului Gheorghe Ruset Roznovanu și a soției saleAlexandrina, născută Câmpineanu. A fost construită în amintirea fiului său Alexandru,care a murit la 20 de ani de pneumonie.

Admirând această bijuterie arhitecturală se cuvine să ne amintim și de bisericaveche, care a existat aproximativ pe același loc și de slujitorii ei peste amintirea cărora s-aașternut colbul uitării.

Până către jumătatea secolului XVIII, nu avem nicio informație scrisă despreexistența unei biserici în Roznov, dar, ca oricare sat creștin, încă de la începuturile sale,trebuie să fi avut un lăcaș de cult unde oamenii să meargă să se închine.

Prima biserică de piatră atestată documentar la Roznov este construită depaharnicul Nicolae Rosetti Roznovanu și soția sa Smaranda. Nu știm dacă ea a fostridicată la început doar ca biserică pentru curtea boierească sau și pentru sat, dar toatestatisticile ulterioare construirii ei ne arată că la ea veneau și sătenii. Oricare ar fi fostdestinația bisericii, de sat sau de curte boierească, ea a fost sfințită la 10 octombrie 1759.

Biserica a avut foarte mult de suferit în urma cutremurelor de pământ care au avutloc în 1790, 1802, 1812, 1829 și 1838. Se pare că al doilea, care a fost cel mai puternicdin istoria ultimilor 200 de ani, a dus la ruinarea bolții și clopotniței, lucru care s-aîntâmplat și la majoritatea lăcașelor de cult din Moldova și Muntenia. Bolta a fostrefăcută din lemn, iar clopotnița a fost scoasă din turn și refăcută undeva lângă biserică.

După toate probabilitățile, prin 1832, biserica avea acoperișul terminat și era înstare bună, dar acest fapt nu a schimbat cu nimic dorința familiei Roznovanu, stăpânamoșiei Roznov, de a construi un nou lăcaș de închinare. Doar năpastele căzute asupraMoldovei i-au împiedicat să ducă la bun sfârșit o astfel de întreprindere.

În 1884 vechiul lăcaș este mistuit de un devastator incendiu, pentru ca în anul1944 să ardă complet în urma unei rachete de semnalizare lansată de armata rusă.

La prima vedere, pare o biserică de mici dimensiuni, cu cruce treflată cu absideexterioare în dreptul stranelor. Surprinde numărul mare al contraforților, ceea ce nedetermină să credem că încă de la început a existat o problemă de preluare a presiunii

VALORI CULTURALE ROZNOVENEREVISTA SIMPOZIONULUI JUDEȚEAN "GHEORGHE RUSET - ROZNOVANU"

EDIȚIA I, NR.1, 2013

94

SECȚIUNEA ISTORIA ȘI GEOGRAFIA ORIZONTULUI LOCAL COMUNICĂRI ELEVI

exercitate de boltă asupra zidurilor. Aceasta pare să fie cauza principală care a dus laprăbușirea parțială a acoperișului în urma cutremurelor.

Muzeul "Gheorghe Ruset Roznovanu" a fost inițiat în anul 2002 la demisolulBisericii "Sf. Nicolae" din Roznov, unde colonelul Roznovanu a construit cripta pentruneamul Ruset Roznovanu.

Muzeul adăpostește cele mai frumoase obiecte vechi care, până în anul 2002, aufost păstrate în biserică. Regăsim aici epoleții, lancea, banderolele, decorațiile de război șitoiagul de majordom ale lui Roznovanu, dar și cele 11 primite ca urmare a participăriiacestuia la război. Alături de acestea sunt expuse și veșminte vechi de 100 de ani, înculori naturale, fotografii, o copie a testamentului colonelului Roznovanu, cele douăicoane mari care au fost recuperate din biserica ce a ars în anul 1944, a Maicii Domnuluiși a Mântuitorului, dar și cele două pisanii ale bisericii. Tot aici se află și mormintelestrăbunilor și strămoșilor lui Roznovanu: Iordache, Neculai Ruset Roznovanu cu fiii lor șicei care au făcut parte din familia Roznovanu. Muzeul mai cuprinde și busturile înmarmură ale ctitorilor.

În concluzie, așa cum spunea și părintele Iulian Mihail Vasile, care este și autorulcărții "Ctitoriile familiei Rosetti la Roznov", faptul că lipsa multor informații nu i-aupermis decât să recupereze frânturi din ceea ce ar trebui să fie o istorie a vieții cotidienede la țară, a unei familii boierești și faptul că atunci când a început să cerceteze istoriaRoznovului a avut în vedere să scrie o lucrare cât mai completă despre această localitate.

Așa mă gândeam și eu să descoper cât mai multe lucruri despre Roznov dar,documentarea era din ce în ce mai grea. Așa cum spunea și dumnealui în acea carte că, cucât te străduiești mai mult să ajungi pe vârful muntelui, cu atât descoperi mai mult. Înarhive sau în alte surse de informare ajungi să găsești mai multe date și totuși tendința dea căuta și dorința de a face o lucrare cât mai bună te face să crezi mai mult în puterile taleși să îți spui în mintea ta că totul va fi bine. Așa am descoperit lucruri noi despre orașulRoznov și totodată sper că și pentru voi sunt unele lucruri noi.

Mădălina Pricopie (clasa a XI- a C)Coordonator: Profesor dr. Paul Daniel Nedeloiu

Liceul Teoretic Roznov

VALORI CULTURALE ROZNOVENEREVISTA SIMPOZIONULUI JUDEȚEAN "GHEORGHE RUSET - ROZNOVANU"

EDIȚIA I, NR.1, 2013

95

SECȚIUNEA ISTORIA ȘI GEOGRAFIA ORIZONTULUI LOCAL COMUNICĂRI ELEVI

BISERICA “ROZNOVANU”

La prima vedere, căutarea unor informaţii despre un lăcaş de cult şi o curtebisericească, pare a fi un demers uşor, la îndemâna oricui. Realitatea este cu totul alta.Lipsa acută de informaţii nu ne permite să recompunem decât frânturi a ceea ce ar trebuisă fie o istorie a vieţii cotidiene de la ţară, a unei familii boiereşti1. De curând am descoperit o serie de informaţii despre Rosetteşti care îşi vor leganumele, printr-o ramură a lor, de Roznov. După tradiţie, Rosetteştii ar fi originari dinGeneva de unde Ion Rosetti ar fi venit în veacul al XIII-lea la Constantinopol. Aici s-acăsătorit cu o fată de neam mare şi ar fi trecut în “legea” ortodoxă, iar urmaşii lor au făcutparte din cea mai înaltă aristrocraţie bizantină.

Vechea biserică din oraşul Roznov, judeţul Neamţ, a fost zidită în anul 1771 decătre paharnicul Nicolae Rosetti Roznovanu (1725-1806), Mare Logofăt al Moldovei şisoţia sa, Jupâneasa Smaranda, născută Hriscoleo, precum se poate vedea săpat pe piatraadusă din biserica veche şi aşezată acum în Sfântul Altar din biserica nouă, spre amintireabisericii vechi.

În urma unui cumplit cutremur de pământ, bolta bisericii şi clopotniţadeteriorându-se peste tot, au fost înlocuite cu o boltă de lemn, iar clopotele s-au scos dinclopotniţă şi s-au aşezat afară de corpul bisericii, într-o clopotniţă de lemn.2

Iordache Nicolae Ruset Roznovanu, Mare Logofăt al Moldovei şi Consilier de Statal Imperiului Rusiei, precum şi Alexandru Gheorghe Ruset Roznovanu, Marele Hatmanal Moldovei, au voit să rezidească biserica. Începând amândoi, au adunat materialul însănu au desăvârşit marea lor dorinţă din pricina evenimentelor care au urmat: Eteria din1821, bejenia în Basarabia în urma măcelurilor şi devastărilor turcilor, războiul ruso-turcdin 1827-1828, moartea lui Iordache Nicolae Ruset Roznovanu, arderea caselor din Iaşi alui Alexandru Gheorghe Ruset Roznovanu în 1848, revoluţia din 1848 şi începutulrăzboiului Crimeei cu Turcia din 1853-1856.

Faptul avea să fie realizat de Gheorghe Alexandru Ruset Roznovanu şi soţia saAlexandrina Ruset Roznovanu, fiica Marelui Logofăt al Dreptăţii din Valahia, IoanCâmpineanu.

În urma unei promisiuni ce au făcut ambii soţi în timpul bolii singurului lor fiu,Alexandru Ruset Roznovanu pe care au avut nenorocirea a-l pierde la 25 aprilie 1883 învârstă de 20 de ani, au ridicat această biserică în amintirea străbunilor, bunilor, părinţilorşi preaiubitului şi neuitatului lor fiu.3

Planurile bisericii din Roznov s-au conceput şi făcut de arhitectul NeculaiVladimirovici Sultanof, Director al Institutului de ingineri civili al ţarului Nicolae dinPetrograd şi Consilier de Stat. Lucrurile pregătitoare, adunarea materialelor, cioplirea

1 Iulian-Mihail Vasile, Ctitorii ale familiei Rosetti din Roznov, Piatra Neamţ, EdituraALFA, 2011, p. 7.

2 Victor Gervescu, Monografia Biserica din Roznovanu, Piatra Neamţ, Editura TiparulInstitutului Gheorghidiu, 1915, p.3

3Ibidem.

VALORI CULTURALE ROZNOVENEREVISTA SIMPOZIONULUI JUDEȚEAN "GHEORGHE RUSET - ROZNOVANU"

EDIȚIA I, NR.1, 2013

96

SECȚIUNEA ISTORIA ȘI GEOGRAFIA ORIZONTULUI LOCAL COMUNICĂRI ELEVI

pietrelor şi zidirea, s-au început de la 1884 şi s-au sfârşit la 1892 sub supraveghereazilnică şi atentă a îngrijitorului fondatorului, Dimitrie Pruncu. Orientarea şi punctulaşezării temeliei bisericii din Roznov au fost sugerate de Prea Sfinţitul Episcop deRoman, Melchisedec Ştefănescu, care a venit de mai multe ori spre a vedea executarea şiînaintarea zidirii bisericii.

În anul 1890, luna martie, în urma unui proiect de lege din iniţiativa ParlamentuluiRomâniei, Corpurile legiuitoare - Adunarea Deputaţilor şi Senatul - au votat, înunanimitate, o lege pentru Sfânta biserică din Roznov. Legea a fost publicată înMonitorul Oficial Nr. 285 din 29 martie 1890. Această lege s-a propus de către deputaţii:Mihail Kogălniceanu, Lascar Cartagi, G. Gr. Cantacuzino, Gh. Vernescu… 4

Spre a urma vechea tradiţie din Moldova, Majestatea Sa Domn şi Rege alRomâniei, Carol I, a binevoit a acorda fondatorului marea favoare de a iscăli cu propria samână un duplicat al legii şi a permite să se pună pe acest duplicat pecetea regală astatului, spre a putea fi păstrat în timpurile cele mai depărtate în biserica din Roznov.

În anul 1892, luna mai, colonelul Gheorghe Ruset Roznovanu a adus rămăşiţeletrupeşti ale mamei sale, Ruxandra Ruset Roznovanu, născută Kalimaki, răposată laCernăuţi, Ducatul Bucovinei (Austria) la 1 mai 1892.

În anul 1893, tot în luna mai, s-au adus în cavoul bisericii rămăşiţele trupeşti alefamiliei Ruset Roznovanu, care până atunci erau îngropate într-un cavou înăuntrulMitropoliei din Iaşi iar din cimitirului Eternităţii din Iaşi rămăşiţele lui AlexandruGheorghe Ruset Roznovanu, răposat la Bucureşti, la 25 aprilie 1883, spre a se odihni încavoul bisericii din Roznov lângă străbunii săi.

În anul 1893 Alteţea Sa Imperială, Marele Duce al Rusiei, Alexandrovici,Comandant al Regimentului de Gardă Călare şi Ofiţeri al acestui viteaz regiment, audăruit colonelului Gheorghe Ruset Roznovanu, ca unui vechi tovarăş care slujeşte înregimentul lor, o icoană cu chipul Bunei Vestiri, patronul regimentului „Gardă Călare”,pentru Sfânta biserică din Roznov. Această icoană i-a fost predată de către agentul militaral Rusiei în România şi Serbia, Baronul Teodor de Taube, în luna mai 1893, cu adresa subnr. 43 din 24 mai 1893.

Icoana a fost aşezată într-o strană de bronz, ornamentată şi împodobită cu smalţuricolorate, în partea dreaptă a bisericii, alături de altă icoană preţioasă de care voi vorbi maideparte, însoţită de o dedicaţie sacră în limba rusă.

În anul 1893, luna iulie, doamna Lucia Ruset Roznovanu, născută Prinţesă ConakiVogoride, soţia răposatului văr primar al fondatorului, Neculai N. Ruset Roznovanu,acum căsătorită a doua oară, cu D. Dimitrie Grecianu, a dăruit bisericii din Roznov,conform voinţei soţului dintâi care dorea să fie îngropat lângă părinţii lui în cavoulbisericii, o Evanghelie mare, legată în argint şi suflată cu aur, cinci candele, un Sfânt Potirşi o cruce mare de argint, toate suflate cu aur, şi o cădelniţă de argint ce proveneau de laParaclisul Curţii Roznovanu din Iaşi şi care au fost făcute de către fondatorul, IordacheNeculai Ruset Roznovanu şi N. Iordache Ruset Roznovanu, acesta din urmă mareVistiernic al Moldovei, precum şi un covor cusut pentru acelaşi Paraclis de mătuşafondatorului, Maria Ruset Roznovanu, născută Ghica Comăneşteanu, şi patru sfeşnicemari suflate cu argint pentru cavoul bisericii din Roznov.

4 Victor Gervescu, op. cit., p. 5-6.

VALORI CULTURALE ROZNOVENEREVISTA SIMPOZIONULUI JUDEȚEAN "GHEORGHE RUSET - ROZNOVANU"

EDIȚIA I, NR.1, 2013

97

SECȚIUNEA ISTORIA ȘI GEOGRAFIA ORIZONTULUI LOCAL COMUNICĂRI ELEVI

În anul 1895 Excelenţa Sa, Neculai Antonovici de Fontin, trimis extraordinar şiMinistru Plenipotenţiar al Majestăţii Sale Imperiale al Tuturor Rusiilor în România, aîncredinţat fondatorului o Sfântă Icoană cu Biruitorul, ce Majestatea Sa ImperialăÎmpăratul Neculai Alexandrovivi al II lea Pacificatorul, precum şi un comunicat sub Nr.89 din 15 mai 1895, păstrat între documentele bisericii. Această icoană, împreună cudedicaţia ce se află aşezată în partea dreaptă a bisericii, alături de icoana “Buna Vestire”la care m-am referit mai sus.

În anul 1897 Prinţesa Adela Moruzi, născută Sturza, a hărăzit bisericii din RoznovCatapeteazma adusă de fondator, colonelul Gheorghe Ruset Roznovanu, din Moldova,lucrată în bronz cu smalţ la casa “Hlebnucop şi Fiii”. Icoana Maicii Domnului dinCatapeteazmă a fost îmbrăcată cu argint de către soţia fondatorului, Alexandrina RusetRoznovanu, iar icoana Mântuitorului Iisus Hristos tot în Catapeteazmă, a fost îmbrăcatăcu argint de către Ioan Teohari din Târgu Neamţ.

În anul 1898 Majestatea Sa Carol I, Domn şi Rege al României, a binevoit, laîntoarcerea din călătoria sa din Rusia, hărăzit bisericii din Roznov o Icoană cu chipulMântuitorului. Cu această ocazie, Colonelul Gheorghe Ruset Roznovanu şi-a exprimatdorinţa, ca să se sculpteze o inscripţie spre amintirea veşnică a acestui preţios dar Regalfăcut bisericii din Roznov.

Tot în anul 1898 nepotul Colonelului Gh. Ruset Roznovanu, Anton-Neculai RusetRoznovanu, a dăruit bisericii din Roznov un vas şi o cupă de argint, ce au aparţinut luiGh. Neculai Ruset Roznovanu, străbunul donatorului şi bunul fondatorului. În luna aprilie1903, vara colonelului Gheorghe Ruset Roznovanu, Maria Alexandru F. Calimaki, adăruit bisericii din Roznov un rând de veşminte preoţeşti din fire de argint, stofele fiindaduse din Moscova şi cusute de mâinile sale.

În anul 1904, în aprilie, Ecaterina Boerescu născută Emanoil Bogdan, a dăruitbisericii din Roznov o frumoasă icoană îmbrăcată în argint cu chipurile Marelui MucenicGheorghe şi a Sfântului Elefterie.

În ziua de 2 octombrie, anul 1904 colonelul Gheorghe Alexandru RusetRoznovanu, în etate de 72 de ani, a decedat. Înainte de a-şi da obştescul sfârşit, simţindu-se bolnav, de faţă cu duhovnicul său, Costache Gervescu, şi pregătindu-se pentruîmpărtăşanie, a încredinţat soţiei sale Alexandrina Ruset Roznovanu, sarcina de a vegheaasupra bisericii din Roznov, zidită de amândoi şi a urma întocmai după cum era dorinţasa.

În anul 1907, luna septembrie în 19 zile, s-a stins din viaţă şi doamna AlexandrinaGh. Ruset Roznovanu, după o suferinţă de aproape doi ani. Ea a lăsat un testament princare încredinţează suma de 105.000, în numerar, Domnului Henry Al. Catargi, nepotulsău, cu însărcinarea de a continua cu terminarea bisericii din Roznov după dorinţa sa şi asoţului său.

În concluzie, Gheorghe Ruset Roznovanu a fost ultimul descendent al familieiilustre care a investit in Roznov.5

Mihaela Ciudin (clasa a XI- a C)Coordonator: Profesor dr. Paul Daniel Nedeloiu

Liceul Teoretic Roznov

5 Iulian-Mihail Vasile, op. cit., p.11

VALORI CULTURALE ROZNOVENEREVISTA SIMPOZIONULUI JUDEȚEAN "GHEORGHE RUSET - ROZNOVANU"

EDIȚIA I, NR.1, 2013

98

SECȚIUNEA ISTORIA ȘI GEOGRAFIA ORIZONTULUI LOCAL COMUNICĂRI ELEVI

DIMITRIE LEONIDA: UN PIONIER AL ENERGETICII ROMÂNEŞTI- 130 ANI DE LA NAŞTEREA SA -

Printre marile personalităţi ale ştiinţei şi culturiiromâneşti care şi-au câştigat un loc durabil în panteonulnaţional, se numără şi Dimitrie Leonida.

S-a născut la 23 mai 1883, în oraşul Fălticeni, într-ofamilie cu 8 copii, ca fiu al ofiţerului de cavalerie AtanaseLeonida şi al Matildei Leonida, născută Gill, fiica unuiinginer constructor francez. Profesia tatălui, care impuneadese deplasări, face ca tânărul Dimitrie să urmeze cursurileprimare şi gimnaziale în diverse oraşe din ţară, iar cursurileliceale la „Mihai Viteazu” în Bucureşti. După serviciulmilitar, în 1903, se înscrie la cursurile UniversităţiiPolitehnice din Berlin - Charlottenburg, o instituţie cu vechi tradiţii. Închiriază o camerămodestă pe care iarna o încălzeşte doar seara, cu brichete de cărbune, plătite cu bucata şimănâncă o singură masă pe zi. Munceşte cu tenacitate şi seriozitate şi impresioneazăprofesorii prin originalitatea abordării diverselor proiecte.

Ca semn de apreciere, profesorul Walter Reichel, specialist în maşinile electrice, îilasă libertatea de a-şi alege tema pentru proiectul de tracţiuni electrice al anului IV.Încurajat de încrederea acordată D.Leonida va propune construcţia unui metrou încapitala ţării, denumit „Metropolitanul din Bucureşti”, cu linia principală Gara de Nord.Din semestrul II, este angajat ca desenator al biroului particular de proiectare alprofesorului Reichel, iar la sfârşitul facultăţii va primi propunerea să rămână asistent lacatedră.

Încă de la începutul studiilor, D.Leonida începe să fie ocupat de amenajărihidroenergetice, apărând ideea primelor proiecte ce ar putea fi executate în România. Îşiprocură hărţi şi cărţile lui Hepites privind precipitaţiile din ţară, pentru a afla regiunilefavorabile construcţiei de hidrocentrale. Începând cu 1904, întreprinde o muncă deplanimetrare şi calcul hidroenergetic al principalelor cursuri de ape din ţară. Analizasistematică a bazinelor râurilor se opreşte şi în Carpaţii Orientali. Bistriţa şi Trotuşul, celedouă râuri din Moldova, străbat oblic munţii şi au bazine mari de alimentare în zonamontană, ceea ce deschide posibilitatea creării de lacuri mari de acumulare. În aceastăperioadă au loc primele estimări ale viitorului proiect de la Bicaz, iar calculele tânăruluistudent conduc la primele cifre: la o înălţime de 85 m a unui baraj, volumul de apă ar fi decirca 1 miliard de m3.

Profesorul Reichel îi propune ca amenajarea hidrotehnică a Bistriţei prin Barajulde la Izvorul Muntelui să constituie viitoarea sa lucrare de diplomă. Contactul cu terenulşi analiza la faţa locului vor avea loc într-o vacanţă în următorii ani.

Cuvintele profesorului Dimitrie Leonida, de mai târziu, sunt încărcate de emoţiaprimei întâlniri: „Oricine îşi poate închipui cu câtă nerăbdare aşteptam vacanţa, ca să mă

VALORI CULTURALE ROZNOVENEREVISTA SIMPOZIONULUI JUDEȚEAN "GHEORGHE RUSET - ROZNOVANU"

EDIȚIA I, NR.1, 2013

99

SECȚIUNEA ISTORIA ȘI GEOGRAFIA ORIZONTULUI LOCAL COMUNICĂRI ELEVI

întorc în ţară şi să văd zona pe care o studiasem, până atunci, numai pe hartă. Plecând dela Piatra Neamţ în sus, pe malul Bistriţei am dat de platoul cel mare de la Stejaru. Înînchipuirea mea, vedeam deja de pe şosea, de la poalele muntelui Botoşanu, uzinahidroelectrică…Când am ajuns la Izvorul Muntelui mi s-a părut că am întâlnit un prietende foarte multă vreme aşteptat. Mi-a venit imediat în minte gândul că, în vremuri vechigeologice aici a existat un mare lac, pe care eu voiam acum doar să-l reconstitui.”

Ideea care prinsese contur prin studiul independent, va fi dezvoltată în 1908, înlucrarea de diplomă cu titlul: „Studiul unei uzine hidroelectrice la Stejar - lângă Bicaz”.Lucrarea îi aduce aprecierea comisiei de evaluare, nota maximă şi menţiunea generală„Cu distincţie”. Proiectul este structurat în două mari capitole, stabilindu-se schema deamenajare, dimensionarea parametrilor noii investiţii, lucrările necesare execuţiei, costurişi rentabilitate.

În ultima sa variantă, din 1926, Dimitrie Leonida propune o amenajare complexă,cu un baraj de 60 m şi o schemă de lucrări conexe, între care o uzină la Stejaru, un barajîn aval de Cârnu, la Izvorul Muntelui, un tunel de aducţiune pe sub dealul Faraonului,precum şi un baraj în amonte la Toance şi altul în aval la Vaduri, lucrări pe care le vedealegate într-o reţea de distribuţie a energiei electrice. Argumentele pe care se sprijineaproiectul erau:

• debitul mare de apă al Bistriţei la Cârnu ( între39,5 m3 /s şi 150 m3 /s);• panta relativ mare pe care valea o prezintă de laBroşteni la Pângăraţi (282 m);• prezenţa unei secţiuni de vale îngustă cu roci maidure, în care se pot încastra baraje, în alternanţă cu zonelargi care favorizează acumularea;• bucla pe care Bistriţa o face între Cârnu şiPângăraţi permite o scurtare printr-un tunel de numai 5 Kma traseului de 15 Km pe albia veche, cu obţinerea uneiimportante căderi;• situarea în partea centrală a Moldovei, favorabilăcomplexului economic planificat.

Odată stabilite debitul şi căderea brută, Leonida a calculat puterea instalată auzinei Stejaru, între 47 500 CP şi 152 000 CP, considerând-o ca una dintre cele mai maricentrale din lume la momentul respectiv. Investiţia totală de 8 milioane lei, poziţionaacest proiect pe unul dintre primele locuri din lume din punct de vedere al rentabilităţiiabordării şi finalizării lucrărilor.

După terminarea Primului Război Mondial (1918), D. Leonida, director alelectrificării CFR, angajează pentru studiul geologic al regiunii pe profesorul GeorgeMacovei şi asistentul acestuia, Ion Atanasiu, care au petrecut efectiv pe teren următoriidoi ani. În dările de seamă ale şedinţelor Institutului Geologic din 1923 este publicatstudiul geologic pe care cei doi autori l-au întocmit cu acest prilej. El a fost documentulde bază pentru cunoaşterea regiunii respective şi a flişului moldovenesc în general.

VALORI CULTURALE ROZNOVENEREVISTA SIMPOZIONULUI JUDEȚEAN "GHEORGHE RUSET - ROZNOVANU"

EDIȚIA I, NR.1, 2013

100

SECȚIUNEA ISTORIA ȘI GEOGRAFIA ORIZONTULUI LOCAL COMUNICĂRI ELEVI

În 1942 profesorul Leonida se adresează, pentru obţinerea de date suplimentare,profesorului Ludin, din Berlin, care recomandă, pentru examinare pe teren pe„tehnologul” Ascher din Viena. Cu această ocazie, administraţia CFR construieşte laCârnu, la insistenţele profesorului Leonida, o locuinţă încăpătoare în care îşi vor aveasediul grupele de studiu care au urmat până la prima ridicare a apelor, în 1956 -1957. Înparalel, Casa Baugrund este angajată pentru executarea de studii seismice în foraje.

În 1945 apar primele propuneri şi studii în favoarea unui Plan de electrificare aRomâniei, unul dintre partizanii înflăcăraţi ai acestui plan fiind şi Dimitrie Leonida.

Acesta a fost implicat şi în activitatea didactică încă din 1908, organizând Şcoalade Electricieni şi Mecanici, care activează până în 1952. Între 1924 – 1941, este profesorla Şcoala Politehnică din Timişoara, iar în perioada 1941 – 1945, la Şcoala Politehnicădin Bucureşti. Între 1908 – 1913, conduce serviciul de electrificare al oraşului Bucureşti,centrala Grozăveşti şi reţeaua de tramvaie. Între 1937 – 1941, este director la SocietateaGenerală de Gaz şi Electricitate, iar între 1942 -1948, devine consilier superior CFR. Olucrare deosebită, ce prefigura viitoarele preocupări energetice, „Problema energiei înRomânia” o prezintă în cadrul Academiei de Ştiinţe din România, în 1942.

În 1909, Dimitrie Leonida a fondat Muzeul Tehnic din Bucureşti, care astăzi îipoartă numele, punând la dispoziţia publicului românesc una dintre primele expoziţii deacest gen din lume.

Specialist vizionar şi excelent organizator, Dimitrie Leonida nu a încetat niciunmoment să lupte pentru materializarea proiectelor sale. După cel de-al Doilea RăzboiMondial, a participat la elaborarea legislaţiei în domeniul energiei şi la definitivareaconceptelor privind electrificarea ţării, ca membru în Consiliul Ştiinţific al MinisteruluiEnergiei Electrice şi Industriei Electrotehnice, în perioada 1950 – 1955.

Se stinge din viaţă pe 14 martie 1965, având sentimentul datoriei împlinite şilăsând în urma sa o operă ce va dăinui peste veacuri.

În amintirea acestei mari personalitaţi, de la a cărei naştere s-au împlinit joi, 23mai 2013, 130 ani de la naştere, comunitatea locală din judeţul Neamţ, a denumit centralahidroelectrică de la Stejaru şi un liceu din Piatra Neamţ, “Dimitrie Leonida”.

Bibliografie:• Bălăunţescu Iulian, Cărăuşu Carmen, Bicaz. Barajul. Hidrocentrala. Energia. 50ani, Editura Igloomedia, Bucureşti, 2010• Băncilă Ion, Geologia amenajărilor hidrotehnice, Editura Tehnică, Bucureşti,1989• Tudorache Aurel, Dimitrie Leonida. Studiu monografic, Editura AGIR, Bucureşti,2011

Manuela Tapalagă, Ionuț Sidor ( clasa a XI-a C)Coordonator: Profesor Carmen Maria Duca

Liceul Teoretic Roznov

VALORI CULTURALE ROZNOVENEREVISTA SIMPOZIONULUI JUDEȚEAN "GHEORGHE RUSET - ROZNOVANU"

EDIȚIA I, NR.1, 2013

101

SECȚIUNEA ISTORIA ȘI GEOGRAFIA ORIZONTULUI LOCAL COMUNICĂRI ELEVI

TURISMUL RELIGIOS ÎN ORIZONTUL LOCAL ȘI APROPIAT

Datorită frumuseţii locurilor, purităţii aerului, apelor cristaline, alături depitorescul regiunii, ospitalitatea localnicilor, tradiţiile populare care dau culoare localăpentru atragerea turiştilor, precum şi a patrimoniului religios existent, comunele Borleştişi Tazlău pot fi comparate cu alte zone turistice din ţară.

Mănăstirea Nechit – comuna BorleştiAşezământul

monahal de la Nechiteste construit într-opoiană din marginea devest a satului Nechit,înconjurată de dealuriîmpădurite. Loculacesta a fost ales decătre sihastrul Nechitacare s-a nevoit şi rugatpe aceste plaiuri şi dela care valea, munteleşi pârăul ce străjuiaulocul lui deînchinăciune şi-au luat

numele. Prima construcţie care a existat pe acest loc, a fost o bisericuţă de lemn cuhramul “Sf. Nicolae”, cunoscută sub numele de “Sihăstria lui Nechita” sau “SchitulNechit”.

Biserica ar fi existat pe valea pârăului Nechit între anii 1399 – 1419. De laînceputul sec. al XIX –lea şi până în anul 1875, Schitul Nechit, a traversat o perioadă deruină şi uitare, viaţa monahală fiind întreţinută prin osteneală de cei trei călugări carerămăseseră acolo. Prima biserică din zid a fost construită în anul 1875 şi astfel, SchitulNechit a redevenit un aşezământ monahal prosper. În anul 1960 este desfiinţat abuziv decătre autorităţi, dar va fi redeschis în anul 1972, cu doar doi călugări şi prin strădaniapărintelui Zenovie Ghidescu.

Aceştia au contribuit la refacerea aşezământului monahal şi repară biserica, întreanii 1972-1976. Maica Viorica Creţu de la Mănăstirea Prislop va picta în stil neobizantinbiserica, între anii 1975-1977, realizând o pictură de o expresivitate frapantă care merităadmirată. În anul 1990 se măreşte locaşul de cult, prin construirea unui paraclis deasupra,care a fost pictat între anii 1991-1992, de către Mihai Chiuariu. Pentru pelerinii care vinîn acest loc de rugăciune s-a construit între anii 1998-2001 un nou turn, clopotniţa, carestrăjuieşte drumul de acces în mănăstire şi adăposteşte paraclisul cu hramul “Sf. ÎmpăraţiConstantin şi Elena”.

VALORI CULTURALE ROZNOVENEREVISTA SIMPOZIONULUI JUDEȚEAN "GHEORGHE RUSET - ROZNOVANU"

EDIȚIA I, NR.1, 2013

102

SECȚIUNEA ISTORIA ȘI GEOGRAFIA ORIZONTULUI LOCAL COMUNICĂRI ELEVI

Din punct de vedere arhitectural, biserica este construită din piatră şi cărămidă peun plan treflat, cu absidele laterale uşor rotunjite, în dreptul cărora se ridică o turlăimpresionantă. Biserica este compartimentată în naos, pronaos şi pridvor închis şi esteprevăzută cu 2 turle, una pe naos, octagonală şi alta în faţă, pătrată, care a slujit dreptclopotniţă. Catapeteasma bisericii este sculptată în lemn de stejar cu un deosebit simţ alproporţiilor şi formelor specifice. Aşezământul monahal mai cuprinde patru clădiri careau destinaţie de chilii şi anexe gospodăreşti şi Casa Pelerinul – o clădire din lemn de treietaje situată în partea de sud, care impresionează prin execuţia arhitectonică.

În prezent, la Mănăstirea Nechit se găseşte o adevărată Grădină Zoologicăformată din: iepuri belgieni, fazani, găini de rasă, porumbei, vaci, porci, pui de căprioară,o lebadă, struţi şi păuni. Stareţul Mănăstirii intenţionează să mai construiască o casă deoaspeţi şi o casă arhierească. Totodată, se va amenaja fântăna Cuviosului Chiriac dinapropiere, cu apă tămăduitoare şi se vor organiza aici tabere şcolare pentru copii şi tineri.

Mănăstirea Tazlău – comuna TazlăuSituată la poalele măgurii Tazlăului, într-o regiune pitorească, Mănăstirea Tazlău,

purtătoarea hramuluiNaşterii Domnului, senumără printre cele maimonumentale ctitoriiştefaniene. După cumeste menţionat în pisanie,mănăstirea a fostconstruită în locul uneialte biserici mai vechi,între 4 iulie 1496 şi 8noiembrie 1497, de cătrevoievodul Ştefan celMare şi Sfânt. De-alungul vremii, în timp ce

la cârma Moldovei se afla domnitorul Petru Rareş şi ulterior Alexandru Lăpuşneanu,obştea monahală a cunoscut o perioadă de înflorire care din nefericire nu a durat foartemult.

Sfârşitul veacului al VII – lea marchează apusul epocii de prosperitate şiînceputul unei perioade de decădere economică şi spirituală. Aceasta este legată în bunăparte de închinarea mănăstirilor din Moldova acelei vremi, patriarhiilor dinConstantinopol şi Ierusalim. Domnitorul fanariot Constantin a fost cel care a închinatmănăstirea Tazlău, muntelui Sinai. Ulterior aşezământul a fost transformat în Bisericăparohială.

În februarie 1879 un puternic incendiu a prefăcut în scrum lăcaşul de cult şichiliile din apropiere. Câţiva ani mai târziu vechiul monument de la Tazlău a fost refăcutîntr-un stil influenţat de arta rusească, însă viaţa de obşte nu a mai fost reluată. Abia înanul 1990, prin hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, ctitoria

VALORI CULTURALE ROZNOVENEREVISTA SIMPOZIONULUI JUDEȚEAN "GHEORGHE RUSET - ROZNOVANU"

EDIȚIA I, NR.1, 2013

103

SECȚIUNEA ISTORIA ȘI GEOGRAFIA ORIZONTULUI LOCAL COMUNICĂRI ELEVI

voievodului Ştefan cel Mare, a fost declarată Mănăstire de către monarhii, recăpătându-şiastfel identitatea dată în urmă cu peste 500 de ani de marele ctitor.

Biserica este una foarte voluminoasă şi înaltă. Este construită din piatră spartă şicărămidă.

Ştefan cel Mare, chiar la un an după ce urcă la domnie, în 1458, la rugăminteastareţului din vremea respectivă, Părintele Timotei, înzestrează Mănăstirea Tazlău cuurmătoarele sate: Dragomireşti şi Borleşti. Le dăruieşte heleşteie, iazuri de peşte, păşunişi păduri.

Tradiţia spune că voievodul Ştefan cel Mare alegea ca sfânt altar de rugăciune, unloc binecuvântat de Dumnezeu, prin trimiterea unei săgeţi. Se spune că voievodul a urcatpe muntele din faţa Mănăstirii, (Măgura Tazlăului) şi săgeata unde a căzut, acolo s-aridicat biserica.

Bibliografie :www.manastireanechit.ro www.crestinortodox.ro

Anastasia Elena Pascaru, Oana Mihaela Timofte ( clasa a IX-a A)Coordonator: Profesor Carmen Maria Duca

Liceul Teoretic Roznov

VALORI CULTURALE ROZNOVENEREVISTA SIMPOZIONULUI JUDEȚEAN "GHEORGHE RUSET - ROZNOVANU"

EDIȚIA I, NR.1, 2013

104

SIMPOZIONUL JUDEȚEAN "GHEORGHE RUSET - ROZNOVANU" PREZENTARE ÎN IMAGINI

VALORI CULTURALE ROZNOVENEREVISTA SIMPOZIONULUI JUDEȚEAN "GHEORGHE RUSET - ROZNOVANU"

EDIȚIA I, NR.1, 2013

105

VALORI CULTURALE ROZNOVENEREVISTA SIMPOZIONULUI JUDEȚEAN "GHEORGHE RUSET - ROZNOVANU"

EDIȚIA I, NR.1, 2013

106

COLEGIUL DE REDACȚIE:

Adresa redacției:Liceul Teoretic Roznov

Strada Tineretului, Nr.647, Oraș Roznov, Județul NeamțTelefon / Fax: 0233 665694

Email: grupscolarroznov@yahoo.com

Tiraj: 50 de exemplare

ISSN 2344 – 0058ISSN-L 2344 - 0058

Coordonator: Prof. Oana Ilarie

Coordonatori secțiunea "Scriitori nemțeni":Prof. Paulina GaburProf. Teioșanu VioletaProf. Lupu Petronela

Coordonator secțiunea "Obiceiuri și tradiții locale":Preot dr. Iulian Mihail Vasile

Coordonatori secțiunea "Istoria și geografia orizontului local":Prof. dr. Paul Daniel NedeloiuProf. Carmen Maria DucaProf. Daniela BlânduProf. Nicoleta Irimia

Tehnoredactare&Design: Irina Corchez